CARTEA SECRETELOR LUI ENOH

Capitolul 1
Doi Îngeri îi apar lui Enoh
1 S-a petrecut în prima zi a lunii. Eram singur în casă şi dormeam în patul meu.
2 În timpul somnului m-a cuprins o tristeţe fără de margini, făcându-mă să plâng chiar în timp ce dormeam.
Nu înţelegeam ce simţeam, nici de unde venea acea supărare sau ce însemna ea, cum nu înţelegeam nici ce
mi se petrecea, nici de ce plângeam.
3 Deodată au apărut în faţa mea două siluete omeneşti uriaşe; nu-mi amintesc să mai fi văzut oameni aşa de
mari pe Pământ. Feţele lor străluceau ca Soarele, ochii lor scăpărau ca nişte raze arzătoare şi din gura lor
ieşeau flăcări. Cântecele şi înfăţişarea lor erau diferite, dar culoarea violetă părea să predomine. Iar aripile
lor erau mai strălucitoare decât aurul şi mâinile lor – mai albe ca zăpada.
4 Ei stăteau în picioare la căpătâiul patului meu şi au început să mă cheme pe nume: „Enoh, Enoh...”
5 Atunci m-am trezit din somn, putând astfel să-i văd mai bine.
6 I-am salutat îngrozit. Pe faţa mea se citea doar frica, aşa că ei mi-au spus:
7 „Îndrăzneşte, Enoh, şi nu-ţi fie deloc teamă. Dumnezeu Cel Veşnic ne-a trimis la tine. Bucură-te, căci azi
vei vizita împărăţia Sa. Dar înainte vei lăsa porunci copiilor şi familiei tale. Spune-le ce trebuie să facă în
lipsa ta şi explică-le că nimeni nu trebuie să încerce să te vadă până când Domnul te va trimite înapoi la
tine acasă.”
8 M-am grăbit să le dau ascultare. Am plecat de acasă şi m-am dus la copiii mei Matusalem, Regim şi
Gaidad, cărora le-am spus ce doreau cei doi Îngeri.
 

Casa rouai
1 Îngerii mi-au arătat şi casa rouăi, care semăna cu uleiul măslinului; ei mi-au arătat de asemenea casele
tuturor florilor de pe Pământ. Am numărat şi mai mulţi Îngeri care vegheau aceste case şi mi s-a arătat că
ele se închideau şi se deschideau.

Enoh isi anunta copiii

Copiii mei, ascultaţi: nu ştiu unde mă duc, nici ce o să se petreacă cu mine.

Până atunci, nu vă îndepărtaţi de Dumnezeu ca să nu cădeţi pradă neantului.

Fie ca Domnul să vă mângâie.

Şi acum, dragii mei copii, nu daţi voie nimănui să încerce să mă vadă până când mă voi întoarce.

Enoh este dus de Ingeri in Primul Cer

1 [După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pe aripile lor pentru a-l duce în Primul
Cer, unde l-au aşezat pe nori.]
2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nu vedeam nimic altceva decât văzduhul.
3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o mare nesfârşită, mai mare decât o mare
pământească.

Ingerii care guverneaza stelele

1 Ei i-au adus în faţa mea pe Îngerii cei mai bătrâni, precum şi pe Îngerii suverani ai ordinelor stelare.

2 Ei mi i-au arătat pe ceilalţi 200 de Îngeri care dirijează stelele, precum şi funcţiile lor în ceruri, şi felul în
care vin să se învârtă în jurul pânzelor marinarilor.

Ingerii care pazesc hambarele de zapada

1 Din locul în care mă aflam, am privit în jos şi am văzut toate acele jitniţe cu zăpadă şi pe Îngerii care le
păzeau. Am observat de asemenea du-te-vino-ul lor

Enoh este dus in cel de-al Doilea Cer

1 Îngerii m-au luat uşor de mână şi m-au dus apoi în cel de-al Doilea Cer, unde mi-au arătat de această dată
bezna, şi mai neagră decât întunericul pământesc, şi am văzut acolo Îngeri prizonieri atârnaţi şi
supravegheaţi în aşteptarea marii judecăţi. Ei aveau o înfăţişare sumbră şi nu mai conteneau cu plânsetele şi
gemetele.

2 I-am întrebat atunci pe Îngerii mei: "De ce sunt chinuiţi neîncetat acei Îngeri?" Iar ei mi-au răspuns:
"Aceştia sunt Îngeri răsculaţi care nu au dat ascultare poruncilor lui Dumnezeu şi care au hotărât să
acţioneze după propria lor voinţă. Ei s-au răzvrătit împreună cu prinţul lor, care este prizonier în cel de-al
Cincilea Cer."

3 Am simţit o imensă milă pentru acei Îngeri căzuţi care m-au salutat şi mi-au spus: "Tu, de vreme ce eşti
un om al lui Dumnezeu, roagă-te la Domnul pentru noi." Însă eu, plin de uimire, le-am răspuns: "Dar cine
sunt eu, un simplu muritor, să mă pot ruga pentru voi, care sunteţi Îngeri? Cine ştie unde mă duc şi ce mi se
va petrece aici şi dacă se va ruga cineva pentru mine?"

Enoh este dus in cel de-al Treilea Cer

1 Îngerii mei păzitori m-au luat din nou şi m-au dus şi mai sus, în cel de-al Treilea Cer. Am privit în jos şi
am descoperit de data aceasta efectul acestor locuri, un efect benefic complet neştiut.

2 Vedeam mii de pomi ai vieţii cum înfloreau încet şi-şi pregăteau fructele care miroseau nespus de
frumos, la fel ca toată hrana pe care o purtau în ei, într-o clocotitoare revărsare de miresme.

3 În mijlocul acestor pomi ai vieţii, în acel loc unde Dumnezeu se odihneşte înainte de a urca în Rai, se află
un pom deosebit care posedă o negrăită mireasmă de bunătate, şi care e mai împodobit decât oricare altul.
Acest pom era acoperit cu totul cu auriu, cu roşu aprins şi cu flăcări, căci poartă în el toate fructele ce se
găsesc în toţi ceilalţi pomi.

4 Rădăcina lui se află în grădina de la hotarul dintre Pământ şi Rai, dintre stricăciune şi nestricăciune.

5 Două izvoare ţâşnesc din această grădină, revărsând lapte şi miere. Alte două izvoare revarsă ulei şi vin.
Despărţite în patru râuri, ele curg alene şi coboară în grădina Edenului.

6 şi aceste izvoare îşi continuă astfel drumul până pe Pământ şi efectuează o revoluţie completă a cercului,
la fel ca toate celelalte elemente cereşti.

7 În acest loc, toţi pomii poartă fructe, pentru că totul este binecuvântat de către Dumnezeu Însuşi.
8 Trei sute de Îngeri luminoşi cântă neîncetat cu o voce blândă şi păzesc această grădină, slujindu-L în
acelaşi timp pe Domnul.

9 Iar eu mi-am zis: "Dumnezeule, cât de minunat este acest loc." Atunci Îngerii care mă însoţeau mi-au
spus:

Enoh descopera locul compasiunii

1 "Enoh, să ştii că acest loc este pregătit pentru cel care, pe Pământ, rabdă tot felul de ocări şi de insulte,
pentru cel care refuză nedreptatea, care judecă cu dreptate, care-l hrăneşte pe cel înfometat, care-l îmbracă
pe cel sărac, care-l ridică pe cel căzut la pământ, care ajută orfanii, care umblă fără de greşeală în faţa
chipului lui Dumnezeu, slujindu-L. Pentru ei este pregătit acest loc, care este sălaşul vieţii veşnice."
 

Enoh descopera osanda pacatosilor

1 Îngerii mei m-au dus atunci sus de tot, spre Miazănoapte, şi mi-au arătat un loc cumplit  unde aveau loc
nenumărate forme de tortură. Într-o ambianţă întunecată, pe care o simţeam pe cât de crudă, pe atât de
cumplită, simţeam flăcările unui incendiu plutind prin văzduh. Ele proveneau de la un râu de foc care
înainta necontenit. Acel loc era în întregime cuprins de flăcări. Totuşi, în acel loc care îţi stârnea setea şi
care mă făcea să tremur de spaimă, vedeai şi chiciură şi gheaţă. şi nişte Îngeri neînduplecaţi, purtând arme
îngrozitoare, continuau să-i chinuie pe Îngerii prizonieri. Atunci mi-am zis: "Dumnezeule, ce loc
îngrozitor."

2 Dar Îngerii mi-au explicat: "Enoh, acest loc le este destinat celor care nu-L respectă pe Dumnezeu, celor
care săvârşesc păcate pe Pământ – cum ar fi relaţiile sexuale cu copii, magia neagră, ritualurile de
vrăjitorie, invocarea demonilor, lauda de sine, furtul, minciuna, calomnia, pizma, ranchiuna, omorul – şi
care, blestemaţi fiind, fură sufletele oamenilor. Acest loc este şi pentru cei care fură bunurile celor săraci
pentru a se îmbogăţi, pentru cei care pentru bani îi bat pe semenii lor, pentru cei care-şi umflă burţile
lăsându-i pe alţii să moară de foame, şi în sfârşit pentru cei care, pentru a se îmbrăca ei, i-au dezbrăcat pe
cei oropsiţi şi pentru cei care se prosternează în faţa unor zei morţi. Toţi aceştia vor moşteni acest loc
cumplit."

Enoh este dus în cel de-al Patrulea Cer

1 Tovarăşii mei m-au dus apoi în cel de-al Patrulea Cer şi mi-au arătat înlănţuirile succesive ale lucrurilor,
precum cele ale razelor Soarelui şi Lunii.

2 Am putut astfel să măsor razele Soarelui şi ale Lunii şi să le compar luminile, văzând că intensitatea
luminii Soarelui este negrăit mai mare decât cea a Lunii.

3 Cercul şi roata pe care este prins [Soarele]2 se mişcă neîncetat întocmai precum vântul năvalnic ce
mângâie obrajii.

4 Plecarea şi întoarcerea sa sunt mereu însoţite de patru mari stele care au mii de alte stele sub ele, la
dreapta roţii solare. La stânga lui, alte patru stele transportă mii de alte stele sub ele, ceea ce constituie, în
total, mai bine de 8000 de stele care emit lumină deodată cu Soarele.

