Zoltan Kiss

Traian Onet
'

PROIECTAREA
STRUCTURILOR DE
.._
BETON
DUPA SR EN 1992-1

Editura Abel
2008
Prof.dr.ing. Kiss Zoltan
Prof.dr.ing. Traian Oneţ
Universitatea Tehnică din Cluj Napoca PREFATĂ
,
Facultatea de Construcţii
Catedra Construcţii de Beton Armat şi Construcţii Metalice

În ultima perioadă tehnica betonului armat a înregistrat progrese de neconceput în trecut,

concretizate printr-un mare volum de lucrări remarcabile.
I Construcţiile din beton armat, având un domeniu larg de utilizare, prezintă o importanţă
J
tehnică şi economică ridicată. Tocmai de aceea susţinerea dezvoltării în acest domeniu este esenţială
pentru întreaga industrie a construcţiilor.
Cultul construcţiilor, raportul cheltuieli salariale/materiale, materialele de construcţie
Sponsori disponibile şi tehnologiile prezintă diferenţe mari de la o ţară la alta. Trebuie să luăm în considerare
SC. PLAN 31 RO SRL., Cluj Napoca însă o Europă fără graniţe în care tehnologiile şi materialele noi se distribuie rapid, indiferent de
SC. ASA CONS ROMÂNIA SRL., Turda poziţia geografică a unei ţări.
SC. MACON SA., Deva Uniunea Europeană favorizează libera circulaţie a produsului construit şi a serviciilor
PEIKKO GROUP inginereşti, între ţările membre, prin elaborarea directivelor produselor construite (Construction
HALFENDEHA Products Directive - CPD). Parte integrantă a acesteia, o formează elaborarea standardelor destinate
proiectării structurilor de rezistenţă.
În ţările membre ale Comunităţii Europene prescripţiile referitoare la proiectarea structurilor
prefabricate, atât la nivel de siguranţă cât şi în privinţa principiilor de proiectare au fost foarte
diferite. Aceasta era motivul pentru care ţările membre, încă de la începutul anilor 1970 au decis
unificarea standardelor în vederea realizării unei pieţi unitare.
Prescripţiile tehnice referitoare la proiectarea structurilor de rezistenţă sunt denumite
Tehnoredactare computerizată Eurocoduri pentru Structuri (Structural Eurocods), sau pe scurt Eurocoduri (mai general Standarde
ing. Bindea Mihai EC). În Uniunea Europeană elaborarea acestora a fost încredinţată Comitetului European pentru
ing. Mureşan Monica Standarde (Comite Eurpeen de Normalisation, CEN).
ing. Vass Szikszai Melinda Primele rezultate ale străduinţelor uniformizării standardelor naţionale au apărut la sfârşitul
anilor 70 şi tot atunci au apărut primele recomandări de proiectare unitară, aşa numitele Model -
Cod-uri (MC). Elaborarea acestora a fost precedată de o activitate pregătitoare care în principal a
constat în evaluarea comparativă a standardelor naţionale. Prescripţiile referitoare la proiectarea
structurilor din beton au fost comparate cu ajutorul exemplelor numerice, de unde a reieşit clar că
nivelul cel mai scăzut de siguranţă l-au avut ţările din estul Europei. Proiectarea după metoda
stărilor limită, însă, în aceste ţări se folosea de mult, pe când în ţările vestice încă nu era în uz.
Lansarea reală a programului Eurocod a avut loc în 1989. La această dată ţările membre ale
Uniunii Europene s-au decis asupra elaborării reglementărilor proiectării structurilor de rezistenţă,
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
aşa numite prestandarde (ENV).
KISSZOLTĂN Creşterea vertiginoasă a volumului de informaţii a permis îmbunătăţirea substanţială a
Proiectarea structurilor de beton după SR EN 1992-1 / prescripţiilor de proiectare ale căror prevederi reflectă mai fidel comportarea reală a construcţiilor
Kiss Zoltan, Traian Oneţ. - Cluj-Napoca: Editura Abel, 2008 de beton armat conferind o siguranţă mai mare structurilor realizate
Bibliogr. Prestandardele au făcut posibil ca anumiţi parametri şi proceduri de calul să poată fi alease
ISBN 978-973-114-070-4 în mod diferit în ţările membre. Aceşti parametri în ENV sunt numiţi valori recomandate.
Ţările membre, pe lângă prestandarde, trebuie să pregătească Documente Naţionale de
I. Oneţ, Traian Aplicare (National Application Document, NAD) care conţin proceduri de calcul, explicaţii de
interpretare a standardelor în concordanţă cu specificul geografic, meteorologic, etc., respectiv
624.012.45 nivelele de siguranţă care decurg din acestea din urmă, pentru ţările respective. Documentele
Naţionale de Aplicare nu fac parte din ENV, dar în cadrul unei ţări membre UE cele două se pot
folosi doar împreună.

3
 În prezent standardele existente şi Eurocodurile se pot folosi în paralel, urmând ca din anul
2010 în toate tările Uniunii Europene să se treacă la utilizarea exclusivă a normelor EN.
CUPRINS
Din pă~ate, până în prezent în România nu a apărut Documentul Naţional de Aplicare.
Lucrarea de faţă s-a elaborat pe baza standardului SR EN 1992-1 (utilizând valorile recomandate) la
PREFAŢĂ ........................................................................................................... . 3
care s-au adăugat şi prevederile din noul cod Pl00-2006.
CUPRINS ............................................................................................................ . 5
Prin conţinut şi modul de abordare a subiectelor, manualul se adresează atât studenţilor cât şi
NOTAŢII PRINCIPALE .................................................................................... . li
inginerilor din proiectare şi execuţie.
1. CONCEPTUL GENERAL DE PROIECTARE ................................................. . 15
Autorii adresează mulţumiri doamnei ing. Vass Szikszai Melinda pentru ajutorul dat la
1.1 Reglementări telmice europene pentru structuri din beton ................................. . 15
telmoredactarea lucrării.
1.2 Scopul şi cerinţele proiectării ............................................................................. . 17
1.2.1 Scopul proiectării ................................................................................................ . 17
1.2.2 Cerinţe fundamentale .......................................................................................... . 17
Cluj - Napoca, aprilie 2008
1.2.3 Cerinţe de durabilitate ......................................................................................... . 17
1.3 Durata de viaţă proiectată ................................................................................... . 18
Autorii
1.4 Siguranţa optimă sau riscul acceptabil.. .............................................................. . 19
1.5 Aplicarea condiţiei de siguranţă la studiul structurilor. ...................................... . 20
1.5.l Stabilirea unor stări limită ................................................................................... . 20
1.5.2 Gestionarea siguranţei structurale ....................................................................... . 20
1.5.3 Metodele de calcul.. ............................................................................................ . 22
1.6 Semnificaţia coeficientului de comportare sigură /3 ............................................ 23
1.7 Metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali (metoda stărilor limită) ................... . 24
1.7.1 Stări limită ........................................................................................................... . 24
1.7.2 Situaţii de proiectare ........................................................................................... . 25
1.7.3 Principiile de proiectare la stările limită ............................................................. . 25
1.8 Metoda bazată pe analiza comportării sigure..................................................... . 26
1.9 Analiza structurală.............................................................................................. . 28
1.9.1 Modelarea comportării structurale ...................................................................... . 28
1.9.1.1 Analiza liniară elastică cu sau fără redistribuire ................................................. . 29
1.9.1.2 Analiza plastică ................................................................................................... . 30
1.9.1.3 Analiza ne-liniară..................................................................................... ,.......... . 32
1.9.2 Considerarea imperfecţiunilor geometrice şi a efectelor de ordinul II
sub încărcări axiale ............................................................................................. . 32
1.9.3 Efectele secundare ale precomprimării ............................................................... . 32
1.9.4 Condiţii de ductilitate de ansamblu şi locală..................................................... „ 33
1.9.5 Reguli suplimentare pentru elemente şi structuri prefabricate........................... . 34

2. CARACTERISTICILE DE CALCUL ALE MATERIALELOR

ŞI ACŢIUNILOR................................................................................................ 35
2.1 Betonul. .............................................................................................................. . 35
2.1. I Rezistenţele betonului ........................................................................................ . 35
2.1.2 Deformaţiile elastice .......................................................................................... . 36
2.1.3 Curgerea lentă şi contracţia ...... „ ... „ .............. „ ........ „ ............... „ .. „ ............. „ ..... . 36
2.1.4 Diagrama efort-deformaţie ................................................................................. . 39
2.1.5 Betonul confinat................................................................................................. . 40
2.1.6 Betonul cu agregate uşoare .......................... „ ................ „ .................................. . 41
2.2 Armături ............................................................................................................. . 43
2.2.1 Armătura nepretensionată .................................................................................. . 43
2.2.2 Armătura pretensionată ...................................................................................... . 45
2.3 Acţiuni în construcţii.. ............................................................................... „ ....... . 46
2.3.I Clasificarea acţiunilor ......................................................................................... . 46
2.3.2 Intensităţile caracteristice ale acţiunilor ... „ ........................................................ . 47
2.3.3 Intensităţile de calcul ale acţiunilor.. .................................................................. . 47
2.3.4 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită ultime (fără oboseală) ............... „ ... . 48
4 5
 2.3.5 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită de serviciu...................................... . 49 4.2.2 Calculul deschiderii fisurilor. ........................ „ ............ „ .. „ ................................. . 113
4.3 Deformaţii .......................................................................................................... . 115
3 PROIECTAREA ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT 4.3.l Verificarea fără calculul explicit.. .......... „ .......................................... „ .............. . 115
!N
STAREA LIMITĂ ULTIMĂ ........................................................................ . 51 4.3.2 Verificarea săgeţilor prin calcul.. ....................................................................... . 116
3.1 Incovoierea cu sau fără forţă axială .................................................................... . 51
3.1.1 Ipoteze de calcul.. ....................................... „ ...................................................... . 51 5. REGULI DE ALCĂTUIRE CONSTRUCTIVĂ ...................... „.„„ ................ . 119
3.1.2 Relatii
' de calcul ...................................................................................... . 52 5.1 Reguli generale pentru armare ......................... „ ................................................ . 119
3.1.3 Dimensionarea grinzilor .......................................................................... :::::::::::: 55 5.1.1 Stratul de acoperire cu beton.............................................................................. . 119
3.1.3.1 Secţiuni dreptunghiulare .................................................................................... . 55 5.1.1.1 Acoperirea minimă cu beton, Cmin· ......................................................... „ ...... „.„. 119
3.1.3.2 Sec,f mm.,m fiorma.T ............................................................................................. . 58 5.1.1.2 Toleranţe admisibile în poziţia armăturilor. .......................... „ .... „ ... „ ............... . 121
3.1.4 Dimensionarea stâlpilor...................................................................................... . 59
5.1.2 Distanţa dintre barele longitudinale ............................................................... „. „ 121
3.1.4.1 Secţiuni dreptunghiulare .................................................................................... . 59
3.1.4.2 Secţiuni circulare şi inelare ................................................................................ . 5.1.3 Ancorarea şi innădirea armăturilor pentru beton armat.. .................. „ ......... „ .... . 122
65
t::i~::~:aa=:g~~~'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.".'.'.'.'.. '.„..„„. „„..„„....„„....„....„„....„......„„....„„·.·.·.·.·.„„„. „„„„....„„„. „„..„„„„. „„. „
3.2 Forţa tăietoare ..................................................................................................... . 5.1.3.1 122
67
3.2.1 Determinarea forţei tăietoare de calcul V Ed„ ............ „ .......................... „ ........ „ .. . 67
5.1.3.2 128
3.2.1.1 Grinzi simplu rezemate sau continue ................................................................... 5.1.4 Ancorarea şi cuplarea armăturilor pretensionate„ .... „. „ ..................................... . 132
67
3.2.1.2 Elemente structurale participante la preluarea forţelor seismice. „ ..................... . 5.1.4.1 Ancorarea armăturilor preîntinse ................................................................ „. „ .. . 132
69
3.2.2 Calculul la forţă tăietoare ................................................................................... . 5.1.4.2 Ancorarea armăturilor postîntinse ...................................................................... . 133
71
3.2.2.1 Etapele de calcul. ........................... „ ..... „ ............................................................ . 5.1.4.3 Cuplarea armăturilor pretensionate .................................................................... . 134
71
3.2.2.2 Elemente care nu necesită armătură transversală din calcul (VEct < VRct.c) ....... . 5.2 Reguli de armare pentru elemente structurale .. „ .. „ ............................................ . 134
72
5.2.l Plăci .............. . 134
3.2.2.3 Elemente care necesită armătură transversală din calcul (VEct > VRct,c) ............ . 73 ······································································································
3.2.3 Cazuri speciale de verificare a armăturilor transversale ............................ „. „ ... . 5.2.1.1 Grosimi ················································································································ 134
77
5.2.1.2 Dispoziţii privind armătura din incovoiere.„ ..... „ .. „ ..... „ ................................... . 135
3.2.3.1 Forfecarea intre inima şi placa grinzilor T ............ „„ ........................... „. „ .... „ ... . 77
5.2.1.3 Dispoziţii privind armarea la forţă tăietoare. „. „ ...... „ ........................................ . 142
3.2.3.2 Verificări ale zonelor de contact dintre betoane turnate în etape diferite .......... . 79
3.2.3.3 Console scurte .................................................................................................... . 5.2.1.4 Plăci tip .dală .......................................................................................... „ ........... . 142
81
3.2.3.4 Colţurile grinzilor frânte ..................................................................................... . 5.2.1.5 Realizarea golurilor în plăci ......................................... „ .................................... . 145
84
3.2.3.5 ~oduri de cadru.................................................................................. „ .............. . 5.2.1.6 Armarea plăcilor frânte (rampa scări şi podest) „.„ .. „ .. „ ................................... . 147
87
3.2.3.6 Incărcări aplicate pe înălţimea grinzii sau suspendate ........... „ ............ „ ............ . 5.2.1.7 Centuri ......................... .······················································································· 147
88
3.2.3.7 Golnri în inima grinzilor. ................................................................................... . 5.2.2 Grinzi ............ .······································································································ 148
89
3.3 Torsiunea ................................................... .......................................................... 5.2.2.1 Forma şi dimensiunile secţiunii transversale .................... „ ... „ .... „ .................... . 148
92
5.2.2.2 Dispoziţii constructive privind armarea longitudinală ..... „ ................................ . 149
3.3.1 Stabilirea secţiunii de calcul.. ............................................................................. . 92
5.2.2.3 Dispoziţii constructive privind armarea transversală ............................. „ ....... „ .. 153
3.3.2 Modelul de calcul la torsiune ............................................................................. . 93
3.3.3 Calculul armăturilor pentru preluarea torsiunii. „ .......... „ ........................... „. „. „. 5.2.2.4 Armarea la torsiune ····························································································· 155
94
3.4 Străpungerea ....................................................................................................... . 5.2.2.5 Armarea de suprafaţă ......................................................................................... . 156
96
3.4.1 Perimetrul de control 5.2.2.6 Armarea în jurul golurilor. ................... „ ........................................................... „ 157
96
3.4.2 Determinarea efortul~·i ·d~· ~~i~~i. ~~~:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::.: 97
5.2.3 Stâlpi ................................................................................................................... . 157
3.4.3 Calculul la străpungere ......... „ ............................................................................ . 5.2.3.l Forma şi dimensiunile secţiunii transversale ........................... „ ........................ . 157
100
3.4.3.1 Etapele de calcul. ................................................................................................ . 5.2.3.2 Armătura longitudinală de rezistenţă ................ „ ............................................... . 158
100
3.4.3.2 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor fără armătură specifică 5.2.3.3 Armătura transversală ... ······················································································ 159
(VEd < VRct,c) ......................................................................................................... . 5.2.4 Noduri de cadre .................................................................................................. . 162
100
5.2.4.1 T'1pur1·de no dun· mono r1te .............................................. „ ...... „. „ „ ..................... . 162
3.4.3.3 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor-cu armătură specifică
,(VEd > VRct,c) ................................................................................................ „ ....... . 5.2.4.2 Armarea colţului de cadru monolit. .................................................................... . 163
101
3.5 Incarcan
• • . 1oca1e ........................................................................ „ ......................... . 5.2.4.3 Armarea nodurilor superioare monolite ............................................................. . 164
102
3.6 Verificarea in starea limită de oboseală 5.2.4.4 Armarea nodurilor de cadre etajate monolite ............................. „ ... „.„„.„ ......... . 164
103
3.6.1 Eforturi pentru verificarea la oboseală .. '.'.'.'.'.·.-.·.·.-.·.·.·.-.„. . „. „„ ...... „. „. „. „„ . „. „„„„„ . „„„„„„„ . „„ .... „„·.·.-.·.·.·.·. 103
5.2.5 Pereţi din beton armat (diafragme) ............................. „ .......... „ ......................... . 169
3.6.2 Procedeul de verificare a armăturilor....... „ ......................................................... 5.2.5.1 Forme şi dimensiuni .............................. „ ........ „ ......... „ ...................................... . 169
106
3.6.3 Procedeul de verificare a betonului ····································································· 5.2.5.2 Armarea pereţilor ............................................................................................... . 170
107
5.2.5.3 Armarea riglelor de cuplare ................................................................................ . 175
4. VERIFICAREA ÎN STĂRILE LIMITĂ DE EXPLOATARE 5.2.5.4 Armarea intersecţiilor de pereţi la rezervoare şi bazine„ ...... „. „. „ ........ „ ........... . 176
109
4.1 Limitarea efortnrilor................................................................. '.'.'.'.'.'.'.'. ..'.„ ....„....„„„. '.'.'.'.'.'.'. 5.3 Reguli suplimentare pentru. elemente şi structuri prefabricate .......................... . 177
109
4.2 Fisurarea..................................................... ......................................................... 5.3.1 Planşee ................................................................................................................ . 177
109
4.2.1 Controlul fisurării fără calcul direct.. ......... ......................................................... 5.3.1.1 Elemente prefabricate de suprafaţă .... „. „ ........................................................... . 177
111
5.3.1.2 Alcătuirea planşeelor .......................................................................................... . 177
6 7
5 .3 .1.3 Decofrarea şi montajul elementelor de suprafaţă ............................................... . 178 7.2.1 Date de proiectare....... „ ............................................................... „ ..................... . 271
5.3.2 Grinzi ................................................................................................................... . 178 7.2.2 Placa................................................................................................................... . 272
5.3.2.1 Forma şi dimensiunile secţiunii transversale .... „ .............................................. „. 178 7.2.2.1 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 272
5.3.2.2 Aparate de reazem ....... „ ..................................................................................... . 179 7.2.2.2 Calculul static ..................................................................................................... . 273
5.3.2.3 Montajul grinzilor prefabricate ....................... „.„ .................. „.„.„„ .................. . 180 7.2.2.3 D.imens10narea
· - ·1 or de rezistenţa
armaturi · - ............................ „„ ..... „„.„ ................ . 274
5.3.3 Stâlpi ................................................................................................................... . 181 7.2.3 Grinda transversală GR1-25x50 ......... „.„ .... „„.„ .. „.„ .. „ ..................................... . 277
5.3.3.1 Forma şi dimensiunile stâlpilor..„ .. „.„ ...................... „ .......................... „ .. „ ....... . 181 7.2.3.1 Evaluarea încărcărilor şi calculul static ................................................. „ ... „.„.„. 277
5.3.3.2 Îmbinarea stâlpilor. ........................................ „ .. „ .................... „ ................ „ ....... . 182 7.2.3.2 D'imens10narea
. - 'lor de rezistenţa
armatun . - ..... „ .. „ ...... „ ........ „ ....... „.„.„ ... „ ...... „.„. 279
5.3.3.3 Montajul stâlpilor.............................. „.„ .. „ ........................................................ . 184 7.2.4 Grinda longitudinală GR2-25x45 ...................................... „ ............................... . 290
5.3.4 Noduri de cadru„„ ............ „ ..... „.„ ....................... „ ....................................... „ .... . 184 7.2.4.1 Evaluarea încărcărilor şi calculul static.„ ..... „.„ ... „.„ ......................................... . 290
5.3.4.1 Tipuri de noduri .......................................... „ ................. „ ................................... . 184 7.2.4.2 D.1mens10narea
. - ·1or de rezistenţa
armaturi . - ....................................... „„ .... „ ... „ .... „. 291
5.3.4.2 Noduri articulate .............................. „.„ ............................................................. „ 184 7.2.4.3 Ancorarea armăturilor longitudinale şi stabilirea lungimilor..„ ... „ .................... . 295
5.3.4.3 Noduri rigide sau semirigide............................. „ ............................................... . 187 7.3 Planşeu curent fără grinzi ....... „ ........................... „ ........................................... „. 297
5.3.5 Pereţi ................................................................................................................... . 189 7.3.1 Date de proiectare„ .......................................................................... „ ................. . 297
5.3.5.1 Forma elementelor prefabricate ..... „ .... „ ................... „ ....................................... „ 189 7.3.2 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 298
5.3.5.2 Îmbinarea elementelor prefabricate ................. „ ............................................ „ .. „ 190 7.3.3 Proiectarea planşeului dală la moment încovoietor.„ .. „ ................................ „ ... . 298
5.3.5.3 Decofrarea şi montajul panourilor. ........... „ ..... „ ........................ „ ...................... „ 192 7.3.3.1 Calculul static ..................................................................................................... . 298
7.3.3.2 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă .. „. „ „. „ .. „ .. „. „ ..................................... . 300
6. PROTECŢIA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT ŞI PRECOMPRIMAT 7.3.4 Verificarea la străpungere ...................................................................... „ .... „ .... . 300
ÎMPOTRIVA INCENDIILOR. ..................................... „ ................................... . 193 7.3.4.1 Stabilirea forţei de străpungere VE<l·····································„„.„ ... „.„ ................ . 300
6.1 Criterii de rezistenţă la incendiu ... „ ..... „ ................ „ ................... „ .. „.„„.„„ .. „ .. „. 193 7.3.4.2 Perimetrul de control. ...... „ .. „.„ ............... „.„ ....... „.„ .......................................... . 300
6.2 Aprecierea rezistenţei la foc a unui element structural.. .. „„.„.„ ... „ .......... „ ....... . 194 7.3.4.3 Capacitatea la străpungere a dalei fără armătură specifică ................... „ .. „„.„.„. 302
6.2.1 Efectele incendiilor. ............. „.„.„ ..................................................................... „. 194 7.3.4.4 Calculul armăturilor transversale necesare la străpungere„„.„.„ ... „„ .... „ .......... . 303
6.2.2 Tabelele de calcul.. ........ „ ............................. „.„ ................................................. . 196 7.3.4.5 Ancorarea armăturilor ........................................................................................ . 305
6.2.2 Metode simplificate de calcul. ................ „.„ ...................... „ .............................. . 201
6.3 Măsuri suplimentare de protecţie împotriva focului la elementele ANEXE
din beton armat. .. „ ............................................................... „ ............................. . 206 I. CERINŢE DE DURABILITATE ................... „ .. „ .. „ ......................................... . 309
I. I Generalităţi ................................................................................................. „ ...... . 309
7. EXEMPLU DE PROIECTARE PENTRU O STRUCTURĂ I.2 Clase de expunere .................. „ .... „ ......... „.„ .. „ .......... „ .. „ .................................. . 309
DIN BETON ARMAT. ...... „ .......................... „ ................ „ ... „.„ ........................ . 209 I.3 Cerinţe minime la stabilirea compoziţiei betonului ... „.„ ................................... . 312
7.1 Planşeu curent din placă armată pe o direcţie, grinzi secundare şi principale ... . 209 11. MODELAREA GEOMETRICĂ LA ELEMENTELE STRUCTURALE„„ .. „. 318
7.1.1 Date de proiectare ........... „ ........... „ .......................................... „.„ ...................... . 209 II. I Definirea elementelor structurale .. „ .... „„ ..... „ .. „ .. „ .. „ ........... „ .......................... . 318
7.1.2 Alegerea materialelor......................................................................................... . 210 II.2 Detenninarea lăţimii efective a plăcii .... „ ..... „ ... „.„ ...... „ ................................... . 318
7.1.3 Predimensionarea secţiunilor de beton ... „ .................... „ ................................... „ 211 II.3 Deschiderea efectivă a plăcilor şi grinzilor .................... „.„„ .. „ ...... „.„„.„.„„ .. „. 319
7.1.4 Placa................................................................................................................... . 212 II.4 Reducerea momentelor pe reazeme .. „.„ ................ „ .. „ .. „ ................................... . 320
7.1.4.1 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 212 III. IMPERFECŢIUNI GEOMETRICE ........................................................ „ .... „.„. 323
7.1.4.2 Calculul static ..................................................................................................... . 213 IV. CRITERII PENTRU NEGLIJAREA EFECTELOR DE ORDINUL II ..... „.„.„ 325
7.1.4.3 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă ............ „ ............... „„ .......................... „ 214 IV.1 Criterii pentru elemente izolate .... „„.„.„„ .. „ .. „ .. „ .. „ ..... „.„ .... „ ... „ ..................... . 325
7.1.4.4 Ancorarea armăturilor ...................................................................................... „.. 218 IV.2 Criterii pentru structuri ......................................................................... „ ... „ ....... . 328
7.1.5 Grinda secundară (nervura) .................... „ ......................................................... . 223 V. METODE DE CALCUL AL EFECTELOR DE ORDINUL II SUB
7.1.5.1 Evaluarea acţiunilor ........................................-.: .................................................. . 223 ÎNCĂRCĂRI AXIALE ...................................................................................... . 329
7.1.5.2 Calculul static ..................................................................................................... . 223 V.I Metoda generală de analiză .................................................................. „.„„ ....... . 329
7.1.5.3 D'imens10narea
. armatun- ·1 or de rezrntenţa . - .. „.„.„ ..... „„ ..................................... „.„ 226 V.2 Metoda bazată pe rigiditatea nominală a elementului ..... „ ..... „„ .... „„.„.„.„.„.„„ 329
7.1.5.4 Determinarea rotirii eE·················„.„ ............................................. „ .... „.„ ......... . 238 V.3 Metoda bazată pe curbura nominală a elementului„ ..... „.„.„ ...................... „ ..... . 330
7.1.6 Grinda principală ................................................................................................ . 241 VI. INSTABILITATEA LATERALĂ A GRINZILOR ZVELTE. .......................... . 332
7.1.6.1 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 241 VI. I Fenomenul instabilităţii laterale ....................................................... „ ........ „ ...... . 332
7.1.6.2 Calculul static ..................................................................................................... . 242 VI.2 Situaţii în care instabilitatea laterală se poate neglija .... „.„.„.„ ... „ ......... „ .... „.„. 333
7.1.6.3 Dimensionarea armăturilor ................................................................................. . 246 VI.3 Procedee de verificare ........ „ ...... „ ......... „ ..... „ .................................................... . 333
7.1.6.4 Verificarea grinzii în stare limită de serviciu„„.„ ............. „„„ ....... „ ........ „.„.„ .. . 255 VI.4 Solicitările în reazem ....... „ ................................................................................. . 341
7.1.7 Stâlpul central. .................................................................................................... . 260 Vl.5 Legăturile de rigidizare ..................................................................... „ ............... . 342
7.1.8 Fundaţia .............................................................................................................. . 263 VIL STABILIREA FORŢEI DE PRECOMPRIMARE LIMITAREA
7.2 Planşeu curent din placă armată pe două direcţii şi grinzi ................. „.„.„ .. „ .... . 271 EFORTURILOR UNITARE ... „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . „ „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343

8 9
 VII. I Forţa de precomprimare ..................................................................................... . 343 NOTATII PRINCIPALE
Vll.2 Forţa de pretensionare maximă .......................................................................... . 343 '
VII.3 Pierderi de tensiune ............................................................................................ . 344
VII.3 .1 Pierderi instantanee în cazul pretensionării prin preîntindere ............................ . 344
VII.3 .2 Pierderi instantanee în cazul precomprimării prin postîntindere ....................... . 344 A Acţiunea accidentală
VII.3.2.1 Pierderi datorită deformaţiei instantanee a betonului......................................... . 344 A Aria secţiunii transversale
VII.3.2.2 Pierderi datorită frecării ..................................................................................... . 344 Ac Aria secţiunii transversale de beton
VII.3.2.3 Pierderi în ancoraje ............................................................................................. . 345
Ak Aria de beton cuprinsă în interiorul liniei mediane a pereţilor subţiri
VII.3.2.4 Pierderi datorită tratamentului termic ................................................................ . 345 Ap Aria secţiunii armăturilor pretensionate
VII.3.3 Pierderi de tensiune dependente de timp în armături pre sau postîntinse .......... . 345 As Aria secţiunii armăturilor pentru beton armat
VII.4 Limitarea eforturilor unitare în beton ................................................................. . 346
Âs,min Aria secţiunii minime de armătură
VIII. CALCULUL STATIC AL PLĂCILOR ............................................................. . 348 Âsw Aria armăturilor transversale
VIII. I Calculul în domeniul elastic ............................................................................... . 348 DEd Indice de degradare datorită oboselii
VIII. I. I Plăci care lucrează după o singură direcţie (1 2 /l 1>2) ........................................ . 348 E Efect al acţiunilor
VIII.1.1.1 Plăci cu deschideri egale .................................................................................... . 348 Ec, Ec(28) Modulul de elasticitate tangent în origine (la un efort cr0 = O) pentru un beton de masă
VIII.1.1.2 Plăci cu deschideri neegale ................................................................................ . 348 volumică normală la 28 zile
VIII.1.2 Plăci care lucrează după două direcţii (l 2 /l 1 ::; 2) ............................................... . 348 Ec,eff Modulul de elasticitate efectiv al betonului
VIII.1.2.1 Plăci cu deschideri egale .................................................................................... . 348 Ecd Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al betonului
VIII.1.2.2 Plăci cu deschideri neegale ................................................................................ . 349 Ecm Modulul de elasticitate secant al betonului
VIII.2 Calculul în domeniul plastic ............................................................................... . 349 Ec(t) Modulul de elasticitate tangent în origine (cr0 = O) la timpul t pentru un beton de masă
VIII.2.1 Plăci care lucrează după o singură direcţie ........................................................ . 349 volumică normală
VIII.2.1.1 Plăci cu deschideri egale .................................................................................... . 349 Ep Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al armăturilor pretensionate
VIII.2.1.2 Plăci cu deschideri neegale ................................................................................ . 349 Es Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al armăturilor pentru beton armat
VIII.2.2 Plăci care lucrează după două direcţii ................................................................ . 350 Fd Valoarea de calcul a unei acţiuni
IX. CALCULUL STATIC AL GRINZILOR. .......................................................... . 358 Fk Valoarea caracteristică a unei acţiuni
IX. I Calculul în domeniul elastic ............................................................................... . 358 Gk Valoarea caracteristică a unei acţiuni permanente
IX.1.1 Grinzi cu deschideri egale .................................................................................. . 358 I Momentul de inerţie al secţiunii de beton
IX.1.2 Grinzi cu deschideri neegale ........................ „ .................................................... . 359 K Gradul de precomprimare al secţiunii de beton
IX.2 Calculul în domeniul plastic ............................................................................... . 360 MEd Valoarea de calcul a momentului încovoietor
IX.2.1 Grinzi cu deschideri egale .................................................................................. . 360 MET Momentul încovoietor elastic
IX.2.2 Grinzi cu deschideri neegale .............................................................................. . 361 NEd Valoarea de calcul a forţei axiale
X. ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR PRIN SUDARE ............................................ . 362 p Forţa de precomprimare
X.1 Înnădirea prin sudură cap la cap ......................................................................... . 362 Pa Forţa iniţială la extremitatea activă a armăturii pretensionate imediat după tensionare
X .2 'Inna'direa pnn
. suprapunere ................................................................................. . 362 P1 Probabilitatea de cedare
X.3 Înnădirea cu plăci de ancorare ............................................................................ . 362 Ps Probabilitatea comportării sigure
X.4 Înnădirea cu profile metalice .............................................................................. . 363 Qk Valoarea caracteristică a unei acţiuni variabile
XI. CARACTERISTICILE PIESELOR DE ÎMBINARE PEIKKO ........................ . 364 Qfat Valoarea caracteristică a încărcării de oboseală
XII. APARATE DE REAZEM .................................................................................. . 367 R Capacitatea portantă
XII. I Dimensiunile aparatelor de reazem .................................................................... . 367 s Momentul static
XII.2 Ancorarea armăturilor în dreptul reazemelor..::·................................................. . 368 TEd Valoarea de calcul a momentului de torsiune
XIII. SISTEME DE RIDICARE.: ............................................................................... . 369 VEd Valoarea de calcul a forţei tăietoare aplicate
XIV. PLASE SUDATE ............................................................................................... . 371 a Distanţă
XV. CODURI DE FASONARE ................................................................................ . 374 a Dată geometrică
XVI. ARMĂTURI ŞI LUNGIMI DE ANCORARE .................................................. . 377 Lia Toleranţă pentru datele geometrice
XVII. CONSOLE METALICE TIP PEIKKO PENTRU REZEMAREA b Lăţimea totală a unei secţiuni transversale sau lăţimea reală a tălpii unei grinzi în formă
GRINZILOR SECUNDARE ŞI ELEMENTELOR DE PLANŞEU TT ............ . 379 deTsauL
BIBLIOGRAFIE .......................................................................... . 380 bw Lăţimea inimii grinzilor în formă de T, I sau L
c Stratul de acoperire cu beton
d Diametrul
d Înălţimea utilă a unei secţiuni transversale
dg Dimensiunea nominală a agregatului
dm Diametrul domului de îndoire

10 11
 Diametrul armăturilor longitudinale Ys,fat Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat sub încărcarea
e Excentricitatea de oboseală
fed Efortul unitar ultim de aderenţă Y! Coeficient parţial pentru acţiuni, care nu ţin seama de incertitudini de model
!ca Valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului Yg Coeficient parţial pentru acţiunile permanente, care nu ţine seama de incertitudini de
fek Valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri la model
28 de zile Ym Coeficient parţial pentru proprietăţile unui material, numai incertitudinile asupra
f~m Valoarea medie a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri proprietăţii materialului fiind luate în considerare
fetk Rezistenţa caracteristică la întindere directă a betonului Increment/coeficient de redistribuire
fctm Valoarea medie a rezistenţei la întindere directă a betonului Coeficient de reducere/coeficient de distribuire
/pk Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pretensionate Deformaţia specifică la compresiune a betonului
fp0,1 Limita de elasticitate convenţională la o alungire reziduală de O, 1% a armăturilor Deformaţia specifică la compresiune a betonului corespunzătoare efortului unitar max. fc
pretensionate Deformaţia specifică ultimă a betonului la compresiune
f;,o,1k Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Deformaţie specifică a armăturilor pentru beton armat sau pretensionate sub efort unitar
O, 1% a armăturilor pretensionate maxim
fo,2k Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Valoarea caracteristică a deformaţiei specifice a armătu1ilor pentru beton armat sau
0,2 a armăturilor pentru beton armat pretensionate sub efort unitar maxim
/tk Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pentru beton armat Bpz,d Rotirea plastică admisă
fy Limita de curgere a armăturilor pentru beton armat e, Rotirea elementului sub încărcările de calcul
ha Limita de curgere de calcul a armăturilor pentru beton armat  Coeficient de zvelteţe
hk Limita de curgere caracteristică a armăturilor pentru beton armat ţl Valoarea relativă a momentului încovoietor de calcul
/ywd Limita de curgere de calcul a armăturilor transversale ţl Coeficient de frecare între armăturile pretensionate şi canelele lor
g Funcţia de randament ţlg Valoarea medie a unei variabile aleatoare
h !nălţimea totală a secţiunii transversale V Coeficientul lui Poisson
h1 !nălţimea plăcii V Coeficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la foiţă tăietoare
i Raza de giraţie ( Raportul între capacitatea de aderenţă a armătmilor pretensionate şi capacitatea de
k Coeficient, factor aderenţă a armăturilor de beton armat
l Lungime, deschidere ( Poziţia relativă a axei neutre
m Masa p Masă volumică a betonului uscat în etuvă, în kg/m3
n Coeficient de echivalenţă P1000 Valoarea pierderii prin relaxare (în %), la 1000 de ore după tensionare, la o temperatură
r Raza medie de 20° C
1/r Curbura într-o secţiune dată PI Coeficientul de armare longitudinală
t Grosimea Pw Coeficientul de armare transversală
t Moment de timp considerat Efort unitar de compresiune în beton
to Vârsta betonului în momentul aplicării încărcării '"
(Jep Efort unitar de compresiune în beton datorită unei fmţe axiale sau precomprimării
u Perimetrul secţiunii transversale de beton a cărei arie este Ac Ocu Efort unitar de compresiune în beton corespunzând deformaţiei ultime la compresiune licu
U, V, W Componente ale deplasării unui punct Abaterea variabilei aleatoare g
X Înălţimea axei neutre Efortul unitar tangenţial
x,y,z Coordonate r/J Diametrul unei bare de armătură sau al canalului de cablu de precomprimare
z Braţul de pârghie al eforturilor interne r/J„ Diametru echivalent al unui pachet de bare
Coeficienţi de sensibilitate rp(t,tO) Coeficient de fluaj, definind fluajul între timpii t şi tO, în raport cu deformaţia elastică la
YA Coeficient parţial pentru acţiunile accidentale A· 28 de zile
Yc Coeficient parţial pentru beton rp(w, tO) Valoare finală a coeficientului de fluaj
YF Coeficient parţial pentru acţiunile F ljl Coeficienţi care definesc valorile reprezentative ale acţiunilor variabile
YCJat Coeficient parţial pentru oboseala betonului w Coeficient
YFJat Coeficient parţial pentru acţiunile de oboseală
Ya Coeficient parţial pentru acţiunile permanente G
YM Coeficient parţial pentru proprietatea unui material, care ţine seama de incertitudinile
asupra proprietăţii însăşi, asupra imperfecţiunilor geometrice şi asupra modelului de
calcul utilizat
YP Coeficient parţial pentru acţiunile asociate precomprimării P
YQ Coeficient parţial pentru acţiunile variabile Q
Ys Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat

12 13
 Diametrul armăturilor longitudinale Ysfat Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat sub încărcarea
Excentricitatea de oboseală
Efortul unitar ultim de aderenţă Coeficient parţial pentru acţiuni, care nu ţin seama de incertitudini de model
Valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului Coeficient parţial penhu acţiunile permanente, care nu ţine seama de incertitudini de
Valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri la model
28 de zile Ym Coeficient parţial pentru proprietăţile unui material, numai incertitudinile asupra
fcm Valoarea medie a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri proprietăţii materialului fiind luate în considerare

fctk Rezistenţa caracteristică la întindere directă a betonului Increment/coeficient de redistribuire

fctm Valoarea medie a rezistenţei la întindere directă a betonului Coeficient de reducere/coeficient de distribuire
Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pretensionate Deformaţia specifică la compresiune a betonului
hk
.h,0.1 Limita de elasticitate convenţională la o alungire reziduală de O, 1% a armăturilor Deformaţia specifică la compresiune a betonului corespunzătoare efortului unitar max. f,
pretensionate Deformaţia specifică ultimă a betonului la compresiune

hoJk Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Deformaţie specifică a armăturilor pentru beton armat sau pretensionate sub efort unitar
O, 1% a armăturilor pretensionate maxim
fo.2k Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Valoarea caracteristică a deformaţiei specifice a armăturilor pentru beton armat sau
0,2 a armăturilor pentru beton armat pretensionate sub efort unitar maxim
/tk Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pentru beton armat Bp1,a Rotirea plastică admisă
fy Limita de curgere a armăturilor pentru beton armat (), Rotirea elementului sub încărcările de calcul
fyd Limita de curgere de calcul a armăturilor pentru beton armat ;i, Coeficient de zvelteţe
1;1c Limita de curgere caracteristică a armăturilor pentru beton armat ţl Valoarea relativă a momentului încovoietor de calcul
fyivd Limita de curgere de calcul a armăturilor transversale ţl Coeficient de frecare între armăturile pretensionate şi canelele lor
g Funcţia de randament ţlg Valoarea medie a unei variabile aleatoare
h Înălţimea totală a secţiunii transversale V Coeficientul lui Poisson
h1 Înălţimea plăcii V Coeficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
i Raza de giraţie ( Raportul între capacitatea de aderenţă a armăturilor pretensionate ş1 capacitatea de
k Coeficient, factor aderenţă a armăturilor de beton armat
l Lungime, deschidere ( Poziţia relativă a axei neutre
m Masa p Masă volumică a betonului uscat în etuvă, în kg/m3
n Coeficient de echivalenţă P1000 Valoarea pierderii prin relaxare (în%), la 1000 de ore după tensionare, la o temperatură
r Raza medie de 20° C
llr Curbura într-o secţiune dată Coeficientul de armare longitudinală
t Grosimea Coeficientul de armare transversală
t Moment de timp considerat Efort unitar de compresiune în beton
to Vârsta betonului în momentul aplicării încărcării Efort unitar de compresiune în beton datorită unei forţe axiale sau precomprimării
u Perimetrul secţiunii transversale de beton a cărei arie este Ac Efort unitar de compresiune în beton corespunzând deformaţiei ultime la compresiune Cm
U, V, W Componente ale deplasării unui punct Abaterea variabilei aleatoare g
X Înălţimea axei neutre Efortul unitar tangenţial
x,y,z Coordonate rp Diametrul unei bare de armătură sau al canalului de cablu de precomprimare
z Braţul de pârghie al eforturilor interne rp„ Diametru echivalent al unui pachet de bare
Coeficienţi de sensibilitate rp(t,tO) Coeficient de fluaj, definind fluajul între timpii t şi tO, în raport cu defonnaţia elastică la
Coeficient parţial pentru acţiunile accidentale A' 28 de zile
Coeficient parţial pentru beton rp(w,tO) Valoare finală a coeficientului de fluaj
Coeficient parţial pentru acţiunile F 'li Coeficienţi care defmesc valorile reprezentative ale acţiunilor variabile
YCJat Coeficient parţial pentru oboseala betonului (J) Coeficient
YFJat Coeficient parţial pentru acţiunile de oboseală
YG Coeficient parţial pentru acţiunile permanente G
Coeficient parţial pentru proprietatea unui material, care ţine seama de incertitudinile
asupra proprietăţii însăşi, asupra imperfecţiunilor geometrice şi asupra modelului de
calcul utilizat
yp Coeficient parţial pentru acţiunile asociate precomprimării P
YQ Coeficient parţial pentru acţiunile variabile Q
Ys Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat

12 13
 1. CONCEPTUL GENERAL DE PROIECTARE

1.1 Reglementări tehnice europene pentru structuri din beton

În conformitate cu Directiva pentru Produse de Construcţii CPD, un produs de construcţii

poate fi folosit în Uniunea Europeană numai dacă răspunde mai multor cerinţe care se referă la:
rezistenţă şi stabilitate, siguranţă în caz de incendiu, igienă, sănătate şi mediu, siguranţă în
exploatare, protecţia împotriva zgomotului şi respectiv la economia energiei şi conservarea căldurii.
Eurocodurile reprezintă un grup de norme pentru calculul structurilor din domeniul
construcţiilor civile şi industriale. Aceste norme sunt folosite ca documente de referinţă pentru a
dovedi că lucrările de inginerie civilă şi clădirile satisfac cerinţele CPD, respectiv ca un cadru
pentru armonizarea actelor normative folosite la realizarea produselor de construcţii.
În continuare se prezintă lista principalelor Standardele Europene EN utilizate la proiectarea
structurilor din beton, beton armat şi beton precomprimat.

EN 1990 (ECO) BAZELE PROIECTĂRII STRUCTURILOR.

EN 1991 (ECl) ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢlI
EN 1991-1-1 Acţiuni generale. Densităţi, greutatea proprie şi fncărcările utile pentru
clădiri.
EN 1991-1-2 Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc.
EN 1991-1-3 Acţiuni generale. Acţiuni din zăpadă.
EN 1991-1-4 Acţiuni generale. Acţiuni din vânt.
EN 1991-1-5 Acţiuni generale. Acţiuni termice.
EN 1991-1-6 Acţiuni generale. Acţiuni în timpul execuţiei.
EN 1991-1-7 Acţiuni generale. Acţiuni accidentale din impact şi explozie.
EN 1991-2 Acţiuni din circulaţia pe poduri.
EN 1991-3 Acţiuni din poduri rulante şi instalaţii.
EN 1991-2 Acţiuni pe silozuri şi rezervoare.

EN 1992 (EC2) PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON.

EN 1992-1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri.
EN 1992-1-2 Reguli generale. Proiectarea structurilor la foc.
EN 1992-2 Poduri din beton.
EN 1992-3 Structuri pentru reţinerea şi înmagazinarea lichidelor.
EN 1997 (EC7) PROIECTAREA GEOTEHNICĂ.
EN 1998 (ECS) PROIECTAREA SEISMICĂ A CONSTRUCŢIILOR.
EN 1998-1 Reguli generale, acţiunea seismică şi reguli pentru clădiri.
EN 1998-2 Poduri.
EN 1998-3 Consolidarea şi menţinerea clădirilor.
EN 1998-4 Silozuri, rezervoare şi conducte.
EN 1998-5 Fundaţii şi aspecte geotehnice.
EN 1998-6 Turnuri.
Eurocodurile de mai sus conţin toate regulile generale de proiectare atât pentru structurile şi
elementele tradiţionale cât şi pentru cele de concepţie nouă. Pentru proiectarea unor structuri cu
forme speciale sau pentru situaţii de proiectare mult diferite de cele obişnuite se vor utiliza alte
reguli fundamentate teoretic şi verificate practic.
Totodată conceptul de standardizare europeană realizează interfaţa între proiectare, execuţie şi
materialele utilizate (de exemplu compoziţia şi producerea betonului etc.).

15
 În anul 2000, au apărut standardul pentru cimenturi european şi standardul european pentru pr.EN 14992 Elemente pentru pereţi. Performanţa şi proprietăţile produselor.
beton .. Ambele norme au fost adoptate şi în România. Au fost elaborate norme europene şi pentru Notaţia pr. înaintea normei arată că acel standard este încă în varianta de proiect (înainte de
oţelun, dar ŞI pentru elemente prefabricate şi executarea structurilor din beton. redactarea finală).
EN 197 Ciment: compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor
uzuale. 1.2 Scopul şi cerinţele proiectării
EN206 Beton: proprietăţi, preparare, punere în operă, condiţii de calitate. 1.2.1 Scopul proiectării
EN 10080 Oţel beton. Oţelul sudabil. Generalităti.
EN 10138 Oţel pentru precomprimare. ' Scopul general al proiectării este acela de a asigura, cu o probabilitate acceptabilă, ca structura
EN 13369 Elemente prefabricate din beton. Reguli generale. proiectată să se comporte satisfăcător pe durata de viaţă programată.
Executarea structurilor din beton. După determinarea stării de solicitare şi deformare a unei structuri sub efectul tuturor
EN 13670
acţiunilor care pot să intervînă în timpul execuţiei sau a exploatării ei, urmează etapa de
_ În ~odurile EN, aliniatele marcate cu o cifră urmată de litera P sunt considerate principii de dimensionare şi alcătuirea elementelor structurale.
baza făra alternative, iar cele numerotate în paranteză sunt reguli de utilizare (conforme cu În proiectare pot să apară două situaţii de calcul:
principiile de bază). - dimensionarea unei structuri, cu scopul determinării dimensiunilor secţiunilor de beton şi a
În locul regulilor de utilizare enunţate se pot folosi şi alte reguli, dacă se demonstrează că cantităţii de armătură; această determinare se poate face pe de o parte prin calcul, pe de altă
sunt c~ryonne cu principi!le de bază şi conferă structurilor siguranţă mecanică, de utilizare şi parte prin aplicarea unor prescripţii constructive care ţin seama de aspectele ce nu sunt
durabilitate cel puţzn egala cu cea din Eurocoduri. reflectate în calcul;
- evaluarea capacităţii portante a unei structuri cu alcătuirea cunoscută (dimensiunile
Eur.ocodurile se pot utiliza în fiecare ţară pe baza Documentului Naţional de Aplicare NAD secţiunii de beton şi armarea elementelor); în acest caz s.e detennină în general efortul
care conţme textul complet editat de către Comisia Europeană de Standardizare CEN (împreună cu
secţional capabil.
toate_ anexele) yrecedate eventual de o pagină cu titlul normei şi o prefaţă naţională, iar la urmă 0
anexa naţ10nala.
1.2.2 Cerinţe fundamentale
• Anexa. naţională poate conţine doar infmmaţii despre acei parametri care au fost lăsaţi deschişi
m Eurocod 1.n. funcţie de situaţia naţ10nală, cunoscuţi ca parametri definiţi naţional (NDP), şi care Cerinţa fundamentală faţă de o structură de rezistenţă este aceea de a poseda suficientă
pot fi folosiţi pentru proiectarea clădirilor şi lucrărilor inginereşti din ţara respectivă. Aceşti
siguranţă mecanică, parametrul de care depinde însăşi viaţa şi integritatea persoanelor care folosesc
parametn pot fi:
construcţia respectivă.
- valori şi clase pentru care se dau alternative în Eurocodufr, De aici rezultă că rolul principal al unui proiectant este să evite eventualele defecte sau cedări
- valori pentru care în Eurocod se dă doar un simbol·,
prin luarea următoarelor măsuri inginereşti:
- date specifice fiecărei ţări (geografice, climatice etc.) de exemplu: zonarea la zăpadă; - eliminarea sau reducerea riscurilor la care structura poate fi supusă;
- procedura care se poate folosi acolo unde se dau proceduri alternative în Eurocod· - alegerea unei forme structurale care are o sensibilitate redusă la riscurile considerate;
- detalii despre aplicarea unor anexe informative; ' - alegerea unei forme structurale care să poată suporta eliminarea accidentală a unui element
- referinţe la informaţii complementare (non-contradictorii) pentru a ajuta la aplicarea sau apariţia unor deteriorări locale acceptabile;
Eurocodului. - evitarea sistemelor structurale care pot ceda fără preaviz;
Pentru. ?ă trebuie să existe concordanţă între specificaţiile tehnice armonizate pentru produse
- legarea elementelor structurale între ele.
de construcţu (Agrement Telmic European ETA) şi regulile tehnice pentru lucrări de constructii
(EN), toate informaţiile care .însoţesc C.E (~arcajul European de Conformitate) a unui produs (de
1.2.3 Cerinţe de durabilitate
exe.mplu un element prefabncat) trebme sa menţ10neze în mod clar care sunt parametri definiti
naţional ce au fost luaţi în considerare. ' O cauză care a condus la comportarea inadecvată în timp a construcţiilor a fost şi cea a
Da~ă EN-urile .sunt utilizate la elabmarea unor specificaţii tehnice pentru produse de
considerării betonului ca un material durabil în sine, fără să fie necesar să se ia măsuri speciale. În
construcţn nu este pos1b1la folosrrea unor reguli de utilizare alternative datorită marcajului CE.
aceste condiţii, proiectanţii de structuri au tendinţa să se ocupe doar de caracteristicile de rezistenţă
Programul de eliberare a normelor europene conţine o serie de standarde pentru elemente ale betonului. Eurocodurile pun un accent deosebit pe asigurarea durabilităţii construcţiilor.
prefabricate din beton numite standarde de produs: Măsurile pentru asigurarea duratei de viaţă depind de condiţiile de mediu şi de importanţa
EN 1168 Fâşii cu goluri. construcţiei.
pr.EN 12794 Piloţi. Condiţiile de mediu reprezintă toate acţiunile chimice, fizice şi biofizice la care construcţiile
EN 12843 Stâlpi pentru antene. sunt expuse şi care nu sunt luate în considerare ca acţiuni în proiectare. Se pot defini, pe lângă
EN 13224 Elemente de planşeu cu nervuri. condiţiile de macroclimat în care se află întreaga construcţie şi condiţiile de microclimat, din
EN 13225 Elemente structurale liniare. imediata vecinătate a suprafeţei elementului considerat. Poziţia elementelor în structură (verticală
EN 13693 Elemente speciale de acoperiş. sau orizontală, supra - sau subterană), expunerea la soare, vânt şi ploaie, pot determina condiţii de
pr.EN 13747 Plăci pentru sisteme de planşeu. microclimat mult diferite.
pr.EN 13978 Garaje din elemente de beton precomprimat. Durabilitatea betonului nu este o caracteristică absolută. Un beton poate fi proiectat să fie
pr.EN 14843 Scări. durabil în anumite condiţii de mediu, utilizarea lui putând fi inadecvată la schimbarea acestor
pr.EN 14991 Elemente de jimdaţii.

l
16 17
condiţii. Din această cauză este necesar ca betonul să fie proiectat inclusiv din punct de vedere al 1.4 Siguranţa optimă sau riscul acceptabil
compoziţiei în funcţie de condiţiile de mediu de exploatare (Anexa I).
La proiectarea şi realizarea oricărei construcţii
se urmăreşte obţinerea următoarelor calităţi: o
1.3 Durata de viaţă proiectată bună funcţionalitate, siguranţă ridicată în exploatare, consum minim de materiale şi manoperă, cost
total cât mai redus şi posibilitatea de exploatare cu cheltuieli minime.
Pentru fiecare construcţie trebuie să existe o perioadă minimă de serviciu, exprimată în ani, Prevederea unui nivel de siguranţă ridicat ar însemna în primul rând sporirea rezervei de
perioadă în care nu este nevoie de nici o reparaţie majoră pentru menţinerea stării tehnice a ei. capacitate portantă, dar şi o creştere a cheltuielilor materiale inîţiale, pe de altă parte dacă s-ar
Perioada de serviciu este de fapt durata de viaţă proiectată (1) a construcţiei, şi se obţine din urmării realizarea unei structuri de rezistenţă cu cheltuieli de investiţii neraţional de reduse, ar
tabelul 1.1 în funcţie de importanţa sa. apărea în mod inevitabil defecte ca fisuri deschise peste limita maximă admisibilă, deformaţii mai

Tabelul 1.1 Clasificarea construcţiilor în funcţie de durata de viaţă proiectată mari decât cele acceptate de exploatarea optimă etc. Prezenţa acestor defecte impun cheltuieli mari
de remediere şi întreţinere.
Durata de viaţă
Clasa Exemple Prin urmare, cheltuielile totale necesare pentru menţinerea unei construcţii (fig.1.2), se
orescrisă (ani)
1 10 Structuri provizorii compun din cheltuielile iniţiale (Co) şi cheltuielile de întreţinere ( C 1).
Elemente structurale care se pot schimba pe durata de viaţă
2 10-25 (de exemplu calea de rulare şi elemente de fixare ale
podurilor rulante).
3 15-30 Constructii agricole şi constructii asemănătoare
4 50 Constructii obişnuite
Construcţii foarte importante,(de exemplu: monumentele,
5 100
podurile etc.).

Pe durata de viaţă proiectată T:

0-S,t-S,T (1.1) [LC]min
a unei structuri este valabilă relaţia (fig. 1.1):
Prob [Ru 1 -E(tl =~RE(t)~O]~~ (1.2)

în care Ps = 1 - Prreprezintă probabilitatea comportării sigure (reliabilitatea) şi P1 probabilitatea de

cedare, iar E(t) este efectul acţiunii şi R(t) este răspunsul structurii la timpul t. În figura 1.1 E şi R
sigurantă
optima
-
siguranţă

sunt reprezentate prin distribuţiile lor statistice. Figura 1.2 Siguranţa optimă într-o formulare simplistă

E,R!
În cheltuielile de întreţinere C1 se poate introduce şi cheltuielile datorate unor eventuale
cedări.
R(t)
c1 = c1•1 + P1 . c1,2 (1.3)
unde: C1, 1 - cheltuielile efective de întreţinere;

~
l
\ ~ ~-- .. -----
C 1,2 - reprezintă cheltuielile datorate pierderilor materiale
structurii cu probabilitatea P1
şi umane la o eventuală cedare a

.. -~~- ..~-- - ?E(t) ... E(t)

Siguranţa optimă cu un risc acceptabil de cedare (Pf.opt) se obţine atunci când valoarea totală a
cheltuielilor generalizate este minimă p:C]min·
'f.--· - Prin stabilirea siguranţei optime nu se obţine o siguranţă absolută a structurii decât se tinde
t E-- t
către o siguranţă suficientă.
Figura 1.1 Variaţia în timp a capacităţii port_ante
, (R) şi a solicitărilor (E)
Siguranţa suficientă reprezintă acea capacitate a structurii care pe parcursul duratei de viaţă
proiectată asigură o utilizare corespunzătoare construcţiei. Cu cât nivelul de asigurare este mai mare
La structurile din beton armat se poate neglija reducerea capacităţii portante pentru T S. 50 ani,
ţinând cont de: cu atât probabilitatea de cedare este mai mică şi siguranţa structurii este mai mare.
Mărimea siguranţei optime sau altfel spus riscul acceptabil de cedare Pf.opt, diferă pentru
- creşterea în timp a rezistenţei betonului;
fiecare structură în parte, dar poate să difere şi pentru părţile componente ale sale.
- stratul de acoperire cu beton prevăzut;
La nivelul societăţii civile valorile riscului de cedare (P1), pentru o perioadă de referinţă 1 an,
- limitarea deschiderii fisurilor;
se poate clasifica astfel:
- prevederea unor pelicule de protecţie ulterioare. - P1-S. 10·3 inacceptabil;
Pentru o durată de viaţă proiectată mai mare de T > 50 ani, în general se va ţine cont de o - P1= 10·3 ... 10-1 acceptabil;
eventuală reducere a capacităţii portante.
- Pr> 10-1 neglijabil.
Trebuie precizat că după trecerea duratei d~ viaţă proiectată structura nu îşi pierde imediat
capacitatea portantă sau nu devine inutilizabilă. In cele mai multe cazuri numai cheltuielile de Valorile probabilităţilor de pierdere a capacităţii portante (cedare), din interiorul domeniului
întreţinere vor creşte. acceptabil, se pot diferenţia în funcţie de importanţa construcţiei, după cum urmează:

