Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Specializarea: Inginerie Economica

Medicină Veterinară - Bucureşti

Departamentul de Studii pentru Student:


Învăţământ la Distanţă

Anul II

OPERAȚIUNI BANCARE

Varietatea instrumentelor de plată

Numerarul (biletele de banca si monede)


Numerarul format din bilete de banca si monezi metalice constituie unul dintre cele mai
cunoscute instrumente de plata.
Structura pe cupiuri se realizeaza in functie de nevoile circulatiei monetare din fiecare tara
(puterea de cumparare, traditii, etc.). Eliberarea bancnotelor de banca se face din ce in ce mai
mult prin intermediul bancomatelor, care au cunoscut o evolutie exponentiala in ultimii 15
ani. Folosirea numerarului ca mijloc de plata implica riscul deteriorarii, devalorizarii, furtului,
transportului fizic, etc.
In prezent exista:
 moneda fiduciara (bilete de banca si moneda metalica)
 moneda scripturala (conturi in banca).
In cazul folosirii primului fel de moneda platile se fac fara intermediul bancilor, adica din
mana in mana, in timp ce in cazul folosirii celei de a doua, platile se fac fara manipularea
banilor, fie scriptic fie electronic.
Bancile efectueaza totusi operatii de depunere sau retragere de bani sub forma de bilete de
banca. In cazul depunerilor se poate completa un borderou cu structura biletelor depuse, se
primeste o dovada a depunerii, se poate apele la o societate de paza care sa insoteasca
depunerile mari, recunoasterea de catre banca, etc.
In cazul retragerilor modalitatile difera in functie de locul unde are loc operatiunea:
 la ghiseul unde este contul sau unde este acreditata;
 la o alta agentie din tara;
 la un bancomat.
La ghiseul unde are contul, clientul completeaza un cec, si pe verso pune semnatura sa.
Daca nu are cec, functionarul de la ghiseu ii inmaneza un cec de retragere pe care il
completeaza la ordinul bancii. Daca sunt retrageri importante, ghiseul trebuie anuntat cu 24
ore mai devreme.
Pentru retragerile de la alte ghisee, clientul completaza un cec mentionand locul, data si
suma retrasa si prezinta un act de identitate. In unele cazuri s-ar putea sa fie plafoane de
retrageri.

1
In cazul cardului de plati, clientul poate retrage de la bancomatele ce accepta cardul
respectiv o anumita suma de bani (pe zi sau pe saptamana), doar prin introducerea codului
secret (PIN personal identification number- numarul de identificare personal) compus din
patru cifre, fara nici o alta formalitate.
Bancile opereaza si cu devize straine, vanzand si cumparand diverse monede, efectuand
operatiuni de schimb valutar manual. In acest caz bancile respective trebuie sa dispuna de un
stoc de monede straine ajustat in functie de sezon sau dupa localitatea in care functioneaza.
Stocul se regleaza fie in relatiile cu celelalte banci ce au nevoie complementara de anumite
devize, fie prin retrageri sau varsaminte de devize din conturile pe care le au la corespondentii
lor bancari. Se poate spune ca schimbul manual de devize este o forma derivata a schimbului
scriptural.
Detinerea unui stoc neproductiv de bilete, fara dobanda, explica costul mai mare ocazionat
de schimbul manual in comparatie cu cecurile de calatorie.
Bancile incearca sa recupereze acest cost sub forma diferentei dintre cursurile de
cumparare si cele de vanzare, unele inferioare, altele superioare cursului de schimb practicat
in acel moment.

Ordinul de plata
Printre mijloacele principale de plata mentionam ordinul de plata (ordinul permanent sau
cu plata programata, viramentul, transferul-credit, giro-creditul bancii) si debitarea directa
(prelevarea din cont). In cazul ordinului de plata, la ordinul clientului banca debiteaza un cont
al acestuia pentru a credita un alt cont al sau sau al unei terte persoane.
Debitarea directa este operatiunea inversa: la ordinul unui client banca crediteaza contul
acestuia si debiteaza contul unei terte persoane.
In cazul ordinului de plata, ordinul este dat de catre debitor, iar in cazul debitarii directe
ordinul este dat de catre creditor.
Ordinul poate fi scris pe hartie sau pe suport informatic. Ordinul de plata poate fi simplu,
pentru o singura operatiune sau permanent, adica ordonat pentru mai multe operatiuni
periodice, cu conditia ca suma de plata in cauza sa nu varieze (plata lunara a chiriei, etc.).
Ordinul de plata nu se poate efectua daca nu sunt bani in cont. De asemenea, ordinul de plata
devine nul ca mandat in caz de deces sau incapacitate juridica, survenita dupa emiterea
ordinului, dar inainte de executarea lui.