5 Astfel, în fiecare zi, vreo 15 miriade de Îngeri asistă Soarele în funcţionarea lui, în timp ce 1000 de
miriade de Îngeri îl urmează în timpul nopţii.

6 Însoţindu-i pe aceşti Îngeri, Îngerii cu şase aripi ajută Soarele să emită flăcările sale arzătoare, în timp ce
100 de Îngeri îi aprind şi-i înteţesc focul.

Minunatele elemente ale Soarelui

1 Am observat apoi alte două elemente ale Soarelui care se numesc, după cum mi s-a spus, Phenix şi
Chalkydri. Având cap de crocodil şi picioare şi coadă de leu, seamănă cu un curcubeu cu nuanţe violete cu
o lungime de 900 de stânjeni. Cele 12 aripi ale lor sunt precum cele ale Îngerilor, şi ele se ocupă cu
blândeţe de Soare, însoţindu-l neîncetat, aducând, aşa cum le-a cerut Dumnezeu, căldura şi roua.

2 Astfel se învârte şi se răsuceşte Soarele, înălţându-se pe cer şi trecând pe sub Pământ, fără ca razele lui să
se oprească vreodată din drumul lor.
Capitolul 13

Îngerii îl duc pe Enoh la porţile Soarelui

1 Apoi tovarăşii mei m-au dus şi mai la Răsărit, şi m-au adus la porţile Soarelui, acolo unde el înaintează în
funcţie de regulile anotimpurilor, ale ciclului lunilor, ale anului şi ale diferitelor ore din zi şi din noapte.

2 Am văzut şase porţi deschise, fiecare măsurând 61 de stânjeni şi un sfert. Măsurându-le, mi-am dat
seama cât sunt de mari, şi am înţeles ce distanţă străbate Soarele, mergând spre Apus şi înaintând astfel de-
a lungul lunilor, îndepărtându-se de cele şase porţi conform cu perindarea anotimpurilor. şi anul se încheie
după întoarcerea celor patru anotimpuri.
Capitolul 14

Îngerii îl duc pe Enoh la Apus

1 Apoi Îngerii mei m-au dus la Apus şi mi-au arătat alte şase porţi deschise4, asemănătoare celor pe care le
văzusem înainte la Răsărit, în locul opus asfinţitului şi care corespund numărului de 365 de zile şi un sfert.

2 Încă o dată, Soarele a coborât încet spre porţile apusene şi şi-a retras lumina, măreţia şi strălucirea, pentru
a şi le ascunde sub Pământ, de vreme ce coroana sa strălucitoare, păzită de 400 de Îngeri, se află mereu în
rai cu Domnul. Soarele petrece şapte ceasuri din noapte, precum şi jumătate din drumul lui sub Pământ,
pentru a se întoarce prin porţile de răsărit, cam către cel de-al optulea ceas. Atunci coroana sa luminoasă
revine şi flăcările sale sunt din nou mai arzătoare decât focul.
Capitolul 15
Bucăţi din Soare care cântă...
1 Atunci doi Îngeri ai Soarelui, numiţi Phenix şi Chalkydri, au început să cânte. De îndată păsările au
început să bată din aripi pentru a-i acompania şi pentru a-l sărbători pe cel ce dă lumină: imediat ce
Domnul le-a făcut semn, s-au pus şi ele pe cântat.
2 Creatorul luminii vine pentru a lumina lumea întreagă şi astfel dimineaţa capătă formă o dată cu primele
raze ale Soarelui. Îngerii mi-au arătat calculele traiectoriei Soarelui.
3 Porţile pe care le străbate Soarele sunt şi cele ale calculului orelor anului. Din această cauză, Soarele este
o creaţie cu adevărat minunată, al cărei circuit durează 28 de ani. O dată ciclul încheiat, el o ia întotdeauna
din nou de la capăt.
Capitolul 16

Îngerii îl aşează pe Enoh la Răsăritul Lunii

1 Îngerii mei mi-au arătat un alt ciclu, cel al Lunii, precum şi cele 12 mari porţi aşezate de la Apus la
Răsărit şi prin care Luna trece în mod regulat.

2 Ea începe cu prima poartă, la Vest de Soare. Ea trece prin prima şi prin cea de-a doua poartă în 31 de
zile, prin cea de-a treia şi prin cea de-a patra în 30 de zile, prin cea de-a cincea, a şasea, a şaptea, a opta şi a
noua în 31 de zile, prin cea de-a zecea în 30 de zile, prin cea de-a unsprezecea în 31 de zile şi prin cea de-a
douăsprezecea în 28 de zile.

3 Ea străbate mereu aceste porţi în ordine şi săvârşeşte cele 365 de zile şi un sfert din anul solar, în vreme
ce anul lunar nu are decât 354.

4 Astfel, marele ciclu conţine 532 de ani.

5 Dar sfertul unei zile este omis timp de trei ani, în timp ce al patrulea îl săvârşeşte pe deplin5.

6 Deci aceste trei sferturi sunt răpite la cer timp de trei ani şi nu sunt numărate la socoteala zilelor, pentru
că ele schimbă timpul anului adăugând două noi luni până la săvârşire, şi încă două până la micşorare.

7 şi după ce sunt trecute şi ultimele două porţi de la apus, Luna se întoarce spre luminile Răsăritului. Ea se
învârte astfel zi şi noapte, urmându-şi calea circulară, mai jos decât toate celelalte cercuri, mai sprintenă
decât toate vânturile cereşti, spiritele, elementele şi alţi Îngeri zburători cu şase aripi.

8 Luna îşi încheie drumul de 19 ani.

Capitolul 17

Despre cântecul de nedescris al Îngerilor

1 În mijlocul cerurilor am văzut nişte Îngeri înarmaţi

care-L slujeau pe Domnul cu cântecele lor variate şi neîncetate, cu o voce blândă de nedescris şi care ar
uimi cu adevărat pe oricine. Cântecul Îngerilor este atât de frumos şi atât de minunat, încât am rămas cu
totul uluit de el.
Capitolul 18
Enoh este dus în cel de-al Cincilea Cer

1 Îngerii m-au dus în cel de-al Cincilea Cer. Acolo, am văzut nenumăraţi oşteni numiţi Egregori. Ei aveau
o înfăţişare omenească: înălţimea lor era mai mare decât a celor mai mari uriaşi, iar feţele le erau
posomorâte. Tăcerea necurmată a buzelor lor nu-şi avea rostul în cel de-al Cincelea Cer. I-am întrebat
atunci pe Îngerii mei păzitori:

2 „De ce sunt aşa de posomorâţi aceşti Egregori, de ce sunt atât de supăraţi şi de tăcuţi, şi de ce nu fac
nimic în acest Cer?”

3 Răspunsul lor m-a luminat: „Aceştia sunt Egregori care, împreună cu prinţul lor Satana, L-au respins pe
Domnul luminii. Din cauza lor sunt întemniţaţi în întuneric Îngerii pe care i-ai văzut în cel de-al Doilea
Cer. Trei dintre ei şi-au încălcat legământul, şi au părăsit tronul lui Dumnezeu pentru a se pogorî pe
Pământ într-un loc numit Hermon. Acolo, ei au văzut fiicele oamenilor şi, văzând cât sunt de frumoase, s-
au împreunat cu ele. Din aceste uniri s-au născut uriaşi, oameni mari şi
minunaţi.
4 Atunci Dumnezeu i-a judecat aspru pe aceşti Îngeri, ceea ce i-a făcut să plângă şi să-L implore pe
Dumnezeu pentru toţi fraţii lor care vor fi pedepsiţi în ziua Domnului.”

5 M-am adresat atunci Egregorilor: „I-am văzut pe fraţii voştri şi ceea ce au făcut ei. Dar am văzut şi
frământările lor cele mari, şi m-am rugat pentru ei. Dar Domnul i-a condamnat să trăiască sub pământ până
la sfârşit.

6 Fraţilor, atât timp cât veţi aştepta, şi nu-L veţi sluji pe Domnul şi nu vă veţi închina în faţa Lui, veţi
continua să-L supăraţi.”

7 Egregorii mi-au ascultat sfatul şi s-au adresat celor patru ierarhii ale cerului. Atunci au apărut patru
trâmbiţe deodată în cer şi au dat glas, iar Egregorii au început să cânte la unison, iar cântul lor s-a înălţat
vrednic de milă până la Dumnezeu.

Capitolul 19
Enoh este dus în cel de-al şaselea Cer

1 Îngerii mei m-au luat şi m-au dus în cel de-al şaselea Cer, unde am descoperit şapte grupuri de Îngeri pe
deplin luminoşi şi glorioşi. Fiecare faţă lucea şi strălucea mai puternic decât Soarele. E cu neputinţă să fie
deosebiţi, pentru că nu există nici o diferenţă între feţele, purtarea sau modul lor de a se îmbrăca. Aceşti
Îngeri se ocupă de rostul lucrurilor, învaţă mersul stelelor, modificările lunii, revoluţia Soarelui şi
cârmuirea lumii.

2 Când văd lucruri diabolice, ei îşi transmit poruncile şi învăţăturile, apoi cântă gingaşele lor cânturi de
slavă.

3 Aceştia sunt Arhangheli care se află deasupra Îngerilor şi care cântăresc orice viaţă în Cer şi pe Pământ.
Ei sunt de asemenea răspunzători de anotimpuri şi de ani, de fluvii, de oceane, de fructe şi de suprafaţa
Pământului care hrăneşte orice făptură vie. Aceşti Arhangheli stabilesc sufletele oamenilor, faptele şi
destinele lor, în numele Domnului. Printre ei se află şi şase Phenicşi, şase heruvimi şi şase Îngeri cu şase
aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Este cu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de
mult Îl bucură pe Domnul când cântă la picioarele tronului Său.

