Intrebări Hepatite (pg.

455 - 462)

1. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la virusurile hepatitice A şi E:

A. Sunt virusuri cu genom ADN;
B. Calea de transmitere este fecal- orală;
C. In lipsa vaccinării receptivitatea este generală;
D. De obicei evoluţia este autolimitantă;
E. De obicei nu conduc către o hepatită cronică;
R = B, C, D, E (pg. 456)

2*. Următoarele afirmaţii sunt adevărate în legatură cu virusul hepatitic E, cu excepţia:

A. Este endemică în Romȃnia;
B. Transmiterea este fecal orală;
C. Se poate croniciza la persoanele imunodeprimate;
D. Evoluţia este severă la gravide;
E. Este endemică în Mexic şi India;
R = A (pg. 455)

3. Ȋn afară de virusurile hepatitice, următoarele virusuri pot fi responsabile de afectare

hepatică, cu excepţia:
A. Epstein Barr
B. Varicelo -zosterian
C. Herpes simplex
D. Rotavirus
E. Citomegalvirus
R = D, E (pg. 455)

4*. Ȋn hepatita acută VHB + VHD, diagnosticul etiologic de suprainfecţie este sugerat de:
A. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
B. AgHBs pozitiv, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
C. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc IgM pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
D. AgHBs negativ, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
E. Nici una dintre variante;
R = A (pg. 459)

5. Următoarele afirmaţii legate de concentraţia de protrombină (CP) în hepatitele acute

virale sunt adevărate:
A. CP se modifică înainte de apariţia semnelor clinice de decompensare
B. CP nu se modifică înainte de apariţia semnelor clinice de decompensare
C. CP cu o valoare cuprinsă între 25-50 % caracterizează o formă severă de hepatită acută
D. CP cu o valoare sub 25 % caracterizează o formă fulminantă
E. CP nu se modifica în funcţie de severitatea bolii
R = A, C, D (pg. 458)

6. Valorile transaminazelor în hepatitele acute prezintă următoarele caracteristici:

A. ALT este mai specific pentru ţesutul hepatic
B. AST este mai specific pentru ţesutul hepatic
C. Transaminazele sunt, în general, mai mari de 10 ori decȃt limita superioarȃ a
normalului;
D. Transaminazele sunt, in general, mai mici de 10 ori decȃt limita inferioară a
normalului;
E. Transaminazele au valori normale.
R = A, C (pg. 458)

7. Tratamentul HVB include:

A. Vaccinarea;
B. Interferon pe o durată de 24 de săptămȃni în forma cronică;
C. Interferon pe durata de 48 de săptămȃni în forma cronică;
D. Interferon pe durata de 48 de săptămȃni în forma acută;
E. Analogi nucleozidici pe termen lung în forma cronică.
R = C, E (pg. 459)

8. Printre metodele de prevenţie a transmiterii verticale a virusului hepatitic B se numără

A. Naṣtere prin cezariană;
B. Administrare de lamivudina în trimestrul 3 de sarcină indiferent de valoarea viremiei;
C. Mama va primi imunoglobuline umane specifice anti - HVB în trimestrul 3 de sarcină;
D. Nou- născutul nu va fi alăptat la sȃn;
E. Nou -născutul va primi Imunoglobuline umane specifice anti -HVB în primele ore de
la naştere;
R = A, D, E (pg. 457)

9. Care din următoarele căi de transmitere sunt adevărate pentru hepatita C:

A. Fecal – orală;
B. Tatuaje, piercing;
C. Sărut;
D. Verticală (de la mamă la făt);
E. Utilizatori de droguri intravenoase;
R = B, D, E (pg. 461)

10. Care afirmaţii sunt adevarate în legătură cu Ac antiHBs:

A. Sunt markeri de vindecare în hepatita acută B;
B. Pot apare în urma administrării vaccinului VHB;
C. Pot apare în hepatita cronică B;
D. Sunt prezenţi în caz de suprainfecţie cu virus D;
E. Sunt prezenţi în caz de coinfecţie cu virus D.
R = A, B (pg. 458)

11*. Care din următoarele sunt complicaţii ale hepatitei acute B:

A. Cronicizare;
B. Formă fulminantă cu coagulopatie;
C. Risc de apariţie a carcinomului hepato-celular;
D. Formă fulminantă cu sindrom hemoragipar;
E. Toate cele de mai sus.
R = E (pg. 459)