Debitarea directa
Debitarea directa este recomandata pentru operatiunile masive si repetitive: prelevari de
impozite asupra salariilor, plata cheltuielilor cu electricitatea si cu telefonul, etc. In cazul
prelevarii debitorul trebuie sa dea in scris, in prealabil, un mandat denumit autorizare de
prelevare, ce o trimite la banca sa, precum si o cerere de prelevare ce o trimite creditorului
sau.
Autorizarea de prelevare poate fi generala, pana la revocare, si in acest caz creditorul va
trimite un simplu aviz de prelevare pentru fiecare facturare noua. Autorizarea de prelevare
poate fi si speciala, pentru fiecare caz in parte.
In unele situatii si in unele tari creditorul ataseaza la factura si un titlu universal de plata
(TUP), fapt ce ofera posibilitatea debitorului de a alege intre mai multe modalitati de
reglementare: mandat, cec, debitare directa. Titlurile universale de plata sunt prelucrate pe
calculatorul de compensatie.

2
Oricum, inaintea primei prelevari, debitorul va remite creditorului o carte de identitate
bancara (CIB), pentru identificarea corecta a contului sau (coordonatele bancare).

Cecul si transmiterea lui


Un alt mijloc de plata des intalnit este cecul in calitatea sa de document (ordin) scris, prin
care un titular de cont da ordin bancii sale sa plateasca o anumita suma unui beneficiar, care
poate fi si el insusi. Ca mentiuni obligatorii foaia de cec trebuie sa cuprinda numele de cec,
ordinul de a plati o suma precisa, numele celui care trebuie sa plateasca, locul platii (adresa
exacta a sucursalei sau agentiei bancare), data si locul crearii cecului, numele celui care a dat
ordinul de plata, adresa si semnatura sa.
Semnatarul, adica titularul de cont se numeste tragator, iar banca se numeste tras. Cecul
poate fi la purtator (contine clauza “la purtator” sau “platiti purtatorului”) sau la ordinul
beneficiarului desemnat (contine clauza “la ordin”), care poate fi un creditor al tragatorului,
sau tragatorul insusi (cand retrage sume de bani din contul sau). Daca nu se specifica
interdictia, un beneficiar poate transmite un cec la ordin unei alte persoane prin gir sau
andosare, adica prin semnarea cecului pe verso. Cecul respectiv poate circula astfel prin
andosari succesive pana la prezentarea la incasare.
Daca cecul se prezinta intr-o alta banca sau agentie decat cea mentionata pe foaia de cec,
pentru ca operarea lui sa fie completa, el trebuie sa fie inregistrat la sucursala sau agentia
desemnata ca loc de plata.
Daca cecul contine clauza “nu la ordin”, el nu poate fi transmis prin gir unei alte
persoane; el poate fi incasat numai de catre beneficiarul mentionat pe foaia de cec. Cecul
poate fi totusi transmis unei alte personae, dar pe calea cesiunii de creanta.
Intre ordinul de plata si cec exista anumite diferente referitoare la data si siguranta platii.

Diferente intre ordinul de plata si cec


Ordinul de plata nu ajunge la beneficiarul sau imediat ci numai dupa ce a trecut pe la
banca debitorului, adica a celui care l-a ordonat, dupa care, daca exista bani in cont sau daca
exista o conventie de descoporire de cont, finalizarea sa se realizeaza fara nici o problema.
Dimpotriva, cecul se remite direct beneficiarului de catre tragator. Acesta sau persoana care-l
succede pe circuit il prezinta la incasare si poate avea surpriza ca cecul sa fie fara provision,
adica sa nu existe bani in cont. Cel care ordona viramentul, adica debitorul este debitat
imediat de catre banca sa (daca exista bani in cont), in timp ce autorul cecului va fi debitat
mai tarziu sau deloc, in functie de circumstante.
Operatiunea de virament presupune cunoasterea coordonatelor bancare ale creditorului. La
emiterea cecului este suficient sa se cunoasca numele creditorului si faptul ca el este titular de
un cont, iar daca cecul este barat nici de aceasta nu e nevoie. Cecul barat (de doua linii
transversale paralele) nu poate fi platit decat de o banca clientilor sai. Daca pe foaia de cec,
intre liniile de barare, este mentionat numele unei banci, bararea se numeste speciala; daca
intre liniile transversale nu se specifica nici o banca, bararea se numeste generala.
In cazul cecului, moartea tragatorului sau incapacitatea sa juridica intervenita dupa
inmanarea cecului catre beneficiar nu anuleaza ordinul de plata, pentru ca provizionul trebuie
sa fie prelabil si disponibil. In cazul viramentului moartea sau incapacitatea sa juridica
intervenita dupa emiterea ordinului, dar inainte de executarea lui de catre banca, anuleaza
ordinul respective.
In cazul cecului lipsa provizionului este anuntata la Centrala incidentelor de plati din
cadrul Bancii centrale si poate fi considerate fapta penala, in timp ce in cazul viramentului