Capitolul 20
Enoh este dus în cel de-al şaptelea Cer

1 Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în cel de-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină
extraordinară alcătuită din corurile compuse din Arhangheli mândri şi impunători, din Forţe necorporale,
din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi, din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi
ochi. Am văzut de asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită. Mi-era atât de frică încât am
început să tremur. Atunci tovarăşii mei m-au luat lângă ei şi mi-au spus:
2 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme.” Ei mi L-au arătat pe Domnul aşezat pe un tron înalt, departe în faţa
noastră. „El locuieşte în cel de-al Zecelea Cer”.
3 Într-adevăr, în cel de-al Zecelea Cer se află Domnul care se numeşte Aravat, „Părintele Creaţiei”, în
limba ebraică.
4 şi am văzut toate legiunile angelice aşezându-se în funcţie de rangul lor pe cele zece trepte în faţa
Tronului lui Dumnezeu. Ele s-au prosternat, apoi şi-au reluat locul şi au început să înalţe cânturi de fericire
cu o voce suavă.
Într-o lumină atotpătrunzătoare, ele Îl slăveau pe Dumnezeu

Capitolul 21
Enoh rămâne singur în cel de-al şaptelea Cer

1 Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au rămas înaintea Tronului, stând în
faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt
eşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slava Ta”.
2 Observând toate acestea, cei doi Îngeri păzitori ai mei mi-au spus: „Enoh, aşa cum ni s-a cerut, noi te-am
însoţit.” De îndată ce au terminat de rostit aceste cuvinte, au dispărut. Nu i-am mai văzut.
3 Deodată, m-am pomenit singur în acest al şaptelea Cer şi mi s-a făcut şi mai frică. Înspăimântat de tot, m-
am prosternat şi eu zicându-mi „vai mie, ce-o să mă fac singur aici?”
4 Atunci Domnul mi l-a trimis pe unul dintre Îngerii săi glorioşi, pe Arhanghelul Gabriel. El mi-a spus cu
blândeţe: „Îndrăzneşte Enoh, nu te teme, ridică-te acum în faţa Domnului Cel Veşnic. Ridică-te şi vino cu
mine.”
5 Eu i-am răspuns în gând: „Domnul meu, mi-a fugit sufletul de spaimă. I-am chemat pe cei doi Îngeri ai
mei care m-au adus până aici căci eu pe ei mă bizui, şi împreună cu ei mă gândeam să mă înfăţişez în faţa
lui Dumnezeu.”
6 Dar Gabriel m-a luat ca pe o frunză dusă de vânt şi m-a adus deodată în faţa lui Dumnezeu Însuşi.
7 Am descoperit atunci cel de-al Optulea Cer, cel care este numit în limba ebraică Muzaloth, cel care
schimbă anotimpurile, seceta, umezeala, precum şi cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului care se
află deasupra celui de-al şaptelea cer.

8 şi am descoperit în acelaşi timp cel de-al Nouălea Cer, cel care este numit în limba ebraică Kuchavim,
locul în care sălăşluiesc cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului.

Capitolul 22
În cel de-al Zecelea Cer, Mihail îl aşează pe Enoh în faţa lui Dumnezeu

1 În cel de-al Zecelea Cer, numit Aravoth, am văzut în sfârşit chipul lui Dumnezeu, semănând cu oţelul
înroşit scos dintr-o dată din flăcări, scânteietor şi arzător.
2 Astfel, într-o clipă trecătoare de eternitate, am văzut faţa Domnului. Dar dacă chipul lui Dumnezeu este
inefabil şi minunat, el este de asemenea înspăimântător şi teribil.

3 Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe Dumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa
inexprimabilă şi chipul Său cel minunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şi vocile
Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, de bună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot
descrie Heruvimii şi Serafimii şi cânturile lor neîncetate...

4 M-am prosternat în faţa lui Dumnezeu. Atunci, cu buzele Lui, El mi-a zis:
5 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme, ridică-te şi stai în faţa Mea în Veşnicie”.
6 Deodată, arhanghelul Mihail m-a ridicat şi m-a aşezat în faţa lui Dumnezeu.
7 Iar Domnul le-a spus Îngerilor Săi, ca pentru a-i amuza sau a-i tachina: „Lăsaţi-l pe Enoh să stea în faţa
lui Dumnezeu în Veşnicie”. Atunci Îngerii s-au închinat cu toţii şi au spus: „Aşa să fie cu Enoh, după voia
Ta.”
8 Dumnezeu i s-a adresat atunci lui Mihail: „Scoate hainele pământeşti ale lui Enoh, unge-l cu mirul Meu
divin şi îmbracă-l cu veşmintele slavei Mele.”
9 Mihail a îndeplinit porunca Domnului. Mi-a acoperit trupul cu uleiuri sfinte şi m-a îmbrăcat. Mirul arăta
ca o lumină puternică şi atingerea lui a fost ca roua dimineţii, cu o mireasmă dulce şi plăcută. Apoi am
început să strălucesc ca o rază de Soare. M-am privit şi am văzut că mă preschimbasem într-o fiinţă
glorioasă, precum acei Îngeri care stau în faţa lui Dumnezeu.
10 Apoi Dumnezeu l-a chemat pe Pravuil, unul dintre Arhanghelii Săi. Trăsătura specifică a acestei fiinţe
este cunoaşterea sa, mai vastă decât cea a tuturor celorlalţi Arhangheli care săvârşesc voia lui Dumnezeu.
Domnul i-a spus lui Pravuil: „Adu-Mi cărţile din biblioteca Mea, precum şi o trestie de scris şi dă-i-le lui
Enoh. Dă-i şi cărţile alese de tine, cele care alină.”

Capitolul 23
Enoh povesteşte călătoria sa împreună cu Îngerii în 366 de cărţi
1 Arhanghelul Pravuil mi-a explicat atunci cum funcţionează Cerul, Pământul, oceanele şi toate elementele
naturale. El mi-a dat lămuriri despre tunet, despre Soare, despre Lună, despre stele, despre ani, zile şi ore,
precum şi despre vânt şi despre numărul Îngerilor. Arhanghelul mi-a arătat de asemenea cum erau create
cânturile lor şi lucrurile omeneşti, cum ar fi de pildă limba fiecărei făpturi vii, cântecele, poruncile,
învăţăturile, şi alte lucruri care trebuie cunoscute.

2 Pravuil a continuat: „Totul este deja scris. Aşează-te şi scrie la rândul tău ceea ce ai văzut pentru toate
sufletele de pe Pământ, deşi o mare parte s-au născut deja. Dar să ştii că fiecărui suflet i s-a pregătit un loc
în Veşnicie, căci fiecare suflet va obţine Veşnicia, aceasta fiind concepută cu mult înainte de existenţa
oamenilor.”

3 Atunci, la fiecare 30 de zile şi la fiecare 30 de Îngeri, eu, Enoh, am notat tot ceea ce mi se arăta, şi am
scris astfel 366 de cărţi

Capitolul 24
Despre marile taine pe care Dumnezeu i le-a revelat lui Enoh
1 Deodată, Dumnezeu mi-a vorbit, spunându-mi: „Enoh, vino şi aşează-te la stânga Mea, alături de
Gabriel”.

2 M-am prosternat în faţa Lui, iar vocea Lui s-a înălţat: „Enoh, multiubitul Meu, tot ceea ce vezi, toate
aceste lucruri desăvârşite, îţi spun, toate le-am creat Eu din nimic. Eu am creat lucruri văzute şi lucruri
nevăzute7.”

3 „Ascultă bine, Enoh, şi pricepe cuvintele mele, căci nici măcar Îngerilor Mei nu Le-am dezvăluit taina
Mea şi nu le-am explicat nici slava lor sau realitatea mea infinită. Ei nu înţeleg nici creaţia Mea, pe care ţi-
o revelez ţie acum.

4 Căci cu mult înainte ca aceste lucruri să devină vizibile în ochii lor şi ai tăi, Eu Mă mişcam singur prin
invizibil, la fel precum Soarele se mişcă de la răsărit la apus şi de la apus la răsărit.

5 Totuşi, chiar dacă Soarele şi-a găsit pacea pe drumul lui, Eu, întrucât Eu sunt cel care am creat toate
lucrurile şi întrucât Eu am conceput ideea de a aşeza temelii şi de a crea fiinţe vizibile, nu-mi aflu niciodată
pacea.”

Capitolul 25
Dumnezeu îi explică lui Enoh modul în care vizibilul şi invizibilul au ieşit din Neant
1  I-am poruncit Neantului celui mai profund ca lucrurile vizibile să fie făcute şi ca ele să iasă din invizibil.
Adoel, Lumina Creaţiei, a venit în faţa Mea.
Eu am luat-o şi de îndată vizibilul a început să crească în pântecele ei.

2 Atunci i-am spus lui Adoel: „Dizolvă-te, pentru ca vizibilul să poată ieşi din tine.”

3 Adoel s-a dizolvat într-o imensă jerbă de Lumină. Eu eram în mijlocul acelei lumini care tocmai se
născuse. Atunci am văzut întreaga Mea creaţie, de la prima şi până la cea din urmă, fără excepţie, cu toate
creaturile pe care am visat să le creez şi care erau cu toate acolo în faţa Mea în Veşnicie.

4 şi am văzut că era bine.

5 Apoi am creat un Tron pe care M-am aşezat, şi i-am poruncit Luminii: „Du-te şi mai sus, deasupra
Tronului Meu, pentru ca tu să fii temelia cea mai înaltă a lucrurilor vizibile.”

6 Dar deasupra luminii nu mai era nimic altceva. Atunci M-am aplecat şi am privit din înaltul Tronului
Meu.

Capitolul 26
Dumnezeu îl cheamă pe Archas, spiritul tare al Creaţiei
1 I-am poruncit din nou Neantului să-l aducă în faţa Mea pe Archas, spiritul tare al Creaţiei.
2 Archas s-a materializat de îndată în faţa Mea. El era tare, greu şi foarte roşu.
3 I-am poruncit: „Deschide-te, Archas, şi din tine să se nască ceea ce trebuie să se nască.” Archas s-a
descompus şi o energie proaspătă a adus cu ea o nouă creaţie izvorâtă din Neant. Am văzut că era bine şi i-
am spus:
4 "Du-te jos, fă-te ferm şi tare şi devino temelia lucrurilor de jos". Archas a făcut întocmai: a coborât sub
Lumină şi s-a fixat, devenind rigid. El a devenit astfel temelia tuturor lucrurilor de jos. Dar sub întuneric nu
mai era nimic altceva.
Capitolul 27
Cum a creat Dumnezeu Apa şi cum a înconjurat-o cu Lumină înainte de a o aşeza peste
şapte insule
1 şi atunci am poruncit ca un alt lucru să fie scos în acelaşi timp din Lumină şi din Neant. Eu i-am spus:
"Devino groasă". şi ea a devenit întocmai. Am presărat-o atunci cu Lumină peste întuneric, sub Lumină, şi
acest lucru a devenit apă. Am făcut apoi apa fermă dar fără fund şi am creat temeliile Luminii în jurul apei.
I-am adăugat şapte cercuri din interior, dându-i apei aparenţa cristalului, adică precum sticla. Celorlalte
elemente, le-am arătat fiecăruia drumul lui, la fel ca celor şapte stele ale Cerului. şi am văzut că era bine.
2 Apoi am separat Lumina de întuneric şi de apă. I-am spus Luminii că va fi o zi şi întunericului că va fi o
noapte. şi a fost o seară şi o dimineaţă pentru prima zi.

