Infecția chirurgicală

Chirurgia aseptică – mare progres în medicină. A avut debutul în jumătatea sec. al 19-lea.

Semmelweis: infecția puerperală transmisă de studenți (nu se purtau mănuși pe atunci) – a obligat
studenții să se spele pe mâini cu apă clorinată.

Pasteur: primele observații la microscop ale unor microorganisme.

Delbet: primul care a organizat o sală de operații aseptică

Riester: primul care a folosit sterilizarea instrumentarului chirurgical

Kretzulescu și Th. Ionescu: contribuții esențiale în chirurgia aseptică

Sursa și calea de infecție

Utilizarea abuzivă a antibioterapiei a generat rezistența bacteriilor și o creștere a virulenței lor.

Manevre care favorizează apariția infecțiilor nosocomiale:

 Cateterismul venos – risc trombembolism și septicemie

 Cateterismul uretrei (sondajul vezical) – se face după o toaletă riguroasă
Infecția cu E. coli:
- Persistentă
- Greu de tratat
- Afectează o mare parte a populației de sex feminin după o anumită vârstă
- Își schimbă frecvent rezistența la ATB
 Cateterismul traheei (traheostomia) – infecții bronhopulmonare
 Intubația prelungită – complicații bronhopulmonare

Infecția chirurgicală = infecția ce necesită tratament chirurgical (apare înainte, în timpul sau chiar
după o intervenție chirurgicală)

Tegumentul – floră obișnuită

– floră patogenă

Operațiile efectuate pe țesut contaminat sunt mai expuse infecției.

- Traumatismele spontane
- Intervenții pe țesuturi devitalizate
- Plăgi de război

Infecțiile chirurgicale necesită un grad mare de responsabilitate din partea medicilor, deoarece
prezintă implicații sociale severe:
- Prelungirea duratei spitalizării
- Incapacitatea temporară de muncă
- Costurile îngrijirii medicale

Imunitatea = capacitatea organismului de a se apăra contra infecțiilor

Există un echilibru floră ↔ sistem
Imunitatea poate fi:
 Înnăscută
 Dobândită
o Activ
o Pasiv

În funcție de virulență, germenii pot fi:

 Patogeni
 Saprofiți
 Condiționat-patogeni (produc infecții severe când imunitatea gazdei scade)
Imunitate scăzută există la:
- Bolnavi sub corticoterapie
- Bolnavi cu anemii severe
- Bolnavi cu plasmoragii severe
- Bolnavi neoplazici
- Bolnavi SIDA
- Bolnavi cu politraumatisme
- Diabetici
- Marii arși
- Denaturații cronic
- Bolnavi în șoc cronic

Poarta de intrare (tegumente, mucoase)  răspândire = accesul la circulația sistemică, ce poate

determina bacteriemie sau septicemie.

Bacteriemia = prezența pasageră a bacteriilor în sânge

- Poate avea sau nu consecințe
- Se poate prezenta cu semne sistemice: febră, frison

Septicemia = bacteriemie ce produce cronicizarea unui țesut/organ

- Apar focare secundare (porți de intrare diferite)
- Ex: avort septic  cantonare bacterii in diverse locuri (osos)

Mai există unele bacterii care se cantonează la nivelul porții de intrare în organism, iar de la acest
nivel eliberează toxine în circulația sistemică.

După severitate, infecțiile se clasifică în:

1. Infecții autolimitante – nu necesită tratament chirurgical
2. Infecții ce necesită tratament chirurgical – nu se vindecă spontan
Ex: peritonită. Suprimarea cauzei  lavaj  drenaj peritoneu
3. Infecții fulminante
- Cele mai severe
- Necesită rezolvare chirurgicală
- Chiar în condiții optime, succesul nu este garantat
Ex: mediastinită, cervicită retroperitoneală

După momentul apariției infecției:

 1. Infecții preoperatorii
Ex: chirurgia aplicată unui abces (infecție deja existentă)
2. Infecții operatorii
- Contaminarea se face cu ocazia actului chirurgical (neintenționat), și reprezintă un risc
asumat.
- Contaminarea poate fi prevenită profilactic  antisepsie
- Alte infecții nu pot fi prevenite (ex: intervenții pe colon nepregătit, cu materii fecale)
3. Infecții postoperatorii = complicații datorate nerespectării măsurilor de profilaxie
a) Infecții prin nerespectarea măsurilor necesare pentru profilaxie atunci când se realizează
manevre chirurgicale
b) Infecții postoperatorii de plagă

Diagnosticul infecției
- Clinic
- Consolidat prin mijloace paraclinice

Semnele celsiene ale infecției:

 Rubor = hiperemie determinată de congestie (infecții superficiale în care este interesată
pielea)
Lipsește în infecțiile profunde!
 Tumor = tumefierea țesuturilor moi
Greu de interpretat în inf. profunde. Abcesul preperitoneal nu dă tumor.
 Calor – însoțește hiperemia
 Dolor – cel mai constant
 Functio laesa

Alte semne ale infecției, mai puțin specifice (dar importante atunci când sunt prezente):
 Febra
 Frison
 Tahicardie
 Alterarea stării generale
Pacienții tineri vor prezenta aceste semne, în timp ce persoanele în vârstă nu.
Există unii germeni care își difuzează toxinele în țesuturi  semne generale.
 Leucocitoza – poate scădea după un timp (epuizarea măduvei). Infecțiile cronice nu
evoluează cu leucocitoză.
 CRP

Examenul secrețiilor patologice din focarul infectat

- Debit, calitate, cantitate …?
 Prin puncție
 Direct
 Prin biopsii tisulare (gangrenă)
Secreția purulentă se examinează bacteriologic și se efectuează o antibiogramă.
Hemocultura = însămânțarea pe medii de cultură a sângelui recoltat
- Pe medii aerobe/anaerobe
- Probablilitatea cea mai mare în primele 30 minute de la frison