18 19
~~~~~~~~~----------llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllBllllB„„„„„„„„„„„„„„ ...............
'

- P1 = 10·
6
.•. 10-
7
construcţii de importanţă deosebită;
-
4
Pr= 10· ... 10- 6
construcţii de importanţă normală;
- măsuri preventive şi de protecţie (de exemplu măsuri de protecţie active şi pasive împotriva
incendiilor sau coroziunii etc.);
- P1= 10·3 ... 10-4 construcţii de importanţă redusă.
- măsuri privind reducerea greşelilor umane atât în proiectare cât şi în execuţie;
Este bine de ştiut că la o proiectare mai curajoasă, adică la prevederea unui siguranţe mai - măsuri privind asigurarea calităţii;
mici decât cea optimă, creşte şi riscul de cedare peste valoarea optimă sau de cele mai multe ori se - o execuţie eficientă;
reduce durata de viaţă proiectată. - efectuarea tuturor verificărilor prevăzute în proiect privind execuţia lucrărilor.
Pentru stabilirea nivelului de siguranţă (referitor la capacitatea portantă) construcţiile şi
1.5 Aplicarea condiţiei de siguranţă la studiul structurilor structurile se pot încadra în clase de risc în funcţie de pagubele care apar în urma unei cedări, adică
1.5.1 Stabilirea unor stări limită pierderi sau accidentări umane şi consecinţele economice, sociale şi de mediu (tab. 1.2). Se observă
o similitudine între clasele de risc şi importanţa construcţiei (vezi pct. 1.4).
Elementul cel mai important în evoluţia metodelor de calcul al construcţiilor îl constituie Pentru cele trei clase de risc CC1...CC3 din tabelul 1.2, corespunde câte un grad de asigurare
filozofia conceptului de siguranţă. RC1...RC3.
Pentru a garanta un grad de siguranţă corespunzător la proiectare trebuie luate în considerare În EN 1990 sunt prezentate, cu titlu informativ, două modalităţi pentru obţinerea nivelului de
toate situaţiile periculoase, care pot să apară pe durata de serviciu (7) a unei construcţii. asigurare la structuri în proiectare în funcţie de:
Abordarea problematicii siguranţei structurilor numai prin prisma riscului de cedare sau a - coeficientul de comportare sigură fl;
capacităţii portante optime (vezi pct. 1.4) nu este posibilă deoarece în unele cazuri structura devine - coeficientul suplimentar de siguranţă YFZ·
nepotrivită pentru utilizare datorită unor modificări structurale (de exemplu deformaţii exagerate etc.).
Tabelul 1.2 Încadrarea în clasa de risc
Pentru a demonstra că o structură nu mai satisface criteriile de performanţă pentru care a fost
concepută, este mai potrivit să se studieze probabilitatea apariţiei unor stări limită, fizic posibile, iar Încadrare în
Consecinţe
clasăde risc Exemple de structuri
dimensiunile structurale să rezulte după starea limită mai defavorabilă.
Risc mare în pierderi de vieţi
În funcţie de particularităţile pe care le prezintă, stările limită se clasifică în două categorii: CC3 omeneşti şi consecinţe economice, Tribune şi săli cu aglomerări de
- stări limită ultime sunt acele stări limită care sunt în legătură cu siguranţa oamenilor şi/sau sociale şi de mediu foarte 1nari. oameni (de exemplu sală de concerte)
siguranţa structurilor (de exemplu: pierderea echilibrului, cedări prin rupere sau prin Risc mediu în pierderi de vieţi
Clădiri de locuit şi birouri sau alte
deformaţii a unor părţi sau a întregii structuri şi oboseala sau alte distrugeri dependente de CC2 omeneşti şi consecinţe economice,
clădiri civile
timp etc.); sociale şi de mediu considerabile.
Risc mic în pierderi de vieţi
- stări limită ale exploatării sunt acele stări limită care se referă la comportarea normală a omeneşti şi consecinţe economice, Construcţii agricole, în care de obicei
structurilor sau sunt în legătură cu starea de confort al utilizatorilor, dar şi cu aspectul CC! nu se află oameni (de exemplu:
sociale şi de mediu mici sau
exterior al construcţiilor (de exemplu deformaţii, fisuri şi vibraţii excesiv de mari sau neglijabile. depozite, sere).
probleme de durabilitate etc.).
În tabelul 1.3 sunt trecute valorile mmtme ale coeficientului f3 pentru cele trei grade de
1.5.2 Gestionarea siguranţei structurale asigurare în funcţie de perioada de referinţă.
Tabelul 1.3 Coeficientul de comportare sigură f3 pentru capacitate portantă
La stabilirea nivelului de siguranţă acceptabilă la o structură se vor lua în considerare
următoarele aspecte: Valoarea minimă a lui /J
Gradul de
- cauza şi/sau modul de depăşire a stării limită; Perioadă de Perioadă de
asigurare
referinţă 1 an referintă 50 ani
- consecinţele vitale şi economice ale unei eventuale cedări; RC3 5,2 4,3
- repulsia publică faţă de o cedare; RC2 4,7 3,8
- cheltuielile suplimentare pentru reducerea riscului de cedare. RC! 4,2 3,3
Se pot utiliza diferite niveluri de siguranţă pentru diferite stări limită. Încadrarea într-un nivel
de siguranţă se poate efectua prin clasificarea întregii structuri şi/sau a unor părţi structurale. Pentru obţinerea nivelului de siguranţă acceptabil dorit se pot utiliza coeficienţi suplimentari
Nivelul de siguranţă acceptabilă pentru capacitatea portantă şi comportarea în exploatare a atât la acţiuni (tab. 1.4) cât şi la rezistenţele materialelor (folosiţi mai rar). Această metodă este
unei structuri se pot obţine în general, prin două căi: utilizată în prezent de normele româneşti în calcule seismice.
a) printr-un calcul adecvat şi măsuri de proiectare; Tabelul 1.4 Coeficienţi suplimentari YFz pentru acţiuni
b) prin luarea unor măsuri de verificare a calităţii atât în execuţie cât şi în proiectare.
Evident că aceste măsuri se pot utiliza cel mai eficient în combinaţie: Coeficientul Gradul de asitmrare
- măsuri privind calculul de rezistenţă (alegerea valorilor reprezentative ale acţiunilor şt
RC! I RC2 I RC3
VF/ 0,9 I 1,0 I 1, I
alegerea coeficienţilor de siguranţă parţiali);
- măsuri privind procesul de proiectare (cerinţe fundamentale, integritatea şi robusteţea Nivelul de asigurare stabilit pentru o structură de rezistenţă se poate realiza în primul rând prin
structurală, alegerea duratei de viaţă proiectată, durabilitatea, nivelul şi calitatea acţiunilor aplicarea reglementărilor de proiectare cuprinse în EN 1990 „. EN 1999, dar şi prin prevederea unor
posibile ale mediului înconjurător şi ale terenului de fundare, precizia modelelor mecanice măsuri de asigurare a calităţii şi eliminării unor posibile greşeli umane atât în proiectare cât şi în
execuţie.
utilizate, reguli de alcătuire);

20
21
 În EN 1990 au fost stabilite trei clase de verificare care sunt în concordanţă cu nivelului de În ECO sunt precizate două metode pentru determinarea coeficienţilor parţiali în cadrul unei
siguranţă (conform tab. 1.2 respectiv tab. 1.3): analize de comportare sigură (fig. l .3):
- DSL 3 (RC3) - verificarea de către un verificator independent de firma de proiectare; - o analiză probabilistă completă (nivelul III);
- DSL 2 (RC2) - verificarea de către un verificator din cadrul firmei de proiectare, dar - o metodă primară de analiză a comportării sigure denumită FORM (nivelul II).
independent de proiectantul responsabil;
--- ... -
- DSL 1 (RC 1) - verificare de către proiectant (autoverificare).
-----~-„--
------~-•m•-'"~"~••-

Metode detem1iniste Metode probabiliste

Pe lângă verificările de mai sus se pot aplica şi alte măsuri ca de exemplu clasificarea după (bazate pe experienţă
---
nivelul de competenţă al proiectanţilor şi organelor de verificare. Metoda primară FORM Analiza probabili stă
În EN 1990 ca alternativă la asigurarea nivelului de verificare acceptă şi stabilirea unor metode (nivelul II) completă (nivelul III)

care permit verificarea amănunţită a tipului şi mărimea acţiunilor sau aplicarea unor sisteme active
şi pasive de verificare şi linlitare ale acestor acţiuni (de exemplu: limitarea grosimii stratului de I
zăpadă pe acoperişuri şi metode de îndepărtare în cazul depăşirii acestor limite). Metode
Verificările obligatorii la faţa locului a execuţiei sunt clasificate astfel: semiprobabiliste
- IL 3 (RC3) - verificare independentă; (nivelul I)
- IL 2 (RC2) - verificare în cadrul firmei de execuţie;
- IL l (RC 1) - autoverificare. I
După cum se observă verificările pe şantier (IL) sunt în concordanţă cu gradul de asigurare (RC). Metoda coeficienţilor
de siguranţă parţiali
·--
1.5.3 Metodele de calcul
Figura 1.3 Metode pentru obţinerea comportării sigure a structurilor
Metodele de calcul utilizate în practica de proiectare pentru obţinerea siguranţei structurale
folosesc coeficienţi de siguranţă cu care se linlitează efectele datorate nesiguranţelor care apar la În general atât la metoda de nivelul II cât şi la cea de nivelul III gradul de asigurare al
determinarea parametrilor care intervin în calcule, dar au fost elaborate şi metode fără coeficienţi de siguranţei, la o structură, se obţine cu probabilitatea de comportare sigură Ps=(l-P1), unde P1 este

siguranţă.
probabilitatea de cedare pentru o perioadă de referinţă.
Iniţial s-a utilizat un singur coeficient de siguranţă care cu timpul a fost divizat şi a apărut Dacă probabilitatea de cedare este mai mare decât o valoare stabilită ca admisibilă Pa (o

metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali. valoare din intervalul acceptabil prezentat la punctul 1.4), atunci se consideră că structura respectivă
O analiză probabilistă completă a unui structuri ar necesita cunoaşterea legilor statistice de nu prezintă o siguranţă suficientă.
distribuţie ale acţiunilor şi deformaţiilor impuse (contracţia şi curgerea lentă a betonului, variaţiile Probabilitatea de cedare P1 şi coeficientul de comportare sigură jJ corespunzătoare sunt mărimi
de temperatură, denivelările de reazeme, precomprimarea etc.), a legilor de distribuţie a solicitărilor imaginare, pentru că nu reprezintă neapărat un număr real de cedări decât valori de comparaţie larg
produse de aceste acţiuni, precum şi cunoaşterea variabilităţii proprietăţilor fizico-mecanice a acceptate şi prevăzute în norme.
mater~lelor, a dimensiunilor geometrice ale secţiunilor şi structurilor etc. În Eurocodurile viitoare pentru determinarea coeficienţilor de siguranţă parţiali se va utiliza o
In <:adrul unei metode probabilistice de calcul se poate proceda în felul următor: metodă semiprobabilistică (nivel I) obţinută dintr-o metodă probabilistă de nivelul II. Un exemplu îl
reprezintă metoda de proiectare ajutată de încercări experimentale prezentată informativ în EC 1990.
- se determină riscul de depăşire a unei stări limită (sau nivelul de comportare sigură a
structurii) şi se compară cu o valoare acceptabilă sau
- se determină capacitatea portantă necesară în funcţie de nivelul riscului acceptabil şi se 1.6 Semnificaţia coeficientului de comportare sigură p
verifică realizarea cerinţelor minime ale stărilor limită; această variantă se mai numeşte şi
metoda de analiză a comportării sigure (de fapt metoda se bazează pe coeficienţii parţiali de Coeficientul jJ reprezintă exprimarea valorică a siguranţei structurale şi are o importanţă
siguranţă într-un mod mascat). deosebită într-o proiectare modernă a structurilor.
În prezent se utilizează metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali dar pentru a putea folosi în Legătura între coeficientul de comportare sigură şi probabilitatea de cedare se prezintă în
viitor un calcul probabilist, în EN 1990 au fost introduse şi bazele unei metode de „analiză a tabelul 1.5.
comportării sigure" (analiza reliabilităţii). Tabelul 1.5 Legătura dintre jJ şi P1
Valorile coeficienţilor de siguranţă parţiali y şi a coeficienţilor de simultaneitate '!f, se pot
stabili în două moduri: 10-l 10·2 10-3 10-4 10-5 10-6 10-7
Pr
- prin valorificarea experienţelor acumulate în timp (în Eurocodurile actuale se utilizează
fJ 1,28 2,32 3,09 3,72 4,27 4,75 5,20
acest principiu la majoritatea coeficienţilor);
- prin prelucrarea statistică a datelor obţinute experimental sau prin observaţii (în general se
va utiliza o metodă probabilistă în cadrul unei analize de comportare sigură). Dacă R reprezintă funcţia capacităţii portante, iar E funcţia de solicitare, atunci funcţia de
Indiferent dacă se utilizează metoda a doua sau în combinaţie cu prima metodă determinarea randament g se poate exprima cu relaţia.
coeficienţilor de siguranţă parţiali se face în aşa fel ca nivelul de siguranţă obţinut pentru o structură g=R-E (1.4)
să fie cât mai aproape de coeficientul de comportare sigură jJ preconizat (vezi pct. 1.5.2). unde R, E şi g sunt variabile aleatoare (probabilistice).
Probabilitatea de cedare P1 se poate exprima prin funcţia de randament g în felul următor
(figura 1.4):

22 23
 (1.5) - cedarea prin rupere sau deformaţie a stratului de fundare dacă rezistenţa pământului sau a
rocii de fundare are un rol important în capacitatea portantă (GEO);
Dacă funcţia g are o repartiţie normală coeficientul de comportare· sigură fJ se poate exprima
- distrugeri datorită oboselii sau altor acţiuni dependente de timp (FAT).
cu raportul:
b). Stările limită de exploatare sunt:
/3= µg (1.6) - deformaţii ori deplasări care afectează aparent ori efectiv utilizarea structurii, care cauzează
a. avarii elementelor de fmisaj sau nestructurale;
unde µg este valoarea medie, iar erg abaterea variabilei g. - vibraţii care cauzează disconfort oamenilor, distrugerea structurii sau constructiei în
g <a. =~ai +a~ (1.7) ansamblu ori limitări ale funcţionării normale; '
- fisuri ale betonului care afectează durabilitatea, permeabilitatea sau/şi aspectul;
Relaţia (1.6) poate fi pusă sub forma:
- degradări ale betonului în prezenţa unei coroziuni agresive care conduc la micşorarea
µg - (Ja. =O (1.8)
durabilităţii.
iar probabilitatea de cedare devine: Trebuie făcută o distincţie între stările limită de exploatare reversibile şi ireversibile (dacă
P1 = Prob(g s; µ• - f3a.) (1.9) efecte!e nu dispar odată cu dispariţia acţiunilor).
În figura 1.4 termenii <J.E şi <J.R au valori lal s; 1şi poartă denumirea de coeficienţi de In practică, se efectuează un calcul detaliat la starea limită cea mai periculoasă (pentru
majoritatea construcţiilor, aceasta este starea limită de rezistenţă), iar pentru celelalte, se recurge
sensibilitate. Valoarea lui a este negativă în cazul acţiunilor în sens defavorabil şi este pozitivă
doar la verificări prin calcule aproximative, sau se adoptă măsuri de alcătuire constructivă.
pentru rezistenţele materialelor.
UE·P·O"E UR·P·O"R 1. 7 .2 Situaţii de proiectare
/ / - /

R„= E,, (g=O)

Verificările la stările limită trebuie făcute în următoarele situaţii de proiectare:
• situaţii persistente corespunzând condiţiilor normale de exploatare ale construcţiei;
• situaţii tranzitorii (de exemplu execuţie sau reparaţii);
• situaţii extraordinare (de exemplu foc, explozie, ciocnire sau consecinţele unor degradări
locale);
E,_ • situaţii de proiectare seismică.
____
Rm-Em=µg Em Rm R
P·crg P·crg 1.7.3 Principiile de proiectare la stările limită
--/ /-------------

Figura 1.4 Probabilitatea de cedare Metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali este folosită la noi sub denumirea de metoda
stărilor limită.
Da~ă g > O cedarea structurii nu intervine. Această siguranţă a structurii, în mod practic, se
Metoda stărilor limită se poate considera ca şi o metodă semiprobabilistică. În cadrul acestei
poate obţme dacă coeficientul de comportare sigură fJ este mai mare decât o valoare prescrisă.
metode coeficienţii parţiali de siguranţă utilizaţi pe de o parte sunt stabiliţi pe baza riscului
Valorile minime ale coeficientului de comportare sigură fJ pentru diferite stări limită şi pentru
acceptabil (sau optim), iar pe de altă parte pe baza experienţelor acumulate.
o perioadă de referinţă de 1 an respectiv 50 ani se prezintă în tabelul 1.6. Valorile trecute în tabel
Pentru fiecare stare limită este necesar, în procesul proiectării, un model de calcul care să
corespund unui grad de asigurare RC2.
includă variabilele specifice aferente acţiunilor precum şi cele aferente răspunsului structurii în
Tabelul 1.6 Valorile minime ale coeficientului de comportare sigură fJ pt diferite stări limită şi RC2 ansamblu şi a comportării elementelor sale componente.
Valoarea coeficientului R Verificările la stările limită trebuie făcute în toate situaţiile posibile de proiectare şi pentru
Starea limită
Perioada de refcrintă 1 an Perioada de referintă 50 ani toate cazurile de încărcare.
Capacitate
4,7 3,8
Pentru o situaţie de proiectare aleasă se vor stabili situaţiile de încărcare critice. La stabilirea
portantă cazurilor de încărcare trebuie luate în considerare aranjamentele posibile ale încărcărilor din acelaşi
Oboseală 1,5-3,8 timp precum şi combinaţiile cu deformaţiile şi imperfecţiunile posibile. La baza proiectării stă
Exnloatare 2,9 1,5
utilizarea coeficienţilor parţiali de siguranţă (y).
Principiul metodei constă în a demonstra că starea limită ultimă nu va fi depăşită în cazul
1.7 Metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali (metoda stărilor limită) utilizării valorilor de proiectare (calcul) atât la acţiuni, la rezistenţele materialelor, precum şi la
1.7.1 Stări limită caracteristicile geometrice. Stările limită de exploatare nu vor fi depăşite în cazul utilizării valorilor
de bază (caracteristice).
Stările limită ale elementelor din beton armat sunt grupate în două categorii şi anume:
Valorile de bază (caracteristice) se determină astfel:
a). Stările limită ultime sunt:
- la solicitări, media valorilor maxime pe durata de viaţă proiectată;
- pierderea echilibrului parţial sau total al unei structuri fără depăşirea rezistenţei materialelor
- la rezistenţele materialelor valoarea minimă inferioară determinată cu probabilitatea de 5%
(EQU);
de a nu fi depăşită în sens defavorabil, respectiv valoarea care poate fi garantată statistic cu
- cedarea prin rupere sau exces de deformaţii (STR);
probabilitatea de cel puţin 95%.

24 25
 Valorile de calcul se obţin: Punctul proiectat este acel punct de pe suprafaţa de cedare (g = O) care se află cel mai aproape
- pentru solicitări, prin înmulţirea valorilor de bază cu coeficienţi y1, supraunitari; de locul obţinut cu valorile medii ale variabilelor aleatoare, iar distanţa dintre cele două puncte este
- pentru rezistenţe, prin împărţirea valorilor caracteristice cu coeficienţi Ym, supraunitari. jJ (fig. 1.5).
Condiţia generală de verificare a capacităţii portante la starea limită ultimă este: Prin valorile de calcul ale solicitărilor Ed şi ale capacităţii portante Rd se înţeleg acele valori
- pentru stabilitate (EQU): ale căror nerealizări au probabilitatea:
P(E > EJ= <f(+ aEfJ) (1.17)
Ed,dst :::; Ed,stb (I .I O)
P(R <; Rd) = <f(-a"fJ) (1.18)
unde: Ed,dst - solicitările
de calcul din acţiunile de destabilizare; Dacă raportul abaterilor se situează între limitele ( fig.1.4 ):
Ed,stb - solicitările
de calcul din acţiunile de stabilitate.
- pentru rezistenţă (STR şi GEO): 0,16 < (J"E < 7,6 (l.19)
(J"R

Ea<; Ra (1.11) valorile coeficienţilorde sensibilitate se consideră aE= -0,7 respectiv aR= +0,8.
Dacă relaţia (1.19) nu este satisfăcută atunci pentru UE!UR > 7,6 se consideră a= ±1, iar dacă
unde Ed este valoarea de calcul a efortului secţional (moment sau forţă) produs de valoarea de calcul
uE/uR< 0,16 atunci a= ±0,4.
a acţiunilor, iar
Valorile de calcul, în cazul unei repartiţii normale ale variabilelor, se obţin cu relaţia:
Rd este valoarea de calcul a capacităţii portante şi se obţin cu relaţiile:
µ-a/JO" (1.20)
Ed= Y,dE(r1 ,;;F,,p,;;ad) (1.12)
iar în cazul unei repartiţii lognormale
I XK,; µ exp( -afJv) (1.21)
Rd =-R(--;aa), i?_ 1 (1.13)
rRd Ym,i
dacă v =O"< 0,2.
sau într-o variantă mai simplă: µ
Ed= E(rF,;;F,.,p,;;ad) (1.14) În relaţiile de mm sus µ este valoarea medie, u abaterea ş1 v coeficientul de variaţie a
variabilelor.
n xK,;. )
Rd = R(·n--,ad ' i ?_ I (1.15)
YM,;
În relaţiile de mai sus:
- F„,P este valoarea reprezentativă a acţiunii (pct. 2.3);
- XK valoarea caracteristică a rezistenţei materialului (pct. 2.1.1 );
/
c.••~1)4~))
- ad valoarea de calcul a caracteristicilor geometrice;
- Ysd , YR,d coeficienţi parţiali de siguranţă care ţin cont de incertitudinile care apar la
modelarea acţiunilor şi modelelor de calcul ale solicitărilor sau ale capacităţii portante;
- Y! , Yrn coeficienţi parţiali de siguranţă care ţin semna de posibilitatea unor abateri

ced~-;; :1.
// a;'jt~_,/
nefavorabile şi nealeatoare a valorii acţiunii respectiv a rezistenţei materialului de la ---~

valoarea caracteristică. (S) Dreapta limita de i\······

. R/cr,
- YF = r,d . r f, r M = r Rd . r,,, coeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiuni respectiv P Punctul proiectat 1

rezistenţa
materialelor; Figura 1.5 Punctul proiectat şi coeficientul de comportare sigură jJ în metoda primară de asigurare
- 1J coeficient care ţine cont de efectele de conversie (de volum, scară, umiditate, temperatură, (nivelul II) pentru variabile aleatoare independente cu distribuţie normală
timp asupra rezistenţei materialului).
Valoarea de calcul a caracteristicilor geometrice, În EC1990 se prezintă două tipuri de repartiţie:
ad =anom ±11a (1.16)
- lognormală: µ. e-afJV unde V= O" < 0.2 (1.22)
unde: anorn - valoarea prevăzută în proiect, µ
ţ:a - valoarea adiţională.
In general valoarea adiţională se poate considera /J.a =O. Valoarea ad poate reprezenta şi o - Gumbel: µ-0,450"{I-.J3 ln[- ln<f(-af3)]} (1.23)
imperfecţiune dacă anom =O. În general se poate utiliza repartiţia normală pentru ambele variabile (E şi R), aşa cum se
prezintă în figura 1.4 dar şi o combinaţie a celor două repartiţii: normală pentru solicitare

1.8 Metoda bazată pe analiza comportării sigure Ed= Em -aE/JO"E (1.24)

şi lognormală pentru capacitate portantă
Într-o metodă de analiză probabilistă a siguranţei pentru fiecare variabilă a proiectării trebuie Rd =R,,, ·exp(-aR/JvR) (1.25)
să se stabilească o valoare de proiectare (calcul). Proiectarea se poate considera satisfăcătoare doar Conform figurii 1.5 starea limită ultimă este satisfăcută dacă:
atunci când cu aceste valori de calcul nici o stare limită nu este depăşită. g=Rd -Ed 2:0 (1.26)
Valorile de proiectare trebuie să se obţină din variabilele care aparţin punctului proiectat.
sau utilizând relaţiile (1.24) şi (1.25).

26 27
 R,,,
E,,(1- aEjJv E)exp(aR/JvR)
= (1.27) Calculele trebuie efectuate modelând geometria şi comportarea structurii pentru fiecare stadiu
de construire. Geometria este, de obicei, modelată considerând că structura este alcătuită din bare
Dacă coeficientul global de siguranţă se consideră:
liniare sau curbe şi din suprafeţe plane sau curbe (Anexa II).
r,,, = (1-aEjJVE)exp(aRjJVR) (1.28)
În general modelele de comportare utilizate pentru calcul sunt:
relaţia (1.27) devine: - comportare elastic-liniară cu sau fără redistribuire;
R,,, :2: r,,,E,,, (1.29) - comportare plastică;
Valoarea medie a efortului secţional E,,,, d.e fapt conţine solicitările produse de acţiunile - comportare neliniară.
permanente G,,, şi temporare Q,,, (vezi pct. 2.32): Metodele de calcul liniar şi neliniar se aplică atât stărilor limită de serviciu cât şi stărilor limită
E,,, = G,,, + Q,,, (1.30) ultime, iar metodele plastice se pot utiliza doar pentru stările limită ultime.
Relaţia (1.27) se poate pune sub forma La clădirile aflate în zone seismice modelul structural plan sau spaţial, trebuie să reprezinte cât
mai fidel configuraţia generală geometrică, dar şi distribuţia caracteristicilor inerţiale (mase de
R,,, :2: lG,.,(1- a 0j3v0 )+ Q,,,(1-aQjJvQ)J. exp(aRjJvR) (1.31) nivel, momentele de inerţie ale maselor de nivel etc.), a caracteristicilor de rigiditate şi de
amortizare.
(1.32) Pentru determinarea efectelor structurale se utilizează metode de calcul care descriu
comportarea structurii la acţiunea seismică:
- metoda de calcul dinamic liniar;
L:a, =l 2
- metoda de calcul dinamic neliniar.
Pentru proiectarea curentă, însă, în funcţie de caracteristicile structurale şi de importanţa
~2:(k,)2 =~(G„.va)2 +(Q,,,vQf +(RdvR} (1.33) construcţiei se poate utiliza una din următoarele metode de calcul:
Dacă se notează Q,., = µG,,, , coeficientul global de siguranţă se obţine cu relaţia: - metoda forţelor laterale asociate modului de vibraţie fundamental;
- metoda calculului modal cu spectre de răspuns, aplicabilă în general tuturor tipurilor de clădiri.
1
r - R,., - [ --(1-aaf3va)+__L(1-aQf3vQ)l.exp(aRf3vn) (1.34) În metoda de calcul cu forţe laterale, caracterul dinamic al acţiunii seismice este reprezentat în
"' G,,,+Q,., l+µ l+µ j mod simplificat prin distribuţii de forţe statice. Pe această bază metoda se mai numeşte şi metoda
În concepţia EC coeficientul de variaţie VR a fost extins faţă de o abordare obişnuită fiind statică echivalentă.
dependent de trei coeficienţi de variaţie:
1.9.1.1 Analiza liniară elastică cu sau fără redistribuire
VR = ~vi1 +vRJ 11 +viG (1.35)
Calculul elementelor poate fi efectuat pe baza teoriei elasticităţii, acceptând ipoteza secţiunilor
în care vR"" = cr,R
R - variatia
, rezistentelor
, măsurate; nefisurate, a relaţiei efort-deformaţie liniară şi considerând valorile medii ale modulului de
elasticitate.
"'
u;R - abaterea calculată
pe baza valorilor particulare ale parametrilor participanţi la funcţia Capacitatea de rotire nu se verifică dacă procentul de armare a elementului se încadrează între
capacităţii
portante procentul minim şi maxim de armare. La elementele care sunt solicitate preponderent la încovoiere
VRm - nesiguranţa modelelor de calcul: trebuie respectată condiţia xi d -s; 0,45 pentru betoane până la clasa C50160 respectiv xi d -S: 0,35
VRG - nesiguranţa datelor geometrice. pentru betoane obişnuite peste clasa C55167 şi betoane uşoare.
La fel se stabilesc în cazul solicitărilor coeficienţii de variaţie aE, aR şi VQ. Pentru efectele deformaţiilor din temperatură, tasărilor şi contracţiei la starea limită ultimă, se
poate admite o rigiditate redusă, corespunzătoare secţiunilor fisurate, neglijând participarea
1.9 Analiza structurală betonului întins, dar ţinând seama de efectele curgerii lente. Pentru starea limită de serviciu, se
1.9.1 Modelarea comportării structurale recomandă să se considere o evoluţie graduală a fisurării.
La grinzi şi la plăci continue (fig.1.6) al căror raport între deschiderile adiacente este cuprins
O proiectare eficientă trebuie să garanteze siguranţa structurii raportată la toate situaţiile între 0,5</~ff,llleJJ,z<2,0 se poate face o redistribuire a momentelor încovoietoare fără verificarea
defavorabile care pot să intervină pe parcursul funcţionărifei, în primul rând prin metodele de calcul capacităţii de rotire, dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
dar şi prin aprecierea comportării cât mai aproape de realitate a materialelor şi a structurilor. a) pentru clase de beton :S C50160
O construcţie de beton armat se schematizează prin sisteme rezistente la acţiuni verticale şi
laterale, legate sau nu prin planşee considerate ca nişte diafragme orizontale.
o :2: 0,44+1,25.:5,_ (1.36)
d
Analiza structurală are ca scop determinarea distribuţiei solicitărilor (eventual a eforturilor), pentru clase de beton> C50160
deformaţiilor şi deplasărilor sub efectul acţiunilor pentru întreaga structură sau a unor părţi
componente ale acesteia. o:2: o,54+1,25(0,6 + o,ool 4 Î.:5,_ (1.37)
Combinaţiile de încărcări considerate trebuie să ţină seama de cazuri de încărcare pertinente, 6 cu2 ) d
permiţând stabilirea condiţiilor de dimensionare determinante în toate secţiunile structurii sau într-o
_;,,B
parte din acestea.
/,,'
Atunci când interacţiunea sol-structură are o influenţă semnificativă asupra efectelor acţiunilor ---- --------- -

în structură, proprietăţile solului şi efectele interacţiunii trebuie luate în calcul. Figura 1.6 Grindă sau placă continuă cu două deschideri inegale

28 29
 b) pentru armături de clasă B sau C 5 ~ 0,7 (1.38)
pentru armături de clasă A 5 ~ 0,8 (1.39) ~ s 0,25 pentru betoane '.S C50/60;
d
în care 5 = M Ed este raportul dintre momentul după redistribuire şi momentul elastic (fig. I. 7); ~ s 0,15 pentru betoane> C50/60;
Me1 d
Xu este înălţimea axei neutre la starea limită ultimă după redistribuire; b) armăturile utilizate aparţin clasei B sau C;
d este înălţimea utilă a secţiunii; c) raportul dintre momentele pe reazemele intermediare şi momentele din câmp este cuprins
Eicu 2 este deformaţia limită a betonului la compresiune. între 0,5 şi 2,0.
La calculul stâlpilor, se recomandă să nu se ţină seama de nici o redistribuire a momentelor Atunci când se efectuează analiza plastică a plăcilor, se recomandă să se ţină seama de orice
elastice provenind din efectul de cadru. neuniformitate a armării, de forţele din armăturile ce împiedică ridicarea colţurilor şi de torsiunea în
lungul laturilor libere.
Metodele plastice pot fi extinse la plăci a căror secţiune nu este plină (plăci nervurate sau cu
goluri) dacă acestea au o comportare similară unei placi pline, în special în ceea ce priveşte efectele
torsiunii.
În cazul stâlpilor se recomandă să se verifice momentul plastic maxim ce poate fi transmis
prin legături. Acest moment trebuie inclus în calculul la străpungere la planşee dală.
Metoda simplificată utilizată pentru grinzi şi plăci continue armate pe o singură direcţie este
bazată pe capacitatea de rotire a unor porţiuni de element cu o lungime egală cu 1,2 înălţimea
secţiunii.
Dacă este nevoie de verificarea capacităţii de rotire în starea limită ultimă, se determină rotirea
Figura 1.7 Redistribuirea momentelor într-o analiză liniar elastică ()s sub încărcările de calcul considerate, utilizând proprietăţile de calcul ale materialelor, valoarea
medie a precomprimării în momentele de timp relevante şi se compară cu rotirea plastică admisă ()pl.d·
1.9.1.2 Analiza plastică e, s K,ep,.d (1.40)
Valorile de bază a rotirii admisibile ()pt.d se obţine din figura 1.9 în funcţie de clasa de
Proprietăţile de deformare postelastică a elementelor structurale prezintă importanţă pentru ductilitate a armăturilor şi raportul xuld. Pentru betoane cu clasa cuprinsă între C50/60 şi C90/105 se
structurile de beton în următoarele cazuri: interpolează. Coeficientul K, se determină în funcţie de flexibilitatea la forţă tăietoare cu relaţia:
- în situaţiile în care prin redistrîbuirea eforturilor în structură în raport cu distribuţia
corespunzătoare comportării elastice liniare se pot obţine soluţii mai avantajoase din punct K2 -
-
~ 3dVEd
MEJ (1.41)
de vedere telmic şi economic (fig. 1.8);
- în cazul structurilor proiectate pentru a prelua efectul forţelor seismice, asigurarea unei În cazul betoanelor cu agregate uşoare valorile rotirii ()pl.d din figura 1.9 se multiplică cu
capacităţi substanţiale de deformare postelastică reprezentând un obiectiv esenţial al factorul Eitcu2fEicu2 (vezi punctul 2.1.2 şi 2.1.6).
proiectării (vezi pct. 1.9.4).
pFyagtyQq ep,.d
A
r. . ~•1 lr1•r1i·11J•1•J
. l . A
[mrad] 1.\
35'
30
clasa B
25 clasa C

articulaţie plastică
" -1(}, :
„..,..,~----r-tii/-,--,.."li~&
10-· >;-~ ,
_____

Figura 1.8 Redistrîbuirea momentelor într-o analiză plastică

5
Analiza plastică a plăcilor, grinzilor şi cadrelor se poate utiliza în cazul în care ductilitatea
i xu!d
secţiunilor critice este suficientă pentru ca mecanismul de rotire să se producă. -+---+--- 1

Ductilitatea cerută poate fi considerată suficientă dacă sunt satisfăcute condiţiile: o -----r-::'
0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45
a) aria armăturilor întinse este limitată în toate secţiunile la:
Figura 1.9 Valorile de bază a rotirii admisibile ()pl.d·

30 31
 fI

La o analiză plastică se poate utiliza şi modelarea prin biele şi tiranţi. Această modelare constă
în a defini biele, care reprezintă câmpuri de eforturi de compresiune, tiranţi care reprezintă
armăturile, şi noduri care asigură legătura lor.
1.9.1.3 Analiza neliniară
Caracteristicile materialelor care se introduc în analizele neliniare trebuie să reflecte
rigiditatea lor în mod realist şi să ţină seama, în acelaşi timp, de incertitudinile referitoare la modul
de cedare.
Calculul poate fi de ordinul I sau II.
1.9.2 Considerarea imperfecţiunilor geometrice şi a efectelor de ordinul II sub încărcări axiale
Analiza elementelor şi structurilor trebuie să ţină seama de efectele defavorabile ale
eventualelor imperfecţiuni geometrice precum şi de abaterile în poziţia încărcărilor (anexa III).
Abaterile de la dimensiunile secţiunilor sunt, în mod normal, luate în calcul prin coeficienţi parţiali
de siguranţă. De aceea, aceste imperfecţiuni nu sunt incluse în analiza structurii. Pentru calculul
elementelor comprimate, în starea limită ultimă, se indică o excentricitate minimă.
Eforturile determinate fără a lua în considerare deformaţiile structurale dar incluzând efectele
imperfecţiunilor se numesc efecte de ordinul I. Creşterea eforturilor din cauza deformaţiilor
structurale se numesc efecte de ordinul II. Efectele de ordinul II se pot neglija dacă reprezintă mai
puţin de 10% din efectele de ordinul I corespunzătoare. În anexa N se prezintă criterii simplificate
pentru elemente şi structuri privind posibilitatea neglijării acestor efecte.
Efectele de ordinul II trebuie luate în calcul atunci când acestea afectează semnificativ
stabilitatea în ansamblu a structurii precum şi atingerea stării ultime în secţiunile critice. În anexa IV
se prezintă o metodă generală bazată pe o analiză neliniară şi două metode simplificate: una bazată
pe rigiditatea nominală, iar cea de a doua pe curbura nominală.
1.9.3 Efectele secundare ale precomprimării
Efectele precomprimării pot fi luate în calcul ca o acţiune sau ca o rezistenţă obţinută printr-o
deformaţie iniţială.
Forţa de precomprimare a betonului, în afara zonelor de transmitere se consideră egală cu
proiecţia după axa barei a rezultantei eforturilor din armăturile din secţiune. Stabilirea forţei de
precomprimare se face după evaluarea pierderilor de tensiune (anexa VII).
În cazul grinzilor simplu rezemate precomprimarea nu produce reacţiuni exterioare, sistemul
fiind în echilibru. În cazul grinzilor static nedeterminate efectul de precomprimare, reprezentat prin
acţiunea unor forţe introduse iniţial, conduce în mod consecvent, la apariţia unor stări de eforturi
1.9.4 Condiţii de ductilitate de ansamblu şi locală
Ductilitatea unei secţiuni a unui element sau a unei structuri din beton armat reprezintă
aptitudinea de dezvoltare a unor deformaţii plastice importante înainte de rupere.
Concepţia actuală de proiectare antiseismică impune ca structurile să reziste în domeniul
elastic numai la solicitări moderate; energia suplimentară degajată de cutremurele puternice urmând
a fi disipată prin frecări interne şi absorbită prin deformări plastice şi prin deteriorări locale fără
formarea mecanismului de cedare. Ca urmare, înzestrarea structurilor cu o capacitate
corespunzătoare de deformare în domeniul postelastic este hotărâtoare pentru supravieţuirea lor la
acţiuni seismice. Mecanismul de disipare a energiei (plastificare) trebuie să apară în mod favorabil:
- la structuri tip cadre etajate, deformaţiile plastice să apară mai întâi în secţiunile de la
extremităţile riglelor şi mai târziu şi în secţiunile de la baza stâlpilor, iar nodurile să rămână
în domeniul elastic;
- în cazul structurilor cu pereţi (diafragme), deformaţiile plastice să se dezvolte în grinzile de
cuplare (dacă acestea există) şi în zonele de la baza pereţilor.
Indiferent de tipul structurii, zonele disipative trebuie să fie distribuite relativ uniform în
întreaga structură, evitându-se concentrarea deformaţiilor plastice în câteva zone slabe (de exemplu,
în stâlpii unui anumit nivel), iar deplasările laterale vor fi suficient de reduse pentru a nu apărea
pericolul pierderii stabilităţii sau pentru a spori excesiv efectele de ordinul II.
De fapt, mărimea deplasărilor laterale reprezintă parametrul esenţial pentru caracterizarea
(calitatea) răspunsului seismic al structurilor pentru că de acestea depinde mărimea degradărilor
elementelor structurale şi nestructurale.
Verificarea formării unui asemenea mecanism se poate realiza utilizând calculul dinamic
neliniar cu accelerograme compatibile spectrului de proiectare.
Zonele plastice potenţiale capătă o alcătuire specială prin controlul zonelor comprimate din
secţiune, prin măsuri de confinare, prin măsuri care să împiedice ruperea prematură a elementelor
etc. (vezi capitolul 5).
O structură de beton armat poate fi proiectată pentru clasa de ductilitate înaltă (H) sau pentru
clasa de ductilitate medie (M). În primul caz forţa laterală de proiectare este mai mică decât în cazul
al doilea, dar măsurile pentru asigurarea ductilităţii locale şi de ansamblu sunt mai ample (fig. 1.1 O).
F Elastic
,\
I \
FM>FH
F
.
!'.
/ 1'
! I
\
1
\
clasa (M) ~H< ~admis

secundare (parazite), datorate legăturilor suplimentare, care se opun deformării libere.

Într-o analiză liniară trebuie considerate atât efectele primare cât şi cele secundare ale
precomprimării, înainte de a lua în considerare orice redistribuire de forţe şi de momente (vezi
punctul 1.9.1.1).
În analiza plastică şi în analiza neliniară, efectele secundare ale precomprimării pot fi tratate
~

FI
:li
.

.·;;;z>)( >~-x'.:-«-/'
F(M)

F(H)
. clasa (H)

ca rotaţii plastice adiţionale ce trebuie introduse în verificarea capacităţii de rotaţie. Precomprimarea

exterioară poate genera momente de ordinul II.
La elementele realizate cu armături postîntinse se poate admite existenţa unei aderenţe bune
între oţel şi beton după injectarea canalelor. Totuşi înainte de injectare armăturile sunt considerate o ~M
neaderente. Figura 1.1 O Relaţia forţă-deplasare pentru elemente cu ductilitate înaltă, respectiv medie

Încadrarea în clasa M este indicată mai ales în situaţiile în care clădirea se proiectează la forţe
laterale reduse (de exemplu, în zone caracterizate de acceleraţii ale terenului mici ag :s; 0,12g) şi
armăturile rezultă constructive.

32 33
1.9.5 Reguli suplimentare pentru elemente şi structuri prefabricate
2. CARACTERISTICILE DE CALCUL ALE MATERIALELOR ŞI
Aspectele de luat în considerare la calculul elementelor şi structurilor prefabricate sunt: ACTIUNILOR
- situaţii tranzitorii;
'
- aparate de reazem (provizorii şi permanente);
- înclinări între elemente.
Situaţiile tranzitorii includ: decofrarea, transportul până la zona de depozitare, depozitarea cu 2.1 Betonul
rezemarea şi încărcarea specifică, transportul până la şantier, montajul şi asamblarea. Dacă este
cazul, trebuie ţinut cont de efectele dinamice în situaţii tranzitorii, printr-un calcul exact sau prin La realizarea elementelor şi structurilor din beton armat sau din beton precomprimat se pot
multiplicarea cu un coeficient corespunzător al efectelor statice. utiliza betoane de rezistenţă normală (până la clasa C50/60) sau de înaltă rezistenţă (la clase mai
Analiza structurală trebuie să ţină cont de următoarele: mari). După densitatea aparentă în stare uscată betoanele pot fi de densitate normală (cele cu
- comportarea elementelor structurale în toate stadiile construcţiei (utilizând caracteristicile densitatea peste 2200 kg/m3) sau betoane cu agregate uşoare având structura închisă, densitatea până
la 2200 kg/m şi conţinând agregate artificiale sau naturale cu densitatea particulelor sub 2000 kg/m3 .
3
geometrice şi proprietăţile valabile în stadiul considerat) şi interacţiunea cu celelalte
elemente (cu beton turnat monolit sau cu celelalte elemente prefabricate); Alegerea tipului de beton se face în funcţie de natura construcţiei, destinaţia sa, acţiunile pe
- comportarea sistemului structural ţinând cont de deformaţiile şi rezistenţa reală a care trebuie să le suporte şi cerinţele de ordin economic şi funcţional.
îmbinărilor, de imperfecţiunile geometrice şi toleranţele de poziţionare ale elementelor.
Nu pot fi luate în considerare efectele favorabile ale frecării între elementele prefabricate, 2.1.1 Rezistenţele betonului
decât în zonele fără cutremure şi doar atunci când;
- stabilitatea de ansamblu a structurii nu se bazează numai pe frecare; Rezistenţa la compresiune a betonului este definită de clasa de rezistenţă a acestuia care
reprezintă rezistenţa caracteristică (cu riscul de 5%) pe cilindru (fck), sau pe cub lfck.cub), determinată
- alcătuirea reazemului exclude posibilitatea unei acumulări de lunecări ireversibile a
elementelor; la 28 de zile.
- eventualitatea sarcinilor de impact importante este eliminată. Caracteristicile de rezistenţă ale betoanelor de densitate normală, necesare la proiectare, sunt
date în tabelul 2. 1, reprodus după EC2.
Planşeele din elemente prefabricate pot fi considerate ca şaibe rigide dacă:
Între rezistenţele caracteristice la compresiune pe cilindri fek şi rezistenţele medii la
- modelul structural adoptat ţine seama de compatibilitatea deformaţiilor şaibei cu cele al
compresiune pe cilindri fcm şi rezistenţele medii la întindere axială fctm din tabel există următoarele
elementelor verticale de rezistenţă;
relaţii:
- se ţine seama de efectele deformaţiei orizontale pentru toate părţile structurii implicate în
transmiterea sarcinilor orizontale; J;,,, = hk +8 (MPa) (2.1)
- se prevede în placă o armătură care să permită preluarea eforturilor de întindere indicate de J;,,,, = 0,30 · J;! 13 pentru<:: C50/60 (2.2)
modelul structural; J;,,,, = 2,12 · ln(l + 0,1./~,,,) pentru> C50/60 (2.3)
- se ţine seama pentru definirea alcătuirii constructive a armăturii, de concentrările de eforturi
la nivelul golurilor şi rosturilor. Rezistenţa caracteristică la întindere axială cu fractilul de 5%, notată cu fctk,o. 05 respectiv cu
fractilul de 95%, notată cufc,k,o.9 5 se obţine în funcţie de valoarea mediefc"" cu relaţiile:
fctk,0.05 = 0,7. fc1111 (2.4)

fctk,0.95 = 1,3 · fctm (2.5)

Rezistenţa la întindere axială fc, poate fi stabilită în funcţie de rezistenţa la despicare fct,sp cu
relaţia:

(2.6)

Rezistenţa medie la întindere din încovoiere lfcm„ri) depinde de rezistenţa medie la întindere
axială lfcnn) şi de înălţimea secţiunii transversale (h) potrivit relaţiei:
(2.7)

în care h se introduce în mm.

Relaţia de mai sus se poate aplica şi pentru valorile caracteristice ale rezistenţei la întindere.
Rezistenţele betonului la compresiune fem(t) şi întindere fctm(t), la o vârstă t şi la o temperatură
de 20°C, pot fi estimate cu relaţiile:

hm(t) = /3,Jt)' J;,,, (2.8)

htm(t) = [/3,c(t )]" 'J;,,,, (2.9)

34 35
 .,., .,.,
în care:

s - coeficient care depinde de tipul cimentului,

(2.10)
- -
o
~
o
O\
u
o
O\
.,.,
o 00
O\
o
.,.,·
.,.,
M
\O
-D -
o
~
o
O\
u
7
7
00 00
N• N• N• N•
\O \O

-
7. M
N• N•
\O

s = 0,20 pentru ciment cu rezistenţă superioară şi întărire rapidă, .,., .,.,

s = 0,25 pentru ciment normal şi întărire rapidă, O\ .,., .,.,
-
O\
o 00 00 00 \O 7. N \O
"'
~
o 00 7. ~
N
00 O\ 00 7' M \O. o N• N• N• N• N• N•
s = 0,38 pentru ciment cu întărire lentă; 00 00 7

t - vârsta betonului în zile;

u u
.,.,
a= 1 pentrut<28,
a= 2/3 pentru t 2: 28.
00
~
o
r-
u
o
r-
.,.,
00
00
r- 7'
\O
M
o
"1 \O. "'o
00
~

t--
u
-
7
t-- 00 7
N• N• N• N• 7. N• N•
r-
-"'
o r-

Rezistenţele de calcul la compresiune (fcJ) şi la întindere (fctd) se stabilesc cu relaţiile: .,., .,.,
f cd
= accfck
Y,
(2.11)
r-
~
o
\O
u
o
\O
.,.,
r-
00
\O
7
7' M - .,., <--.
t--
~
o
\O
u
O\
M
\O
N• M
o.
"'
N•
O\
N•
--
'°· °'· O\
N•

f ctd
= act.fctk,0.05

Y,
(2.12)
r-
~

u
.,.,
.,.,.,., .,.,
\O
t--
\O
M
\O
N
7' M
o. "l
.,.,
r-
.,.,
\O
~

.,.,
u
00
M "' N, N
N• M N• M - -.,., - -
<--• 00
M

unde: a,, a,1 sunt coeficienţi care iau în considerare efectele de lungă durată şi efectele
şi
defavorabile rezultate din modul de aplicare a încărcărilor;
Yc - coeficientul parţial de siguranţă pentru beton,
o
\O
~

.,.,
o
u
.,.,
o o
\O .,.,
00
-
7' N•
O\
.,.,
"'·
o
\O
~
o
<n
u
t--
"'
<n
7
N•
Yc = 1,5 pentru situaţii de proiectare permanente şi tranzitorii;
Yc = 1,2 pentru situaţii accidentale. .,.,
.,., .,., .,., .,.,
Coeficientul <Xcc variază între 0,8 şi 1,0. În EC2 valoarea recomandabilă pentru <Xcc şi <Xc1 este .,., 7 .,.,
~ M 00 t-- O\ "'
~
<n \O 7
N• 7' N•
1,0. Dacă rezistenţa betonului este determinată la o vârstă t > 28 zile, valorile a,, şi ac1 se reduc prin
7
u "' M
7
u "'
multiplicarea lor cu factorul k1 = 0,85. .,.,
o
.,., .,.,
o
~
o
7
o
7 .,.,
o 00
7
"l
M N• 7'
\O ~
o <n
M
M
N•
2.1.2 Deformaţiile elastice u
7
u
.,., <n
Valorile modulului de elasticitate secant (între tJc =O şi 0,4fc,,,) E,,,, sunt date în tabelul 2.2. .'!: .,., .,.,
:'.,., M "1 N N 7~
7
<n
N
N• 7' <n
Variaţia modulului de elasticitate în timp poate fi estimată cu relaţia: 7 7
u "'
M M M N•
M
u
(2.13) r- r-
~
M
o t-- 00 O\ o oo. "'
~
N N o o
o .,.,
o o
o
<n o
unde fcm(t) este dată în relaţia (2.9), iar fc,,, se ia din tabelul 2.1.
Coeficientul lui Poisson se ia egal cu 0,2 pentru betonul nefisurat şi O pentru cel fisurat. u
o
M
"' "' "'
N• N• M o
M
u
M N' "'
M N• M N•
-
r-. "l
M

Coeficientul de dilatare termică liniară se poate lua egal cu I O x 10·6/°C.

--
o o
.,., o
"'
- "'· .,.,
M
~
M \O oo. ~

2.1.3 Curgerea lentă şi contracţia

"'
N
u
N
"' "'
N• M
N
u
M N

.,., .,.,
Deformaţiade curgere lentă a betonului Bec(oo,t0) la timpul t oo pentru un efort de ~ o .,., N

compresiune tJc constant în timp poate fi calculată cu relaţia:

o
u
N N N
00
N
N
N•
-
"l O\
N•
~
o
N
u
o
M
o
N•

B,,(oo,t0 ) = rp(oo,t0 )(a-jE, 0 ) (2.14) o

.,., o

-.,., - -°'· -"'·

~ N

unde: rp(oo,to) este coeficientul final de curgere lentă, stabilit cu procedeul din figura 2.1;
Eco - modulul de elasticitate tangent la timpul t0 ;
\O

u
\O o
N
7
N N•
-u
~
\O
O\
N
-°'·
.,.,
Simbolurile utilizate în figura 2.1 sunt:
to - vârsta betonului în zile la încărcare;
-- - -.,., '°·- --
~
N N o
N
o
N•
--
~
N
t--
N
-
00

ho= 2Aclu - dimensiunea nominală; u u

Ac - aria secţiunii transversale de beton; <l.) <l.)
~ ~ ~ ~ ~
'O i::: 'O i::: o o ~
o o o
u - perimetrul părţii care este expusă la uscare; o .,, ""o ~ ~
c
~
~
o
~

E o:l o

S, N, R - ciment cu întărire lentă, normală, respectiv rapidă.

"'
U> ~
<,.'.:',.,,-" " ,§
<,.'.:', <,.'.:',
o
.g
o-;;·
"'
U>

-"' .n
~
~ p.,
2 *~ *Of * *Of,
~ ~
~
~
N
i:!
*Of *"
~ ~
~
"'
-
u
<l.)
.n <,.'.:', <,.'.:', <,.'.:',
u "
" "' l:l ~

"'
u

36
 a) in interior to &cd (t) =
(t - t,). kh ·&cd.O
fld,
RH=50% I - (2.17)
2 s uude: /3 (t-ts )=
~
t-t. a
(2.18)
(t -t, )-0,04..jhf(mm)
t - vârsta betonului în momentul .d , .
t - vârsta betonului ( ·1 ) 1 , consi erat m zile,
JO ' zi e a mceputul contracţiei la uscare (sau a umflării).
20 - - - - - - - - - - - - Tabelul 2.3 Valorile coefi . .
30
1c1entu1m kh
50 ho k1i
100 1,00
100 200 0,85
7.0 6.0 5.0 4.0 3.0 2.0 I.O O 100 300 500 700 900 ! 100 1300 1500
300 0,75
<p( =,to) ho( mm) >500 0,70

Notă: - puuctul de intersecţie al liniilor 4 şi 5 poate fi Tabel 2.4 Valorile nominale ale contracf . .b .
1e1 11 ere la uscare a betonulm & cd, O
(i) şi deasupra punctului 1;
fck!Jck,cub Cca o (în %0)
- pentru to > 100 este suficient de exact să se
--,,.,---
"~
(MPa) Umiditatea relativă (în%)
-
considere to = 100 (şi să se utilizeze linia 20 40
20/25 0,64 60 80 90 100
tangentă). 0,60
(3)
40/50 0,51 0,50 0,31 0,17 o
0,48
L __ _ _ 'I( 60175 0,41 0,40 0,25 0,14 o
0,38 0,32 0,20 0,11 o
80/95 0,33 0,31 0,26 0,16 0,09 o
90/105 0,30 0,28 0,23 0,15 0,05 o
Deformatia de contractie end 0

ogena (t - m zile) se stabileşte cu relaţia:

,

2 ~- ------- ' ·
(t) = fla, (t) · &ca,w
~:::-......,;...
3 5 ca
5 _ _ _ _ _ __jC20/25
(2.19)
în care: fla, (t) =1- exp(o,2 10.5)
""-- C25/30 (2.20)

'---~!!!iiiil~~~!---~c3~om
J
10
C35/45 &ca,w = 2,5(J;k -1 O)· lQ-6
C45/55C40/50 (2.21).
C55/67 CS0/60
20 L_---- C60/75
30 C?_O/S~_ CB0/95 2.1.4 Diagrama efort-deformaţie
C90/105
50 -
Diagrama efort-deformaţie a betonul . . . . .
durată este descrisă prin expresia:
0

JOQL__ __ ~ Ul sohc1tat la un efort de compres1uue axial de scurta

6.0 5.0 4.0 3.0 2.0 I.O o 100 300 500 700 900 1100 1300 1500
<p( =,to) ho( mm) uc k77- r/
Figura 2.1 Metodă pentru determinarea coeficientului q;(oo,t0) Ic,., 1 + (k - 2 )TJ (2.22)
pentru beton în condiţii normale de mediu.
şi este reprezentată în figura 2.2.
Atuuci când efortul de compresiune în beton la vârsta t0 depăşeşte valoarea 0,45 /ck(to) se va Mai sus s-au notat:
utiliza un coeficient nominal neliniar de curgere lentă obţifiut cu relaţia: k = 1,05 ·E,,., ·l&c1I/J cm

<Pk (oo, t0 ) = tp(oo, t0 )exp[l,5(ku - 0,45)] (2.15) 1J = 8 c/ 8 c1

unde: ku = uj fc,.,(to) &c1 - cu valorile din tabelul 2.2.

ac este efortul de compresiune; Pentru dimensionarea sectiunilor .. .

din figura 2.3, descrisă prin relatiile·
o •

transversale se poate ut1hza diagrama parabola-dreptunghi

fem(to) - rezistenţa medie la compresiune în momentul încărcării.
Deformaţia totală de contracţie a betonului (i:cs) rezultă prin însumarea
contracţie la uscare (l:cd) şi a deformaţiei de contracţie endogene (l:ca).
Valoarea finală a deformaţiei de contracţie la uscare (&cd, oo) este:
deformaţiei de
uc = fcd[l-(l- ::, )" J~en~ OS &c s l:cz (2.23)

pentru cc2 -<: i;c_Gcu2

<:
0

&cd,w = k„ ·&cd.O (2.16) (2.24)

unde: sunt defo1;11aţiile cu valorile din tabelul 2 .2 .
l:c2, licu2
în care: kh este un coeficient care depinde de dimensiuuea nominală ho şi are valorile din tabelul 2.3; n - exponent dat m acelaşi tabel. '
l:cd,o - deformaţia finală de contracţie la uscare liberă, cu valorile din tabelul 2.4.
Dezvoltarea în timp a deformaţiei din contracţie la uscare urmează relaţia:
38
39

J
 - ---- - --- ---------------------- - ---

hk,c = J;k (1,125 + 2,50 u,j J;k) pentru CJ2 > 0,05fc1c (2.26)
Cic
{ic2,c = :.:,, (Jck,c / hk Y (2.27)
fc1n
(2.28)
Valorile cc2 şi ccu2 se iau din tabelul 2.2.

OA fcm 2.1.6 Betonul cu agregate uşoare

'.ţan a= Ecm
Clasele de rezistenţă ale betonului cu agregate uşoare sunt precedate de simbolul LC.
_a'\ c ,,._
Caracteristicile de rezistenţă ale betonului uşor sunt date în tabelul 2.5 şi sunt notate suplimentar cu
indicele I.
Bel Scul Ec Unele din acestea au valori distincte, iar altele se obţin prin multiplicarea caracteristicilor
Figura 2.2 Diagrama efort-deformaţie pentru analiza structurală neliniară betonului de densitate normală (din tabelul 2.1) cu un coeficient
Se pot utiliza şi alte diagrame CJc - cc simplificate, cum ar fi diagrama biliniară din figura 2.4, 171=0,40+0,60p/2200 (2.29)
cu valorile cc3 şi scu 3 din tabelul 2.2. care depinde de densitatea în stare uscată p corespunzătoare limitei superioare din tabelul 2.6.

Tabelul 2.5 Caracteristicile de rezistenţă ale betonului uşor (MPa)

Cic • Cic

o r--
fck -.-.------------. fck „------------: Clasa "'
~

;::,
co
~
N

~
co
C:' "'
".'
co
".' ""'1:o "'o "'
"' "' "'
"'o r--
co
co

"" ...u"'...l
~ ~ ~ ~ ~ ~

I
, , , I • de
beton
~

u
...l
"'
~

u
...l
N
u
...l
"'
N
u
...l
o
"'
u
...l
"'
"'
u
...l
u
...l
o
"'
u
...l
"'
"'
u
...l
"'
u
...l
o
r--
u
...l
o
co
u
...l

I
fcd . I fcd fick 12 16 20 25 30 35 40 45 50 55 60 70 80
.ftck.cube 13 18 22 28 33 38 44 50 55 60 66 77 88
I
.ficm 17 22 28 33 38 43 48 53 58 63 68 78 88
I I
I fic1m .f,ctm = j~·tm • 1J1

fictk,0,05 J;ctk,0.05 = fctk,0.05 '1J1

o Ec2 Ecu2 -
Ec o Ec3 Ecu3 Ec
.!ictk.0,95 J;ctk,0.95 = fctk,0.95 • 1J1

Figura 2.3 Diagrama parabolă-dreptunghi Figura 2.4 Diagrama biliniară Tabelul 2.6 Clasele de densitate (masă volumică) şi densitatea de calcul corespunzătoare a betonului
pentru betonul comprimat cu agregate uşoare
2.1.5 Betonul confinat Clasa de densitate 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0
Densitate în stare 801- 1001- 1201- 1401- 1601- 1801-
3
uscată p(kg/m ) 1000 1200 1400 1600 1800 2000
Confinarea (fretarea) betonului, prin armarea sa transversală adecvată, conduce la modificarea Beton
relaţiei efort-deformaţie, constând în sporirea rezistenţei şi a deformaţiilor critice, aşa cum rezultă
1050 1250 1450 1650 1850 2050
Densitatea simplu
din figura 2.5 şi este descrisă prin relaţiile: (kg/m3) Beton
1150 1350 1550 1750 1950 2150
armat

cn=fck,c Rezistenţele de calcul la compresiune:

,+ - - - '"".fck,c f,led -- alccJ;ck

f '( 1 "„ 'rck •

-~----------_--_.- - - - - - - - - - f c d , c . =
Yc
a,ctJ;c1k
(2.30)

~'\ j lctd (2.31)

/ \beton• Yc
/-1
/C li neconfinat în care: a 1cc şi a 1c1 sunt coeficienţi
cu valoarea recomandată 0,85;
fic1c, ficik - valorile caracteristice ale rezistenţelor la compresiune, respectiv la întindere, cu
/ '--------
()-------~--- ......
valorile din tabelul 2.5 corespunzătoare fractilului de 5% sau de 95%;
()2
o Ecu Ec2,c Ecu2,c Ec
Yc - coeficientul parţial de siguranţă cu valorile de la punctul 2.1.1.
Figura 2.5 Diagrama efort-deformaţie pentru betonul confinat
Caracteristicile de deformaţie ale betonului uşor sunt date în tabelul 2. 7 şi sunt marcate
J;k,c = /,k(l,O + 5,0u,j J;k) pentru CJ2 < 0,05fc1c (2.25) suplimentar cu indicele 1.
40 41
 Ele se obţin prin multiplicarea caracteristicilor de deformare din tabelul 2.2 cu coeficientul 1/E 2.2 Armături
pentru modulul de elasticitate şi cu coeficientul I/! pentru deformaţii. 2.2.1 Armătura nepretensionată
Coeficientul de dilatare termică depinde în principal de tipul agregatelor utilizate şi variază
între 4 x 10·6 şi 14 x 10·6/K şi se poate lua egal cu 8 x 10·6/K. Armăturile din oţel utilizate la betonul armat (denumite şi armături pasive), se realizează din
bare, sârme (derulate din colaci), plase sudate şi grinzi cu zăbrele bi sau tri - dimensionale realizate
Curgerea lentă se poate evalua multiplicând valoarea deformaţiei corespunzătoare betonului din bare cu profil periodic. Proprietăţile acestor armături trebuie să fie în concordanţă cu ENl 0080
cu densitatea normală (dată de relaţia (2.14)) cu doi factori: 77E = ( / {
200
Jşi şi se referă la:
- limita de curgere (hk sau Jo, 2k), cu fo. 2k s-a notat efortul unitar corespunzător unei deformaţii
112 = 1,3 pentrufick :S LC 16/20, remanente de 0,2%;
- limita de curgere reală maximă (h,max);
1/2 = 1,0 pentrufick:O: LC 20/25.
- rezistenţa de rupere la întindere (}t);
Valoarea finală a deformaţiei de contracţie la uscare poate fi obţinut prin multiplicarea - ductilitatea (euk şif,lfyk);
valorilor din tabelul 2.4 cu factorul: - aptitudinea de îndoire;
- caracteristicile de aderenţă (fJ<aria relativă a nervurilor transversale sau factorul de profil);
1/3 = 1,5 pentrufick:S LC 16/20,
- dimensiunile secţionale şi toleranţele;
1/3 = 1,2 pentru fick ::> LC 20/25. - rezistenta la oboseală;
- sudabilitatea;
Diagrama efort-deformaţie a betonului uşor are alura din figura 2.2, 2.3 sau 2.4 în care - rezistenţa la forfecare a îmbinărilor sudate la plase sudate şi la grinzi cu zăbrele (carcase
valorile ec1şi1'cu1; e,2 şi 1'cu2 respectiv 1'c3 şi 1'cu3 se înlocuiesc cu valorile corespunzătoare 01c1 şi e1cu1; sudate).
1'/c2şi1'/cu2 respectiv 1'/c3 şi 1'/cu3 din tabelul 2.7. Limita de curgere şi rezistenţa de rupere sunt definite ca valori caracteristice a forţei de
curgere respectiv a forţei maxime, divizate prin aria nominală a secţiunei transversale.
Tabelul 2. 7 Caracteristicile de deformaţie ale betonului uşor Diagrama reală u-e pentru armăturile din oţel laminate la cald sau prelucrate la rece, se
Clasele de rezistentă pentru betoanele cu agregate uşoare înlocuieşte în calcul cu o diagramă idealizată biliniară ca în figura 2.6. Pentru proiectarea curentă se
fi" 12 116 120 I 25 130 135 140 I 45 I 50 I 55 60 70 80 poate utiliza oricare din următoarele diagrame de calcul:
(MPa)
- o diagramă cu ramura superioară înclinată, cu alungirea limită Gud şi efortul maxim egal cu
E1c111 (GPa) Elcm = E,m. 77E; 'h = (p/2200 )' kJ;Jy„ sau
kftcm J(Elci · TfE); k = 1, 1 pentru betonul cu adaos de nisip - o diagramă cu ramură superioară orizontală şi fără limitarea deformaţiei.
E:1c1

Etcul
(%0)

(%0)
k = 1,0 pentru toate betoanele cu agregate uşoare
E/ct
a, diagrama
idealizata
2,0 2,2 2,3 2,4 2,5 kfyk :__:.:·:..~
_,_I - - --~,_
f:/c2 (%0)
:kfyk
Efcu2 (%0) 3,5 n1 3,ln1 2,9n1 2,7n1 2,6n1
n 2,0 1,75 1,6 1,45 1,4 __ - - ~kfyk/ys
E:/c3 (%0) 1,75 1,8 1,9 2,0 2,2
fi/cu3 {%(1) 3,5 n1 3,ln1 2,9n1 2,7n1 2,6n1 ~~~~~~~~~~1-

/
diagrama
Diagrama efort-deformaţie pentru betonul confinat din figura 2.5 poate fi utilizată şi în cazul de calcul k=(ft!fy)k
betonului cu agregate uşoare prin sporirea caracteristicilor de rezistenţă şi deformare după cum
urmează:

în care k = 1, 1 pentru betonul cu adaos de nisip;

k = 1,0 pentru betonul cu agregate uşoare fine şi grosiere.
(2.32)
aud cuk -
a
Figura 2.6 Diagrama efort-deformaţie idealizată şi de calcul pentru armătura obişnuită (întinsă şi
5 Ic2,c = 5 1c2 (Jick,c / fick f (2.33) comprimată)

&lcu2 c = [;lcu2 + 0,2 (Y2 / ftck (2.34) Coeficientul parţial de siguranţă Ys are valorile:
unde 1'/c2 şi 1'/cu2 se iau din tabelul 2. 7. Ys = 1,15 pentru situaţii persistente şi tranzitorii de proiectare.
Ys = 1,00 pentru situaţii accidentale.
Valoarea de calcul a alungirii limită (e„J) se stabileşte în funcţie de valoarea caracteristică (Guk)
cu relaţia:
(2.35)
Oţelurile recomandate pentru armături, după EC2, au limita de curgere caracteristică până la
J;,k= 600 MPa.
42 43
 Normele europene restricţionează şi metodele de sudare a acestor armături în funcţie de modul
Este de preferat utilizarea unui singur tip de oţel la o lucrare, mai cu seamă în fabricile de
de încărcare al elementelor structurale şi de natura efortului din bare.
prefabricate, pentru a elimîna posibilitatea greşelilor datorită încurcării mărcilor.
Proprietăţile armăturilor utilizate la realizarea elementelor din beton armat sunt date în tabelul
Valoarea de calcul a modulului de elasticitate E., poate fi luată egală cu 200000 N/mm2 , iar
2.8. În plus oţelurile trebuie să îndeplinească cerinţe referitoare la rezistenţa la oboseală, încercarea valoarea medie a densităţii 7850 kg/m3.
de îndoire/dezdoire, rezistenţa la forfecare, cerinţele minime de aderenţă (/R,min) şi la abateri maxime
de masă.
2.2.2 Armătura pretensionată
Tabelul 2.8 Proprietăţile armăturilor pentru beton annat
Armăturile pretensionate (denumite şi armături active) se realizează din sârme, bare şi
Forma armăturii Bare şi sânne Plase sudate toroane. Ele constituie aşa zisele tendoane pretensionate ale structurilor din beton precomprimat şi
Clasa A B c A B c trebuie să satisfacă cerinţe de rezistenţă, ductilitate, oboseală şi coroziune.
Limita de curgere
caracteristică/yk sau
Tendoanele pretensionate pot fi clasificate în funcţie de:
400 la 600
/o"(MPa) - rezistenţă definită de valoarea limitei de elasticitate convenţionale J,,o, 11c, de raportul f,,Jfi',o, 1k
Valoarea ininimă :>l,15 :>1,15 şi alungirea la sarcina maximă cuk;
:>l,05 :>1,08 :>l,05 :>1,08
k='(f/f,,), <l,35 <l,35 - clasa, indicând comportarea la relaxare;
Deformaţia
- dimensiuni;
caracteristică la forţa :>2,5 ;>5,0 :>7,5 2'.:2,5 2::5,0 :>7,5 - caracteristici de suprafaţă.
n1aximă E:uk (%)
Mai sus s-au notat:
Produsele de oţel, autohton sau import, utilizate ca armături în ţară sunt prezentate în tabelul f,,k - rezistenţa caracteristică la întindere a armăturii pretensionate;
2.9 şi 2.10 cu denumirile lor comerciale. Valorile limitei de curgere şi a rezistenţei de rupere sunt f,,o,11c - efortul unitar corespunzător unei deformaţii remanente de O, I%.
cele minime admise. După litera S urmează valoarea limitei de curgere în N/mm2 . Eurocodul 2 defineşte trei clase de relaxare:
• Clasa I- sârme şi toroane (tendoane pretensionate obişnuite);
Tabelul 2.9 Caracteristicile armăturilor flexibile • Clasa 2 - sârme şi toroane cu relaxare redusă;
Diametrul Limita de curgere Rezistenţa de Denumire
• Clasa 3 - bare laminate la cald şi bare prelucrate.
Marca oţel
nominal (mm) J;, [N/mm2] rnoere J, [N/mm2l con1ercială
Provenienţă Pentru fiecare din aceste clase se prescrie pierderea de tensiune din relaxare (Ll.lTp,-) raportată la
s 255 6„„.12 255 efortul iniţial din precomprimare (lTp;), în funcţie de pierderea de tensiune din relaxare la I OOO ore
s 235 360 OB37
14... „40 235 Co1000), de timp (t în ore) şi de raportul µ=lTpnw/f,,1c, lTpmo fiind efortul în tendon imediat după
s 355 6„„.14 355 tensionare sau transfer.
s 345 16„„.28 345 510 PC 52
s 335 32 ... „40 335 Ro. Fiecare lot de armătură va fi însoţit de un certificat conţinând toate informaţiile necesare
s 420 6„„.12 420 pentru identificare referitor la criteriile de clasificare menţionate mai sus, precum şi informaţii
s 405 14„„.28 405 590 PC 60
suplimentare acolo unde este necesar.
s 395 32 ... „40 395 Cerinţele de rezistenţă şi deformare pentru armăturile pretensionate sunt reflectate prin
s 500 6„„.28 500 550 (525) Bst 500S Ro.,D.,H. diagrama efort-deformaţie, care trebuie să însoţească certificatul eliberat de producător şi din care
S490 10„.„40 490 590 B60,50 H. să rezulte J,,o,11c,f,,k şi Suk·
Ro. -Ro1nânia, D. - Gennania, H. - Ungaria.
Valoarea de calcul a efortului unitar din armătură se stabileşte cu relaţia:
Tabelul 2.1 O Caracteristicile aimăturilor pentru plase sudate fpd = fp0,1k (2.36)
Limita de
r.,
Diarnetml
Marca oţel curgere fj·,k Rezistenţa de Denumire
Provenienţă
în care coeficientul parţial de siguranţă Ys are aceleaşi valori ca şi pentru armătura nepretensionată
nominal (mm) rupere j; [N/rnm2] comercială
[N/mm2] (vezi pct. 2.2.1).
s 490 3„ .. .4 490 590 (60b) Pentru proiectarea secţiunilor se poate adopta una din următoarele ipoteze:
S440 4,5„„.7,1 440 540 (550) STNB
s 390 8„„.10
Ro. - diagrama idealizată biliniară notată cu A în figura 2. 7, se poate înlocui cu o diagramă de
390 490 (500)
s 500 3„ ... 10 500 550 (525)
calcul (notată cu B) având ramura superioară înclinată şi deformaţia limită cuJ = 0,9s0 k, sau
Bst 500M Ro.,D.,H.
S460 6, 8, 10 460 510 SPPB
în lipsa unor valori mai exacte cud = 0,02 şif,,o,!kl f,,k= 0,9.
Ro.
- diagrama biliniară idealizată A se poate înlocui cu o diagramă de calcul B având ramura
În general utilizarea oţelului OB 37 nu este economică, iar împreună cu oţelul PC52 nu se superioară orizontală şi fără limitarea deformaţiei.
încadrează între limitele de curgere prescrisă în tabelul 2.8. Cerinţele de ductilitate şi de oboseală ale armăturii pretensionate sunt specificate în EN
În cazul oţelurilor europene proiectantul poate să precizeze pe planşele de execuţie S500, 10138. Ductilitatea adecvată se consideră satisfăcută dacă tendoanele pretensionate ating raportul
S345 etc. sau denumirea comercială a oţelului (de exemplu Bst 500S sau B50,60 etc.). fµo,ik I J;,k prescris de norme. Valoarea recomandată este fµo,ik/ fpk = 0,9.
Oţelul OB37 şi PC52 se consideră având clasa de ductilitate C, iar la oţelul S500 se va indica Valoarea de calcul a modulului de elasticitate (Ep) poate fi luat egal cu 205 GPa pentru sârme
obligatoriu şi clasa de ductilitate. şi bare. Valoarea reală poate varia între 195 şi 210 GPa, în funcţie de procesul de fabricaţie. În cazul
