UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE COMUNICARII

GAFE DE PROTOCOL

DISCIPLINA : PROTOCOL SI ORGANIZARE DE EVENIMENTE

STUDENT:
S

15.01.2019

1. Protocolul – instrument de comunicare

1.1 Fundamentarea noţiunilor de bază; elemente de vocabular şi gramatică proprii
protocolului
Importanţa protocolului şi a noţiunilor învecinate lui
Unii consideră că protocolul, eticheta sau chiar politeţea pot fi ignorate, întrucât ele sunt
norme perimate, şi le trezim la viaţă în mod artificial, ca pe nişte piese de muzeu. Nimic mai
fals. Am arătat în capitolul prim al cursului importanţa cunoaşterii codului celui cu care
intrăm în dialog, şi în acest sens cunoaşterea regulilor de protocol, etichetă, bună-cuviinţă,
bune maniere etc constituie adevărate „chei” ale succesului, instrumente de comunicare ale
activităţii respective. Stabilirea unui contact, menţinerea sau întreruperea lui ţin de capacitatea
de a înţelege semnele, de a le decoda corect şi de a le respecta.
Toate acestea conduc la o calitate mai bună a relaţiilor cu persoanele în cauză, şi la
creşterea eficienţei acelei activităţi. Să ne gândim doar la ce se întâmplă în domeniul
economic, comercial. Niciodată un cumpărător nu e solicitat doar de o singură persoană, ci şi
de alţi furnizori de bunuri şi servicii. Pentru fiecare industriaş care încearcă să convingă,
există cel puţin doi concurenţi care oferă aceleaşi lucruri la un preţ comparabil. În acest caz
determinantă va fi calitatea relaţiei existente.
Evoluţia istorică a demonstrat că regulile de politeţe şi de protocol sunt influenţate de
mai mulţi factori:
a. de forma de guvernământ, respectiv republicană sau monarhică;
b. de concepţiile filosofice, juridice şi politice ale vremii;
c. de gradul de dezvoltare al societăţii, în ansamblul său.
Se poate observa că, uzanţele practicate în societate şi în lume sunt în continuă evoluţie,
că ele reflectă de fapt, caracterul naţional şi starea moravurilor. Regulile de protocol şi
politeţe sunt impregnate nu doar de trecerea timpului, de evoluţia generaţiilor, de influenţa
mass-mediei, de dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, ci şi de concepţiile politice şi juridice
specifice fiecărui stadiu de dezvoltare al societăţii.
Cel mai grăitor moment istoric de acest gen l-a reprezentat sfârşitul secolului al XVIII-
lea rămas în istorie sub pecetea lui Napoleon. Întreaga perioadă napoleoniană reprezintă o
perioadă de „tranziţie haotică”, de compromis în sensul de încercare de a împăca două epoci
istorice, una apusă doar pe jumătate, alta în curs de a se naşte. Astfel, Napoleon este ales prin
plebiscit, însă la fel ca un Bourbon este miruit cu uleiul sfânt cuvenit regilor.
Mai mult chiar, el este încoronat de papă, la fel cum se întâmplase şi cu Carol cel Mare,
deşi devine Împărat prin Constituţia Republicii.
 Edificator este şi modul în care se prezentau documentele oficiale ale administraţiei
napoleoniene, pe care se menţiona, ca stat, Republica Franceză, iar drept conducător al
statului, Napoleon Împărat. Fenomenul de respingere a trecutului se manifestă, în egală
măsură, în planul ideatic, al concepţiilor, al mentalităţilor, cât şi în cel al formalismului
protocolar. Istoria a demonstrat că şi în ceea ce priveşte normele de comportament, ca şi în
celelalte domenii, regăsim fenomenul modei.
Pe de altă parte, un cuvânt greu de spus în normele de comportare îl are tradiţia.
Confucius (551–479) observa – cu multă înţelepciune – faptul că virtutea nu este nimic dacă
nu se naşte din curtoazie adevărată. Regulile de curtoazie occidentală sunt urmate în ţările în
care civilizaţia este de origine europeană.
Ele sunt, în acelaşi timp, adoptate şi de protocolul diplomatic. Există 1 anumite trăsături
care particularizează curtoazia occidentală faţă de cea practicată pe alte continente, şi anume:
1. este mediteraneană, pentru că modul de a fi concepută, supleţea formelor de
manifestare şi ritmul proporţiilor vin de la civilizaţia greacă;
2. este romană prin cadrul juridic, prin originea acestuia şi formele de ordonare;
3. este creştină, ceea ce dă un ton particular spiritului său de libertate, egalitate,
fraternitate;
4. este europeană şi atlantică în acelaşi timp, datorită îmbinării dintre Europa occidentală
şi Statele Unite ale Americii, generată în special de deplasările de o parte şi de alta a
celor înstăriţi;
5. se resimte influenţa succesivă a Evului Mediu şi a Renaşterii, care au plasat femeia în
centrul vieţii mondene, acordându-i un statut deosebit, care nu se regăseşte în alt tip de
civilizaţie;
6. este puternic îmbibată de spiritul francez, deoarece curtoazia occidentală a căpătat
contururi precise, apropiate formei actuale, la curtea regilor franci, în secolele XVII-
XVIII, care au servit ca model întregii Europe (curtoazia europeană s-a format în
saloanele franceze, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea fiind celebre următoarele
saloane: în 1726 doamna de Tercin, apoi în secolul al XVIII-lea salonul doamnei de
Deffaud, al doamnei de Geoffrin, al domnişoarei de Lespinase etc.).