12*. Care dintre următoarele virusuri hepatitice au potenţial oncogen, indiferent de gradul
de fibroză:
A. Virusul hepatitic B;
B. Virusul hepatitic C;
C. Virusul hepatitic D;
D. Virusul hepatitic E;
E. Toate de mai sus.
R = A (pg. 459)

13*. Ȋn hepatita acută VHB + VHD, diagnosticul etiologic de coinfecţie este sugerat de:
A. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
B. AgHBs pozitiv, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
C. AgHBs pozitiv, AcHBs negativ, Ac HBc IgM pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
D. AgHBs negativ, AcHBs pozitiv, Ac HBc total pozitiv, AcVHD IgM pozitiv;
E. Nici una dintre variante;
R = C (pg. 459)

14. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la tratamentul VHC este adevărată:
A. Dacă în primele 12 săptămâni nu se înregistrează clearance spontan, se poate încerca o
monoterapie cu interferon pegylat în faza acută;
B. În faza cronică tratamentul combinat asociază ribavirină, un agent antiviral direct ṣi
interferon pegylat;
C. Tratamentul antiviral recent fără interferon are rate de răspuns înalt ṣi efecte adverse
minime;
D. În faza cronică tratamentul constă doar în administrarea de interferon pegylat;
E. Nu se recomandă tratament cu interferon pegylat în faza acută.
R = A, B, C (pg. 461-462)

15. Serologia IgG HAV pozitivă semnifică:

A. Hepatită acută de tip A;
B. Contact vechi cu virusul hepatitic A (VHA);
C. Status post vaccinare pentru virusul hepatitic A;
D. Hepatită acută tip E;
E. Status post vaccinare pentru virusul hepatitic E;
R = B, C (pg. 456)

16. Care dintre următorii markeri sunt sugestivi pentru o infecţie acută cu VHB:
A. Ag HBs pozitiv;
B. AcHBs negativ;
C. AcHBc – IgM pozitivi;
D. anti VHA pozitiv;
E. anti VHE pozitiv.
R = A, B, C (pg. 458)
17*. Diagnosticul diferenţial al VHB se face cu:
A. Hepatitele autoimune;
B. Hepatitele medicamentoase;
C. Boala Wilson;
D. Icterul post-hepatic;
E. Toate cele de mai sus.
R = E (pg. 459)

18. Care dintre următoarele hepatite se pot preveni prin vaccinare:

A. Hepatita virală A;
B. Hepatita virală B;
C. Hepatita virală C;
D. Hepatita virală E;
E. Nici una din cele de mai sus.
R = A, B, D (pg 455, 457)

19*. Pentru prevenirea transmiterii verticale a VHB, în trimestrul III de sarcină se

recomandă utilizarea unui tratament cu lamivudină dacă valoarea viremiei depăṣeṣte
valoarea:
A. 1 000 UI/ml;
B. 2 000 UI/ml;
C. 200 000 UI/ml;
D. 4 000 UI/ml;
E. 400 000 UI/ml.
R = B (pg. 457)

Intrebări HIV (463-467)

1. Rezervoarele de latenţă ale virusului HIV sunt următoarele:

A. Sistem nervos periferic;
B. Sistem nervos central;
C. Epiderm;
D. Ţesut limfoid;
E. Tract genital.
R = B, D, E (pg. 464)

2. Enzimele care intervin în replicarea virusului HIV sunt:

A. Reverstranscriptaza;
B. Streptokinaza;
C. Proteaza;
D. Integraza;
E. Amilaza.
R = A, C, D (pg. 463)
3*. Etapa SIDA se defineşte prin:
A. Valoarea limfocitelor CD4 < 200 celule/mmc;
B. Valoarea limfocitelor CD4 < 500 cel/mmc;
C. Valoarea limfocitelor CD8 <200 cel/mmc;
D. Valoarea limfocitelor CD8 <500 cel/mmc;
E. Valoarea limfocitelor CD4 > 500 cel/mmc;
R = A (pg. 464)

4. Care din următoarele afecţiuni sunt definitorii pentru etapa SIDA:

A. Sarcom Kaposi;
B. Toxoplasmoza cerebrală;
C. Candidoza orală;
D. Pneumocistoza pulmonară;
E. Cancerul pulmonar;
R = A, B, (pg. 464)