toroanelor modulul de elasticitate variază între 185 şi 205 GPa şi se poate lua egal cu 195 GPa.

44
45
 Densitatea medie a tendoanelor pretensionate poate fi admisă în mod normal la proiectare 2.3.2 Intensităţile caracteristice ale acţiunilor
egală cu 7850 kg/m3 •
cr [Aj diagrama Valoarea reprezentativă principală a acţiunilor este intensitatea caracteristică Fk, fiind
A simplificata
fpk specificată ca:
- valoarea medie, minimă sau maximă, sau ca valoare nominală (care nu corespunde unei
fpO.lk distribuţii statistice);
- valoarea impusă în documentaţia proiectului, corespunzând principiilor din EN 1991.
fp<l=fpO.Jk/ys
.:IBJ diagrama
. I/ Valoarea caracteristică a unei acţiuni permanente poate fi: G" atunci când variabilitatea
: de calcul
intensităţii este mică, sau G1c,;nf respectiv Gk,sup atunci când variabilitatea este semnificativă.
La determinarea valorii reprezentative a precomprimării (P1c) se va ţine seama de variaţiile
posibile ale forţei prin definirea a două valori caracteristice, superioară şi inferioară, la starea limită
·~

Sud Euk E de serviciu:

Figura 2.7 Diagrama efort-deformaţie idealizată şi de calcul pentru armătura pretensionată pk ,sup = rsuppm (2.37)

Produsele de oţel sub formă de toroane TBP (703 ... 5) sau sârme o3 ... 7mm şi fascicule de
Pk,inf = ~nfpm (2.38)
sârme utilizate în ţară se prezintă în tabelul 2.11. Faţă de oţelurile obişnuite la cele pentru Valorile recomandate pentru rsup şi r;nf sunt următoarele:
precomprimate după litera S urmează rezistenţa la rupere minimă. - pentru armături preîntinse şi armături neaderente rsup=l,05 şi r;nF0,95;
Tabelul 2.11 Caracteristicile oţelurilor pentru precomprimare - pentru armături postîntinse cu armături aderente rsup= 1, 1O şi r;nF0,90;
- când se iau măsuri corespunzătoare pentru determinarea exactă a forţei de precomprimare
Rezistenţa la curgere Rezistenţa de
Marca oţel (de exemplu măsurători directe) rsup=r;m= 1,00.
J; olk [Nlmm 2 ] rupere j,,, [N/mm2]
s 1660 1494 1660
Valoarea medie a forţei de precomprimare Pm(t) se obţine din anexa VII.
s 1770 1593 1770 În starea limită ultimă se va utiliza o valoare medie P m(t).
s 1860 1679 1860 Valoarea caracteristică a unei acţiuni variabile Qk poate fi:
- o valoare superioară cu o anumită probabilitate de a nu fi depăşită sau una inferioară cu o
Toroanele produse în ţară sau aduse din UE. sunt trecute în tabelul 2.12.
anumită probabilitate de a fi atinsă, pe anumite perioade de referinţă.
Tabelul 2.12 Caracteristicile toroanelor ;: o valoare nominală în cazurile când o distribuţie statistică nu este cunoscută.
Diametrul In cazul acţiunilor variabile se mai au în vedere următoarele valori reprezentative:
Ţară de
Toron nominal AP (mm2 ) Oţel - valoarea de combinaţie lf/0Q1" folosită la verificările la stările limită ultime şi stările limită
provenienţă
(mm) ireversibile de serviciu;
TBP9
9,2 50 s 1770 Ro.
- valoarea frecventă lf/1Qk, folosită la verificările la stările limită ultime când sunt implicate şi
9,5 55 s 1770 D.,H.
acţiunile accidentale şi la verificările la stările limită reversibile de serviciu.
12,2 90 s 1660 Ro.
TBP12 12,5 95 s 1770 În cazul construcţiilor civile şi industriale valoarea frecventă se consideră acea valoare pe care
D.,H
12,9 100 s 1770 acţiunea o depăşeşte în 0,01 din timpul de referinţă; în cazul podurilor valoarea frecventă se
TBP15
15,2 140 s 1860 D.
consideră acţiunea revenită la o săptămână.
15,7 150 s 1770 - valoarea cvasipermanentă l/f2Qk, folosită pentru evaluarea efectelor de lungă durată,
precum şi în cazul verificărilor specificate la valoarea frecventă. Cu această valoare se
2.3 Actiuni în constructii
' ' lucrează şi în cazul acţiunilor dependente de timp.
2.3.1 Clasificarea acţiunilor
În cazul construcţiilor civile şi industriale valoarea cvasipermanentă se consideră acea valoare
Acţiunile (F) se clasifică în primul rând după variaţia lor în timp: pe care acţiunea o depăşeşte în 0,5 din timpul de referinţă; pentru acţiunea vântului sau a
- acţiuni permanente ( G), ca de exemplu greutatea proprie a structurilor, a utilajelor fixe; a convoaielor mobile (la poduri) valoarea cvasipermanentă este nulă (lf/2 =O).
căii la poduri sau contracţia betonului şi deformaţia inegală a reazemelor, etc;
2.3.3 Intensităţile de calcul ale acţiunilor
- acţiuni variabile (Q), ca de exemplu încărcările utile ale planşeelor, grinzilor, acoperişurilor
sau încărcările din zăpadă, vânt şi variaţia temperaturii etc;
Intensitatea de calcul Fd a unei acţiuni Feste:
- acţiuni accidentale (A), ca de exemplu explozii, incendii, impactul de la vehicule sau
mişcări seismice (AE). Fd = Y1F,,p (2.39)
Încărcările provenite din acţiunea lichidelor, în funcţie de variaţia presiunii în timp, pot fi
considerate acţiuni permanente şi/sau variabile.
în care: F,.,P ='I'· F, este valoarea reprezentativă a acţiunii;
Acţiunile se mai pot clasifica şi după următoarele criterii: r1 coeficientul parţial al acţiunii, care ţine cont de posibilitatea abaterilor defavorabile ale
- origine (acţiuni directe sau indirecte); acţiunii de la valoarea reprezentativă;
- poziţia în spaţiu (fixă sau mobilă); 'I' o valoare dintre 1,0 sau ljlo şi '1'1 sau 'Jf2 (tab. 2.13).
- natura şi/sau răspunsul structurii (statice sau dinamice).
46 47
 Conform relaţiei 1.12 la detenninarea valorii de calcul al efortului secţional Ed valoarea de - Combinaţiile accidentale se pot obţine cu relaţia:
calcul a acţiunilor se obţine cu relaţia:
't' 2,1 )Qk,l "+"""'
'\'G
L.J k.J."+"P"+"Ad "+"(11r1,1 sau11r 'f' L...J I 2,1.Qk,1. (2.44)
(2.40) )LI i>l

în care: r," este coeficientul parţial al acţiunîi, care ţine cont de incertitudinile ale modelelor de Alegerea între lf/J,IQk.1 şi lf/2,1Qk.1 se face în funcţie de caracteristica situaţiei de proiectare
accidentală (impact, incendiu respectiv situaţia după un eveniment excepţional).
calcul adoptate sau în unele cazuri chiar la modelarea acţiunilor.
În general combinaţia accidentală conţine o singură acţiune excepţională A (incendiu
explozive sau impact) sau se referă la o situaţie după un eveniment excepţional când A = O.
Tabelul 2.13 Valorile recomandate pentru coeficienţii 1f1 la clădiri Precomprimarea este destinată, în majoritatea situaţiilor, să aibă efecte favorabile; de aceea,
Actiuni 'Fo 'F1 'F, pentru verificările în starea limită ultimă se utilizează coeficientul yp,fav= 1,0. Această valoare poate
Incărcările utile (EN 1991-1-1) fi utilizată şi în verificările la oboseală.
Locuinţe şi birouri: 0,7 0,5 0,3 Pentru verificări la starea limită de stabilitate, în prezenţa precomprimării exterioare, dacă o
Săli de adunare şi &'Patii comerciale: 0,7 0,7 0,6 creştere a valorii precomprimării poate fi defavorabilă se utilizează coeficientul parţial yp,nefav=l,3.
Depozite: 1,0 0,9 0,8
Circulaţîa vehiculelor, vehicole::; 30k:N: 0,7
Pentru verificări ale efectelor locale se va utiliza coeficientul Yp,nefav=l,2. Valoarea medie a
0,7 0,6
30 kN < vehicol :S 160 k:N: 0,7 05 0,3 forţei de precomprimare P m se obţine din anexa VII.
Acoperişuri: o o o - Combinaţia în situaţie de proiectare seismică se obţine cu relaţia:
Încărcări din zăpadă (EN 1991-1-3)
Pentru amplasamente situate la altitudini H > I OOO ~G
L.J k,J."+"P"+"A.Ed "+"'°'"f
L.J I 2,1.Q.
k,1
(2.45)
peste nivelul mării 0,7 0,5 0,2 j:O:I i>I

Pentru amplasamente situate la altitudini H :S I OOO

La combinatiile
, de mai sus valorile de calcul ale actiunilor
, în starea limită ultimă sunt trecute
peste nivelul mării 0,5 0,2 o
Încărcări din vânt (EN 1991-1-4) 0,6 0,2 o în tabelul 2.15.
Acţiuni din variatii de temperaturi (EN 1991-1-5) 0,6 0,5 o
Tabelul 2.15 Valorile de calcul ale acţiunilor în starea limită ultimă
Valoarea coeficienţilor parţiali ai acţiunilor y F sunt prezentaţi în tabelul 2.14. Acţiuni variabile care nu
Pentru acţiunile accidentale, valoarea da calcul Âd trebuie să fie specificată în fiecare proiect, Acţiuni permanente
sunt dominante dar
acţionează în acelaşi
iar pentru acţiunea seismică, valoarea de calcul ÂEd trebuie stabilită pe baza valorii caracteristice ÂEK Acţiuni
timp
sau se prescrie pentru fiecare construcţie pe baza răspunsului dinamic al structurii, ţinând cont de Combinaţie Relaţia variabile
Acţiunea
specificaţiile cuprinse în EN 1998. dominante
principală Restul
Favorabil Defavorabil
(dacă acţiunilor
Tabelul 2.14 Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă există)
(2.41) YGi.sun, Gki.suo Yc;.inf, (]in mr 1h't0kt - 'Vn i l/lo il)k i
Actiuni permanente Acţiuni Fundamen-
Starea limită
temporare tală
(2.42) Vc; sun, G/dsun YGiinf, Gki.inf - '\ln l Ula 1Qk1 VnillfoiOki
ultimă YGj,sup YGJ,inf (2.43) Yc· su•" Gk· sun Yc; inf, G1n inf Vn10kl - Yo.i l/loiQki
Yn1sauyni
!Jl1,1sau lf/2,2
EQU 1,1 0,9 1,5 Accidentală (2.44) Gkj,sup Gkj,inf Ad 'I'2,;Qk,i
Qkl
STR 1,35 I, I 1,5
GEO Seismică (2.45) GĂ-isun Gk„inr ÂEd - !fl21Qki
1,0 1,0 1,35

2.3.4 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită ultime (fără oboseală) 2.3.5 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită de serviciu

- Combinaţiile fundamentale se constituie pentru 'situaţiile de proiectare persistente ş1 Pentru verificările la aceste stări limită se definesc următoarele trei situaţii:
tranzitorii în baza relaţiei: - Combinaţii caracteristice pentru stările limită ireversibile de serviciu, conform relaţiei:

,L.,YG,j Gk.j "+n rp P"+"rQ,l Qk,l "+"""""'

'\' ,L.,YQ,;lf/o,; Qk,; (2.41) '\'o
L.J k,jn+"P"+"Qk,1 "+""lf/
L.J 0,1.Qk,1. (2.46)
f~_l i>l j;"'.l i>l

sau ca alternativă la stările limită STR şi GEO cea mai defavorabilă situaţie dintre următoarele două - Combinaţii frecvente pentru stările limită reversibile de serviciu, conform relaţiei:
expresii:
~ Qk,1 "+"'"'
'\'o
L..J ."+"P"+"lf/1,1 Qk,1 "+""lf/
L...J 2,1.Q. (2.47)
,L.,YG,j Gk.j "+" r p11+" r
p Q,11f/o,1 ,L.,YQ,;lf/o,; Qk,; (2.42) }2':1
k,j k,1
i>l
;;::;1 i>i
Combinaţii cvasipermanente pentru efectele de durată şi aspectul structurii (fisurarea şi
,L.,'o;YG,J Gk,j "+"YP P"+" YQ,1 Qk,1 "+""
'\';: ,L.,YQjlf/o,;Qkj (2.43)
j?l î>l deformaţiile), conform relaţiei:
unde ,;: = 0,85 coeficient de reducere în cazul în care încărcarea permanentă acţionează în sens '\'
~ kJ
G ."+" P"+"" llF .Q .
L.ir2~ k~
(2.48)
defavorabil cu valoarea recomandată. j<::l i>l

48 49
 -- -

Dacă EN 1991-EN 1999 nu dispune altfel, în cadrul stării limită de serviciu coeficienţii parţiali
YF vor avea valoarea 1,0 (tabelul 2.16). 3. PROIECTAREA ELEMENTELOR ÎN STAREA LIMITĂ
ULTIMĂ
Tabelul 2.16 Valorile de calcul ale acţiunilor utilizate în combinaţii
Actiuni nermanent, Gd Actiuni variabile, Qa
Combinaţii
Defavorabile Favorabile Dominante Altele 3.1 Încovoierea cu sau fără forţă axială
Caracteristice Gkj,sup GkJ,tnr Qk.I !/fo,;Qk,i 3.1.1 Ipoteze de calcul
Frecvente Gkj,sup GkJ,inr 'f/1.1Qk.l !/12,;Qk,i
Cvasipermanente Gk;SU" Glriinf w21Qkl !/f2iQki
Analiza unei secţiuni transversale în vederea determinării rezistenţei ultime a e1 necesită
adoptarea următoarelor ipoteze simplificatoare:
- secţiunile rămân plane după deformare;
- deformaţia specifică a armăturii aderente, la întindere ori la compresiune, este aceeaşi cu a
betonului înconjurător;
- rezistenţa la întindere a betonului se neglijează;
- eforturile din betonul comprimat se deduc din diagrama de calcul efort-deformaţie din
figura 2.3 sau 2.4;
- eforturile din armătura obişnuită sau pretensionată se obţin din diagrama prezentată în
figura 2.6 sau 2.7;
- deformaţia specifică a betonului din secţiunile transversale supuse la compresiune
aproximativ centrică (e/h < 0,1) se limitează la Bc2= 2%o pentru betoane cufck"S 50 N/mm2 ,
iar pentru valori mai mari conform tabelului 2.2;
- pentru secţiunile transversale care nu sunt în întregime comprimate, deformaţia limită la
compresiune se ia Bcu2 = 3,5%o pentru betoane cu /ck -S 50 N/mm2 , iar pentru restul cazurilor
conform tabelului 2.2;
- pentru .cazuri intermediare, deformaţia specifică la compresiune se obţine presupunând că
secţiunea se roteşte în jurul pivotului C (fig. 3.1).

d
h

• -- -- --~i:!.°L---.......;,
• • •
E.,e~-----,­ -------,-------- ? --------,--- ~ E.
E., E, o e<0(e") E~(E.„)
Figura 3.1 Distribuţiile posibile de deformaţii în secţiunea transversală

Dacă se va utiliza diagrama efort-deformaţie din figura 2.4, cele de mai sus rămân valabile,
înlocuind oc2 CU Bc3, respectiv ocu2 CU ocu3·
Deformaţia specifică totală a armăturii pretensionate în starea limită ultimă este:
&p = &p(o) + A&p

în care: &p(o) este deformaţia specifică din precomprimare;

A& P - deformaţia specifică adiţională (creşterea deformaţiei specifice a armăturii
pretensionate Âp din momentul decompresiunii betonului în fibra adiacentă până în
momentul atingerii scurtării limită a betonului în zona comprimată &," 2 ).
Deformaţia specifică pentru armăturile obişnuite şi cele pretensionate se limitează la valoarea
oua conform paragrafelor 2.2.1 respectiv 2.2.2.
Distribuţia eforturilor unitare pe înălţimea zonei comprimate de beton rezultă de formă
parabolică dreptunghiulară dacă se utilizează diagrama ac-oe din figura 2.3. Având în vedere
mecanismul destul de laborios de calcul, există posibilitatea ca pornind de la diagrama specificată
ac-Bc din figura 2.4, să se folosească o diagramă dreptunghiulară pentru distribuţia eforturilor unitare
de comprsesiune în beton, conform figurii 3 .2.
50 51
 rf1,

-c
~
~

"!
"'
~
~

"'
,...,
~
~

'1:
,...,
'-'
~

"'
,...,
~
~
\O
,...,
~
~
<--
"'
~
~

~
00
,...,

.A,
-------
~
F,
N+ ~

"" ""N kl"

A
kl"

-=
~
Figura 3 .2 Distribuţia deformaţiilor şi a eforturilor în secţiunea transversală
* ""'c>"' 0 ,,,, -,,N/"" ,,,,
<n
I ~

Factorul  din figura 3.2 defineşte înălţimea efectivă de calcul Xc a zonei comprimate de beton u b"
b~
,, =
,,,, '------'
I
""
I

~-
~
Ol I
şi se stabileşte astfel: u = ~- "'a ""NI
,1, = 0,8 pentru fck :S C50/ 60;
<l) +
""~' + "'a
·-·-"" b~ li li 0
,1,=0,8
400
fck -50
pentru f,k > C50/60, -"'
~-

O)
P:::
~-
I
N

'"li'
~
....:;'
N
""'§_
~

R
I
kl"
~
kl"
""NI
b~
N

""<:"
+
~

J
~
~
~'
""<:~
+
iar coeficientul 17 de reducere a rezistenţei betonului ţine cont de efectele de lungă durată şi efectele ""~' ~ fi 0 R
-5 R
'
<n
c>
> ""<:"
M
~ ----;:; M
I
nefavorabile rezultând din modul de aplicare a încărcării şi se determină după cum urmează: s: 1+ "" "'"li "-OE
=
~

+
""'"" J
;::-'
li
17=1,0 pentru fc, :S C50/ 60; ~
I
'
~~ '-;:; ""I
kl" kl"N
Jli !::'-
kl"
~ "'""''
~
f -50 li
'"li' ~
1J =1,0 ';oo pentru fc" > C50! 60. '
~~
li b"
,, "'li" e;,"
li li li

~ "
~ ""<:"
+ b"
N

b" ~
~
" ::i: §
~~
Dacă
zona comprimată descreşte în direcţia fibrei extreme comprimate, valoarea 17 /cd se +I
"'"
reduce cu 10%. li

~
i1:!
.§ ""
- "" ,} Ol·~'"'
·--·-
<l)
3.1.2 Relaţii de calcul ~

u
·ş J ~
>
o<.) li /\
Determinarea momentului încovoietor capabil se face utilizând cele două ecuaţii de echilibru o
,.s
f:l
"' k]
+ '"'t:'o R

"'' "'
M
(/] <.)
~
static precum şi relaţiile dintre deformaţiile specifice, relaţii ce rezultă din ipoteza secţiunilor plane. li
li
De asemenea, atunci când este necesar, se folosesc curbele caracteristice ale celor două materiale '"'
pentru a stabili efortul unitar în funcţie de deformaţia specifică.
În tabelul 3.1 sunt date schemele şi relaţiile de calcul pentru secţiunile de formă
dreptunghiulară solicitate la încovoiere cu sau fără forţe axiale.
Calculul secţiunilor de formă T se face după schemele şi relaţiile de calcul din tabelul 3.2.
-i=~

În cazul solicitării la întindere cu mică excentricitate (eo =M&1f Ned< h/2-d1) nu se contează pe E
participarea betonului la preluarea eforturilor. Relaţiile de calcul în acest caz sunt: fr
{J
NEd =(Ad+ A,,)fyt (3.13)
M Ed,1 = MEd -NEd. Y.<1 =-A,,. f.,.d(d -d,) (3.14) -·=- --=
....
o
<=l

MEa, 2 = MEd + NEd · (d - Y.<1 -d,)= A, 2 • f.,.a(d -d 2 ) (3.15) ·- "'

~-
u
u
u

-= ""s
<l)
O)
în care MedsJ şi
Meds2 reprezintă momentele de încovoiere în• raport cu centrele de greutate ale "'
armăturilor Âs1 respectiv Âsl·
.El
u <l)
La solicitarea de întindere centrică, capacitatea portantă a secţiunii are valoarea: Ol
<.)
-Ol
u
(/]
NEd =A,. fyd (3.16)
în care A, este aria totală de armătură dispusă simetric în secţiune. ~ O)

Atunci când momentul încovoietor este însoţit de o forţă axială de compresiune, valoarea
momentului încovoietor de calcul, obţinut din analiza statică va fi egală cu cel puţin eoNea în care
·- o,

1"'
eo = h I 30 :=:: 20mm.
Calculul secţiunilor solicitate la încovoiere se face cu relaţiile prezentate mai sus, în care se
"-P:::,...,
consideră Ned =O.
Starea limită ultimă indusă de deformarea structurală (flambajul) se referă la structuri sau la
elemente flexibile, solicitate îndeosebi la compresiune, a căror capacitate portantă este influenţată în
--.g=
E-<
O)

mod semnificativ de deformaţiile lor.

52
 Proiectarea la stabilitate structurală ţinând seama de efectele de ordinul doi trebuie să ofere
siguranţa că, pentru cele mai defavorabile combinaţii de acţiuni în starea limită ultimă, nu se
,....__
°'
M
~
,....__

-
o
M
~
- -
,....__

M
~
,....__
N

M
~
produce pierderea echilibrului static (local sau al structurii în ansamblu), sau rezistenţa secţiunilor
transversale individuale solicitate la încovoiere şi forţe longitudinale nu este depăşită.
Comportarea structurală trebuie să fie verificată în orice direcţie în care ruperea datorită
efectelor de ordinul doi poate apărea.
Posibilele incertitudini referitoare la rigiditatea conexiunilor trebuie luate şi ele în considerare.
Aspecte ale analizei efectelor de ordinul II sub încărcări axiale sunt prezentate în anexa N.
+
3.1.3 Dimensionarea grinzilor
3.1.3.1 Secţiuni dreptunghiulare

Conform relaţiei din tabelul 3.1 şi a figurii 2.6, pentru oţelul S500 se obţine Qim, apoi utilizând
relaţia(3.6) se pot calcula valorile coeficientului µ!im în funcţie de clasa betonului (tabelul 3.3).

Tabelul 3.3 Valorile coeficienţilor Siim şi µ1im în funcţie de clasa betonului pentru oţel S500

~
c
Â
n S C50/60

0,8000
C55/65

0,7875
C60/75

0,7750
C70/85

0,7500
C80/95

0,7250
C90/105

0,7000
~ :~ n 1,0000 0,9750 0,9500 0,9000 0,8500 0,8000
I
li ·~
(Jim 0,617 0,588 0,572 0,554 0,545 0,545
"'
~ 0,372 0,347 0,328 0,296
µJim 0,269 0,247
S"o
(.)
..... Pentru betonul uşor având clasa LC S 50/55 şi oţel S500 valorile Siim şi µHm sunt trecute în
o tabelul 3 .4 pentru diferite clase de densitate.
·~
~

-.s
<.)
(.)
.....
Tabelul 3.4 Valorile coeficienţilor Siim şi µ1im pentru oţel S500 şi beton uşor LC S 50155

p <800 < 1000 < 1200 < 1400 '.01600 s 1800 '.02000
"'
·~

·~· (1m.
-~ 0,4988 0,5199 0,5393 0,5572 0,5738 0,5892 0,6030
'rj
µlim
.s 0,319 0,329 0,338 0,346 0,354 0,360 0,366
(s
<.)
'rj Utilizarea oţelurilor PC52 şi OB37 Ia betoane cu clase superioare nu este rentabilă, din acest
f-<
::::
;:! motiv se prezintă valorile Slim şi µum pentru betoane până la clasa C50/60:
..... o.
o "'
<.) OB37 ţlim = 0,769; µ!im= 0,425
] ;:;
.....
o(.) PC52 ţlim = 0,700; µJim= 0,403
·~
~·
(.)
<.)

"'
-"'
(.)

(.)
"'
M
~
;;i PC60 ţlim = 0,665; µlim = 0,390
)64,5 ... 7,1 ţlim = 0,647; µlim = 0,383
~
El;:! <.) STNB
i
'rj
(.)
"'
Ei
<.)
o. Valoarea relativă a momentului încovoietor MEds se obţine cu relaţia:
'~"
(.) <.)
..::::
(.)
<Zl
/- - - - ?- ·~
i;... .....
o
·~
<.)
µ
MEd.<
bd 2f,cd
(3.17)
§'
-~
<.)
o. "'
·~
·~
Armarea simplă se foloseşte dacă µS µum. aria de armătură calculându-se cu relaţia de mai jos:
~·

"' A =w·b·dhd ±NEd (3.18)

"
IZ
"'!
<.)

"' ' fyd fyd

-.s"'
·~

--
•.ţ:j,
M în care: OJ=·77·ţ (3.19)
; :!
<.)
~ Coeficienţii ţ şi OJ se determină în funcţie de µ din tabelul 3 .5 a pentru betoane S C60/7 5 şi
.n 3.5b pentru betoane> C60175 indiferent de marca oţelului .
"'
f-< *

55
Tabelul 3.5a Coeficienţii pentru calculul secţiunii dreptunghiulare simplu armate supuse la µ <C50/60 <C55!65 <C60/75
încovoiere cu/rară forţa axială, pentru beton :S C50/60 ( Q) L's1[%0] ( Q) c<J[%o] ( Q) l's1[%0]
0,315 0,4897 0,3917 4 0,5142 0,3950 3 0,5414 0,3986 2
<C50/60 <C55/65 <C60/75 0,320 0,5002 0,4002 3 0,5254 0,4037 3 0,5535 0,4075 2
µ
( Q) es1[%0] ( Q) l's1[%0] ( Q) Cs1[%0] 0,328 0,5169 0,4135 3 0,5432 0,4173 3 0,5725 0,4215 2
0,010 0,0126 0,0101 25 0,0131 0,0101 25 0,0137 0,0101 25 0,330 0,5211 0,4169 3 0,5477 0,4208 3
0,015 0,0189 0,0151 25 0,0197 0,0151 25 0,0205 0,0151 25 0,335 0,5319 0,4255 3 0,5593 0,4297 2
0,020 0,0253 0,0202 25 0,0263 0,0202 25 0,0275 0,0202 25 0,340 0,5429 0,4343 3 0,5710 0,4387 2
0,025 0,0317 0,0253 25 0,0330 0,0253 25 0,0344 0,0253 25 0,345 0,5540 0,4432 3 0,5829 0,4479 2
0,030 0,0381 0,0305 25 0,0397 0,0305 25 0,0414 0,0305 25 . 0,347 0,5585 0,4468 3 0,5878 0,4516 2
0,035 0,0445 0,0356 25 0,0464 0,0357 25 0,0484 0,0357 25 0,350 0,5653 0,4523 3
0,040 0,0510 0,0408 25 0,0532 0,0409 25 0,0555 0,0409 25 0,355 0,5769 0,4615 3
0,045 0,0576 0,0461 25 0,0600 0,0461 25 0,0626 0,0461 25 0,360 0,5886 0,4708 2
0,050 0,0641 0,0513 25 0,0668 0,0514 25 0,0698 0,0514 25 0,365 0,6005 0,4804 2
0,055 0,0708 0,0566 25 0,0737 0,0566 25 0,0770 0,0567 25 0,370 0,6126 0,4901 2
0,060 0,0774 0,0619 25 0,0807 0,0620 25 0,0842 0,0620 25 0,372 0,6175 0,4940 2
0,065 0,0841 0,0673 25 0,0876 0,0673 25 0,0915 0,0674 25
0,070 0,0908 0,0726 25 0,0946 0,0727 25 0,0989 0,0728 25
0,075 0,0976 0,0780 25 0,1017 0,0781 25 0,1062 0,0782 24 Tabelul 3 .5b Coeficienţii pentru calculul secţiunii dreptunghiulare simplu armate supuse la
0,080 0,1044 0,0835 25 0,1088 0,0836 25 0,1137 0,0837 23 încovoiere cu/fără forţa axială, pentru beton > C60/7 5
0,085 0,1112 0,0890 25 0,1159 0,0891 24 0,1211 0,0892 21
0,090 0,1181 0,0945 25 0,1231 0,0946 22 0,1287 0,0947 20 <C70/85 <C80/95 <C90/105
ţl
0,095 0,1250 0,1000 25 0,1303 0,1001 21 0,1362 0,1003 18 ( Q) Cs1[%0] ( Q) l's1[%0] ( w 0,1[%0 J
0,100 0,1320 0,1056 23 0,1376 0,1057 19 0,1438 0,1059 17 0,010 0,0149 0,0101 25 0,0163 0,0101 25 0,0180 0,0101 25
0,105 0,1390 0,1112 22 0,1449 0,1114 18 0,1515 0,1115 16 0,015 0,0224 25 0,0246
0,0151 0,0151 25 0,0270 0,0151 25
0,110 0,1460 0,1168 20 0,1523 0,1170 17 0,1592 0,1172 15 0,020 0,0300 0,0202 25 0,0328 0,0202 25 0,0362 0,0203 25
0,115 0,1531 0,1225 19 0,1597 0,1227 16 0,1670 0,1230 14 0,025 0,0376 0,0254 25 0,0412 0,0254 25 0,0454 0,0254 25
0,120 0,1603 0,1282 18 0,1672 0,1285 15 0,1748 0,1287 14
0,1675 0,1340 0,030 0,0452 0,0305 25 0,0496 0,0305 25 0,0546 0,0306 25
0,125 17 0,1747 0,1342 15 0,1827 0,1345 13
0,130 0,1747 0,1398 17 0,1823 0,1401 14 0,1907 0,1404 0,035 0,0529 0,0357 25 0,0580 0,0358 25 0,0639 0,0358 25
12
0,135 0,1820 0,1456 16 0,1899 0,1459 13 0,1987 0,1463 12 0,040 0,0606 0,0409 25 0,0665 0,0410 25 0,0733 0,0411 25
0,140 0,1893 0,1515 15 0,1976 0,1518 13 0,2067 O, 1522 11 0,045 0,0684 0,0462 25 0,0751 0,0463 25 0,0828 0,0463 25
0,145 0,1967 0,1574 14 0,2053 0,1578 12 0,2148 0,1582 11 0,050 0,0763 0,0515 25 0,0837 0,0516 25 0,0923 0,0517 25
0,150 0,2042 0,1633 14 0,2131 0,1638 11 0,2230 0,1642 10 0,055 0,0841 0,0568 25 0,0923 0,0569 25 0,1018 0,0570 23
0,155 0,2117 0,1693 13 0,2210 0,1698 11 0,2312 0,1703 10 0,060 0,0921 0,0621 25 0,1011 0,0623 23 0,1115 0,0624 21
0,160 0,2192 0,1754 12 0,2289 0,1759 10 0,2396 0,1764 9 0,065 0,1001 0,0675 24 0,1099 0,0677 21 0,1212 0,0679 19
0,165 0,2268 0,1815 12 0,2369 0,1820 IO 0,2479 0,1825 9 0,070 0,1081 0,0730 22 0,1187 0,0731 19 0,1310 0,0734 17
0,170 0,2345 0,1876 11 0,2449 0,1882 10 0,2564 0,1888 8 0,075 0,1162 0,0784 21 0,1276 0,0786 18 0,1409 0,0789 16
0,175 0,2422 0,1938 11 0,2530 0,1944 9 0,2649 0,1950 8 0,080 0,1243 0,0839 19 0,1366 0,0842 16 0,1508 0,0845 15
0,180 0,2500 0,2000 11 0,2612 0,2006 9 0,2735 0,2013 8
0,185 0,2578 0,2063 0,085 0,1325 0,0894 18 0,1456 0,0897 15 0,1608 0,0901 14
10 0,2694 0,2070 8 0,2821 0,2077 7
0,190 0,2657 0,2126 10 0,2777 0,2133 8 0,2908 0,2141 7 0,090 0,1408 0,0950 16 0,1547 0,0953 14 0,1709 0,0957 13
0,195 0,2737 0,2190 9 0,2860 0,2198 8 0,2996 0,2206 7 0,095 0,1491 0,1006 15 0,1639 0,1010 13 0,1811 0,1014 12
0,200 0,2818 0,2254 9 0,2945 0,2263 7 0,3085 0,2272 6 0,100 0,1574 0,1063 14 0,1731 O, 1067 12 0,1914 0,1072 11
0,205 0,2899 0,2319 9 0,3030 0,2328 7 0,3175 0,2338 6 0,105 0,1659 0,1120 14 0,1825 0,1124 12 0,2017 0,1130 10
0,210 0,2980 0,2384 8 0,3116 0,2394 7 0,3266 0,2404 6 0,110 0,1744 0,1177 13 0,1918 0,1182 11 0,2122 0,1188 10
0,215 0,3063 0,2450 8 0,3202 0,2460 7 0,3357 0,2471 6 0,115 0,1829 0,1235 12 0,2013 0,1241 10 0,2227 0,1247 9
0,220 0,3146 0,2517 8 0,3290 0,2528 6 0,3449 0,2539 6 0,120 0,1915 0,1293 11 0,2108 0,1299 IO 0,2333 O, 1307 9
0,225 0,3230 0,2584 7 0,3378 0,2595 6 0,3542 0,2608 5 0,125 0,2002 0,1351 11 0,2205 0,1359 9 0,2441 0,1367 8
0,230 0,3314 0,2652 7 0,3467 0,2664 -, 6 0,3636 0,2677 5 0,130 0,2090 0,1411 10 0,2302 0,1418 9 0,2549 0,1427 8
0,235 0,3400 0,2720 7 0,3557 0,2733 6 0,3731 0,2747 5
0,135 0,2178 0,1470 IO 0,2399 0,1479 8 0,2658 0,1488 7
0,240 0,3486 0,2789 7 0,3648 0,2803 5 0,3827 0,2818 5
0,245 0,3573 0,2859 0,3740 0,140 0,2267 0,1530 9 0,2498 0,1539 8 0,2768 0,1550 7
6 0,2873 5 0,3924 0,2889 4
0,250 0,3661 0,2929 6 0,3833 0,2945 5 0,4023 0,2962 4 0,145 0,2356 0,1591 9 0,2598 0,1601 7 0,2879 0,1613 6
0,255 0,3750 0,3000 6 0,3926 0,3017 5 0,4122 0,3035 4 0,150 0,2447 0,1652 8 0,2698 0,1663 7 0,2992 0,1675 6
0,260 0,3840 0,3072 6 0,4021 0,3089 5 0,4222 0,3109 4 0,155 0,2538 0,1713 8 0,2799 0,1725 7 0,3105 0,1739 6
0,265 0,3930 0,3144 5 0,4117 0,3163 4 0,4324 0,3183 4 0,160 0,2630 0,1775 8 0,2902 0,1788 6 0,3220 0,1803 5
0,270 0,4022 0,3218 5 0,4214 0,3238 4 0,4426 0,3259 4 0,165 0,2722 0,1838 7 0,3005 0,1852 6 0,3336 0,1868 5
0,275 0,4115 0,3292 5 0,4312 0,3313 4 0,4531 0,3336 4 0,170 0,2816 O, 1901 7 0,3109 0,1916 6 0,3453 0,1934 5
0,280 0,4208 0,3367 5 0,4411 0,3389 4 0,4636 0,3413 3 0,175 0,2910 0,1964 7 0,3214 0,1981 5 0,3571 0,2000 5
0,285 0,4303 0,3443 5 0,4511 0,3466 4 0,4743 0,3492 3 0,180 0,3005 0,2029 6 0,3321 0,2046 5 0,3691 0,2067 4
0,290 0,4399 0,3519 4 0,4613 0,3544 4 0,4851 0,3571 3 0,185 0,3101 0,2093 6 0,3428 0,2113 5 0,3812 0,2135 4
0,295 0,4496 0,3597 4 0,4716 0,3623 3 0,4960 0,3652 3
0,295 0,5508 0,3718 2
0,300 0,4594 0,3675 4 0,4820 0,3703 3 0,5071 0,3734 3
0,305 0,4694 0,3755 4 0,4926 0,296 0,5533 0,3735 2
0,3784 3 0,5184 0,3817 3
0,310 0,4794 0,3836 4 0,5033 0,3867 3 0,5298 0,3901 3

56 57
 Armarea dublă este necesară dacăµ> µ 1im, ariile de armătură determinându-se cu relaţiile 3.1,
3.2 şi 3.4 după cum urmează: 3.1.4 Dimensionarea stâlpilor
2 · 3.1.4.1 Secţiuni dreptunghiulare
A _ M Ed' - µlimbd fcd (3.20)
s2 -
cr„(d-d,) În mod curent, stâlpii se armează simetric A,i = A, 2 • Determinarea armăturii totale
I (3.21)
A,1 = - f (J...1Jf,/~1imbd + A,,cr,, ± N Ed) 401 = A,1 + A, 2 = 2A.,1 se face pe baza valorilor:
yd

Dacă s„ > syd se consideră a, 2 = fyd, iar relaţiile (3.20) şi (3.21) se pot pune sub forma:
b~f ~~I
dl
-=-
d, (3.29)
µ= ; V= ;
cd Ued h h
A = µ - µIun bd' hd (3.22)
2
' d-d2 f yd cu ajutorul figurii 3.6, pentru betoane cu clasa :S C50/60

A,1 = OJlimbd hd + A.,2 ± NEd (3.23) A,tot = m,o,bh hd fyd I (3.30).

fyd fyd
Dacă cantitatea totală de armătură se repartizează uniform pe cele patru fete
• Astot /4
se vor utiliza
În relaţia 3.18 şi 3.21 semnul superior corespunde întinderii, iar semnul inferior compresiunii.
tabelele din figura 3.7. Coeficientul w,01 corespunde de asemenea pentru betoane cu clasa '.S C50/60.
Pentru grinzi dreptunghiulare realizate din beton uşor se utilizează relaţiile de mai sus
Stâlpii solicitaţi de o forţă axială NEd şi un moment încovoietor MEd, la care planul de acţiune
înlocuind/cd cuficd (conform punctului 2.1.6).
al momentului încovoietor nu coincide cu planul de simetrie al secţiunii se consideră solicitaţi la
compresiune excentrică oblică.
3.1.3.2 Secţiuni în formă T
Având în vedere că la marea majoritate a structurilor solicitările se obţin cu ajutorul unor
programe de calcul tridimensionale, la stâlpi se obţin momente după axele principale ale secţiunii
Dacă blbw 2: 5, în general axa neutră este în placă x '.S hr, sau dacă este satisfăcută condiţia:
MEdy şi MEdz (fig. 3.8a).
µ= Mîd' bh(
~ 1]-_[_ 1-0,5_[_ h) (3.24)
b,,,d f,, b,,, d d
În această situatie dimensionarea sectiunilor de formă T se face cu relatiile de la sectiunile
dreptunghiulare, înlo~uind lăţimea grinzii c~ lăţimea plăcii. ' '
Dacă axa neutră se află în grindă (x > h1) se determină momentul redus

hf ( b,,,-1
µ, 1 =µ-17d b l-0,5d J( h/J (3.25) 1.60

şi se compară cu valoarea limită din tabelul 3.3.

• dacăµ,1 '.Sµ!im se foloseşte armarea simplă; din tabelul 3.5 se obţin coeficienţii w şi ,;'cu care
se determină aria de armătură:
A, = [{j) + IJ(I - b,,,)
b d
!1.LJbd J;d ± NEd
fyd fyd
(3 .26)

azu1 - •• • l• - •• 0,0035(1-q) 0.80

A

mc respectam mega 1taţ11 &, 1 = q > &yd;

0.60
• dacă µ, 1 2: µ!im este necesară armarea dublă
0.40
µ-µJim -77~ ( :,, -lJ(l-0,5~ Jb d'hd (3.27) 0.20
A...2 d-d 2 w f yd µ
......-LLLLLLLJ I I 1.._

A,1 = [bwdA.qlim + (b - b„ )hf Yffcd + A.'2 ± N Ed (3.28) o 0.05 0.1 o 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50 0.55
fyd fyd
Figura 3.6 a) Diagrame pentru calculul stâlpilor d/h=0,05
În relaţiile de mai sus NEd se consideră cu semnul „-" în cazul compresiunii şi cu „+" în cazul
întinderii.

59
58
 ! V
1.80

1.60

l~
1.40 1.40

1.20 1.20 A.1

' +d1
b
1.00 I,
I ·I As1=As2

0.80

0.60 f---

0.40
0.20 I --+-+-~-+h''---îf-7~1"--cr--V---;-'c-r---t----t--

C--=--Â'~.~1~~::~~'f''"-~~-7"~.L-4"'-"--L.-C =L
20
1 I I ' I I I I I I1I I IL I I I I I .:::.

0. +-7"----:;i:-"'1-J_l_L I li I o 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50
o 0.05 0.1 o 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50 Figura 3.6 d) Diagrame pentru calculul stâlpilor d/h = 0,20
Figura 3.6 b) Diagrame pentru calculul stâlpilor dlh=0,10
!VEd
3.00 C12/15-C50/60
!
1.80 ~ 2.80
d,fh=0.10
--------- ---- -

@ih~-o .15 j

i
1.60.
A.2
t 2.60 I
I<- b -I

:hr: =~Tf
--Oltot ---r- 2.40
d2=d1
2.20 I dh

i=d1
2.00 - "'1 ----~ll
b .
r ·"----1 I

As1=As2
1.80

1.60 -

0.80 [ .
L
0.60 ~
r:::- -

~.o
0.40 ~··-------+-----V--
0.20 f:-
I µ
o 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50
Figura 3.6 c) Diagrame pentru calculul stâlpilor d/h = 0,15
o 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90
Figura 3.7 a) Diagrame pentru calculul stâlpilor dilh=0,10
60 61
 Ed
3.00
'Ito.
a) b) c) d)
Mzai
2.80
~ 'I.. - ~

-
[C12/1~-C50/60 ·
d,fh-0.20
1 d1=d1
+
i
d1=d1\

l
d1= d1
î

~
I\ \' I
~\
2.60
~ \\'. -- ~

2.40
1:-\\\k~' I
-~
~ b -..j
Myd
2.20 l\\'-'\10;
[::\-\' \ \ ' - ---
-

I,
-111 h _ _ _i__ '

lfV
« ~
Âs,tot Âs,tot
4
Âs,tot
2
N0::"'s _]Jl
/J _L
h
2.00
'- \ ,'\,\ ..... \
1.80 \ '. \ \'\ \ .\'
-

I
I\\ \"' .\' ~~\\ ~-" \\ \
\ ~ '
- -
I dit d1! d1l
I \ \ \ :-,.~ .\' °' \,
1.60 -
""o '
1.40 I ' ' ' ' " ~'"'I~\ b jl.1, d1,=,d1 Ă d~p1
~~ \ -~ ~.\\li\ -- '
1.20 I'. ' \ . I\ \ \ 1\ Figura 3.8 Compresiune excentrică oblică
i\' \ ,:;;-'I\\ -... \>1 \I\\ l\ \
1.00 N
!'I..
,,~ 1 \'-\~, 11
\ .\i.\' \ . \ 'l\\ "
-- Dacă - µ Ed' atunci pentru modurile de armare din figura 3.8b ŞI 3.8c se
µ Edy > consideră

0.80 '\;\'-\\,\
%";
\\\\' ~
I\\ 1\ \ µ\ = µEdy şi µ, = µEm' altfel µ., =µEd' şi µ, = µEdy.
\ \ ' I \ \ \ I\
\I\\ \ ~

~,_,\11\1\ Pentru modul de armare din figura 3.8d µ 1= µEdy şi µ, = µEdz.

0.60
f I\ i\' lT\11\
...

I I li
0.40 ~- 7 ) \ I I li' -- - Din diagramele prezentate în figura 3 .9 se obţine coeficientul w101 cu care se determină

0.20 , i I li 'J I/ I I
--// '/I/ I I/J//
I I I
!- cantitatea de armătură cu relaţia 3.30.
......: /'/-./;/I//'/ ' I I I
' flE d
o
o 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90 1.001.05
µ1 µ1
~
Figura 3.7 b) Diagrame pentru calculul stâlpilor d 1/h=0,20 a) µ., .,."2.,__o,.so---, 0.40 0.30 0.20 0.10 0.00 0.10 0.20 0.30 0.40 O.SO
/i µ.,

~
În absenţa unei metode detaliate, se acceptă un calcul de dimensionare separat pe cele două
C12/15-C5····0-
d,/h=0.1 o
/60.J
0.50f--+--' 0.50
b,fb=0.1 o
direcţii principale ale secţiunii, aşa cum s-a arătat mai sus după care se verifică secţiunea obţinută la
compresiunea excentrică oblică cu relaţia de mai jos: 0.40

(MEdyjMRdyf" +(MEdz/MRdJa„ '.".l (3.31)

unde: MEc1y şi MEdz sunt momentele încovoietoare de calcul pe cele două direcţii, inclusiv efectele de
ordinul doi;
MRdy şi MRdz sunt momentele încovoietoare capabile pe cele două direcţii, calculate în ipoteza
compresiunii excentrice drepte, sub acţiunea forţei axiale de calcul NEd;
an este coeficientul care se determină din tabelul 3.6 în funcţie de valoarea de calcul a forţei
axiale de compresiune NEd şi de forţa axială capabilă la compresmne centrică
NRd = bhf,d + A,wtfyd '

Tabelul 3.6 Valorile coeficientului a 0

I NE~~Rd 0,1
1,0
0,7
1,5
1,0
2,0
0.30

Dimensionarea armăturilor se poate face şi cu ajutorul diagramelor de interacţiune din figura

0.40--+--+
3.9. Aceste diagrame de interacţiune sunt reprezentate pentru tipurile de armături din figura 3.8: V -1.1
- armături concentrate în colţuri (fig. 3.8b);
0.50 0.50
- armături uniform repartizate pe patru laturi (fig. 3.8c);
- armături repartizate pe două laturi (fig. 3.8d);.
Se calculează coeficienţii f12 0.50 0.40 0.30 0.20 0.10
µ1
0.00
µ1
0.10 0.20 0.30 0.40 0.50

V - NEd ' - MEdy · MEdz

(3.32) Figura 3.9 Diagrame de interacţiune N, My, Mz
d - bhl' ' µEdy - bh2 I' ŞI µEm = b' hi'
fJcd Jcd fJ cd

62 63
 µ1 µ1
3.1.4.2 Secţiuni circulare şi inelare

n
b) µ, 0.50 0.40 0.30 0.20 0.10 0.00 0.10 0.40 0.50
"'iţ 1--r 2/1 _5. -C50/60 I
~ = 4
c\ih=0.10 Armătura rezultată din calcul se distribuie uniform pe perimetrul secţiunii, dispunându-se cel
0.50 ~[----+--+- b/b=0.10
puţin şase bare.
V=- .

0.40 Aria totală de armătură rezultă din relaţia:

Astol = {J)tot
Ac fhd (3.33)
Jyd

- pentru secţiuni circulare coeficientul ro 101 se obţine din figura 3 .1 O în funcţie de d 1/h
2
respectiv µEd
MEd .
ŞlVEa =--
NEd
mcare A =7lh
'
-- (3.34)
A,hJ;d A,J;d ' 4

- pentru secţiuni inelare coeficientul w,0 , se obţine din figura 3.11 pentru rapoartele: !;_ = 0,90
ra
. d,
respectiv ~(--~) = 0,5 în funcţie de coeficienţii µEd şi VEd determinaţi cu relaţiile 3 .34 în care aria
r -r.
a '
de beton se obţine cu relaţia A, = 0,597ra2 = O,l 49h 2 •
0.40 Diagramele sunt valabile pentru betoane cu clasa :S C50/60.
V=ţ-1.1

0.50

y~s
I
µ,
µ, 0.50 0.40
C12/1S-C·5·0··/60 I
d,lh~0.10
Figura 3.9 Diagrame de interacţiune N, My, Mz
2.60 t--'"~'
"-f~"-'---
c) µ, o.so 0.40 0.30 0.20 0.10 0.10 0.20 0.30 0.40 2.401
'"iţii c1_211~-C·s·_0160J
-
2.20
[
d/h-0.10 ·1
0.50 b/b=0.10 _J

0.40 1.80

0.30
1.60

0.60

0.40

0.20

o ~
o 0.1 o 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.65
Figura 3.10 a) Diagrame pentru calculul stâlpilor circulari d/h = 0,10

µ,t:,;; J:::''
~ 0.50 0.40 0.30 0.30 0.40 0.50 1--12

Figura 3.9 Diagrame de interacţiune N, My, Mz

64 65
 3.2 Forţa tăietoare
~;:_-C-50/69
VEd
3.00 l___t1,111-020 3.2.1 Determinarea forţei tăietoare de calcul VEa
2.80
3.2.1.1 Grinzi simplu rezemate sau continue

2.60 Forţa tăietoare de calcul VEJ, se determină, într-o secţiune considerată, din încărcările
2.40 exterioare aplicate şi din precomprimare (armături aderente sau nu).
Ca şi la moment încovoietor verificările se efectuează la valoarea maximă a forţei tăietoare. În
2.20
urma calculului static forţa tăietoare maximă se obţine în axul reazemului.
2.00 În apropierea reazemelor o parte a încărcării poate fi preluată de reazem prin transmiterea
directă, deci, se poate admite o reducere a forţei tăietoare de solicitare (fig. 3.12).
1.80 .

1.60 p
1.40

1.20

1.00

0.80

0.60

0.40
av t

0.20
;d~ +- d ' d
VEd V Ed V Ed
o ._____.µEd
Figura 3.12 Preluarea directă a forţelor uniform distribuite a), b) şi a celor concentrate c) de către
o 0.1 o 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.65 reazeme.
Figura 3.10 b) Diagrame pentru calculul stâlpilor circulari d 1 /h = 0,20 Astfel dacă pe o placă sau grindă acţionează încărcări uniform distribuite, VEa,red se poate
determina la distanţa d măsurată de la faţa reazemului în cazul unui reazem direct (fig. 3.13.a) şi la
V Ed
faţa reazemului în cazul unei rezemări indirecte (fig. 3.13.b).
3.00
b).IL J J iq
2.80
k J k J J J J +q I

~=!,====;l:~t
2.60

2.40

2.20
i,ff
ll==±==l,
l,rr
=!i
2.00 yEd+-----~-------+- V"
V Ed,rcd V :EJd,red
1.80

1.60

1.40

1.20
-1,a',~ d ·I· +fu+
Figura 3.13 Reducerea forţei tăietoare la o placă sau grindă în cazul
1.00 unei rezemări directe a) sau indirecte b)
0.80
Şi în cazul forţelor concentrate aplicate la o distanţă de 0,5d :S av :S 2,0d de la faţa reazemului,
0.60 se poate admite transmiterea directă la reazem a unei părţi din încărcare. (fig. 3.12.c). Dacă distanţa
0.40
dintre forţă şi reazem este mai mică decât a, :S 0,5d se poate considera în calcule av = 0,5d.
Reducerea forţei tăietoare de calcul VEa, pe porţiunea situată între reazem şi forţa concentrată
0.20 P se poate obţine cu relaţia:
0.00
0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.75 LiVp = vA1- /3) (3.35)
Figura 3.11 Diagramă pentru calculul stâlpilor inelari unde J3 este un coeficient subunitar şi se determină după cum urmează:

66 67
 în care: M Ed,-
- M Ed- N Ed z
/3=~
0

(3.36)
2d Fpd = P,„, - forţa de precomprimare medie probabilă (vezi anexa VII).
În figura 3.14 se prezintă un exemplu de determinare a forţei tăietoare de calcul ţinând cont de
reducerile de mai sus. 3.2.1.2 Elemente structurale participante la preluarea forţelor seismice

a) Structuri în cadre multietajate

La grinzi, pentru fiecare secţiune de capăt, se calculează două valori ale forţelor tăietoare de
proiectare, maximă VEd.max şi minimă VEd.m;n corespunzând valorilor maxime ale momentelor
pozitive şi negative Md&.;, care se dezvoltă la cele două extremităţi (i = 1 şi 2) ale grinzii şi
încărcarea verticală din gruparea seismică:

V = IMdb1l+IMdh2I + (g+lf/2q)lc1 (3.41)

~ 1ci 2
Momentele de la extremităţi se determină conform figurii 3 .16.

t
~1 ~
M db,i _~ YRd M Rb,i illlll
. (l LMRcJ
'l:MRb (3.42)
"11~
~I
li' ;iil în care: MRb.; este valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i, în sensul
I
• momentului asociat sensului de acţiune a forţelor;
Figura 3.14 Forţa tăietoare de calcul VEd la o grindă simplu rezemată YRd - factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al oţelului, pentru clasa de
ductilitate înaltă (H) YRd = 1,2; iar pentru cea medie (M) YRd = 1,0;
Reducereaforţei tăietoare de calcul se admite numai dacă armătura longitudirtală întinsă LMRc şi L.MRb - sumele valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor şi
este ancorată corespunzător. Armăturile pentru forţa tăietoare se duc până la reazem: Se verifică grinzilor care intră în nod (fig. 3.16); valoarea LMRc trebuie să corespundă forţei axiale
orta tăietoare e reazem VEd să ie mai mică de. cât V&l.max· ., asociată sensului considerate al actiunii
din stâlpi în situatia , seismice.

La elementele cu înălţime variabilă forţa tăietoare de calcul VEd pe lângă cele arătate mai sus,
se mai poate corecta şi cu componentele verticale ale forţelor înclinate (fig. 3.15).
Q UJ Mdb1=~.1(~) g+1f2q
~bM„:11111111111111111111111111111mmn1111M,,,,=p~ llilTIIl
V Ed,red -V
~ Ed
-Vccd -Vtd -Vpd (3.37)
Vccd - componenta forţei de compresiune din beton, paralelă cu VEd, dacă fibra comprimată
este înclinată;
~~mtl-
°f,Mfli>LM,, )'lM'fMi~.I~1 l
--- jf-~
+-fi- L__,
:
Vid, Vpd - componenta forţei din armătura întinsă (obişnuită sau precomprimată), paralelă cu l~I d 2 LM&
VEd, dacă fibra întinsă este înclinată.
1
~
-~
I

II
I
I

N
:'01 Id
I
!

I
I

Figura 3.15 Corectia
, fortei
, tăietoare
1 2
la elementele cu sectiune
, variabilă

Vccd = MEd' tgm

't'c (3.38)
z
Vtd = (Mz
Ed.1 + N Ed )tgrps (3.39)

Vpd =Fpd ·sinrpp (3.40) Figura 3 .16 Determinarea valorilor de proiectare ale forţei tăietoare

68 69
La stâlpi valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se determină din echilibrul stâlpului la fiecare q - factorul de comportare care se obţine în funcţie de clasa de ductilitate: (H)q = 4 şi
nivel, sub momentele de la extremităţi, corespunzând pentru fiecare sens al acţiunii seismice, (M)q = 3 pentru pereţi şi (H)q = 5 şi (M)q = 3,5 pentru cadre, sisteme duale şi pereţi
formării articulaţiei plastice care apare în grinzile sau în stâlpii conectaţi în nod (fig. 3.16):
cuplaţi. În cazul structurilor neregulate pe verticală aceste valori se reduc cu 20%.
V _ IMdc,ll + IMdc.21 Incertitudinile legate de distribuţia eforturilor în răspunsul inelastic se pot lua în considerare în mod
Ed - / (3.43) acoperitor prin adoptarea unei diagrame înfăşurătoare de momente de proiectare ca în figura 3 .17.
d
S-a notat: M 'Ed - momentele rezultate din calculul structural la încărcările seismice de proiectare;
Momentul de la cele două extremităţi se determină cu relaţia: MEd - momentele de proiectare obţinute prin deplasarea diagramei de calcul M'Ed (cele
cu linie punctată);
M dc,i = r RdM Rc,i m1nl(1'LM
. LMRbJ
Re
(3.44) hs - înălţimea primului nivel de deasupra bazei.
Momentele încovoietoare de dimensionare se pot redistribui între elementele verticale ale
în care: MRc.; este valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i, corespunzătoare structurii în limita a 30%, iar între elementele orizontale în limita a 20%, pe baza capacităţii înalte
sensului considerat; de deformare plastică realizată prin aplicarea măsurilor prevăzute în [28].
LMRc şi LM11b - ca şi la relaţia 3.42; valorile momentelor capabile în stâlpi sunt stabilite pe La dimensionarea la forţă tăietoare a pereţilor care fac parte din structuri duale se va utiliza
baza valorilor forţelor axiale din situaţia corespunzătoare sensului considerat al acţiunii diagrama înfăşurătoare din figura 3 .18 pentru a ţine seama de efectele modurilor superioare de
se1snnce. vibraţie.
Coeficientul YRd se determină astfel: In urma redistribuţiei, valorile însumate ale eforturilor nu trebuie să fie inferioare celor
- clasa de ductilitate înaltă (H): obţinute din calculul structural.
YRd = 1,3 pentru nivelul de la baza construcţiei; În figura 3 .18 diagrama (a) reprezintă valorile forţelor tăietoare obţinute din calculul structural
YRd = 1,2 pentru restul nivelelor. la forţele seismice de proiectare, diagrama (b) este cea asociată mecanismului de plastificare
- clasa de ductilitate medie (M): (momentului de răsturnare capabil), iar diagrama (c) este înfăşurătoarea de proiectare.
YRd = 1,0 indiferent de nivel. 0,5Vw,b
La noduri valorile forţelor tăietoare orizontale se pot stabili cu următoarele expresu
simplificate:
' '
- pentru noduri interioare: MEd1
1
11 MEd 1 I (c)
'
' '
V;„„ = Y1<a(A,1 + A,2)fy„ -VE„ (3.45) ' ' (b)
' ' ' '
I M'Ed M'Ed (a)
- pentru noduri marginale:
vjhd = Y11aA,Jyd - VEd (3.46) ' ( I

A:
în care: Âs1, Âs2 - ariile armăturilor de la partea superioară şi de la partea inferioară a grinzilor; sistem cu perete ' sistem dual Vw,b
Vc - forţa tăietoare din stâlp corespunzătoare situaţiei considerate obţinută cu relaţia (3.41)
şi (3.43); Figura 3.17 Înfăşurătoare de proiectare a Figura 3.18 Înfăşurătoarea de proiectare a
YRcF 1,2 - factor de suprarezistenţă. momentelor încovoietoare în pereţi zvelţi forţelor tăietoare în pereţii unui sistem dual

b) Structuri cu pereţi şi sisteme duale În cazul pereţilor scurţi, cu raportul înălţime/lungime ll.vl lw :S 2, valorile de proiectare ale
Structurile în care pereţii verticali, cuplaţi sau nu, preiau majoritatea încărcărilor verticale şi momentelor sunt cele obţinute din calculul structural la încărcările seismice de proiectare.
orizontale sunt sistem tip pereţi, iar structurile în care încărcările verticale sunt preluate în principal Forţa tăietoare de proiectare se calculează cu expresia:
de cadre spaţiale, în timp ce încărcările laterale sunt preluate parţial de cadre şi parţial de pereţi sunt
numite sisteme duale. VEd =M < V'
MRd V' Ed_q Ed
(3 •49)
Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se stabilesc cu expresia: Ed
VEd =&·O·V'Ed (3.47) în care valorile M11d şi MEd sunt determinate la baza pereţilor, iar q ca şi la relaţia (3.48).
cu respectarea condiţiei
3.2.2 Caleulul la forţă tăietoare
l,5V'Ed <; VEd <; q V'Ed (3.48) 3.2.2.1 Etapele de calcul
în care: V'Ed - este forţa tăietoare rezultată din calculul structural la încărcările se1sm1ce de
proiectare; Etapele de calcul sunt:
n - raportul dintre valoarea momentului de răsturnare (momentul capabil), calculat la baza - stabilirea diagramei forţelor tăietoare de calcul VEd;
suprastructurii, asociat mecanismului de plastificare a peretelui (sau pereţilor cuplaţi) şi - corectarea diagramei cu reducerile posibile;
valoarea momentului de răsturnare rezultat din calculul la încărcările seismice de - calculul capacităţii portante a secţiunii de beton VRd,c;
proiectare; la evaluarea momentelor capabile se va considera un coeficient de - se verifică condiţia:
suprarezistenţă YRcF 1, 1;
VEd,red ~ VRd,c (3.50)
1:- coeficient de amplificare care introduce efectul modurilor superioare de vibraţie; 1: = 1,2;
dacă inegalitatea este satisfăcută armăturile transversale se aleg constructiv,
70 71
 - în cazul în care VEd > VRd,c, se calculează capacitatea portantă a diagonalelor comprimate de Forţa tăietoare de calcul VEJ, determinată fără reducerea cu jJ pe porţiunea av, trebuie să
satisfacă relaţia:
beton VRd,max în funcţie de tipul de armătură transversală utilizată (verticală sau înclinată) şi
VEd S 0,57]1bwdifcd (3.57)
se verifică condiţia:
în care v este factorul de reducere a rezistenţei, care ţine seama de fisurarea betonului datorită forţei
VEd S VRd,m.x (3.51)
tăietoare, având valoarea recomandată:
dacă inegalitatea nu este satisfăcută se măresc dimensiunile secţiunii de beton;
- se calculează capacitatea portantă a armăturilor transversale VRd,s prin alegerea unui v = 0,6(1- f"
200
Jpentru beton greu
diametru şi a unei distanţe dintre bare Aswls după care se verifică condiţia:
VEd,,cd S VRd,< (3.52) v= 0,57] (1- /i,, Jpentru beton uşor
1
(3.58)
250
- în lungul elementului raportul Aswfs se alege în concordanţă cu diagrama Ved. Pentru elementele de beton precomprimat cu o singură deschidere, care nu au armătură pentru
forţă tăietoare, forţa tăietoare capabilă în zone fisurate la încovoiere poate fi calculată cu relaţia
3.2.2.2 Elemente care nu necesită armătură transversală din calcul (VEd < VRd,c) (3.54). În zonele nefisurate la încovoiere (în care efortul de întindere din încovoiere este mai mic
decât hrk,o,os Ir,), se limitează capacitatea la forţă tăietoare prin rezistenţa la întindere a betonului.
Forţa tăietoare capabilă a elementului fără armătură transversală specifică VRd,c se determină
cu relaţia: În aceste zone forţa tăietoare capabilă este indicată de:

(3.59)
VRd,c = [ CRd,c7J/c(l00p1J;,)± + k10',P }wd (3.53)
în care: I este momentul de inerţie;
dar având cel puţin valoarea:
bw - lăţimea secţiunii la nivelul centrului de greutate, prezenţa canalelor fiind luată în calcul
VRd,c =(vmin +k;Iacp'Jywd (3.54) conform expresiilor:
în care: /ck este rezistenţa caracteristică la compresiune, N/mm
2
; - b"'"'°"' = bw - 0,52:\b pentru canale injectate , cu diametrul y? > bw/8;

= 1+ ~ ~
2 0 - bw,nom = bw pentru canale injectate, cu y? < bw/8;
k s 2,0 în care d este în mm;
- b"'"'°"' = bw -1,22:\b pentru canale neinjectate.
p 1 = A.,, s 0,02 - coeficientul de armare longitudinală; S - momentul static al suprafeţei situate deasupra axei ce trece prin centrul de greutate, în
bwd raport cu această axă;
A.,1 - aria armăturii longitudinale întinse; A,1 trebuie să depăşească secţiunea de calcul a 1 =Ix I l P" s 1,0 pentru armături preîntinse
considerată 1-1 cu o lungime::: hJ+d (fig. 3.19); = 1,0 pentru alte tipuri de armături pentru beton precomprimat;
hd - lungimea de ancorare a armăturii longitudinale; lx este distanţa de la secţiunea considerată la originea lungimii de transmitere;
bw - lăţimea minimă a secţiunii în zona întinsă, în mm; lp,2 este limita superioară a lungimii de transmitere a armăturii conform expresiei
O',P = N Ed I A, < 0,2 f,d - efortul unitar mediu sub efectul forţei axiale Ned (NEd > O pentru
lpt2 =1,21„,;
2
compresiune) în N/mm ; CJcp este efortul de compresiune în beton la nivelul centrului de greutate sub forţa axială
A, - aria secţiunii transversale de beton, în mm2 ; datorită încărcărilor şi/sau precomprimării (CJcp= NEd!Ac în MPa, Nec1 >O la
CRd,n Vm;n şi ki sunt date în anexele naţionale, valorile recomandate fiind: compresiune).
CRd c = 0,18/ r, pentru beton greu Pentru secţiunile drepte la care lăţimea variază în funcţie de înălţime, efortul principal poate fi
CRd,c = 0,15/ r, pentru beton uşor (3.55) maxim în alt loc decât la nivelul centrului de greutate.
În acest caz, valoarea minimă a forţei tăietoare capabilă se stabileşte calculându-se VRJ,c faţă
vmio = 0,035k' f,~ 12 2
pentru beton greu de diferite axe ale secţiunii.
v imn. =O ' 030k' f,ck 12 112
pentru beton uşor (3.56)
3.2.2.3 Elemente care necesită armătură transversală din calcul (VEd> VRJ,c)
kl 0,15
=
1]1 = 1,0 pentru beton greu Calculul armăturilor transversale se face în aşa fel încât să fie satisfăcută relaţia:
11 1 conform punctului 2.1.6 pentru beton uşor (3.60)
VEd s VRd
_fl,J__
V!'d Vtd IA,, Vrd
:r -hJ - ,:
~-
r: în care: VRd este forţa tăietoare capabilă a elementului cu armătura transversală specifică, definită în
,' 45·:' , '45: .-~5 cele ce urmează.
' '"' ''l::t;
Calculul după modelul grinzii cu zăbrele (figura 3.20) se bazează pe ipoteza că ruperea se

iL . :r

Figura 3.19 Definirea ariei de

+
IA,, I:

armătură A,1
_ _1~

în
I~

secţiunea considerată
li 1-1
poate produce fie prin cedarea armăturilor transversale întinse (VM = VRd,s), fie prin zdrobirea
betonului din diagonalele comprimate ( VRd = V11c1,mox). Pentru asigurarea unei ruperi ductile este
necesar să fie satisfăcută (VRd,s :O VRd,max).
e
Valoarea unghiului trebuie să respecte limitele:

72 73
 21,8" s B s 45°, ( 2,5 2'. ctgB 2'.1,0) (3.61) acwbwz V1.fcd (3.66)
VRd,max
(ctgB + tgB)
,I VRd,s__ ---~' . F în care: A,w - aria tuturor ramurilor de armătură dintr-un plan transversal;
---+-----~ f;,wd- rezistenţa de calcul a armăturii transversale; dacă f,,„d s 0,8fyk, în relaţia (3.61) se ia
A-•wi .... r~
,,
!

,,
N fy>„d 0,8 fyk ;
=

z - braţul de pârghie al forţelor interne, pentru calcul se poate adopta valoarea aproximativă
1

,, 'Ai
F1<l
s ·A,1 'Ftd z = 0,9 d (dacă nu există forţă axială);
{
s - distanţa dintre etrieri (fig. 3.20a);
- - - - - - - bare comprimate bw- lăţimea minimă a secţiunii transversale (fig. 3.20c);
bare intinse
v 1 - factorul de reducere a rezistenţei; valoarea recomandată pentru v1 este v din relaţia (3.58);

dacă f~wd s 0,8 fyk, se ia v1 = 0,6 pentru betoane cu J;k s 60 N/mm' sau
c).
v1= 0,9 - fc" > 0,5 - pentru betoane cu f,, > 60 N/mm2 .
200
llcw = 1,0 - pentru betonul armat dacă anexele naţionale nu dau altă valoare;
llcw= 1+acp/fca- pentru O< a-,P S 0,25 fcd;
llcw = 1,25 - pentru 0,25/,a < a-,P S 0,5 fcd ;
Figura 3.20 Modelul de calcul la acţiunea forţei tăietoare a) armat cu etrieri; b) armat cu bare llcw = 2,5(1-0"cp/fcd) - pentru 0,5 fcd < a-,P s l,O_f,.d ,
înclinate unde O"cp este efortul unitar de compresiune în beton din forţa axială de calcul.
În funcţie de înclinarea B aleasă, vor rezulta cantităţi diferite de armătura transversală şi În vederea asigurării unei ruperi ductile, secţiunea etrierilor nu va depăşi valoarea maximă
longitudinală, datorită solicitărilor diferite în diagonalele comprimate, respectiv în barele întinse dată de relaţia:
(atât în etrieri cât şi în barele longitudinale). (3.67)
Dacăîn mod simplificat se consideră limita superioară B = 45" respectiv ctgB = 1 se obţine
Forţa tăietoare capabilă a elementelor armate cu bare înclinate (fig. 3.20b) este cea mai mică
antitatea maximă de armătură transversală. Nu se recomandă această variantă.
valoare dată de relaţiile:
Rolul proiectării este să optimizeze ctg 8 în maniera de a conduce la o cantitate minimă totală
e armătură şi manoperă. Se poate alege următorul mod de lucru: VRa,, =A,,,, z· f"'""(ctgB+ctga)sina (3.68)
- se determină VRJ,ma.xpentru valoarea minimă a unghiului 8, adică ctgB = 2,5 şi se venfică s
poziţia forţei tăietoare de calcul faţă de limitele: V _ (ctgB+ctga)
Rd,max - acwbwzv1fca (1 + ctg2B) (3.69)
(3.62)
- dacă forţa tăietoare de calcul VEd,red se află între limita inferioară şi aproximativ jumătatea Valoarea maximă a ariei secţiunii armăturii transversale se obţine când ctg8 = 1 cu relaţia:
domeniului se alege 2,5 2'. ctgB 2'. l,75 înfancţie de apropierea faţă de o limită; Â~1v,max/;'1vd < 0,5anvV1fcd (3.70)
- dacă valoarea forţei tăietoare de calcul VEd,red tinde către limita superioară ctg8 se b,,,s - sin a
determină cu relaţia: În cazul în care la elementele cu încărcări concentrate s-a luat în considerare reducerea cu fJ a
12-14 (J"cp forţei tăietoare de calcul VEd aceasta trebuie să respecte şi relaţia:
' ' fca (3.71)
ctgB (3.63)
1- VRd,c
în care: A,w este armătura transversală care intersectează fisura înclinată dintre forţa concentrată şi
VEd red
reazem, luând în considerare doar cele de pe intervalul 0,75av (fig. 3.21).
au dacă lipseşte forţa de compresiune din secţiune ( a-,P = O)
. . I
1,2 ·o 75 ai
' '

ctg = e V (3.64) -
0,75 a,, '·
"1
'li!
lllllliilll
,___2._ ______,

1-~

ar se va considera între 1,0 şi 1,75.

Forţa tăietoare capabilă

VEd,red

a elementelor armate cu etrieri (fig. 3.20a) este valoarea cea mai

ţi-
\\SJ a„
--- I

mică dată de relaţiile: -- -- I

A,,,, f )'Wdcg
t B (3.65) Figura 3.21 Cazuri speciale de preluare a forţei tăietoare
VRds, =-Z·
s '
75
74
 Calculul la forţă tăietoare după modelul grinzii cu zăbrele conduce la o valoare mai mică a etrieri) dar forţa
la care se ancorează este dublă (lungime de ancorare mai mare sau o cantitate de
efortului de întindere F 1a în armătura longitudinală în raport cu situaţia reală. armătură longitudinală mai mare).
Forţa de întindere adiţională din armătura longitudinală este dată de relaţia: La elementele cu armături pretensionate înclinate, se prevăd armături longitudinale pasive (ne
M,d = 0,5VEd (ctgB- ctga) pentru armături înclinate, pretensionate) la faţa întinsă pentru a prelua forţa de întindere longitudinală datorată forţei tăietoare,
M,d = 0,5VEdctg8 pentru etrieri (3.72) calculată cu relaţia (3.72).

cu condiţia: As1
M Ed + /'JF < M Ed,m~ (3.73) sau
z
td
z tS'========"-_,,
În zonele unde nu sunt discontinuităţi ale lui VEa (de exemplu, pentru încărcări uniform
distribuite), determinarea armăturilor pentru forţa tăietoare pe o lungime l = z(ctgB + ctga) se ij~' ""
1;;;;'.iAs1=FElf yd
~
poate face utilizându-se cea mai mică valoare VEd de pe această lungime. Figura 3.23 Aşezarea armăturilor longitudinale pasive la elemente cu armături pretensionate
În figura 3.22 se prezintă dependenţa dintre valoarea aleasă pentru ctgB, armătura înclinate
transversală (distanţa s) şi armătura longitudinală (lungimea de ancorare hJ) pentru o grindă simplu
rezemată acţionată de o încărcare uniform distribuită şi armată transversal cu etrieri verticali. 3.2.3 Cazuri speciale de verificare a armăturilor transversale
3.2.3.1 Forfecarea între inima şi placa grinzilor T

I); i;;- -J);-- La grinzile cu secţiunea transversală în formă de T, suprafaţa de legătură a inimii cu placa
h#, transmite un efort de lunecare longitudinal VEJ (fig. 3.24) dat de relaţia:
J l !, j j 11 • 1 j j j j j j j 1 1 q Med
Fea
I+-
(3.74)
I ,v I
I
S1 ·s1 S1 S1 1,, I~ / S1 St ,, ,, ,, ,, I "" în care: hreste grosimea plăcii în secţiunea de îmbinare cu grinda;
" " " " " " " I Mea - variaţia forţei normale în aripă pe lungimea M;
/
" ~ Ic--<>
ij ;i:; ' [„ F1d M - lungimea considerată (fig. 3.24), care se ia cel mult jumătate din distanţa dintre
' punctul de moment nul şi cel de moment maxim; în cazul forţelor concentrate, M este
,-:0 I
I [,JJ
cel mult distanţa dintre două forţe concentrate.
lM"tCf EtA,1) : I
~

@~~nrrm11111IJ
9
~ ~Jlllllllllllll~lllllllllll•
: : LiF1<l-f(ctg8) I -- ''
" '' -
I'~ \

'

sH„-,~~-··LLLLLLJL~--~---~---~---~-~~~~~~~~~~~~~-~-~~~1~Tu
' '\_
"' -

11~ ~d, mm

1· a.+d .1·
l=0,9d ctge l=0,9d ctge

a1 + d < 0,9d · ctgB ,

~x=l,/2; AFIJ# Mi:t1,11wx Ax""J1/2 • AFh <

Figura 3 .22 Calculul distanţei dintre etrierii s şi lungimea de ancorare a barelor longitudinale lbct 1
1
"p p
la o grindă simplu rezemată acţionată de o încărcare uniform distribuită
MEd M M;~d,max
După cum se observă pentru ctgB = 1 rezultă o cantitate mai mare de etrieri (distanţa s mai "Ed ff
M1M '
Ed,mu

], h b 1, h
mică) dar forţa la care se ancorează armătura longitudinală este mai mică şi invers, dacă se alege
pentru ctgB o valoare peste 2, distanţa dintre etrieri rezultă mai mare (un consum mai mic de
Figura 3.24 Modelul pentru lunecarea între inimă şi placă dacă placa se află în zona comprimată
76
77
 Variaţia forţei normale Med este: Dacă v Ed s kJ;,d , unde /ctd este rezistenţa de calcul la întindere, nu este necesar calculul
- dacă placa este în zona comprimată a secţiunii (pentru x 2 hf se admite că secţiunea armăturii, fiind suficientă armătura rezultată din calculul plăcii la încovoiere; coeficientul k este dat

comprimată de beton luată în considerare să se limiteze prinx =hi) de anexele naţionale, valoarea recomandată fiind k = 0,4. În caz contrar armătura transversală a,f se
calculează cu relaţia (3. 78).

(3.75) Valoarea recomandată a unghiului B1este:

45° 2 81 2 26,5° (1,0 s ctgBr s 2,0) - pentru aripi comprimate (3.79)
- dacă placa este în zona întinsă a secţiunii şi o parte din armătura longitudinală As s-a aşezat 45" 2 81 2 38,6" (1,0 s ctgB1 s 1,25) - pentru aripi întinse (3.80)
în zonele de placă aferente

M',,a = ~ · ~ · ; 2 0,5A,r · fyd (3.76) 3.2.3.2 Verificări ale zonelor de contact dintre betoane turnate în etape diferite
s
în care: A,1- este partea din armătura întinsă As plasată în aripile secţiunii (fig. 3.25); În planul de contact dintre betoanele turnate în etape diferite, de exemplu între un element
!!.M - variaţia momentului încovoietor pe lungimea Lix; prefabricat şi stratul superior turnat ulterior (fig. 3.27 a şi b) sau între elementele prefabricate
z "" (d -h112) - braţul de pârghie. (fig.3.27c), se prevăd conectori sub formă de etrieri (fig. 3.27), iar suprafaţa prefabricatului în
Forţa tăietoare capabilă a elementului din zdrobirea diagonalelor comprimate de beton, trebuie planul de contact se execută rugoasă sau profilată.
să respecte condiţia: a)
V Ed S V· fcd sinB1 cosB1 (3.77)
unde v este factorul de reducere a rezistenţei, definit la punctul 3 .2.2.2.
:~
·- _bare comQrimate _____ _>1rmare ~ _
}.-------
----""
I a sistemului zabrelit asf reazem j
I I
I b)
I b;
I
r---- - - --" - c __

'~
'
L----
I __J~_
- - 7 - - -, ,--
_J__-.J.<'--~'----l'-----'----'"'---'------'1
_,_
'11.
A
"'1'
11 '
I
I --J~-'---"-+---1<---'--~--'--"--'. V
I c)
I A,r=Asf, 1+Asf,2
j_ __

Figura 3.25 Modelul pentru lunecarea între inimă şi placă dacă placa se află în zona întinsă

Aria armăturii transversale Gsf pe un metru de placă se determină din condiţia:

hf ·Sf
a,1 2VEa-f, ctgB1 (3.78)
yd

În cazul în care între placă şi inimă solicitarea este de.forţă tăietoare combinată cu încovoiere Figura 3.27 Exemple de suprafeţe de contact
pe direcţia transversală (fig. 3.26), aria de armătură trebuie să fie cea mai mare valoare dintre cea
Calculul armăturilor transversale se face în aşa fel încât să fie satisfăcută relaţia:
rezultată din relaţia (3. 78) şi suma dintre aria de armătură necesară din încovoiere şi jumătate din
VEdi < VRdt (3.81)
aria rezultată din relaţia (3.78).
Efortul unitar tangenţial între feţele de contact se obţine din forţa tăietoare de calcul după cum
Mpboa
c ';____:___··cc=·
/as.inc+0,5&,t>&,f
===-------'==~:)
'0,5&,r
Mpfaco
urmează:

V
Edi
V
= /J_EL
z
b
i
(3.82)

în care: fJ = ;.di - raportul dintre forţa longitudinală în betonul turnat ulterior şi forţa longitudinală
cd

totală (din zona comprimată sau întinsă a elementului) calculate pentru secţiunea
Figura 3.26 Aşezarea armăturilor în placă pentru solicitarea combinată forţă tăietoare cu încovoiere
considerată (fig. 3.28);

78 79
 VEd - forţa tăietoare de calcul; - dură(de exemplu o suprafaţă rugoasă, cu denivelări de cel puţin 3 mm la cel mult 40 mm
z - braţul de pârghie; distanţă
între ele, obţinută prin profilare) c = 0,50 şiµ= 0,7;
b; - lăţimea suprabetonării (fig. 3.27) - amprentată (de exemplu realizarea unor amprente cu respectarea diruensiunilor din figura 3.29)
c = 0,50 şiµ= 0,9.
b) I Fcd=Fca;+FaR La elementele solicitate dinamic sau la oboseală, coeficientul c se înjumătăţeşte faţă de
L_Efj_-. valorile de mai sus.
În cazul în care rostul dintre elementele prefabricate (fig. 3.27c) este fisurat în lung,
coeficientul de rugozitate se consideră c = O pentru suprafeţe fine şi dure şi c = 0,5 pentru rosturi
amprentate. ·
Se poate folosi o distribuţie în trepte a armăturii transversale, dupXm este indicat în figura 3.30.
p,d'
/3=1 V&J
' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' i:
IZ'.L::l- beton turnat - suprabetonare I111111111 I I I I I I I I
în prima etapă 77'.8
Figura 3 .28 Stabilirea coeficientului J3 pentru axa neutră: a) în suprabetohare; b) în betonul turnat în
prima etapă
Efortul unitar tangenţial rezistent din rost se determină cu relaţia:
vRJ; = cJ;td +µa"+ pJ;,Aµsina +cosa) :O: 0,5ifcd (3.83)
Figura 3.30 Distribuţia etrierilor conectori în lungul grinzii
în care: c şiµ sunt coeficienţi care depind de rugozitatea suprafeţelor de contact; Contribuţia armăturilor din rost la VRJ; se poate lua şi ca suma forţelor din fiecare armătură cu
fctd - rezistenţa de calcul la întindere; condiţia ca unghiul de intrare a barei sa fie între 45°< a <135°.
a„ < 0,6 !cd - efort unitar de compresiune din forţa exterioară normală minimă pe rost, care În cazul planşeelor alcătuite din elemente prefabricate şi încărcate cu o sarcină uniform
poate acţiona simultan cu forţa tăietoare; distribuită forţa tăietoare de calcul care acţionează în lungul îmbinărilor se determină cu relaţia:
dacă a„ este întindere atunci cfcd = O;
'

J1: = qEd , b, [kNfm] (3.84) I,

p = AJA; - raportul dintre aria de armătură care traversează rostul de turnare, incluzând Ed 3 !
armătura transversală obişnuită (dacă există), ancorată suficient în ambele betoane (As) şi
suprafaţa rostului (A;);
în care: qEJ este valoarea de calcul a solicitării de exploatare [kN/m];
he - lăţiruea elementului.
a - unghiul armăturii transversale care traversează rostul de turnare, care poate varia între 45°
şi 90° (fig. 3.29);
3.2.3.3 Console scurte
v - factor de reducere a rezistenţei (vezi relaţia 3.58).
În mod teoretic se consideră console scurte acelea la care:
beton ~<~ 0~~
h,< lOd turnat ulterior în care: ac este distanţa de la punctul teoretic de aplicare a forţei până la secţiunea de racordare cu
stâlpul sau grinda;
z 0 - distanţa la forţa orizontală (F,d) din armătura longitudinală şi intersecţia bielei
~ /; ~d~Smm compriruate cu secţiunea de racordare a consolei cu stâlpul (fig. 3.31); înclinarea bielei