3
lipsa provizionului inseamna ca plata nu se poate efectua pur si simplu dar nu presupune
anuntarea Centralei incidentelor de plati.
Plata prin cec nu presupune eliberarea unei chitante ca dovada a platii; cecul insusi este
dovada respectiv si se pastreaza in banca un numar de ani.

Emiterea si incasarea cecurilor


Cecul poate fi scris pe orice foaie de hartie, daca contine toate mentiunile obligatorii; in
practica insa, pentru motive de securitate si usurinta in prelucrarea sa se utilizeaza exemplare
standardizate, imprimate pe hartie speciala, dotata cu caractere magnetice, puse la dispozitie
de catre banca sub forma carnetelor de cecuri. Daca cecurile sunt barate si poarta mentiunea
de “nu la ordin”, andosarea nu este posibila decat in favoarea bancii beneficiarului. De obicei,
cecurile andosabile si nebarate se elibereaza numai la cererea clientului (contra unui drept de
timbru) si cu anuntarea administratiei financiare.
Cecul este un instrument de plata la vedere. Banca beneficiarului de cec, la primirea
acestuia, ii transcrie continutul cu caractere magnetice, pentru a permite prelucrarea
automatizata, in continure, a acestuia. Daca este si banca platitoare, debiteaza contul
tragatorului si crediteaza contul beneficiarului cu suma respectiva si pastreaza cecul in arhiva
timp de 10 ani. Daca nu este si banca platitoare, adica tragatorul are contul intr-o alta banca,
atunci inainte de a credita contul beneficiarului, debiteaza banca platitoare (trasul) si ii remite
cecul. Trasul va debita contul tragatorului si pastreaza cecul in arhivele sale.
Din momentul in care cecul a fost remis de catre tragator beneficiarului, tragatorul nu mai
poate sa se dezica de angajamentul semnat. Opozitie la plata poate fi facuta numai in caz de
furt sau pierdere a cecului sau a carnetului de cec si in caz de lichidare judiciara a
beneficiarului.
Prezentarea la plata a cecului de face:
 in 8 zile, daca se plateste in localitatea in care s-a emis;
 in 15 zile, daca este vorba de localitati diferite.
Perioada de validitate a cecului este mai mare, dar acesta isi pierde din prerogativele ce le
are in calitate de cec, in favoarea posesorului.
Daca cecul este fara provizion si daca intr-un anumit numar de zile lucratoare (1-4) contul
tragatorului nu este alimentat, banca anunta acest incident de plata la Banca Centrala, ce
pastreaza un fisier centralizat al cecurilor fara provizion.
Tragatorului i se interzice sa mai emita cecuri pe o anumita perioada de timp, de obicei un
an, si poate fi cercetat penal. Procedurile difera de la o tara la alta, in functie de faptul daca a
fost primul incident, daca l-a rezolvat intr-o anumita perioada de timp, daca nu a mai comis
alt incident in ultimul an, etc.
Creditorii se pot apara de riscul cecului fara provizion. Ei pot solicita un cec vizat, caz in
care banca platitoare, adica trasul, pune o viza, atestand ca provizionul exista la acea data; ea
nu garanteza insa ca provizionul va exista si in ziua platii. Riscul se reduce in cazul folosirii
unui cec certificat, caz in care banca se angajeaza sa blocheze provizionul pana la termenul
legal de prezentare a cecului (8 zile, de obicei). Daca este un cec de banca, acesta este emis de
banca platitoare la cererea si prin debitarea contului clientului (sau depunere de fonduri din
partea acestuia), in favoarea beneficiarului specificat ca atare si pe cheltuielile acestuia. In
acest caz, banca ramane responsabila pentru plata pana la expirarea termenului de prescriptie
(un an si opt zile, de obicei).