Capitolul 28
Dumnezeu îi arată lui Enoh înţelepciunea Sa şi modul în care El a creat toate forţele în şapte
zile
1 Am continuat, făcând ca primul cerc format să fie închis şi tare. Apoi am luat apele de jos care se află sub
cer, le-am adunat şi am făcut ca aceste ape să se adune de la sine şi ca haosul să se usuce. Aşa s-a şi
petrecut.
2 În mijlocul valurilor, Eu am creat stânci imense şi tari şi le-am stivuit pentru a avea uscat, iar uscatul l-
am numit Pământ. În mijlocul Pământului se află infinitul pe care l-am botezat Abis. Atunci am adunat din
nou marea într-un singur loc şi am legat-o cu un jug.
3 Atunci i-am spus mării: „Iată, îţi dau hotare eterne; tu nu te vei desprinde de celelalte părţi care te
alcătuiesc.”
4 Apoi, pentru a termina, am creat firmamentul. În acea zi, Eu M-am numit Primul creat.
Capitolul 29
A fost o seară şi apoi o dimineaţă. A fost ziua a doua
1 Pentru toate aceste oşti cereşti, am imaginat natura şi chipul focului.
Privirea Mea s-a aşternut peste o stâncă tare şi neclintită, iar din străfundul ochilor Mei a ţâşnit un fulger
care a transformat-o în acelaşi timp în apă şi în foc, fără ca apa să stingă focul şi fără să se usuce.
Acest fulger a fost mai strălucitor ca Soarele, mai blând ca apa şi mai tare ca stânca.

2 Din această stâncă învăpăiată Eu am luat câteva flăcări şi din aceste flăcări am creat ierarhia celor nouă
coruri angelice. Armele lor sunt învăpăiate de vreme ce se manifestă prin flăcări arzătoare. Atunci am
poruncit ca fiecare ierarhie de Îngeri să rămână mereu la locul ei.
3 Dar în această oştire cerească, un Înger n-a vrut să stea la locul lui, căci el a dorit să se înalţe mai presus
de ceilalţi. De fapt, el a plăsmuit chiar un gând şi mai ambiţios, de a se înălţa deasupra Pământului şi a
norilor, şi chiar deasupra propriului Meu Tron! El şi-a închipuit că puterea lui ar fi atunci egală cu a Mea.
4 Atunci Eu l-am aruncat din Raiul Meu împreună cu toţi ceilalţi Îngeri ai lui şi el a zburătăcit necontenit
prin văzduh, deasupra infinitului.
Capitolul 30
Dumnezeu a creat toate cerurile în ziua a treia
1 În ziua a treia, i-am poruncit Pământului să facă să crească arbori uriaşi şi minunaţi, dealuri şi grâne de
semănat. De aceea am creat Raiul, pe care l-am împrejmuit şi l-am pus sub paza a doi Îngeri învăpăiaţi.
Prin aceasta, Eu am creat reînnoirea.
2 A sosit apoi seara, apoi dimineaţa zilei a patra.
3 În ziua a patra, am poruncit să fie nişte lumini mari în cercurile divine.
4 Pe primul cerc dintre toate am aşezat stelele, Kruno, iar pe cel de-al doilea Aphrodit, pe cel de-al treilea
Aris, pe cel de-al cincilea Zoues, pe cel de-al şaselea Ermis, pe cel de-al şaptelea o Lună mai mică,
împodobită cu mai puţine stele.
5 Mai jos am aşezat Soarele pentru a lumina ziua, şi Luna şi stelele pentru a lumina noaptea.
6 Am aşezat Soarele pentru ca el să se coordoneze cu fiecare dintre cele douăsprezece constelaţii şi am
orânduit succesiunea lunilor, numele, vieţile, tunetele şi orele lor.
7 Apoi a sosit seara, apoi dimineaţa zilei a cincea.
8 În ziua a cincea, i-am poruncit mării să-mi dea peşti şi păsări cu penajul variat, precum şi animale piuind
pe toată suprafaţa Pământului, cu patru picioare sau în văzduh, de parte bărbătească şi de parte femeiască,
toate însufleţite de duhul Vieţii.
9 şi a fost seara, iar apoi dimineaţa zilei a şasea.
10 În ziua a şasea, i-am poruncit Înţelepciunii Mele să creeze un om adunând şapte elemente: Pământul
pentru a-i forma carnea, roua pentru a-i forma sângele, două părţi din Soare pentru a-i forma ochii, pietre
pentru a-i forma oasele, iuţeala Îngerilor şi a norilor pentru a-i forma mintea, iarbă pentru a-i forma părul şi
venele, suflul Meu şi vântul pentru a-i forma sufletul.
11 I-am dăruit şapte însuşiri: cărnii i-am dat simţirea, ochilor vederea, venelor atingerea, sângelui i-am dat
gustul, oaselor le-am dat puterea de a îndura, iar minţii – puterea de a se bucura.
12 Există o anumită isteţime tainică în felul Meu de a crea omul, căci el a fost făcut să aibă atât o natură
vizibilă cât şi una invizibilă. În acest sens, aceste două naturi reprezintă moartea şi viaţa sa. El cunoaşte
cuvântul ca un lucru creat, mic în măreţia sa şi iarăşi mare în micimea sa. Am aşezat omul pe Pământ,
precum un alt Înger, falnic, mare şi plin de slavă, şi l-am numit stăpân pentru a domni asupra Pământului şi
pentru a dobândi Înţelepciunea Mea. Printre toate creaturile Mele, nu exista nici una precum omul.
13 Eu i-am dat un nume, provenit din cele patru părţi, de la răsărit, de la apus, de la miazăzi şi de la
miazănoapte, şi i-am dat în stăpânire patru stele. L-am numit Adam şi i-am arătat cele două căi, cea a
luminii şi cea a întunericului. Apoi i-am spus:
14 „Asta e bine, asta nu e bine” pentru ca să pot vedea dacă simte, în existenţa lui, dragoste sau indiferenţă
pentru Mine.
15 Eu am înţeles natura lui, dar el nu o cunoştea încă. Am văzut că avea să păcătuiască şi mi-am spus „Ce
altceva este după păcat, dacă nu moartea?”
16 Atunci i-am dat somnul şi el a adormit. I-am luat o coastă care Mi-a servit pentru a-i crea o femeie,
pentru ca moartea să-i vină prin femeia lui. Am folosit ultimul lui cuvânt şi am numit-o mamă, adică Eva.
Capitolul 31
Dumnezeu îi dă lui Adam Raiul şi deschide Cerul pentru ca el să poată vedea Îngerii
1 Adam trăia pe Pământ. De aceea, Eu i-am creat o grădină la răsărit de Eden, pe care trebuia să o
îngrijească şi să o respecte.
2 I-am deschis cerul pentru ca să poată vedea şi auzi Îngerii cântându-şi cânturile lor de slavă în lumina
inefabilă.
3 Adam trăia în rai. Dar Îngerul căzut a înţeles că Eu voiam să creez o altă lume cu acest om care era
domnul Pământului şi care îl stăpânea.
4 Diavolul este spiritul rău al locurilor de jos. Ajungând un fel de fugar, el a creat în ceruri Sotona, după
numele lui, Satanel. Chiar dacă el este diferit de ceilalţi Îngeri, atributele sale nu s-au schimbat, la fel cum
nu s-a schimbat nici inteligenţa sa sau înţelegerea pe care o are asupra lucrurilor bune sau rele.
5 Înţelegând condamnarea sa şi păcatul său, el a intrat  în Rai şi a sedus-o pe Eva, însă fără a se atinge de
Adam.
6 şi Eu am blestemat ignoranţa. Dar ceea ce am binecuvântat odată, nu pot să blestem. Prin urmare, nici
omul, nici Pământul, nici celelalte creaturi, ci fructul nefast al omului şi al lucrării sale.
Capitolul 32
După păcatul lui Adam, Dumnezeu îl alungă din Rai
1 I-am spus lui Adam: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Nu te voi distruge, dar te voi trimite acolo
de unde te-am scos.
2 Numai atunci te voi putea primi în a doua Mea prezenţă.”
3 şi am binecuvântat toate creaturile Mele vizibile şi invizibile. Adam nu rămăsese decât cinci ore şi
jumătate în rai.
4 Apoi am binecuvântat cea de-a şaptea zi care este Sabatul, zi pe care el a respectat-o nelucrând.