~~~$~~ ~ /~~f*!g~ este liruitată de 1,0 :S tgO :S 2,5.

~~1~$·f~~~~m°::ă
În mod practic se poate utiliza relaţia de verificare:
ajh, :o; 1 (3.86)
în care he este înălţimea consolei la secţiunea de racordare cu stâlpul (fig. 3.32).
Figura 3.29 Rost cu amprente
În afara forţei verticale FEd pe consolă, de obicei, acţionează şi o forţă orizontală HEd· Se
În absenţa unor informaţii suplimentare coeficienţii c şi µ se pot lua în funcţie de următoarea recomandă ca forţa orizontală să respecte condiţia:
clasificare a suprafeţei de beton: HEd 2 0,2FEd (3.87)
- foarte netedă (de exemplu o suprafaţă turnată în tipar de oţel, plastic sau cofraje speciale
din lemn) c = 0,25 şiµ= 0,5; Înălţimea minimă a consolei rezulta din limitarea eforturilor din biela comprimată:
- netedă (de exemplu suprafeţele elementelor turnate în cofraje glisante, sau o suprafaţă h > 5,75FEd
liberă lăsată rară alt tratament după vibrare) c = 0,35 şiµ = 0,6;
(3.88)
'~ b.· hd
'n care b este lăţimea consolei.
80 81
 Consolele scurte se armează cu armături longitudinale şi etrieri orizontali sau verticali în .

a) b)
funcţie de mărimea raportului acfhc. În unele cazuri se pot prevedea şi armături înclinate. Âs,main _ancoraj
I -
·'
I/

" "· ',\ \

---- ---
"
biela
1- I
·······~

Etrieri ve rticali
comprimata Figura 3.33 Armarea consolelor scurte pentru: a) acfhc""" 0,5;b) aJh,> 0,5
tirant
Consolele scurte ale grinzilor şi plăcilor se armează cu bare longitudinale şi etrieri verticali
sau bare longitudinale şi bare înclinate în conformitate cu cele două modele bazate pe „biele-
tiranţi".
Decuparea elementelor la capete poate avea diverse forme şi dimensiuni (fig. 3.34). Consolele
scurte se pot realiza la grinzi şi la plăci groase. Dacă raportul hclh 2: 0,5 se poate alege pentru
armare modelul din figura 3.35a), iar dacă decuparea este foarte mare, adică hJh < 0,5 se va utiliza
varianta cu armături înclinate din figura 3.35b).
Figura 3.31 Model bielă-tirant pentru o consolă scurtă

Armătura longitudinală se determină cu relaţia:

A . = FEdctgB+HEd FEaa, +HEa{aH +zo)>05FEd
s,mam r I' ' I' (3.89)
J yd ZoJ yd J yd
hJh>0,5 hJh~0,5 hJh<0,5
în care z 0 se determină conform figurii 3.31 sau se consideră în mod acoperitor la valoarea
z 0 = 0,85d , iar HEd chiar dacă nu rezultă din calculul static se va considera la o valoare minimă de
0,2FEd.
hc/h<0,5
/
ac- - / -
Figura 3.34 Consolă scurtă la capătul grinzilor prefabricate de beton armat

a)

j~~- [ p,c/ fl.-+F~---

I'
I

J~,
~

1~,I.~-f2~-
bJ._ -
I '
I

E " 1~
..t:: N /,
I I
I I
,. Ftn / I /I
I " /j

fl;<t .._'. Î I p;, /1cD HEd~r

I Fel// I

FEd

Ilic I
/III./ p;,
___ I
I
I
I l ~

bielă comprimată
FEd
/
/

p;, :
I

I
'
Figura 3.32 Forme uzuale ale consolelor scurte
1-e
~,
I

tirant

Armătura transversală sub formă de etrieri se determină după cum urmează (fig. 3.33): Figura 3.35 Modele biele-tiranţi la o grindă decupată a) armături orizontale şi etrieri verticali,
b) armături orizontale şi înclinate
• dacă ~' S: 0,5 se prevăd etrieri închişi orizontali sau înclinaţi, cu
' Ariile diferitelor tipuri de armături (fig. 3.36) se obţin cu relaţiile:
As ,lnk ~ 0,25AY., main (3.90a) FEae + HEa{aH + zo)
A,1 (3.91)
• dacă 0,5 < a,
h S: 1 şi FEa
, > VRd ,c. se prevăd etrieri închişi verticali, cu
fyaZo
' A = FEd (3.92)
,z O Sf
As,lnk >05FEd
- ' -.- (3.90b) ' yd
fyd
A - FEd
VRd.c se obţine cu relaţia (3.53) sau (3.54). 3 (3.93)
' - sin jJ · 0,8 fya

82 83
în care e este excentricitatea forţei F Ed faţă de centrul de greutate al etrierilor verticali (fig. 3 .3 5 şi
3.36) situaţi pe o lungime maximă z/2, măsurată de la capătul decupat, iar z 0 = 0,85d.
În capătul grinzii, pentru ancorarea armăturilor longitudinale de rezistenţă As se prevede o
armătură As4 în formă de agrafă (fig. 3.36). Secţiunea acestor bare va fi egală cu secţiunea etrierilor
suplimentari A, 4 = A, 2 •
La grinzile frânte cu a :S 10°, se admite că armătura întinsă (A, 1) să fie dusă continuu peste
unghiul intrând. În zona schimbării de direcţie a armăturii longitudinale în afara etrierilor din forţa
tăietoare se prevăd etrieri suplimentari de suspendare pe o lungime s/2 de o parte şi de alta a
unghiului intrând (fig. 3.38).
Lungimea pe care etrierii se consideră activi ca armătură de suspendare, se determină cu
relaţia:

s = h · tgi(l80' -a) (3.97)

8

b)

A .•
~ ~trieri_
Figura 3.36 Armăturile caracteristice capătului de grindă cu consolă suplimentari (A".)

În cazul în care reacţiunea orizontală HEct nu se determină în mod explicit, se va considera

aproximativ la valoarea H Ed = 0,2FEd , iar relaţia (3 .91) se scrie sub forma: Figura 3.38 Zona de armare cu etrieri suplimentari la a) grinzi frânte cu a :S 10°, b) grinzi cu vute

A = FEd . e + 0,25z, (3.94) Aria totală a etrierilor (A,w) se obţine dîn inegalitatea:
·" f yd Zo

Din experienţa acumulată în decursul timpului se recomandă utilizarea combinată a celor

A
S\V
2A
.dl!,"
ywd
ctg(90' - a)
2 (3.98)
1ouă modele (fig. 3.35a şi b), fnprimul rând datorită nesiguranţei echilibrului interior alforţelor,
Dacă armăturile din zona întinsă se intersectează în secţiunea de frângere şi sunt prelungite
1ar şi pentru a evita apariţia unor fisuri înclinate .În colţul intrând al decupării. În acest caz
până în zona comprimată a secţiunii, cu respectarea lungimilor de ancorare hd, nu este necesar un
'cantitatea de armătură verticală A,2 şi cea înclinată ÂsJ calculată cu relaţiile (3.92) şi (3.93) se
calcul al etrierilor ca armături de suspendare.
nmultesc cu O. 7. .
Etrierii suplimentari se prevăd sau nu în element în funcţie de modul de ancorare a armăturilor
Cantitătile efective de armătură se verifică cu următoarele relatii: longitudinale întinse (fig. 3.39).
, ,

( A., 1 Zo + 0,8A, 3 cos fl)fyd z, 2 FEd (3.95) a<45

e e+ 0,25z0 <tă
----;: ... ----
(A, 2 + A,3sin fJ)fyd 2 l,75FEd (3.96)

3.2.3.4 Colţurile grinzilor frânte

În cazul elementelor solicitate la încovoiere, cu sau rară efort axial, care prezintă unghiuri etrieri
a=90
intrânde în zona întinsă a secţiunii (fig. 3.37) există pericolul smulgerii armăturilor longitudinale de _, Aliplirnentari
rezistenţă de pe traiectoria prevăzută în proiect. În această situaţie, în funcţie de particularităţile de ~--+---------,
armare ale zonei frânte, se dispun etrieri suplimentari cu rol de armături de suspendare.
-,
'
I -

Figura 3.39 Variante de armare pentru grinzile frânte, solicitate la momente pozitive (etrierii din
forţă tăietoare nu sunt figuraţi)

Soluţiile
alternative de armare, prezentate în figura 3.39, se pot utiliza în cazul unor momente
pozitive moderate. Dacă solicitările sunt mari, pentru prevenirea apariţiei unor fisuri care se dezvoltă
-,..,___ / începând din frântură spre interiorul grinzii, se prevede armătură suplimentară (A„) (fig. 3.40).
MEd
Figura 3.37 Tipuri de grinzi frânte cu unghiuri intrânde în zona întinsă

84 85
 a>lOO
a

'
'

etrieri
//suplimentari

Figura 3.41 Variante de armare la un nod de cadru

Deoarece aşezarea etrierilor suplimentari în poziţie înclinată este dificilă (rezultând lungimi
diferite pentru fiecare etrier) şi îngreunează betonarea nodului, se preferă prevederea unor etrieri
orizontali şi verticali (fig. 3.4lc), având aria:
Figura 3.40 Variante de armare pentru grinzile frânte, solicitate la momente pozitive mari (etrierii
Aswh--Aswv-' -12A sw (3.100)
din forţă tăietoare nu sunt figuraţi)
Când ancorarea armăturilor longitudinale întinse se face fără bucle sau înăltimea sectiunii este La grinzile de acoperiş poate să apară situaţia în care tălpile nu sunt paralele (fig. 3.42). În
mai mare de 100 cm (în acest caz nu se poate dovedi eficienţa buclei) se prevăd ~trieri suplimentari acest caz forţele de compresiune Fcd îşi schimbă direcţia, dând naştere la o forţă de întindere pe
şi/sau armături înclinate. verticală U = 2F,a sin(a/2) care trebuie preluat cu etrieri suplimentari.
Cantitatea de armătură Âss se determină din tabelul 3. 7 în funcţie de procentul de armare
longitudinal p şi unghiul frânturii u. Mi;,.
cd

Tabelul 3.7 Determinarea armăturii Âss

a["] Cazuri de rinzi frânte max ;[%]) A„
( .· ~ :;~~~~~~~~--t--t----if--~e-tr-i-er-i~~~~~
·suplimentari )
1, ,2
• :V ~/ Figura 3.42 Armarea cu etrieri suplimentari la o grindă de acoperiş
„ ,
)\\\
/
.~
< 0,4 armare constructivă

3.2.3.5 Noduri de cadru

"'0,4 Âss 2:: 0,5 max Âsi Pentru comportarea sigură a nodurilor de cadre la acţiunea seismică este necesar să se asigure
'.:: 1,0 o secţiune suficientă de beton (pentru a evita ruperea fragilă a stâlpului de la partea inferioară), şi o
armare corespunzătoare a nodurilor.
Forţa de compresiune înclinată (produsă în nod de mecanismul de diagonală comprimată) nu

> 1,0 Ass ::::_ 1,0 max As; va depăşi rezistenţa la compresiune a betonului solicitat transversal la întindere. Această cerinţă se
h 1 şi h2 :o: 100 cm consideră satisfăcută dacă:
Etrierii din forta tăietoare nu sunt fi rati - la noduri interioare:

Vjhd ~V· ha~l- ~ b h 1 1, (3.101)

în care: u = 0,6(1- J;,/250)

în toate este nevoie de vută
> 100
cazurile Âss ::::_ 1,0 max Âsi va = Ned - forţa axială normalizată în stâlpul de deasupra;
A,· f,J
b1 =min{bc;(bw+0,5h,)} - lăţimea de proiectare a nodului (b" he dimensiunile secţiunii
transversale ale stâlpului, bw lăţimea grinzii);
Calculat în sec iunea 1-1 sau 2-2: ; ~ 1OOAs/ b·d) h1, - distanţa dintre rândurile extreme ale armăturii stâlpului.
- la noduri exterioare:
În cazul în care din anumite motive se renunţă la armătura suplimentară Âss, armătura
longitudinală As 1 trebuie suplimentată cu o cantitate de armătură L'i.As 1 (fig. 3.41) care în mod <08u·
V.j h d -' f
.cd ~1- Vab h
'f/j}C
(3.102)
obişnuit (pentru unghiul de înclinare a armăturii fJ = 45°) se consideră la valoarea:
Armătura transversală sub formă de etrieri orizontali (fig. 3.43), se va dimensiona pe baza
(3.99) relaţiilor: .

86 87
 - la noduri interioare: Armătura de suspendare va fi de preferinţă, alcătuită din etrieri şi armătura principală a

(3.103) elementului purtător. Parte din aceşti etrieri vor fi distribuiţii în·exteriorul volumului de beton, care
A,,,„,Jywa 2 0,8(A.,i + A„)J;,d(l-0,8va)
este comun celor două grinzi, conform indicaţiei din figura 3.46.
- la noduri exterioare:
A,„,hfY>"'' 2 0,8A., 2 fy,{l - 0,8vd) (3.104) -----~!!:_~~
grindă purtătoare cu
i"'-- -- ... - ·
înălţimea h1 :s hi/3
bare verticale in nod sectiunea
a a
Asi___ a-a iacă A.,, .
r- - - - A„
+
-·

~Î
/ / /
/
// /

/
/ I
grinda
/
/
' .D I
/1\
l
I
/ I
-- etrieri orizontali /
hjc -f-
v -+
Â.m•l

. ____,
I
I
În nod (A,;_;:y- h, grindă purtată cu
ndă A,, __ înălţimea h1(h2<h1)
--- pnnc1p ă Âsw2

Figura 3.45 Modul de armare la Figura 3.46 Poziţionarea armăturii de

Figura 3.43 Armarea nodurilor cadrelor rezistente la seism intersecţii de grinzi suspendare în zona de intersecţie a două grinzi

Forţa axială normalizată Vd corespunde stâlpului inferior. Relaţiile (3.103) şi (3.104) sunt Armarea transversală se calculează cu relaţia:
valabile dacă există grinzi care intră în nod în direcţia transversală. În caz contrar coeficientul 0,8 se
măreşte la 1,O. FEd <;; A~..iJ;,„a + A~„2fyd sin fJ (3.105)

A,.,,= Ff,Ed (3.106)

3.2.3.6 Încărcări aplicate pe înălţimea grinzii sau suspendate . yd

Câteva cazuri de solicitare cu forţe concentrate se prezintă în figura 3.44.

3.2.3.7 Goluri în inima grinzilor
În cazul rezemării unei grinzi pe o altă grindă, armătura de suspendare din grinda purtătoare,
va fi dispusă şi calculată să preia întreaga reacţiune adusă de grinda purtată (fig. 3.45).
Pentru a permite trecerea unor instalaţii pe înălţimea grinzilor, este nevoie de prevederea unor

a) 11"'·.
lJ (2) ... , ~ F u:"' .
.• (2) •
p
/:/
~y~ J5~~I/-;:,,,.
goluri în grinzile de planşeu la clădirile etajate sau în grinzile de acoperiş la halele parter.
Forma, dimensiunile şi poziţia golurilor pe lungimea grinzilor poate fi foarte variată (fig. 3.47a,
I (l)--14Jr:'.:l ţ-~-l'-~"--
t.„ ...,"',,,~ (_!.)
~
l. ._C:::>T' f~.~ *if..-.::71L . . (2) 14~
C2_!l.' P/2
b şic), dar şi solicitările pot fi diferite (fig. 3.47d).

· n/·c) / -t·
P/2 ..... - - P/2
'ilf !co/
---.::~~t> I oJ grindă purta~ă--.:.~î:.I
P/2 (2} grindă purtatătoare
„

Pl2
i/:// l--~/- p p
a).

b) 2 lOOrnrn b).

c).

c) d) rw;
~
grindă
de beton
-
armat d).
~ ;:• plăcuţă
W:/0" metalică 1n -lobată M M M
)
~~~~~~~~~~din t ) N,, ~N

profil!
Figura 3.44 Cazuri tipice pentru acţiunea forţelor concentrate: a) grinzi monolite; b) planşee Figura 3.47 Clasificarea golurilor în inima grinzilor după:
monolite sau prefabricate; c) conducte şi/sau tavan fals; d) grinzi de rulare a) dimensiuni, b) formă, c) poziţia în lungul grinzii, d) tipul solicitării

88 89
 Deoarece în jurul golurilor traiectoria eforturilor unitare principale prezintă un sistem complex 2a
de linii calculul eforturilor este o problemă dificilă. În principiu se poate utiliza una din următoarele A,2
metode de calcul:
- procedeul modelului de bare;
- procedeul echilibrului eforturilor.
Principiul modelului de bare constă în înlocuirea zonei în care ipoteza secţiunilor plane a lui
Bernaulli nu este respectată ca un sistem de bare, sistem al cărui alcătuire se stabileşte pe baza stării
de tensiune. Direcţia acestor bare este determinată de direcţiile majore de scurgere ale eforturilor N
unitare principale (fig. 3.48). În general, barele comprimate sunt reprezentate din beton, iar cele
întinse de armături. Pentru fiecare caz de aplicare trebuie dezvoltat un model nou de bare, metoda
are avantajul că armarea corespunde cazului dat, dar şi dezavantajul că dezvoltarea unui model ..„ ...-~. :.
global folosibil, în limite de timp acceptabile în practică, necesită experienţă în domeniul modelelor
de armare.
'-+<
:~:·

~~~~~~~~~+c-"
::<·-·"·' Ac,inf
A,1
„„ ... „ „. ="
"' I ... .,.~...- ...„„ ... __ ,
. , V Msup, Ai,suv Ac,suv+(n-1 )A,z
, ,---~-o
, -
' ,,, , , , ,
~ JL'lMv Minf Ai,inf nAsl
, ,
F~ .- , ,•' ,,-
.1'
+ n-E,/Ecm
li,sup=lc,sup+(n-1 )As2 YJ;up
Îv Vsup,Vinf li,inr-Ai,inf YJim
Figura 3.48 Model de bare pentru calculul golurilor li=li,sup +Ji,inf
Dacă diametrul golului circular nu depăşeşte 0,4 h sau la cele dreptunghiulare dimensiunea Figura 3.51 Modelul de cadru pentru calculul eforturilor la goluri mari
maximă a laturii este mai mic decât 0,35 h, transmiterea forţei tăietoare se poate face cu analogia
grinzilor cu zăbrele (fig. 3.49). Forţa axială, forţa tăietoare şi momentul din tălpi se obţin cu relaţiile:

13~-/n)).
~~a~1
N
sup
=N 1JirrI + MEd
Edz

N inf -_ N Ed 1J,up + M Ed
Z
(3.108)

(3.109)
I , , z z
'l/Î <ji<0,4h max(a,h1)<0,35h 1
V
inf -
- V I;,;"'
Ed f. (3.110)
Figura 3.49 Analogia cu grinda cu zăbrele la găuri nu foarte mari ,
(3.111)
În cazul golurilor înşiruite distanţa minimă dintre ele se determină din condiţia (fig. 3.50).
În relaţiile de mai sus NEa, VEJ respectiv MEJ sunt solicitările de calcul din încărcările
exterioare, în mijlocul golului.
(3.107)
Dacă axa neutră intersectează golul trebuie să se verifice dacă betonul şi armăturile din talpa
comprimată rămasă pot prelua forţa de compresiune.
Pentru situaţiile în care în exploatare se presupune o talpă inferioară fisurată sau cu o arie de
beton foarte mică se poate utiliza o metodă mai simplă pentru determinarea forţelor tăietoare:
V.up = ( 0,8 - 0,9 )vEd (3.112)

v;nr = ( 0,2 - 0,1 )VEa (3.113)

Figura 3.50 Stabilirea distanţei minime dintre goluri
La goluri având lungimea mai mare de 0,5 h calculul se va face după un model folosit la
cadre, similar cu o grindă Vierendeel. Transmiterea forţei tăietoare depinde în mare măsură de
rigiditatea tălpii superioare şi inferioare. Se recomandă ca eforturile să se distribuie în raport cu
rigidităţile efective ale tălpilor aşa cum se prezintă în figura 3.51.
În cazurile curente se propune următoarea regulă simplificată de dimensionare:
- dimensionarea grinzii în afara golului la încovoiere şi forţa tăietoare;
- dimensionarea la forţa tăietoare a tălpii inferioare şi superioare pentru valorile obţinute cu
relaţiile (3.112), (3.113);
- dimensionarea tălpilor la forţa axială şi moment încovoietor;
- lângă gol pe ambele feţe se prevăd etrieri suplimentari dimensionaţi la 0,8 VEJ;
- la grinzile mari se prevăd armături înclinate la colţul golurilor.

90 91
3.3 Torsiunea În figura 3.54 se prezintă secţiuni transversale de formă I, L şi S care se descompun în secţiuni
3.3.1 Stabilirea secţiunii de calcul dreptunghiulare. Momentele de torsiune aferente acestora se calculează cu relaţiile:
TEd,i =_!g__TEd
11
(3.115)
Rezistenţa la torsiune a elementelor cu secţiuni simple se calculează înlocuind secţiunile
transversale pline cu secţiuni echivalente cu pereţi subţiri (fig. 3.52). L.: 1u
i=l
Secţiunea cu pereţi subţiri este caracterizată de următoarele valori:
Âk - aria cuprinsă în interiorul liniei mediane a pereţilor subţiri care formează secţiunea,
inclusiv aria golurilor interioare ale secţiunilor cu goluri;
'"
tef.i - grosimea efectivă a peretelui secţiunii echivalente;
u - perimetrul exterior al secţiunii de arie A;
z; - lungimea laturii i măsurată între punctele de intersecţie a liniei mediane a secţiunii cu
"'hi
TEd2

pereţi subţiri.
A linie mediană
'I IC!>"'
I• Z2 I TEdJ
DETALIU A bw

I
I• ~~1
Figura 3.54 Secţiune compusă din dreptunghiuri
Zi

Momentul de inerţie la torsiune se determină cu relaţia:

I
·~·····
lu = 7J;h;bf (3.116)
în care coeficientul 1J este dat în tabelul 3.8 în funcţie de raportul laturilor h/b a secţiunilor
Âk
1f•P/~I dreptunghiulare.
I• t.r,1 •I

A
Figura 3.52 Secţiunea echivalentă

Grosimea efectivă a peretelui secţiunii se determină cu relaţia:

de calcul la torsiune Tabelul 3.8 Coeficientul 1'/ pentru calculul momentului de
dreptunghiulare
hlb 1,5 2 4 6 8
inerţie

10
la torsiune a

w (placă)
secţiunilor
I
t,r. =-
u
(3.114) 0,140 0,196 0,229 0,263 0,281 0,299 0,307 0,333

în care: A - aria totală a secţiunii transversale, inclusiv aria golurilor interioare dacă acestea există
3.3.2 Modelul de calcul la torsiune
(secţiunea chesonată).
Valoarea astfel obţinută nu poate fi mai mică decât dublul distanţei dintre marginea secţiunii Elementul real, solicitat la momentul de torsiune TEd, se modelează sub forma unei grinzi cu
şi centrul de greutate al armăturii longitudinale, iar în cazul secţiunilor chesonate nu poate depăşi
zăbrele spaţiale, alcătuită din patru grinzi cu zăbrele plane, de tipul celor utilizate la calculul la forţă
grosimea efectivă a peretelui.
tăietoare (fig. 3.55), fiecare fermă cu zăbrele plană urmând să suporte o forţă tăietoare VEJ. Întrucât
În figura 3.53 se prezintă pentru câteva secţiuni simple caracteristicile secţiunii echivalente. procentul de armare al etrierilor este acelaşi în toţi pereţii secţiunii casetate echivalente, rezultă că
_,______lll____ li•
U•
diagonalele comprimate de beton vor avea aceeaşi înclinare. În această situaţie se poate considera
~.?;~/·/·?·~~)·\. ,I
că acţiunea momentului de torsiune poate fi înlocuită cu o forţă de lunecare r1,; uniform distribuită în

-~
"'
\: : kf!)l""
. >-· _ _l_
lungul conturului Uk.

--- - ----
I.

Trd;/4

Figura 3.53 Secţiuni simple (pline sau cu goluri) solicitate la torsiune

Dacă secţiunea are formă mai complexă, ea se subdivide în forme simple, apoi acestea se
modelează prin secţiuni echivalente cu pereţi subţiri. Împărţirea secţiunii trebuie realizată astfel
încât să
se obţină rigiditatea maximă la torsiune.
Calculul fiecărui element se face separat după ce momentul de torsiune este distribuit
proporţional cu rigiditatea la torsiune a elementelor, determinată în stadiul elastic, nefisurat.
Capacitatea portantă la torsiune este în acest caz suma capacităţilor portante individuale ale Figura 3.55 Modelul de calcul la torsiune
elementelor.

L
92 93
 În cazul torsiunii pure, efortul tangenţial din torsiune se determină cu relaţia: prevederile de alcătuire a elementelor (date în cap, 5) pentru cele două solicitări. Se recomandă însă
ca armătura longitudinală dimensionată la torsiune să fie dispusă, pe cât posibil, uniform pe
r, . = TEd (3.117)
periferia secţiunii transversale de beton şi în acest caz diametrul, modul de fasonare şi de ancorare a
,, 2AkteJJ
acestor armături diferă de cele dimensionate la încovoiere.
în care TEd este momentul de torsiune de calcul, determinat din calculul static,
Dimensionarea etrierilor suplimentari la torsiune se face de regulă în corelare cu
Forţa tăietoare rezultantă VEa într-un perete este dată de relaţia:
dimensionarea etrierilor la forţă tăietoare dată fiind afinitatea între diagramele celor două solicitări.
VEd = rt,itef,i 2 i (3.118) Annătura transversală rezultată din calculul la torsiune se poate însuma cu cea dimensionată la
acţiunea forţei tăietoare numai dacă aceasta din urmă este aşezată la periferia secţiunii transversale
3.3.3 Calculul armăturilor pentru preluarea torsiunii de beton.
În cazul în care se folosesc etrieri cu două ramuri de forfecare pentru dimensionarea la forţă
Annarea secţiunii supuse la torsiune se realizează cu etrieri şi bare longitudinale suplimentare. tăietoare, se adoptă acelaşi diametru al etrierilor şi pentru dimensionarea la torsiune.
Annătura longitudinală necesară din torsiune rezultă: Unghiul 8 dintre diagonalele comprimate de beton şi armătura longitudinală întinsă în cazul
T u acţiunii combinate a forţei tăietoare şi a momentului de torsiune este limitat la 1 :S ctg 8 :S 2,5. În
l:A„ Ed k ctg8 (3.119)
2Akfyd acelaşi timp, trebuie subliniat că înclinarea diagonalelor comprimate 8 pentru torsiune trebuie să fie
aceeaşi cu cea rezultată din calculul la forţă tăietoare.
în care: 8 este unghiul dintre diagonalele comprimate de beton şi armătura longitudinală întinsă (fig, 3,20)
Distanţa dintre etrieri, ce urmează a se prevedea în element se determină pe baza principiului:
/yJ- rezistenţa de calcul a oţelului din care este confecţionată armătura longitudinală Ast· l
Annătura longitudinală din torsiune se distribuie pe perimetrul uk; numai în cazul secţiunilor I I
de dimensiuni mici, poate fi dispusă concentrat, în colţurile secţiunii. (3.121)
Annătura transversală sub formă de etrieri necesari din torsiune rezultă:
cu relaţia:
T
tg8
2Akf,•d
Ed (3.120) S = STSV
ST +Sv
(3.122)
I
În cazul solicitărilor combinate, se poate utiliza o metodă simplificată, în care se consideră Distanţa dintre etrieri (sau barele transversale când se utilizează carcase sudate) cât ş1
separat fiecare solicitare. Ariile de armătură se determină pentru încovoiere, forţă tăietoare şi pentru
diametrul acestora trebuie să respecte prescripţiile constructive menţionate în capitolul 5.
torsiune, urmând apoi să fie adiţionate (fig. 3.56).
Capacitatea portantă maximă a elementului cu secţiune plină supusă la efectul forţei tăietoare
(s), şi a momentului de torsiune este limitată de cedarea diagonalelor comprimate, conform condiţiei:
a) monta1 b ). ~ (A.„,)v
I /

~i rM+v]
----..I---.II~.
I I~II I I
- TEd + VEd <1 (3.123)
n=2
Âsw=nÂs
(Amfs)v TRd,max VRd,max
i"
........ i
-.-------.----.!

în care: momentul de torsiune de calcul;

TEd -
VEJ - forţa tăietoare de calcul;
I

III 4<1>M (s)T

. (A.rn)T TRd,max - momentul de torsiune capabil ce poate fi preluat de secţiune fără a se produce

J 8-1
zdrobirea betonului comprimat; 1:
n=I -

I I I VRd,max - forţa tăietoare capabilă a elementului. i

A,„=A, T_] (A ....fs)T
Momentul de torsiune capabil se obţine cu relaţia:
:.1.'I ,,
T (3.124) Iii
·.•.. '1;.;[

n1rM+V1 (A .•„/s)v+
în care v1
Forţa
şi acw au valorile definite la punctul 3.2.2.2.
tăietoare capabilă a elementului se determină cu relaţia
'ii
I+

111r111111+
(3.66), în care în loc de bw se '

~ l +TJ (A,„/s)T introduce tef

' -~c!_~ivalc' t 2(qi,1r+<Pr) _ V - ac„.t,Jz,vJcd (3.125)
Rd,mox - ctg8 + tg8
Figura 3.56 Model pentru cumularea efectelor încovoierii şi torsiunii
a) dispunerea armăturilor longitudinale; b) dispunerea etrierilor (Asw - aria tuturor ramurilor În elementele cu secţiunea transversală apropiată de un dreptunghi, se poate dispune doar
forfecate, As - secţiunea transversală a barei) armătură constructivă, dacăeste îndeplinită condiţia de mai jos:

Annătura longitudinală dispusă din calculul de încovoiere se modifică astfel: în zona întinsă T V
_fil_+ _fil_ :". l (3.126)
cantitatea de armătură se măreşte cu valorile rezultate din calculul la torsiune, în zona comprimată TRd,c VRd,c
poate fi redusă, în funcţie de mărimea forţei de compresiune.
Armăturile longitudinale rezultate din calculul la torsiune (As1) pot suplimenta (cel puţin în care: TRJ.c - momentul de torsiune de fisurare, care se determină luând <1, 1 = htd ;
parţial) ariile armăturilor longitudinale rezultate din calculul la încovoiere (As) cu condiţia ca VRd,c - forţa tăietoare capabilă din relaţia (3.53), (3.54), (3.55) şi (3.56).
aşezarea armăturilor în secţiunea transversală de beton şi traseul acestora să satisfacă deopotrivă

94 95
3.4 Străpungerea
3.4.1 Perimetrul de control -- '"î::i'+ -- ·/u. 2d '
:---U<
....... 1: 1
"' '
Verificarea la străpungere se face în lungul unor perimetre de control (fig. 3.57). u. 2d
Dacă placa are înălţimea constantă, secţiunea de control este perpendiculară pe planul plăcii. <2d
Dacă placa are înălţimea variabilă (de exemplu, talpa fundaţiei), d se măsoară la perimetrul ariei
încărcate (fig. 3.58).

-'!-- -"~:T-°"::::::;;::::~"~rl~C,~ml:::::~:::.;~rc~m~":;;::!~-".,;::::::::::::;:: Figura 3.59 Perimetrul de control pentru stâlpi marginali sau de colţ
""'I~!
~ ,.
~- • //
_, l -4:--r---.
-'' ,---:Â eoni Plăcile rezemate pe stâlpi circulari prin intermediul unor capiteluri circulare cu lH <:; 2,0hH
_,____Jd _J/ c: I. • (fig. 3.60a) se verifică la străpungere numai într-o secţiune de control situată la distanţa rcont faţă de
I 1 ' • i
2d centrul de greutate al secţiunii stâlpului:
sectlunea de control
de baza
aria incarcata'__ a) IH >2hH L\('- b) ln >2(d+ha)
/~\ capitel simplu
- - 0>arctg(1/2)=26,6°
Â!uad capitel cu dala

\',_~eoni rcm~t ______ ,;,__ t'co11/

/- ,,:'--
- -...... __
-„-. --,,_- __ . -
s--------. ,,
.~.
' ---
) ....,,.
-"'--~ '-"-
~
al doi!~~ perilnetrul i
de control Uou~er
!

-
perimetrul de control
de baza, ui
{( lelHlt (r'.--~1-s~'e~ţ-~
/ -- " I • ,,_ '
Figura 3.57 Perimetrul de calcul pentru străpungere A - sectiunea de I : I A
control de b~a /-- _(;___ ---(- 0>arctg(1/2)=26,6°
Înălţimea utilă a plăcii în mod curent se consideră constantă, fiind egală cu media înălţimilor B - suprafata mcarcata [ · [
utile pe cele două direcţii, d\ şi d2 :
Figura 3.60 Modelul de calcul pentru străpungere - stâlp cu capitel
d = (dy + dz)/2 (3.127)
Perimetrul de bază de control u1 se consideră la distanţă 2,0d faţă de aria încărcată şi se re°'"= 2,0d +[II+ 0,5c (3.128)
construieşte astfel încât să aibă o lungimea minimă (fig. 3.58a).
unde: lH- distanţa de la faţa stâlpului la marginea capitelului;
a) ---------- '
c - diametrul stâlpului.
Dacă stâlpii şi capitelurile au forma rectangulară, cu IH :S 2,0d, pentru remu se alege valoarea
cea mai mică dată de relaţiile:
-"'perimetru
- de r, 001
= 2,0d + 0,56-Jt;i;_ (3.129)
control u1
rcoot = 2,0d + 0,69[1 (3.130)
unde: l1 = c1 + 2lm, l2= c2+ 2lm cu condiţia li :S l2.
b) ,>'-----6d ---,i'- ..,._
În situaţiile în care lH > 2,0d, se verifică atât secţiunea ce trece prin capitel (perimetrul
• interior), cât şi cea care trece prin placă (perimetrul exterior), conform figurii 3.60b) .
2d '
--- --_ - ~-' Prevederile referitoare la perimetrul de control de bază, respectiv la calcul se aplică înlocuind

••---· - -· •- -.•• • • • • ~ _i: - -- - ------=--.i.:

dcudH(fig. 3.560b).
Distanţele de la centrul de greutate a secţiunii stâlpului până la secţiunile de control pot fi
luate (fig. 3.60b).
Figura 3.58 Perimetrul de control de bază pentru diferite situaţii rco11t,ext = fH + 2,Qd + 0,5c (3.131)
= 2,0(d + hH) + 0,5c (3.132)
În situaţii în care o forţă concentrată este aplicată mai aproape de 2,0d faţă de A1oaa, se ia în rcont,int

considerare un perimetru de control la o distanţă mai mică decât 2,0d (perimetrul de control trece
prin punctul de aplicaţie al forţei). 3.4.2 Determinarea efortului de calcul VEt1
Dacă aria încărcată este situată lângă un gol, o parte din perimetrul de control este considerată
inactivă, aşa cum se arată în figura 3.58b). În cazul în care aria încărcată este situată în apropierea Valoarea efortului de calcul VEd se determină din relaţia:
marginii sau în colţul plăcii, perimetrul de control se determină ca în figura 3.59. V = /3 VEdd (3.133)
Alte perimetre de control u, din interiorul sau exteriorul ariei de control de bază, vor avea Ed
u„
aceeaşi formă ca şi perimetrul de control de bază.
unde d este înălţimea utilă medie, conform relaţiei (3.127);
u; este lungimea perimetrului de control considerat, care poate fi perimetrul stâlpului sau
perimetrul de control de bază;

96 97
i
 /3 este un coeficient care depinde de distribuţia eforturilor unitare de străpungere. Coeficientul 2
-~
fJ se calculează cu relaţia: c,
Wi =-+C1C2 +4c,d +16 d' +2/luCI (3.136)
2
-1 , MEd u, unde c1 şi c2 sunt dimensiunile secţiunii stâlpului, considerate conform figurii 3.6la.
/3 - +1c ---- (3.134)
VEd Wi Pentru un stâlp circular interior, valoarea coeficientului fJ se determină cu relaţia:
unde u 1 este lungimea perimetrului de control de bază; e
j3=1+0,6Jr--- (3.137)
k este un coeficient ce depinde de raportul dimensiunilor secţiunii stâlpului c 1 şi c2 , D + 4d
având valorile date în tabelul 3.9; unde D este diametrul stâlpului circular.
W1 este o funcţie de u1 pentru distribuţia forţei tăietoare din figura 3.6la. Pentru un stâlp dreptunghiular interior unde, încărcarea este excentrică faţă de ambele axe, se
Tabelul 3.9 Coeficientul kpentru suprafeţe încărcate dreptunghiulare poate utiliza relaţia aproximativă:
-----
ci/ c,
k
S 0,5
0,45
1,0
0,60
2,0
0,70
2" 3,0
0,80 /3=1+1,8 ley)'
b,
+(~J'
by
(3.138)

unde ey şi ez sunt excentricităţile MeiVed în lungul axelor y şi z;

by şi hz sunt dimensiunile perimetrului de control (fig. 3.58a).
Pentru un stâlp dreptunghiular marginal, dacă există excentricitate după ambele direcţii
2 ortogonale, ~ se poate determina din relaţia:
u , u
/3 = -*1 + 1r-epar
1
(3.139)
U1 Wi
unde: u 1 este lungimea perimetrului de control de bază din figura 3.57;
u1 ' este lungimea perimetrului de control de bază redus din figura 3.6lb;
epar este excentricitatea paralelă cu marginea plăcii, rezultând dintr-un moment aplicat ca în

C2 d figura 3.6lb);
k se poate determina din tabelul 3.9, în care raportul c 1/c 2 se înlocuieşte cu c 1/2c 2 ;
W1 este calculat pentru perimetrul de control de bază u 1 din figura 3.58a.
Pentru un stâlp dreptunghiular ca în figura 3.6lb, W1 rezultă:
2
JYi = 2 + c1c2 + 4c1d + 8d 2 +mic, (3.140)
4
Dacă excentricitatea este dirijată spre exteriorul plăcii, se utilizează relaţia (3.134).
La calculul W1, excentricitatea e trebuie măsurată de la centrul de greutate al conturului de
calcul.
Pentru un stâlp de colţ unde excentricitatea este dirijată spre interiorul plăcii, fJ se determină
c) :S l,Sd; :S 0,5c2 cu relaţia:
/3 = u; (3.141)
\, u,
F~ - Dacă excentricitatea este spre exteriorul plăcii, se utilizează relaţia (3.134).

r- ui
I T2d1
he ,
+-------- ,(
Pentru structuri la care stabilitatea laterală nu depinde de interacţiunea de cadru între placă şi
stâlp şi la care deschiderile adiacentă nu diferă cu mai mult de 25%, se pot utiliza valori
:S l ,Sd; aproximative. În anexele naţionale se precizează valorile pentru fJ; valorile recomandate pentru fJ
:S 0,5c1 sunt date în figura 3.62.
Figura 3.61 Momentul neechilibrat la conexiunea placă-stâlp a) nod central, @·
b) nod marginal, c) nod de colţ (C)
:: "=1 5 @- stalp interior
Funcţia W1 corespunzătoare distribuţiei forţei tăietoare din figura 3.6la se determină cu fJ '
$)- stalp marginal
relaţia:
«=)- stalp de colt
(3.135) (B)
o 8J
unde dl este lungimea elementară a conturului, iar e distanţa de la lungimea elementară dl până la P=l,4
'• ..•. -~

axa în raport cu care acţionează momentul MeJ.

Pentru un stâlp dreptunghiular interior, ţinând seama de relaţia (3.135), W1 este: Figura 3.62 Valorile recomandate pentru coeficientul fJ

98 99
 ·--···--------------------------------------------------------,!

Dacă o forţă concentrată acţionează aproape de stâlp, nu se face reducerea forţei tăietoare de fi. VEd - forţa
din presiunea solului din care se scade greutatea proprie a plăcii fundaţiei
calcul conform punctului 3.2.2. (acţionează
de jos în sus).
Efortul unitar de străpungere în jurul perimetrului de control se determină cu relaţia:
3.4.3 Calculul la străpungere VEd red
3.4.3.1 Etapele de calcul VEd = - - '- (3.147)
ud
Calculul la străpungere se bazează pe verificarea unei serii de secţiuni de control, care au o iar capacitatea portantă:
formă similară cu secţiunea de control de bază. Se definesc următoarele eforturi de tăiere cu -
VRd - CRd,c171k
(100,Qf;k )1/3 2d >-171 , vmin 2d (3.148)
valoarea de calcul, distribuite pe unitatea de suprafaţă a secţiunii de control: a a
VRd,c - capacitatea portantă la străpungere a plăcii rară armătură pentru preluarea eforturilor în care: a este distanţa de la marginea stâlpului la perimetrul de control considerat;
din străpungere în lungul secţiunii de control considerate; 171 = 1 pentru beton greu şi conform punctului 2.1.6 pentru betoane cu agregate uşoare;
VRJ,cs - capacitatea portantă la străpungere a plăcii cu armătură specificată în lungul secţiunii
CRJ,c, Vm;n şi k- coeficienţi definiţi mai sus.
de control;

l
Dacă forţa de solicitare acţionează excentric:
VRd.max - capacitatea portantă maximă la străpungere în lungul secţiunii de control considerate.

VEd < VRd,mox (3.142) vEd = VEa,„d + k M Edu J (3.149)

Nu este necesară prevederea armăturii pentru preluarea eforturilor din străpungere, dacă este ud vEd,,.,dw
îndeplinită condiţia: în care: W este similar cu W1 şi se calculează pentru perimetrul u;
< VRd,c
V Ed (3.143) k este dat în tabelul 3.9.
Dacă vEd > vRd,c este necesar calculul armăturilor specifice, confonn punctului 3.4.3.3. Pentru
3.4.3.3 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor cu armătură specifică (vEa>VRd,c)
ca să se evite zdrobirea betonului comprimat, valoarea eforturilor unitare maxime din efectul de
străpungere VEJ, distribuite pe perimetrul stâlpului sau al ariei încărcate determinate cu relaţia (3.133).
Elementul real, solicitat la străpungere şi moment încovoietor, se modelează sub forma unei
grinzi cu zăbrele spaţială, alcătuită din suprafeţe conice de beton (diagonale comprimate), tălpi
3.4.3.2 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor fără armătură specifică (vEd<VRa,c)
comprimate din beton, tălpi întinse din armătură şi montanţi din domuri speciale ambutisate la
capete (fig. 3.63a).
Capacitatea portantă la străpungere a plăcii fără annătură specifică trebuie evaluată pentru
Calculul capacităţii portante la străpungere a plăcii cu armătură specifică pentru preluarea
secţiunea de bază de control. Calculul se face cu relaţia:
eforturilor din străpungere în lungul secţiunii de control, VRd,cs se face cu relaţia:
VRd,c = CRd,c17Jc(lOOpJ;k t' + k!ucp 2: (vmin + k1u,J (3.144)
(3.150)
unde:fck este exprimat în N/mm2 ;

=1+~ ~
2 0 unde: este aria barelor de pe un perimetru al armăturii de străpungere din jurul stâlpului;
Âsw
k '.". 2,0; cu dîn mm; este distanţa dintre armăturile de pe perimetre succesive, măsurată ca în figura 3.63;
s„
hwd,ef este rezistenţa efectivă de calcul a armăturii pentru străpungere, conform relaţiei:
p 1 = ~ PiyPiz '.". 0,02; pzy, Pzz se referă la armătura întinsă ancorată după direcţiile y şi z; pzy şi Pzz 2
fywd,ef = 250 + 0,25d '.". fywd, în N/mm (3.151)
se calculează ca valori medii, ţinând seama de o lăţime a plăcii egală cu lăţimea stâlpului
plus 3d de fiecare parte; a este unghiul dintre armătura transversală pentru străpungere şi planul median al plăcii.
171 = 1 pentru beton greu şi conform punctului 2.1.6 pentru beton uşor; Dacă se prevede doar un rând de armături înclinate, în relaţia (3.150) se înlocuieşte s, cu l,5d.
CRd,c, Vm;,1 şi k 1 sunt date în anexele naţionale, valorile recomandate fiind cele date în relaţiile Detaliile de armare pentru preluarea forţei tăietoare din străpungere sunt date la punctul 5.2.1.4.
(3.56) şi (3.57), respectiv k 1 = 0,1, pentru beton greu şi lq = 0,08, pentru beton uşor. Lângă stâlp, efortul unitar de străpungere este limitat la valoarea:
Efortul unitar normal în secţiunea critică se obţiµe din semi-suma eforturilor unitare pe _j3VEd< -05•1'
VEd - d - VRd,max - ' VJcd (3.152)
direcţiile y respectiv z: Uo

J unde: u 0 depinde de poziţia stâlpului, stâlp interior, u0=perimetrul stâlpului; stâlp marginal,

unde: NEd,y şi NEd,z

(J
'P
=o 5
'
l
~+__1'".L
N
A
N.
l.Y
A
cz

sunt forţele axiale în placă din încărcări (sau din precomprimare), considerate de-
(3.145)
u0 = c2 + 3d '.". c, + 2c1 ; stâlp de colţ, u0 = 3d '.". c1 + c2 ;
cz, c2- dimensiunile secţiunii stâlpului, ca în figura 3.61;
v - conform relaţiei (3.58).
a lungul deschiderii pentru stâlpii interiori, respectiv de-a lungul secţiunii de control
pentru un stâlp de colţ; Perimetrul de control de la care armătura de străpungere nu este necesară, u011, sau u011,,ef(fig. 3.63b),
se calculează cu relaţia:
A„yşi Acz sunt ariile de beton definite în aceleaşi situaţii ca forţele axiale corespunzătoare.
În cazul unor fundaţii solicitate cu forţe centrice se poate aplica o reducere: J3VEd
uout,ef =--d- (3.153)
VRd,c
VEd „·cd = VEd - fi. VEd (3.146)
Dacă armătura pentru preluarea străpungerii este necesară din calcul, ea trebuie plasată între
în care: V&z este forţa tăietoare aplicată; aria încărcată Azaad şi la cel mult l ,5d faţă de perimetrul Uaut sau u0111,ef (fig. 3.63).
100 101
 --------------------------------------

a). h>{b2-bi) si
~(d2-d1)

Linia de
moment nul
,,,o.
',i
o,l;>/
I/
Talpa limita de
comprimata
actiune a fortei

Figura 3.64 Încărcări locale

În cazul betoanelor cu agregate uşoare forţa de compresiune limită se determină cu relaţia:

b) ... _/perimetrul Umu \, ~~/1 . 4(/ ~erimetrul Umu4 FRdu =AcO f,led [A"]____L<30f,
A,o 4400 - ' led AeO (____L)
2200 (3.155)
J;' / ' ,, '"'

o o o în care: fiea este rezistenţa de calcul la compresiune a betonului cu agregate uşoare;

o
o
o
o
o
o
p - densitatea în stare uscată conform tabelului 2.6.
o o o Pentru preluarea eforturilor de întîndere transversală se prevăd armături.
o o o
00000 00000
00000 00000 3.6 Verificarea în starea limită de oboseală
00000 00000 /

" ' -,Sf- o o o

V O O O Rezistenţa la oboseală a structurilor şi elementelor structurale se verifică în cazuri speciale,
o o o
o o o atunci când ele sunt expuse la încărcări ciclice regulate, cum ar fi: grinzile de rulare şi podurile cu
o o o > trafic frecvent.
, 0,)
;( Verificarea se face separat pentru armătură şi beton.
Combinaţiile de acţiuni pentru calculul amplitudinii eforturilor unitare /';.u = u mox - CJ"min sunt:
Figura 3.63 Străpungere: a) model spaţial cu zăbrele în zona de străpungere, b) perimetrul de - combinaţia acţiunilor statice (combinaţia de bază), echivalentă cu combinaţia frecventă
control pentru stâlpi interiori în funcţie de modul de aşezare al armăturilor transversale pentru stările limită
de serviciu (SLS).
Ed = L Gk.J + p + 'I'l,lQk,1 + L 'I',,,Qk,; (3.156)
}2'..l i>l

3.5 Încărcări locale în care: Gk; este efectul acţiunii permanente;

P - efectul precomprimării;
În cazul încărcărilor locale uniform distribuite pe o suprafaţă A 00 (fig. 3.64), forţa de Qk,l şi Qk.; - efectul acţiunilor neciclice, nepermanente.
compresiune limită se determină cu relaţia: - combinaţia acţiunilor ciclice relevante pentru oboseală (Qfai), ŞI combinaţia de bază

~ <:: 3,0f,dAeo
defavorabilă:
= A,ohd (3.154)
FRdu
VA: Ed= 2..:Gk.J +P+'I',,,Qk,1 + L'I'2,1Qk,;+Q1a1
i>l
(3.157)
în care: /cd este rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;
A 00 - aria încărcată; 3.6.1 Eforturi pentru verificarea la oboseală
A01 - aria maximă de difuzie utilizată pentru calcul.
Cele două arii A00 şi Âc! au aceeaşi formă, iar centrul de greutate se află pe linia de acţiune a Calculul eforturilor unitare se bazează pe ipoteza secţiunilor fisurate, neglijând rezistenţa la
încărcării. Valoarea FRJ se reduce dacă încărcarea verticală nu este uniform distribuită pe suprafaţa întindere a betonului, dar satisfăcând compatibilitatea deformaţiilor.
A 00 sau dacă există şi forţe orizontale mari. În baza schemei de calcul din figura 3.65 se calculează eforturile unitare în fibra extremă
Dacă secţiunea de beton este supusă la mai multe forţe de compresiune, ariile Âc!,I nu trebuie comprimată de beton (0-0 ), creşterea eforturilor în armăturile pretensionate peste valoarea de
să se suprapună. decompresiune (/'io-p 1 şi l'icrp2), precum şi eforturile în armăturile nepretensionate (o-s1 şi crs2) cu
ajutorul relaţiilor:
M +AP 2 ;:;:po(h0 -di}
(3.158)
u, = + 1 -l)BP + B'~d 2
[B, (b
102 103
 ( bf-b )hfObf 'Znp1 'Lnp2
0,90 1,05 1,15 1 0,3~
5 qc0,65 0,70 0,75 0,80 0,85 1,00 1,10 1.;o [{] 0,50 9=:0,25 0,26 0,27 0,28 0,29 0,30 0,310,32 0,33 0,34 0,35
/ "- ( AP op+A,2o;2 0,50 1\ \ I B,
0,45
\ \ \ \ \ 0,45 \

M1 - ~ \ \ \ \ \ 0,40 "\ \ \ \ \ \
0,40 \
--{- 0,35
'\. \ \ 0,35
\ \ l \
\
h d '\. \ \ \ \ \ \ I
0,30
0,25
" " ~ I\ \
\
\ \ \1
0,30
0,25
'-.
I\
' \\\ \\\ '
"- I\ ' '-. \

. . d1
0,20
0,15
"'-.., ~
"
'-.
" ~
~ \ \
\ \ \
0,20
0,15
0,2!

"- ~ \ \' .\ \
\
\
\
Âp1,1ap+As10S1 Ăp1,3ap
-o-~
r"'-'. """ f"-._
~ ~ ' ' [',,
1' \ \ \ l o) :---... ~ '-. ' ,\ ~\I I
:·-·~
Figura 3.65 Ipoteze pentru calculul eforturilor unitare în stadiul II
0,10
0,05
r- ~

o
r-. ;-- ~ ~ :\\I\\
~ --.
" '-' l\\C
K
0,10

0,05 -'
-.... -.... ....... ,..__ "~ l\\l\
<'
--. " :-...: , , .\\1111111 -·-l--

K
o 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,3 o 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,3
1-ţ
.6.aP1 = nPa, Ţ (3.159) Figura 3.66 Diagramă pentru stabilirea Figura 3.67 Diagramă ajutătoare
înălţimii relative a zonei comprimate pentru calculul coeficientului B1
q - 5'
.6.aP2 = nPa, -q- (3.160)
Bp
1- ţ 0,22 I - 30
I h,=-0,
asl =ns ac-<?- (3.161) 0,20
I,.-

,; - 5' 0,18 I . I/ 1,...

-
Ll- O,25
B,
~L i/
I
as2 = n.~·ac-ţ- (3.162)
0,16
~~
/
~
I- O,20 0,20
0,18
Mai sus s-au utilizat notaţiile: 0,1 4• 0,16
V
o, 15
f /V
.
B1 M1 ~bxa,(d-~) =_1_,;'(3-ţ) (3.163)
0,12
0,1 o~~ [_}v
W!
IX
V

O, 10
0,1 4
0,12
/, /
v„
I/'.'.'. ' / ~ ~S\ ,ly
bd 2 a, bd 2 a, 6 0,1 o
0,08 -I I 0,08
I/,> V,;;
/,. r/Y
,v
,

Bp =hf ţ-0,ţ 5 h 1 (1-05h)

, f (3.164) 0,06 !
-l 0,06
~ I #, fY' V
o, 05 0,04

~
0,04 '
5 I I 0,02 L,n p2
B2 = L:np,; - ' (1- 5') (3.165) 0,02 ! I
I
ţ I ! lî o 0,05 0,1 0,15 0,2 0,25
~
ţ
'
d - b, h E E x o ~
I
0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
încare:c5'=2;b1 = :;h1 = ;;np=Ep ;n.,=E' ;q=a·
Figura 3.68 Diagramă ajutătoare Figura 3.69 Diagramă ajutătoare
d = - pentru calculul coeficientului Bp pentru calculul coeficientului B2
Înălţimea relativă a zonei comprimate se calculează cu relaţia:
(3.166) Efectul aderenţei diferite a armăturii active şi pasive se ia în considerare prin sporirea
amplitudinii eforturilor unitare din armătura nepretensionată calculată în ipoteza aderenţei perfecte
în care: L,np1 = n,p, 1+ nPpP 1, L,np2 = n,p, 2 + nPpP' prin intermediul coeficientului
_ A, 2 • p _ Ar 1 • P _ AP, . A., +AP
P " - bd , pi - b d , P' - bd , (3.167)

L,Apfpd
K
unde: A„ <!>, sunt aria şi diametrul maxim al armăturii pasive;
K reprezintă gradul de precomprimare al secţiunii.
Ap, <l'>p - aria şi diametrul echivalent al armăturii active;
~ - raportul dintre aderenţa tendoanelor şi a armăturilor pasive.
Valorile ţ, Bi, Bp, B se pot obţine mai expeditiv cu ajutorul diagramelor din figurile 3.66, Relaţiile de mai sus se pot particulariza pentru cazul elementelor din beton precomprimat
3.67, 3.68 şi 3.69. integral considerând A..i = O, A, 2 = O şi K = 1, respectiv pentru elementele din beton armat
considerând AP1 = Ap 1,1 + Ap 1,2 + Ap1,3 =O, AP, =O şi K = O.

104 105
3.6.2 Procedeul de verificare a armăturilor Eforturile unitare din armături (pretensionate sau nepretensionate) calculate sub acţiunea
încărcărilor de oboseală nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la curgere a oţelurilor,
Deteriorarea produsă de o singură amplitudine a eforturilor /),13P poate fi determinată cu verificată prin încercări la întindere.

ajutorul curbei S-N din figura 3.70 şi a parametrilor din tabelul 3.10 pentru armătura Amplitudinea eforturilor din barele sudate nu o va depăşi niciodată pe cea a barelor drepte şi
îndoite.
nepretensionată, respectiv din tabelul 3.11 pentru armătura pretensionată.
În locul verificării explicite prezentată mai sus, verificarea la oboseală în cazurile standard, cu
Încărcarea trebuie multiplicată cu coeficientul YF/at dat în Anexa Naţională la codul european.
încărcări cunoscute, se poate face cu ajutorul amplitudinii echivalente de degradare (t."''·'q"),
Valoarea recomandată este 1,0. Domeniul de efort capabil la N' cicluri (t."'Rs,) obţinut trebuie
conform relatiei:
împărţit cu coeficientul de siguranţă Ysfat

logL'<crJM ,r F,pct .
/',, CJ's,equ
(N')< /', 13 &k (N') (3.169)
Ys,jUt
[El - armături la limita de elasticitate
f----~c::::::l
b=k1
I în care: /),13 Rsk (N') este amplitudinea de efort pentru N' cicluri de încărcare şi se calculează cu
ajutorul figurii 3.70 şi a tabelelor 3.10, respectiv 3.11. În cazul clădirilor /',,13&,(N') poate fi
aproximată prin amplitudinea maximă (/',,13,.=,) sub combinaţia relevantă de încărcări.
Se poate admite de asemenea că rezistenţa la oboseală a armăturilor întinse este satisfăcătoare
sub combinaţia frecventă de încărcări dacă:
N' -------
logN
/),13? 70MPa - pentru armături nesudate;
/),13? 35MPa - pentru armături sudate. (3.171)
(3.170)
Figura 3.70 Forma curbei caracteristice de rezistenţă la oboseală (curba S-N pentru armături pasive
şi pentru armături pretensionate) Când se utilizează îmbinări sudate sau dispozitive de înnădire în betonul precomprimat, nu
sunt admise eforturi de întindere în beton până la o distanţă de 200 mm faţă de armături
Pentru cicluri multiple cu amplitudine variabilă deteriorările pot fi însumate după regula
(pretensionate sau nepretensionate), sub combinaţia frecventă de încărcări cu un coeficient de
Palmgren-Miner. Ca urmare, factorul de degradare DE al armăturii produs de încărcările relevante
reducere k3 = 0,9 aplicat la valoarea medie a forţei de precomprimare Pm.
de oboseală trebuie să satisfacă condiţia:
D -"n(/',,oJ<l (3.168) 3.6.3 Procedeul de verificare a betonului
N(/',,13;)
Ed - L.,

în care: n(/',,131 ) este numărul de cicluri aplicate pentru o amplitudine /',,131 ; Rezistenţa la oboseală a betonului solicitat la compresiune este satisfăcătoare dacă sunt
N(/',,131 ) - numărul rezistent de cicluri pentru o amplitudine /).13 .
îndeplinite condiţiile:
1
13 13 .
~:::;; 0,5+0,45~
Tabelul 3 .1 OParametrii curbelor S-N pentru armături nepretensionate
led ,fi1t led ,fat
Exponentul efortului unitar
L'<o-Rsk(MPa) pentn
Tip de armături N :':'. 0,9 pentru J;, :':'. 50MPa (3.172)
k, k, N* cicluri
Bare drepte şi bare îndoite 1 106 5 9 162,5 :':'. 0,8 pentru J;, > 50MPa
Bare sudate şi plase sudate 107 3 5 58,5
unde: 13,,m„ ŞI 13c.min este efortul maxim respectiv munm de compresiune într-o fibră sub
Dispozitive de cuplare 107 3 5 35
NOTA 1: Valorile L'<D'&k se referă la bare drepte. Pentru barele îndoite se aplică uu combinaţia frecventă de încărcări. Dacă efortul 13 c.min este de întindere, se ia egal cu zero
coeficient de reducere q = 0,35 + 0,026d". I rjJ
în care dbr este diametrul dornului; hd,Jat =k,,BcJto)fca(l- ~~) (3.173)
rjJ diametrul barei.
k 1 = 0,85 pentru N= 106 cicluri;
Tabelul 3.11 Parametrii curbelor S-N pentru armături pretensi~nate ,Bec (t0 ) - coeficientul care defineşte rezistenţa betonului la pnma aplicare a
Tip de armături N'
Exponentul efmtului unitar L'<o-R,.(MPa) încărcării;
k, k, pentru N* cicluri
t0 - timpul începerii încărcării ciclice asupra betonului în zile.
Precomnrimare nrin nreîntindere 10 6 5 9 185
Precomprimare prin postîntindere Condiţiile (3 .172) se aplică de asemenea la bielele de compresiune ale elementelor supuse la
- monotoroane în canal din forţe tăietoare. În acest caz rezistenţa/cd,ra 1 , se afectează cu coeficientul de reducere v.
material plastic
10 6 5 9 185 Rezistenţa la oboseală a betonului solicitat la forţe tăietoare, atunci când nu este necesară
armături pretensionate drepte sau
armătură de forfecare din calculul în starea limită ultimă, este satisfăcătoare atunci când se verifică
curbe în canal din material
10' 5 10 150 condiţiile:
plastic
armături pretensionate curbe în 6 VEd.min >O;
canal de oţel
10 5 7 120 - pentru
6
10 5 5 80 VEd,max
dispozitive de cuplare

106 107
 :S 0,9 până la C50/60 4. VERIFICAREA ÎN STĂRILE LIMITĂ DE EXPLOATARE
:S 0,8 peste C55/67. (3.174)
- pentru VEd.min <O: 4.1 Limitarea eforturilor
VEd,max

1vEd,minl Eforturile de compresiune în beton se vor limita pentru a evita fisurile longitudinale,
(3.175) microfisurile sau deformaţiile mari de curgere lentă, unde acestea pot avea efecte inacceptabile
IVRJ,cl
asupra funcţionării structurii după cum urmează:
în care: VEd.max şi VEd,min sunt valorile de calcul maxime respectiv minime ale forţelor tăietoare - sub efectul combinaţiei caracteristice a încărcărilor, pentru părţile expuse la medii
aplicate sub combinaţia frecventă de încărcări; corespunzând datelor de expunere XD, XF şi XS (tabelul I. l ):
VRd,c - rezistenţa de calcul la forfecare a elementelor fără armare transversală.
Atunci când este necesară armătură transversală, înclinarea bielelor de compresiune ()fat în O", s 0,6f,k (4.1)
modelul grinzii cu zăbrele se consideră - sub efectul combinaţiei cvasipermanente a încărcărilor, pentru a se putea admite curgeri
tg01a, = .{tiiJ s 1,0 (3.176) lente liniare:
unde () este unghiul diagonalei comprimate faţă de axa elementului în starea limită ultimă. (4.2)
peste această valoare trebuie considerat curgerea lentă neliniară (pct. 2.1.3).
Eforturile din armătură sub combinaţia caracteristică a încărcărilor se vor limita în vederea
evitării deformaţiilor inelastice precum şi a fisurării şi deformării excesive, astfel:
- pentru elemente din beton armat:
O", s 0,8 fyk (4.3)
- pentru elemente din beton precomprimat:
O", s 0,75fpk (4.4)
Atunci când efortul este provocat de o deformaţie impusă:

O", s fyk (4.5)

,;- d, I
,,
(]" =O"
,, 1-,;1d (4.6)

Poziţia relativă a axei neutre I; se obţine în funcţie de forma secţiunii după cum s-a arătat la
punctul 3. 6 .1.
În calculul eforturilor şi a săgeţilor, secţiunile transversale se vor considera nefisurate cu
condiţia ca eforturile de întindere din încovoiere să nu depăşească valoarea f~t,eff Această valoare
poate fi luată egală cu fc,,,, sau fctmjl atâta vreme cât calculul armăturii întinse minime este bazat pe
aceeaşi valoare. La calculul deschiderii fisurilor şi al rigidităţii la întindere (al efectului de rigidizare
din zona întinsă) se va utiliza valoareafc,,,,.

4.2 Fisurarea

Fisurarea va fi limitată la o extindere care să nu împiedice funcţionarea corespunzătoare sau

durabilitatea structurii sau să nu producă un aspect inacceptabil.
În structurile din beton armat solicitate la încovoiere, forfecare, torsiune sau întindere
provenind din acţiunea încărcărilor sau a deformaţiilor împiedicate sau impuse, fisurarea este un
fenomen normal.
Formarea fisurilor este permisă fără nici un control al deschiderii lor, cu condiţia ca ele să nu
stânjenească funcţionarea normală a structurii.
Deschiderea fisurilor se calculează cu relaţiile de la punctul 4.2.2. O alternativă simplificată constă
în limitarea diametrului barelor sau a distanţei dintre ele conform prevederilor de la punctul 4.2.1.

108 109
 Dacă este necesar controlul fisurilor, o cantitate minimă de armătură aderentă trebuie k - un coeficient care ia în considerare efectul eforturilor neuniforme de autoechilibrare,
prevăzută în zonele întinse. Aria ei poate fi estimată din echilibrul între forţa de întindere în beton care duc la reducerea eforturilor datorate deformaţiilor împiedecate,
imediat înaintea fisurării şi forţa de întindere în armătură la curgerea ei ori la un efort mai mic, dacă k = 1,0 pentru inimi cu h <:: 300 mm sau tălpi cu lăţimea mai mică de 300 mm,
este necesar să se limiteze deschiderea fisurilor. = 0,65 pentru inimi cu h 2': 800 mm sau tălpi cu lăţimea mai mare de 800 mm.
Deschiderea calculată a fisurilor se limitează la valorile Wmax recomandate în tabelul 4.1. Pentru valori intermediare se interpolează liniar.
fct,eJI - valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului efectivă la timpul când fisurile
Tabelul 4.1 Valorile Wmax recomandate pot fi aşteptate să apară.
Âct - aria betonului din zona întinsă, chiar înainte de formarea primei fisuri.
Elemente din beton annat şi Elemente din beton
precomprimat cu armături precomprimat cu armături Tendoanele aderente din zona întinsă pot contribui la controlul fisurării în interiorul unei
Clasele de expunere neaderente aderente distanţe <:: 150 mm de la centrul tendonului. Acest efect poate fi luat în considerare prin adăugarea
Combinaţii de încărcări Combinaţii frecvente de
termenului ( 1Ap!lap la partea stângă a expresiei (4.7), în care: Âp este aria tendonului pre sau post
cvasi permanente încărcări
XO,XCl 0,4* 0,2 întins din Âc,eff.
XC2, XC3, XC4 0,2** ( - factor de corecţie a rezistenţei la aderenţă luând în considerare diametrele diferite ale
1
XDl, XD2, XSl, XS2, 0,3 decompresiune armăturilor pretensionate şi nepretensionate.
XS3
Notă: *) Această limitare garantează aspectul acceptabil. În lipsa condiţiilor de aspect această limitare poate i;l = ~ i; . i/>, (4.11)
fi diminuată. l/Jp
**)Suplimentar, decompresiunea trebuie să fie verificată sub combinaţii cvasipermanente de încărcări.
<'; - raportul rezistenţei la aderenţă a armăturilor pretensionate şi nepretensionate, dat în
tabelul 4.2.
i/>, - cel mai mare diametru al armăturilor nepretensionate;
Aria de armătură minimă necesară se determină cu relaţia:
(4.7) r/JP - diametrul echivalent al tendoanelor pretensionate
As,min a s =kc ·k·fct,eff ·Ael
rpP = 1,6,JA; - pentru legături de 3 bare;
în care: Âs,min este aria minimă de armătură din zona întinsă;
a, - valoarea absolută a efortului maxim admis în armătură imediat după formarea fisurii (fyk ,t.,
'f'p
= 1,7 5 · 'f'sanna
,t., • • - pentru un toron din 7 sârme;
sau o valoare mai redusă); ,t., = 1,20 · 'rsarma
,t., • • - pentru un toron din 3 sârme.
V'p
kc - coeficient care ia în considerare natura distribuţiei eforturilor din secţiune imediat
înainte de fisurare şi schimbarea braţului de pârghie.
Tabelul 4.2 Raportul între rezistenţa la aderenţă (g a tendoanelor şi armăturilor nepretensionate
- Pentru întindere pură kc= 1,0;
- Pentru încovoiere sau încovoiere cu forţe axiale: (

l
Armătură aderentă, oostîntinsă
pretensionată preîntinsă
> C55/67
k, = 0,4ll - k1 (h I ha,)* fc,,,ff <:: 1 (4.8)
Bare netede şi sârme nu se aolică
< C50/60
0,3 0,15
Toroane 0,6 0,5 0,25
în cazul secţiunilor dreptunghiulare sau a inimilor secţiunilor casetate şi în T, respectiv: Sârme amorentate 0,7 0,6 0,3
Bare profilate 0,8 0,7 0,35
kc ~ 0,9 Fa ~ 0,5 (4.9)
Act • fc1 ,ejf Dacă se foloseşte numai armătură pretensionată pentru controlul fisurării q1 = ,J:f .
pentru plăcile secţiunilor casetate şi în T. !lap - variaţia efortului în tendoanele pretensionate de la starea de deformaţie zero a
Mai sus s-au notat: betonului de la acelaşi nivel.
NEd În elementele din beton precomprimat nu este necesară o armare minimă în secţiunile în care
a=-- (4.10)
, b·h betonul rămâne comprimat sub combinaţia caracteristică de încărcări şi a valorii caracteristice a
forţei de precomprimare.
efortul mediu în beton acţionând asupra părţii considerate din secţiune,
NEd este forţa axială în starea limită de exploatare acţionând asupra părţii din secţiune
considerate (forţa de compresiune fiind pozitivă). NEd se determină considerând valorile 4.2.1 Controlul fisurării fără calcul direct
caracteristice ale forţei de precomprimare şi a forţei axiale sub combinaţia relevantă de
Pentru plăcile din beton armat sau precomprimat în construcţiile supuse la încovoiere fără
încărcări.
eforturi de întindere semnificative, nu sunt necesare măsuri specifice de control al fisurării dacă
h*=hpentruh< l,Om
grosimea lor nu depăşeşte 200 mm şi sunt luate măsurile corespunzătoare de alcătuire constructivă.
= 1,0 m pentru h 2: 1,0 m;
Acolo unde se prevede o armătură minimă conform punctului 4.2 deschiderea fisurilor nu va fi
k 1 - coeficient care ia în considerare efectele forţelor axiale asupra distribuţiei eforturilor:
excesivă dacă:
k1 = 1,5 dacă NEd este o forţă de compresiune,
- pentru fisuri cauzate dominant de deformaţii împiedecate, diametrul barelor nu depăşeşte
k 1 =2h*/3h dacăNEaeste o forţă de întindere.
valorile din tabelul 4.3. Efortul din armătură are valoarea din relaţia 4.7.