4
Daca ne referim la importanta relativa a diferitelor instrumente de plata se poate spune ca
in practica, in majoritatea tarilor dezvoltate, cca 90% din valoarea tranzactiilor fara numerar
se efectueaza prin intermediul viramentelor, reprezentand insa doar cca 50% din numarul
tranzactiilor fara numerar. O importanta mica dar in crestere, cca 1% din valoarea tranzactiilor
fara numerar revine debitarii directe, desi la numarul de tranzactii reprezinta cca 20%.
Cecurile si cardurile isi impart diferenta cu sublinierea ca cele din urma cuceresc din ce in ce
mai mult teren in detrimentul primelor.

Scrisoarea de acreditare si scrisoarea de credit


Daca clientul unei banci dintr-o localitate doreste sa dispuna de fondurile sale, ocazional
sau periodic, intr-o alta localitate sau in strainatate, solicita bancii sa-i deschida un acreditiv
pe langa o sucursala sau o banca corespondenta instalata in localitataea respectiva. Banca
roaga sucursala sau banca corespondenta, dupa ce s-a asigurat de respecarea reglementarilor
in vigoare, sa faca in numele sau anumite plati, in favoarea uneia sau altei persoane; ea
preleva suma necesara debitand contul clientului. Plata poate fi conditionata de anumite
documente justificative, de exemplu documente de expedierea marfurilor, caz in care se
numeste acreditiv documentar.
Acreditivul poate sa fie:
 simplu, adica atunci cand este deschis pentru o perioada limitata;
 permanent, adica acordat pentru o perioada data ( de exemplu 100.000.000 lei pe luna)
si reinnoibil in mod automat pana la revocare.
Daca nu se cunoaste localitatea unde se va face plata, in locul acreditarii la o adresa
anumita, clientul poate lua cu el o scrisoare de credit, ce-i va da acces la o retea de sucursale
sau banci corespondente ale bancii sale. Acest document, scrisoarea de credit, poate fi folosit
de client sau de o persoana desemnata de catre acesta, pentru a permite detinatorului scrisorii
sa-si procure fonduri pe perioada unei calatorii prin tara. Si in acest caz plata se va face din
contul bancii initiatoare, care la randul ei va preleva suma respectiva din contul clientului.

Cecul de calatorie
Pentru a evita riscul de pierdere, furt sau falsificare a scrisorii de credit, atat de expusa in
timpul calatoriilor, aceasta, de fapt, a fost transformata in cec de calatorie. Acesta este
imprimat pe hartie speciala, dificil de falsificat, si este exprimat in cifre rotunde, denominate,
de obicei, in dolari sau euro.
La cumparare, beneficiarul semneaza fiecare cec de calatorie; cea de-a doua semnatura va
fi pusa in momentul utilizarii. Dubla semnatura reduce riscul folosirii frauduloase a acestor
cecuri, dand posibilitataea ca banca emitenta sa le inlocuiasca sau sa le ramburseze in caz de
pierdere sau furt.
Multe banci adera la retele vaste cum ar fi American Express, Thomas Cook, bine
cunoscute in lume, si a caror cecuri sunt acceptate la valoarea lor nominala pentru plata la
hoteluri, restaurante, magazine, agentii de voiaj, in majotitatea tarilor.

Evolutia instrumentelor electronice de plata

Cardul
Pana la aparitia acestor instrumente de plata speciale, instrumentele de plata pe suport de
hartie implicau o relatie de corespondenta intre un instrument de plata ca document si un
raport de plata intr-un circuit unitar.

