DISCIPLINA

FUNDAMENTELE ȘTIINȚIFICE ALE JOCURILOR

SPORTIVE ȘI APLICAȚII ÎN KINETOTERAPIE:FOTBAL
CURS
UZ INTERN
AN I KINETO
2020
PROF.UNIV.DR. IANCU AUREL

CURS 8
TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL
PREGĂTIREA TEHNICĂ ÎN FOTBAL

Tehnica reprezintă totalitatea acţiunilor motrice executate perfect din punct de

vedere al eficienţei lor. În fotbal bagajul tehnic este foarte bogat şi îl trecem în revistă
urmând ca în finalul lucrării să prezentăm şi câteva chinograme care să ilustreze
procedeele tehnice de bază. Tehnica unei ramuri de sport cuprinde totalitatea acţiunilor
motrice executate ideal din punct de vedere al eficienţei acestora.

Cu alte cuvinte, tehnica presupune efectuarea raţională şi economică a unui anumit tip
de mişcări, specifice ramurilor de sport. Având în vedere că aceasta se aplică în cadrul
activităţilor competiţionale, măiestria tehnică, este un sistem de structuri gestuale (motrice),
efectuate economic în vederea obţinerii unui rezultat maxim în condiţiile dificile ale
competiţiei.
 Tehnica cuprinde un sistem specializat de structuri motrice constituite potrivit
regulamentelor fiecărui sport în vederea obţinerii randamentului superior în activitatea
competiţională
În sinteză, tehnica reprezintă un sistem de structuri motrice specifice fiecărei ramuri de
sport, efectuate raţional şi economic, în vederea obţinerii unui randament maxim în
competiţii.
Tehnica diferenţiază o ramură de sport de alta, tehnica baschetului este diferită de a
înotului, a schiului sau a luptelor etc., fiecare având sisteme de structuri motrice
caracteristice.

COMPONENTELE TEHNICII

Analiza tehnicii evidenţiază următoarele componente:

1. Elementul tehnic este o structură motrică fundamentală ce stă la baza practicării unei
ramuri de sport. De exemplu, pasa întâlnită în baschet, aruncarea la poartă în handbal,
lovitura de atac la volei, salturile în gimnastică, săritura în lungime la atletism
etc.,«constituie structuri motrice fundamentale care, împreună cu altele, stau la baza
practicării ramurilor de sport respective. Elementul tehnic este o noţiune abstractă
deoarece pasa, aruncarea Ia poartă, lovitura de atac, salturile, săritura în lungime se
realizează prin anumite structuri motrice bine definite.
2. Procedeul tehnic desemnează o structură motrică concretă \sau modul particular de
efectuare a elementului tehnic. De exemplu: aruncarea la poartă prin evitare la handbal,
săritura în lungime cu un pas şi jumătate la atletism, piruete passe la gimnastică etc. sunt
procedee concrete concepute în vederea efectuării cu eficienţă maximă a acţiunilor
caracteristice sporturilor respective. Existenţa procedeelor tehnice în fiecare sport în
parte este consecinţa mai multor factori, dintre care: crearea de către antrenori şi sportivi
de noi modele de procedee eficiente; particularităţile execuţiei unui anumit
procedeu tehnic; calitatea materialelor sportive (podium elastic la gimnastică, prăjina din
fibră de sticlă etc).
 Relaţiile dintre elementele şi procedeele tehnice nu sunt prezente în toate ramurile
de sport, unele dintre acestea având numai procedee tehnice (haltere).

3. Stilul constituie modul particular (amprenta personală) de efectuare a unui procedeu

tehnic. Deşi se respectă mecanismul de bază al procedeului respectiv, totuşi
particularităţile morfologice, funcţionale şi psihice se întipăresc asupra execuţiei.
Trebuie înţeles că stilul se manifestă la sportivii de înaltă clasă şi are drept rezultat
efectuarea eficientă a unui anumit procedeu. Nu poate fi vorba de stil la un începător care
învaţă tehnica dintr-o ramură de sport, deoarece este cunoscut faptul că în primele faze
ale formării deprinderilor motrice apar mişcări cu traiectorii care de multe ori nu sunt cele
optime.
În activitatea sportivă, noţiunea de stil se referă şi la unele execuţii de excepţie ale
unor sportivi .