110 111
 - pentru fisuri cauzate în principal de încărcări sunt satisfăcute prevederile din tabelul 4.3 fie O atenţie deosebită trebuie acordată secţiunilor în care au loc schimbări bruşte de eforturi şi
cele din tabelul 4.4. anume: variaţii de secţiune, zonele de lângă forţele concentrate, secţiunile în care se întrerup barele
Efortul din armătură, sub combinaţia releventă de încărcări, va fi calculat considerând şi zonele cu eforturi mari de aderenţă, în particular la capetele suprapunerilor. Măsurile necesare
secţiunea fisurată. constau în diminuarea variaţiilor de eforturi oricând este posibil şi în respectarea prevederilor de
Pentru betonul precomprimat, unde controlul fisurării este în principal asigurat prin tendoane alcătuire constructivă.
aderente, tabelele 4.3 şi 4.4 vor fi utilizate cu un efort egal cu efortul total minus pretensionarea. Fisurarea datorită eforturilor tangenţiale poate fi controlată în mod adecvat tot prin respectarea
Pentru betonul postcomprimat, unde controlul fisurării se asigură în principal prin armătura regulilor de alcătuire constructivă.
obişnuită, efortul din această armătură se va calcula incluzând efectul pretensionării.
Diametrul maxim al barelor din tabelul 4.3 trebuie corectat după cum urmează: 4.2.2 Calculul deschiderii fisurilor
- pentru încovoiere (cel puţin o parte a secţiunii comprimată)
Deschiderea caracteristică a fisurilor (w1c) poate fi obţinută din relaţia:
,/, _,ţ,'(J /29) k,·ha (4.12)
'!', - '!', ct,eff ' 2(h-d) w k --sr,max (csm -&cm ) (4.14)

- pentru întindere (toată secţiunea întinsă) în care: Sr,max este distanţa maximă dintre fisuri;
Esm - . .
deformatia medie a armăturii sub combinatia relevantă de încărcări, incluzând efectul
r/J, = r/J:Va,ejf /2,9 )8(hh=d) (4.13) deformaţiilor impuse şi luând în considerare efectele rigidizării din zona întinsă;
Bem - deformaţia medie a betonului între fisuri;
unde: r/J.,. este diametrul maxim corectat;
as - 'r - -
fc1,ejf (l + ae · Pp,eff )
r/J;- diametrul maxim al barelor din tabelul 4.3; Pp,eJJ >O 6 <J',
" (4.15)
h - înălţimea totală a secţiunii; E8 'Es
he„ - înălţimea zonei întinse imediat înainte de fisurare, considerând valorile caracteristice
în care: as este efortul în armătura întinsă considerând secţiunea fisurată. Pentru elementele din
. ale pretensionării şi ale forţelor axiale sub combinaţia cvasipermanentă de acţiuni;
beton precomprimat a, se înlocuieşte cu u,-ap unde a, este efortul total şi up este efortul din
d - înălţimea utilă (până la centrul de greutate al rândului extrem de armătură).
pretensionare;
k 1 - factor dependent de durata de încărcare;
Tabelul 4.3 Diametrul maxim al barelor ( r/J;) pentru controlul fisurării k,= 0,6 pentru încărcări de scurtă durată;
Efmtul din armătură Diametrul maxim al barelor [mm] k,= 0,4 pentru încărcări de lungă durată.
[MPa] wk~0,4 mm wk=0,3mm wk~0,2 mm 2
A,+ ,;1 Ap
160 40 32 25 (4.16)
Pp,eff = A
200 32 25 16 c,ejf
240 20 16 12
280 16 12 8 unde: Ae,eff este aria efectivă întinsă (aria betonului din jurul armăturii întinse pe înălţimea hc,eJJ)
320 12 10 6 (vezi fig. 4.1);
360 10 8 5 he,eff- cea mai mică dintre valorile 2,5(h-d), (h-x)/3 sau h/2;
400 8 6 4 ae = Es/ EC/11
450 6 5 -
În situaţiile în care armătura aderentă este dispusă la distanţe<'. 5(c+ rjJ 12) (vezi fig. 4.2).
Tabelul 4.4 Distanţa maximă dintre bare pentru controlul fisurării s„mox = 3,4c + 0,425 · k1 · k1 · r/J/ Pp,eff (4.17)
Efortul din armătură Distanta maximă dintre bare [mm] unde: c - este stratul de acoperire cu beton a armăturii;
[MPa] wk~0,41mn wk~0,3 mm wk=0,2mm k1 - coeficient care ia în considerare proprietăţile de aderenţă ale armăturii: /q = 0,8 pentru
160 300 300 200 bare cu aderenţă superioară, k1 = 1,6 pentru tendoane pretensfonate.
200 300 '250 150 k 2 - coeficient care ia în considerare distribuţia deformaţiilor:
240 250 200 100 IQ = 0,5 pentru încovoiere,
280 200 150 50 k2 = 1, O pentru întindere pură,
320 150 100 -
360 100 50 - k1 = ( i: 1+ i:2 )12 "' pentru întindere excentrică.
rjJ - diametrul barelor. Atunci când sunt bare cu diametre diferite într-o secţiune (n 1 bare cu
În grinzile cu înălţimea 2': 1OOO mm, unde armătura principală este concentrată numai într-o diametrul rjJ şi n2 bare cu diametrul rjJ) se va utiliza un diametru echivalent
parte redusă din înălţime, este necesar să se prevadă o armătură suplimentară de suprafaţă pentru
controlul fisurării pe feţele laterale ale grinzii. Această armătură se va distribui în mod uniform între r/J. = n..r/J12 + n,rjJ;
nivelul armăturii întinse şi axa neutră şi va fi dispusă în interiorul etrierilor. Aria acestei armături nu eq n1r/J1 + n1r/J2
va fi mai mică decât cea obţinută din relaţia (4.7), luând k = 0,5 şi as= hk· Distanţa şi diametrul Acolo, unde distanţa dintre bare depăşeşte valoarea 5(c+r/J/2) (vezi fig. 4.2) sau unde nu există
corespunzător al barelor pot fi obţinute din tabelele 4.3 şi 4.4, considerând solicitarea de întindere armături aderente în zona întinsă:
pură şi efortul din armătură egal cu jumătate din valoarea impusă pentru armătura principală întinsă.

112 113
 _________________ ____________________________
"""'""'

(4.18) 4.3 Deformaţii

s,. mox =l,3(h - X)
17 Deformaţiile elementelor sau ale structurilor nu vor afecta în mod defavorabil funcţionarea
I/ s2~0 nivelul centrului corespunzătoare sau aspectul. De aceea este necesar să se stabilească valorile limită
I
de greutate al armaturii corespunzătoare ale săgeţilor, ţinând cont de natura structurii, de finisaje, de pereţii despărţitori, de
I legături şi de funcţionarea structurii.
aria efectiva întinsa, Ac,eff
I Aspectul şi funcţionalitatea generală a structurii pot fi deteriorate dacă săgeata calculată a
I grinzii, plăcii sau consolei, supusă la încărcări cvasipermanente depăşeşte valoarea 1/250, unde l
J reprezintă deschiderea. Săgeata se stabileşte faţă de linia reazemelor. Se pot realiza contrasăgeţi
pentru a compensa parţial sau total săgeţile dar orice contrasăgeată introdusă în structură nu va
depăşi în general valoarea 1/250.

t {~ - -------- _ ~-~~------~ ~ 1-- -Vs2~0 Săgeţile care pot deteriora elementele adiacente ale structurii trebuie să fie limitate la 1/250
pentru încărcări cvasipermanente. Alte limitări pot fi luate în considerare în funcţie de sensibilitatea

"·„ikw3~~!
părţilor adiacente.
aria efectiva întinsa, Ac,eff
Verificarea stării limită de deformaţie poate fi efectuată:
- prin limitarea raportului deschidere/înălţime utilă (I/d), caz în care calculul explicit poate fi
IRI omis;
- prin compararea săgeţii calculate cu o valoare limită.
b) placa
IRI 4.3.1 Verificarea fără calculul explicit
aria efectiva întinsa pentru

"' .' il~ffe~~-1' fata superioara, Act,eff În situaţii normale este suficient să se limiteze raportul deschidere/înălţime utilă la valorile din

~itlmv~~,
aria efectiva întinsa pentru tabelul 4.5.
fata inferioara, Acb,eff
E1 Tabelul 4.5 Valorile de bază ale raportului deschidere/înălţime utilă pentru elementele din beton
' 1c:;J armat încovoiate
c) element intins Sistemul structural Beton puternic solicitat Beton slab solicitat
Figura 4.1 Aria efectivă întinsă (cazuri tipice) /) ~ 1,5% /) ~ 0,5%

l-
Grindă simplu rezemată,
Placă simplu rezemată pe una sau două 14 20
~I -- -- - - -
--n 1AJ
directii.

~11
axa neutra Deschiderea marginală a grinzilor continue,
Placă continuă rezemată pe o direcţie sau

_____
18 26
D3J suprafata de beton intinsa Placă rezemată pe două direcţii, continuă pe

ti:ţ lBJ _________ - !_ ld distanta dintre fisuri

calculata cu expresia (4.18)
directia lungă,
Deschiderea interioară a grinzilor sau a
plăcilor rezemate pe una sau două directii.
20 30

distanta dintre fisuri Placă rezemată pe stâlp, fără grinzi

wî •;"J::·;,;
1 __ ,

17 24

··~··
l_r:>j calculata cu expresia (4.17) (în raport cu deschiderea lungă)
Consolă 6 8

Valorile din tabel trebuie multiplicate cu coeficienţi de corecţie pentru a ţine seama de tipul
-{-- - -+- oţelului folosit şi de alte variabile şi anume:
- pentru oţeluri avândfyk diferit de 500 MPa, factorul de corecţie are valoarea:
.d a fisurilor (w) la suprafaţa betonului în funcţie de distanţa dintre bare
Figura 4.2 Desch1 ere 310 500
(4.20)
te după două direcţii ortogonale, dacă unghiul dintre axele principale
Pentru elementele arm~ · .. depăşeşte 15°
ale eforturilor şi direcţia armatuni
As,prov

1 (4.19) unde: este efortul în armătura întinsă la mijlocul deschiderii (respectiv pe reazem pentru console)
Cfs

s,,mox = cosB +--silljJ__ sub sarcinile de serviciu cu valoare de calcul la SLE;

s„,max,z As,req - aria necesară de armătură din secţiune în starea limită ultimă;
S r,max,y
. , ătura după direcţia y şi direcţia efortului principal de întindere; As,prov - aria de armătură prevăzută în secţiune.
unde: B este unghml mt:e artm dintre fisuri calculată în directia y respectiv z cu relatia (4.17).
Sr,max,y, Sr,max,z
- d1stan, a ' '
114 115
 -- -

- pentru secţiuni în T la care raportul dintre lăţimea plăcii şi lăţimea nervurii depăşeşte p
valoarea 3, factorul de corecţie este 0,8.
- pentru grinzi sau plăci (altele decât planşeele dală) cu deschideri peste 7 m, care suportă
pereţi despărţitori susceptibili la deteriorarea datorită săgeţilor excesive, factorul de corecţie
rmn11J1 JIrmn1 ~
S=5/48 S=l/8

este 7Ileu (leffîn metri); / /

- pentru planşee dală cu deschiderea cea mai mare peste 8,5 m, care suportă aceeaşi pereţi de S=l/4
compartimentare, factorul de corecţie este 8,5/leif pi /
/

~l-- _ _ _ _ _ _P_,l
S=l/12
112 112 S=l/3
4.3.2 Verificarea săgeţilor prin calcul / / ---/

Elementele care nu sunt încărcate peste limita care poate produce depăşirea rezistenţei la
întindere a betonului, oriunde în element, vor fi considerate nefisurate. /"-_ S=23/216 ~1--~~~~~~~~M:~ S=l/2
Elementele ce sunt de aşteptat să fisureze se vor comporta într-o manieră intermediară între 1/3 113 113
stadiile nefisurat şi complet fisurat. Pentru elementele solicitate predominant la încovoiere, această / /---/--- . /
/ /
comportare poate fi exprimată prin relaţia:
Figura. 4.3 Valorile coeficientului S pentru calculul săgeţii
a=(au+(l-()a1 (4.21)
în care: a este parametrul de deformare considerat (care poate fi o deformaţie, o curbură, o rotire - în stadiul fisurat:
sau o săgeată); _l__ __!_,_
a1, an- valorile parametrului calculat pentru situaţia nefisurată respectiv complet fisurată; (4.25)
rII d-x E,(d-x)
( = 1- /3(cs,„ )2 (4.22)
în care: Mer este momentul de fisurare;
cs, I - momentul de inerţie al secţiunii;
Ecm - modulul de elasticitate secant al betonului la vârsta de 28 zile;
1; - coeficient de distribuţie (care ţine seama de rigiditatea la întindere). Pentru secţiuni x - înălţimea zonei comprimate în stadiul fisurat;
nefisurate ( = O;
os - deformaţia armăturii;
fJ - coeficient care ţine seama de influenţa duratei de încărcare sau a repetării încărcărilor as - efortul unitar din armătură în stadiul fisurat;
asupra deformaţiei medii, d - înăltimea utilă a sectiunîi;
, ,
fJ = 1,0 pentru o singură încărcare de scurtă durată; E, - modul de elasticitate al armăturii.
fJ = 0,5 pentru o încărcare de durată sau mai multe cicluri de încărcări repetate; Înălţimea zonei comprimate a secţiunilor dreptunghiulare simplu armate se calculează cu
a„ - efortul în armătură întinsă, calculat considerând secţiunea fisurată în condiţiile de relaţia:
încărcare care produc apariţia primei fisuri;
rJs - efortul în armătura întinsă calculat considerând secţiunea fisurată.
(4.26)
Raportul a„!as poate fi înlocuit cu Mc1JM sau Nc„IN unde MC/" şi NC/" sunt valorile momentului
încovoietor respectiv a forţei de întindere la fisurare.
Deformaţiile produse de încărcări pot fi stabilite utilizând rezistenţa la întindere şi modulul ~e unde: ae
E
=_s_; _ _:i,__
elasticitate efectiv al betonului. Pentru rezistenta la întindere se utilizează de regulă valoarea fcn11· In Ecm p- b·d
cazul deformaţiilor din contracţie şi variaţii de t~mperatură este indîcat să se folosească valoareafcn11,/I· Pentru alte forme de sectiunî relatiile de calcul sunt date în [66].
, '
Săgeata maximă a unui element încovoiat se calculează cu relaţia: Valoarea finală a curburii se stabileşte cu relaţia (4.21).

a= S · 12 1:_ (4.23) Curbura de lungă durată se calculează cu luarea în considerare a efectelor curgerii lente şi a
r
contracţieibetonului.
unde: 1Ir este curbura grinzii la mijlocul deschiderii, sau curbura pe reazem a consolei şi
La încărcări de durată, deformaţiile totale (care includ curgerea lentă) se pot calcula cu
corespunde stadiului nefisurat sau fisurat al secţiunii transversale pentru care se calculează
ajutorul modulului de elasticitate efectiv al betonului
săgeata;
S - coeficient cu valorile dîn figura 4.3 (4.27)
I - deschiderea elementului. 1+ ip(oo,t0 )
Curbura de scurtă durată a unei secţiuni dreptunghiulare din beton armat se calculează
unde ip(oo,t0 ) este coeficientul (sau caracteristica) curgem lente, relevant pentru încărcare ş1
astfel:
- în stadîul nefisurat: intervalul de timp considerate.
2
Curbura din contracţie poate fi evaluată cu expresia:
_!_ Ma _ b h fctm __fs_ (4.24) 1 s
r1 EC/11 ! 6Ec111 l Ec111 x -=8csae- (4.28)
rcs I

116 117
în care: I Irc, este curbura din contracţie;
ca - deformaţia din contracţia liberă; 5. REGULI DE ALCĂTUIRE CONSTRUCTIVĂ
E
a =--·'-
e Ec,r:,ff

S - momentul static al armăturii în raport cu centrul de greutate al secţiunii; 5.1 Reguli generale pentru armare
I - momentul de inerţie al secţiunii.
5.1.1 Stratul de acoperire cu beton
S şi I trebuie calculate pentru stadiul nefisurat respectiv complet fisurat, valoarea finală a
curburii obţinându-se cu relaţia (4.21 ). Curbura din contracţie se însumează cu cea din încărcări. Stratul de acoperire cu beton reprezintă distanţa dintre suprafaţa exterioară a armăturii
Cea mai riguroasă metodă pentru calculul săgeţii, utilizând maniera expusă mai sus, necesită (incluzând conexiunile şi etrierii) şi suprafaţa apropiată a betonului (fig. 5.1). Acesta trebuie să
să se calculeze curbura în numeroase secţiuni de-a lungul elementului şi apoi să se obţină săgeata
asigure:
prin integrare numerică. În cele mai multe cazuri însă este acceptabil să se calculeze săgeata de
- conlucrarea dintre armătura de rezistenţă si beton în toate stadiile de lucru,
două ori, considerând că întregul element este nefisurat şi apoi complet fisurat după care să se facă
- protecţia armăturii împotriva coroziunii,
interpolarea cu relaţia (4.21).
- rezistenţa la foc.

Cnom,sw
Cv?:
Cnom,sl - r/Jsw

,Cv,
C' „ Cnom,sl

Figura 5.1 Stratul de acoperire cu beton

Acoperirea cu beton nominală (c„0 ,,,) este definită ca acoperirea minimă (cm;„) plus toleranţa
admisă (!1c,a1) :

Cnom = Cmin + !J.Ctol , (5.1)

şi va fi specificată pe desenul de execuţie.
Acoperirea de beton mai trebuie să respecte şi condiţia :
Cnom ~a, (5.2)
unde a este distanţa minimă impusă de la axa armăturii la faţa betonului din considerente de
rezistenţă la foc (capitolul 6).

5.1.1.l Acoperirea minimă cu beton, c,,,;„

Se alege pentru c,,,;„ cea mai mare valoare care satisface atât condiţiile de aderenţă cât şi
condiţiile de mediu.
Cmin,b;

cmin =max ~~;~:+ 11cdw·,r -11ca,,,·,„ -/>;cdw·,ndd; (5.3)

unde: - Cmin,b -
!
acoperirea minimă datorită condiţiilor de aderenţă (tabelul 5 .1 ),
- Cmin,dw· - acoperirea minimă datmită condiţiilor de mediu (tabelul 5.2, 5.3),
-11cdur,y - coeficient suplimentar de siguranţă, în lipsa unor norme speciale se poate lua O,
- l1c<1„„,,, - o reducere a acoperirii minime datorită folosirii oţelurilor neoxidante, în cazurile
obişnuite este O,

119
118
 o reducere a acopenrn nnrnme datorită protecţiei suplimentare (de exemplu
/';.cdur,add - Când sunt aşteptate condiţii de îngheţ I dezgheţ sau atac chimic (clasele XF şi XA) asupra
tencuiala), în lipsa prevederilor valoarea recomandată este O. elementelor din beton, trebuie acordată o atenţie specială compoziţiei betonului. Acoperirea minimă
cu beton conform tabelelor 5.2 şi 5 .3 în mod normal este suficientă.
Tabelul 5 .1: Acoperirea minimă, Cmin,b, din condiţii de aderenţă
Tabelul 5.4: Clasele de structură pentru determinarea lui Cmin,dur
Bare individuale :> rp ( t/J - diametrul barei)
Beton armat Clasele de expunere
Bare grupate 2: rft11 ( r/J„ - diametrul echivalent,
Criterii XC2/ XD2/X8 XD3/X8
vezi pct. 5.1.2) xo XCI
XC3
XC4 XDI
I 2/X83
bare netede sau 2: 20 ( rjJ - diametrul barei sau toron) Durata de viaţă creşte creşte creşte creşte creşte creşte creşte

Preîntinse toroane \00 de ani clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2
Beton bare profilate 2: 30 ( r/J- diametrul barei) :> C30/37 :> C30/37 :> C35/45 :> C40/50 :> C40/50 :> C40/50 :> C45/55
Clasele de
se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce
precomprimat canal circular Diamet1ul canalului ::;-80mm rezistenţă
clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu I clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1
Postîntinse canal Max (cea mai mică latură, jumătate Elem. cu
dreolunghiular din cea mai marc latură) ::;-80mm geometrie tip dală se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce Se reduce se reduce
(necirculabile in clasa cu 1 clasa cu I clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu l clasa cu 1
ti1npul constr.)
Tabelul 5.2: Valorile acoperirii minime, Cmin,au,., din condiţii cu privire la asigurarea durabilităţii
Control special al se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce
armăturilor pasive. calităţii asigurat clasa cu I clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu I clasa cu l clasa cu 1
Clasa Clasele de expunere
structurii xo XCI XC2/XC3 XC4 XD1/X81 XD2/X83 XD3/X83 5.1.1.2 Toleranţe admisibile în poziţia armăturilor
81 10 10 10 15 20 25 30
82 10 10 15 20 25 30 35 Se va face un adaos la stratul minim de acoperire cu beton, pentru a se ţine seama de abaterile
83 10 10 20 25 30 35 40 posibile din execuţie (fig. 5.2).
84 10 15 25 30 35 40 45 În lipsa unor norme speciale valoarea recomandată pentru /';.c, 01 este de 1O mm.
85 15 20 30 35 40 45 50
În anumite situaţii toleranţa admisibilă /';.c, 01 poate fi redusă după cum urmează:
86 20 25 35 40 45 50 55
- când fabricarea elementelor se face pe criterii calitative şi monitorizarea execuţiei cuprinde
şi măsurători referitoare la stratul de acoperire (ex. la elemente monolite): 1O mm 2: l'1c1a12'. 5
Tabelul 5.3: Valorile acoperirii minime, Cmin,du,., din condiţii cu privire la asigurarea durabilităţii
armăturilor pretensionate.
mm
- când se folosesc instrumente precise de măsurare a acoperirii cu beton şi elementele care nu
Clasa Clasele de expunere
corespund sunt respinse (ex. la elemente prefabricate):lO mm 2: l'1c1a12'. O mm
structurii xo XCI XC2/XC3 XC4 XDl/X81 XD2/X83 XD3/X83
81 10 15 20 25 30 35 40 1-------, pozitia
82 10 15 25 30 35 40 45 pozitia
83 10 20 30 35 40 45 50
executata proiectata
84 10 25 35 40 45 50 55 I fic,„1 Cnom -JiC10! = Cm în
85 15 30 40 45 50 55 60
86 20 35 45 50 55 60 65 C110111
Cmin

Dacă dimensiunea nominală a celei mai mari granule este mai mică de 32 mm, sau în cazul
Figura 5.2 Abaterea nedorită în execuţie
betoanelor cu agregate uşoare, valorile acoperirii minime Cmin,b din tabelul 5.1 se majorează cu
5mm.
Pentru betonul care intră în contact cu suprafeţe neregulate, acoperirea se va mam prin
La determinarea acoperirii minime Cmin,dur pentru o durată de viaţă de 50 de ani se recomandă
adoptarea unor toleranţe admisibile mai mari. Creşterea este în funcţie de mărimea neregularităţilor,
clasa structurala 4 pentru clasa minimă a betonului indicată în anexa I. Această clasă se poate
dar acoperirea cu beton trebuie să fie de cel puţin:
reduce sau mări (tabelul 5.4) în funcţie de clasa de expunere sau alte situaţii speciale (ex. durata de
- 40 mm pentru beton turnat pe suprafeţe pregătite (ex. beton de egalizare),
viaţă mai mare, calitatea betonului, etc.). Clasa structurală minimă este clasa 1.
În situaţia în care betonul este turnat peste alte elemente de beton (prefabricate sau monolite) - 75 mm pentru turnarea betonului direct pe pământ (ex. fundaţii).
turnate într-o etapă anterioară, pentru acoperirea minimă de beton a armăturii (de la faţa în contact)
se poate accepta valoarea corespunzătoare condiţiilor de aderenţă dacă sunt satisfăcute condiţiile: 5.1.2 Distanţa dintre barele longitudinale
- clasa betonului să fie cel puţin C 25/30,
Armătura longitudinală de rezistenţă se aşează pe unul sau mai multe rânduri în funcţie de aria
- timpul de expunere a suprafeţei respective a betonului la mediul exterior să fie scurt ( < 28 zile),
rezultată din calcul şi de lăţimea grinzii.
- suprafaţa elementului cu care va fi betonul în contact să fie curăţată (ex. spălată sau Dispunerea armăturilor în secţiunea transversală a elementelor din beton armat se face astfel
aspirată).
încât să permită turnarea şi compactarea (prin vibrare) corespunzătoare a betonului (tabelul 5.5).
Pentru suprafeţele denivelate (ex: agregate expuse) acoperirea minimă cu beton trebuie mărită
În absenţa altor indicaţii, regulile pentru bare izolate sunt aplicabile şi grupurilor de bare.
cu cel puţin 5 mm. Într-un grup, toate barele sunt de aceleaşi caracteristici (tip şi clasă de oţel) şi pot avea diametre
diferite dar raportul lor să nu fie mai mare decât 1, 7.
120 121
 b) • ancoraje curbe care pot fi sub forma unor cârlige (ciocuri) la 150° ... 180° (fig. 5.4 b),
a)
îndoituri (coturi) la 90° ... 150° (fig. 5.4 c) sau bucle (fig. 5.4 d);
• ancoraje cu cel puţin o bară transversală sudată pe lungimea de ancorare (fig. 5.4 e).

~ :fil" dm
a) b) > 51/J '

lb.,q
i/J ·&4
'.'.:150-;-
O 4.dm l/JI
·-
C)
l/Jl s-.
Snh h,Pq I
h,,q
~
~/'
I

90°<
- a<l50°
-
Figura 5.3 Aşezarea armăturilor în secţiune transversală
a elementelor de beton armat sau precomprimat:
a) armături normale sau preîntinse; b) canalele armăturilor post-tensionate; e) pr> 0,61/J ~ 51/J
I
:,:;----1 ,_

Tabelul 5.5 Distanţa minimă dintre bare ~---- - _l}!_,_~9 ~

Distanţa minimă între
Element Tipul annăturii Observaţii
bare Sn Figura 5.4 Tipuri de ancoraje
:;; Cazul general s 11 „ sau s,„, >
_ {1'm"' sau 1„ vezi fig. 5.3 a)
Ancorajele din figura 5.4a şi 5.4c nu se pot folosi pentru barele netede solicitate la întindere.
a Armături
20 mm
r/J11 - diametrul echî-
Îndoiturile la unghi drept şi cârligele nu sunt recomandate pentru utilizarea în zone comprimate.
"' obişnuite Dacă dimensiunea > {1m„
fiCQ" s„„ sau sm, - di;+ 51n1n valent în cazul
maxilnă a agregatului
barelor grupate
Cedarea betonului din interiornl cârligelor sau buclelor se pot evita dacă se respectă un
:::: l61n1n diametru minim de îndoire (tabelul 5.6).

orizontal
r1',
s„„ 2 dg +5 mm Vezi fig. 5.3 a) Tabelul 5.6 Diametre minime ale domului de îndoire (dm)
Armături 20 mm Ciocuri, bucle la bare
:;; preîntinse Ciocuri, bucle la carcase sudate
> {2~,
dg- dimensiunea individuale
§ vertical s
"'' - dg
maximă a
/ sau L.__
S'o a o-regatului rji:S16mrn rji>l6mm
/ sau /
~ d ~e
Q

"~
{ 21;,„„„, d < 3rji sau sudură
d~3rji
"" orizontal s„„2dg+5mm vezi fig. 5.3 b în zona îndoită
fiCQ" Armături
50m1n 4rji 7rji 5rji 5rji 20rji
postîntinse
(2~•mml rf>canal - diametrul
vertical s„v 2 dg Diametrul de îndoire, d&,., se determină cu relatia:
cana1ului
~ F. . (-1:_ + _1,/, J._1_
40mm
d fo· ,, f, (5.5)
În calcule grupul este echivalat printr-o bară fictivă, prezentând aceeaşi secţiune ş1 acelaşi ab 2r cd
centru de greutate ca şi al grupului.
unde: - Fh, este efortul de întindere dintr-o bară sau un grnp de bare în contact la începutul curbei
Diametrul echivalent r/i„ al barei se determină cu relaţia: determinat în starea limită ultimă.
rfi„ = rJif;; :<:; 55 mm (5.4) - a& este jumătate din distanţa între centrele barelor (sau grnpurilor de bare) perpendiculare
unde: nh reprezintă numărnl barelor grnpului, care este limitat la: planului de îndoire.
nb::; 4, pentru bare verticale comprimate şi pentrn bare înnădite prin suprapunere - pentru o bară sau grup de bare adiacente feţei elementului, distanţa ab se ia egală cu
nb::; 3, pentru toate celelalte cazuri. acoperirea de beton plus rji/2.
Valoarea lui J;d nu se va lua mai mare decât cea corespunzătoare clasei de beton C55/67.
5.1.3 Ancorarea şi înnădirea armăturilor pentru beton armat Diametrul de îndoire nu mai trebuie verificat pentru evitarea cedării betonului dacă se respectă
5.1.3.1 Ancorarea armăturilor condiţiile:
- ancorarea barei nu necesită o lungime mai mare de 5rji după capătul curbei;
Barele de armătură (sârme sau plase) trebuie să fie astfel ancorate încât eforturile la care sunt
- bara să nu fie poziţionată la margine (planul de îndoire apropiat de faţa betonului) şi există
supuse să fie transmise la beton şi să fie evitate fisurarea longitudinală si despicarea betonului. Dacă
o bară perpendiculară cu diametrul ~ rji în interiornl curbei.
este necesară va fi prevăzută armătura transversală.
Ancorarea armăturilor longitudinale se face în mod normal cu: În cazul betoanelor cu agregate uşoare valorile diametrelor domului de îndoire se majorează
cu 50%.
• ancoraje drepte, asigurate prin prelungirea armăturii pe o distanţă h,eq (fig. 5.4 a) suficientă
pentru a transmite eforturile de întindere de la armătură la beton prin aderenţă;
122 123
 Lungimea de ancorare de bază lh,rqd necesară pentru ancorarea forţei de întindere dintr-o Lungimea de ancorare de bază h,rqd pentru efortul unitar capabil al bareifyd = 435 N/mm2 se
bară dreaptă se determină cu relaţia: prezintă în tabelul 5.8 în funcţie de diametrul barei, precum şi în anexa XVI tabelul XVI.4, tabelul
XVI.5 unde sunt calculate lungimile efective în cm.
(5.6) La barele îndoite lungimea de ancorare de bază se măsoară de-a lungul axei barei (fig. 5.6).
În cazul barelor grupate, în relaţia (5.6) se utilizează diametrul nornînal (vezi relaţia (5.4)).
unde: rjJ - diametrul barei;
Tabelul 5.8 Lungimea de ancorare de bază h„·qd pentru Usd = fyd = 435 N/rnm2 în funcţie de diametrul
c;,d - efortul unitar în starea limită ultimă, determinată în secţiunea de unde se consideră barei
ancorarea barei, care de regulă se poate considera la valoarea fyd ;

~
fhd - efortul unitar de aderenţă considerat constant pe lungimea de ancorare (tabelul 5.7). n Cl2/l Cl6/2 C20/2 C25/3 C30/3 C35/4 C40/5 C45/5 C50/6 C55/6 C60/7
.
6 o 5 o 7 5 o 5 o 7 5
de aderenta
Tabelul 5.7 Valoarea efortului unitar de aderenţă,fi,J pentru bare profilate cu diametre r/J<32rnm. aderenţă bună 66 56 48 40 36 33 29 27 25 24 23
d d d d d d d d d d d

~
aderenţă 94 79 69 58 52 47 41 38 36 35 33
n
. Cl2/16 Cl6/20 C20/25 C25/30 C30/3' C35/45 C40/50 C45/55 C50!6< C55/67 C60/75 nesatisfăcătoare d d d d d d d d d d d
a
aderentă bună 1.65 1.95 2.25 2.70 3.00 3.30 3.75 4.05 4.35 4.50 4.65
aderenţă I

nesatisfăcătoare
1.16 1.37 1.58 1.89 2.10 2.31 2.63 2.84 3.05 3.15 3.26
I
I

aderenţă calculează cu relaţia:

~
Pentru bare profilate efortul unitar de se
J;,d = 2,25 lti h, fetd (5.7)
M~===-=-~=:c:-:=:c--=···=-~ţ:c:j~
unde: fc,d - rezistenţa de calcul la întindere a betonului, dar nu mai mare decât valoarea
corespunzătoare clasei C60/7 5; Figura 5.6 Modul de măsurare a lungimii de ancorare de bază
fti - coeficient care depinde de condiţiile de aderenţă şi poziţia barei în element la turnare La betoanele cu agregate uşoare în relaţia ( 5. 7) se înlocuieşte /cid cu fzctd care se calculează cu
(fig. 5.5): relaţia(2.31 ).
lhl lhl Lungimea de ancorare de proiectare necesară hJ se determină cu relaţia:
I I (5.8)
" '
fia ~~~~ în care coeficienţii a 1„.a5 se obţin din tabelul 5.9.
250j'
-' Pentru determinarea acoperirii de beton (cd), cu care se intră în tabelul 5.9, se vor respecta
45° <a< 90° h>250mm condiţiile prezentate în figura 5. 7.

lhl lhl -------1 ----------r

I , I T
I I
I

'
~1.<
>30'1 '~~ i j-.il.·fl
I
I
.' - l
.,., Cil I i ! I

••
I I I I

---=-• :
1.
I
_,_ c c
h:S250mm h>600mm I I
a) bară dreaptă ' b) bară cu cioc c) bară cu buclă 1

lhl Direc~a de turnare Cd= min(a/2, ci, c) Cd= min(a/2, Ct) CJ=C
D Condiţii bune de aderenţă
Figura 5.7 Acoperirea cu beton, cd pentru grinzi şi plăci
10:<.'I Condi~i nesatisfăcătoare de aderenţă
Figura 5.5 Condiţii de aderenţă Produsul ( a 2 a 3 a 5 ) trebuie să respecte condiţia:

a 2 a 3 a 5 ;:> 0,70 (5.9)

h1 = 1,00 - condiţii bune de aderenţă ;
În tabelul 5.9 s-au utilizat următoarele notaţii:
h1 = 0,70 - pentru celelalte cazuri şi pentru elementele structurale (pereţi) turnate în cofraje
glisante; 2= (Z:A,, - LAs1,m,.)/ A, (5.10)
h2 - coeficient în funcţie de diametrul barei : LA" - aria armăturii transversale de-a lungul lungimii de ancorare adoptată;
h, = 1,00 - pentru rjJ :S 32 mm; LAst,milr - aria minimă de armătură transversală
h, = (132-r/J)/100 - pentru rjJ > 32 mm. = 0,25As pentru grinzi şi Opentru plăci;
124
125
 Tabelul 5.9 Valorile coeficienţilor al> a 2 , a 3 , a 4 ş1 a 5
lb.eq = a.Z&,,·qd -pentru ancorarea cu bară transversală sudată (fig. 5.4 e)).
Factor de influenţă
Tip de Bara de armătură
ancoraj Întinsă Comprimată
Când pe capătul armăturii longitudinale se sudează în sens transversal o bară cu diametrul
Drept a 1 ~1,0 cuprins intre 14-32 mm (vezi fig. 5.9) lungimea de ancorare de bază obţinută cu relaţia (5.8) se
a 1 ~1,0
poate reduce cu factorul F,,,d /A, unde A, este aria barei longitudinale, iar forţa de smulgere F,,,d se
F arma barelor a 1 ~o, 7 dacă cd ~3 q5
Altul decât determină cu relaţia:
drept a 1 ~ 1,0 in celelalte cazuri a 1 ~1,0
(pt. valoarea lui cd vezi fig. 5.7) (5.13)
0,7S a2 ~1-0,15(c,,-q5)/q5 Sl,O
Drept a, ~1,0 unde: F,„d - forţa de forfecare a sudurii care se determină pentru o fracţiune (de obicei jumătate) din
Acoperirea cu beton (pt. valoarea lui cd vezi fig. 5. 7)
Altul decât 0,7S a 2 ~l-0,15(cd-3 q5 )/ q5 Sl,O capacitatea portantă a barei longitudinale ancorate;
drept (pt. valoarea lui cd vezi fig. 5.7)
a, ~1,0 J; - rezistenţa la întindere a armăturii;
Confinarea realizată de u,d - efortul de întindere în beton;
armătura transversală Toate
nesudată de armătura tipurile
0,7S a 3 ~1-KÂ Sl,O a 3 ~1,0 l,d - lungimea de calcul a barei transversale;
principală
Confinarea realizată de Toate Efortul unitar în beton se determină cu relaţia:
annătura transversală tipurile (pt.
sudată de armătura poziţie vezi
a 4 ~ 0,7 a 4 ~o,7 u,d = (fc,d + u,„,) / Y ~ 3hd (5.14)
principală * fig. 5.4 e) ).
Confinare dată de Toate în care: u,,,, - efortul de compresiune în beton (din rezemare) care acţionează perpendicular pe cele
presiunea transversală 0,7S a 5 ~J-0,04p Sl,O -
tipmile doua bare (se consideră o valoare medie pozitivă pentru compresiune);
*Pent:Iu rezemări directe ha se poate lua mai mic decât h,111 ;11 dacă există cel puţin o bară =O 015+O14e(-0.1Sx) ·
transversală sudată în intervalul rezemării. Aceasta ar trebui sa fie la cel puţin 15 mm de la
Y ' ' '
faţa reazemului (fig. 5.9) x=2(c/q5,)+l;
c - acoperirea cu beton măsurată perpendicular pe cele două bare, iar lungimea de calcul
A, - aria unei singure bare ancorate cu diametrul maxim; a barei transversale:
K - coeficient cu valori prezentate în figura 5.8; 1,d = l,161',(Jyd; u,d)
0
' c5.15)
p - presiunea transversală [N/mm ] în starea limită ultimă, de-a lungul lui l&d·
2

care nu trebuie să fie mai mare decât lungimea efectivă a barei sau distanţa dintre două bare
longitudinale ancorate;
!As ~ 1,A,,
ll//'':A" I I
As ~1,A„
..--L I I
q51 - diametrul barei transversale.
Pentru bare cu diametrul nominal mai mic sau egal cu 12 mm forţa de smulgere se determină
cu relaţia:
K=O 1 K=0,05 K=O (5.16)
'
Figura 5.8 Valoarea coeficientului K pentru grinzi şi plăci
în care diametrul barei ancorate s-a notat cu q51 •
Pentru lungimea de ancorare minimă l&,m;n , în lipsa unor reglementări speciale se va considera Grupurile de bare întinse pot fi întrerupte peste reazeme (de capăt sau intermediare) ca şi
valoarea: armăturile individuale. În cazul în care diametrul echivalent este 9'„ ~ 32 mm barele grupului
- armătură întinsă trebuie decalate pe direcţia longitudinală conform figurii 5.10.
0,3lb„·qd Dacă se respectă distantele de decalare precizate în figura 5.1 O la determinarea lungimii de
> max 1Oq5 ancorare necesară se va utiliza diametrul fiecărei bare în parte, în caz contrar aceste lungimi se vor
l&,m;n (5.11)
determina cu diametrul nominal q5„ al grupului de bare.

- armătură comprimată
1 lOOmm

0,6lb ,-qd Al A-A

lb,min > max 10q5 (5.12)
li. 4
1
lOOmm AL
Pentru armăturile întinse, lungimea de ancorare necesară, se poate lua şi la valoarea lh,eq care Figura 5.9 Ancorarea barelor Figura 5.10 Ancorarea grupurilor
se detenllină într-un mod simplificat după cum urmează: longitudinale cu bară sudată la capăt de bare prin decalare
lb,eq = a 1l&,„qd -pentru ancorare tip buclă, cioc şi cot (fig. 5.4 b), c), d)),

126
127
 Barele de diametru mare ( 9 2 32 mm) vor fi ancorate ca bare drepte sau cu ajutorul nnor Pe cât este posibil suprapunerile barelor trebuie să fie decalate şi să fie dispuse simetric şi
dispozitive mecanice în afara zonelor întinse de beton. În zonele de ancorare se va prevedea o paralel la faţa exterioară a elementului.
armătură transversală suplimentară (fig. 5.11), care nu va fi mai mică decât: Distanţa liberă (lumina) între două bare înnădite prin petrecere va satisface valorile indicate în
- în direcţie paralelă cu faţa inferioară figura 5.13.
A,,„ = 0,25A,n, (5.17) +
0.3/f~ /,
··j
--
-
- în direcţie perpendiculară pe faţa inferioară F, :::4 !/!
A„ = 0,25A,n 2
nnde: A, - secţinnea transversală a barei ancorate;
(5.18)
ţ:::somm
-F,

n1
n2
-

-
numărul straturilor cu bare ancorate în aceeaşi secţinne a elementului;
numărul barelor ancorate în fiecare strat. - F,
a
- F,

a) n1=l; n1=2
I A,„ 2 0,5A"
b)n1=2; n1=2
I A,„ 2 0,5A,,
-- F, ?_2 !/!
?_20mm
-- F,

Figura 5.13 Dispnnerea înnădirilor prin suprapunere

I A,„ 2 0,25A,, IA,„ 2 0,5A,,
Lungimea de înnădire prin suprapunere se obţine cu relaţia:
LÂs„
(5.19)
0,3a,l„„.q"
Âs1
unde: /0 ,mm. >max 159 (5.20)
-~ !
200mm
2:Jls11 'LÂsh
lb,rqd - lnngimea de ancorare de bază conform relaţiei (5.6).
Figura 5.11 Armătura suplimentară în zona de ancorare a barelor longitudinale cu 9 2 32 mm
Valoarea coeficienţilor de corecţie a 1 ,a2 ,a3 ,a4 ,a5 sunt cele din tabelul 5.9. Pentru calculul
Armătura transversală suplimentară va fi uniform distribuită în zona de ancorare, la distante
ce nu vor depăşii aproximativ de 5 ori diametrul armăturii longitudinale. coeficientului a3 în relaţia (5.9) în locul IA„,min se va lua l,OA,{u,"/fyd) cu A, aria secţinnii
uneia din barele înnădite prin suprapunere.
Ancorarea armăturilor transversale (etrieri, agrafe, barele transversale ale carcaselor
sudate) se face conform condiţiilor din figura 5.12. Coeficientul a 6 se obţine din tabelul 5.10 în funcţie de procentul de armătură suprapusă în
intervalul 0,6510 de la centrul lungimii de suprapunere considerate (fig. 5.14).
a) > 5!/i b) ?. 101/J c) d)
>50mm
,V- ?_ 70 mm
r·· -01
?_ 10 =!
,.
?. !Ommf
Tabelul 5.10 Valorile coeficientului a 6

">/ Procentul de armătură suprapusă

~. '.:_ 21/J
1
\_
I_ _ +'.:_ 1,41/J într-o sectiune <25% 33% 50% >50%
>20mm a, 1
. <50mm 1,15 1,4 1,5
~-

În general barele groase ( 9 2 32 mm) nu se înnădesc prin suprapunere. Excepţie fac secţinnile
Figura 5.12 Ancorarea armăturilor transversale de beton cu dimensiunea minimă peste 1,0 m sau cazurile în care efortul din bare nu depăşeşte 80%
din efortul maxim calculat în starea limită ultimă.
5.1.3.2. Înnădirea armăturilor Pentru grupuri alcătuite din două bare cu diametrul echivalent< 32 mm suprapnnerea
urmăreşte regulile de la barele individuale cu diferenţa că la determinarea lungimii de suprapunere
Înnădirea armăturilor poate fi făcută: 10 se va utiliza diametrul 9„ . Dacă grupul de bare este alcătuit din trei bare sau două bare dar cu
- prin suprapnnerea barelor, cu sau fără cârlige, îndoituri sau bucle; diametrul echivalent::": 32 mm, la înnădire barele individuale trebuie să se decaleze pe direcţia
- prin sudare (anexa X); longitudinală cu cel puţin 1,310 , după cum se observă în figura 5.15. În acest caz se poate utiliza
- cu dispozitive mecanice (cuple) care asigură transferul forţelor în cazul solicitării de diametrul nnei bare la determinarea lnngimii lo.
întindere-compresiune sau numai de compresiune (anexa Xl);. Se vor evita situaţiile în care se utilizează mai mult de patru bare suprapuse într-o secţiune.
Este preferabil ca înnădirile prin suprapunere să nu fie plasate în zonele în care armătura este La betoanele cu agregate uşoare se limitează la 32 mm diametrul barelor înglobate şi nu se
solicitată la întreaga sa capacitate de rezistenţă. utilizează pachete constituite din mai mult de două bare. Diametrul echivalent se limitează la
45mm.

128
I 129
t

l
 ------ - - ---------- ----- - - -- -----

"
Io ---4 Înnădirea plaselor sudate alcătuite din bare profilate se poate face atât în direcţia barelor
barai principale (de rezistenţă) cât şi în cea a barelor secundare (constructive).
• Înnădirea barelor de rezistenţă se poate realiza fie prin întrepătrundere (fig. 5.17 a), fie prin
bara II
suprapunere (fig. 5.17 b).

bara III

bara IV
---„ . . . . .
a)
p; ~=.==.==''ir=";;'='ir="''=''·=='==="' ~
~·
fu
p; ~
b)
+L =="=="=~~~~~~_f,_.
fu
~--- - - - j

0,65/o +0,65/o ~ Figura 5.17 Înnădirea plaselor sudate: a) prin întrepătrundere; b) prin suprapunere

~ fAl Secţiunea considerată În cazul plaselor înnădite prin întrepătrundere (la elemente solicitate la oboseală)
f--------"
aranjamentul barelor longitudinale (lipite) se va realiza conform figurii 5.13. Efectele favorabile ale
Figura 5.14 Determinarea procentului de armătură suprapusă într-o secţiune (ex. bara II şi bara III armăturilor transversale vor fi neglijate ( a 3 = 1,0).
sunt în afara zonei de suprapunere, deci p 1 = 50% şi a 6 = 1,4) În cazul plaselor înnădite prin suprapunere, înnădirea se va amplasa în zonele în care armătura

-------,r---------~---- ~ !1\i\3
este solicitată la cel mult 80% din întreaga ei capacitate. În caz contrar:
- în calculele de rezistenţă braţul de pârghie se va considera până la centrul de greutate al
?
_______ IL---------------------
__ !_3___ rândului de armătură cel mai îndepărtat de faţa întinsă a elementului;
- la verificarea deschiderii fisurilor în zona imediat după înnădire, efortul în oţel cu care se
r 1,3/o cj--- 1,3/o 1,3/o +- 1,3/o \ -1 intră în tabelele 4.3 şi 4.4 se va majora cu 25% din cauza discontinuităţilor de la capătul
4 2 4 înnădirii.
Procentul de armătura principală ce poate fi înnădită într-o secţiune trebuie să respecte:
Figura 5.15 Înnădirea barelor grupate cu <P 2 32 nun
- pentru plase sudate întrepătrunse prevederile din tabelul 5.10;
În zonele de suprapunere a barelor longitudinale se va dispune o armătură în sens transversal - pentru plase sudate suprapuse următoarea regulă
pentru a prelua forţele de întindere ce apar pe direcţia perpendiculară barelor înnădite după cum 100%dacă (A,/s)P'°' :Sl200mm'/m şi
urmează:
- dacă bara suprapusă
este întinsă şi are diametrul mai mic decât 20 mm sau procentul 60% dacă (A,/ s )P'°' > 1200 nun 2 /m;
armăturilor înnădite într-o secţiune este sub 25%, atunci armătura transversală minimă s - considerându-se distanţa dintre bare, iar As - aria secţiunii transversale a plasei.
prevăzându-se din alte motive (ex. armătura pentru preluarea forţei tăietoare, bare de Îmbinările straturilor multiple trebuie să fie decalate cu cel puţin 1,310 unde lungimea 10 se
-J,
repartiţie) este considerată suficientă. determină cu relaţia (5.19).
- dacă diametrul barei este mai mare de <P > 20 nun atunci armătura transversală trebuie să Armătură transversală suplimentară în zona de înnădire nu este necesară.

aibă o arie totală (fig. 5.16a) nu mai mică decât aria unei bare înnădite Cl:;A„ 21,0A„) şi • Înnădirea plaselor sudate în sensul armăturilor transversale (secundare) se poate face în
aceeaşi secţiune. Valorile minime ale lungimii de suprapunere sunt date în tabelul 5.11.
trebuie poziţionată între armătura longitudinală şi suprafaţa betonului în zonele de capăt a
suprapunem. a)
- dacă mai mult de 50% din armăturile longitudinale sunt suprapuse într-o secţiune şi distanţa +f'- • • • • •
între înnădirile adiacente a :S lOefi (fig. 5.13), se vor utiliza etrieri sau armături transversale
în formă de U bine ancorate în corpul secţiunii.
- dacă bara înnădită este comprimată atunci armăturile transversale se vor aşeza şi în exteriorul Figura 5.18 Înnădirea plaselor sudate în sensul armăturilor transversale: a) cel puţin un ochi de
plasă; b) cel puţin două ochiuri de plasă.
zonei de suprapunere la o distanţă maximă de 4efi fată de ambele capete (fig. 5. l 6b ).

a) Etrieri b) Etrieri Tabelul 5 .11. Lungimi de suprapunere recomandate în sens transversal

/-- 7---- - sup1imentari ,,------ - / suplimentari
o,su, o,su, 0,5 E A„ 0,5 EA„
:- 7 ]_ IB
___ •1 l _ _S.~50~n
_14.!Jl= r=--~_--_llitl]=
____
Diametrul barelor
(mm)
0>150 mm;
Lungimi de suprapunere

:J llllfil.
~w •hYJLJ ' - _ __
1
1

I :
:-14.
R efi:S6
6 < <P <:; 8,5
cel putin un ochi de plasă în intervalul de înnădire fig. 5. l 8a.
0>250 mm;

S4~
11

f...
lo/3'
I
Io
~ lo/3 m 8,5<efi:Sl2
cel putin două ochiuri de plasă în intervalul de înnădire fig. 5. l 8b.
0>350 mm;
cel uutin două ochiuri de ulasă în intervalul de înnădire fig. 5.18b.

Figura 5.16 Armarea transversală în zona de înnădire a barelor longitudinale

cu diametrul mai mare de <P 20 nun: a) întinse; b) comprimate; _

130 131
5.1.4 Ancorarea şi cuplarea armăturilor pretensionate În funcţie de situaţia de proiectare valoarea de calcul a lungimii de transmitere se ia cea mai
5.1.4.1 Ancorarea armăturilor preîntinse defavorabilă dintre cele două valori (fig. 5.20):
l ptl =O ' 8 /pt - pentru calculul solicitărilor locale la transfer;
La armăturile preîntinse se definesc trei lungimi (fig. 5.19): l ~2 = 12/ -pentru calculul în starea limită ultimă (la fortă tăietoare, ancorare etc.)
' ~ '
• l pt - lungimea de transmitere este lungimea armăturii pretensionate necesară transmiterii
tensiunea
întregului efort de pretensionare betonului; în toron
• l a;,p - lungimea de disipare (a zonei de transmitere) este distanţa pe care tensiunile din beton
ajung la o distribuţie liniară în secţiunea transversală; (Jj;f
• l &pa- lungimea de ancorare este distanţa pe care forţa totală de întindere din bară în starea a;, 00+-(-l)-/-+/f----/ (2)--
limită ultimă,
este complet ancorată în beton (adică ruperea barei intervine mai repede
I
decât smulgerea). I
I
'-~
/I '' I
// I (}pd distanta
I [µ„
/ I '\\ O'pi faţăde capăt
d /
/
I \ h l,„
/ I I
/
/
I I ,________
bpd _
'
'
-~
Figura 5.20 Tensiunea în zona de ancorare la elementele pretensionate:
!
/pi I [Al /pt (1) la transfer (2) starea limită ultimă
L1;,p I
Lungimea de disipare se obţine cu relaţia:
[Al - Distribuţia liniară a tensiunilor în secţiunea transversală l,i;,p = ~lpt2 + d' (5.23)
Figura 5.19 Lungimi caracteristice la transferul forţei de precomprimare la beton în armătura pretensionată se determină cu relaţia:

.
Lungimea de ancorare pentru o tensiune de crpa

Valoarea de bază a lungimii de transmitere se determină cu relaţia: ~-~00 (5~)

~=~+~- hpd
(5.21)
unde: crpa - efortul unitar în armătura pretensionată (inclusiv efectul forţei tăietoare) calculat într-o
unde: a 1 = 1,0 - pentru transfer lent; secţiune fisurată (adică o zonă unde efortul unitar de întindere din beton depăşeşte
= 1,25 - pentru transfer brusc; valoarea hrk.o,os );
a 2 = 0,25 - pentru tendoane cu secţiune transversală circulară; crpdoo - efortul unitar în armătura pretensionată după consumarea tuturor pierderilor de
= O, 19 - pentru toroane clin 7 sârme;
t - diametrul toronului; tensiune;
hpa - efortul unitar de aderenţă în starea limită ultimă.
cr pmo - tensiunea din armătura pretensionată în momentul transferului;
Valoarea efortului unitar de aderentă se determină cu o relatie asemănătoare ca şi la transfer:
' '
efortul unitar de aderenţă la transfer;
f&pr -
(5.25)
Efortul unitar de aderenţă, considerat constant în lungul armăturii pretensionate, se calculează
în starea limită ultimă cu relaţia: unde: 17pz 1,4 - pentru sârme amprentate;
=

fbpt = 17 pi 171 fctd(t) (5.22) = 1,2 - pentru toroane din 7 sârme;

unde: 17pl = 2, 7 - pentru sârme profilate; fcra - rezistenţa de calcul la întindere a betonului.
= 3,2 - pentru toroane din 3 şi 7 sârme;
5.1.4.2 Ancorarea armăturilor postîntinse
Pentru alte tipuri de armături pretensionate se va lua valoarea dată în fişa produsului.
171 = 1,0 - pentru condiţii bune de aderenţă; Armăturile postîntinse transmit forţele de precomprimare betonului _prin intermediul
= O, 7 - în celelalte cazuri (în situaţii justificate se poate lua o valoare mai mare) ancorajelor. Tipul acestora depinde de felul armăturilor active, de m~nmea forţei .de
htd(tl - este valoarea de calcul a rezistenţei la întindere a betonului în momentul transferului precomprimare, de modul de întindere a armăturilor şi de utilajele folosite pentru mlln~ere. Pracllca
precomprimării cunoaşte în prezent o diversitate foarte mare a tipurilor de ancoraje m funcţie de
+
J ctd
(t)=a"·0,7·J;.„(t) · firma producătoare. . . _ _
r, Forţa de compresiune exercitată de armătura pretensionată prin ancoraj trebme sa fie preluata
de rezistenţa betonului la compresiune şi de armăturile prevăzute în acest scop.

132
133
 Forţa concentrată din zona de ancorare, reprezentând efectul precomprimării, are valoarea de
calcul bazată pe valoarea medie a forţei de precomprimare şi trebuie să fie în concordanţă cu
valoarea caracteristică minimă a rezistenţei la întindere a betonului.
Tensiunile de întindere din beton datorită acţiunii forţei concentrate se determină cu ajutorul
unui model biele-tiranţi sau alte metode adecvate. Armăturile prevăzute pentru preluarea acestor
eforturi de întindere se vor considera cu rezistenţa lor de calcul. Dacă efortul în armătură nu
depăşeşte 300 MPa verificarea deschiderii fisurilor nu este necesară.
În mod simplificat se poate considera că forţa de precomprimare se dispersează sub un unghi
de 2/J (fig. 5 .21) pornind de la ancoraj, unde fJ se poate considera arctg 2/3 .
vedere de sus
I 12130 - când stâlpii sunt fără capitel;
I
. /J I 12132 - când stâlpii au capitel simplu;
- - ---1
. „__._:_ . . _:_ _:_· .:J .
/J I
I Grosimea minimă a plăcii pline pe grinzi, din condiţii de rezistenţă, este de 50 mm, dar
I /J=arctg(2/3)=33.7°
I
Figura 5.21 Dispersia forţei de pretensionare la armături postîntinse
5.1.4.3 Cuplarea armăturilor pretensionate
Cuplarea a două armături se poate face înainte de întindere, când cuplele sunt mobile, sau
după întindere (a uneia sau a ambelor armături), când cuplele sunt fixe.
Dispozitivele de cuplare vor fi astfel poziţionate (luând în considerare interferenţa creată de
aceste dispozitive) încât să nu afecteze capacitatea portantă a elementului şi să permită introducerea
într-o manieră satisfăcătoare a unor ancoraje provizorii necesare în timpul execuţiei.
În general, dispozitivele de cuplare trebuie amplasate departe de reazemele intermediare. Într-o
secţiune transversală nu se vor cupla mai mult de 50% din armături.
Calculele pentru efecte locale în beton şi pentru armătura transversală trebuie să se facă în
conformitate cu capitolul 3.
5.2 Reguli de armare pentru elemente structurale
5.2.1 Plăci
5.2.1.1 Grosimi
Grosimea plăcilor din beton armat se determină prin calcul ca urmare a verificărilor în stările
limită ultime sau de exploatare normală ţinând seama totodată de criterii economice, de necesităţi
de tipizare a cofrajelor şi armării precum şi de condiţiile tehnologice de execuţie.
Dimensionarea grosimii plăcilor trebuie să asigure:
- realizarea unui procent mediu de armare sub 0,5% la plăcile armate pe două direcţii şi sub
0,8% la cele armate pe o direcţie;
- deformaţii (săgeţi) în limitele admise;
- masa necesară pentru asigurarea izolării la foc şi la zgomotele din aer;
- rezistenţa la străpungere, în cazul planşeelor rezemate direct pe stâlpi (fără grinzi).
Grosimea minimă a plăcilor se va lua după cum urmează:
134
a) La plăci armate pe două direcţii (lz/li<2 unde latura scurtă este /1) :
/ 1/40 - când placa este simplu rezemată pe contur;
li/45 - când placa este încastrată elastic pe contur.
b) La plăci armate pe o direcţie (b// 1>2):
/ 1/30 - când placa este simplu rezemată pe tot conturul;
li/35 - când placa este încastrată pe tot conturul;
/1/25 - când placa este simplu rezemată pe două laturi paralele;
li/30 - când placa este încastrată elastic pe două laturi paralele;
/i/12 - când placa este în consolă.
c) La planşee fără grinzi:
/ 2/35 - când stâlpii au capitel cu frântură sau cu placă.
Grosimea aleasă pentru placă trebuie să respecte şi valorile prevăzute în tabelul 4.5.
trebuie să respecte şi prevederile minimale din capitolul 6 referitoare la rezistenţa la foc.
Plăcile de beton armat pot îndeplini rolul de diafragmă orizontală pentru încărcări aplicate în
planul lor, dacă au grosimi de cel puţin 80 mm. La dalele unde se prevede armătură pentru forţă
tăietoare grosimea minimă va fi de 200 mm.
Pentru plăcile pline portante, turnate in situ, armate pe două direcţii sau armate pe o direcţie -
pentru care b ~ 5h1 şi leg·~ 5hr(vezi anexa II)- se aplică prevederile de mai jos.
5.2.1.2 Dispoziţii privind armătura din încovoiere
Secţiunea armăturii de rezistenţă rezultă din dimensionare. Diametrul barelor şi distanţa dintre
ele, pentru o secţiune dată, se alege folosind anexa XVI.
La plăcile având /2/l 1 > 2, cu armătura de rezistenţă dispusă pe o direcţie, se prevede o
armătură de repartiţie perpendicular pe cea de rezistenţă, reprezentând cel puţin 20% din aria
armăturii de rezistenţă din secţiunea cea mai solicitată. Armătura de repartiţie se aşează atât în
câmpurile cât şi pe reazemele plăcilor continue (fig. 5.22).
În cazurile când armătura de rezistenţă este prevăzută în aceeaşi secţiune atât la partea
inferioară cât şi la cea superioară a plăcii, armătura de repartiţie se dispune pe ambele părţi.
Procentele minime şi maxime de armare vor respecta prevederile de la pct. 5.2.2.2.
Diametrul minim, pentru bare profilate de rezistenţă se ia după cum urmează:
- la planşee cu grinzi. „ ..... 6 mm (5 mm la plase sudate)
- la planşee fără grinzi ...... 8 mm (I O mm pe reazem)
- la fundaţii şi la plăci situate în medii corozive ...... 1O mm (8 mm la plase sudate).
Diametrul minim la bare netede de rezistenţă se ia de 6mm în câmp şi 8 mm pe reazem şi de 6
mm (indiferent de poziţie) pentru barele de repartiţie.
Diametrul maxim se consideră O,lhr+-2 mm, unde hrse ia în mm.
Distanţa maximă dintre axele armăturilor se va lua:
• la armătura de rezistenţă:
200 mm la placi cu hi s 300 mm,
s,=x =3his 250mmlaplacicu300mm<hi s400mm, (5.26)
smox
1330 mm la placi cu hi > 400 mm,
= 2hi s200 mm pentru plăci încărcate cu forţe concentrate.
• la armătura de repartiţie:
250mm,
smox = 3,5 hi s { (5.27)
200 mm (la plase sudate),
135
 smax = 3hf pentru plăci încărcate cu forţe concentrate. La plăcile dreptunghiulare cu 1211 1 > 2 armătura de rezistenţă se dispune după deschiderea de
calcul a plăcii (paralel cu latura mică 11) în zonele întinse conform diagramei momentului
armătură de încovoietor.
/'\repartiţie
Plăcile sunt armate de obicei ca în figura 5.22a, adică armătura de rezistenţă este alcătuită
I \
I \ r ~I dintr-o plasă legată aşezată continuu la partea inferioară a plăcii şi plase legate izolate alcătuite din
călăreţi dispuse deasupra reazemelor.
Plăcile mari pot fi armate ca în variantele din figura 5.22b şi 5.22c. Cel puţin jumătate din aria
secţiunii armăturii întinse din zona momentelor pozitive şi minimum 3 bare pe metru, se continuă
dincolo de marginea reazemului, respectând recomandările din figura 5.23.
Armătura de la partea inferioară care nu se prelungeşte dincolo de reazem se poate ridica şi
folosi la preluarea momentelor încovoietoare de pe reazem (fig. 5.23).
b
-~Jt=q I l - annatura c
4 " (•"repartiţie
/„ /,, /„
ii'
'
I r -4 '1
ln , I ,
r r
I
,..! 1~ 4 ~
I
\- h1 • I I
·~.J - hi

LJ
4 4 t. -- -~
• •
b) I
I

I
/„
/„
:....
5
~

~
-r,
ln I

/„ r-5
I ln /,,_-1
5 I:
I
I

,~1
:i
5 [„

călăreţ

"-5- bară ridicată

"'------" /
"' /
·- bară dreaptă

/11 • //I /„ /„
I

r-4-! ,--4-to>j
j I
!.....
4
,.J
1~ 4 .I
I l_~nnătură de rezistenţă
c) Figura 5 .23 A:tmarea plăcii rezemată pe centură din beton armat

/„
I
r-5-
ln
~
-„5
!11 I

/„
;..... /„
5
~
/„
5
I
---:
Dacă nu se face un calcul special, conform figurii 5.22 ridicarea armăturilor se face la l„15 (l„
- fiind distanţa dintre feţele opuse ale celor două reazeme consecutive, numită şi lumină). În cazul
plăcilor continue cu deschideri egale (în aceeaşi situaţie se încadrează şi cazul când deschiderile nu
diferă între ele cu mai mult de 20%) armăturile ridicate într-o deschidere pătrund în deschiderea
vecină cu cel puţin 1„/4, unde se pot termina drept sau cu o îndoitură la 90° (fig. 5.22).

"'-~---/ Dacă armătura ridicată pe reazeme nu este suficientă pentru preluarea momentului negativ,
aceasta se completează cu călăreţi care pătrund în câmpurile adiacente , de fiecare parte a feţelor
reazemului cu l„ 14. Călăreţii se termină drept sau se pot termina cu picioruşe de rezemare (fig.
Figura 5.22 Procedee de armare a plăcilor continue cu armătură de rezistenţă pe o direcţie folosind 5.22). În cazul plăcilor continue cu deschideri inegale, locul de oprire a barelor ridicate sau a
plase legate a) deschideri mici, b), c) deschideri mari călăreţilor se calculează în funcţie de lumina cea mai mare aferentă reazemului respectiv.
La reazemele marginale ale plăcilor simplu rezemate se recomandă ca ridicarea armăturii de
Limitările în mm din relaţiile (5.26) şi (5.27) sunt din reglementările în vigoare la ora actuală
rezistenţă să se facă la l„110 (fig. 5.22). Simplă rezemare se consideră atunci când placa nu face corp
în ţara noastră. comun cu grinda sau centura pe care reazemă sau dacă reazemă direct pe zidărie (fără intermediul
Norma europeană EC lasă la latitudinea fiecărei ţări aceste limitări, prevăzând însă unei centuri) precum şi atunci când grosimea peretelui este mai mică decât 250 mm sau lăţimea pe
următoarele valori maxime: 400 mm pentru armătura de rezistenţă (250 mm la forţe concentrate) şi care reazemă placa (dimensiunea a din fig. 5.22) este mai mică decât l,5h;:
450 mm la armătura de repartiţie (400 la forţe concentrate). Numărul maxim de bare în câmp şi pe Atunci când placa este încastrată elastic în reazemul marginal, adică face corp comun cu
reazeme este de 12 bare I metru. grinda sau centura marginală, sau pătrunde în zidărie pe o lăţime de cel puţin 2hr, modul de aşezare
Întreruperea armăturilor de rezistenţă se va face în confmmitate cu reglementările de la grinzi, a armăturii de rezistenţă pe reazemul marginal va fi acelaşi cu cel de pe reazemele intermediare.
înlocuind în figura 5.43 pe a1 cu d (adică a 1 ~ d). În cazul când la reazemele marginale există posibilitatea realizării unei încastrări elastice, de
Armarea plăcilor din beton armat depinde în principal de următorii parametri: care nu s-a ţinut seama în calculul solicitărilor, se va prevedea o armătură la partea superioară a
• modul şi caracterul acţiunilor (directe sau indirecte); reazemului de cel puţin 0,25 din armătura din câmpul adiacent.
• dimensiunile geometrice ale plăcii; La dimensionarea plăcilor încastrate în zidărie, efectele defavorabile ale momentelor de
• condiţiile de rezemare; încastrare perfectă se iau în proporţie de 100%, iar efectele favorabile în proporţie de 50%.
• tipul armăturii utilizate (plase legate sau sudate). La plăcile armate pe o direcţie se prevăd armături transversale secundare reprezentând cel
Câteva procedee de armare a plăcilor monolite continue, folosind bare independente asociate puţin 20% din armăturile de rezistenţă. În vecinătatea reazemelor nu sunt necesare mmături
în plase legate, sunt prezentate în figura 5.22. transversale pe barele de rezistenţă superioare dacă nu există un moment încovoietor transversal.