Capitolul 33
Dumnezeu îi arată lui Enoh vârsta Lumii şi durata sa de 7000 de ani
1 Am făcut de asemenea o a opta zi, pentru ca aceasta să fie prima creată după Creaţia Mea şi pentru ca
primele şapte zile să se transforme în 7000 de ani. Începând cu cel de-al 8000-lea an, timpul nu va mai
exista. Nu vor mai fi ani, luni şi ore.
2 şi acum, Enoh, iată tot ce ţi-am spus, tot ce ai înţeles, tot ce ai văzut dintre lucrurile divine, tot ceea ce ai
văzut pe Pământ, tot ceea ce Eu, în marea Mea înţelepciune, am scris în cărţi, toate aceste lucruri pe care
le-am conceput şi creat, din vârful temeliei şi până jos. În sfârşit, Eu nu am avut sfetnici, tot astfel cum
creaţiile Mele nu au moştenitori.
3 Eu sunt veşnic, necreat de mâini şi fără de schimbare.
4 Gândul Meu este sfetnicul Meu, înţelepciunea Mea şi Cuvântul Meu sunt manifestate, iar ochii Mei
zăresc orice lucru care stă aici în faţa Mea, tremurând de spaimă.
5 Dacă Îmi întorc faţa, atunci toate vor fi nimicite.
6 Deschide-ţi mintea, Enoh, şi cunoaşte-L pe Cel care îţi vorbeşte, şi ia cărţile pe care le-ai scris.
7 Ţi-i dau pe Îngerii Sariel şi Raguel care te-au condus până aici, precum şi cărţi. Întoarce-te jos, pe
Pământ, şi povesteşte-le fiilor tăi tot ce ţi-am spus şi tot ce ai văzut, de la Primul Cer şi până la Tronul
Meu, precum şi ierarhiile angelice.
8 Căci Eu am creat toate forţele, şi nici una nu Mi se poate împotrivi şi nici nu iese din Cuvântul Meu. Căci
toate se supun domniei Mele şi lucrează numai pentru Împărăţia Mea.
9 Dă-le cărţile scrise cu mâna, şi ei le vor citi, şi Mă vor cunoaşte astfel ca Domn al tuturor lucrurilor. Ei
vor înţelege că nu există alt Dumnezeu în afară de Mine.
10 Lasă-i să transmită cărţile pe care le-ai scris tu copiilor copiilor tăi, generaţie după generaţie, neam după
neam.
11 şi ţi-l dăruiesc ţie, Enoh, pe mijlocitorul Meu, arhanghelul Mihail, pentru scrierile strămoşilor tăi Adam,
Seth, Enos, Cainan, Mahalaleel şi ale lui Jared, tatăl tău.

Capitolul 34
Dumnezeu îi condamnă pe închinătorii la idoli şi dezlănţuie potopul asupra lor
1 Ei nu se tem de Mine, au lepădat poruncile Mele şi preferă să se prosterneze în faţa unor falşi dumnezei
în loc să se închine în faţa Mea. Au reuşit să convingă lumea, cu învăţăturile lor, să săvârşească cele mai
îngrozitoare blestemăţii, cel mai adesea unul cu altul, de cele mai multe ori cu o răutate de neînchipuit.
2 Prin urmare, Eu voi dezlănţui un potop asupra Pământului, care va distruge omenirea şi va scufunda
globul pământesc în întuneric.
Capitolul 35
Un om din familia lui Enoh va fi lăsat în viaţă, pentru că a urmat poruncile Mele
1 Din sămânţa lui va ieşi o altă generaţie, mult timp după aceea, dar mulţi dintre ei vor fi nemulţumiţi.
2 Cel care va creşte această generaţie, îi va dezvălui şi cărţile tale, cele ale părinţilor voştri, cei care vor
avea misiunea de a păzi lumea precum şi pe toţi cei care-Mi sunt credincioşi şi care nu rostesc numele Meu
în deşert.
3 şi ei îi vor spune generaţiei care îi urmează şi tuturor celorlalte în veacuri, că toţi cei ce vor citi vor fi mai
slăviţi decât primii.

Capitolul 36
Dumnezeu îi cere lui Enoh să se pregătească să-i părăsească pe ai săi peste 30 de zile
1 Acum, Enoh, îţi mai dau încă 30 de zile de trăit în casa ta, pentru ca să-ţi pui ordine în toate şi pentru a le
spune copiilor şi familiei tale că toată lumea poate auzi ceea ce îţi spun, că toţi pot citi şi înţelege că nu
există alt Dumnezeu decât Mine.
2 şi că ei pot să urmeze mereu poruncile Mele, şi să înceapă să citească şi să folosească aceste cărţi scrise
de tine.
3 După 30 de zile, voi trimite Îngerul Meu să te ia şi să te răpească din mijlocul copiilor tăi pentru a te
aduce alături de Mine.

Capitolul 37
Dumnezeu cheamă un Înger
1 Atunci Dumnezeu l-a chemat pe unul dintre Îngerii Săi cei mai bătrâni, un Înger teribil şi ameninţător, pe
care l-a aşezat alături de mine. Înfăţişarea lui era ca zăpada, mâinile sale erau ca gheaţa sau ca bruma, şi el
mi-a îngheţat faţa, pentru că altminteri nu aş fi putut suporta razele înspăimântătoare ale lui Dumnezeu, aşa
cum nu poţi suporta flăcările unui cuptor, arsura Soarelui sau a crivăţului.
Atunci Dumnezeu mi-a spus: „Dacă faţa nu ţi-ar fi fost îngheţată, atunci nici un om nu ţi-ar mai putea-o
vedea

Capitolul 38
Fiul lui Enoh îl aştepta pe tatăl său zi şi noapte
1 Domnul le-a spus Îngerilor care mă însoţiseră: „Însoţiţi-l pe Enoh pe Pământ şi rămâneţi cu el până în
ultima lui zi.”
2 şi m-am pomenit astfel din nou în patul meu, ca şi cum niciodată nu m-aş fi dat jos din el.
3 Fiul meu Matusalem, care aştepta întoarcerea mea zi şi noapte la căpătâiul patului meu, a fost uluit să mă
vadă. Atunci i-am spus să adune familia noastră, ca să le pot povesti tot ceea ce văzusem.

Capitolul 39
Enoh se simte mic după dialogul lui cu Dumnezeu
1 Copiii mei, comoara mea, ascultaţi-mă, căci am multe lucruri să vă spun.          
2 Dumnezeu Cel Unic m-a lăsat să revin printre voi pentru ca să vă pot spune din gura Sa tot ceea ce a fost,
ceea ce este, şi ceea ce va fi în ziua Judecăţii de Apoi.
3 De vreme ce Dumnezeu m-a lăsat să mă întorc printre voi, să ştiţi totuşi că aceste cuvinte pe care le auziţi
sunt cele ale unui om care a fost crescut pentru voi, căci eu L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă. De
aceea, mă simt de parcă aş fi o bucată de fier proaspăt scos din focul arzător, aruncând încă jerbe de scântei
de jur împrejur în timp ce se răceşte.
4 Priviţi-mi ochii. Poate vedeţi ceva de seamă în ei. Aflaţi doar că aceşti ochi au văzut ochii lui Dumnezeu,
strălucitori ca razele Soarelui, care m-au umplut de respect.
5 Priviţi-mi mâinile, mâna dreaptă a unui biet muritor. Dar eu am văzut mâna lui Dumnezeu presărând stele
pe cer numai pentru a mă ajuta să înţeleg cum a creat El toate lucrurile.
6 Priviţi ce drepte sunt lucrările mele, dar eu am văzut dreptatea desăvârşită, absolută şi infinită a lui
Dumnezeu.
7 Voi auziţi aceste cuvinte ce-mi ies de pe buze, aşa cum eu am auzit cuvintele Domnului ieşind de pe
buzele Sale, precum un şirag de fulgere printre nori.
8 şi acum, dragi copii, ascultaţi cuvintele Tatălui Pământului, ascultaţi cum e să ajungi în faţa Lui, a Celui
care stăpâneşte Cerul, pe cei vii, pe cei morţi şi toate oştile Îngereşti. Mă întreb de altfel cine ar putea sta
astfel în faţa Lui fără a resimţi această durere veşnică a despărţirii.
Capitolul 40
Enoh le povesteşte copiilor săi ceea ce a văzut
1 Dragi copii, pot să vă spun că am văzut întreaga creaţie de la început şi până la sfârşit, iar ceea ce vă
povestesc, vă povestesc prin gura lui Dumnezeu.
2 Cunosc acum toate lucrurile şi le-am descris în cărţi: cerurile, rostul şi plenitudinea lor, precum şi rostul
tuturor oştirilor în mers.
3 Am putut observa, măsura şi descrie stelele şi am văzut cât sunt de multe.
4 Care om le-a văzut vreodată mersul şi naşterea? Nici chiar Îngerii nu au văzut atât de multe, pe când eu
pot să le dau acum un nume.
5 Am măsurat Soarele, razele sale şi chiar ceasurile sale. Am putut astfel descoperi toate corpurile cereşti
din jurul Pământului. Am descris funcţionarea hranei, a seminţelor semănate, precum şi modul în care
acţionează Pământul pentru a produce toate plantele, ierburile şi fiecare floare, cu tot cu miresmele şi
numele lor tainice. Am văzut de asemenea norii, organizarea lor, aripile pe care plutesc şi cum cară ei
ploaia şi picăturile de apă.
6 Am putut studia multe lucruri din Natură, cum ar fi drumul trăznetului şi al fulgerului pe care mi le-au
arătat Îngerii lor păzitori, cheile lor şi mai ales felul în care iau naştere şi cum sunt aruncate cu putere din
cer cu un lanţ care le îngreunează şi cum sunt apoi trase din nou sus după ce-şi termină opera distrugătoare
pe Pământ.
7 Am descris hambarele, cele ale zăpezii, ale frigului, ale brumei, pe Îngerii care păstrează cheile
anotimpurilor şi care umplu cerul de nori fără a goli vreodată jitniţele cereşti.
8 şi am descris locurile unde se odihnesc vânturile şi cum cei care se ocupă de ele le pun pe cântar pentru a
le măsura forţa. Apoi, în funcţie de aceasta, suflă asupra lor pentru a le face să străbată Pământul întreg.
Unele, împinse aşa de tare, ajung chiar să zdruncine Pământul.
9 De asemenea, am măsurat Pământul, munţii, dealurile şi câmpiile sale, copacii, pietrele, râurile şi toate
lucrurile care sunt pe el, precum şi distanţa dintre Pământ şi cel de-al şaptelea Cer, până la cel mai adânc
dintre iaduri, precum şi locul judecăţii şi poarta larg deschisă a iadului în care se varsă toate lacrimile.
10 şi acolo i-am văzut pe cei întemniţaţi trăindu-şi durerea în aşteptarea judecăţii.
11 şi, întocmai ca un scrib, i-am descris în timpul judecăţii lor, cu minutele sentinţelor lor şi cu caznele lor.