1după Toma Georgescu şi Gheorghe Caravani, Uzanţe diplomatice şi protocol în relaţiile internaţionale, Ed. Sylvi,
2002, p. 209.
 Este recunoscut faptul că după întunecatul Ev mediu şi chiar după perioada
renascentistă, monopolul în ceea ce priveşte regulile de educaţie şi de comportament a fost
deţinut de curtea Regelui Soare, Versailles-ul însemnând: „un moment de înflorire a eleganţei
şi distincţiei, dar şi al unei distincţii gratuite, goale, false, deci după „corsetul” formelor fără
acoperire, politeţea a tins să devină o comportare naturală, „utilitară”, etică şi estetică”2 .
Multe din noţiunile învecinate protocolului (politeţe, etichetă, bune maniere, bună-
cuviinţă) sunt obiect de studiu al eticii – „filosofie asupra moralei şi/sau binelui sau
datoriei”3. Vasile Morar recunoaşte eticii trei momente, şi anume:
– normativ, care este primul din punct de vedere al reprezentării cantitative;
– descriptiv;
– explicativ.

2. Gafe de protocol
Diplomaţia nu este o ştiinţă exactă aşa că întotdeauna au loc incidenteneaşteptate .Un fost
ministru australian de externe povesteşte cum, la un moment dat, se adresa unui grup de
francezi, cărora le spunea, în engleză, că, uitându-se înapoi, la cariera sa de diplomat, constată
că aceasta este formată dindouă faze  prima, plictisitoare, înainte să ajungă la Paris, iar
a doua, multmai interesantă, care a urmat serviciului diplomatic în capitala Franţei. Ce au
înţeles translatorii şi au transmis mai departe suna cu totul altfel:
“Cândmă uit la dosul meu, văd că este împărţit în două părţi”
Într-un incident separat, el le-a spus oficialităţilor din Palembang,Indonesia:
“Doamnelor şi domnilor, în numele meu şi al soţiei, doresc să spun cât de încântaţi suntem să
ne aflăm în Palembang”. Traducătorii au interpretat, poate mai mult decât trebuia, din nou, şi
au transmis mai departe exact ce au înţeles ei: “
Doamnelor şi domnilor, deasupra soţiei mele, sunt încântat să mă aflu în Palembang”
La un moment dat, un fost premier australian, aflat în vizită în Japonia, şi-a lăsat audienţa fără
replică când a aflat de la el că “Nu mă aflu aici să ne jucăm de-a homosexualii veseli”
. Ce spusese el şocându-i pe interpreţi,cărora le-a luat ceva timp să găsească această formulă
de traducere era o expresie din argoul australian, care s-ar fi tradus prin “nu mă aflu aici să mă
ţin de trăznăi”
Cu ocazia unei vizite în Italia, în cadrul unei întâlniri cu asociaţiileromânilor, o personalitate
diplomatică a discutat amical cu o persoanăcăutată de Interpol. “Sa traiască domnul!”, a spus

2Vasile Isdrăilă, Buna-cuviinţă şi comportamentul civilizat, Ed. Facla, Timişoara, 1988, pp. 24-25.
3Vasile Morar, Etica. Filosofia binelui şi ştiinţa dreptăţii, Univ. Creştină Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 1994, p 7.
acesta după care l-a sărutat pe obraji. La sfârşitul lunii noiembrie, un Ministru de Externe a
încălcat protocolul diplomatic şi, odată prezentat regelui Spaniei, i s-a adresat Majestăţii într
-un limbaj colocvial.“Good point, good, good point”, i-a spus acesta suveranului spaniol. Mai
mult, el a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în
dreptul pieptului, făcându-i regelui semnul “OK”.

Gafa premierului Viorica Dancila

A fost și o ezitare în protocol din partea premierului Vioricăi Dăncilă. Imediat după ce
oficialii au primit onorul, a început să cânte imnul Croației. Premierul oaspete îți dusese deja
mâna la inimă, moment pe care premierul român nu l-a sesizat și a părut să dea semne de
nerăbdare, invitându-l să coboare de pe podium, în mod evident uitând că în protocol urma
intonarea imurilor de stat. 4

Gafă de protocol a preşedintelui Klaus Iohannis

Klaus Iohannis a făcut o gafă de protocol la întâlnirea cu premierul italian Giuseppe Conte.
După prima parte a ceremonialului de primire, preşedintele României s-a întors şi a vrut să
plece în interiorul Palatului Guvernului, deşi ar fi trebuit să meargă înainte, în curtea
Palatului.
La ceremonialul de primire se poate observa cum Iohannis s-a întors şi a vrut să plece, în timp
ce garda prezenta onorul.5

4https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/video-primire-cu-covor-rosu-si-fanfara-la-palatul-victoria-gafa-
de-protocol-a-premierului-dancila-931350
5https://www.mediafax.ro/politic/gafa-de-protocol-a-presedintelui-klaus-iohannis-la-intalnirea-cu-premierul-
italian-giuseppe-conte-in-timp-ce-garda-prezenta-onorul-17558375
Bibliografie

 Toma Georgescu şi Gheorghe Caravani, Uzanţe diplomatice şi protocol în

relaţiile internaţionale
 Vasile Isdrăilă, Buna-cuviinţă şi comportamentul civilizat, Ed. Facla,
Timişoara,
 Vasile Morar, Etica. Filosofia binelui şi ştiinţa dreptăţii, Univ. Creştină
Dimitrie Cantemir, Bucureşti, 199
 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/video-primire-cu-covor-rosu-si-fanfara-la-
palatul-victoria-gafa-de-protocol-a-premierului-dancila-931350
 https://www.mediafax.ro/politic/gafa-de-protocol-a-presedintelui-klaus-iohannis-la-
intalnirea-cu-premierul-italian-giuseppe-conte-in-timp-ce-garda-prezenta-onorul-
17558375