5. Testele de confirmare ale infecţiei HIV sunt reprezentate de:

A. ELISA;
B. Western Blott;
C. Determinarea încărcăturii virale HIV prin PCR;
D. IDR la PPD;
E. VDRL.
R = A, B, C (pg. 465)

6*. Care din următoarele antiretrovirale sunt utilizate pentru terapia HIV:
A. Inhibitori de fuziune;
B. Antagonişti de receptori CCR5;
C. Inhibitori de reverstranscriptază;
D. Inhibitori de protează;
E. Toate de mai sus;
R = E (pg. 466)

7*. Ȋn infecţia HIV fereastra serologică are o durată de:

A. 1-6 luni;
B. 6-12 luni;
C. 2 săptămȃni;
D. 10 zile;
E. Nici una din cele de mai sus.
R = A (pg. 464)

8. Următoarele afirmaţii despre infecţia acută cu HIV sunt adevărate:

A. Are tablou clinic nespecific caracterizat prin febră, rash, sindrom mononucleozic;
B. Simptomatologia se remite spontan;
C. Testele serologice sunt pozitive de la debut;
D. Se poate asocia cu sindrom icteric;
E. Se caracterizează prin sindrom pseudogripal;
R = A, B (pg. 464)

9. Care din următoarele sunt căi de transmitere ale infecţiei HIV:

A. Digestivă;
B. Contact sexual neprotejat;
C. Transmitere verticală (de la mamă la făt);
D. Transmitere parenterală;
E. Folosirea tacȃmurilor în comun;
R = B, C, D (pg. 463)

10. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru virusul HIV:
A. Face parte din familia Retrovirusuri;
B. Genomul este de tip ADN;
C. Genomul este de tip ARN;
D. Deleţia homozigotă delta 32 asigură protecţie pentru infecţia cu HIV;
E. Se face profilaxie prin vaccinare;
R = A, C, D (pg. 463)

11. Care este scopul terapiei antiretrovirale în infecţia HIV:

A. Obţinerea unei supresii virale susţinute;
B. Obţinerea unui status imun bun;
C. Vindecare;
D. Scăderea în dimensiuni a ganglionilor limfatici;
E. Toate cele de mai sus.
R = A, B (pg. 466)

12*. Virusul imunodeficienţei umane – HIV - face parte din familia:

A. Retrovirus;
B. Picornavirus;
C. Mixovirus;
D. Flavivirus;
E. Nici unul din cele de mai sus.
R = A (pg. 463)

13*. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la infecţia HIV sunt adevărate:
A. Infecţia HIV are o evoluţie cronică;
B. Infecţia HIV are progresie pe termen lung;
C. Infecţia HIV este fatală în absenţa tratamentului specific;
D. Controlul progresiei bolii presupune îngrijire de către un medic infecţionist;
E. Toate afirmaţiile anterioare sunt adevărate.
R = E (pg. 467)

14*. Evaluarea completă a infecţiei HIV după diagnosticare presupune:

A. Analize uzuale;
B. Radiografie pulmonară;
C. Încărcătură virală ṣi număr limfocite CD4;
D. Profil de rezistenţă virală;
E. Toate cele de mai sus.
R = E (pg. 465)

15*. În absenţa complicaţiilor evaluarea periodică a infecţiei HIV presupune:

A. Determinarea doar a încărcăturii virale (prin PCR cantitativ);
B. Determinarea doar a numărului de celule CD4;
C. Determinarea încărcăturii virale ṣi a numărului de celule CD4;
D. Toate cele de mai sus;
E. Nici una din cele de mai sus;
R= C (pg. 465)

16*. Datorită fenomenului de îmbătrânire precoce infecţia HIV asociază comorbidităţi

non-infecţioase de tip:
A. Cardio-vascular;
B. Renal;
C. Cerebral;
D. Psihiatric;
E. Toate cele de mai sus.
R= E (pg. 466)

17*. Profilaxia infecţiilor oportuniste se recomandă atunci când valoarea limfocitelor

CD4 scade sub:
A. 200 celule/mmc;
B. 500 cel/mmc;
C. 300 cel/mmc;
D. 250 cel/mmc;
E. 50 cel/mmc;
R = A (pg. 466)

18. Comorbidităţile oncologice asociate infecţiei HIV sunt:

A. Sarcom Kaposi;
B. Limfom non-Hodgkin;
C. Limfom cerebral primitiv;
D. Cancer cervical la femei;
E. Nici una din cele de mai sus.
R = A, B, C, D (pg. 466)

