Sănătatea şi sec uritate a m uncii n

m m U s I

2. L e g ea s e c u r it ă t ii s i s ă n ă t ă t ii m u n c ii

2.1. Termeni şi definiţii specifice

Cel mai important avantaj al unei întreprinderi îl constituie forţa
sa de muncă, dacă aceasta îşi îndeplineşte sarcinile corespunzător,
cu atenţie, în mod eficient şi în condiţii de siguranţă.
Angajatorul are un rol important în a asigura o instruire
corectă şi o protecţie corespunzătoare a lucrătorilor în activitatea
desfăşurată.
Normele generale de protecţie a muncii, care cuprind prevederi
de securitate şi medicina muncii general valabile pentru orice
activitate sunt următoarele:
• Normele specifice de securitate a muncii care cuprind
prevederi de securitate a muncii, specifice unor anumite
activităţi sau grupe de activităţi, detaliind prin acestea
prevederile normelor generale de protecţie a muncii.
• Procesul de muncă este tratat ca un sistem, compus din
următoarele elemente ce interacţionează reciproc.
- Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei
sarcini de muncă.
- Sarcina de muncă: totalitatea acţiunilor ce trebuie efectuate
prin intermediul mijloacelor de producţie şi în anumite
condiţii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de
muncă.
- Mijloacele de producţie-, totalitatea mijloacelor de muncă
(instalaţii, utilaje, maşini, aparate, dispozitive, unelte etc.)
şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se
utilizează în procesul de muncă.
- Mediul de muncă-, ansamblul condiţiilor fizice, chimice,
biologice şi psiho-sociale în care unul sau mai mulţi executanţi
îşi realizează sarcina de muncă. F ig. 4 .8 .

Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în

domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă
Principalele autorităţi sunt:
• Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este
autoritatea competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.
• Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, este autoritatea centrală în
domeniul asistenţei de sănătate publică.
D
■ u B f9l B i C o n struc ţii - M anual p e n tru clasa a IX-a

Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea

ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea
şi sănătatea în muncă. Asigurătorul, stabilit de lege, reprezintă
autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de
muncă şi boli profesionale.

2.2. Politica de sănătate şi securitate

a muncii - Legea securităţii şi a
sănătătii în muncă
Fig. 4 .9 . La b orator de încercări pen tr u m aşini M inisterul Muncii are urm ătoarele atribuţii în domeniul
industriale securităţii şi sănătăţii în muncă:
- elaborează politici, programe şi proiecte de acte normative,
precum şi metodologii privind securitatea şi sănătatea în
muncă;
- recunoaşte şi desemnează organismele de evaluare a con-
formităţii sau de inspecţie şi laboratoarele de încercări pentru:
maşini industriale (fig. 3.19), echipamente individuale de
protecţie, echipamente şi sisteme protectoare destinate
utilizării în atmosfere potenţial explozive şi explozivi de uz
civil.
- elaborează politici şi strategii în domeniul de asigurare şi
prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
- avizează lucrări de cercetare din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi analizează ternele; 'programele şi
F ig. 4 .1 0. proiectele de cercetare ştiinţifică elaborate de institute de
profil.
Politica de sănătate şi securitate în muncă pe şantiere (fig. 3.20)
constă în angajareaconstructorilor de a realiza activităţile protejând
mediul înconjurător, securitatea şi sănătatea personalului său, ale
clienţilor şi furnizorilor cu care interacţionează (fig. 3.21). Acest
lucru se poate pune în practică prin implementarea şi menţinerea
unui Sistem de Management a Mediului, Securităţii şi Sănătăţii în
muncă.
Respectarea acestei politici este responsabilitatea tuturor
salariaţilor. In cadrul lucrărilor de construcţii trebuie adoptate
metodele şi tehnologiile cele mai adecvate şi eficiente din punctul
de vedere al protecţiei mediului, pentru protejarea sănătăţii,
minimizarea riscului de producere a accidentelor şi a impactului
F ig. 4.1 1 .
asupra mediului, precum şi asigurarea unei utilizări cât mai eficiente
a resurselor.
Este esenţial să instruiască şi să motiveze propriii angajaţi, clienţii,
furnizorii cu privire la practicile de protecţie a mediului şi securitate
în muncă, încurajând participarea, implicarea şi angajamentul faţă
de prevenirea accidentelor şi protejarea mediului înconjurător.

152