5
Platile, prin instrumente de plata electronice – purtatoare active de informatii (baza de
date), sunt de natura sa economiseasca timp si hartie, si de asemenea pot fi utilizate in toate
tarile din lume. Ele permit si retragerea de sume in numerar de la bancomate. Procedurile de
efectuare a platilor se bazeaza pe un sistem de relatii contractuale intre posesorul
instrumentelor respective, emitentul lor si comerciantul sau unitatea ce presteaza serviciile
respective. Cardul ca reprezentant al acestor instrumente trebuie sa aiba calitatea de a
receptiona, stoca, prelucra si transmite la distanta, in conditii de siguranta si operativitate,
informatii privind situatia contului beneficiarului si a transferurilor ordonate de catre acesta.
In anii ’20 anumite societati comerciale din SUA au inceput sa ofere celor mai importanti
clienti ai lor, carduri de acreditare sau carduri de credit, imprimate, de obicei pe un suport
de plastic, ce le permitea sa-si reglementeze cumparaturile ulterior, prin prelevare din contul
lor bancar.
Incepand cu anii ’50, succesul acestor carduri a incitata mai multe societati financiare ca
American Express, Diner’Club sa lanseze carduri multifunctionale, care sa acrediteze o
clienteala dornica pe langa numeroase societati comerciale. Se poate spune ca Diner’Club a
introdus primul card modern in 1949. Atat clientii cat si comerciantii accepta sa plateasca o
anumita contributie, primii pentru a beneficia de un nou serviciu, ceilati pentru a-si extinde
afacerile.
Anumite banci americane (in principal Bank of America si Chase Manhattan) si europene
au intrat in aceast mecanism al cardurilor multifunctionale, si incepand cu anii ’60 au inceput
sa emita diferite carduri. In 1976 isi face aparitia reteaua VISA, cunoscuta in intreaga lume,
evoluand din reteaua Bank Americard, iar in 1980 ia fiinta o alta retea importanta si anume
reteaua Master Card. La sfarsitul mileniului II, cel mai important emitator de carduri bancare
din lume era Citicorp, cu cca 60 de milioane de carduri emise, dintre care cca 40 de milioane
emise pe teritoriul SUA de catre Citibank, banca corporatiei. Imaginea dezvoltarii cardurilor
in SUA rezulta si din faptul ca imprumuturile prin carduri reprezinta cca 40% din totalul
creditelor de consum, iar acest tip de credite, la randul sau, ajunge pana la 1/8 din totalul
creditelor acordate de toate bancile americane.

Efectuarea platilor si obtinerea de numerar cu ajutorul cardurilor


In mod concret, platile se efectueaza in felul urmator: comerciantul reproduce pe o factura
in trei exemplare cardul, continand coordonatele bancare ale clientului, care semneaza factura.
Dupa aceasta, comerciantul compara semnatura cu cea existenta pe spatele cardului
(acelasi procedeu ca la cecurile de calatorie). Daca suma depaseste plafonul garant prin
contract, comerciantul verifica daca numarul cardului nu figureaza pe o “lista neagra”. Apoi
remite un exemplar din factura la banca, ca pe un cec, unul il pastreaza si unul il da clientului.
Contul clientului este debitat instantaneu sau dupa o anumita perioada.
Cardurile au luat avans dupa anii ’70, odata cu introducerea bancomatelor, care permit nu
numai retragerea unei sume de bani ci si transferuri dintr-un cont in altul, plati pentru anumite
servicii, plasarea de ordine pentru activitatea bursiera, depunere de bani, cunoasterea situatiei
contului, etc.
Cardurile sunt prevazute pentru aceste operatii cu o banda magnetica sau cu un
microprocesor (“carduri inteligente”).
Cum in acest caz nu pot fi comparate doua semnaturi, identificarea purtatorului se face
prin introducerea numarului de cod (PIN) cunoscut numai de catre titularul cardului. Anumiti
comercianti si-au instalat si terminale electronice la puncte speciale de vanzare (EFTPOS-
Transferul electronic de fonduri la punctual de vanzare), unde clientul, in loc sa semneze

6
factura imprimata cu cardul sau, este invitat sa introduca cardul intr-un cititor de carduri, ce
verifica daca numarul cardului exista si daca clientul are disponibilitati in cont.
Dupa ce clientul verifica si este de acord cu suma de plata introduce codul sau secret, dupa
care in retea are loc verificarea “semnaturii”, adica verificarea faptul ca acest cod corespunde
cardului respective. In acelasi timp, prin sistemul de calculatoare-comutatoare, la care este
conectat magazinul respectiv se debiteaza instantaneu contul clientului.
Cardul fiind un instrument de plata multiplu, are prin urmare functia de numerar, de credit,
de debit si de moneda electronica, fiind utilizat si la dispunerea de plati in reteaua Internet.