Capitolul 41
Enoh plânge păcatul lui Adam
1 Dar ceea ce m-a făcut să plâng a fost atunci când am asistat, în tovărăşia tuturor strămoşilor Pământului,
la dezonoarea lui Adam şi a Evei.
2 Vai mie pentru această schilodenie a mea şi a strămoşilor mei. Atunci am rostit ceea ce gândeam:
3 "Binecuvântat este omul care nu s-a născut sau cel care nu a păcătuit în faţa Domnului. În nici un caz să
nu vină aici, ca să nu se smintească."

Capitolul 42
Enoh ajunge în faţa porţilor iadului
1 Am văzut feţele, dinţii de oţel şi ochii ca tăciunii încinşi ai păzitorilor Iadului care stau în faţa porţilor
acestuia ca nişte şerpi. Am putut de asemenea urmări lucrările Domnului şi am văzut cât sunt de drepte şi
de corecte, pe când lucrările oamenilor sunt ale unora bune, ale altora rele. Dar în toate cazurile, Dumnezeu
îi vede pe toţi cei ale căror fapte sunt clădite pe minciună.

Capitolul 43
Enoh explică modul în care a observat şi a consemnat judecăţile lui Dumnezeu
1 Dragi copii, tatăl vostru a observat fiecare măsură şi fiecare judecată a lui Dumnezeu.
2 La fel precum un an este mai bun ca altul, la fel stau lucrurile şi în privinţa oamenilor. Unii sunt mai
cuminţi decât alţii fie datorită bogăţiilor lor, fie din cauza inteligenţei, a vicleniei, a melancoliei, a
curăţeniei, a forţei, a belşugului, a tinereţii, a vorbirii, a formei trupului sau a sensibilităţii lor. Dar să ştiţi
că cel care-i întrece pe toţi, cel mai bun dintre ei, este cel care îl iubeşte pe Dumnezeu. şi acesta va fi cu
adevărat slăvit în vremurile ce vor veni.

Capitolul 44
Enoh le cere copiilor lui să nu dispreţuiască niciodată pe nimeni, fie el mic sau mare

1 Domnul l-a făcut pe om cu mâinile Lui şi după chipul Său. Omul este ca şi El, infinit de mic sau infinit
de mare.
2 Oricine Îl respinge pe Domnul sau urăşte faţa Domnului, şi-a bătut joc de faţa Domnului. Cel care s-a
mâniat pe un om fără a-l răni se expune mâniei Domnului, care-l va tăia în ziua Judecăţii. Dar cel care a
scuipat asupra unui alt om va fi nimicit în ziua Judecăţii.
3 Binecuvântat este omul care nu-şi foloseşte inima cu răutate împotriva celui sau celei care-l necăjeşte.
Binecuvântat este cel care îi ajută pe suferinzi, pe cei năpăstuiţi şi care-l ridică pe cel căzut la pământ. În
ziua Judecăţii, faptele şi gesturile noastre vor fi ca tot atâtea greutăţi şi măsuri ce vor fi folosite pentru a ne
judeca, la fel ca la târg. În acea clipă fiecare om îşi va descoperi propria măsură. Iar răsplata sa îi va fi
drămuită după măsura sa.

Capitolul 45
Dumnezeu explică limpede că El nu doreşte sacrificii, ci doar o inimă simplă şi curată

1 Oricine se grăbeşte să-I aducă jertfe Domnului îşi va grăbi răsplata şi va primi ajutorul Domnului. Cel ce
va spori candelele în faţa Domnului îşi va spori belşugul jitniţelor.
2 Oricine îşi sporeşte candelele în faţa Domnului dând judecăţi greşite, acela nu-şi va spori comoara din
ceruri.
3 Când Domnul cere pâine sau o lumânare sau carne de animal sau orice alt sacrificiu, de fapt aceasta nu
este decât o dorinţă a lui Dumnezeu de a avea inimi curate printre oameni. Căci în lumina marii judecăţi,
nimeni nu se va putea ascunde.
 
Capitolul 46
La fel cum un împărat nu acceptă cadouri rău intenţionate, tot astfel şi Dumnezeu le
respinge
1 Ascultaţi-mă cu luare-aminte dragii mei, şi pricepeţi vorbele ce ies din gura mea.
2 Închipuiţi-vă că cineva merge la un domnitor şi-i oferă acestuia daruri cu gând necurat, iar domnitorul
află despre aceste gânduri. Credeţi oare că domnitorul va primi acele daruri? Dimpotrivă, el se va mânia
cumplit şi-l va târî pe cel necuviincios în faţa judecătorilor.
3 Sau atunci când un om se descrie pe el însuşi ca fiind bun şi drept, când în inima lui e numai răutate şi
violenţă; el se osândeşte singur în faţa celorlalţi, care-i cunosc adevărata fire.
4 Iar când Domnul va trimite marea Sa lumină, atunci va fi judecata pentru cel drept şi pentru cel rău, şi
nimeni nu va scăpa de osândă.

Capitolul 47
Enoh îşi învaţă fiii şi le dă manuscrisul acestei cărţi
1 şi acum dragii mei copii, deschideţi-vă inima şi mintea şi ascultaţi cuvintele tatălui vostru, căci ele vin
direct de pe buzele lui Dumnezeu.
2 Luaţi aceste cărţi scrise de mâna mea şi citiţi-le.
3 Căci aceste cărţi sunt multe şi ele vă vor învăţa totul despre lucrările Domnului, de la începuturile creaţiei
şi până la sfârşitul veacurilor.
4 Iar dacă urmaţi întocmai ceea ce am scris, nu veţi păcătui împotriva Domnului, căci nu există nimic
altceva decât El, atât în ceruri, cât şi pe Pământ, în locurile cele mai joase sau în temeliile dintâi.
5 Domnul a aşezat temeliile în necunoscut şi a aşternut cerurile văzute şi nevăzute. El a culcat Pământul
peste ape, a imaginat aceste creaturi nenumărate, a cântărit apa, a aşezat temeliile a ceea ce nu este fixat,
praful Pământului, nisipul mării, picăturile ploii, roua dimineţii şi i-a îngăduit vântului să respire.
6 El a logodit Pământul cu marea prin legături indisolubile şi a umplut cerul cu stele de o frumuseţe de
neînchipuit, croite din foc. Din nevăzut El a făcut lucruri vizibile, dar El rămâne mereu invizibil.
Capitolul 48
Despre trecerea Soarelui deasupra celor şapte cercuri
1 Soarele se deplasează de-a lungul celor şapte cercuri divine care sunt locul de întâlnire al celor 182 de
Tronuri. El se mişcă mai puţin în zilele cele mai scurte şi mai parcurge încă 182 de Tronuri, păstrând
ultimele două pentru odihna sa, învârtindu-se în jurul lui însuşi şi continuându-şi astfel drumul în sus şi
apoi în jos, potrivit perindării lunilor.
2 şi astfel merge Soarele, apropiat Pământului, care se bucură şi-şi pârguieşte fructele. Iar când Soarele
apune, Pământul se întristează: copacii şi fructele nu înfloresc.
3 Soarele socoteşte toate acestea cu măsura ceasurilor, o măsură stabilită de înţelepciunea sa a celor văzute
şi a celor nevăzute.
4 Dumnezeu a făcut orice lucru văzut din nevăzut. El rămâne nevăzut.
5 Pentru aceasta vă spun la rândul meu aceste lucruri, dragii mei copii. De aceea dăruiesc aceste cărţi
copiilor voştri şi tuturor generaţiilor ce vor veni. Printre neamurile ce vor avea frica lui Dumnezeu, fie ca
ele să primească aceste cărţi şi să le iubească mai mult decât hrana şi dulceţurile pământeşti şi mai cu
seamă să le citească pentru a înfăptui ceea ce este scris în ele.
6 Dar pe cei care nu-L înţeleg pe Domnul, care nu-L iubesc pe Dumnezeu şi nu primesc cărţile, o judecată
cumplită îi aşteaptă.
7 Binecuvântat este omul care va purta şi va transmite
învăţătura acestor cărţi, căci el va fi eliberat în ziua marii judecăţi.
Capitolul 49
Enoh le cere fiilor săi să nu jure şi arată făgăduinţa lui Dumnezeu făcută chiar în pântecele
mamelor

1 Vă jur copiii mei, dar nu jur cu jurământ, nici pe cer, nici pe Pământ, nici pe vreo altă creatură a lui
Dumnezeu.

2 Domnul a spus: "Nici un jurământ nu poate fi făcut pe Mine, nici nedreptate, ci numai adevărul."

3 Dacă nu există nici un adevăr printre oameni, lăsaţi-i să jure prin cuvinte.

4 şi eu vă jur: nu a existat niciodată vreun om în pântecele mamei sale care să nu-şi fi avut locul lui păstrat
în Rai, înainte chiar de a fi zămislit.

5 Da, copiii mei, să nu vă înşelaţi singuri, căci de la începutul începuturilor, a fost pregătit câte un loc
pentru fiecare suflet.
Capitolul 50
Nici un om de pe Pământ nu poate sta ascuns, nici faptele lui să fie tăinuite

1 Eu am aşternut destinul fiecărui om în scris şi nimeni dintre cei născuţi pe Pământ nu poate sta ascuns,
nici faptele sale tăinuite.
2 Eu văd totul.
3 Acum dar, copiii mei, petreceţi-vă restul zilelor în răbdare şi blândeţe, aşteptând să moşteniţi viaţa
veşnică.
4 Răbdaţi în numele Domnului, fiecare rană, fiecare insultă şi fiecare năpastă.
5 Dacă vă sosesc necazuri, nu le trimiteţi asupra vecinilor sau duşmanilor voştri, pentru că Domnul le va
răsfrânge asupra voastră. El vă va răzbuna în ziua judecăţii, zi în care nu va mai fi răzbunare printre
oameni.
6 Oricare dintre voi va cheltui aur sau argint pentru binele semenilor săi, va primi o răsplată îmbelşugată în
lumea ce va veni.
7 Nu răniţi niciodată văduvele sau orfanii sau străinii, căci mânia Domnului s-ar abate asupra voastră.
Capitolul 51
Enoh cere ca nimeni să nu-şi ascundă comorile în pământ, ci ca ele să fie dăruite săracilor

1 Întindeţi-le mâna săracilor, după posibilităţi.

