Unitatea şi diversitatea lumii vii

Totalitatea organismelor vii de pe pământ constituie un înveliş

continuu - biosfera – caracterizat printr-o mare diversitate de forme de viaţă
şi totodată printr-o structură şi funcţii unitare. Vieţuitoarele trăiesc de la cele
mai adânci porţiuni ale oceanului planetar şi până la cele mai înalte regiuni
ale uscatului. Toate fiinţele, indiferent de regiunea în care trăiesc sau
complexitatea organizării lor, au aceleaşi trăsături ce definesc unitatea lumii
vii.
Sensibilitatea sau capacitatea organismelor de a reacţiona la
acţiunea unor stimuli din mediul lor de viaţă, reprezintă trăsătura prin care
acestea se adaptează permanent la condiţiile variabile de mediu. Această
capacitate devine mult mai evidentă în regnul animal, odată cu dezvoltarea
sistemului nervos, asigurând o anumită independenţă a organismelor faţă de
mediu.
Prin procesele biochimice şi biofizice se realizează metabolismul,
funcţie prin care vieţuitoarele asimilează sau dezasimilează substanţele cu
care se hrănesc. Acest schimb de substanţe şi de energie cu mediul este
intens, continuu şi întreţine organizarea superioară a materiei vii, atât timp
cât organismele trăiesc.
Reproducerea este una din trăsăturile esenţiale ale fiinţelor vii. Prin
această funcţie, populaţiile şi speciile au capacitatea de a supravieţui şi de a
transmite generaţiilor următoare zestrea lor genetică numită genofond.
Viaţa se manifestă într-o varietate extremă de forme, de la cele mai
simple bacterii, până la cele mai complexe organisme pluricelulare, unele de
talie uriaşă cum sunt balenele din regnul animal sau arborele Sequoia din
regnul vegetal. Varietatea mare a organismelor vii exprimă biodiversitatea,
o trăsătură esenţială pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii în
ecosistemele naturale.
Diversitatea biologică se referă atât la varietatea organismelor vii cât
şi la complexitatea ecologică în care acestea sunt regăsite. Ea poate fi
definită prin numărul de organisme diferite şi frecvenţa lor relativă. Aceste
organisme sunt organizate pe diferite nivele, de la ecosisteme complexe până
la structuri chimice, care constituie bazele moleculare ale eredităţii.
Conservarea biodiversităţii reprezintă în perioada actuală una din
problemele majore la nivel internaţional.
În România, conservarea biodiversităţii se realizează în special, prin
declararea şi constituirea la nivel naţional a unei reţele de arii protejate de
diferite categorii.
Ca o consecinţă a poziţiei sale geografice, ţara noastră se bucură de
existenţa unei biodiversităţi unice atât la nivelul ecosistemelor şi speciilor, cât
şi la nivel genetic. Pe teritoriul României se reunesc cinci regiuni
biogeografice, dintre care două, cea stepică şi cea pontică, reprezintă
elemente naturale noi adăugate la zestrea Europei, marcând introducerea a
numeroase noi tipuri de habitate şi specii. Cele cinci regiuni biogeografice
sunt: continentală (53%), alpină (23%), stepică (17%), panonică (6%) şi
pontică (1%).
 Regiunile biogeografice ale României
1- alpină;2- continentală;3- panonică;4-stepică;5-pontică

Ariile protejate, prin valoarea lor naturală şi gradul redus al

intervenţiei umane pe teritoriul lor, sunt cele mai bune exemple şi modele
pentru biodiversitatea ecosistemelor naturale. La nivel european, România
deţine cel mai diversificat patrimoniu natural, însă suprafaţa totală a ariilor
protejate (7%) este încă mult sub media Uniunii Europene de 15%.
Reducerea biodiversităţii este una dintre cele mai mari probleme cu
care se confruntă omenirea în prezent.
Tot mai multe specii ale biodiversităţii dispar sau sunt pe cale de
dispariţie, iar altele sunt considerate deja specii rare. Speciile de animale,
plante, păsări aflate într-o asemenea situaţie sunt supuse unui regim juridic
aparte şi sunt decretate specii protejate sau chiar monumente ale naturii.
Automat, acestea au o altă soartă, în sensul că ele nu se mai află în circutul
activ şi nu mai pot fi surse de hrană, ci au doar valoare de patrimoniu. Pe
acestea le vom regăsi doar in rezervaţii naturale, parcuri naturale, grădini
botanice sau altfel de arii protejate.
Pentru a conştientiza pericolul care ne pândeşte pe viitor trebuie să
înţelegem care este rolul biodiversităţii în existenţa noastră. Biodiversitatea
ne asigură hrana, apa şi aerul care ne sunt indispensabile.