4. Mecanismul de bază al procedeului tehnic reprezintă succesiunea logică de

acte motrice, obiectiv necesare, în vederea efectuării eficiente a acestuia. Elanul, bătaia,
zborul şi aterizarea reprezintă mecanismul de bază al săriturii în lungime cu elan sau al
săriturii în înălţime. La acest mecanism trebuie asociate şi caracteristicile
spaţio-temporale şi dinamice ale procedeului respectiv şi anume traiectoriile cele mai
potrivite ale corpului sau segmentelor acestuia pe parcursul fazelor mişcării, eforturile
finale sau accentuarea diferitelor momente în desfăşurarea acţiunii. Ca urmare,
mecanismul de unui procedeu tehnic conţine ca un sistem de factori (spaţiali, temporali,
dinamici şi energetici), aflaţi în strânsă corelaţie, care determină o eficienţă crescută.

PROCEDEUL TEHNIC

Pregătirea tehnică. Tehnica poate fi definită ca fiind ansamblul mijloacelor

specifice jocului de fotbal prin intermediul cărora jucătorii realizează pe de o parte
acţiunile cu mingea (controlul şi circulaţia acesteia), iar pe de altă parte manevrele (cu şi
fără minge, necesare acţionării şi cooperării eficiente raţionale, în vederea atingerii ţelului
urmărit). Ea se compune din elemente tehnice (cu şi fără minge) şi din procedee tehnice.
În jocul de fotbal, nivelul de măiestrie tehnică deţine un rol important în soluţionarea
situaţiilor complexe de joc. Practica jocului demonstrează că numai cu un suport fizic
crescut şi cu un nivel ridicat de măiestrie tehnică se pot realiza performanţe superioare La
dezvoltarea tehnicii au contribuit în special atacanţii, care au căutat permanent noi
procedee pentru depăşirea apărării. Treptat, aceste procedee au început să se generalizeze
şi, prin extindere, să cuprindă o masă tot mai mare de jucători.

Caracteristici ale tehnicii în fotbal

a) Simţul dezvoltat al mingii, fineţea execuţiilor, precizia şi varietatea procedeelor

tehnice.
b) Dinamismul tehnicii. O tehnică în continuă mişcare.
c) Tacticizarea tehnicii. La baza perfecţionării tehnicii stă principiul fundamental: de la
joc la antrenament, şi înapoi la joc. Deci, tehnica trebuie să rezolve eficient cerinţele
jocului în antrenament, perfecţionându-se numai ce are corespunzător în joc, eficienţa
execuţiei, nu frumuseţea ei, fără a exclude spectaculosul.
d) Utilitatea tehnicii. O tehnică pusă în slujba echipei, a realizării succesului, nu se riscă
nimic, se aşteaptă cu răbdare greşeala din partea adversarului, pentru a puncta.
e) Multilateralitatea tehnicii. Indiferent de postul ocupat în echipă, în fotbalul actual, toţi
jucătorii trebuie să stăpânească atât procedeele specifice jocului în atac, cât şi în apărare
şi în acelaşi timp să posede o tehnică de mare viteză, forţă şi rezistenţă fizică specifică.
f) Adversitatea tehnicii. Tehnica se perfecţionează în condiţiile luptei cu adversarul.

Procedee tehnice:
1. preluarea mingii:
- rostogolite, cu partea interioară a labei piciorului.
- rostogolite, cu partea exterioară a labei piciorului.
- cu partea interioară a labei piciorului prin amortizare
- cu şiretul plin cu amortizare
 -- cu coapsa prin amortizare
- cu pieptul prin amortizare
- cu capul prin amortizare
- cu talpa prin amortizare
- cu ambele gambe cu ricoşare
2. deposedarea de minge
- prin atac din faţă
- prin atac din spate
- fără şi prin alunecare
- prin atac din lateral fără şi prin alunecare
3. protejarea mingii
- de pe loc
- din mişcare (în timpul conducerii)
4. conducerea mingii
- cu interiorul labei piciorului
- cu exteriorul labei piciorului
- cu şiretul plin
5. mişcări înşelătoare
- cu trunchiul din poziţie statică şi din deplasare
- cu piciorul din poziţie statica şi din deplasare
- cu capul (cu privirea)
6. lovirea mingii cu piciorul
- cu interiorul labei piciorului (latul)
- cu şiretul plin (ristul)
- cu şiretul exterior
- cu şiretul interior
- cu exteriorul labei piciorului
- cu vârful labei piciorului
- cu călcâiul
- prin deviere cu şiretul exterior sau exteriorul labei piciorului
- prin deviere cu şiretul interior sau interiorul labei piciorului
 - cu genunchiul
- aruncarea mingii cu piciorul
- lovirea mingii din drop (demivole)
- lovirea mingii din vole
- lovirea mingii din foarfecă
7. lovirea mingii cu capul
- de pe loc, cu un picior înainte
- de pe loc cu picioarele pe aceeaşi minge
- spre lateral
- spre înapoi
- din săritură cu bătaie pe un picior
- din săritură cu bătaie pe ambele picioare
- din alergare
- din plonjon (de pe loc sau alergare)
8. aruncarea mingii de la margine
- de pe loc
- cu elan
Tehnica portarului
1. Poziţia fundamentala
- Înaltă
- Medie
- Joasă
2. Deplasările in teren
- Porniri-opriri
- Cu pas adăugat
- Cu pas încrucişat
- Alergări înainte-înapoi
- Schimbarea de direcţie din alergare
- Întoarceri
- Sărituri pe 1-2 picioare cu şi fără elan
- Căderi-ridicări (plonjon)
3. Prinderea mingii
- Venită din faţă, pe jos, fără plonjon
- Venită pe jos, din lateral, fără plonjon
- Venita la înălţimea genunchiului, fără plonjon
- Venită la înălţimea abdomenului, fără plonjon
- Venită la înălţimea pieptului, fără plonjon
- Venită cu traiectorie înaltă, fără plonjon
- Venită pe jos, din lateral, cu plonjon
- venită cu traiectorie înaltă, cu plonjon
4. Blocarea mingii
- la picior
- din drop-aer
5. Boxarea mingii
- de pe loc, din săritura cu elan - cu o mână sau două
- din săritura, din plonjon – cu o mână sau două
6. Devierea mingii (cu o mână sau cu ambele)
- de pe loc
- din săritură
- din plonjon
7. Repunerea mingii in joc
- cu o mană, prin lansare pe jos
- cu o mână, prin aruncare pe deasupra umărului
- cu o mană, prin lansare laterală
- cu o mână prin rotirea braţului
)- cu piciorul de pe sol, de pe loc, din rostogolire
- cu piciorul, din demi-vole (drop)
- cu piciorul, din vole (din mână
 TEHNICA JOCULUI DE FOTBAL