136 137
 o,201" o2 l o' 2 5"l I
La plăcile cu armătura de rezistenţă pe o direcţie,
se prevede peste reazemele paralele cu
armătura de rezistenţă din placă, o armare suplimentară alcătuită din călăreţi aşezaţi perpendicular
wA-r:.i
/ ..
~
.
I
I
r------1
..
pe armătura de rezistenţă din placă (fig. 5.24). Secţiunea călăreţilor va reprezenta cel puţin a) ;:;
;::;
. . . .' '
. .
7rp6 mm/m pentru bare profilate sau 5rp8mm/m pentru bare netede. Călăreţii vor pătrunde în I

~/7 /„ /,,

o25!„~ o 15/„
'/'.'
placă de fiecare parte a reazemului pe o lungime de Y. din deschiderea de calcul a plăcii (latura
scurtă). Reazemul deasupra căruia se aşează armătura suplimentară poate fi o grindă principală (ca ~
în figura 5.24), un perete de zidărie sau din beton armat (diafragmă). În cazul când plăcile sunt I 80,25/„
O, 15!. I

?"0 .I H r------1
solicitate de încărcări temporare sau mai mari decât 10 kN/m2 , se recomandă ca aria armăturii
suplimentare a călăreţilor să fie verificată şi prin calcul.
b)
;::;
;/

~
..
:.:·. :rn·: ·: : I„ ·(

~ t I· /,>2[, SECTIUNEA 1-1

/,,
W------ 0,251.
'0,25/„
-.----:- - y - - _ d_J_ _-.- ---+- ro ,ist ~,151~
,- I l grindă
--secundară
·
I'
călăreţi
armătură
I ~~de rezistenţă
din plasă
/, 1.„1 o,251
' : L.i.
i" 4
I ~ /,,, I
4 -I gnnda
• • grindă #I /
/ p,
/
rP' I
,.... _ _ "
,,
~

l -~ _ 11- secundară
grindă _
principală ~~~
secundară d) /I
;> "
~;a I
' -'-
~, =ir--' ._:;;t--
' /„
J__,
/„

l 1 ·I -rn~~~ală Figura 5.25 Armarea plăcilor monolite din beton cu armătură de rezistenţă
pe o direcţie folosind plase sudate
I

Figura 5.24 Armarea suplimentară a plăcii pe reazemele paralele cu armătura de rezistenţă dispusă
pe o direcţie
Armarea cu plase sudate se face utilizând sortimentele catalogate sau plase alcătuite în
conformitate cu anexa XIV.
Modul de armare a plăcilor monolite cu armătura de rezistenţă pe o direcţie este prezentat în
figura 5.25. Se utilizează plase plane (fig. 5.25 a ... c) sau în rulouri (fig. 5.25 d). Cel puţin 112 din
aria secţiunii armăturii aferentă momentului încovoietor maxim din câmp se prelungeşte peste
reazeme.
Deasupra reazemelor intermediare, plasele plane pătrund în placă de fiecare parte a
La plăci dreptunghiulare cu li 111 < 2 (12 - fiind latura mai mare a panoului) în câmp,
armătura paralelă cu latura mică a plăcii (1 1) se aşează mai aproape de partea inferioară a plăcii. La
plăcile încastrate pe contur (plăci continue) cel puţin 112 din aria armăturii din câmp, dar cel puţin 3
bare pe metru, pe fiecare direcţie, se prelungesc dincolo de reazem, ancorându-se (dacă se întrerup)
conform prescripţiilor din acest capitol. Restul barelor se ridică pe ambele direcţii după un calcul
aferent sau la distanţa de 1/5 din lungimea măsurată după deschiderea mîcă (fig. 5.26). Barele
ridicate se pot întrerupe în câmpul alăturat la 114 din lumina măsurată după deschiderea mică.
-re-- - -.i.'--

reazemului cu 114 din lumina cea mai mare aferentă reazemului respectiv (fig. 5.25 a). Când aria T
]-.- I

armăturii este mai mare se pot utiliza, pe reazeme sau I şi câmp, două rânduri de plase plane de
....] i"' ....:§ r-
aceeaşi lăţime aşezate decalat (fig. 5.25 b) sau cu lăţimi diferite aşezate suprapus (fig. 5.25 c). La ' ' +
utilizarea plaselor în rulouri, acestea se ridică pe reazemele intermediare la 1/4 din lumînă, acolo
/111 „......:.
4, -:§Îon !111 !111 ' T
unde se întrerupe şi eventuala armătură suplimentară necesară câmpului marginal (fig. 5.25 d).
Dacă există posibilitatea unei încastrări parţiale a plăcii în reazemele marginale, de care nu s-a I
~ 4
I
I - ' I- 4 •
I
:..C-)-...i

' '
r .....--.
1-4'· c-41„,_;
ţinut seama în calcul, se prevede o plasă suplimentară care pătrunde în deschidere pe o lungime de
!111„ !111
0,20 ln măsurată de la marginea reazemului (fig. 5.25 a). Armătura perpendiculară pe reazem, din ~ 5
această plasă, va reprezenta un procent de armare de 0,13%, recomandându-se să nu fie mai mică de
-
6rp5, 6 mm/m. Ancorarea acestor plase se face prin dispunerea unei bare transversale dincolo de
reazemul teoretic.
În cazul unei încastrări de un grad mai ridicat, ancorarea plaselor se face pe 1,5 ochi de plasă,
~j"T
i
-1

I
-·
~1-n
I
-',
T

capătul acesteia putându-se îndoi în jos la 90° (fig. 5.25). Diametrul barelor transversale dispuse ~rr -' _,.::t., '

dincolo de reazemul teoretic trebuie să fie minim jumătate din diametrul barelor longitudinale de
rezistenţă.
- ~
I - ' --,ţ-~

La pfanşeele cu grinzi principale şi secundare (la care armătura de rezistenţă din placă este de
-----..J ln 1 :S !112
obicei paralelă cu grinzile principale) se aşează peste grinzile principale plase sudate cu o armătură Figura 5.26 Aşezarea armăturii de rezistenţă pe două direcţii sub formă de bare independente
minimă 5 rp/150 mm, în condiţiile prevăzute la plasele legate (vezi fig. 5.24). asociate in plase legate
- - - - - - ------------ -- ----- - --

La plăcile cu o suprafaţă mai mare de 15 m2, armătura din câmp dimensionată la moment plaselor se face conform figurilor 5.17 şi 5.18. Peste secţiunea în care armăturile plaselor
maxim pe fiecare direcţie se poate reduce cu 50% în fâşiile marginale. suplimentare (pe rândul 2) nu mai sunt necesare din calcul, acestea se ancorează astfel:
Lăţimea fâşiilor se stabileşte în funcţie de modul de rezemare conform precizărilor din figura 5.27. - la reazeme încastrate, cu 15 d sau cel puţin cu 200 mm, din secţiunea 0,2 11 măsurată de la
a) i.... /111 1 1 /111 b) 1 /„1 1 1 /111 marginea reazemului;
I 4.... ... 4 ~ r---3""1 !... 5 ""i
! f I ! ~ I
- la reazemele simple, cu 30 d respectiv cu un ochi de plasă, din secţiunea 0,125 11 măsurată
~~1 ~~ ~~ ~~ de la marginea reazemului.
I
_!_iI _,_ ----·

a)
I
r- 0,3/„,
- ------1
~
~
o ~)A,2 :~
·~
Io~

t ~1~L1'=_=_=_=~:t:i=_=_=_=~=.~=~=-,,=_=_=_=_:ti_=_=_='J_î
,-
l r- - --

~ ltn OSA,2 I
sau cuplase sau cuplase
I
_J_
, , ortogonale oblice
I I "
/,,
~I ~ - --i
!

~ /,„ ..i i.. /„2 ..i

Figura 5.28 Armarea zonelor de colţ ale plăcilor simplu rezemate pe contur având colţurile
ancorate: a) armare superioară; b) armare inferioară

Ca şi în cazul plaselor legate, armătura din fâşiile marginale trebuie să satisfacă condiţiile de
procent minim de armare, diametre minime şi distanţe maxime dintre bare.
Armarea pe reazeme cu plase sudate se face utilizându-se o singură plasă, plase suprapuse de
lăţimi diferite sau plase suprapuse de aceeaşi lăţime montate decalat (fig. 5.30).
Armătura se aşează uniform pe reazeme, lăţimea plaselor şi modulul de suprapunere se determină
i..-- /„, ..i din condiţia ca plasele din primul rând să pătrundă în câmpul adiacent cu 0,251,,,;„, iar cele suprapuse cu
Figura 5.27 Fâşii marginale la plăci armate cruciş în funcţie de modul de rezemare 0,151,,,;„ întocmai ca şi la armarea pe reazeme pe o direcţie cu plase sudate (vezi fig. 5.25). Pe fâşiile de
margine, armătura de pe reazeme se poate reduce cu 50%.
La plăcile mărginite pe tot conturul de grinzi cu care fac corp comun, se pot reduce
momentele încovoietoare sau aria secţiunii de armătură, după cum urmează: a) b)
- în toate câmpurile intermediare şi pe reazemele intermediare începând cu al treilea de la
margine, cu 20%;
- în deschiderea marginală şi pe al doilea reazem de la margine cu 20%, dacă '2/l 1 < 1,5 şi cu
10% dacă 1,5< 12/11 < 2.
Armătura pe reazem se aşează uniform distribuit pe laturile plăcii şi se poate reduce cu
50% în fâşiile de margine. Barele ridicate din câmp se completează fie cu barele ridicate din câmpul
alăturat, fie cu călăreţi care se opresc la V. din lumina deschiderii mici a plăcii (fig. 5.26).

Armarea zonelor de colţ se face la plăcile simplu rezemate pe contur, ale căror colţuri sunt
împiedecate a se ridica (fie prin ancorare, fie prin încărcarea fiecărui colţ cu cel puţin 1/16 din
încărcarea totală a plăcii). Aria secţiunii de armătură se consideră egală cu cea maximă din câmp,
iar modul de aşezare este precizat în figura 5.28.
Ţinând seama de solicitările ce apar în colţuri, armătura raţională este cea oblică, care necesită Figura 5.29 Moduri de armare în câmp a plăcilor armate pe două direcţii folosind plase sudate
msa o manoperă mai mare. În practică se preferă utilizarea unor plase ortogonale, mai uşor de suprapuse: a) plasă suplimentară dintr-o bucată;
executat deşi consumul de material este mai mare (aproximativ de trei ori) faţă de varianta b) plasă suplimentară din două (sau mai multe) bucăţi.
precedentă.
Dacă se utilizează plase sudate la armarea plăcii: Armarea zonelor de colţ a plăcilor simplu rezemate se face confonn precizărilor de la plasele
- aşezarea armăturii în câmp se face ţinându-se seama de posibilitatea reducerii cu 50% pe legate, utilizându-se plase sudate ortogonale, aşezate la partea inferioară şi superioară a colţurilor la
fâşiile marginale definite în figura 5.27. În acest scop în zona centrală a plăcii se aşează dimensiunilor arătate în figura 5.28.
plase suplimentare într-una sau mai multe bucăţi cum se arată în figura 5.29. Înnădirea

141
140
a) b) 0,15121 c) În zona stâlpilor marginali şi de colţ armătura de rezistenţă se va amplasa pe lăţimea activă he
~ --i conform figurii 5.32b, unde y reprezintă distanţa de la marginea dalei la faţa stâlpului interioară
-, I - Q) - I
T
dalei. Putem avea situaţia y > cY pentru stâlpii de margine sau z > c, şi y > cypentru stâlpii de colţ.
Q) I I I
I a)

I I
min.
Q) 2 bare I

I
Q)
-~li__ Q)

!22

Figura 5.30 Moduri de armare cu plase sudate a reazemelor intermediare

ale plăcilor armate pe două direcţii: a) un singur rând de plase;
b) plase suprapuse de lăţimi diferite; c) plase suprapuse montate decalat

În lungul marginilor libere (fără reazeme) atât la plăci annate cu plase legate cât şi la cele
sudate), placa va conţine armătură longitudinală şi transversală suplimentară conform figurii 5 .31.
Armăturile proprii ale plăcii pot juca rolul de annături ale marginii. 2
..:;
"'
o
1
---~-bare suplimentare
~-
' 3
i_ "'
N
o
f----~_2h1 _~ etrieri suplimentari min. 2 bare la
paiiea inferioara
..:&
Figura 5 .31 Armarea marginii libere a plăcii
"'
N
o
5.2.1.3 Dispoziţii privind armarea la forţă tăietoare '
"'
o
O placă în care se prevede armătură la forţă tăietoare va avea grosimea de cel puţin 200 mm. ..:&
Pentru dispunerea armăturii la forţa tăietoare se vor aplica regulile de la grinzi, cu excepţia
modificărilor prezentate în cele ce urmează. Unde este necesară armătură la forfecare, aceasta nu va
fi mai mică decât 60% din valorile minime prevăzute la pct. 5.2.2.3 pentru grinzi.
În plăci, dacă IVEal <:; ~ VRd.m" (vezi cap.3), armătura la forfecare este constituită în întregime
din bare ridicate ori din ansambluri de forfecare.
min. 2 bare la
Distanţa maximă (smax) dintre etrieri este 0,75d, iar între barele înclinate d (smax se măsoară partea inferioara
după axa plăcii).
Distanţa transversală maximă între annăturile de forţă tăietoare se limitează la l ,5d.
b) 1narginea
marginea pla_g!j
5.2.1.4 Plăci tip dală placii

• Armătura de rezistenţă pentru preluarea momentelor încovoietoare :>-. '

'
În zona stâlpilor intermediari, 0,5 A_,1 din armătura rezultată în urma dimensionării la
momentul negativ se va repartiza pe o lăţime egală cu suma a 0,125 ori lăţimea panoului de dală de
o parte şi de alta a stâlpului; A,i reprezintă aria secţiunii armăturilor necesare pentru a prelua
momentul negativ total care acţionează pe suma a două jumătăţi de panouri adiacente stâlpului.
La partea inferioară a dalei se vor prevedea cel puţin două bare după cele două direcţii Figura 5.32 a) Armătura de rezistenţă
pentru preluarea momentelor încovoietoare la plăcile tip dală;
principale, ortogonale (5.32). b) Lăţimea activă, he, a unui planşeu dală
142 143
 Modul de armare şi locul de oprire al barelor de rezistenţă după [1] se prezintă în tabelul 5.12. armăturii întinse). Dacă barele ridicate sunt prevăzute numai într-un singur plan, înclinarea lor se
poate reduce la 30°.
Tabelul 5.12 Modul de armare şi locul de oprire al barelor de rezistenţă
a)

CU CAPITEL

o,1d.
0,5d?_
:ir\"" I/
:;;0,75d

[;hJ - perimetrul de baza de control

ffiJ -perimetrul de control pana unde
este nevoie de armatură transversală
CC:l- perimetrul de control de unde
nu este nevoie de armatură transversală

b)
8~ wo Ii o.221„ . r o.z21. I II o.221. I I o.zn 1-!I li
~ ~ 1
1
: i II i I
-·-

i oc~:, 1--' 1--,

*-.i m!flax ,-----l!!--l-1I
-- •·· -
. . -·--·
o.1ills1„
!. • ... ·•
• •·
Â1 lumina - ln d1 lumina - I~ Â, • • • 'Mz:â.' •
I' fata rcazc1nului i' fata reazctnului I
Î inter ax-I L inter ax-1 i O,Jd<ij ~I y·.,.-~-1,S_d_.,
I 0,Sd~ S, ~0,75d
C Reazem de margme i Re,1iem tnlennedmr Reazem de margine 'I
(fara continuitate in placa) C (continuitate in placa) (fara continuitate in placa) C

• Armătura necesară din străpungere c)

La străpungere se poate lua în considerare numai armătura situată între aria încărcată (aria <0,5d
stâlpului) şi perimetrul de control A (fig. 5.33a,b). 1--
Armătura sub formă de etrieri se va aşeza perimetral, pe cel puţin două rânduri, iar distanţa
între acestea nu trebuie să depăşească 0,75d (fig. 5.33a), la fel în cazul utilizării unor domuri
speciale cu capete în formă de ancoraje (fig. 5.33b).
' III \\\
Distanţa între etrieri măsurată în jurul perimetrului de bază de control (A) nu trebuie să
depăşească l ,5d, iar în jurul perimetrului până unde se aşează armătură transversală (B) să nu fie
mai mare de 2d (fig. 5.33b).
Între perimetrul B şi perimetrul de unde nu mai este nevoie de armătura C , distanţa trebuie să Figura 5.33 Armarea la străpungere:
fie mai mică decât l ,5d. a) poziţia etrierilor, b) poziţia domurilor, c) poziţia barelor ridicate
În cazul utilizării barelor înclinate dispuse conform figurii 5.33c). un singur rând de etrieri
perimetrali este suficient. 5.2.1.5 Realizarea golurilor în plăci
Acolo unde este nevoie de armătură transversală pentru străpungere aria minimă a unui etrier
(sau echivalent) se verifică cu relaţia: Capacitatea portanta a plăcilor cu goluri depinde de poziţia, mărimea şi forma golului, de
modul de rezemare şi de armare a plăcii precum şi de modul de aplicare al încărcărilor.
l,5sina +cosa A . > JJ::
0' 08 J, (5.28)
La plăcile cu armatura de rezistenţă pe o singură direcţie, aşezare~ armăturil?r în jm"'.11
~·~
sw,1nm -
~ golului depinde de mărimea acestuia. Când dimensiunile golulm sunt mai m1c1 ,decat 1/5. dm
deschiderea plăcii, armătura echivalentă cu cea care intersectează golul se aşeaza la margmtle
unde: s„ - distanţa în sens radial între etrieri;
acestuia prelungindu-se cu lungimea de ancorare (fig. 5.34). . .
s, - distanţa în sens tangenţial între etrieri; În cazul golurilor mari aşezate la mijlocul deschiderii plăcilor armate pe o dtrecţ1e (fig. 5.34)
a - unghiul dintre armătura transversală şi cea longitudinală (pt. etrieri verticali a= 90° şt armătura pe deschiderea de calcul CZx) se dimensionează la un moment încovoietor majorat dat de
sina=l). relaţia aproximativă:
Numai acele armături înclinate se pot lua în considerare în calcule care trec pnn zona
2
0,19~( b) ]q zx'
2
încărcată sau la o distanţă ce nu va depăşi 0,25 d de la periferia acestei zone (fig. 5.33c).
mx = [o,125 + (5.29)
Distanţa între faţa interioară a reazemului şi armătura înclinată cea mai apropiată luată în
[x [x
considerare conform calcului, nu va depăşi 0,5 d (această distanţă se va considera de la nivelul
144 145
 şi se aşează de o parte şi de alta a golului pe o lăţime:

=(0,8- ~}x
_ _ _ D _ _®_ _ _
bm (5.30)
CD
CV
CI max (a1; a1) < 0,2 lx ------ --------

ai C-O
ai
- - latura rezemata
C2 ~ are suplimentare - - - latura libera
de bordaj Figura 5.35b) Modul de calcul la o placă armată pe două direcţii prevăzut cu un gol mare

Figura 5.34 Aşezarea armăturii în jurul golurilor mici 5.2.1.6 Armarea plăcilor frânte (rampa scării şi podestul)

Pe direcţia armăturilor de repartiţie, de o parte şi de alta a golului - atunci când b/ a :;;. 0,5 - se În figura 5.36 se prezintă armarea unei rampe şi a podestului la o scară. Dacă podestul este
aşează o armătură dimensionată la momentul încovoietor: mai lat se poate prevedea grinzi de vang la partea superioară şi inferioară a rampei.
my =0,125qa(a+2b"') (5.31)
Dacă b/ a < 0,5, momentul de margine mY se calculează ca pentru o placă rezemată articulat
pe trei laturi si liberă pe latura a. Treptele
Marginile golului se armează prin îndoirea barelor (sau a plaselor) din câmp sau prin prevederea
unor armături speciale în formă de agrafe (fig. 5.35a) respectând cele arătate în figura 5.31.
Plăcile dreptunghiulare armate pe doua direcţii, prevăzute cu goluri, se pot trata, în cazul
golurilor mici ca şi în figura 5.34, iar pentru golurile mari în mod simplificat, ca plăci rezemate pe
trei laturi (fig. 5.35b). La o alegere raţionala a condiţiilor de margine se pot determina solicitările
cele mai defavorabile în scopul dimensionării armăturii. Armăturile suplimentare, care mărginesc
golurile, se dispun pe lungimea deschiderilor de la reazem la reazem. Marginile golurilor se
· armează longitudinal, la partea inferioară şi cea superioară, realizându-se grinzi având înălţimea
egală sau mai mare decât grosimea plăcii. Armătura superioara are menirea de-a acoperi eventualele
incompatibilităţi ce nu pot fi evitate la utilizarea unor metode aproximative de calcul a solicitărilor. > lb,d se va tine cont
Armatură inferioară pe direcţia solicitărilor maxime se continuă pe reazeme fără a se reduce de momentul negativ
secţiunea transversală.
bm - --" '21
JOS---'-·---~
SECTIUNEA 1-1
I""' I I

b
I
I
I
IX
i!
t· .. ~":jJ~~agrafă
_ b,,,
(Jî
\___ _)
JOS--~~----"r ,-'

il_, "' )ITTITTŢŢŢŢ.ŢŢŢÂ m

_/_pen'tru-
q!x,' ' "------C~a;lc~;';;ul;atpneentru mx
Z
Figura 5.36 Armarea rampei şi podestului la o scară

1 1
}nx : I
J -" 8
distribuţia armăturii după'"
5.2.1.7 Centuri
- ----ţ--- - I
I
I
I
I
SECTIUNEA 2-2 Se recomandă ca planşeele din beton armat care reazemă pe zidării marginale la clădiri situate în
I
I
I
I
b
I
I
I
I
k :=li:+ zone seismice sau amplasate pe argile contractile să fie prevăzute cu centuri de beton armat (fig. 5.37)
având aria secţiunii transversale cel puţin 50.000 mm2 (250 mm x 200 mm). Lăţimea şi înălţimea
'
2: I,
I
I a
2, '
2: I, I -
distribuţia
~1]~"'
, pentru mr
secţiunii transversale a centurilor vor respecta şi următoarele condiţii minimale:
- latura mică 2: 250 mm dar 2: 2/3 din grosimea peretelui;
>f" >f"
armăturii după ly - înălţimea minimă 200 mm;
Figura 5.35a) Zonele şi modul de armare a plăcilor în vecinătatea golurilor mari la o placă armată - procentul minim de armare longitudinală va fi;
pe o singură direcţie; 1% pentru zonele seismice cu ag 2: 0,20 g;
146 147
 - 0,8% pentru zonele seismice cu ag '.S O, 16 g.
Diametrul barelor longitudinale va fi de cel puţin 1O mm. Diametrul etrierilor va fi :;,- 6 mm şi
se dispun la o distanţă maximă de 150 mm în câmp curent şi 100 mm pe lungimea de înnădire prin
suprapunere a armăturilor longitudinale.
Înnădirea barelor longitudinale din centuri se va face prin suprapunere, fără cârlige, pe o
Grinzile monolite au, de regulă, secţiunea transversală constantă pe deschidere. La solicitări şi
deschideri mari grinzile se pot îngroşa pe reazeme sub forma unor vute (fig. 5.38). Panta maximă a
vutelor ce se ia în considerare în calcul este de 1/3.
I-
,,

'' I

~ I ~
I
lungime lo :;,- 60 d. Secţiunile de înnădire vor fi decalate cu cel puţin 1,0 m; într-o secţiune se vor I
înnădi cel mult 50% din barele longitudinale. I
.~~- ~~ '
Centurile vor fi continue pe toată lungimea peretelui şi vor alcătui contururi închise. La '
colţurile, intersecţiile şi ramificaţiile pereţilor structurali se va asigura legătura monolită a centurilor Ţ_ i~to--1
7

amplasate pe cele două direcţii, iar continuitatea armăturilor va fi realizată prin ancorarea barelor
longitudinale în centurile perpendiculare cu hd :;,- 60d. I l ----\
Centurile de la nivelul planşeelor curente şi de acoperiş ale construcţiilor din zone seismice cu '
Figura 5.38 Geometria vutelor
ag :;,- 0,20 g nu vor fi întrerupte de golurile de zidărie. Pentru ag '.S O, 16 g se acceptă întreruperea în
dreptul casei scărilor sau a lucarnelor cu condiţia să se prevadă doi stâlpişori de beton armat monolit
În funcţie de raportul dintre deschiderea grinzii 1 şi înălţimea h a secţiunii transversale,
la marginea golurilor.
grinzile se consideră:
., - lungi (zvelte), dacă l/h :;,- 8;

D
'
2
' A, ?:_ 50000mm Etrieri rjJ > 6mm - scurte (scunde), dacă 2 :S l/h < 8;
li li

' / S1,mox?:_ 150mm - pereţi, dacă lih < 2.

x
x - ) I 7
h1I
Y'> ~
5.2.2.2 Dispoziţii constructive privind armarea longitudinală
x
X

~ p ?:_ 1% pt. ag ?:_ O,2 g

d>lOmm Procentele minime şi maxime de armare vor respecta următoarele dispoziţii:
li _I_ p ?:_ 0,8% pt. ag:::; 0,16 g - secţiunea minimă a armăturii întinse se determină cu relaţia:
I

' b,>mm {250mm A„min = 0,26 fc.„ b, d ::O: 0,0013b, d în zonă neseismică (5.32)
- 2/3 bz fyk
Figura 5.37 Armarea centurilor A, miu = 0,50 fc.„ b, d în zonă seismică indiferent de clasa de ductilitate (5.33)
, fyk
5.2.2 Grinzi unde b, este lăţimea medie a zonei întinse (pentru o grindă în T, cu placa în zona comprimată, se
5.2.2.1 Forma şi dimensiunile secţiunii transversale consideră numai lăţimea inimii).
- suprafaţa efectivă a secţiunii armăturii întinse trebuie să fie mai mare decât cea necesară din
Forma secţiunii
transversale a grinzilor monolite este de regulă în T ş1 mai rar verificarea la fisurare (vezi cap. 4);
dreptunghiulară, trapezoidală
sau alte forme. - secţiunile de beton cu arii de armătură mai mici decât cea dată de relaţia (5.32) se vor
Înălţimea minimă a grinzilor se consideră o fracţiune din deschiderea de calcul l, după cum considera ca nearmate.
urmează:
- secţiunea maximă a armăturii întinse sau comprimate, în afara zonelor de suprapunere,
- pentru rigle de cadru şi grinzi principale „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ 1115 corespunde înălţimii maxime a zonei comprimate x = ţ · d admisă de normele din ţară,
- pentru grinzi secundare şi nervuri dese simplu rezemate ....... ,. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ . l/20 unde:
- pentru nervuri dese încastrate elastic .............................. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ . l/25 ţ s 0,25, pentru zonele plastice ale grinzilor,
- pentru nervuri la planşee casetate simplu rezemate pe contur. .. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ l/30
- pentru nervuri la planşee casetate cu continuitate pe cel puţin o latură .......... 1135
q s ţ,im , pentru celelalte cazuri
dar nu va depăşi 4% din aria secţiunii de beton ( A,,m„ = 0,04 A,).
Înălţimea aleasă pentru grindă trebuie să respecte şi valorile indicate în tabelul 4.5.
Procentele medii de armare recomandate în cazuri obişnuite de armare (în absenţa unor
Raportul dintre înălţimea şi lăţimea secţiunii
transversale va fi mai mic decât 4, dar se
considerente deosebite) se situează între 0,8 şi 2,0%.
recomandă următoarele valori: hlb = 1,5.„3 pentru grinzile cu secţiunea dreptunghiulară ş1
La reazemele marginale ale grinzilor continue, este indicat să se prevadă o cantitate de
h/b = 2 ... 3 pentru cele cu secţiunea în T.
armătură la partea superioară a grinzii.
Dacă stabilitatea laterală a grinzilor este asigurată (ca de exemplu la planşeele casetate ), se pot
Aria armăturii se determină dintr-un moment de încastrare parţială reprezentând cel puţin 15%
adopta şi rapoarte mai mari. Grinzile solicitate la încovoiere cu torsiune, când momentul de torsiune
din momentul încovoietor maxim al câmpului adiacent reazemului respectiv, dar trebuie să fie mai
este cel puţin 1/3 din momentul de încovoiere, se recomandă să aibă raportul h/b '.S 2.
mare decât cea minimă determinată cu relaţia (5 .32).
Lăţimea secţiunii transversale de beton b trebuie să respecte şi prevederile de la punctul 6.2.1,
adică dimensiunea minimă pentru rezistenţa la foc. Lăţimea minimă a grinzilor va fi cel puţin Aşezarea armăturii. Raţionalizarea armăturii în sensul reducerii preţului de cost, este influenţată
200 mm. La grinzile monolite dimensiunile secţiunii transversale se stabilesc de regulă multiplu de în mare parte de operaţiile de fasonare şi de montaj.
50mm.
148 149
 În scopul simplificării acestor opera,tii se recomandă:
• limitarea numărului diametrelor barelor folosite; a) I I 111 I I I I I I I I I I r611 I I I I I ! ! I SECŢIUNEA
a-a
• folosirea în cât mai mare.măsură a barelor drepte fără.cârlige la extremităti·
• limitarea barelor îndoite ca număr şi formă;
• alegerea celor mai adecvate sisteme de îmbinare;
' '

• folosirea procedeelor mecanizate. de debitare, fasonare şi asamblare a armăturilor.

Armătura longitudinală de rezistenţă este constituită de regulă din bare flexibile asociate, cu
·îl111!] 111U1111111 llf
(!) bare independente cu etrieri (2)
Qt QlîlL
ajutorul armăturilor de montaj şi a celor transversale, în carcase spaţiale legate (cu sârmă) sau sau
sudate sau in carcase plane sudate. - sau
Aşezarea barelor de rezistenţă în secţiune transversală trebuie să respecte distantele minime
precizate la pct. 5.1.2 . Se recomandă ca distanţa maximă dintre axele barelor de rezi~tentă să nu
depăşească 200 mm decât în cazuri justificate.
La reazemele intermediare ale grinzilor continue, (care nu face parte dintr-o structură
'

antiseismică) cantitatea totală de armătură întinsă A., pentru o secţiune în T, se va repartiza pe

1111 rrnrrrn 1111 u@
armatura
>max(0.31.„ 0.3k) >max(0.31.„ 0.3k) armatura
lăţimea efectivă ~ tălpii superioare. O parte din aceste armături poate fi concentrată pe lăţimea b) -~~~~~HYa',, )' 1 z· - -·' /
/ constructiva
-----

inimii,(fig. 5.39). In zone seismice se va respecta prevederile de la punctu] 5.2.4.4.

In zona comprimată a secţiunilor din câmp, dacă nu rezultă din calcul armături comprimate,
se prevăd minimum două bare de montaj necesare pentru susţinerea etrierilor (fig. 5.40).
Când grinzile sunt mai înalte de 700 mm, pe feţele laterale se dispun armături longitudinale
-
F-·
-
'
-A~'__.,,_'
1111
\ > 114 A,„
illill2 bare
0.1251.i
· ;
0.1251. \ > J/4 A,„
1. -~ m1n 2 bare ln2
A,11

constructive la distanţa maximă de 400 mm între ele. Aceste armături pot fi prinse la fiecare 2
etrieri cu agrafe având diametrul de 6 mm. Se recomandă ca aria totală a armăturii longitudinale
l î
laterale să reprezinte cel puţin procentul minim din aria de beton haşurată (fig. 5.40). Figura 5.41 Armarea grinzilor solicitate moderat de o încărcare uniform distribuită: a) grindă scurtă
annături de montaj simplu rezemată; b) grindă continuă
b„
A,
. La grinzile continue solicitate de forţe concentrate importante plasate în apropierea reazemelor

..- ..----------------- ----------

.- .
lh.
(salturi mari în diagrama de forţă tăietoare) se poate opta pentru ridicarea barelor longitudi~ale
(fig. 5.42). Pe reazeme armăturile ridicate pot participa pe lângă barele independente (călăreţi) la
preluarea momentelor negative.
armături
p

f _l
b,„ constructive laterale

agrafe

• • -
zz
[
armături
de rezistentă <
-~
St,max
/,
Figura 5.39 Poziţionarea armăturii Figura 5.40 Dispunerea ba;elor
întinse în reazemele intermediare constructive
calareti
Când grinzile au înălţimea :O- 1000 mm se respectă prevederile de la punctul 4.2.1 privind >O. 7 i., Bara constructiva

~'~'--î--~//:
armăturile de pe feţele laterale. -.
Aşezarea armăturii în lungul grinzii, depinde mai cu seamă, de alura diagramelor solicitărilor > 1.3 Jo, :'\\:...._ _ _ __
(moment încovoietor sau întinderea în armătură şi forţă tăietoare), de conditiile de rezemare a
grinzii (rezemare simplă, încastrare sau continuitate), de zvelteţea grinzii (rap~rtul l/h) şi de tipul ""'"'-....____:.._____
l
armăturii folosite (carcase legate sau sudate). "'
I !;\

La grinzile scurte simplu rezemate, solicitate moderat de o încărcare uniform distribuită, i As_11_ \ > l/4A,„ \ > l/4&u
armătura longitudinală se prevede constantă pe întreaga lungime. Această armătură poate fi 0 min. 2 bare min. 2 bare
carcasă spaţială legată sau mai multe carcase plane sudate (fig. 5.4la).
Figura 5.42 Ridicarea armăturii întinse (Si,max este distanta maximă dintre etrieri, vezi pct. 5.2.2.3)
La grinzile continue solicitate predominat cu încărcare uniform distribuită având 0 intensitate
redusă, oprirea armăturilor longitudinale se poate face în mod simplificat în locurile indicate în Aria barelor longitudinale şi lungimea carcaselor, atât la grinzile simplu rezemate cât şi la cele
figura 5.4lb. continue, se stabileşte din condiţia ca momentele capabile să urmărească (cât mai aproape)
diagrama momentelor cauzate de încărcări (fig. 5.43). . ..
La grinzile puternic solicitate locul de oprire a barelor drepte ş1 a celor nd1cate se poate
stabilii în funcţie de diagrama momentelor capabile sau în funcţie de diagrama forţei de întindere
150 151
capabile din armătura de rezistenţă care se obţine, de fapt prin reducerea diagramei de momente 1-- - "I
capabile cu valoarea braţului de pârghie z.
În zonele seismice cel puţin jumătate din secţiunea de armătură întinsă se prevede şi în zona a) b) 1/0
Î////
I
I
I
comprimată.
Se prevede armare continuă pe toată deschiderea grinzii după cum urmează: ~/~
- la partea superioară şi inferioară a grinzilor se prevăd cel puţin câte două bare cu suprafaţă //~
// /
profilată cu diametrul :O: 14 mm; / / /

- cel puţin un sfert din armătura maximă de la partea superioară a grinzilor se prevede ~ _};J -~
continuă pe toată lungimea grinzii. Figura 5.44 Ancorarea armăturii inferioare la un reazem marginal: a) direct, b) indirect.

a b Ancorarea armătnrii inferioare la un reazem marginal, cu sau fără încastrare parţială, se va face
astfel:
- cel puţin I/ 4 din armăturile longitudinale ale câmpului vor fi prelungite pe reazem,
- ancorarea armăturii va fi capabilă să reziste la o forţă de întindere:
FE _lvEdl·a, +NEd (5.34)
z
unde NEd reprezintă forţa de întindere de calcul,
- lungimea de ancorare se măsoară de la linia de contact dintre grindă ŞI reazemul er
(fig. 5.44) şi se va lua conform relaţiei (5.8).
Ancorarea armătnrii inferioare pe reazemele intermediare se va face astfel:
- cel puţin I/4 din armăturile longitudinale ale câmpurilor vor fi duse peste reazeme,
- ancorarea armăturii va avea lungimea de cel puţin 1Od (pentru bare drepte) sau nu mai
puţin decât diametrul domului dm la d S: 16 mm şi 2d,,, la d > 16 mm (pentru îndoituri şi
ciocuri) (fig. 5.45a)
- se recomandă ca armarea să fie continuă şi capabilă să preia momente pozitive accidentale
(tasarea reazemului, explozii), (fig. 5.45b sau c).
~a)_ _ _ ---i ~) _ _ _ _ ţ_l""-l~ _ 1 1
c2_ _ _ _ _ ---f !"" j_

Figura 5.43 Curba înfăşurătoare pentru calculul elementelor încovoiate. Lungimi de ancorare: I1
d ~I
1. d d l i
d li
a) ţinând cont de variaţia liniară a efortului în armătură pe lungimea l&d, b) în mod acoperitor - l
i 1
i
!...--===--====--~
!
1

!:....-:==:-----::=::._J
t
I 1 "' I i,!I
I~
!.,!i

L - I ' - -1

Lungimea armăturilor longitudinale întinse se determină respectând următoarele !~ lOd_I·--:_~ ~-Jl2'.d,,,'s~2d„ __ ~-1~2: !Od
recomandări:
- curba înfăşurătoare a forţei de întindere din armăturile longitudinale se obţine printr-o Figura 5.45 Armarea pe reazemele intermediare
deplasare cu a1 faţă de curba înfăşurătoare a lui F"1 (Ftd este forţa de întindere din armătura
longitudinală determinată din calculul secţiunii transversale, vezi cap. 3); 5.2.2.3 Dispoziţii constructive privind armarea transversală
- dacă armătura transversală este necesară din calcul, a, ,;o,5z · (ctgO-ctg a);
Armătura necesară pentru preluarea forţei tăietoare va respecta următoarele prevederi:
- dacă armătura transversală nu este necesară pentru preluarea fo11ei tăietoare, a,= d ;
- va forma unghi de 45° ... 90° cu axa longitudinală a elementului structural,
- pentru armătura din talpă, situată în exteriorul inimii, a 1 va fi sporită cu distanţa de la bară
- va consta dintr-o combinaţie de:
până la inimă (figura 5.39);
- etrieri ce cuprind annătura longitudinală întinsă şi zona comprimată (fig. 5 .46),
- din punctul în care barele nu mai sunt necesare ele vor fi prelungite cu lungimea lhd 2 d,
- bare înclinate,
- diagrama efortului capabil de întindere în armătură la starea limită ultimă trebuie să se - ansambluri de forfecare în formă de carcase, scăriţe etc, din bare de înaltă aderenţă,
situeze în afara curbei înfăşurătoare a efortului de întindere în armătură produs de acţiuni, independente de armătura longitudinală dar care trebuie ancorate corespunzător în
deplasată ca în figura 5.43,
zonele comprimate şi întinse.
- este permisă, de asemenea, utilizarea unei diagrame în care rezistenta la întindere este - etrierii vor fi ancoraţi corespunzător;
scăzută progresiv pe lungimea l bd , Este permisă o înnădire prin suprapunere a ramurii de lângă suprafaţa inimii gnnzn, cu
- lungimea de ancorare a barelor înclinate, care lucrează la forţă tăietoare, nu va fi mai mică condiţia că etrierii nu sunt solicitaţi la torsiune;
de 1,30 · lbd în zona întinsă şi de 0,70 · lhd în zona comprimată.
152 153
 - cel puţin 50% din armătura necesară pentru preluarea forţei tăietoare va fi sub formă de
etrieri şi agrafe.
,, ... a) correctori
supra
betonare
.!(.,/~ '/J
etrieri
-- interiori ~ -__ _
f .. I FI /Î;;:.<lx1a
. etricri~ '-. b>650mm
perimeu·ali
. -1'- I IL!!!:j=!!!---'"=J="-'11 J
etrier etrier
interior perimetral
etrier
perimetral etrieri )
b)
-l f-
ol _J_
închis deschis interiori
~ fi*' - 1 Jr „
~
/@
Figura 5.46 Exemple de combinaţii de etrieri şi armături transversale

Coeficientul efectiv de armare transversală Pw se determină cu relaţia:

Pw bw·Sllla
. (5.35) " -
„
-
[J ___J
"
·--·
„
-
"
l
"

"
[J „
"
S·

unde: Âsw - aria armăturii transversale în interiorul lungimii s; Figura 5.48 Armarea transversală a grinzilor late a) prefabricate, b) monolite
s - distanta dintre armăturile transversale,
bw - lăţimea inimii elementului, La grinzile care fac parte din structuri antiseismice zonele de la extremităţile grinzilor cu
a - unghiul dintre armătura transversală şi axa longitudinală (pentru etrieri a= 90" şi lungimea la măsurată de la faţa stâlpilor (fig. 5.49), precum şi zonele cu această lungime, situată de
sin a= 1) o parte şi de alta a unei secţiuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea în cazul
combinaţiei seismice de proiectare, se consideră zone critice (disipative).
Coeficientul efectiv de armare transversală trebuie să fie mai mare decât valoarea minimă
obţinută cu relaţia: -- -
--- -· -
,;;;50mm
I
.

Pwmin =0,08fl: (5.36) '

' fyk I
I
În zonele plastice potenţiale ale grinzilor participante la structuri antiseismice cu ag?. 0,12g I
I
I
trebuie să se respecte şi condiţia Pw,min 2 0,002.

defmită
Distanţa maximă si,max pe direcţia longitudinală între ansamblurile de forfecare (fig. 5.47) este
cu relaţia:
=0,75d(l+ctga)
sl,mox (5.37)
- --
f,--
f..-'/,r ax

le„-~

la= I ,5h - pentru clasă de ductilitate H

fer= h
l 1:1
o
- - r
şi nu va depăşi valoarea de 300 mm. - pentru clasă de ductilitate M

<300mm Figura 5.49 Zone critice la grinzi

c-?St,max
na Etrierii prevăzuţi în zona critică trebuie să respecte condiţiile:

~Itălp~-
- diametrul etrierilor dbw 2 6 mm;
- distanţa maximă dintre etrieri va respecta condiţiile:

si,mox s min{:; 150 mm;7db1} pentru clasa de ductilitate H (5.40)

··-a1 - I- _Q_--1
Figura 5.47 Distanţe maxime între armăturile transversale. sl,rnax S min{:; 200 mm;8dh1} pentru clasa de ductilitate M (5.41)
în care dbt este diametrul minim al armăturilor longitudinale.
Distanţa maximă pe direcţie longitudinală dintre barele înclinate este definită de:

sh,mox = 0,6d (1 + ctga) (5.38) 5.2.2.4 Armarea la torsiune

Distanţa transversală dintre ramurile de etrieri sau agrafe nu va depăşi:
În cazul grinzilor solicitate la torsiune trebuie să se respecte următoarele reguli:
st,max =0,75ds600 mm (5.39)
- etrierii vor fi închişi şi ancorati prin suprapuneri sau cu cârlige la capete, conform cu figura
La grinzile late b?. 650 mm se prevăd etrieri suplimentari sau etrieri dublaţi (fig. 5.48). 5.50 şi vor forma un unghi de '90" cu axa elementului structural,
154
155
 - cel puţin 50% din armătura necesară pentru preluarea forţei tăietoare va fi sub formă de /
etrieri şi agrafe. 1 '
a)
I "'
!--
etrieri
--interiori ~ 'I

- ehieri ~ ~. I• b>650mm
.
/perimetrali
~-~~~
b) o olI'

etrier etrier
interior perimetral
etrier
perimetral
eb·ieri
interiori
t--- - - „l i Jr „ l
deschis fi'i'
l '
[J [J
închis
Figura 5.46 Exemple de combinaţii de etrieri şi armături transversale

Coeficientul efectiv de armare transversală Pw se determină cu relaţia: „ „ „ „ „ „

(5.35) "
- - - - -- - - - --
t
I
I

Pw
s· bw ·sma
.
Figura 5.48 Armarea transversală a grinzilor late a) prefabricate, b) monolite
unde: Asw - aria armăturii transversale în interiorul lungimii s;
s - distanţa dintre armăturile transversale, La grinzile care fac parte din structuri antiseismice zonele de la extremităţile grinzilor cu
bw - lăţimea inimii elementului, lungimea la măsurată de la faţa stâlpilor (fig. 5.49), precum şi zonele cu această lungime, situată de
a - unghiul dintre armătura transversală şi axa longitudinală (pentru etrieri a = 90° şi o parte şi de alta a unei secţiuni din câmpul grinzii unde poate interveni curgerea în cazul
sin a= 1) combinaţiei seismice de proiectare, se consideră zone critice (disipative).
Coeficientul efectiv de armare transversală trebuie să fie mai mare decât valoarea minimă
obţinută cu relaţia:
-- --

,
<50mm
k
-L
Pw,min -
-o' 08fj;;
J (5.36) I

yk

În zonele plastice potenţiale ale grinzilor participante la structuri antiseismice cu ag)> 0,12g
trebuie să se respecte şi condiţia Pw,min ~ 0,002.
Distanţa maximă si,max pe direcţia longitudinală îutre ansamblurile de forfecare (fig. 5.47) este
defmită cu relaţia:
Sz.~x =0,75d(l+ctga) (5.37)
--
J.,
c, S1,1
["".______,
""'
lcr = l ,5h - pentru clasă de ductilitate H
~l,m~

lrr
_____r
lcr = h - pentru clasă de ductilitate M
şi nu va depăşi valoarea de 300 mm.
Figura 5.49 Zone critice la grinzi
<300mm
<50mm (~ St,max
Ţ < Sbmax < Etrierii prevăzuţi în zona critică trebuie să respecte condiţiile:
~lt - - Sbmax
..
1 FI al - diametrul etrierilor d hw ~ 6 mm;
['.,_ I
- distanţa maximă dintre etrieri va respecta condiţiile:
~
"'
'

['.,_ ~; 150 mm;7 dbl}

;7

['.,_ ['.,_ I s 1,m" <'.: min{ pentru clasa de ductilitate H (5.40)

1' '
,
"""~,---

al Sz,mox <'.: min{:; 200 mm;8db1} pentru clasa de ductilitate M (5.41)

Figura 5.47 Distanţe maxime între armăturile transversale.
în care dbz este diametrul minim al armăturilor longitudinale.
Distanţa maximă pe direcţie longitudinală dintre barele înclinate este definită de:
5.2.2.4 Armarea la torsiune
=0,6d(l+ctga)
sb,mox (5.38)
Distanta transversală dintre ramurile de etrieri sau agrafe nu va depăşi: În cazul grinzilor solicitate la torsiune trebuie să se respecte următoarele reguli:
st,mox =0,75d<'.:600 mm (5.39) - etrierii vor fi închişi şi ancorati prin suprapuneri sau cu cârlige la capete, conform cu figura
La grinzile late b )> 650 mm se prevăd etrieri suplimentari sau etrieri dublaţi (fig. 5.48). 5.50 şi vor forma un unghi de '90' cu axa elementului structural,

154 155
 - mărimile prevăzutela pct. 5.2.2.3 referitoare la procentul minim de armătură transversală şi
distanţa maximădintre armăturile transversale sunt valabile şi la elementele torsionate. 5.2.2.6 Armarea în jurul golurilor
- suplimentar, distanţa longitudinală dintre etrieri nu va depăşi s1.=x :Su, /8,
- armătura longitudinală va fi astfel distribuită ca în fiecare colţ să se afle câte o bară; Golurile se pot prevedea în zone cu forţa tăietoare mari numai cu condiţia să nu se întrerupă bielele
celelalte vor fi distribuite uniform pe conturul interior al etrierilor la maxim 350 mm comprimate importante (fig. 5.52a) sau după decupare tălpile să formeze un cadru închis cu rigiditate
distanţă între axele lor. suficientă. În zona cu forţe tăietoare mici se pot admite goluri cu lungimi relativ mari (fig. 5.52d).
Golurile rotunde sunt mai avantajoase decât cele dreptunghiulare. La cele dreptunghiulare,
dacă este posibil, colţurile se rotunjesc.
a) ~'. •• „• •• '
.
. -
., . •,
- • I • b) • • a) b) c)
I VI
~ ··-
'

• • • D- • •
!ll'lli!l!ililli!li!llllilll

sa~/ " o
:« rece=~~] "~~"'>
• D . VI

• • • ·I '
~J biela con1prîn1ata /
de beton
'~Jj

„• •• „• • • „• • • • •
d) Forta taietoarc rcdusg__,f-

J>axa neutra
Figura 5.50 Exemple de armare la torsiune: a) situaţii recomandate, b) situaţie nerecomandată ~
i
!

_j
5.2.2.5 Armarea de suprafaţă !\ /\
Figura 5.52 Poziţionarea golurilor în zona grinzii
În anumite cazuri este necesară prevederea unei armături de suprafaţă, fie pentru controlul
fisurării, fie pentru asigurarea unei rezistenţe adecvate la exfoliere a stratului de acoperire. Armarea suplimentară în jurul golurilor se prezintă în figura 5.53. Distanţa minimă între două
Armătura de suprafaţă destinată împiedicării exfolierii, de exemplu la acţiunea focului goluri succesive se determină cu relaţia (3 .107), dar va fi mai mare decât 5 cm.
(capitolul 6), sau unde sunt utilizate grupuri de bare, sau bare cu diametrul peste 30 mm, va fi
alcătuit sub forma unei plase din sârme cu diametrul mic, de înaltă aderenţă şi va fi amplasat în etrierî supli1nentarî Asw ~---~
exteriorul etrierilor, conform figurii 5.51. Asw pentru 0.8 Vrd -::---_-:--:---=-::.-:...~--=---:::::
::;"'·:--::-::-----~~---::--::-·--
--_:-~"'.: _,
Aria armăturii de suprafaţă (pe cele două direcţii) Âs,swf trebuie să nu fie mai mică decât ---.
O,OIAc1,ex1 sau 0,005Act,ext pentru stratul de acoperire mai mare de 70 mm, unde Âct,ext este aria ------,
Am
betonului (haşurat în figura 5.51) care se exfoliază. j --- - - - - J
Acoperirea minimă necesară a armăturii de suprafaţă va respecta prevederile de la pct. 5 .1.1. '
'
Barele longitudinale ale armăturii de suprafaţă pot fi luate în considerare ca şi armătură '
'· =i= = =
longitudinală de încovoiere, iar barele transversale ca armătură de forfecare, cu conditia satisfacerii ,~, .- l,3L1
:>t~ doua bare circularo.; +---1 ~·3 -
11 1
" -<--~2~"-~r-~l,J_I>_•---+Annatura inc-linata - - - bare oblsnuite
necesităţilor de dispunere şi de ancorare, pentru aceste tipuri de armătură. _,__,_h_--Tsuplimcntarc ll1 jurul suplhncntam pentru 0,3 VrJ - bare sup!în1cntarc
golurilor rotunde
Figura 5.53 Armarea cu bare suplimentare a grinzilor în zona golurilor

1 I
'
5.2.3 Stâlpi
5.2.3.1 Forma şi dimensiunile secţiunii transversale
-+- '' I \
I
' ' Forma uzuală a secţiunii transversală a stâlpilor este pătrată sau dreptunghiulară.
'
I
I Dimensiunile secţiunilor pătrate sau dreptunghiulare se iau multipli de 50 mm. Se pot admite
Âs.swf
:
I şi alte mărimi în condiţii speciale care impun anumite dimensiuni sau forme diferite ale stâlpilor.
•I
rjJ~ 32 mm Dimensiunile minime ale secţiunii se stabilesc din condiţia ca flexibilitatea stâlpilor (10 /i) să
' • ' ' ' ' ' ' ' •
respecte valorile:
I si::_ 150 mm
~
10 / i = 140, pentru betonul obişnuit;
x - înălţimea zonei comprimate în starea limită ultimă 10 /i = 70, pentru betonul cu agregate uşoare;
Figura 5.51 Exemplu pentru armarea de suprafaţă 10 / i = 3 5 , pentru stâlpii fretaţi,
în care 10 este lungimea de flambaj, iar i raza de giraţie.
Dimensiunile minime ale secţiunii transversale se iau 250 mm la stâlpii cu solicitări reduse şi
la stâlpişorii zidăriilor şi 300 mm în restul cazurilor.
156 157
 "'1d lr"f(> r: E/J 03
Dacăefectul de ordinul doi este semnificativ, adică B > 0,1 dimensiunile sectiunii transversale ------ --------

a elementelor seismice primare nu trebuie să fie mai mic decât 1/1 O din distanţa între punctul de
inflexiune a momentului şi capătul stâlpului, pentru încovoierea într-un plan paralel cu dimensiunea
stâlpului considerată.
Coeficientul de sensibilitate la deplasări relative de nivel, B, se determină cu relaţia: ~er
s 200mm s 200mm (M) suplimentar
e- ptot ·d' s 150mm < 150mm (H)
legaturile conse~ltive tr~buie sa aiba
(5.42) -
etrier perimetral
V,ot · l ,,
unde: Ptot - încărcarea verticală totală la nivelul considerat în gruparea specială; ciocurile pe laturi opuse ale stalpului
d„ - deplasarea relativă de nivel, determinată ca diferenţa deplasărilor medii la partea
.
superioară şi cea inferioară a nivelului considerat;
Viat - forţa tăietoare totală de nivel; ,_
etrieri
l - înălţimea etajului (măsurată inter ax). suplimentari
La stâlpii cu secţiunea circulară se recomandă ca diametrul secţiunii transversale de beton să
fie cel puţin 250 nun, iar cel al sâmburelui fretat de cel puţin 200 nun.
Raportul laturilor secţiunilor dreptunghiulare va fi de regulă h/b :<; 2,5 . La stâlpii cu secţiunea
c)
de L, T, cruce etc. limitarea se referă la raportul dintre dimensiunile maxime de pe cele două stalp de colt special
direcţii. Fac excepţie stâlpii halelor cu pod rulant şi ai altor structuri la care, pe direcţia dimensiunii
mici a secţiunii stâlpilor, se prevede o structură distinctă de contravântuire precum şi stâlpii
structurilor de tip tub perforat.
b)
-c =:r- Ll=:D
n/
j
,.....----{~~---~
Recomandările de mai jos se referă la stâlpii care au dimensiunile secţiunii transversale rr ~I

~
h :<; 4b , unde b este dimensiunea minimă, iar h dimensiunea maximă a secţiunii transversale.
---

5.2.3.2 Armătura longitudinală de rezistenţă o stalp-perete special

"'
N
VI rr
În zonele critice ale stâlpilor (vezi punctul 5.2.3.3) se vor utiliza oţeluri cu alungiri specifice ~·
corespunzătoare efortului unitar maxim de cel puţin 7,5% pentru clasa înaltă (H) de ductilitate şi de
+---;-150 mm (H); 200 mm (M)
I '? 'bare interioare
cel puţin 5% pentru clasa medie (M) de ductilitate. grupate
Diametrul minim se consideră de 8 nun; (la stâlpii de beton armat turnaţi în pereţi de zidărie).
Pentru zone seismice se recomandă 12 mm. Figura 5.54 Armarea stâlpilor: a) cu secţiunea dreptunghiulară;
Procentul minim de armare al întregii armături longitudinale se obţine din aria minimă b) cu secţiunea în formă de „I", c) cu secţiune lamelară
determinată cu relaţia:

A. =O,lONEd>0002A (5.43) 5.2.3.3 Armătura transversală

s,mm /: ' c
. yd
Diametrul armăturii transversale (etrieri, bucle sau spirală elicoidală) trebuie să respecte
unde: NEd este solicitarea de calcul la compresiune axială;
condiţiile următoare:
fyd este limita de curgere de calcul a armăturii;
- clasa de ductilitate înaltă (H) dbw 2 0,4dbt~ fydl / fydw
A„ este aria secţiunii transversale de beton.
Pentru zone seismice aria minimă trebuie să respecte următoarele condiţii în funcţie de clasa în care db1 este diametrul maxim al barelor longitudinale (Omax);
de ductilitate /yJ1,_fi,dw - rezistenţa oţelului din care se confecţionează armătura longitudinală respectiv cea
- înaltă (H) A,_min 2 O,OlA,; transversală.

- medie (M) A,.min 2 0,008A
Procentul maxim total de armare longitudinală se consideră 4%. În cazul înnădirii prin
suprapunere a barelor aria de armătură nu poate depăşi limita de 8%.
Barele longitudinale vor fi distribuite la periferia secţiunii (fig. 5.54) după cum urmează:
- pentru secţiunea poligonală în fiecare colţ va fi prevăzută câte o bară, iar în zone seismice
pe fiecare latură cel puţin câte o bară intermediară;
- pentru secţiunea circulară numărul minim de bare este 4, dar se recomandă 6.
- clasa de ductilitate medie (M) dbw 2 {dbljh;
6nun
Diametrul sârmelor plaselor sudate uzinat, ca armătură transversală nu va fi mai mic de 5 mm.
La stâlpii participanţi la structuri antiseismice, care prezintă deformaţii post-elastice
semnificative, zonele de la extremităţi pe o distanţă !„,. (fig. 5.55) se vor considera zone critice.

158 159
 grindă sau placă În zonele cntice se vor prevedea etrieri şi agrafe, care să asigure ductilitatea necesară şi
/. împiedicarea flambajului local al barelor longitudinale. Modul de dispunere a armăturii transversale
va fi astfel încât să se realizeze o stare de solicitare triaxială eficientă.
Procentul minim de armare transversală cu etrieri va fi:
- pentru clasa înaltă (H) de ductilitate:
- 0,5% în zona critică a stâlpilor de la baza lor, la primul nivel;
- 0,035% în restul zonelor critice;
- pentru clasa medie (M) de ductilitate:
- 0,035% în zona critică a stâlpilor de la baza lor, la primul nivel;
- 0,025% în restul zonelor critice.
Distanţa dintre etrieri în funcţie de clasa de ductilitate nu va depăşi:

1
6~ ,8~
înaltă (H) sc1.mox:::; min b0 /3 , medie (M) sc1.rn"":::; min b0 /2 (5.45)
125mm 175mm
unde: db1 - este diametrul minim al barelor longitudinale;
"
'grindă sau placă b 0 - este latura minimă a secţiunii utile (situată în interiorul etrierului perimetral).
La stâlpii cu solicitări reduse sau care rămân în stadiul elastic sub acţiunea seismică, precum
1-lli--1
Figura 5.55 Zone critice la stâlpi participanţi la structuri antiseismice şi la cei participanţi la structuri antiseismice în afara zonelor critice, distanţa dintre armăturile
transversale (Sc1,max) nu va depăşi cea mai mică valoare din următoarele trei distanţe:
În afara cazului când este determinată printr-un calcul riguros, lungimea zonelor critice se - de 20 ori diametrul minim al barelor longitudinale;
obţine în funcţie de clasa de ductilitate cu relaţiile: - cea mai mică dimensiune a secţiunii transversale;
ductilitate înaltă (H) - 400mm.
1
l < min{I shc'· c1 •
) 600 mm}·' Distanţa dintre armăturile transversale determinată mai sus va fi redusă prin înmulţire cu
IT - '
6
factorul 0,6 la stâlpii cu solicitări reduse sau la cei care rămân în stadiul elastic sub acţiunea
ductilitate medie (M) /"' ~ min{ he;!~; 450 mm} (5.44) seismică:

unde: he este cea mai mare dimensiune a stâlpului;
lc1 este lungimea stâlpului între grinzi sau plăci (lumina).
Dacă !" / h, < 3, întreaga lungime a stâlpului se consideră zonă critică şi se va arma în
consecinţă.
La baza stâlpilor zona critică se măsoară de la partea superioară a fundaţiilor. Dacă există o
pardoseală rigidă deasupra fundaţiilor, lungimea la.p calculată cu relaţiile (5.44) se va măsura
începând de la pardoseală (fig. 5.56), iar zona critică totală se consideră începând de la baza
stâlpului.
- în secţiunile situate deasupra şi dedesubtul unei grinzi ori plăci, pe o înălţime egală cu
dimensiunea maximă a secţiunii transversale a stâlpului;
- pe zonele în care jonctările sunt realizate prin suprapunerea barelor dacă diametrul barelor
longitudinale este niai mare de 14mm; pe lungimea suprapunerii sunt necesari minim 3
etrieri.
Secţiunile circulare se armează cu etrieri circulari individuali (petrecuţi sau sudaţi) sau cu
etrieri în formă de spirală continuă.
Secţiunile transversale de formă dreptunghiulară sau pătrată se armează cu etrieri perimetrali
şi cu etrieri suplimentari (fig. 5.54a). Utilizarea etrierilor suplimentari depinde de dimensiunile

Dacă stâlpul reazemă pe peretele din beton armat al unui subsol rigid (fig. 5.57) zona critică secţiunii, de numărul barelor pe o latură şi de gradul de protecţie antiseismică.
se măsoară de la nivelul de încastrare al stâlpului, adică de la nivelul planşeului situat peste subsol. Armăturile transversale vor fi ancorate adecvat (vezi pct. 5.1.3.1).
Pe înălţimea intersecţiei cu o grindă sau placă, etrierii din stâlp se prevăd la aceleaşi distanţe
cu cele din zonele de capăt ale stâlpilor adiacenţi (fig. 5.55).
' ' Acolo unde barele longitudinale îşi modifică direcţia (de ex.: stâlpul îşi modifică
dimensiunea), distanţa dintre annăturile transversale se va calcula considerându-se în acelaşi timp şi
eforturile transversale asociate.
Dacă panta de reducere este egală sau mai mică decât 1 la 12 nu este nevoie de acest calcul.
--
Fiecare bară longitudinală sau grup de armături longitudinale plasate în colţul secţiunii de
~
~ beton trebuie susţinute de armătura transversală (fig. 5.54c).
U'
,.....,i
r-----t------i Ţ Armătura transversală (etrierii) poate să asigure împiedicarea flambajului pentru maximum
subsol trei bare longitudinale, dispuse în fiecare colţ (sau în apropierea lui) al ansamblului de armături
rigid transversale.

Figura 5.56 Poziţia zonei critice

===========
Figura 5.57 Poziţia zonei critice
În stâlpii participanţi la structuri antiseismice (care au deformaţii post-elastice semnificative)
se vor respecta suplimentar cerinţele:
în cazul unei pardoseli rigide la o structură cu un subsol rigid - porţiunile drepte de la capătul etrierilor se majorează de la 5d la lOd (fig. 5.12);
160 161
 - la primele două niveluri ale clădirilor cu peste 5 niveluri şi la primul nivel în cazul
clădirilor mai joase, se vor prevedea la bază etrieri îndesiţi şi dincolo de zona critică pe o În ultima vreme este la modă, datorită unor soluţii constructive, utilizarea grinzilor late. Ca şi.
distanţă egală cu jumătate din lungimea acestora. regulă generală, lăţimea grinzii, măsurată perpendicular pe planul cadrului, nu trebuie să fie cu mult
- distanţa dintre barele longitudinale consecutive aflate în colţul unui etrier sau prinse de mai mare decât cea a stâlpului. Se recomandă respectarea condiţiilor din figura 5.63.
agrafe nu va fi mai mare de 150 =· Conlucrarea stâlpilor cu grinzile la acţiunile seismice trebuie să fie asigurată şi în cazul
lăţimilor excesive sau al stâlpilor excentrici (fig. 5.72)
5.2.4 Noduri de cadre ~nda
5.2.4.1 Tipuri de noduri monolite

În figura 5.58 sunt prezentate diferite tipuri de noduri exterioare monolite, dintre care unele
sunt întâlnite la cadre plane, iar altele la cadre spaţiale. Aceste exemple fac parte din sistemele de
cadre rectangulare.
stal

hJ4+-+='.Jc
l~
,I' bg ,I'
Figura 5.63 Lăţimi maxime recomandate pentru grinzi

5.2.4.2 Armarea colţului de cadru monolit

L ..•. . ·. .•
Figura 5.58 Noduri exterioare monolite
Colţurile de cadru solicitate la momentele negative (întinderi la faţa exterioară) se armează
astfel încât, armăturile întinse să acopere momentele încovoietoare din riglă şi din stâlp. În acest
scop se pot utiliza armăturile din stâlpi prelungite în grindă, cele din grindă prelungite în stâlp sau
În practica curentă, însă, întâlnim frecvent şi grinzi dispuse oblic faţă de stâlpi (fig. 5.59).
colţari (fig. 5.64).
Plăcile de planşeu, monolite sau prefabricate, nu au fost reprezentate în aceste figuri.
În zonele seismice puternice ancorarea sigură a armăturii grinzilor este strict necesară pentru
Locul de oprire a armăturilor de rezistenţă întinse se stabileşte cu ajutorul diagramelor de
momente capabile construîte conform indicaţiilor date la grinzi (vezi punctul 5.2.2.2). Barele întinse
menţinerea efortului capabil al grinzilor în timpul deformaţiilor plastice. O posibilă rezolvare
îndoite se vor racorda cu o rază de curbură (dm) prevăzut la punctul 5.1.3.1. În caz contrar este
reprezintă soluţia cu realizarea unor capete de grindă în consolă (fig. 5.60).
necesară prevederea unor armături constructive, în concavitatea curburii, pentru preluarea
o>IOO
eforturilor de despicare din beton.
În zone seismice puternice, se recomandă ca barele întinse din stâlpi să se ancoreze în grindă
în afara nodurilor (fig. 5.65).
Armăturile comprimate din stâlpi şi din riglă se prelungesc de la feţele inferioare ale colţului
sau a vutei, cu lungimea de ancorare ha, considerând ancorarea în zonă comprimată.
Colţurile de cadru solicitate la momente pozitive (întinderi la faţa interioară) se recomandă a
se arma ca în figura 5.66. Armăturile întinse de pe laturile interioare ale colţului se prelungesc pe
Figura 5.59 Nodurile unui cadru Figura 5.60 Stâlp de colţ cu capete de laturile exterioare (comprimate) printr-o racordare cu raza de cel puţin egală cu valorile indicate în
cu unghiuri obtuze grindă
pentru ancorarea armăturilor din grinzi tabelul 5.6. Se prevede de asemenea o armătură înclinată la 45°, sub formă de vutar.
Etrierii se pot aşeza în nod conform figurii 3 .40 sau 3 .41.
În figura 5 .61 sunt arătate nodurile interioare tipice. Dificultatea principală la execuţia
nodurilor pe şantier, în special a celor interioare, constă în amplasarea etrierilor orizontali în miezul
nodului. În cazul în care armătura principală străbate nodul pe trei direcţii, prezenţa suplimentară a
unor etrieri de secţiuni diferite produce probleme mari. Dificultăţile pot fi reduse prin alcătuirea
unor lărgiri ale grinzilor în zona stâlpilor cu „vute orizontale" (fig. 5.62), formându-se un bloc /
dm1
rectangular în jurul nodului. d,,,2 li
- ----rr-------------
---H-------------
li I
li
li
li
li
Jd/
li
_____ !!
'-..__AMEd
Figura 5.64 Armarea colţurilor de cadru Figura 5.65 Armarea colţurilor
întinse la faţa exterioară (fără etrieri) de cadru în zone seismice
Figura 5.61 Noduri interioare Figura 5.62 Noduri de cadre cu
monolite vute orizontale ale grinzilor
162 163
 dimensiunile stâlpilor este mare, iar înclinarea barelor inferioare pentru racordare ar duce la
tga > _!_, atunci se pot utiliza bare speciale de înnădire (fig. 5.69c) a căror lungime este egală cu
6
lungimea de suprapunere 10 plus lungimea de ancorare hJ. Barele de înnădire trebuie să aibă aria
secţiunii cel puţin egală cu cea a armăturii de la baza stâlpului superior.

a) (2) b) (5) (·ş:

!!,-

_ IL____ _ --:., ~

(l
~M„ -+ c
'
Figura 5.66 Armarea colţurilor de cadru întinse la faţa interioară (etrierii nu au fost figuraţi)
"I '

r: I ' /

--1'
tga<l/6 I -
5.2.4.3 Armarea nodurilor superioare monolite
I
Ancorarea armăturilor din stâlp se va realiza conform figurii 5.67. CD '
~- •1-- '-
La nodurile superioare interioare capacitatea de rezistenţă la încovoiere a grinzilor depăşeşte, Figura 5.69 Armarea stâlpilor la nodurile intermediare ale cadrelor etajate
în majoritatea cazurilor, pe cea a stâlpilor. Din acest motiv în zonele seismice puternice articulaţja
plastică se va forma în stâlp, deci ancorarea armăturilor longitudinale din stâlp devine esenţială. In
Pe înălţimea intersecţiei cu grinda, etrierii din stâlpi se prevăd la aceleaşi distanţe cu cele din
acest scop poate fi avantajoasă prevederea unei prelungiri a stâlpului, în care barele de armătură să zonele de capăt ale stâlpilor adiacenţi.
poate fi ancorate şi terminate în bucle (fig. 5.68). Dacă prevederea acestor prelungiri nu este La nodurile marginale (fig. 5.70), armarea stâlpilor se face ca şi la stâlpii intermediari. Barele
posibilă se pot utiliza plăci sudate de ancorare.
din riglă se prelungesc în stâlp cel puţin pe lungimea de ancorare. Barele longitudinale din stâlpul
- -
,_ inferior, care nu sunt necesare în stâlpul superior, se pot prelungi, prin racordare, în riglă în scopul
I /
C- /
- - preluării întinderilor.
lbd----7'---
,c>40mm - - -- '
/ /
'

ţ .I
'
12
'
!/ ~
/ I I
I
'
I i /l 1~
I : lO<J'.~ ' I ' -"'

.l
I 1~ I
articulatie
I ldh1
I plastica -~ I
Id,,
potentrnla
\"~) tga<l/6

Figura 5.67 Ancorarea armăturilor Figura 5.68 Nod cu stâlpi '!,-

din stâlpi, în nodurile superioare inelastici Figura 5.70 Armarea stâlpilor la nodurile marginale ale cadrelor etajate

5.2.4.4 Armarea nodurilor de cadre etajate monolite Dacă stâlpii sunt participanţi la structuri din zone seismice, la nivelul de bază, situat deasupra
fundaţiilor sau a pereţilor structurali ai subsolului, se evită înnădirea armăturilor. Barele se duc
Ca regulă generală, este de preferat ca înnădirea armăturilor să se realizeze în zonele în care continuu pe înălţimea primului nivel (fig. 5.71a). În cazul clădirilor cu subsol de tip cutie rigidă sunt
ele sunt mai puţin solicitate. Totuşi în cazul stâlpilor structurilor etajate, din necesităţi tehnologice, permise mustăţi din fundaţie (fig. 5.7lb).
înnădirea barelor se face în zone în care sunt cel mai solicitate şi anume deasupra nivelului fiecărui a) b) -
planşeu. La nodurile intermediare (curente) armătura din stâlpul inferior se poate înnădi cu cea din
nivel II
stâlpul superior în funcţie de dimensiunile relative ale secţiunilor transversale ale stâlpilor şi de
cantitatea de armătură (fig. 5.69).
La aceeaşi secţiune transversală, armătura din stâlpul inferior se prelungeşte în cel superior I
unde se înnădeşte pe lungimea de suprapunere (fig. 5.69a). Dacă stâlpul superior are dimensiuni nivel I
mai reduse, armătura din stâlpul inferior (în totalitate sau parţial) se racordează prin înclinare şi se I I
prelungeşte în stâlpul superior pentru înnădire. Armătura prelungită trebuie să aibă aria cel puţin _;tJ
egală cu cea necesară la baza stâlpului superior. Armătura oprită în grindă se prelungeşte de la L _I i 1_;
marginea inferioară a grinzii cel puţin cu lungimea de aderenţă (fig. 5.69b). Dacă diferenţa între Figura 5.71 Înnădirea barelor longitudinale ale stâlpilor
164 165
 a)
Dacă în situaţia de proiectare seismică, forţa axială din stâlpi este de întindere, lungimea de
ancorare a barelor va fi majorată cu 50% faţă de valorile prezentate la punctul 5.1.3. I~bi
dbt

'----
.,§ţ
\/ '
La stâlpii de faţadă, adesea, grinzile sunt aşezate excentric pe o direcţie (fig. 5.72a). l>
f\·i-
Excentricitatea grinzilor generează un efort de torsiune în nod şi stâlp. Chiar dacă acest efect nu este
dominant, el trebuie luat în considerare la alcătuirea nodului. ~'!O bare transv. dbw
b) ~ R

·--
o
~

/\ I
R> lOdb1
~~
-{-

„]I~ bJLJFît
"" f\>.c
--""dbw

b) c)
)i, - ----- -

L
/

I
I
Figura 5.72 Nod excentric Jllac!_d/ L -
ancora1\
Lăţimea utilă a nodului bj, definit la punctul 3.2.3.5, delimitează zona în interiorul căreia
-
trebuie să fie dispusă întreaga cantitate de armătură transversală orizontală (fig. 5.72b). Pentru a
asigura conlucrarea grinzii cu stâlpul, armarea necesară a stâlpului pentru preluarea momentelor
încovoietoare din grindă va fi dispusă în limitele lăţimii bj.
Se recomandă ca excentricitatea axei grinzii faţă de ceea a stâlpului să se limiteze la cel mult -- -- -

hcl4 unde he este cea mai mare dimensiune a secţiunii transversale a stâlpului. Figura 5.74 Măsuri adiţionale pentru ancorare în nodurile exterioare grindă-stâlp
În zone seismice puternice ancorarea armăturilor de rezistenţă din grinzi prezintă probleme
datorită propagării deformaţiei plastice în nod şi diminuării, în consecinţă, a aderenţei. - dacă în stâlpii zvelţi nu este spaţiu suficient pentru ancorare, există posibilitatea utilizării
Se recomandă ca barele superioare şi cele inferioare să aibă îndoituri separate (fig. 5.73a), unor diametre mai mici ale barelor de armare a grinzilor sau se pot prevedea plăci de
deci să nu se utilizeze buclă continuă (fig. 5.73b). ancorare sudate pe grupuri mai mari de armături (fig. 5.74b);
a) b) -r nu se - ori de câte ori condiţiile arhitectonice o vor permite, se va prelungi grinda către faţa
exterioară a stâlpului, în vederea asigurării ancorajului (fig. 5.74c).
l~)omanda
1

În noduri intermediare ancorarea armăturilor inferioare se va realiza în conformitate cu figura

,.-----,/-,L---l
// 5. 75. Barele de armătură inferioare se vor termina cu câte o îndoitură la 90° spre interiorul nodului,
având capătul drept vertical de lungime egală cu cel puţin 1Odb 1, unde db 1 este diametrul barei care
se ancorează. Armătura inferioară din grindă mai puţin înaltă poate fi ancorată fără a fi îndoită
(fig. 5.75b).
,r
_I_ - >40mm
-~!
a) b)
Figura 5.73 Ancorarea armăturilor din grinzi în nodurile exterioare
I : , i::..o,75h, --------.