2 Nu vă ascundeţi banii sub pământ.

3 Ajutaţi omul drept în încercare, căci astfel nici pe voi nu vă va găsi încercarea, când veţi fi năpădiţi de
griji.

4 Fiecare necaz crud sau dureros care vă vine, înduraţi-l întru slava lui Dumnezeu, căci astfel vă veţi afla
răsplata în ziua judecăţii.

5 Este plăcut să mergeţi dimineaţa, la amiază şi seara în casa Sa pentru a sărbători slava Creatorului vostru.

6 Fiecare fiinţă care respiră Îl slăveşte, pentru că orice creatură vizibilă şi invizibilă Îl preamăreşte.
Capitolul 52
Dumnezeu îi învaţă pe credincioşii Lui cum trebuie să-L preamărească
1 Binecuvântat este omul care cu buzele sale Îl preaslăveşte pe Dumnezeu şi care-I mulţumeşte din
străfundul inimii sale.
2 Blestemat este omul care îşi acoperă vecinul de dispreţ şi de calomnii, căci Îl face pe Dumnezeu să-l
dispreţuiască.
3 Binecuvântat este cel care-şi deschide gura pentru a-L binecuvânta şi a-L lăuda pe Domnul.
4 Blestemat este în faţa Domnului cel care îşi petrece timpul blestemând şi suduind.
5 Binecuvântat este cel care binecuvântează întreaga creaţie a lui Dumnezeu.
6 Blestemat este cel ce dispreţuieşte creaţia lui Dumnezeu.
7 Binecuvântat este cel care se apleacă pentru a-i ridica pe cei căzuţi la pământ.
8 Blestemat este cel care priveşte şi doreşte distrugerea a ceea ce nu-i aparţine.
9 Binecuvântat este cel care păzeşte temeliile părinţilor săi şi le păstrează în picioare.
10 Blestemat este cel care schimbă poruncile strămoşilor lui.
11 Binecuvântat este cel care răspândeşte pacea şi iubirea.
12 Blestemat este cel care-i tulbură pe cei care-şi iubesc vecinii.
13 Binecuvântat este cel care le vorbeşte din inimă şi plin de umilinţă tuturor.
14 Blestemat este cel care vorbeşte despre pace când în inima sa domneşte numai sabia.
15 Căci toate faptele sale vor fi descoperite şi aşezate în balanţă şi scrise în cărţi pentru ziua judecăţii celei
mari.

Capitolul 53
Enoh confirmă cuvântul lui Dumnezeu
1Copiii mei, să nu spuneţi "Tatăl nostru stă în faţa lui Dumnezeu şi se roagă pentru păcatele noastre, pentru
că aici nu este nici un fel de ajutor pentru un om care a păcătuit."
2 Voi aţi văzut cum am scris soarta fiecărui om înainte chiar ca el să fi fost creat, tot ceea ce a fost făcut de
către omenire, dintotdeauna. Dar nimeni nu poate citi sau descifra scrisul meu pentru că Domnul vede tot
ce-şi pot închipui oamenii, cât sunt ei de goi, chiar dinainte de a exista, sau cum mint în străfundul inimii şi
al sufletului lor.
3 şi acum dragii mei copii, notaţi-vă bine ceea ce vă spun ca să nu mă învinuiţi mai târziu zicând: "dar de
ce nu ne-a spus nimic tatăl nostru?"
Capitolul 54
Enoh le cere copiilor săi să dea mai departe cărţile lui

1 Lăsaţi aceste cărţi să devină moştenitoarele păcii voastre.

2 şi daţi-le tuturor celor care le doresc. Explicaţi-le, pentru ca şi ei să-L poată descoperi pe Domnul în
măreţia Sa şi în lucrarea Sa cea minunată.
Capitolul 55
A sosit timpul ca Enoh să fie înălţat la cer
1 Copiii mei dragi, ascultaţi: ultima mea zi, precum şi ultimul meu ceas, sunt aproape.

2 Îngerii care trebuie să mă însoţească stau deja în faţa mea şi-mi cer să vă părăsesc; ei aşteaptă să-şi
îndeplinească misiunea.

3 Căci mâine vă voi părăsi pentru a merge în cer în Ierusalimul ceresc, moştenirea mea cea veşnică.

4 Vă implor deci, înfruntaţi încercările vieţii de dragul Domnului.

Capitolul 56
Matusalem îi cere tatălui său să-l binecuvânteze

1 Răspunzând tatălui său, Matusalem spuse: "Ce-aş putea să fac ca să-ţi fiu pe plac pentru ca să ne
binecuvântezi copiii şi casele; şi pentru ca poporul nostru să devină glorios prin tine, înainte de a ne
părăsi?"
2 Enoh îi spuse fiului său: "De când Domnul m-a uns cu mirul slavei Sale, nu am mai luat hrană de nici un
fel şi sufletul meu nu-şi mai aminteşte de bucuriile pământeşti, la fel cum
nu-mi mai doresc nimic pământesc."

Capitolul 57
Enoh îi cere fiului său Matusalem să adune comunitatea

1 Matusalem, adună-i pe toţi ca să le pot vorbi înainte de a pleca.

2 Matusalem se grăbi şi-i adună pe Regim, Riman, Uchan, Chermion, Gaidad, pe bătrâni şi pe tot restul
poporului în faţa tatălui său. Atunci Enoh îi binecuvântă şi le spuse:

Capitolul 58
Învăţăturile lui Enoh către copiii săi

1 Ascultaţi-mă copiii mei, ascultaţi-mă cu luare-aminte astăzi.

2 În zilele de demult când Domnul S-a pogorât pe Pământ pentru binele lui Adam şi pentru a vizita toate
creaturile pe care le zămislise înaintea lui Adam, El a chemat toate jivinele Pământului, toate târâtoarele şi
toate păsările pentru a le aduna în jurul părintelui nostru Adam.
3 Atunci Adam le-a dat nume tuturor jivinelor de pe Pământ.
4 Iar Domnul i-a dat lui Adam domnia absolută şi a dat toate aceste creaturi în mâinile lui. Apoi Dumnezeu
a făcut acestecreaturi mute pentru ca omul să le poată mereu porunci fără cârtire.
5 Tot astfel, Domnul l-a făcut pe fiecare om stăpân peste toate posesiunile lui.
6 Pentru binele omului, Domnul nu judecă niciodată sufletele animalelor. În schimb, El face cunoscute
sufletele oamenilor animalelor lor.
7 şi la fel precum orice suflet omenesc este nepieritor, tot astfel sunt şi sufletele animalelor pe care le-a
creat Dumnezeu, şi asta până la judecata de apoi. Acolo, animalele îi vor putea învinui pe oamenii care le-
au hrănit prost

Capitolul 59
Enoh îi învaţă pe copiii săi în legătură cu gravitatea contactului necurat

1 Oricine pângăreşte sufletul unui animal îşi pângăreşte propriul suflet.

2 Căci omul care aduce animale sănătoase pentru a le sacrifica
8 pentru păcatele sale, face aceasta pentru a-şi vindeca sufletul.
3 şi dacă aduce animale sau păsări sănătoase
9, el nu-şi vindecă astfel decât sufletul său.
4 Totul vă este dat pentru hrană
10. De aceea, legaţi animalele de cele patru picioare
11, pentru ca vindecarea să se producă cu bine şi sacrificiul să vă vindece sufletul.
5 Dar cel care ucide animalul fără rană
12, îşi ucide de asemenea propriul său suflet şi propria sa carne.
6 Iar cel care răneşte un animal în taină şi în afara oricărui sacrificiu
13, îşi răneşte totodată propriul lui suflet.

Capitolul 60
Cel ce pângăreşte sufletul altcuiva îşi pângăreşte propriul suflet
1 Cel ce ucide sufletul unui alt om, îşi ucide propriul suflet şi propriul corp14.
2 Cel ce aruncă un om în plasă va ajunge şi el în plasă, şi nu va mai fi nici o formă de vindecare posibilă
pentru el.
3 Cel care aduce ca jertfă un om, răsplata sa va fi aruncată în ziua marii judecăţi.
4 Cel care munceşte prefăcut sau care bârfeşte un suflet nu-şi va putea face niciodată dreptate.

Capitolul 61
Enoh le cere fiilor săi să evite nedreptatea
1 Copiii mei, feriţi-vă să comiteţi nedreptatea în inimile voastre, căci Domnul urăşte aceasta. Lăsaţi-L pe El
să-i facă acelaşi lucru fiecărei făpturi vii care comite nedreptatea. Căci eu ştiu totul şi ştiu că în vremurile
care vor veni, toţi oamenii vor avea moştenirea pregătită pentru ei, bună pentru cei buni, rea pentru cei răi
şi fără nici o limită.
2 Binecuvântaţi sunt cei care intră în casele cele bune, căci în cele rele nu va fi pace pentru ei.
3 Ascultaţi, copiii mei dragi! Când un om are un gând bun în inima lui, însă aduce în faţa Domnului jertfa
unor fapte pe care nu el le-a săvârşit, atunci faţa lui Dumnezeu se va întoarce de la el şi el nu-şi va mai
putea afla munca în mâini.
4 şi chiar dacă au fost făcute de mâna lui, dar inima sa cârtea, nici atunci nu-i va fi bine în faţa Domnului.

Capitolul 62
Despre importanţa dăruirii din inimă, deoarece nu există căinţă după moarte
1 Binecuvântat este omul care în răbdarea sa aduce cu bucurie daruri în faţa Domnului. El va afla iertarea
păcatelor sale.
2 Dar dacă îşi retrage cuvântul înainte, nu va exista nici o căinţă pentru el; iar dacă timpul trece şi nu face
ceea ce a promis, trebuie să ştie că nu există căinţă după moarte.
3 Pentru că fiecare lucrare făcută de om înainte de vreme este înşelătorie pentru oameni şi păcat în faţa lui
Dumnezeu.