Intrarea în 1. Preluarea
posesia 2. Deposedarea

Elemente tehnice 3. Protejarea

cu mingea Păstrarea 4. Conducerea
mingii 5. Mişcarea
înşelătoare

6. Lovirea mingii cu
Transmiterea piciorul
mingii 7. Lovirea mingii cu
capul
8. Aruncarea de la
margine

1. Alergările (variante)
2. Schimbările de
direcţie
3. Căderile
Elemente tehnice fără minge 4. Ridicările de la sol
5. Săriturile
6. Opririle
7. Rostogolirile

1. Poziţia fundamentală
2. Deplasările în poartă şi în
teren
3. Prinderea mingii
4. Boxarea mingii
Elemente tehnice ale 5. Devierea mingii
portarului 6. Blocarea mingii
7. Depunerea mingii în joc
cu mâna
8. Repunerea mingii în joc
cu piciorul
Primirea şi transmiterea mingii. Cât de mult s-au dezvoltat îndemânările tehnice ale
jucătorilor profesionişti de vârf după ultima decadă, putem să observăm prin dezvoltarea
acestor deprinderi şi în mod special alergările rapide cu primirea şi transmiterea mingii.
În fotbalul modern, jucătorul trebuie pregătit să intervină prompt nu numai când
este în contact direct cu adversarul.
Mânuirea cu uşurinţă a mingii reprezintă una din cele mat importante căi de
succes.
Jucătorul primind mingea, combină fenta de cap cu o fulgerătoare acceleraţie
pentru a scăpa de intervenţia adversarului şi pentru a putea crea noi situaţii.
Succesiunea mişcării
Oricare parte a corpului, exceptând mâinile, poate fi folosită în primirea şi
transmiterea mingii. Primirea mingii implică manevre neînsemnate faţă de transmiterea
mingii. Când primeşte mingea, o parte a corpului intră în contact cu ea şi se mişcă
împreună cu mingea. Acest moment în care mingea intră în contact cu corpul se face cu
amortizare, ca o pernă ce se interpune impactului. Acesta este un moment în care muşchii
nu vor fi încordaţi.
Folosirea metodelor mixte în antrenamentul primirii şi transmiterii mingii
Alternarea exerciţiilor din handbal şi fotbal folosind patru porţi (cu utilizarea
piciorului, capului şi corpului).
Instrucţie, explicaţie şi demonstraţie a primirii şi transmiterii mingii.
Doi jucători aleargă o distanţă de aproximativ 10 m – jucătorul A pasează
jucătorului B care primeşte mingea şi apoi o transmite jucătorului A.
Ca mai sus, dar distanţa dintre cei doi jucători vor spori la 20-30 m, iar mingea va
fi pasată cu ristul. La început, mingea este aruncată cu mâna, iar apoi este transmisă cu
piciorul.
Jocuri şase la şase folosind întreg terenul de joc şi două porţi cu maximum trei
atingeri.