Armăturile longitudinale din grindă, îndoită în noduri pentru ancorare, trebuie să fie plasată ' 1
. I
T
întotdeauna înăuntrul etrierilor închişi ai stâlpului. !\III J
La alcătuirea constructivă a nodului exterior vor fi luate în considerare următoarele: /hd ~'-- -lbd
- dacă se aşteaptă formarea articulaţiei plastice în apropierea sau în dreptul feţei stâlpului, .,
lungimea de ancorare va fi calculată de la cel puţin 5db1 (db1 diametrul barei din grindă), dar
mai sigur de la mijlocul stâlpului;
d II >0,75h,
I

- porţiunea dreaptă (orizontală) înainte de îndoitură poate fi redusă, cu condiţia ca betonul Figura 5.75 Forma şi ancorarea armăturilor longitudinale în riglele cadrelor seismice, a) fasonarea
comprimat din interiorul îndoiturii să fie asigurat împotriva despicării premature; aceasta se armăturilor grinzilor, în nodurile intermediare; b) grinzi cu secţiuni inegale
poate asigura prin prevederea unor capete mai scurte de armătură pe partea interioară a
îndoiturii (fig. 5.74a); Diametrul barelor longitudinale din grindă ce trec prin noduri trebuie limitat după cum
urmează:

166 167
 - pentru noduri marginale 5.2.5 Pereţi din beton armat (diafragme)
d < 7,5hJ;,,,, . 1+0,8ud ( .4 ) 5.2.5.1 Forme şi dimensiuni
5 6
bi - rRdfyd 1+0,75kDp'/
/ Pmax În cele ce urmează vor fi analizate diafragmele la care lungimea pe orizontală este cel puţin
- pentru noduri intermediare egală cu de patru ori grosimea diafragmei şi în care armătura rezultă din calculul de rezistenţă la o
75 solicitare de compresiune cu moment încovoietor.
d bi < , hJ;,,,, . (1 +O ' Sud ) (5.47)
- Pentru pereţii supuşi predominant la încovoiere în afara planului lor (de exemplu pereţii
YRdfyd
rezervoarelor, etc.), se aplică regulile de la plăci (vezi pct. 5.2)
în care: he este lăţimea stâlpului paralel cu barele;
În EC2 sunt puţine prevederi privind alcătuirea pereţilor structurali, făcându-se trimiteri la
ud = NEd - forţa axială normalizată (redusă), de proiectare, luată cu valoarea minimă din instrucţiunile naţionale. În cele ce urmează se vor prezenta prevederile din normativul P85/2004 şi
fedA, P 100/2006 respectiv ECS.
situaţia de încărcare seismică; Pentru elementele structurale verticale, pereţi individuali sau pereţi cuplaţi, se vor alege, de
kd- este factorul clasei de ductilitate şi este egal cu 1,0 pentru (H) şi 2/3 pentru (M); preferinţă, forme ale secţiunii cât mai simple (fig. 5.77).
p' - coeficientul de armare pentru annăturile comprimate din grindă, care trec prin nod; talpă
a) / bulb
Pmax - coeficientul de annare maxim permis pentru armăturile întinse; -
gol
YRd - factorul de suprarezistenţă datorat consolidării oţelului şi este egal cu 1,2 pentru (H) şi
/ - buo !
1,0 pentru (M). I b„
"lamelă _I

Este recomandabil ca majoritatea barelor de armătură de la partea superioară şi inferioară să !. L.j

fie amplasate în lăţimea secţiunii acesteia şi să fie continuate până în miezul stâlpului sau continue 'b uo <1200 mn1
1
-i-r1

(., _ _ fw r - -... -i. I

prin acesta. i
---- 'i
În zone seismice cu ag ;:o; 0,12g se recomandă ca cel puţin 75% din armătura longitudinală talpă
lamelă
trebuie să treacă prin, sau să fie ancorată în stâlpi. În grinzile cu secţiune în T şi L armătura activă
suplimentară faţă de cea din secţiunea propriu-zisă a grinzii se consideră de pe următoarele lăţimi
b) / bno
"
active de placă în zona întinsă:
- în cazul grinzilor, în dreptul stâlpilor interiori, lăţimea activă de placă se poate lua 4 hf de
fiecare parte a stâlpului, dacă există o grindă transversală în nod (fig. 5.76a);
- în cazul grinzilor rezemate pe stâlpi intermediari dar fără grindă transversală în nod,
lăţimea activă de placă se consideră 2,5 hf(fig. 5.76c);
- în cazul grinzilor rezemate pe stâlpi marginali şi când există grindă transversală în nod, Figura 5. 77 Definirea zonelor de capăt şi a inimii diafragmelor
lăţimea activă de placă se consideră 2 hf(fig. 5.76b);
- în cazul grinzilor rezemate pe stâlpi marginali dar fără grindă transversală în nod, lăţimea Capetele diafragmelor, în secţiune orizontală, pot fi:
activă de placă se consideră lăţimea stâlpului (fig. 5.76d); - lamelare, când au aceeaşi grosime cu inima diafragmei;
- cu îngroşări (bulbi) simetrice sau nesimetrice;
- cu talpă, la intersecţia a două diafragme ortogonale.
a) ,-----
, 4hr b) +2hr. Diafragmele pot avea capetele lamelare când sunt mai puţin solicitate şi în orice caz se
lhr consideră ca atare în dreptul golurilor. La solicitări mai puternice (cum ar fi de pildă clădirile situate
----";--
'
în zonele seismice cu a, ;:o; 0,20g, cu pereţi structurali rari sau/şi la clădirile cu mai mult de 6
niveluri), diafragmele au capetele îngroşate, simetric sau nesimetric, sub forma unor bulbi.
Când funcţiunea clădirii o impune, se vor prevedea în diafragme şiruri de goluri suprapuse, cu
_Grinda./ ·. Stâlp Grinda:)/ . Stâlp
dispoziţie ordonată, conducând la pereţi fo1maţi din plinuri verticale (montanţi), legate între ele prin
transversala intermediar transversala 'marginal
grinzi (rigle) de cuplare.
În situaţiile în care se urmăreşte obţinerea unor elemente structurale cu capacităţi sporite de
d) -- '\ rigiditate şi de rezistenţă (de ex. nuclee centrale de pereţi) se recomandă decalarea golurilor pe
2,5h~,
înălţimea clădirii. Se recomandă ca plinul dintre golurile la două nivele succesive să fie minim
l---t-~~+----:~-_i_ hr
~

i.hr 1--- 600 mm lungime.

Se va evita amplasarea golurilor pentru uşi sau ferestre în aprop1ierea capetelor libere ale
pereţilor. Se recomandă ca distanţa de la extremităţile peretelui structural lamelar până la marginea
primului gol să fie mai mare de 1200mm, în caz contrar se vor prevedea bulbi sau tălpi la capătul
\ . Stâlp 1, -...... Stâlp
b; montantului (fig. 5.77).
~---t intermediar ·rnai·ginal
J ----------+- Grosimea minimă a inimilor şi tălpilor pereţilor structurali, la care este împiedicată pierderea
Figura 5.76 Lăţimea grinzilor pentru calculul armăturii active din aripă stabilităţii (fig. 5.77a) trebuie să respecte condiţia:
I'
168 169 ''
 150 mm
b,.,0max { /
;:::
după PlOO h" = 0,41,., + 0,05H.,,
h, 20
dupăEC8 h"' = max(l.,,,H,J 6)
în caz contrar (fig. 5.77b): (5.50)
(5.48)
h, pentru n s 6 niveluri
200mm
cu limitările: s
l
b,.,o (bf) ;::: max { h,/15 h" 2h, pentru n ::: 7 niveluri

în care h., este înălţîrnea liberă a nivelului. 21,.,

La dimensionarea secţiunii bulbilor se vor respecta şi condiţiile: în care hs este înălţimea liberă a etajului, iar baza este definită la nivelul fundaţiei sau al
2b„, I infrastructurii (la partea superioară a subsolului cu diafragme rigide şi pereţi perimetrali).
- dacă l, < max { atunci b"' > h, 15
0,2lw a.) Armarea în câmp se realizează din plase formate din bare independente ortogonale,
dispuse continuu câte una la fiecare faţă a diafragmelor (fig. 5.79).
2b
- dacă l > max "' atunci bw > h,/10
c { o 21 a) b)
' w

Se consideră tălpi, lamelele cu grosimea minimă de 200 mm şi lungimea de cel puţin hj 5

dispuse transversal.
(5.49)

În zonele seismice cuplarea pereţilor prin intermediul plăcilor nu trebuie luată în considerare
pentru că nu este eficientă.
Riglele de cuplare la pereţii cu goluri de uşi vor avea de regulă aceeaşi grosime cu restul
peretelui. În cazurile în care din calcul această grosime rezultă insuficientă, riglele se vor îngroşa cu
condiţia îngroşării şi a peretelui pe o lungime suficientă pentru a asigura ancorarea armăturilor
longitudinale din grindă.
Se admite înglobarea în pereţii structurali a tuburilor verticale de instalaţii electrice,
respectând condiţia ca în grosimea peretelui să nu se afle mai mult de un tub, iar distanţa minimă
între două tuburi, în lungul peretelui să fie 200 mm. Tuburile vor avea diametrul de maxim 1/8 din
grosimea peretelui şi se vor poza între cele două plase de armare curentă.
5.2.5.2 Armarea pereţilor
La armarea pereţilor structurali se vor avea în vedere satisfacerea unor codiţii care să confere
acestor elemente o ductilitate suficientă, iar pentru structura în ansamblu să permită dezvoltarea
unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil.
Înălţimea regiunii critice ha (fig. 5.78) de deasupra bazei peretelui poate fi estimată la:
: :~350~1Ş350m;:i
:
agrafe ~ 6 mm/4 sau 6 buc.Im
Figura 5.79 Armarea continuă a inimii: a) secţiune orizontală; b) secţiune verticală.
Aria armăturii verticale, în zona A, va fi cuprinsă între 0,003 Ac şi 0,04 A,. În general
jumătatea acestei armături va fi dispusă pe fiecare faţă a peretelui. În zonele cu seismicitate redusă
(ag<:: 0,08g) sau în zona B de perete indiferent de intensitatea zonei seismice, cantitatea minimă de
armătură va fi 0,002A,.
Diametrul minim al barelor se va lua 1O mm, iar distanţa maximă între bare se va lua 3 50 mm
în cazul armării cu bare independente.
Armătura orizontală ·va fi dispusă intre armătura verticală şi cea mai apropiată faţă a
peretelui şi va avea aria cel puţin 0,0025 A, în zona A de perete şi 0,002 A, în zona B sau în zone
seismice cu ag <:: 0,08g indiferent dacă se armează zona A sau B de perete.
Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm, la distanţa maximă de 250 mm, în cazul armării
cu bare independente.

- ... .1..-
Plase sudate din sârme ecruisate pot fi folosite, de regulă, numai la armăturile constructive.
Dacă se asigură o comportare a sârmelor în domeniul liniar elastic printr-o asigurare superioară faţă I
de eforturile secţionale se pot utiliza şi ca armătură de rezistenţă. Procentele minime în acest caz
sunt 0,25% pentru armăturile orizontale şi 0,20% pentru cele verticale.
·.·.:!;.
II
II
!

Plasele se leagă intre ele cu agrafe în număr de 4 pe m 2 dacă diametrul barelor este cel mult 1111
;'
10 mm şi de 6 pe m 2 , în caz contrar.
De regulă nu se admit înnădiri ale armăturilor verticale în zona A în special a celor de
;li i

diametre mai mari concentrate la extremităţile secţiunii. Dacă nu se poate evita înnădirea 11
armăturilor în zona A, se recomandă ca înnădirea armăturilor principale concentrate la extremităţile
secţiunilor pereţilor să se facă prin sudare cap la cap sau prin manşonare (sau alte dispozitive
I
i

similare).
Pentru armăturile din bare independente, lungimile minime de înnădire prin suprapunere vor

.,.{ii
respecta prevederile de la punctul 5 .1.3 .2 dar nu vor fi mai mici de 50 dbl , iar în zona B a. peretelui
40db1 (dbl diametrul barei verticale sau orizontale).

/ /// / / /
Barele verticale de rezistenţă se ancorează direct în fundaţie pe o lungîrne de ancorare hd dar i
I!
minim 50db1 (fig. 5.80a). , I,
I- lw _ ~
Figura 5.78 Definirea zonei plastic potenţială a diafragmelor La intersecţia între diafragme şi planşee se creează o centură în care se dispune o armătură
formată din cel puţin 4 bare cu diametrul minim de 12 mm.
l
I
170
171

.I
 Barele orizontale din centuri şi barele orizontale independente din armarea de câmp la ~b}.

1~
intersecţiileîn formă de T sau L, se vor ancora cu o lungime minimă de 40dh 1 (fig. 5.80b).
1b110
În cazul golurilor izolate de dimensiuni mari şi al golurilor care nu se suprapun pe verticală, a) ~A !
armăturile în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu starea de eforturi stabilită ţinând seama în I
.,
calcul de aceste goluri. 1.0,ll,:.1
/,,. i. 0,111
i.
-I+-

W/i~
1bno
b)
~A I
I 0,11„ 0,11„J
,. 1

/w
!

lbd gol
Figura 5.80 Ancorarea armăturilor: 1b"n f

~/A
-_:_~---
a) verticale în fundaţii; b) orizontale la intersecţii. c) VJ/#;! --~-- %

'\,
~
În jurul golurilor de climensiuni mici în raport cu cele ale peretelui şi care nu influenţează în I 0,1/u·JJ I 0,1/„,, ,o, 1/..1 ~,11„1
r-----1
~ ~
,---~
mod semnificativ comportarea ansamblului acestuia, se va prevedea o armare constructivă având pe I fwi
---1 /u2
fiecare latură cel puţin două bare rp 1Omm şi cel puţin secţiunea echivalentă armăturilor întrerupte
Figura 5.82 Suprafeţe cu armări locale pentru: a) secţiuni lamelare;
pe porţiunea de gol aferentă a) secţiuni cu bulbi; c) secţiunile pereţilor cuplaţi.
Pentru barele de bordare a golurilor, lungimea de ancorare (l,.o respectiv l,.v) se stabileşte în
conformitate cu cele prezentate în figura 5.81; hd reprezintă lungimea de ancorare stabilită pe baza Pentru zona seismică ag ~ 0,08g indiferent de zona de perete aria minimă va fi de 0,004 Ac.
prevederilor de la punctul 5.1.3.1. Diametrul minim al armăturilor este 12 mm.
Armăturile orizontale de bordaj pot include şi armătura centurii planşeului. Armatura
Armarea locală va respecta, de regulă, din punct de vedere a distribuţiei şi numărul minim de
orizontală prevăzută la partea superioară a golului trebuie să preia şi eforturile de încovoiere a
bare, detaliile din figura 5.83.
grinzii create prin introducerea golului.
Aria minimă de armătură în zona critică va fi 0,006 Ac şi 0,005 Ac pentru zona B de perete, iar Armătura transversală sub formă de etrieri şi agrafe se va realiza din bare cu diametrul
aria maximă 0,04 Ac. minim de 6 mm sau d" I 4 ( db1 - diametrul minim al barelor verticale).

_I i I I I I IJI I l-+ 11
Distanţele maxime admise între etrieri şi agrafe vor fi următoarele:
- în zona A de perete: 150 mm în zona seismică cu ag ~ 0,08g şi
+-+--+-e-+-+-+-+-+-1-+-+l-+'-l l+-+_,,_· l--1 L
ttt-+-1 .. 120 mm, dar nu mai mult de 1Odb 1, pentru restul zonelor seismice;
: · I :~ ,I · L/ · bh Tz: - în zona B de perete: 200 mm, dar nu mai mult decât 15dbl·
'!
Secţiunile se vor alcătui astfel încât barele longitudinale să se găsească la punctul de îndoire al
I

1
- I, I -
1 ,_.."""r,~' 11.~.-··.-_-H:.···: etrierilor perimetrali, al celor intermediari sau al agrafelor.
c Lr b+f4b HH+- Aria etrierilor trebuie să respecte cel puţin aceeaşi capacitate de rezistenţă cu armătura
orizontală din câmpurile adiacente. În situaţia când armătura orizontală din câmp se întrerupe în
1 . "§,] '/1: f- -Ţ= dreptul carcasei din capătul diafragmei, aceasta se va suprapune corespunzător cu etrierii carcasei.
-iii.I,· :r: ·I_', I~
... I
~l+"!j
I I J/r I Bgo\ , r
·•
l:-:1, 1
c.) Armarea intersecţiilor interioare între diafragme se prezintă în figura 5.84. Carcasa de
armătură va avea doi etrieri în cruce care fac legătura cu armarea orizontală a pereţilor.
Armarea verticală minimă a zonelor în intersecţie va fi de 12rpl2 pentru zona A şi
----M1---r-T:;- I I I
1
111--Lt-sr, ~ i 4rp12+8rp1 O pentru zona B de perete.
Etrierii având diametrul minim 6mm se aşează la distanţa maximă de 200 mm.
Când armătura în câmp este de rezistenţă, etrierii carcasei de intersecţie trebuie să aibă aceeaşi
arie (pentru aceeaşi calitate de oţel) cu cea a armăturii orizontale din câmpul diafragmei.
Armătura continuă din câmp se înnădeşte cu carcasa de intersecţie pe lungimea de

Figura 5.81 Ancorarea armăturilor verticale de bordare a golurilor suprapunere.

b.) Armarea zonelor de capăt, pe suprafeţele indicate în figura 5.82, se realizează cu carcase
de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor cu armătura longitudinală cuprinsă între 0,005 Ac (pentru
zona A) şi 0,04 Ac.
172 173
 armare cu bare independente 5.2.5.3 Armarea riglelor de cuplare

:f ~~ Riglele de cuplare se pot arma cu bare orizontale şi etrieri verticali (fig. 5.85a) sau cu bare
înclinate încrucişate (fig. 5.85b).
Armătura longitudinală de rezistenţă rezultată din dimensionarea la moment încovoietor, se
dispune la partea superioară şi inferioară a secţiunii, câte două bare cu diametrul minim de 12 mm.
Barele longitudinale intermediare se dispun pe feţele laterale ale riglei de cuplare cu diametrul
mînîm de 12 mm. Aria barelor longitudinale intermediare va fi de:
- pentru grinzi de cuplare la care h :o; 10 /2
b)
I etrier 7 I etrier '7 A.,,o 2 0,0020Ac pentru zone seismice cu ag~ 0,12g

~ ~ Yîl~·
11 0
1
A,,o 2 0,0025Ac pentru restul zonelor.
- pentru grinzile de cuplare la care 10 /2 < h

""'l_ ' A, 0 2 0,0030Ac pentru zone seismîce cu ag ~O, 12g

j A,.o 2 0,0040A, pentru restul zonelor.
I I
i.b_,,gj
a) ' . V se dispun între bar ele
' ~
>-
carcasei verticale
Âs,o

t-B
c) etrier 7 ~
>- a-a
3/J,.~·'-­
d~ la I
r
lung. de lung. de etrier '7 1----- - -· - r ,_ - -- --
-·
r--f-
înădirc înădire ,.__~3/J,~,„o ~
r - -i r- ~
-o-
I -~

-
I ~ su
dv Sw
-
1-1 la
~
- 1"'
I 60db1 60db1 ~ dm
\'' I
.V
~ Io ~

V '
'1/
b„o! I i.bno"
Figura 5.83 Armarea zonelor de capăt a diafragmelor:
a) capăt lamelar; b) capăt cu bulb; c) capăt cu talpă

b)
a) b)

min. 4.Vl2
.. /
.._r min.4WJ2
a-a
min. 29HO
f min.2#0
I/ min. 2~1_0

\
/
o
o
b>250mm
~.j

etrier 7 Figura 5.85 Armarea riglelor de cuplare:

a) cu bare orizontale şi etrieri; b) cu armături încrucişate înclinate
Figura 5.84 Armarea intersecţiilor interioare ale diafragmelor:
a) cu plase sudate; b) cu bare independente
174 175
 Armătura transversală formată din etrieri verticali cu diametrul minim de 6 mm va avea o 5.3 Reguli suplimentare pentru elemente şi structuri prefabricate
arie minimă de 0,002 Ac.
5.3.1 Planşee
Distanţa maximă între etrieri va fi: 5.3.1.1 Elemente prefabricate de suprafaţă
. {<; 8dbl
Sw =mm (5.51)
<;150mm Pentru planşee se folosesc elemente prefabricate de tip fâşii cu goluri sau pline (fig. 5.87a),
predale cu nervuri dese din bare de oţel sau simple precomprimate (fig. 5.87b), predale cu nervuri la
unde db1 este diametrul armăturilor longitudinale de la partea superioară şi inferioară.
partea superioară din beton precomprimat (fig. 5.87c), elemente II sau T (fig. 5.87d) şi chesoane
La grinzile turnate în două etape la care se contează pe întreaga înălţime, etrierii se prevăd pe
întreaşa înălţime a acestora şi se dimensionează pentru a îndeplini şi rolul de conectori.
(fig. 5.87e). Elementele se pot realiza din beton armat sau în cazul unor încărcări şi/sau deschideri
mari se execută din beton precomprimat.
In cazul utilizării unor armături longitudinale cu diametrul mai mare sau egal cu 22 mm se
recomandă ca extremităţile barelor să fie curbate şi înnădite prin sudură (fig. 5.85a).
La riglele cu armături principale încrucişate (fig. 5.85b), armăturile înclinate se asamblează a)
sub formă de carcase cu câte cel puţin 4 bare longitudinale şi etrieri sau fretă cu pasul redus la
maxim 60 (o diametrul armăturii înclinate).
Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minim 600.
~
'
+ 5<l-100rnm

Diagonalele pot fi realizate şi din profite metalice.

Acest sistem de armare necesită o grosime minimă a diafragmei de 250 mm pentru ca cele

·r
două carcase înclinate încrucişate sa încapă în mod convenabil şi să permită betonarea. d)
Armăturile orizontale şi etrierii se dispun constructiv.
250-900mm
Aria tuturor armăturilor orizontale va reprezenta cel puţin 0,003Ac, iar procentul de armare
transversală cu etrieri va fi cel puţin 0,002Ac.

5.2.5.4 Armarea intersecţiilor de pereţi la rezervoare şi bazine

e)
·I 250-900mm

Figura 5.87 Tipuri de planşee prefabricate

La rezervoarele de lichide şi granule precum şi la bazinele de apă armarea intersecţiilor între
pereţi se rezolvă în conformitate cu figura 5.86.
Fâşiile cu goluri din beton armat, de obicei se realizează în cofraje individuale, iar cele
incarcare
precomprimate pe standuri lungi (L = 80 ... 90 m) după care se taie la lungimea dorită. Cu instalaţiile
! 0 existente se obţin fâşii cu înălţimea h = 200; 260, 320; 400 mm
1 lbd
Elementele II sau T se execută, de obicei cu dimensiunile prevăzute în figura 5.88.
I1;z:::ţ!;;::::::::~0$i-=-=---1:-t
Dimensiunea în mm
d„ 200 I 300 I 400 1 500 1 600 1 100 1 soo
b„ 190
bo 210 I 220 I no I 240 I 250 I 260 I 210
o hr ;:o.:60

'

,I
---./
Figura 5.88 Caracteristicile geometrice ale elementului de planşeu II

lbd lbd
5.3.1.2 Alcătuirea planşeelor
-------j

Atunci când se ia în calcnl redistribuirea transversală a sarcinilor între elementele adiacente,

î r
trebuie prevăzute îmbinări de forfecare corespunzătoare la rosturi. Transmiterea forţelor tăietoare în
îmbinări poate fi realizată în diferite moduri (fig. 5.89).

sudură
/~t ---

Figura 5.89 Exemple de îmbinări între elemente prefabricate de planşeu:

Figura 5.86 Armarea intersecţiilor la pereţi a) îmbinări monolite, b) îmbinări sudate, c) suprabetonare armată
176 177
 Peste elementele de suprafaţă folosite la alcătuirea planşeelor se prevede o suprabetonare de La elemente prefabricate se pot adopta şi înălţimi mai mici dacă se verifică prin calcul, pe
cel puţin40 mm grosime. La dimensionarea planşeului se poate ţine cont de această suprabetonare lângă condiţiile de rezistenţă şi cele privitoare la deformaţii. Înălţimea minimă la grinzile
dacă se asigură o conlucrare între cele două betoane turnate în etape diferite (vezi punctul 3.2.3.2). precomprimate poate fi mai redusă, faţă de cele din beton armat.
În zone seismice cu ag?:. 0,12 suprabetonarea trebuie să asigure monolitismul ansamblului
planşeului pentru formarea şaibei rigide orizontale. De aceea va avea o grosime de cel puţin 60 mm
h(mm) b„ bo
şi va fi armată cu plasă de oţel beton cu aria?:. 250 mm2/m.
Verificarea elementului prefabricat trebuie efectuat în toate stadiile construcţiei, înainte şi 400
150 190 7,50
după întărirea betonului din suprabetonare. 190 . 230 10,00
150 200 10,00
500
190 240 12,50
5.3.1.3 Decofrarea şi montajul elementelor de suprafaţă
150 210 11,00
600
190 250 15,00
La proiectarea elementelor prefabricate trebuie să se precizeze schemele de decofrare, 800 190 270 17,50
transport şi montaj. · h(mm) b„ bo
Elementele de agăţare (fig. 5.90) trebuie să se dintensioneze la forţa de întindere Z care se
determină cu relaţiile:
850 190 250 20,00
Z=G·w·l;/n la decofrare (5.52)
Z = G·OJ·l/f/n la montaj (5.53)
950 190 270 20,00
în care: G este greutatea elementului de planşeu;
OJ - coeficient care depinde de unghiul de înclinare a cablului de agăţare (tab. 5.13);
.r- bo------.l<- h (mm) bo b
I;= 2 - factor de desprindere;
I/I-coeficient dinamic (tab. 5.14).
'
l '
j
' -~

\•.i.S
ţl50
600
800
400
400
190
190
15,00
20,00
1000 400 190 25,00 i
Tabelul 5.13 Valorile coeficientului OJ z
1200
1400
500
600
190
190
25,00
30,00
,I
a Factornl w 1600 700 250 35,00
O" 1 -~
h=J/20-J/16 I. b I 1800 800 250 35,00
30° 1,04 z bo=l/50-1/40 --r.-----1
2000 800 250 40,00 I
60° 1,16
90° 1,41 h(mm) bo b d„ lmax (m)
800 400 120 150 20,00
Figura 5.90 Schema de montaj la elementele de planşeu 1000 400 120 150 25,00
1200 500 120 160 30,00
.
Tabelul 5 .14 Coeficient dinamic recomandat 1400 600 120 250 35,00
Viteză de 1600 700 120 250 40,00
Dispozitiv de ridicare Coeficient dinamic 'fi
ridicare m/min ,,____ 1800 800 150 250 40,00
Macara fixă, rotativă sau <90 1,0 h=l/20-1/16 I bI 2000 800 150 350 40,00
bo='l/50-1/40 -,j'-:'->f-
pe şine >90 > 1,3 du=l 50-350 ~ b11 1
bu=J00.-400 -f·------"--,f- 2200 800 150 350 40,00
Ridicare şi Neted - :> 1,65 2400 800 150 350 40,00
transport pe
teren Denivelat - :> 2,0 Figura 5.91 Tipuri de grinzi prefabricate
Urechile de agăţare se pot realiza din agrafe obişnuite sau elemente speciale (vezi pct.
5.3.2.3). Cablul de ridicare are rol de amortizare a şocurilor, cu cât cablul este mai lung cu atât Din punct de vedere economic, se indică pentru grinzile cu armătură preîntinsă următoarele
efectul de amortizare este mai mare. Folosirea unor lanţuri scurte de ridicare sunt dezavantajoase. . . 1 h 1
1rm1te: - > - > - .
20 l 30
5.3.2 Grinzi La stabilirea dimensiunilor secţiunii transversale de beton trebuie să se respecte şi prevederile
5.3.2.1 Forma şi dimensiunile secţiunii transversale de la punctul 6.2.1, adică dimensiunea minimă după rezistenţa la foc.

Grinzile prefabricate pot fi realizate într-o varietate de forme mult mai mare decât cele 5.3.2.2 Aparate de reazem
monolite (fig. 5.91).
O eficienţă maximă se poate obţine prin proiectare numai dacă se acordă atenţie sporită Pentru rezemarea grinzilor prefabricate ş1 armarea specifică din zonă se vor respecta
dimensiunilor optime şi dacă se urmăreşte reducerea armăturilor constructive la minim posibil. prevederile prezentate în anexa XII.

178 179
5.3.2.3 Montajul grinzilor prefabricate
La grinzile prefabricate, în general, iar la cele zvelte în mod special, trebuie să se ţină cont de
posibilitatea pierderii stabilităţii şi răsturnării laterale în timpul transportului, manipulării şi
montajului. Stabilitatea laterală se obţine prin respectarea prevederilor prezentate în anexa VI.
Pentru a evita răsturnarea laterală, punctele de prindere trebuie să fie deasupra centrului de
greutate a grinzii (fi). Dacă grinda se ridică dintr-un capăt există un pericol şi mai mare de
răsturnare. De aceea pe capătul opus trebuie să se prevadă sprijiniri laterale sau punctul de ridicare
trebuie îndepărtat (ji) faţă de linia care leagă centrul de greutate şi capătul fix al grinzii (fig. 5.92a).
a).
Dimensiunile bolţului, precum şi distanţa minimă de la capătul grinzii diferă în funcţie de
capacitatea de ridicare şi producător (Peikko, Halfen-Deha, Pfeifer, Terwa etc.). În anexa XIII se
prezintă caracteristicile pieselor de ridicare produse de firma Deha.
În zona piesei de ridicare se prevăd armături suplimentare sub forma unor etrieri deschişi sau
închişi şi bare longitudinale. În cazul în care poziţia cablului de ridicare este mult diferită de
verticală (10° <:: a <:: 45°) se prevede şi o armătură longitudinală în formă de agrafă (fig. 5.94).
Valorile minime pentru distanţa bolţului de ridicare faţă de capătul elementului (a,) se prezintă în
anexa XIII (tabelul XIII.I).
~ {4)

fii-= 600 ~-~p G::. -_--;C:;-;_f~;---.-:-IJ.,-.-01~ -~

>:=...:_
._cll~m-~
c2;_. r'·1 ,_i1~- II II
. , ,- id
' '·"
·111

J IJ])
I 111

:.o1-- a. ~ V ~ a· -~ I ~-.1 I il·<~)J:-

-J aJflJ__a,i,a J,q~
' L "
~c:__---j
o:ij~~"'"r }! (;!) CD - etrier închis
. (f)
-
(1) - agrafă suplimentară
H
/ / /

~(EJ'tl 11 Jt-~f ~~ Ql - etrieri suplimentari deschişi

~ _(3) _J:~.L bL~ \LI) - bară suplimentară longitudinală
''{4)

Figura 5.94 Armarea suplimentară unei grinzi în zona cu dispozitiv de ridicare

Dacă grinda este lată şi are o înălţime mică (greutatea proprie este mare) se pot folosi bolţuri
de ridicare cu plăci de ancorare (anexa XIII, tab. XIII.2). În acest caz se prevăd armături
L -,(-
suplimentare deasupra plăcii de ancorare (fig. 5.95).
Figura 5.92 Stabilirea punctelor de ridicare la o grindă prefabricată

Punctele de fixare se prevăd la cel mult:

- a,<::: L/5 la grinzile de beton armat;
- a,. <:: L/8 la grinzile din beton precomprimat;
dar se va păstra şi o distanţă minimă faţă de capătul grinzii pentru a permite ancorarea armăturilor
longitudinale; - a„ 2' a„,min
În cazul grinzilor grele şi cu lungimi mari în mod obişnuit se prevăd patru puncte de agăţare
(fig. 5.91b) reducându-se astfel forţa de întindere care acţionează pe urechea sau piesa de ridicare.
În acest caz distanţa a„ <:: L/5 atât la grinzile de beton armat cât şi la cele precomprimate.
Dacă în grindă sunt lăsate urechi de agăţare, confecţionate în mod tradiţional cu agrafe din
bare de armătură, unghiul cablului de ridicare cu verticala poate fi cel mult 60°. În cazul utilizării
unor piese speciale de ridicare (fig. 5.93) unghiul cablului trebuie să fie mai mic sau egal cu 45°.
Figura 5.95 Armare suplimentară la un dispozitiv cu placa
piesă specială
de cauciuc
(se îndepartcază dupa betonare) 5.3.3 Stâlpi
5.3.3.1 Forma şi dimensiunile stâlpilor
'1) #[} piesa
11_:sl~/ de agaţare
Stâlpii halelor parter sau etajate au secţiunea pătrată, dreptunghiulară, T sau I. Pe înălţime, pot
fi executaţi cu secţiunea constantă sau variabilă. La eforturi mari stâlpii pot fi cu goluri, cu
"<:o. „~/ .
1 I
);; ;