Capitolul 63
Nu-l dispreţui pe cel sărac, ci împarte frăţeşte cu el

1 Omul care îl îmbracă pe cel gol şi îl hrăneşte pe cel flămând va afla răsplată în faţa lui Dumnezeu.
2 Dar dacă inima sa cârteşte, el păcătuieşte de două ori, o dată pentru făţărnicia sa şi încă o dată pentru ceea
ce dăruieşte. Pentru el, nu va exista nici o răsplată a acestei fapte.
3 Iar dacă inima sa este plină de propria lui hrană şi de propria lui carne, îmbrăcat cu propriile-i veşminte,
el comite păcatul dispreţului şi nu va primi răsplată pentru faptele lui bune.
4 Orice om mândru şi încrezut este urât în ochii Domnului, ca orice rostire de false adevăruri. Sabia morţii
îi va tăia capul pentru a-l arunca în vâlvătaia unui rug veşnic

Capitolul 64
Cum l-a chemat Dumnezeu pe Enoh
1 După ce Enoh a rostit ultima lui cuvântare, toţi locuitorii au auzit felul în care Enoh a fost chemat de
Dumnezeu. şi ei
şi-au zis:
2 „Să mergem să-l îmbrăţişăm pe Enoh.” De îndată, două mii de oameni s-au adunat şi au venit în locul
numit Achuzan unde se aflau Enoh şi copiii lui.
3 Bătrânii, precum şi întreaga adunare, s-au prosternat în faţa lui, apoi l-au strâns în braţe, zicându-i:
4 „Enoh, părinte al nostru, fie ca Domnul, stăpânul nostru Cel veşnic, să te binecuvânteze; binecuvântează-
ne şi tu pe noi, precum şi pe copiii noştri, ca să fim şi noi preamăriţi în faţa ta. Căci tu vei fi preamărit în
veşnicie de Domnul care te-a numit pe tine, Enoh, şi pe nimeni altul de pe Pământ, drept scriitorul creaţiei
Sale văzute şi nevăzute şi martorul iertării păcatelor omeneşti.”

Capitolul 65
Învăţăturile lui  Enoh către fiii săi

1 Enoh le-a răspuns tuturor acelor oameni: Ascultaţi, copiii mei. Înainte ca toate creaturile să fi fost create,
Domnul a creat lucrurile văzute şi nevăzute.
2 Oricât timp veţi fi petrecut deja aici jos, înţelegeţi că Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea
Sa şi pentru aceasta El i-a dat ochi de văzut, urechi de auzit, o inimă pentru a chibzui şi minte pentru a
judeca.
3 Dumnezeu a văzut toate faptele oamenilor. El a zămislit toate creaturile Sale, a împărţit timpul în ani, în
luni şi în săptămâni alcătuite din şapte zile.
4 Ziua a fost împărţită în ore, măsurate precis pentru ca omul să poată să numere anii, lunile, orele,
perindarea lor, începuturile şi sfârşiturile lor; şi pentru ca să-şi poată socoti propria-i viaţă, de la început
până la moarte, să chibzuiască asupra păcatelor sale şi să-şi scrie faptele, bune şi rele. De aceea, nimic nu-I
poate fi ascuns lui Dumnezeu, iar fiecare om trebuie să-I cunoască opera, să nu-I încalce niciodată
poruncile şi să păstreze scrierile mele din generaţie în generaţie.
5 Când toată această creaţie divină văzută şi nevăzută va ajunge la capătul ei, atunci fiecare om va ajunge
la marea judecată; timpul va înceta să existe, nu se va mai ţine socoteala anilor, a lunilor, a zilelor şi a
orelor. Ele vor fi  îndesate şi nu vor mai fi numărate.
6 Va fi o veşnicie, iar oamenii drepţi care vor scăpa judecăţii Domnului vor fi strânşi acolo, căci pentru cel
drept
va începe marea veşnicie; şi ei vor trăi de-a pururi fără muncă, fără boală, fără umilinţă, fără griji sau
nevoi, fără brutalitate, fără noapte, fără întuneric, ci într-o mare lumină.
7 şi ei vor avea un mare zid indestructibil, şi un rai luminos şi nepieritor căci nu vor mai fi lucruri
pieritoare. Aşa va fi viaţa veşnică.

Capitolul 66
Enoh le explică fiilor săi şi tuturor bătrânilor cum trebuie să se poarte în faţa lui Dumnezeu

1 şi acum, copiii mei, feriţi-vă sufletele să săvârşiţi nedreptăţi, căci Domnul le urăşte.
2 Mergeţi înaintea feţei Sale plini de iubire şi de smerenie. Să nu-L slujiţi decât pe El.
3 Prosternaţi-vă întotdeauna în faţa Dumnezeului Cel adevărat şi niciodată în faţa unor idoli muţi. Aduceţi
jertfe potrivite în faţa Lui şi nu uitaţi niciodată că Domnul urăşte nedreptatea.
4 Domnul vede totul; când omul îşi scoate gândurile din străfundul inimii sale, el trebuie să ştie că fiecare
gând îi este cunoscut Domnului, Cel care a făcut Pământul tare şi a aşezat toate creaturile pe acesta.
5 Dacă priviţi Cerul, Domnul este acolo; dacă vă gândiţi la adâncimea mărilor şi la tot ceea ce se află sub
Pământ, Domnul este şi acolo.
6 Căci Domnul a creat toate lucrurile. Nu vă plecaţi în faţa lucrurilor făcute de om care-L lasă pe
Dumnezeu în afara totului, căci nici o lucrare nu rămâne ascunsă în faţa Lui.
7 Umblaţi dragii mei pe calea suferinţei, a umilinţei, a blândeţii, a cinstei, a provocării, a supărării, în
credinţă şi în adevăr, în încrederea în promisiuni, în boală, în abuzuri, în răni, în tentaţie, în goliciune, în
lipsuri, dar iubiţi-vă întotdeauna aproapele, aşteptând să părăsiţi această viaţă de necazuri pentru a moşteni
veşnicia.
8 Binecuvântaţi fie cei care vor scăpa de marea judecată, căci ei vor străluci de şapte ori mai tare ca Soarele
şi pentru că în această lume a şaptea parte este ascunsă în toate, în lumină, în întuneric, în hrană, în bucurie
şi în supărare, în rai şi în cazne, în foc, în brumă şi în multe alte lucruri. şi El a aşternut totul în scris pentru
ca voi să puteţi citi şi înţelege.

Capitolul 67
Domnul face să cadă întunericul pe Pământ şi Enoh este răpit în cer
1 Când Enoh a terminat de vorbit, Domnul a răspândit întunericul pe Pământ pentru a-l acoperi pe Enoh şi
pe toţi cei care se aflau în jurul său. Atunci Enoh s-a înălţat la cer, până la raiul cel mai înalt, acolo unde
şade Dumnezeu. Domnul l-a primit şi l-a aşezat înaintea feţei Sale. Abia atunci întunericul s-a retras de pe
Pământ şi Lumina a domnit din nou.
2 Dar deşi toţi oamenii l-au văzut pe Enoh înălţându-se la Cer, ei nu au înţeles cum fusese răpit. Ei L-au
lăudat totuşi pe Domnul şi au descoperit un hrisov în care se afla urma Dumnezeului nevăzut. Apoi s-au
întors cu toţii acasă.
Capitolul 68
Carte transmisă din generaţie în generaţie
1 Enoh s-a născut în cea de-a şasea zi a lunii Sivan15 şi a trăit trei sute şaizeci şi cinci de ani.
2 El a fost răpit la Cer în prima zi de Sivan şi a rămas acolo 60 de zile.
3 El a descris în 366 de cărţi toată creaţia izvorâtă din Domnul. Aceste cărţi le-a dat copiilor lui. La
întoarcerea sa, Enoh a rămas pe Pământ 30 de zile, apoi a plecat înapoi în Cer chiar în ziua aniversării sale.
4 Aşa cum în această viaţă natura fiecărui om este obscură, tot astfel este şi cu zămislirea, cu naşterea şi
moartea sa.
5 şi el a părăsit această lume la aceeaşi oră ca atunci când a fost zămislit de părinţii lui.
6 Matusalem, familia sa, precum şi toţi fiii lui Enoh s-au grăbit să ridice un altar în locul numit Achuzan,
acolo unde Enoh a fost înălţat la Cer.
7 Ei i-au chemat pe toţi pentru a-i aduce un omagiu Domnului.
8 Lumea s-a dus la festin şi le-a oferit daruri copiilor lui Enoh.
9 Masa cea veselă a durat trei zile, pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu că le-a dat o asemenea dovadă a
existenţei Sale prin mijlocirea lui Enoh. Familia lui şi toţi locuitorii Îi mulţumiră şi pentru această favoare
extraordinară, pentru această carte care avea să fie transmisă copiilor şi nepoţilor, din generaţie în
generaţie.
10 Amin.

Carte transmisa din generatie in generatie

Capitolul 68

1 Enoh s-a născut în cea de-a şasea zi a lunii Sivan15 şi a trăit trei sute şaizeci şi cinci de ani.
2 El a fost răpit la Cer în prima zi de Sivan şi a rămas acolo 60 de zile.
3 El a descris în 366 de cărţi toată creaţia izvorâtă din Domnul. Aceste cărţi le-a dat copiilor lui. La
întoarcerea sa, Enoh a rămas pe Pământ 30 de zile, apoi a plecat înapoi în Cer chiar în ziua aniversării sale.
4 Aşa cum în această viaţă natura fiecărui om este obscură, tot astfel este şi cu zămislirea, cu naşterea şi
moartea sa.
5 şi el a părăsit această lume la aceeaşi oră ca atunci când a fost zămislit de părinţii lui.
6 Matusalem, familia sa, precum şi toţi fiii lui Enoh s-au grăbit să ridice un altar în locul numit Achuzan,
acolo unde Enoh a fost înălţat la Cer.
7 Ei i-au chemat pe toţi pentru a-i aduce un omagiu Domnului.
8 Lumea s-a dus la festin şi le-a oferit daruri copiilor lui Enoh.
9 Masa cea veselă a durat trei zile, pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu că le-a dat o asemenea dovadă a
existenţei Sale prin mijlocirea lui Enoh. Familia lui şi toţi locuitorii Îi mulţumiră şi pentru această favoare
extraordinară, pentru această carte care avea să fie transmisă copiilor şi nepoţilor, din generaţie în
generaţie.
10 Amin.