Alte modalitati de teleplata


Mai mult, prin intermediul unui modem, clientul poate face o plata la distanta, efectuand
cumparaturi de acasa. Se poate vorbi de ”banca la domiciliu”. Mecanismul este urmatorul:
banca se doteaza cu un server ce poate fi accesat printr-un modem pus la dispozitia clientului,
folosindu-se reteaua de telecomunicatii.
Clientul, cu ajutorul unui cod confidential, intra in legatura cu serverul bancii, de unde
poate efectua o serie de operatiuni dupa cum urmeaza:
 aflarea soldului;
 miscarile in cont pe date si valori, intr-o anumita perioada;
 informatii privind produsele bancare ale bancii respective;
 evolutia cursurilor bursiere;
 comandarea de carnete de cec;
 plasarea de ordine de virament interne sau externe;
 transmiterea de ordine in bursa;
 formularea unei cereri de credit si primirea raspunsului pe aceasi cale.
Serviciul bancar asigurat 24 de ore din 24 este in principal un serviciu de casa realizat fie
prin telefon fie cu ajutorul bancomatelor. Se pot efectua anumite operatii, incepand cu aflarea
soldului, pana la virarea de sume dintr-un cont in altul.
Incepand cu anii ’80 tot mai multe carduri sunt dotate cu microprocesoare sau cu memorie,
crescand numarul operatiilor ce pot fi efectuate si a serviciilor de care poate beneficia
posesorul de card, cum ar fi: plata pentru telefon si facilitati casnice (apa, gaz, canalizare,
curatenie), plata tolului pe autostrada, plata pentru parcare, pentru plata la statiile de
alimentare cu combustibil (benzina, motorina, gaz), etc.
Pentru a permite unui numar cat mai mare de persoane sa poata sa utilizeze cardurile,
acestea au fost diversificate, oferind, in mod gradual diferite servicii, atat in tara repectiva, in
moneda sa nationala cat si in alte tari in care exista reteaua respectiva de carduri.
Principalul avantaj al acestor carduri si anume plata amanata a cumparaturilor, nu mai are
importanta de odinioara; pe masura practicii de a debita instantaneu contul clientului, cardul
de credit, cum este numit si acum, reprezenta, mai mult, un card de plata. Comparata cu plata
cu cec, plata prin card reprezinta o simplificare pentru comerciant.
Avantaje pentru client:
 plata este mai simpla si mai sigura;
 el nu mai manipuleaza numerar si nu mai scrie cecuri;
 contul lui este debitat, de obicei la sfarsitul lunii;
 poate utiliza cardul in strainatate, daca este prevazut pentru asa ceva;
 poate utiliza cardul pentru obtinerea de numerar din bancomate.
Avantaje pentru banca :
7
 prelucrarea platii se face cu cheltuiala mai mica;
 clientii platesc un abonament anual, la care se adauga anumite sume pentru diferite
operatii,
 comerciantii platesc o anumita redeventa compusa dintr-un comision fix si o parte
variabila in functie de suma. In mod traditional, serviciile prin cecuri sunt oferite
gratuit de catre banci.
Avantaje pentru comerciant:
 plata este mai simpla; nu mai manipuleaza numerar;
 elimina riscul cecurilor fara provizion;
 garantia platii facturii pana la o anumita suma fara alte formalitati;
 creditarea imediata a contului.
Ordinul de plata pentru card, ca si pentru cec este irevocabil. Opozitia la plata nu este
permisa decat in caz de furt sau pierdera a cardului, sau in caz de lichidare judecatoreasca a
beneficiarului.

Moneda electronica sau e-money


Acest tip de moneda este destinata in principal persoanelor fizice, pentru a efectua plati de
mica valoare. Moneda electronica este, de fapt, o informatie stocata electronic fie in memoria
calculatorului situat la unul dintre clienti, fie intr-un cip electronic.
Acest mijloc de plata numit poate impropriu moneda “electronica “, asa cum era numita si
moneda “plastica “, faciliteaza circulatia monedei scripturale existenta in conturi in banca,
dar nu se substitue acesteia. Ea este usor divizibila in unitati monetare pentru a da
posibilitatea de a fi inregistrate in circuite integrate, si este menita sa fie vehiculata in retele
deschise specifice internetului. Relatiile stabilite sunt intre cumparator, vanzator si
intermediarii lor privind plata, precum si furnizorii de servicii internet.
Cardurile propriu-zise sunt folosite in cadrul unor retelele de tip inchis, reflectand relatiile
dintre vanzator si intermediarii sai, dintre cumparator si intermediarii sai si intre intermediari
intre ei. O denumire mai apropiata ar fi aceea de “portmoneu electronic”, cu incarcare
periodica, in masura in care titularul isi stocheaza o parte din fondurile sale in cont pentru a
face fata diferitelor cheltuieli. Moneda ca atare ramane insa cea din cont, adica moneda
scripturala.