19. Care dintre următoarele strategii diminuă riscul de transmitere materno-fetală a

infecţiei HIV:
A. La pacientele însărcinate tratamentul antiretroviral trebuie început cât mai repede;
B. Naṣterea se va efectua prin operaţie cezariană;
C. Nou născutul nu va fi alăptat la sân ṣi va primi tratament antiretroviral profilactic;
D. Nou născutul va fi întotdeauna alăptat la sân;
E. Nici una din cele de mai sus;
R = A, B, C (pg. 467)

Sepsisul ṣi ṣocul septic (468 - 472)

1*. Definiţia actuală a sepsisului presupune:

A. Infecţie;
B. Sindrom de răspuns inflamator sistemic;
C. Disfuncţie de organ;
D. Toate cele de mai sus;
E. Nici una din cele de mai sus.
R = D (pag – 469)

2*. Cei 4 D ai terapiei antimicrobiene în sepsis sunt:

A. Drog (medicament) corect
B. Doza corecta
C. Durata corecta
D. Dezescaladare
E. Toate cele de mai sus
R = E (pag – 470)

3. SIRS este definit prin următoarele criterii:

A. Leucocitoza/leucopenie;
B. Leucocite normale;
C. Febră/hipotermie;
D. Tahicardie;
E. Valoare scăzută a fibrinogenului.
R = A, C, D (pag – 469)

4. Care din următoarele afirmaţii despre sepsis sunt adevărate:

A. Sepsisul este provocat doar de infecţii bacteriene;
B. Asociază mortalitate şi morbiditate semnificativă;
C. Poate duce la instalarea şocului septic;
D. Tratamentul antimicrobian se face după regula celor 4 D;
E. Ȋn prezenţa terapiei antimicrobiene mortalitatea este foarte scăzută.
R = B, C, D (pag. 468-469-470)

5. Tratamentul igieno-dietetic în sepsis ia în calcul:

A. Prevenirea escarelor
B. Menţinerea unei igiene stricte
C. Este preferabilă nutriţia parenterală celei enterale
D. Este necesar suportul nutritiv pentru a contrabalansa statusul hipercatabolic
E. Este preferată nutriţia enterală
R = A, B, D, E (pag – 471)
6*. Care din următorii agenţi etiologici pot provoca sepsis:
A. Bacterii
B. Virusuri
C. Fungi
D. Paraziti
E. Toate de mai sus
R = E (Pag. 468)

7*. Care este procedura de recoltare a hemoculturilor în sepsis:

A. 3 seturi de hemoculturi recoltate în puseu febril;
B. 3 seturi de hemoculturi recoltate în afebrilitate;
C. 2 seturi de hemoculturi recoltate la 12 ore;
D. 2 seturi de hemoculturi recoltate la 24 ore;
E. 1 singură hemocultură este suficientă.
R = A (Pag – 469)

8*. Care dintre următoarele analize este considerată marker pentru sepsis:
A. VSH
B. Fibrinogen
C. PCR
D. Procalcitonina
E. Creatinkinaza
R = D (Pag – 469)

9*. Următorii parametri trebuie evaluaţi în dinamică în sepsis, cu excepţia:

A. Hemoleucograma
B. Probele de coagulare
C. Markerii inflamatori
D. Echilibrul acidobazic
E. Picatură groasă şi frotiu
R = E (Pag – 469)

10. Ȋn stabilirea tratamentului antibiotic în sepsis trebuie luate în calcul următoarele:

A. Antecedentele medicale şi chirurgicale ale pacientului
B. Stabilirea scorului Carmeli
C. Stabilirea provenienţei infecţiei
D. Sexul pacientului
E. Vȃrsta pacientului
R = A, B, C (Pag – 471)

11. Ȋn sepsis, tratamentul antifungic este indicat în următoarele situaţii:

A. Suspiciune de etiologie fungică
B. Suspiciune de suprainfecţie fungică
C. În oricare formă de sepsis
D. Neutropenie prelungită
E. Anemie prelungită
R = A, B, D (Pag – 471)

12*. Ȋn diagnosticul diferenţial al SIRS-ului cu alte etiologii non - infecţioase intră:

A. Statusul posttraumatic
B. Trombembolismul pulmonar
C. Pancreatita acută
D. Toate cele de mai sus
E. Nici una din cele de mai sus
R = D (Pag – 470)