Floarea de colt

Floarea-reginei (Leontopodium alpinumCass.), numită și floarea-de-colț, este o specie de plante

erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae.
Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 – 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule,
înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase.[1]. Dacă în România planta
ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 – 80 cm.
[2]
Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma
unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori,
încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori.
Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de
înflorire este iulie - august.
Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește
în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 [2] și ocrotită. Floarea reginei poate fi
întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele
Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaș, Munții Bucegi, Făgăraș, Cozia și Retezat. În afara spațiului
românesc, floarea reginei înfrumusețează zone din Abruzzi, Alpi, Balcani, Carpați, Pirinei, dar și din
Asia Centrală și de Est.
Mai este cunoscută și ca Floare-de-colț (denumire introdusă în perioada comunistă) sau cu
denumirea germană, Edelweiß.
Conform Dicționarului de sinonime, pentru floarea-reginei (Leontopodium alpinum) există și
următoarele denumiri: albumeală, albumiță, floare-de-colț, (rar) edelvais, (reg.) flocoșele (pl.),
steluță, floarea-doamnei.