i~Y(6f
ff) secţiunea constantă sau variabilă. La eforturi mari stâlpii cu goluri dreptunghiulare, tip Vierendeel,
reprezintă o soluţie avantajoasă datorită reducerii greutăţii proprii a elementului (transport mai
~~~"- I
tLl-i

bolţul de ridicare
1 ieftin). Dimensiunile golurilor şi modul de armare se prezintă în figura 5.96.
La construcţiile etajate se recomandă ca pe înălţime pe cât e posibil să se adopte secţiunea
Figura 5.93 Dispozitiv de ridicare constantă. Stâlpii se pot executa din bucăţi întregi pe toată înălţimea construcţiei Umax = 36 .. .40 m)
sau se alcătuiesc din tronsoane de 1...3 niveluri.
180 181

__ l_
 - - - -

' '
~

LJ '
~

'
Sectiune a-a
;'l ~ ~ 4-

ro 1011b,
Al

- '--
-
'
- ' -
h,
a - ~

VI
a
- -
- -
- - ~ „-2?
- - N I "'
- J\I _._/\I

Figura 5.98 Stâlp-fundaţie pahar cu suprafaţa îmbinării netedă

- -

Figura 5.96 Modul de armare la stâlpi cu goluri dreptunghiulare Paharele care prezintă, din fabricaţie, pereţii amprentaţi sau nervuraţi pot fi considerate ca
acţionând monolit cu stâlpul (fig. 5.99).

5.3.3.2 Îmbinarea stâlpilor

\.-
Îmbinările stâlp-stâlp din regiunile critice sunt permise numai la clasa de ductilitate M. Oi
~
Este preferabil ca înnădirea stâlpilor pe înălţime să se facă la o anumită distanţă faţă de nivelul '

riglelor, atât datorită faptului că solicitarea de încovoiere este mai redusă, cât şi faptul că se lucrează
mai uşor în timpul execuţiei îmbinărilor (fig. 5.97).
detaliu de armare Peikko
- - -

I
piesa metalica Figura 5.99 Stâlp-fundaţie pahar cu suprafaţa îmbinării amprentată
inglobata -",;-- ...s::;:

I · i N!
~i
Calculul la străpungere se efectuează ca în cazul unui ansamblu monolit stâlp-fundaţie,
I I
·I
I
·1
I mortar --L ---
t 1
conform celor prezentate la punctul 3.4.1, cu condiţia să se verifice transmiterea forfecării între
stâlp şi fundaţie. Dacă această condiţie nu este îndeplinită calculul la străpungere trebuie făcut ca
_L~~-;___:1__
de poza ) pentru pahare cu pereţi netezi .
i •'
'
Când transmiterea momentului generează eforturi verticale de întindere, suprapunerea
) f
<I armăturilor din stâlpi şi a armăturilor din fundaţie trebuie să respecte prevederile din figura 5 .99 (!0
gauri
~
in stalpi '1'!h~-111 '
'· este lungimea de suprapunere, vezi punctul 5.1.3.2).
li )
Paharul se poate realiza şi în varianta prefabricată (fig. 5.100) când armăturile care se introduc
Il ! (
în talpa fundaţiei trebuie să fie ancorate cu cel puţin lungimea hd , iar prin buclele lăsate din pahar,
I
I- ) I, d -T trebuie să treacă cel puţin două bare longitudinale din armătura tălpii.
epod~~
I - - - - - I
Pentru montajul paharului se prevăd cel puţin trei distanţieri din ţeavă cu lungime mai mare
I I / mortar cu
_,:.__: _ J_ _
:L~
decât a mustăţilor (fig. 5.100).
Figura 5.97 Îmbinarea stâlp-stâlp
ahar
Îmbinarea stâlp prefabricat-fundaţie pahar este cea mai simplă şi mai puţin sensibilă la erorile prefabricat
de execuţie (fig. 5.98).
Adâncimea paharului cu pereţi netezi trebuie să fie suficient de mare să asigure încastrarea
stâlpului în fundaţia pahar. Se recomandă ca: l ::O- l,2h sau l ::O- !/8H_, (h - este dimensiunea cea mai
mare a secţiunii transversale iar H, - lungimea de calcul a stâlpului ce se ia de la mijlocul înălţimii
golului paharului până la grinda de rulare a podului sau la grinda principală).
La stabilirea lungimii l de înglobare a stâlpului în pahar se va ţine cont şi de lungimea de aimatura beton
de rezistenta de egalizare
ancorare hd a armăturilor longitudinali din stâlp.
Figura 5.100 Pahar prefabricat amprentat
182 183
5.3.3.3 Montajul stâlpilor Articulaţia se realizează cu ajutorul unui dom în formă de U, care porneşte din consola
stâlpului, traversează placa neopren şi intră în golul lăsat în grindă (fig. 5.102c). O altă variantă este
Pentru montajul stâlpilor, de obicei se folosesc găuri amplasate în două sau într-un singur loc de a lăsa domul din grindă care se va introduce în golul lăsat în consolă (fig. 5.102d). După
în funcţie de lungimea şi greutatea stâlpului. montarea grinzii golul se umple cu mortar de ciment expansiv.
Pentru un montaj cât mai precis la stâlpii cu H ~ I O m se va utiliza un dispozitiv special (din Domul se dimensionează la solicitarea de forfecare şi încovoiere (datorită plăcii neopren)
două piese metalice) care se prevede la turnare în capătul stâlpilor (fig. 5.101), iar în fundaţie se obţinută din reacţiunea orizontală. La construcţiile aflate în alte medii decât XO şi XCI, dornul din
fixează cu un mortar de poză. Capătul de jos al stâlpului va fi drept sau teşit în funcţie de lăţimea articulaţie trebuie să fie dintr-un material rezistent la coroziune.
(fig. 5.lOlc).
a). a),~---''1~~ b)~·1~~

S!alp
prefabricat

b). dispozitiv de centrare metalic

A [ -- Scctiunc A-A

A
grinda
Dispozitiv de centrnre ,, ' ' consola consola grinda
--inglobat în stalp Gaura Tabla prefabricata

<1,~.(:)''·\,0/
prefabricata
2cm\ stalp
stalp prefabricat
"' ,., ,.,~'Y / prefabricat I (2)

qf ~/
//',
CD

c). stâlpi cu h "= 400 mm c)

<ji50nnn
d) ---;-- d

~i
1
-

i --
---.-1 \O

v
-
2 " /\I
(2) ""
+" ().)
O)î $70nun-G
•/ '·' I!"')
/\
(2) placa - - - - CD dorn (2)
neopren
CD dorn
c
I
"'ic
1

L _____ -l _____ J
~
I
neopren

Figura 5.101 Dispozitive de montaj Figura 5.102 Noduri articulate

5.3.4 Noduri de cadru La aşezarea armăturilorîn consola stâlpului sub forţa concentrată, mai ales în cazul
5.3.4.1 Tipuri de noduri armăturilor cu diametru mare (0 > 16mm), care necesită rază de îndoire mare (fig. 5.103a) trebuie
ţinut cont de posibilitatea ruperii colţului consolei. Din acest motiv este de preferat aşezarea
Una din problemele esenţiale ale construcţiilor prefabricate din beton armat este legată de armăturilor de rezistenţă A,,main (vezi punctul 3.2.3.3) în poziţie orizontală (fig. 5.103b) sau
concepţia şi realizarea nodurilor. Modul de alcătuire a îmbinărilor depinde de tipul structurii şi de prevederea unor ancoraje la capetele barelor (fig. 5.103c).
condiţiile de montaj.
a) b) c) fl
După cum sunt realizate îmbinările din nod (dacă pot prelua momente încovoietoare sau nu) I I
·,1 '·
aceasta se clasifică în: w \I/
,---1
\/I
g,placade
- nod articulat (îmbinare fără continuitate); '-7 - !----
111
======H
=ii=====i'-1, ancoraj
- nod rigid (îmbinare cu continuitate);
d. I}/ i ds
1

-I
11 I

- nod parţial rigid (îmbinare cu continuitate parţială).

--"IT---~~ I
1! i -----'
5.3.4.2 Noduri articulate ;1:

--
1!'!_ Ji
La nodul articulat atât stâlpul cât şi grinda sunt prefabricate (fig. 5.102). Rezemarea grinzii pe
Figura 5.103 Ancorarea armăturilor de rezistenţă în consolă
consola stâlpului se realizează cu ajutorul unor plăci de repartiţie (neopren). Capătul grinzii poate fi
intact (fig. 5.102a) sau decupat (fig. 5.102b). Chiar şi în cazul armăturilor aşezate în plan orizontal ancorarea lor cu bucle trebuie să se facă
Plăcile de rezemare trebuie să prezinte proprietăţi de rezistenţă şi de deformaţie conform cu
în aşa fel, încât forţa de compresiune să acţioneze pe betonul aflat în interiorul armăturilor
ipotezele de calcul. Dimensiunile plăcii de rezemare şi distanţele mm1me faţă de marginea orizontale şi verticale (fig. 5.104a).
elementelor rezemate se prezintă în anexa XII.
184 185
 a) Pe înălţimea he se vor aşeza armături constructive sub formă de agrafă, într-o cantitate de cel
l.>6d, puţin 1/3 As 1.
I I ),1· [T[t_) 11 ,L b), /
c)
.f
/,> 10.Sd,
etrieri bare longitudinale
:___ll~ηI~
~11-···~4 a)
j.
suplimentari
/Î'c
de rezîsenta (A,1)
// I

11 li . li \[_- I' --
/! I

I
I / I } :.:-, 1/3 (A <I)
I
I

c -- li J__JL li
,,-- ------u- '-~===:;;: '~
-
----
>h, l--
/;

!bd
I
I
I
' I
ÎFEd -
l " I
I

Figura 5.104 Modul de aşezare a plăcii de repartiţie în funcţie de tipul armării -- ··-·
'ic
lT
~.

1;, ~~~ agrafa

Dacă armătura orizontală are diametrul ds cel mult 16 mm se va fasona în conformitate cu _,.-r~--------,,.4· longitudinala
figura 5.104b, iar dacă este mai mare conform figurii 5.104c. În cazul în care armătura de rezistenţă
bara etrîeri bare longitudinale
se aşează în plan vertical (de exemplu consolele de la partea inferioară a grinzilor din figura 3.44b) b)
inel inata suplimentari de rezisenta (A,1)
se vor respecta prevederile prezentate în figura 5. 105. -- I
-'"'"""' -,/- I
-·
FHa >ci
- - -}- >4ds C2
~"
,'l}
' / \ > 113 (A 1)
I
I
I / -/-
"~ /1
/
I
placa

t
I
I
neopren >h, +- ltl<i '
' .. \' '
Î ' .'\: I

'
FEd I
,_ 1,311,1 .J::-f- '\ I

~"
'
agrafa \bare
longitudinala constructive

Figura 5.107 Armarea consolelor scurte ale grinzilor

Figura 5.105 Poziţia admisă a forţei concentrate faţă de marginea consolei
La grinzile secundare sau la elemente de planşeu TT consolele din beton se pot înlocui cu
console metalice. În anexa XVII se prezintă o astfel de rezolvare elaborată de firma Peikko.
Dacă lăţimea grinzii nu permite îndoirea armăturilor cu raza minimă, prevăzută pentru
diametrele utilizate (fig. 5. 106a), se prevăd plăci de ancorare la capetele barelor (fig. 5.106b).
5.3.4.3 Noduri rigide sau semirigide

b) La nodul rigid sau semirigid grinda este prefabricată iar stâlpul poate fi prefabricat sau turnat
monolit.
Dacă grinda şi stâlpul sunt prefabricate (fig. 5. 108) în nod armăturile de legătură se vor
continuiza. Această continuizare se poate realiza prin suprapunerea barelor sau sudarea lor, dar şi cu
ajutorul unor piese speciale la care îmbinarea se rezolvă cu mufe şi bare filetate (fig. 5.109).

----------=-----~:,_,':oi
Figura 5. 106 Ancorarea barelor înclinate la grinzile cu console scurte: -I
a) cu bucle; b) cu placă de ancoraj
grinda consola
Consolele scurte ale grinzilor se armează cu bare longitudinale şi etrieri verticali (fig. 5.107a)
sau cu bare longitudinale, etrieri verticali şi bare înclinate (fig. 5.107b). Indiferent de varianta de
armare adoptată la capătul barelor longitudinale de rezistenţă din câmp se prevăd agrafe de
chertata

Figura 5.108 Noduri prefabricate stâlp-grindă

Îl grinda

ancorare.
186 187
 --

Detaliu A
armaturi de rezistenta
' dispuse în suprabetonare

- b~-
'

(
Figura 5.109 Piese de îmbinare a barelor de annătură
25°< a< 35°
13 > 900
De obicei la partea superioară a nodului armăturile de continuitate sunt aşezate în suprabetonare. La
partea inferioară barele de continuizare se pot introduce în canale speciale lăsate în grindă, care
după realizarea îmbinării se injectează cu mortar expansiv (fig. 5.1 !0a), sau cu ajutorul unor
confecţii metalice lăsate în stâlp şi grindă (fig. 5 .11 Ob).
În cazurile speciale când eforturile rezultate din calculul structurii sunt excesiv de mari,
În anexa XI se prezintă caracteristicile pieselor de îmbinare.
grinzile prefabricate pot fi retrase de la faţa nodului cu lungimi de h ... 1,5h (h este înălţimea grinzii),
dacă prin aceasta solicitările dintre betonul monolit din nod şi beton prefabricat din grinzi se
a). SECŢIUNE A-A SECŢIUNE B-B
micşorează sensibil.

rAr Nu se recomandă ca, prin pătrunderea în nod a unor elemente de reazem din grinzile
prefabricate, să se întrerupă armăturile longitudinale din stâlpi sau etrierii din nod.
Feţele de capăt ale grinzilor prefabricate vor fi verticale, sau uşor înclinate şi prevăzute cu

plere predală I profilaturi astfel proporţionate încât transmiterea forţei tăietoare de calcul în secţiunea grindă-nod să
se facă în bune condiţii (V8 d-<: 0,7b,,.a n f,
0
).

® ®
@ @ ®
5.3.5 Pereţi
Ţevidin tablă ondulat~\ 5.3.5.1 Forma elementelor prefabricate
~~f;;;:~ d~ aerisire I
! Elementele prefabricate de pereţi care alcătuiesc structura clădirii vor fi realizate, de regulă,
B!
'.J
.A
L sub formă de elemente plane denumite „panouri mari" .
Forma elementelor prefabricate rezultă prin secţionarea pereţilor prin tăieturi orizontale şi
Mufa de imbinare verticale (fig. 5.112).
b). - - - - - - - - L

•======·""li=.' ==;~M=~~~t:_c-~~-~-~-,

l
I
[ ___11
i :,L
1/'M--
:
··C'l~·
... (
W"I
1

"~lL
1

/'llt. I
-:- '· I f('lf~··'+---- !J i_E__~iJ
r-c
' rn-;.

'-~:S --1 650 Figura 5.112 Pereţi structurali din elemente prefabricate
+------,( !

1 • Piesa
) RBC36DR
>///
/ \ Bare de a_1~corare
I PPM36
Figura 5.11 O Continuizarea armăturilor de rezistenţă la un nod rigid -
La nodurile de cadru compuse din stâlpi monoliţi
prefabricate vor fi oprite la faţa nodului (fig. 5.111 ).
de conectare,
Panourile de pereţi interiori vor avea o grosime de cel puţin 140 mm pentru. clădirile cu
maxim 5 niveluri şi de minim 160 mm pentru clădiri mai înalte.
Panourile de pereţi exteriori pot fi cu sau fără termoizolaţie inclusă. Cele cu termoizolaţie sunt
alcătuite din 3 straturi şi anume:
- un strat interior de rezistenţă din beton armat, grosimea minimă a acestuia poate fi cu 20
grindă şi stâlpi prefabricaţi
mm mai mică de cât cea indicată pentru pereţi interiori;
- un strat termoizolat intermediar din polistiren extrudat;
şi grinzi prefabricate de regulă, grinzile
- un strat exterior de protecţie, din beton armat; cu o grosime minimă de 60 mm.

188 189
 Legătura dintre stratul exterior ş1 mterior se va realiza cu ajutorul unor piese metalice interiorul celor două plane de armare a inimii pereţilor. La bucle de diametru relativ mare se vor lua
(fig. 5.113) sau cu nervuri de legătură din beton armat cu o grosime de 40 - 60 mm. Poziţia şi măsuri de asigurare a unui ancoraj corespunzător prin prevederea a 2-3 bare transversale sudate.
numărul elementelor de legătură se va stabili în funcţie de dimensiunile şi forma panoului şi a
golurilor şi de mărimea solicitărilor. agrafe îndoite şi
bare orizontale bare verticale fixate cu puncte
li •/ . / 1 de sudură
~
'
• 11 ~

./
I
I
I
I
V ,/1
I
~·
{t111/..,,,
~.· ,)
I
I \
I I /,.
. ' ,

CD - stratul interior de rezistentă ~buclă orizontală

·. din beton armat; ' Figura 5.115 Modul de dispunere a buclelor
Q) - termoizolaţie;
C:li - stratul exterior de protectie
din beton armat; ' Diametrul minim al etrierilor suplimentari din îmbinare va fi de 6 mm. Distanţa maximă între
@ - piese metalice de legătură legăturile transversale ale barelor verticale 1Odbl·
Figura 5.113 Piese metalice de legătură dintre stratul interior şi exterior de perete În îmbinările total comprimate, trebuie să se prevadă un procent minim de armare de O, 10%,
iar în cel parţial întinse - parţial comprimate un procent minim de armare de 0,25%.
Armarea verticală şi orizontală a panourilor va respecta prevederile de la diafragmele Cantitatea de armătură din îmbinări trebuie limitată la maxim 2%. Armătura trebuie să fie
monolite (vezi punctul 5.2.5.2). Trebuie prevăzută Confinarea minimă a betonului la marginea distribuită pe întreaga lungime a îmbinării. Pentru clasa de ductilitate medie M această armare poate
tuturor panourilor prefabricate cu o secţiune pătrată cu dimensiunea bw (bw este grosimea peretelui). fi concentrată în trei zone (vârf, mijloc, bază). Procentul de armătură longitudinală în îmbinare
trebuie să fie cel puţin 1%.
5.3.5.2 Îmbinarea elementelor prefabricate La îmbinările orizontale se pot adopta amprente cu adâncimi de 20 - 25 mm sau chiar
suprafeţe plane cu rugozitate sporită (vezi punctul 3.2.3.2). La nivelul panourilor de planşeu
Prin modul de realizare, îmbinările elementelor prefabricate care alcătuiesc pereţii structurali, montate provizoriu pe popi se vor realiza centuri continue (fig. 5.116). Se admite rezemarea
trebuie să le asigure acestora, sub toate aspectele (rezistenţă, rigiditate şi ductilitate) o comportare panourilor de planşeu pe peretele inferior prin intermediul unor bucle întărite.
similară cu cea a pereţilor monoliţi.
Îmbinările dintre panouri, atât cele verticale cât şi cele orizontale, vor fi obligatoriu de tip a) b)
deschis pentru a permite controlul vizual al calităţii betonului turnat.
Forţele de lunecare între panouri se transmit prin alveole, praguri (dinţi), armături care
traversează îmbinarea şi care sunt corespunzător ancorate.
La îmbinări, forţele de compresiune se transmit de la panou la panou nemijlocit şi/sau prin
intermediul betonului din imbinări, iar forţele de întindere exclusiv prin armăturile înnădite.
a) Îmbinări verticale: Feţele laterale ale panourilor vor fi profilate sub formă de dinţi având de
regulă configuraţia din figura 3 .29 cu recomandarea ca raportul dintre lungimea şi adâncimea
amprentei să fie mai mic de 8, iar adâncimea :o> 25 mm. Figura 5.116 Îmbinări orizontale a) perete exterior, b) perete interior
Lungimea totală a secţitmilor de forfecare a dinţilor va fi circa jumătate din înălţimea
panoului. Mustăţile orizontale, de minim 5 bucăţi pe înălţimea unui etaj, se pot realiza cu bare Se recomandă ca feţele laterale ale panourilor de planşeu să fie realizate cu o uşoară înclinare
drepte, caz în care poziţia lor este la jumătatea grosimii peretelui, sau sub forme de bucle petrecute faţă de verticală (cca. 10°). Armăturile verticale din panouri cu rol de conectori şi armătură de
(fig. 5.114). rezistenţă intermediară de încovoiere se realizează, de regulă, din bare mai puţine şi cu diametrul de
cel puţin 14 mm.
b) Continuitatea acestor armăturii trebuie să fie asigurată printr-o sudură ductilă în nişe special
prevăzute în acest scop (fig. 5.117).

n P40 Se admite şi alte soluţii de realizare a armăturilor verticale care traversează îmbinarea

_µCD f::S'
Figura 5.114 Îmbinări verticale: a) cu bucle lungi suprapuse; b) cu bucle scurte şi etrieri
suplimentari
Diametrul maxim din care se poate confecţiona bucla semicirculară rezultă din grosimea
peretelui de beton şi diametrul minim de îndoire db 1 al barei (fig. 5.115). Bucla se va dispune în
orizontală cum este de exemplu soluţia cu bucle petrecute, dacă acestea satisfac condiţiile
structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin.
Armătura transversală a centurilor este realizată de mustăţile din panourile de planşeu (bucle
şi etrieri suplimentari) cu diametrul minim de 6 mm.
Armătura longitudinală din centuri se alcătuieşte din cel puţin două bare bine ancorate la
capete.

190 191
 6. PROTECŢIA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT ŞI
PRECOMPRIMAT ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

6.1 Criterii de rezistenţă la incendiu

Pentru a evita izbucnirea unui incendiu major sau pentru a reduce efectele acestuia asupra
construcţiilor sunt necesare măsuri complexe de siguranţă care depind de tipul şi destinaţia, de
riscul de incendiu, de gradul de rezistenţă Ia foc al construcţiei şi de nivelul de echipare cu instalaţii
Figura 5.117 Continuizarea armăturilor în rosturi orizontale de semnalizare şi stingere. Măsurile tehnice de siguranţă care trebuie să se respecte în proiectare şi
execuţie sunt cuprinse în normele tehnice specifice întocmite, pe baza experienţei acumulate.
5.3.5.3 Decofrarea şi monto}ul panourilor
• Rezistenţa la foc. Pentru proiectantul de structuri important este să cunoască limita de
rezistenţă la foc a unui element, adică durata până la care acesta îşi epuizează capacitatea de
În cazul panourilor turnate în poziţie orizontală, în timpul decofrării apar momente
rezistenţă la acţiunea unui incendiu. Rezistenţa la foc (R) se exprimă în minute. Pentru elemente
încovoietoare importante care după ridicare în poziţie verticală şi în exploatare dispar; la proiectare
structurale de beton armat sau precomprimat, cu rol portant (de ex. stâlpi, grinzi, ferme, etc.), se pot
trebuie să ţină seama de această condiţie de execuţie (vezi pct. 5.3.1.3).
prescrie 30, 60, 90, 120, 180 şi 240 de minute de rezistenţă la foc.
Elementele de agăţare pentru transport şi montaj (fig. 5.118) trebuie să se dimensioneze la
În afara criteriului de capacitate portantă elementele pot avea şi rol de izolare termică (I) sau
forţa de întindere Z care în cazul panourilor de perete se obţine cu relaţia:
de etanşeitate (E). Dacă rezistenţa la foc se determină după toate aceste trei criterii, se va considera
Z=(G+f,,"A)w!n (5.54) valoarea cea mai mică şi se notează cu REI urmată de durata în minute. În această categorie se pot
în care: G - este greutatea proprie (kN); încadra planşeele intermediare şi de capăt (acoperiş) sau pereţii portanţi.
fi,J - efortul de aderenţă care se consideră la lkN/m în cazul corrajelor netede şi unse,
2
Rezistenţa la foc se obţine în funcţie de tipul elementului şi de gradul de rezistenţă la foc din
2kN/m netede dar ne unse şi 3kN/m pentru un corraj cu suprafaţă rugoasă;
2 2
tabelul 6.1. Timpii trecuţi în tabel sunt valori minime; pentru anumite elemente cum sunt de
w -coeficient în funcţie de unghiul de înclinare a cablului (tab. 5.12); exemplu pereţii antifoc, normativul prevede şi 4 până la 7 ore de rezistenţă la foc.
n - numărul prinderilor.
Tabel 6.1 Condiţii minime pentru încadrarea construcţiilor în grade de rezistenţă la foc
Piesele de ridicare se aşează faţă de margini la o distanţă minimă a„ (fig. 5 .118) şi tabelul XIII. I.
În cazul panourilor cu trei straturi piesele de ridicare vor avea o formă specială (fig. 5.119). Nr. Tipul elementelor de Gradul de rezistentă la foc
crt. construcţie I II III IV V
o I 2 3 4 5 6
I.
Stâlpi, coloane, pereţi co co CI C2 C4
uortanti 150 min 120 min 60min 30min -
2.
Pereţi interiori co CI C2 C3 C4
neportanti 30min 30min 15 min 15 min -

3.
Pereţi exteriori co CI C2 C3 C4
neportanti 15 min 15 min 15 min - -
Grînzi, planşee,
4 nervun, acoperişuri
co co Cl C2 C4
60 min 45 min 45 min 15 min -
terasă
Acoperişuri
autoportante fără pod
;z11,b11 5.
(inclusiv
contravântuiri),
co
45 min
Cl
30min
C2
15 min
C3
-
C4
-
,I' bmin ,I' şarpanta acoperişurilor
fără pod
Figura 5.118 Schema de montaj Figura 5.119 Dispozitiv de ridicare
Panouri de învelitoare
pentru un panou de perete la un panou cu trei straturi
6. şi suportul continuu al
co Cl C2 C3 C4
învelitorii combustibile.
15 min - - - -

• Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea globală a construcţiei de a răspunde la

acţiunea focului. O construcţie sau un compartiment de incendiu (porţiunile din clădire separate prin
pereţi antifoc) se încadrează în cinci grade de rezistenţă la foc.
Gradul de rezistenţă la foc se determină de către arhitecţi în colaborare cu specialişti în
domeniu, în funcţie de destinaţia clădirii şi de riscul de incendiu:

192
193
 - construcţiile înalte sau cu o înălţime medie, spitale sau săli aglomerate se pot realiza cu
Solicitarea la foc
gradul I şi II de rezistenţă la foc; la grădiniţe, biblioteci este nevoie de un grad de rezistenţă
la foc de cel puţin III.
- densitatea sarcinii termice, functiunea
, clădirii cu un anumit risc de incendiu influentează
, Distribuţia temperaturii în
suprafaţa maximă admisă pentru un compartiment de incendiu; cu cât gradul de rezistenţă elementul de construcţie
la foc este mai sever (I sau II) cu atât construcţia poate avea o arie desfăşurată mai mare.
- dacă se utilizează materiale incombustibile (CO) sau greu combustibile (Cl, C2) gradul de
rezistenţă la foc al clădirii se consideră mai mare (I sau II); cu materiale combustibile (C3,
Compo1tmnentul [caracteristicile elementului
C4) numai clădiri cu gradul de rezistenţă N sau V se pot executa. materialului de construcţii : de constructi i
Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc, l , -------- - - --1

trebuie să îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă Clasa materialului şi I Gabaritul, Zvelteţe, Mod
la foc) prevăzute în tabelul 6.1. Se observă că la aceste cerinţe cel mai bine răspunde betonul armat, compottarea la I de alcătuire, Sistem static,
considerat incombustibil. Gradul de rezistenţă la foc se precizează obligatoriu în documentaţia de temperaturi înalte a I Solicitări, Dimensiunile
arhitectură, de unde inginerul proiectant poate stabili în funcţie de tipul elementului rezistenţa la foc betonului ;;i oţelului secţiunii transversale
necesară (tabelul 6.1 ). ------- ---··
·-„_ ·--
·---- ____ .. -·

6.2 Aprecierea rezistenţei la foc a unui element structural i Rezi~;~ţ:cl~f~~1

6.2.1 Efectele incendiilor Figura 6.2 Parametrii de care depinde rezistenţa la foc a unui element din beton armat.
Temperaturile care se dezvoltă în timpul incendiului într-o construcţie depind, printre altele,
Temperatura critică pentru oţel se consideră ea = 500°C, temperatură la care rezistenţa scade
de materialele de construcţie din incintă şi de parametrii fizici specifici ai compartimentului de
incendiu. la 50 „. 60% din rezistenţa caracteristică a oţelului la „rece'', adică în condiţii normale.
Solicitările termice într-un incendiu sunt reglementate de normativul ENV 1991-2-2. În figura La armăturile precomprimate această reducere apare la temperaturi mai mici, de exemplu la
6.1 se prezintă creşterea temperaturii gazelor (8g), de la partea superioară a spaţiului unde s-a bare ea = 400°C, iar la sârme şi toroane e,,. = 350°C.
dezvoltat incendiul, în funcţie de timpul trecut de la apariţia primelor flăcări (t). Curba din figura
6.1 în principiu modelează arderea materialelor pe bază de celuloză (lemn, hârtie) dar au fost
elaborate curbe similare şi pentru hidrocarbmi sau pentru modelarea comportării faţadelor cuprinse
a) -r
de flăcări.

0.6
1200 CD kc(8): rezistenţa la compresiune
0 k01 (8): rezistenţa la întindere
1000
0.2
800
o
o 200 400 600 800 1OOO 1200
600 e [o C]
b)
400

CD k,(8): armături obişnuite, Ss,fi 2 2%

200
0 k,(8): armături obişnuite, Ss,fi < 2% 0.6
dl kp(8): bare pretensionate
30 60 90 120 150 180 210 240 t [ thin] 0.4
© kp(8): sârmă, toroane pretensionate
Figura 6.1 Curba caracteristică a solicitărilor termice la foc
0.2

Rezistenţa la foc a unui element structural depinde de distribuţia acestei temperaturi în masa i -.l1-~e:~r~J __ I
i-...r--
materialului şi de comportarea betonului şi a oţelului în funcţie de calitatea lor la temperaturi înalte. oo 200 400 600 800 I OOO 1200
Pe de altă parte, limita rezistenţei la foc a structurilor din beton armat depinde de modul de CJ e ["
alcătuire, sistemul static, de felul şi nivelul solicitărilor (fig. 6.2).
Figura 6.3 Reducerea rezistenţelor a) betonului şi b) oţelului datorită creşterii temperaturii în
Este cunoscut faptul că odată cu creşterea temperaturii, rezistenţa materialelor de construcţie
incendiu
se reduce (fig. 6.3).

194 195
 Reducerea la oţel depinde şi de „gradul de utilizare'', adică de raportul dintre efortul efectiv şi În cazul utilizării atât a armăturilor obişnuite cât şi a celor pretensionate (fig. 6.5b) distanţa
capacitatea portantă a barei. Cu cât acest raport este mai aproape de unitate, cu atât mai repede medie dintre armături şi faţa betonului se calculează cu relaţia:
atinge oţelul limita de rezistenţă la foc.
a = Z:A„. fyki. a;+ LAPJ. fpo,1k,J. a Pi
O bară de oţel neprotejată, solicitată la un efort maxim în 15 minute îşi pierde capacitatea (6.3)
portantă şi dacă elementul este static determinat intervine colapsul structurii. Procesul de degradare "' LÂ,; · f,,ki + LAPi 'fyo,!k,J
se poate atenua cu un strat suficient de mare de acoperire cu beton. Evident, la o temperatură Pe lângă satisfacerea condiţiilor referitoare la distanţa medie am, fiecare armătură în parte
constantă a mediului ambiant, cu cât stratul de acoperire cu beton este mai mare, cu atât creşte şi trebuie să respecte condiţiile de distanţă minimă (a) impuse de rezistenţa la foc R30.
timpul în care temperatura barei de oţel ajunge la valoarea critică. a)
Dacă stratul de acoperire este mic şi armăturile sunt aşezate grupat şi I sau sunt foarte dese se b)
observă că elementul cedează înainte ca oţelul să ajungă la temperatura critică. Fenomenul se
--i-----2
explică prin diferenţa de temperatură care se creează între stratul exterior subţire şi miezul de beton.
Dilatarea termică diferenţiată dintre cele două betoane conduce la apariţia unor tensiuni de întindere
care nu poate fi preluată de stratul exterior de beton şi apare fenomenul de exfoliere a betonului din
stratul de acoperire, după care dispare protecţia barelor de oţel.
Performanţele de incendiu la elementele de construcţii se determină prin încercări
1~
experimentale standardizate. Totuşi, tendinţa actuală este de a aprecia rezistenţa la foc a elementelor ~
Figura 6.5 Notaţii pentru dimensiuni la secţiunile a) beton armat; b) beton precomprimat
structurale, părţilor de structură sau structurilor în ansamblu şi prin metode analitice bazate pe
experienţa acumulate în timp.
În cazul utilizării unui strat de protecţie (de ex. tencuială, beton de egalizare, etc.) grosimea
Verificările se pot efectua cu ajutorul unor tabele si diagrame, calcule simple sau proceduri
acestuia se va aduna la stratul de acoperire cu beton şi împreună trebuie să satisfacă distanţa minimă
generale de calcul.
prescrisă.
Dacă la proiectarea elementelor se respectă prevederile din tabelele 6.2 ... 6.6, în cazul unui
6.2.2 Tabele de calcul
incendiu, stratul de acoperire cu beton nu se va exfolia exploziv. Nu vor fi necesare verificări
suplimentare la forţă tăietoare şi la torsiune a elementelor de beton armat sau precomprimat.
Dimensiunile minime necesare pentru asigurarea rezistenţei la foc a stâlpilor sunt date în
tabelul 6.2. Coeficientul µfi ţine seama de combinaţia de încărcări ale stâlpului, inclusiv efectele de
ordinul doi:
Ed.J; Ea
µfi= R =1Jr; (6.4)
d.fi(O) Rd,fi(O)
unde: EJ - efectul acţiunilor la starea limită de rezistenţă pentru grupările fundamentale, în
condiţii de temperatură normale, la „rece";
RJJi(OJ - capacitatea portantă a elementului la începutul incendiului (t=O)
Figura 6.4 Notaţii pentru dimensiuni la secţiunile din beton armat
pentru Ys = 1;
În funcţie de rezistenţă la foc R dimensiunile minime au fost calculate în aşa fel încât 1
1Jp = (1 + 'I'1,1 · q ) - - - - factor de reducere, care depinde de raportul:
capacitatea portantă în condiţii de incendiu (Rd,fi) a elementelor de beton armat sa fie întotdeauna ra+rQ·q
mai mare ca efectul acţiunilor în timpul incendiului (EJJi).
Valorile date în tabele se referă la betonul normal cu agregate silicioase. La betoanele cu ra. rQ. 'I'1,1- factori definiţi la punctul 2.3.4.
agregate calcaroase, la grinzi şi plăci, dimensiunile minime se pot reduce cu 10% iar la betoanele cu În mod curent se poate considera µfi= 0,7. Pentru acest caz în figura 6.6 se prezintă variaţia
agregate uşoare cu densitate de până la 1200 kg/m3, reducerile pot fi de 20% cu excepţia pereţilor dimensiunii minime a stâlpului în funcţie de creşterea rezistenţei la foc a elementului.
portanţi.
La elementele pretensionate distanţa „a" se majorează după cum urmează: Tabel 6.2 Stâlpi cu secţiune dreptunghiulară şi circulară
Dimensiunile minime (mm)
(6.1) Rezistenţa la Lăţimea stâlpului b I distanta a.
unde !'J.ap= 1Omm - la bare profilate pretensionate; foc expunere pe o
expunere pe mai multe laturi
latură
= 15 mm - la sârme, fascicule, toroane.
µfi~0,2 UR=0,5 µfi~0,7 µr,~0,7
Când armăturile sunt pe mai multe rânduri distanţa minimă impusă de la axele armaturilor la 1 2 3 4 5
faţa betonului se raportează la media distanţelor: R30 150/10 150/10 150/1 o 100/10
R60 150/1 o 180/10 200/10 120/10
(6.2) R90 180/10 210/10 240/35 140/10
R 120 200/40 250/40 280/40 160/45
unde: A,;- secţiunea barelor considerate· R 180 240/50 320150 360/50 200/60
a; - distanţa între centrul de greutate a barei considerate şi faţa betonului (fig. 6.5) R240 300/50 400/50 450150 300/60

196 197
 Dacă cantitatea de armătură longitudinală din stâlp As? 0,002Ac (Ac aria secţiunii de beton) Tabel 6.3 Grinzi din beton armat şi precomprimat
distribuţia armăturilor faţă de laturile secţiunii se face ca pentru o rezistenţă la foc > R90. Dimensiunile minime (mm)
"@
Stâlpii expuşi pe o singură latură se consideră cei înglobaţi în perete rară sau cu goluri în """""o s Rezistenţa la
Lăţimea
vecinătate, la o distanţă mai mare decât lăţimea stâlpului sau cei care au partea înglobată în perete :;: " N foc Combinaţii posibile între b şi a (mm)
inimii (bw)
capabilă să preia întreaga încărcare. "
~

o 1 2 3 4 5 6
La grinzi supuse la foc pe trei laturi (fig. 6.7), asigurarea rezistenţei la foc se face respectând R30 b 80 120 160 200
normele minime din tabelul 6.3. La grinzile supuse la foc pe toate cele patru laturi se respectă 80
a25 15 JO 10
suplimentar condiţia: Ac ?: 2 · b,'ci,, . R60 b 120 160 200 300
100
Pentru barele din colţ se adaugă 10 mm la valorile a din tabel cu excepţia cazurilor când
"
ţi a40 35 30 25

lăţimea b este mai mare decât cea trecută în coloana 4 pentru grinzile simplu rezemate şi coloana 3
il
N
R90 b 150 200 250 400
100
~
a 55 45 40 35
pentru grinzile continue. .El R 120 b 200 240 300 500
120
Dacă în inima grinzii sunt prevăzute goluri, pentru a nu se diminua rezistenţa la foc a grinzii, ~ a65 55 50 45
U3 R 180 b240 300 400 600
secţiunea minimă a elementului din zona golului trebuie să fie Ac ?: 2 . b~"' . a 80 70 65 60
140
R240 b280 350 500 500
160
a90 80 75 70
R240
R30 b 80 160 200
"" 80
Rl80 a 12 12 12
Rl20
R60 b 120 200 300
100
a 25 12 12
R90 b 150 250 400
" 100
·~o R 120
a 35
b220
25
300
25
500
u 120
a45 35 35
R 180 b 380 400 600
140
a 60 60 50
R240 b480 500 700
160
a 70 70 60
µfi=0,7
Figura 6.6 Dimensiunile minime ale Figura 6.7 Dimensiunile minime ale
stâlpilor în funcţie de rezistenţa la foc grinzilor în funcţie de rezistenţa la foc La elemente continue reducerea capacităţii portante cauzate de încălzirea armăturilor de la
partea superioară a grinzilor este minimă. De efectul favorabil al redistribuirii momentelor dinspre
În cazul grinzilor cu secţiunea transversală în formă trapezoidală lăţimea b se consideră în câmpuri spre reazeme datorită deformaţiilor plastice s-a ţinut cont şi în tabelul 6.3 sub rezerva
dreptul centrului de greutate al armăturilor (fig. 6.8a), la grinzile în formă de T se vor respecta respectării următoarelor două condiţii:

cerinţele din fig. 6.8b. - la dimensionarea grinzilor în stare „rece" nu s-a luat în considerare o redistribuire plastică
Când b ?: 1,4bw , se respectă condiţia: mai mare de 15%;
- pentru o rezistenţă la foc de R90 sau mai mare, la partea superioară a reazemelor
a,1 = a[l,85- def] · {b.:J?:
a (6.5) intermediare trebuie să. se prevadă o cantitate de armătură As.req(x) pe o lungime de 0,3 din
bmm ~b deschiderea grinzii pe ambele feţe ale reazemelor (fig. 6.9).
Lăţimea inimii bw a grinzilor în formă de T, continue, va fi mai mare sau egală cu b, pe o
distanţă 2b în lungul grinzii măsurat de la reazemul intermediar.
a) b) CD Diagra1na M/z solicitare la începutul incendiului
<îl Diagrama M/z capabilă la grinda „rece"
Gl Diagrama M/z capabilă după incendiu
©Diagrama M/z capabilă det. în conformitate cu re!. (6.6)
bw d1+0,5d2 > bmin M/z- efortul de întindere din armătura longitudinală

Nr C
------ -sr' ~ilj:.
"d ·v,
ro.;_ T -"-
+-_Q___< ~__,.
Figura 6.8 Definirea dimensiunilor pentru diferite tipuri de secţiuni de grinzi Figura 6.9 Diagrame înfaşurătoare de solicitare si capabile la o grindă continuă
a) Secţiune trapezoidală, b) Secţiune variabilă
Armătura necesară se determină cu relaţia:
Pentru beton precomprimat valoarea lui a se măreşte cu 1O mm la bare de precomprimare şi
cu 15 mm sârme şi toroane. Pentru valori ale lui b mai mari decât în coloana 4 nu mai este necesară As.req(x)= A.,. req(O)(l-2,5x/l,.tr) (6.6)
mărimea lui a, la grinzile continue.

198 199
în care: x - distanţa din ax până la secţiunea considerată (x ~ 0,3letf) Tabel 6.6 Plăci
As,req(x) - cantitatea de armătură necesară după redistribuirea momentelor Dimensiunile minime (mm)
A.,,req(O) - cantitatea de armătură necesară la un element „rece" "S "'
.9< ,ia Rezistenţa
distanţa a
la foc grosime placă
Dacă nu se respectă una sau ambele condiţii de mai sus grinda se va considera simplu ,... 11 două direcţii două direcţii
h1 o direcţie
l,Jlx<l ,5 l,5<1/ix<2
rezemată.
o I 2 3 4 5
La pereţi portanţi (R) precum şi la cei neportanţi (E+l) trebuie să fie îndeplinite condiţiile din REI30 60 10 IO 10
tabelul 6.4. '"'
"'"'
N
s REI60
REI90
80
100
20
30
10
15
15
20
Tabel 6.4 Pereţi portanţi şi neportanţi ~ RE! 120 120 40 20 25
.El RE! 180 150 55 30 40
Dimensiunile minime (mm) § RE! 240 175 65 40 50
-E
[B Rezistenţa la
Grosimea minimă I distanta a
"' l„> lx
·-,... ii"' foc
µ11=0,35
expus pe o faţă expus pe două
ţt1=0,7
expus pc o faţă expus pe două Rezistenţa la foc
Dimensiunile minime (mm)
" feţe fete grosime placă hr distanta a
REI30 150 10
o I 2 3 4 5
REI60 200 15
REI30
REI60
100110
110110
120/10
120/10
120/10
130/10
120/10
140/10 "''"'
Q REI90
RE! 120
200
200
25
35
§ RE! 90 120/20 140/10 140/25 170/25 REI 180 200 45
t
o RE! 120 150/25 160/25 160135 220/35 REI 240 200 50
"' RE! 180 180/45
230/60
200/45
250/60
210/55
270/70
300/55
360170
REI240 6.2.3 Metode simplificate de calcul
Rezistenţa la Grosimea minimă a peretelui (mm)
foc
~

60 Dacă dintr-un anumit motiv nu se pot respecta valorile date în tabele se poate determina
~o .~,);î' EI 60
EI30
80 analitic reducerea capacităţii portante a secţiunii supuse acţiunii incendiului. Acest caz se întâlneşte
fr IE< EI90 100 frecvent la elemente prefabricate unde fabricanţii tind să realizeze elemente cu greutate cât mai
Z:S, Eil20 120
mică pentru a reduce costul transportului.
EI 180 150
EI 240 175 Utilizarea metodei simplificate de calcul presupune că betonul de acoperire nu se exfoliază la
temperaturi înalte şi nici armătura nu alunecă în zona de ancorare. Lungimea de ancorare în timpul
La elemente întinse rezistenţa la foc se realizează prin respectarea dimensiunilor minime date incendiului se obţine din lungimea de ancorare calculată la temperatura normală dar modificată cu
în tabelul 6.5, impunându-se totodată ca secţiunea elementului să fie A, ;:> 2. b?m,, .Dacă alungirea micşorarea rezistenţei la întindere a betonului.
Verificarea constă în determinarea distribuţiei temperaturilor în secţiune, reducerea rezistenţei
maximă a elementului afectează capacitatea portantă a structurii, valorile lui a din tabelul 6.5 se
şi modulului de elasticitate ale betonului şi armăturilor, reducerea secţiunii şi recalcularea
majorează cu 10 mm.
capacităţii portante cu valorile reduse (Rd,fi).
Tabel 6.5 Elemente întinse din beton armat sau beton precomprimat Capacitatea portantă astfel obţinută se compară cu efectul acţiunilor în timpul incendiului
Dimensiunile rninilnc (mm) conform relaţiei:
Rezistenţa la foc
Grosilnea minimă I distanta a Edfl~dfl (6.7)
R30 80/25 200/10
unde: EdJi- efectul acţiunilor în timpul incendiului;
R60 120/40 300/25
R90 150155 400/45 Rdfl- capacitatea portantă în condiţii de incendiu.
R 120 200/65 500145 Focul este considerat ca o acţiune accidentală în construcţii. La calculul solicitărilor (Ed,fi)
R 180 240/80 600160 pentru starea limită ultimă se va considera combinaţia accidentală (vezi pct. 2.3.4).
R240 280/90 700/70
Distribuţia temperaturilor se poate determina prin încercări experimentale sau prin calcul. În
figurile 6. I O şi 6. 11 sunt prezentate distribuţiile temperaturilor obţinute prin calcul la grinzi cu
La plăci simplu rezemate sau dale (plăci cu re\lzeme punctiforme), asigurarea se face
secţiunea transversală dreptunghiulară respectiv dublu T având diferite rezistenţe la foc (30, 60, 90,
respectând dimensiunile minime impuse în tabelul 6.6. Valorile din coloanele 2 şi 5 se aplică şi la
şi 120 minute). În figura 6. 12 se arată distribuţia temperaturilor în plăci, iar în figura 6. 13 în stâlpi.
plăcile continue.
Reducerea rezistentelor betonului se obtine cu relatiile:
La plăcile continue se aplică regula de redistribuire a momentelor dacă se respectă cele două
condiţii expuse la grinzi. f,Ae)=k:(e).J"(2ooc), , , (6.8)
Armarea minimă la momentele de pe reazemele intermediare va fi As> 0,005Ac pentru un oţel Yc
(20°C)
cu ductilitate 5%> s„k > 2,5% când placa are două deschideri şi reazemele de capăt nu împiedică
iar a oţelului: 1,,Ae) = k, (e). f yk , (6.9)
rotirile; când nu există posibilitatea redistribuirii de eforturi pe direcţia transversală deschiderii. Ys
La plăcile dală nu se reduce grosimea de acoperire din cauza eventualelor straturi de finisaj. unde: k,, k,, kp - factorii de reducere a rezistenţei care se obţin cu ajutorul figurii 6.3
Cel puţin 20% din armarea superioară pe reazemele intermediare pe fiecare direcţie trebuie să fie
f,k(20°c) ,fyk(20°C)- rezistenţa caracteristică a betonului respectiv a oţelului la
continuă pe întreaga deschidere.
temperatura ambiantă de 20°C.
r c 'r s - coeficienţi parţiali de siguranţă

200 201
 ii
I

I'
1·

b/h~80/150mm 160/230mm 300/600mm f- -,f-illl,f- I'

I I

(J~i::
I ~-- 1. 1.
I I
I
t~ '--+-fil+l +----1f!O. --·---.f I
30
min

100°c

t~ 600°C 200
1

60 400 40 ~'-"--
mm 1
700
1-"-~c-1'--.J.~ ~88 20
a88 !80
IW
140
IW
100
W
60
40
20mm 180
IW
140
IW
100
W
60
40
20mm 180
JW
140
!W
100 20mm 60
40
20ITllll
I 800 600500
'
't=:::i=:::;,700 700
t=30 min t=60 min t=90 min t=l20 min

20 40mm 20 40 60 80 20 60 80 100120140
'- '-
I mm 1..

I 80
I

I
500°C 60
. I I

~~ LJ>700°1
600
I
I--·
min I 700 I I
"i~;;:.::j=::J~ 800
L _ _J_=--b~: 900
20 40 20 40 60 80mm

200°c I

Suprafata 300
expusa : 140 °C
la foc _____,._
400
~00
500 600 t-HoJ
800 700 ( Qtio! I

900 I 160 120 80 40 80 40 I 160 120 8Q 4Q I J6Q J2Q 8Q 4Q

180 140 100 60 20mm 100 60 20mm 180 140 100 60 20mm 180 140 100 60 20mm
t=30 min t=60 min t=90min t"'120 min

Figura 6.1 O Distribuţia temperaturii în grinzi cu secţiune transversală dreptunghiulară Figura 6.11 (continuare) Distribuţia temperaturii în grinzi cu secţiunea transversală dublu T

f-
i
Ţ 1200
I 30-240 min
I··· - . 1000
u
o hi I
o' 1'.L
"' 800
")~~~ ~"'
--h=2001lllll

----h=601llill
I : Suprafata 600
I

I
',, expusa
,-·-lafoc §
I / /~ t--< 400

200
o WJ_J:tf±;t:~~~
f-40 I
l'50 ' I
120 100 80 60 40 20mm 80 60 40 20mm
t=30 min t=60 min o 20 40 60 80 100 120 140
distanta de la fata expusa la foc a[mm]
Figura 6.11 Distribuţia temperaturii în grinzi cu secţiunea transversală dublu T Figura 6.12 Distribuţia temperaturii în plăci

202 203
 -----7 -

r
900°c
/ .
'
'
'',".
'·,.
·.. ,_
~
800°C a) stâlp intermediar (300x300)
,~
600°C
I
400°C
b) stâlp marginal (240x240) în perete
g '
m 200°c c) stâlp marginal lângă perete
d) stâlp de colţ jumătate în perete
I '- ,
a) e) stâlp de colţ cu perete în afară.
l I
'-

{---300 - ---{--
----------
.
~-- 600700
' .
'
"'200

wo I
Figura 6.14 Secţiuni şi reduceri de rezistenţă la elementele supuse la foc
b). c)
Pentru determinarea coeficientului kc,m se împarte secţiunea elementului în n părţi egale după
care se calculează temperaturile în mijlocul fiecărei zone ( B;) şi apoi factorul de reducere a
rezistenţei, kc( B;). În figura 6.15 se prezintă modul de lucru în cazul unui perete de grosime 2w,
expus la foc pe ambele feţe.
Pentru determinarea valorilor kc într-o secţiune redusă se pot folosi şi curbele din figura 6.16.
Pentru reducerea geometrică a unei secţiuni de grindă sau placă se poate folosi figura 6.17, iar
pentru stâlpi figura 6.18.
a -- --- - ----i;;

~
8

d). e).
Suprafata ~
expus~,-- ;I kc (82)
Ic, Suprafata
_ expusa
la foc ;1 --la foc
Figura 6.13 Distribuţia temperaturii în stâlpi ) ,_____~

~ l<oCB,l
Modulul de rezistenţă redus va fi:
I
E,AB)= [kJe)]' ·E,k (20°c) (6.10)
Secţiunea de beton redusă se obţine ignorând zona afectată de foc az (fig. 6.14). Distanţa de
I- w
I -I
Figura 6.15 Determinarea lui az pentru un perete
w

reducere se calculează în funcţie de tipul elementului:

k,(8M)
- grinzi şi plăci: a -- w[ 1- -(-)
z
k,,,,,
k, e
J (6.11)

I.O

stâlpi.şi pereţi: ,::'(~)) J

103

- az = 11-( (6.12)

unde: w - este lăţimea secţiunii pentru o expunere la foc pe o faţă a elementului; 1/ 2 din '
__l
0.6
lăţimea secţiunii pentru o expunere la foc pe două laturi sau /z din cea mai mică
1

latură la stâlpii expuşi pe patru feţe;

0.4 - l.5h
kc,m - coeficient de reducere care ţine seama de variaţia temperaturii în fiecare zonă a
2.0h
elementului:
0.2 r-----+1--1
3.0h
4.0h-1
(6.13)
50 100 150 200 250 300 mm W
Figura 6.16 Reducerea rezistenţei la compresiune într-o secţiune compusă

204 205
 ---1

mm Timp incendiu
mm Timp incendiu 200°C pentru care coeficientul de reducere a rezistenţei la întindere rezultă, confmm graficului din
standard

:--r- '
standard figura 6.3, de kcf= 0,8.
80 80
etrieri
70 supli1nentari
70

60
I 1 II 60 l---+--+---+---+
- -~~40h J..-+--i 4.0h
50 50
3.0h - ! - - + - - i 3.0h
40 I- 2.0h
40
J...-+--!---i 2.0h
30 -,- I
l.5h 30 '":;;:;;j==l=*==l l.5h
20 I l.Oh 20 i=-+-+-+--i I.Oh \armatura longitudinala
' srplimentara 0~8nun
10
0.5h
10
V:_.l.-+-+--:---i 0.5h ctricri
f 200 200 i

50 100 150 200 250 300 mm W

50 100 150 200 250 300 mm W
Figura 6.17 Reducerea geometrică Figura 6.18 Reducerea geometrică a
secţiunii grinzilor sau a plăcilor secţiunii unui perete sau stâlp

Pe zona redusă, rezistenţa la compresiune şi modulul de elasticitate a betonului sunt i

a a,m
I
considerate constante şi egale cu cele calculate în mijlocul elementului supus la foc.
Armătura este luată în calcul utilizând rezistenţa şi modulul de elasticitate corespunzătoare
temperaturii fiecărei bare, chiar dacă ea este plasată în afara secţiunii reduse. b) i 200 i 200---ţ
' ~ '~ ' ~
6.3 Măsuri suplimentare de protecţie împotriva focului la elementele din beton jl~k I . ·11 ~I ' ' ~I - 'l. __Jl_eh1e11
armat 'i l j~K' ' , 'l'-J 1
I ' I 11, I"' I

:I
i

:L
''[

Grinzile prefabricate cu secţiunea transversală în formă de T, cu lăţimea inimii de cel mult

120nnn nu se pot utiliza la o expunere mai mare de 30 minute la foc. ,_
·1k ~ '-.~
I
-~li_-}
I
«t
•,i ll ~ I ~k~·
'I • 11

\~ -I ---c\1 • -
:
I
1---"-'-J
I[ ,

--
'',] : -. , iL'~ i
I!
01 -,
I :I -c1
I
suplimentau

~1. \--~- ~~ ~
0
După cum se observă din figurile 6.10, 6.11, 6.12, 6.13 elementele care trebuie să prezinte o (',
\III!
•• •
','-,,
'
a
I I '
I \
I
I
rezistenţă la foc de cel puţin 30 minute sau chiar mai mult trebuie sa aibă o lăţime cât mai mare şi . etrieri / \ \ 1/ 500 !/
1 armatura
este bine ca armăturile longitudinale de rezistenţă să se grnpeze spre interiorul secţiunii de beton, suplllnentari etrieri ' /1
I,_ rumatura longitudinala longitudinala
de rezistenta supli1nentara
acolo unde temperaturile în cazul unui incendiu sunt mai mici.
La elemente încovoiate cu rezistenţă la foc mai mare decât R90, stratul de beton rezultă mai
Figura 6.19 Armarea suplimentară a stratului de protecţie cu beton, c>50mm în cazul: a) soluţie
mare de 50 nnn, în acest caz este nevoie de o armare suplimentară sub forma unor bare
recomandată, b) soluţie nerecomandată
longitudinale şi etrieri suplimentari (fig. 6.19) sau sub forma unor plase din sârmă cu diametrul mic
(fig. 5.51).
Lungimea de ancorare a barelor longitudinale de rezistenţă în timpul incendiului se obţine cu Lungimea de ancorare la foc rezultă hdJi~ 0,961„d, deci nu se modifică semnificativ în această
relaţia:
parte a grinzii. Se observă o siguranţă mai mare a grinzilor continue la foc faţă de cele simplu
rezemate unde pierderea capacităţii portante prin reducerea rezistenţelor sau alunecarea armăturilor
y,-Yc,fl
l bd,fl -- - l l
- ,- hd
(6 . 14) înseamnă distrugerea elementului. La grinzile continue, prin redistribuire, solicitările vor rmg:ra
Ys,fi Yc ''cf către reazem.
unde: hJ - lungimea de ancorare proiectată pentru o armătură la temperatura normală (vezi La proiectarea grinzilor continue se procedează în felul următor (fig. 6.20):
pct. 5.1.3.1); a) pentru rezistenţă la foc< R90:
'fs, re - coeficienţi parţiali de siguranţă pentru armătură respectiv beton la temperatura - se stabileşte înfăşurătoarea efortului de întindere din armătură la temperatura nonnală;
normală; - se dilată această înfăşnrătoare cu a1 (conform figurii 5.43) după care se prelungesc
armăturile cu hd-
Ys,fi, re.fi =
1 - coeficienţi parţiali de siguranţă pentru armătură respectiv beton în caz de
incendiu; b) pentru rezistenţă la foc ;,. R90:
kcf - coeficientul de reducere a rezistenţei betonului (fig. 6.3). - se stabileşte înfăşurătoarea efortului de întindere din armătură M/z la temperatura nom1ală;
Acţiunea focului se consideră ca şi o solicitare extraordinară. În consecinţă lungimea de - se deplasează curba înfăşurătoare pe o porţie 0,3 leu· cu ajutorul relaţiei (6.6), iar armăturile
ancorare se corectează şi cu raportul coeficienţilor parţiali de siguranţă. La partea superioară a se prelungesc cu hd (fig. 6.20) sau;
grinzilor continue (deasupra reazemelor), unde nu ajunge focul, temperatura betonului nu depăşeşte - se dilatează curba înfăşurătoare cu 0,3 letf, iar armăturile se prelungesc cu hJ ; după cum se
observă în figura 6.20 această variantă este mai acoperitoare de cât cea cu relaţia (6.6).

206 207
 7. EXEMPLE DE CALCUL ŞI ALCĂTUIRE

i'l1~---- ·®
CD Diagrama M/z la începutul incendiului (t=O; cu coeficienţi
parţialide siguranţă pentru încărcări excepţionale) 7.1 Planşeu curent din placă armată pe o direcţie, grinzi principale şi secundare
: I . -=-v/ 1
C6> Diagrama înfăşurătoare M/z la o temperatură normală (cu
7.1.1 Date de proiectare
I I '1"·-/
coeficienţi parţiali de siguranţă pentru încărcări
I i'"""l,-- fundamentale) Se cere proiectarea în gruparea fundamentală a planşeului intermediar al unui depozit etajat
i ® Diagrama înfăşurătoare M/z în timpul incendiului (cu
(P+E) cu dimensiunile în plan de 12,0 x 30,0 m şi o încărcare tehnologică Qk = 8 kN/m2 • Înălţimea
1

I I I ~iI wc->c-1. redistribuire spre reazeme) de depozitare este de 3,0 m. Planşeul va avea o rezistenţă minimă la foc de 60 minute (R60).
1: ©Diagrama înfăşurătoare M/z obţinută cu relaţia (6.6) Se adoptă o structură de rezistenţă mixtă, formată din: pereţi portanţi din zidărie pe contur,
planşeul intermediar din beton armat monolit şi planşeul de acoperiş din grinzi prefabricate de
12,0 m şi tablă cutată de 154 mm înălţime, aşa cum se vede în figura 7 .1.
~ -0,301,rr-+
--lcff--

Figura 6.20 Proiectarea grinzilor continue cu rezistenţă la foc ::>:R90

La structuri realizate din elemente prefabricate rosturile rămase între elementele de beton
armat trebuie să se umple cu un chit elastic rezistent la foc (fig. 6.21).
Prefabricatele vor avea forme adecvate ca după asamblare să nu rămână spaţii mari între ele
pentru a nu permite propagarea uşoară a focului.
a
1 --f //latura rost

Centura din
/ material de beton armat
-umplutura
material de I ortante
~·?:---etansare rost
1
,--- 'L margine rost
Figura 6.21 Umplerea rosturilor dintre prefabricate pentru o rezistenţă la foc de 90 minute.

În figura 6.22 se prezintă două moduri posibile de rezemare a grinzilor prefabricate de planşeu
pe consolele stâlpilor. Rezemarea corectă nu permite pătrunderea focului în zona cu solicitare
maximă a consolei grinzii, zonă foarte sensibilă la o eventuală reducere a capacităţii portante. La
tipul acesta de rezemare se pot umple rosturile care conferă o siguranţă şi mai mare.
,-placa (turnata
I la fata locului) placa (turnata
M·I a/ / ros·t·/
/;~-i _I____ -
. '-j la faţa focului)
;;;/::11 / -- ,
/:;:::;I{. I.r.neopren
stalp cu consola ~%m
-/~0··1
Figura 7 .1 Clădire etajată pentru depozit
prefabricat
?>,;0
. ,·. ;;;;j;•. Planşeul intermediar este alcătuit dintr-o placă monolită de beton armat ce reazemă pe grinzi
n/·r/;
;:;;;::::%
%/'
;;;;;
11

Ha
secundare (nervuri), care la rândul lor reazemă pe grinzi principale. Deoarece lăţimea clădirii
depăşeşte 10 m (2L = 12 m), s-au introdus stâlpi intermediari.
///I corect greşit Încărcările pe planşeul intermediar fiind considerate medii, se alege deschiderea grinzilor
secundare T = 6m şi armarea plăcii pe o singură direcţie.
Figura 6.22 Asamblarea prefabricatelor. Deschiderea plăcii se obţine prin împărţirea deschiderii L cu un număr întreg n, în aşa fel încât
să se respecte condiţiile (fig. 7.2):

a) li= Lin= 2 .„ 3 m rezultând pentru n = 3 li = 6,0/3 = 2,0 m

b) TI li> 2 rezultând pentru li= 2,0 m TI li= 6,012,0 = 3

208 209
 7.1.3 Predimensionarea secţiunilor de beton

a) Grosimea plăcii trebuie să respecte următoarele condiţii:

- condiţia de rigiditate (în cazul de faţă placa este încastrată elastic pe contur):

h 2 _l = 2000 = 57 1 mm .
f 35 35 ' '
- condiţiiletelmologice (la plăci monolite):
h1 250mm.

Pentru grosimea plăcii se poate adopta o valoare rotunjită h1= 60 mm din cele două condiţii de
mai sus, însă pentru o rezistenţă la foc de 60 minute conform tabelului 6.6 grosimea minimă
acceptabilă este de hi= 80 mm.

b) Dimensiunile secţiunii transversale ale grinzii secundare trebuie să satisfacă:

- condiţiade rigiditate:
60
h 2 T I = • =O 3 m = 300 mm·
-stalp " /20 20 ' ,

b>)lcoi/30, - condiţii tehnologice:

-l250mm hn - multiplu de 50 mm
Figura 7.2 Planşeu pe grinzi principale şi secundare bn 2150 mm.

- condiţiade rezistenţă la foc (fig. 6.7):

7.1.2 Alegerea materialelor bzl20mm.
a) Calitatea betonului se alege în funcţie de clasa de expunere a construcţiei în condiţiile de Pentru grinda secundară se adoptă dimensiunile:
mediu. În hala proiectată materialele depozitate nu dezvoltă umidităţi excesive sau vapori agresive. hn=400 mm şi bn=200 mm.
Conform tabelului I. I şi a figurii I.2a construcţia se încadrează în clasa XCI fără risc de coroziune c) Dimensiunile secţiunii transversale ale grinzii principale trebuie să satisfacă:
sau atac chimic. Pentru această expunere, clasa minimă de beton este C20/25.
Betonul ales de clasă C25/30 are rezistenţa de calcul la compresiune obţinută cu ajutorul - condiţia de rigiditate:
relaţiei 2.11 şi a tabelului 2.1: 60
h 2 LI = • =O 4 m = 400 mm·
g /15 15 ' ,
25
+J =acc J;, = l · lS =16,67 N/m2 ·,
le - condiţiitehnologice:
Yc '
hg- multiplu de 50 mm
Rezistenţa la întindere se obţine cu ajutorul relaţiei 2.12:
hg 2 h„ + 100 mm= 400 + 100 = 500 mm la intersecţia celor două grinzi armăturile
+ =a h1ko.os = 1 · 1,8 = 120 N/m' .
lS ' ' longitudinale din grinda principală cu cea de la grinda secundară să nu se suprapună.
lctd el
r, ,
bg 2200mm.
him = 2,6 N/m' .
- condiţia de rezistenţă la foc (fig. 6.7):
b) Oţelul marca S500 şi STNB are rezistenţa de calcul (vezi fig. 2.6):
- pentru S500(B) .f,k = 500 Nj m 2 ; bg 2120mm.

5 Pentru grinda principală se aleg dimensiunile:

f, = 00 = 435N/m 2 •
yd 115
, hg=600 mm şi bg=300 mm.
440 d) Dimensiunile secţiunii transversale ale stâlpilor trebuie să satisfacă:
- pentru STNB d ::'. 7,1 m f yd =
115
=383N/m 2 •

' - condiţia de flexibilitate:

lo=lcol = 2860 + 60012 + 300 - lungimea de flambaj pe ambele direcţii (conform
anexa IV. fig. IV.2.e)
3460
h = b. 2_le,_= =115 3 mm·
c c 30 30 ' '

210 211
 - condiţii tehnologice: b) Valori de calcul:
he2: 250 mm; be2: 250 mm; bc2: hg. Acţiunea totală de calcul în starea limită ultimă se obţine prin însumarea acţiunilor
caracteristice multiplicate cu coeficienţii parţiali de siguranţă cu relaţia (2.41) şi tabelul 2.14:
- condiţia de rezistenţă la foc (fig. 6.6): 2
Pd = Yc · g, + YQ ·q, = 1,35 ·2,94+1,5 ·8=15,97 kN/m .
b,; h, :<: 200 mm.

Pentru stâlpi se aleg dimensiunile: 7.1.4.2 Calculul static

he= 300 mm şi he= 350 mm (pentru a permite trecerea armăturilor din stâlp pe lângă
cele din grinda principală). a) Stabilirea deschiderilor de calcul. Alegând dimensiunile grinzilor secundare de 200 x 400
Dimensiunile obţinute la predimensionare se pot regăsi pe secţiunea transversală prin hala mm şi ţinând cont de prevederile din anexa II rezultă următoarele valori ale deschiderilor de calcul
(fig. 7.4.):
prezentată în figura 7. 3.

SECTIUNEA TRANSVERSALA
-/ ///// // /// /// / _// /
~6 98
"

/„1= 1750mm /112= 1800mrn /,a~ 1800mm

lt~ 2000mm
.1-

Figura 7.4 Stabilirea deschiderilor de calcul pentru placă

80
10eff 1 =1„ 1 +2_I_h1 =1750+2 =1830 mm pentru câmpurile marginale;
2 2
1
l 0 ,ff 2 = l„ 2 + 2-zh1 = 1800+80=1880 mm pentru câmpurile intermediare.
I

! b) Schema statică. Deoarece raportul dintre deschiderile plăcii T/11 = 6,012,0 > 2 placa
lucrează după o singură direcţie (după direcţia scurtă). Calculul se face pentru o fâşie de 1,0 m
lăţime rezemată continuu pe grinzile secundare (fig. 7.5.).

Suprafaţa d~ calcul
pentru placă
- I 21 I

---"'--- GrindA
I secnndfă
1~ 7 DO 1~ 2H !~_7_H ---+-~l~~l~l~l
L-- 6 _li O L-6JO _ _ _ __

Figura 7 .3. Secţiune transversală

7.1.4 Placa
7.1.4.1 Evaluarea acţiunilor

a) Valori caracteristice:
Acţiuni permanente (conform detaliului '?A" din figura 7.3.)
I
j•
T~6.0m T/2~3.0m

- greutatea proprie a plăcii: Figura 7.5 Suprafeţe de calcul pentru placă şi grinzi
0,08 m x 25,0 kN/m3 = 2,00 kN/m2
c) Deoarece EC2 nu pune la îndemâna proiectanţilor metode practice de calcul ci numai
- greutatea pardoselii din mozaic pe şapă: metode generale, cu reguli şi limitările lor, în continuare eforturile în secţiunile critice (fig. 7.6.) se
0,94kN/m2 vor determina în conformitate cu metoda simplificată în domeniul plastic utilizată până în prezent în
Total: gk= 2,94 kN/m2 . ţara noastră (punctul VIIL2).
Acţiuni variabile (conform temei de proiectare pct. 7.1.)
- încărcarea tehnologică qk = 8,00 kN/m •
2

212 213
 d = hf -cnom -rf,,12 = 80-20-6/2 = 57 mm
în care valoarea nominală (c„0 m) a grosimii stratului de acoperire este dată de valoarea minimă (c,,,;„)
cu relaţia 5.3 la care se adaugă toleranţa ( Ac,01 )
c„ 0
,,, = cmin + Ac,01 =10+ 10 = 20 mm.
Valoarea minimă c,,,;„ se obţine din tabelul 5.2 în funcţie de clasa de expunere (XCI) şi clasa
structurii. La stabilirea clasei structurii s-a ţinut cont de durata de viaţă 50 de ani (clasa 4) şi de
prevederile din tabelul 5.4 care precizează că pentru elementele cu geometrie tip dală (necirculabilă
în timpul execuţiei) se reduce clasa cu 1 (adică 4-1 =3).
cmin =lOmm

Conform tabelului 6.6 distanţa minimă până la centrul de greutate a armăturilor de rezistenţă
este a = 20 mm. Dacă se adoptă o armătură cu diametrul de 6 mm distanţa efectivă până la centrul
de greutate rezultă:
a,JJ =20+6/2 = 23 mm> amin =20 mm

Deschiderea efectivă redusă a plăcii (sub 2,0 m) face ca utilizarea plaselor legate cu bare
înclinate sau fără, să fie o soluţie neeconomică (datorită manoperei ridicate la confecţionare) de
Figura 7.6. Diagramele MEtl şi VEd pentru placă aceea vom folosi plase sudate la armarea plăcii.
Secţiunea de armătură întinsă pentru plase sudate din oţel STNB, rezultă după cum urmează:
Considerând placa continuă solicitată de acţiunile permanente şi temporare aplicate uniform
•câmpul 1:
distribuit momentele şi forţele tăietoare se calculează cu relaţiile:
- momentul redus se determină cu relaţia 3 .17:
1 2 1 2
MEd 1 = -pd · Z ,JJ1 = - · 15,97·1,83 = 4,86 kNm MEd l 4,86·10 6
, 11 0
11 µ= 2 ' 0,090 < µlim = 0,383
b·d ·led 10 .57 ·16,67
3 2
1 2 1 2
MEd,B = Pd · Z ,JJ1 =
0
·15,97·1,88 = 4,03 kNm rezultă o soluţie cu armare simplă pentru care (J) = 0,0945 .
14 14
1 2 1 2 Cantitatea de armătură se determină cu relaţia 3.18:
M Ed,2 = 16 Pd • Z,JJ 2 = · 15,97 · 1,88 = 3,53 kNm
0 16 67
16 A.1 =(J) ·b·d·f'd =00945-103 -57- ' =2344mm2 =234cm2
' ' .f yd ' 383 ' '
M Ed,2 =M Ed,3 =-MEd,C =-M Ed,D
• reazemul B:
Momentele nu se reduc la faţa reazemului deoarece armarea rezultă constructivă. Forţa M Ed B 4,03·10 6
tăietoare se calculează în conformitate cu cele prezentate în anexa IX.2 pentru grinzile continue: µ= 2 ' 3 2
0,074<µ1;„
b·d ·f,cd 10 ·57 ·16 ' 67
VEd,A = 0,45 ·Pa· Z0411 =0,45·15,97·l,83=13,15 kN (J), = 0,077 şi ,; = 0,096
VEd,m0< = VEd,&tg = 0,65 ·Pa· Z„,ojJ'! = 0,65·15,97·1,83=19,00 kN 16 67
A.1 =0,077·103 • 57- ' =191,03mm'=1,91 cm 2
VEd,BJ,· = VEJ,c"g = 0,55 · PJ · Z ,,JJ 2 =0,55·15,97·1,88=16,50 kN.
0
' 383

Calculul plastic fără verificarea directă a capacităţi de rotire se poate folosi numai dacă sunt • câmpul 2, 3 şi reazemele C, D:
6
satisfăcute cele trei condiţii de ductilitate prevăzute la purn;tul 1.9.1.2: = 3,53 ·I 0 =O 065 <
- oţelul STNB se poate încadra la clasa B de ductilitate; µ 103 ·57 2 ·16 67 ' µu„
'
- raportul dintre momentele pe reazemele intermediare şi momentele din câmp sunt cuprinse (J), = 0,067
între 0,5 şi 2,0;
3 16 67
A =O 067·10 57· ' =1662mm'=166 cm 2
- aria armăturilor trebuie să se limiteze în toate secţiunile astfel ca _:".,,_ '.':'. 0,25; (se va verifica
•
sl ' 383 ' '
d
după efectuarea dimensionării armăturilor). Cu ariile rezultate mai sus se aleg plase sudate dintre cele prezentate în anexa XIV. În mod
normal, la cantităţi mari, se aleg plase cu bare având diametrul mai mic pe o direcţie care se
7.1.4.3 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă comandă la producător. A vând în vedere, însă, mărimea redusă a construcţiei proiectate, de cca.
360 mp, se recomandă alegerea unor plase sudate uzuale, care se găsesc în comerţ şi care de obicei
a) Dimensionare la moment încovoietor: au bare de aceeaşi diametru pe ambele direcţii. Aceste bare prezintă avantajul unor pierderi mai
mici la tăierea lor.
Înălţimea utilă a plăcii se obţine cu relaţia:

214 215
 în care: 771 = 1 pentru beton greu;
• câmpul 1: 113 GQ 246: 05,6/100- 05,6/100 (Asl.~ff= 246 mm
2
); cRd,c
= 0,18 = 0,18 =012·
l ,S ' '
• câmpul 2, 3 şi reazemul B, C: Y,
2
{200 = 1 + ~ 200
111 GQ 196 0 5/100 - 05/100 (A,1,eff= 196 mm ).
k = 1+ = 2 87 > 2 => k = 2
Condiţia de limitare a poziţiei axei neutre (pentru calculul static în domeniul plastic) este ~d 57 '
satisfăcută în toate secţiunile critice: A. 246
P I -- _ ;1 - 0,0043 < 0,02 (conform figurii 3.19)
b · d - 103 • 57
• câmpull:
!! 'b' d = 0,035 '2Yi '25y, '10 '57 = 28,21 kN <
(d ~J = A"·'ff
3
. f„d = _24_6_ 383 VRd,cmin = vminb' d = 0,035' ky, 'f VRd,c
3
0,124 < 0,25;
eff b' d  · 7] 'Jcd 10 '57 0,8' 1·16,67 VRd,A = 13,15 kN < VRd,c = 30,19 kN
•câmpul 2, 3 şi reazemul B, C: - pentru reazemele intermediare B şi C:
~J
(
196 383 A,1 196
3 = 0,099 < 0,25' p,=b·d=103·57 0,003 4 <0,02
d eJJ 10 • 57 0,8·1·16,67
VRd,c = 0,12 · l · 2(100 ·0,0034· 25)X 103 • 57=27,92·10 3 N = 27,92 kN
: La plăcile continue. armate pe o singură direcţie se poate efectua un calcul static în VRd,Bstg = 19,0 kN < VRd,c = 28,21 kN
domeniu/plastic după STAS 10107122-77 (prezentat în anexa VIII) numai dacă sunt satisfăcute
prevederile din EC2, privind cele trei condiţii de ductilitate (vezi punctul 1.9J2). · La partea superioară locul de oprire a barelor drepte (călăreţi) şi a celor ridicate seface în
' '
funcţie de diagrama momentelor capabile reduse cu braţul de pârghie z. În mod practic este
suficîent să se respecte prevederile prezentate în figurile 5.22 şi 5.25.
Pentru plăcile cu mai multe scheme de încărcare, înfăşurătoarea momentelor încovoietoare ' ' '
'
'

de calcul se determină cu ajutorul diagramei şi tabelului din anexa IX folosite la grinzile continue.
Suprafaţa efectivă a secţiunii armăturii longitudinale întinse trebuie să se încadreze între c) Dimensionarea centurii:
limitele (vezi punctul 5.2.2.2). Deoarece în exemplul de faţă nu s-a făcut un calcul al întregii structuri armarea centurii se va
26 3 2
face pe baza prescripţiilor de la punctul 5.2.1.7:
026f''"b·d=026· ' ·10 ·57=876mm ] b, = b, = 300 mm> b,,mill = 250 mm
A,1"''"=max ' J;.k ' 440 ' = 87,6 mm'
! 0,0013 · b · d = 0,0013·10 3 • 57 = 74,1 mm2
3 2
h, = 200 mm= h,,mill = 200 mm
A,,,1J = 300 · 200 = 60000 mm' > Ac,min = 50000 mm'
A,1,m" = 0,04 · b · d = 0,04·10 • 57 = 2280 mm
A,= 0,08·10-2 • Auff = 0,08·10-2 • 60000 = 480 mm2 => 6,PlO cu A,,min = 471 mm2
A,1,mill = 87 ,6 mm' < A.,i,eff',min = 196 mm' < A.,i,m" = 2280 mm' .
Consultând figura I.2a observăm că pentru partea exterioară a centurii clasa de expunere se
Distanţa maximă dintre armăturile de rezistenţă se limitează la valoarea: consideră XC4 şi XCI. Deoarece centura este protejată împotriva îngheţ-dezgheţului prin
3h =3·80=240mm} îmbrăcarea întregii faţade cu un strat de polistiren de 50 mm nu se consideră şi expunerea XFl.
sm.x = min { C:0 mm = 200 mm> s,ff = 100 mm. Datorită stratului termoizolant se poate reduce clasa de expunere de la XC4 la XC3 (beton în
2
exteriorul clădirii ferit de ploaie).
La plăcile armate pe o singură direcţie se prevăd armături pe cealaltă direcţie de cel puţin: Valoarea acoperirii minime rezultă (pentru clasa structurii 4):
2 2
0,2 A,/,eff = 0,2 · 246 = 49,2 mm <A,1!=10·19,6=196,0 mm (,P5/100) cmin =25mm>r/J.,, =lOmm
Pentru preluarea momentelor locale de încastrare pe reazemele de continuitate pe latura scurtă C//OIJ/ = Cmin + 11.C/O/ = 25+10 = 35 tn1ll
şi pe reazemele marginale pe latura lungă, s-au prevăzut în mod constructiv plase sudate tip 112 GQ Considerând pentru armătura transversală un diametru de 6 mm se verifică stratul de acoperire
196 05/100-05/100, prelungindu-se pe o parte şi de alta a reazemului cu 0,251„. pentru aceste bare (vezi fig. 5.1):
cV =c110111,Sl _,t,
'f'~1!'
=35-6= 29 mm
b) Dimensionare la forţa tăietoare:
Forţa tăietoare capabilă a elementului fără armătură transversală specifică se determină cu CV= cnom,dur + f1.cto/ = 25+10 = 35 mm
relaţiile (3.53) şi (3.54) considerând O',P =O: În cazul în care pentru peretele exterior era prevăzut un strat de tencuială ca şi finisaj se putea
- pentru reazemul marginal A: adopta o reducere a stratului de acoperire cu !J.cd,,,„aaa = 5 mm. Pentru stratul de protecţie din
polistiren cu o peliculă subţire de tencuială, în lipsa unor reglementări precise, nu se recomandă
VRd,c = [ CRd,,7]1k(100p1f,k)±}a= 0,12 · l · 2(100 · 0,0043·25)1'10 3 • 57=30,19·10 3 N = 30,19 kN reducerea stratului de acoperire a armăturilor. Sub polistiren (fără strat de aerisire) fenomenul de
atac al mediului se poate amplifica.

216 217
 Stratul de acopenre se va considera de c,1 = 40 mm pentru armătura longitudinală ş1

c„, = 34 mm pentru etrieri.

7.1.4.4 Ancorarea armăturilor

Pentru ancorarea şi înnădirea prin suprapunere a annăturilor s-au respectat prevederile de la

punctul 5.1.3.1şi5.1.3.2 respectiv 5.2.1.2.
La partea superioară a plăcii lungimea de ancorare a barelor întinse se determină pentru
diametrul mai mare 05,6 mm:. · I
I 1
lbd = a 1a 2a 3a 4 a,lh„·qd = l · 0,7·l·0,7·1,0·199 = 98 mm< lb,min = 100 mm 1,d=lOO 1111 lw.i=lOOm1

_ .l _ "' fya _ 383 _ .

m care. 6,·qa -0,25r · - -0,25 ·5,6·-- -199 mm, Xo1=2751run Xon=3161nm
, !bd 2,7
10~3
a 1 = 1,0; bară dreaptă;
,
a 2 =l-0,15(ca -rp)lrp= 1-0,15(20-5,6)/5,6 = 0,61< 0,7 => a 2 = 0,7 I
I
I
,
I
I I

I
I
- ~
!13GQ
- - -
I
-
~
o
I

'
I

pentru ca= min(~ = lOO ~ ' - 47 mm; c = 20 mm) conform figurii 5.7;
I I I
56 'i1
I I I
.,'
~

100+57+275-40=392mrn< 2@0
I
+- -----------·------ 100+57+ 316-40=434mm< I

I'
I <0,25 ln1=437 mm <0,25 ln2=450 llllll I
a 3 =1,0 pentru K =O (conform figurii 5.8); ln1=1750mm =11l j,=i ln2=\800 mm
lo.-m=1830mm I. I I. lo.etr.Fl880mm
,
a 4 = 0,7 pentru plasă sudată (conform figurii 5.4e unde r/J, = 5,6 mm> 0,6rp1 =3,4 mm); I
I. I.

a 5 = 1,0 fără presiune transversală. .[· I I .f·

Se verifică condiţia limitativă dată de relaţia (5.9) pentru produsul coeficienţilor
-~~~~~~~~-')Miod.!l Mr>l,ll('>-~~~~~~~~-L1)MEcl,C
a 2 • a 3 • a 5 =0,7·1,0·1,0 = 0,7.
Vi V2 Vt V2
Lungimea minimă de ancorare se stabileşte din condiţiile: $.~5,6 mm>0,6~,
\„.=3,41mn
0,3lb„·qa = 0,3·199 = 60 mm] YJ <J>1=5,6n
500 sprmn>5$.=28llllp
lb,m'm =max 1Orp,1 = 1O·5,6 = 56 mm => lb,min = 100 mm,
!
t,."".=lOOmm

lOOmm
' V2xo1-15,97 x61/2-ME„,s=O V1 Xo2- l 5,97 x62/2-Mll<l,s=0
Xoi=0,275 m Xo2=0,316 m
Locul de oprire a barelor întinse se stabileşte trasând diagrama de momente, redusă cu braţul
de pârghie z, obţinându-se astfel punctele de anulare pentru cele două deschideri adiacente Figura 7.7 Stabilirea lungimii plasei la partea superioară a plăcii în dreptul reazemului B
reazemului B (fig. 7.7).
Forţade întindere din solicitare se obţine în mod asemănător pentru !; = 0,096 respectiv
Se determină poziţia relativă a axei neutre pentru armătura efectivă A„,,JJ = 196 mm 2 cu
z=54,8mm:
ajutorul relaţiei (3. 1):
F = MEd,B 4 03
X=
Asl,ejf . J:yd 196·383 X & • = 73 5 kN ,
3
5,62 mm=> ţ = - = 0,099 z 0,0548 ,
b·Jc·17·fca 10 ·08·1·1667 d
' '
După cum se observă dîn figura 7.7 prevederile pentru oprirea armăturilor (călăreţilor) la
după care se obţine braţul de pârghie dintre forţa de compresiune din beton ş1 întindere din
partea superioară a plăcii prezentate în figurile 5.22 respectiv 5.25 sunt acoperitoare (0,25 ln) chiar
armătură:
şi în cazul unor diametre mai mari ale barelor întinse şi la o clasă mai mică de beton pentru care
z = d-0,5Jc·x =57-0,5 · 0,8·5,62 = 54,75 mm= 0,055 m
lungimile de ancorare rezultă mai mari. În aceste cazuri se poate utiliza varianta în care rezistenţa la
respectiv momentul capabil cu relaţia (3.2): întindere este scăzută progresiv pe lungimea de ancorare lbd (vezi fig. 5.43 şi fig. 7.8).
2
M Rd,B =Jc·17·f,cd .;(l-05Jc·;)·b·d
'::i ' '::i =
= 0,8·1·16,67 · 0,099(1-0,5 · 0,8·0,099)·10 3 • 57 2 =4,12·10 6 Nmm = 4,12 kNm La. plăci, în cazurile curente, nu este nevoie de armătura specifică pentru preluarea forţei
tăietoare, în general armături înclinate şi mai rar de etrieri. De aceea soluţia mai judicioasă de
Forţa de întîndere capabilă în armătură se obţine împărţind momentul capabil cu braţul de armare este cea cu plase sudate. .·
pârghie:
F = MEd,B = 4,12 = 75 25 kN La partea inferioară a plăcii lungimea de ancorare se determină în funcţie de tipul reazemului
R' Z 0,055 ' (marginal sau intermediar). Lungimea de ancorare se măsoară de la linia de contact dintre placă şi
reazemul ei (fig. 5.44).

218 219
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - _„_„_,_„, __ ,_ _ _ „„ --

_, lw ,
,~
I ARMARE SUPERIOARA

c L.

'' ''
''
''
''
''
--: '
-·=
··-·····--·····=-~
---------·c·~·

t ,;,~·~::;··- 't4:_ i -J"'f·---~;;~_:••.. __ ţ .:::::::1

.,f--··------"- lp1 ...„=xm+x~"+~4~~~~.~.~~:~„-~·-·- __, _„_,r„ ''
Figura 7.8 Stabilirea lungimii plasei la partea superioară a plăcii când rezistenţa la întindere din bare ''
''
'' ''
este scăzută progresiv pe lungimea lbd

La reazemul marginal ancorarea armăturii va fi capabilă să reziste la o forţă de întindere: '

.=-„
~IQJ."""-._±_ :~::~:-:
::=::-:: ~:::
:-:'l:
:-. :-
: ::
: : :-
: ::
: :
''
:!.4'.4.--~--:::::
'
__ .?„. -_.„ , _-_
..-.~--~,-_:;:,_ „_,. -„„ .~"'="-<'(
F - VEJ,A. a, VEJ,A. d 13,15=14 61 kN
Ed - Z 0,9d 0,9 ' I !5'

în care a 1 = d pentru elemente fără armături transversale. :.:::::::::::::::::::::=t~::::::::::.:

'' -o '
·=:=·d
r-------------------
Efortul de întindere în barele plasei sudate 112 GQ rezultă la valoarea: '
,
'
1

O' a= = 14,61·10' 59,39 N/mm'

................. !
FEd
' '
' A,1,,ff 246
pentru care lungimea de ancorare de bază se obţine cu relaţia 5.6 respectiv 5.11:
: . ::: : : : : : ::: :: : : =t=
'' o
~
:: : :: : ::: : :: : : :: :·!''
' :.„.„„„„„„„!
·--·--·--
1 1
59,39 ' 15 15 .
PI
lb "qd = 0,25. 5,6. - - = 30,8 mm< lbmin = 100 mm.
, 2,7
Lungimile efective de ancorare sunt prezentate în figura 7.9a pentru reazemul marginal şi 7.9b A
5.70 5.70
pentru reazemul intermediar.
6.00 6.00
30.3{)12

100~
a)- +2~;L 100 & 100 i 100 i 100 ~
b) I 50 & 100
• 100 rno ;
.5/100 ARMARE INFERIOARA
\se taie armatura ~ '"" 100~
transversala

lb,,rr=150+34-5,6/2=181 mm
• '"'
taiere
100
'"' 51100
Beton C25r30 XCI
OtdSTNB
(:„,CJF2Hmm
t~_,ff=l00+24-5=119 mm

,n
agregaLmu~im agm]{i mm
ciment CEM li A-S 32,5 R

' - - SECTIUNEA 1-1

t
()()

• I
I J•,,-.n=SO+24-}=7 l mm
c 34mm
1.10 L!O 9D
c~L4mm

"" ' (vezi pcl.7.1.5.3.) 55

+--"55' - + - "5'-
5 -e/-iP3 6 35 ·J 35 20
100 !00 !()() ' Ş_,§L!QQ

se taie \asa !an a 5 6/100

bnr.1 transversala
Cl Pl P2
lb.• n=l00-!-34-5,6/2=128 mm>\ •.„„=100 mm
lb~rr=7 l n11n>h . „:"=56 nun G2 G2
200

}„,„,_.=J8lnup>l.,rniD=lOO mm
_;o 300

Figura 7.9 Detalii de armare cu plase sudate: a) reazem marginal; b) reazem central 1.75
;~' 1
1.80 l.80 1.80

2.00 2.00 1.00

Armarea plăcii planşeului cu detaliile de tăiere a plaselor sudate se prezintă în figura 7 .10. În
planul de tăiere a plaselor utilizate din plasele comercializate s-a ţinut cont de dimensiunea uzuală
existentă pe piaţă şi anume:
@ ®
Figura 7. I O Plan cofraj şi armare placă cu plase sudate
B · L = 2000 · 6000 si B · L = 2400 · 6000 având C11 = C, 1 = 50 mm.

220 221
 7.1.5 Grinda secundară (nervura)
DETALII DE TAIERE A PLASELOR
7.1.5.1 Evaluarea acţiunilor
plasa @ 2 00 x 6 00 plasa ® 2 00 x 6 00 ~
Placa planşeului, lucrând după o singură direcţie, perpendiculară pe direcţia grinzilor
secundare, transmite încărcarea în totalitate sub formă de sarcină uniform distribuită, grinzilor
secundare (fig.7.5).
o o a) Valori caracteristice:
o o
~
o
N Acţiuni permanente:
- greutatea pro~rie a nervurii:
g = b„~h„ -hf )pb = 0,2 · (0,4-0,08)· 25=1,6 kN/m
<li <O• - încărcări
transmise de placă:
5900
6000 " g = gk · 11 = 2,94 · 2 = 5,88 kN/m
Total: gk = 7,48 kN/m.
plasa ®J 1.10 x 6.00 plasa <§ 1.10 x 6.00 Acţiuni variabile (conform temei de proiectare pct.7.1.):
- încărcare tehnologică qk = 8·2=16 kN/m.
b) Valori de calcul:
Acţiunea totală de calcul în starea limită ultimă se obţine prin însumarea acţiunilor
caracteristice îmnulţite cu coeficienţii parţiali de siguranţă (relaţia 2.41, tabelul 2.14):
Pd =ra ·gk +rQ ·qk =l,35·7,48+1,5·16=34,10 kN/m.

7.1.5.2. Calculul static

50 5900
6000
a) Stabilirea deschiderilor de calcul (fig.7.11):
plasa <BJ 0.90 x 6.00 plasa @ 0.90 x 6.00

hpŞOmm

plasa ®J l .20 X 6.00 o

o.
~ / ·~
//7/

hn=400mm
/ //.
'
~
/ ////
I
I
:ii"

~
li t:JIT;:r:: hg=600mm

~I
I
"
o o "' __:]qfj_
l, /'.
og
::: - -
j,lţr

T„2=5.70 m
o
o bf= 09= Tn1=5.70m qg=i30p qgJ2op T„i/2=2.85m
.,
_Jjn.i.<t.4~.
taiere
. .- . . . - . . - . . . . . . . - . .. - . ...
o

·-·
N

_11,Ţ-- T=6.00m T=6.00m T/2=3.00_m

8~ g
00
"I -r or-
•

"toş t Figura 7.11 Stabilirea deschiderilor de calcul pentru grinda secundară

<O 5900
6000
La stabilirea deschiderilor de calcul se ţine cont de prevederile din anexa II:
plasa (§l 0.80 X 6.00
03 04
Extras de plase T,,JJ, = T,, 1+ a1+ a 2 = 5, 70 + 2 · min[ ; ; ; ] = 6,00 m
Tipul plasei Nr. Masa pe Masa Extras de plase intregi
buc. buc. (kg) totala (kg) 03 04
caracteristicile lungilnea latimea 111asa buc. tnasa 'I',,JJ 2 = T,, 2 +a, + a 2 = 5, 70 + 2 · min[ ; ; ; ] = 6,00 m
® 113GQ 2.0 X 6.0 10 46.37 463.7
plasei plasei (mm) plasei (mm) (kg/buc) totala (kg)
® l 12GQ 2.0 X 6.0 20 36.97 739.5
113GQ $5.6/100-~5.6/IOO 6000 2000 46.37 20 927.4
@ 113GQ 1.1 X 6.0 10 25.51 255.l b) Schema statică
112GQ $51100 - $51100 6800 2000 36.97 43 1589.7
<Bl 112GQ LI X 6.0 15 20.33 305.0
Grinda secundară se calculează ca o grindă continuă cu cinci deschideri, ale cărei reazeme
®l l 13GQ 0.9 X 6.0 IO 20.87 208.7 Total 1756.7
sunt centurile marginale şi grinzile principale, schema de calcul static fiind cea din figura 7.12.
® 112GQ 0.9 X 6.0 10 16.63 166.3

® 112GQ 1.2 X 6.0 8 22.18 177.4

@ 112GQ 0.8 X 6.0 4 14.79 59.2
Total 2374.9

222 223
 MEd,Cied =76,73-(112,53+112,53)· 0~3 =68,29kNm
Se verifică condiţia ca momentul redus să nu fie sub 65% din momentul de încastrare perfectă
obţinută pentru o grindă articulată la un capăt şi încastrată la celălalt în deschiderea marginală şi
dublu încastrată în deschiderea intermediară.
·T21 1 34 1 6'
M B,min =065·Pd
' S°' I =065·
' ' g' =9974kN
' lll <
M Bd,Bred

·T' z
M = O65 . p d ocff' - O65 . 34,1 · 6 66,5 kNm < M Ed Ci·ed
C,min ' 12 ' 12
Dacă nu se verifică direct capacitatea de rotire a grinzii secundare pe porţiunea reazemului,
trebuie să se respecte condiţiile privitoare la ductilitatea necesară (vezi pct. 1.9.1.2):
- armătura aleasă (S500) are clasa de ductilitate B;
- raportul dintre momentele pe reazemele intermediare şi momentele din câmp:

0,5 < MEd,B - 102,5 = 1,36 < 2

M Ed,7-8 76,73
MEd,7-8
MEd,2 0,5 < M Ed,B = 102,5 - 0,392 < 2
MEd,2 111,71
Figura 7, 12 Diagramele MEJ şi VeJ la grinda secundară
0 ,5 < M Ed,C 68,29 =o 89 < 2
c) Calculul eforturilor MEd,7-8
76,73 ,
Eforturile în secţiunîle critice se pot determina cu ajutorul unei calcul static liniar elastic fără
redistribuire sau cu redistribuire dar şi cu ajutorul unui calcul plastic (vezi pct. l ,9, 1), - limitarea axei neutre q= d:<; 0,25
X
se verifică pentru cele două reazeme considerând în
Efectuând un calcul static simplificat în domeniul plastic (STAS 10107/2-77) se calculează
mod aproximativ d = 0,9h„ = 360 mm:
momentele încovoietoare cu ajutorul relaţiilor şi coeficienţilor din punctul IX,2,
2
=0,091·34,10·6,0 =111,71kNm M Ed,B 102,5·106
MEd, 2 =MEd,B
µ = -b-·d-'2"'-."'"j-. = ---~2 - - = 0,237 tabelul 3.5a q = 0,343 > 0,25
2 cd 200 · 360 · 16,67
MEd, 7 _ 8 =M Ed, 12 _ 13 = -ME„,c = 0,0625 · 34,1·6,0 = 76,73 kNm
M Ed ,C 68,29 · 106
Deoarece acţiunile variabile (încărcarea tehnologică) poate să acţioneze pe grinda secundară µ = -b-·d-',""'."'--fc-d = _2_0_0_·3~6-0~'--1-6-,6-7. = 0,158 - t ,; = 0,216 < 0,25
după mai multe scheme de încărcare, în câmpurile intermediare momentele încovoietoare pot

deveni şi negative, valoarea lor depinzând de raportul: %= l;G',48 = 2,14, După cum se observă pe reazemul intermediar B nu se respectă condiţia de ductilitate, deci
trebuie efectuat un calcul aproximativ al capacităţii de rotire.
2 Se determină rotirea plastică admisă în starea limită ultimă cu relaţia (1.41) şi figura 1.9:
M Ed 7 = -0,021·34,1, 6 = -25,78 kNm
03
VEd,&tg = 132,99- 31,4 · ; = 127,88 kNm
MEd,s =-0,015,34,1·6 2 =-18,4kNm
M Ed, 12 = -0,004 · 34,l · 62 = -4,91 kNm K B - M Ed,B 102,5·10
6

, p1,a - d ,Bp1d =~ 3 ·9,0=0,861,9,0=7,75mrad

1\ 3 3'360'127,88'10
Forţele tăietoare pe reazeme se obţin după cum urmează: • VEd,&tg ,

VEd,A = 0,45. 34,1·6 = 92,07 kN Pentru încărcările de calcul rotirea determinată pe o porţiune de 0,6 h de pe o parte şi cealaltă
a reazemului B cu ajutorul unui program de calcul rezultă:
VEd,&tg = -0,65. 34,l · 6=132,99 kN
BE = 3,16 mrad < K,Bp,,d = 7,75 mrad
VEd,Bd1' = -VEd,C ·" = VEd,C d1· = 0,55. 34,1·6=112,53 kN
La determinarea rotirii de calcul s-a utilizat o rigiditate redusă 0,3E6 / 6 pentru o secţiune de
Deoarece pentru grinda secundară continuă reazemele sunt grinzile principale şi centurile care
beton armat fisurată.
nu împiedică rotirea, momentele de calcul se consideră la faţa reazemului conform relaţiei (II.5) din
O verificare mai riguroasă se poate efectua abia când se cunoaşte armarea grinzii secundare.
anexa II: ·
Vom efectua calculul rotirii 0E mai la urmă (vezi pct. 7J,5.4),
= 111,71-(132,99+ 112,53)· 0~
3
M Ed,Bied =102,50 kNm Dacă proiectantul nu doreşte să verifice capacitatea de rotire şi alege varianta q s; 0,25 , atunci
poate opta pentru mărirea secţiunii transversale a grinzii, de exemplu 200 x 450 mm,

224 225
 ----------------------

]!
6
I:
La grinzile secundare continue se poate efectua un calcul static simplificat în domeniul MEd2 111,71·10 11,
olastic, după STAS 1O107/2-77prezentat în anexa IX, numai dacă sunt satisfacute prevederile din
µ= 2.
b„. d . hd 200. 360 2 ·16,67
0,259 < I
EC2, privind ductilitatea cerută.
-- - - -
< b,JJ _h1(1-osh1J=1400. so (1-osi_(l_J=1383
b„ d , d 200 360 , 360 ,
Ili
7.1.5.3 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă li
care rezultă în placă ( x < h1 ).
Se determină momentul redus cu ajutorul relaţiei:
a) La moment încovoietor:
Înălţimea utilă a grinzii secundare se obţine cu relaţia: µ= ME~,2 111,71·106
0,0369
d = h„ -c,wm -</l,112 = 400-30-20/2 = 360 mm bejf 'd · hd 1400, 360 2 ·16,66
c110111,sl = cmîn,b + 11ctof = 20 + 1o= 30 mm Oi= 0,0376
6 67
în care acoperirea minimă (Cm;„) s-a stabilit pe de o parte în funcţie de diametrul maxim presupus A,1 =OJ·b,ff ·dh" =0,0376·1400·360· 1 ' =726,2mm 2 =7,26cm 2
. fyd 435
pentru armătura longitudinală o,1 = 20 mm (tabelul 5 .1) pe de altă parte în funcţie de prevederile din
tabelul 5.2 pentru clasa de expunere XCI şi clasa structurii 4. Se aleg 3 018 cu aria efectivă As.elf= 7,62 cm2 .
Considerând pentru armătura transversală (etrieri) un diametru de Osw = 6 mm, se verifică
respectarea condiţiei de acoperire minimă (fig.5.1): • În câmpul 2 lăţimea activă de placă rezultă la valoarea
cv =c 110111,sl _,t,
'Psw =30-6=24mm"'c
- 110111,sw =c.
rmn,dur +ilctot =15+10=25mm • 900
b,«i 2 = 0,2-+ 0,1·0,7 · 6000 = 510 mm< 0,2 · 0,7 · 6000 = 840 mm
Conform tabelului 6.3 pentru o rezistenţă la foc R60 şi pentru grinzi continue cu latura de '" , 2
200mm rezultă o distanţă minimă de 12 mm măsurată de la centrul de greutate a armăturilor b,[f = 2 ·b,ffl,2 + b„ = 2 · 510+ 200=1220 mm< b = 2000 mm.
longitudinale până la fibra extremă inferioară. Cu o acoperire de c„„,,, = 25 mm rezultă:
<jJ 20 D eoarece -b = -
1200
- = 7 > 5 , rezu1ta- ca- axa neutra- mtersecteaza
. - p 1aca ş1. ana
. d e armatura
- - se
a,« = c„„,,,
+ _!]_ = 30 + - = 40 mm> amin = 12 mm
sl b„ 200
" , 2 2
În câmpuri, nervura se dimensionează ca secţiune T, iar pe reazeme ca o secţiune determină ca la o secţiune dreptunghiulară cu bw = b,rr:
dreptunghiulară.
76,73·10 6
0,0291
• În câmpul I (între reazemele A-B): 1220. 360 2 • 16,67
Lăţimea activă de placă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii (anexa II): Oi_, = 0,0295

. {"ib,ff,; + b„ = 2 · 600+200=1400 mm} 16 67

b,ff:::; mm ~ b,ff = 1400 mm,
A, 1 = 0,0295·1220 · 360 · ' = 496,5 mm 2 = 4,97 cm2
b, +b, +b„ =2000 435
Alegem 2 018 cu aria efectivăAs,efi= 5,08 cm2 •
900 Armătura pentru preluarea momentului negativ în câmpul 2 se va calcula ca pentru o secţiune
în care b,«1 2 = 0,2 · b1 2 + 0,1 · T,, = 0,2 + 0,1·0,85 · 6000 =
" ' ' 2 dreptunghiulară simplu armată:
= 600 mm< 0,2 · 0,85 · 6000 = 1020 mm
MEd7 25 78 106
se alege b,ff = 1400 mm (fig.7.13). µ= 2, ' " =00597< . =0372
b„ ·d ·led 200·360 2 ·1667
, , µ,,,, ,
.r-----/Jerl400mrn . Oi= 0,0619
16 67
/ // /
A, 1 =0,0619 · 200 · 360- ' =170,8mm 2 =1,71 cm 2
beif! =600nm:% beff,F600F 435
: b1=900mrn
1~h2=900mrn .r Alegem 2 012 cu aria efectivă As.elf= 2,26 cm2 necesar pentni montajul etrierilor.
b„=200mm
•În câmpul 3
Figura 7.13 Stabilirea secţiunii transversale
MEd,12 4,91·10 6
Se verifică poziţia axei neutre (relaţia 3.24): 0,0114
µ= b11 • d2
'
j"cd 200. 360 2 ·16,67
b,ff = 1400 =7 >5 Oi= 0,0116
b„ 200 16 67
A,1 = 0,0116 · 200 · 360 · ' = 32,0 mm2 = 0,32 cm2
435

226 227
------------------------------------------------------------------------------- ----------

Alegem 2 08 cu aria efectivă As.elf= 1,01 cm2 • b) La forţă tăietoare:

Coeficientul minim de armare transversală se determină cu relaţia (5.36):
• Pe reazemul B:

µ=
MEdB
2'
102,50 · 10' -0237< . =0372 Pw,mm
. = o 08
'
IJ::
f = o'08 55
435
= o 00092
'
b„-d ·led 200·3602 ·1667 , ' µhm ' yk

aJ = 0,275 Cantitatea maximă de armătură transversală se determină cu relaţia:

( A~,)
16,67 16 67
A,1 = 0,275 · 200 · 360 · - - = 758,8 mm = 7,60 cm .
2 2 =05·a ·V ·b f,d =05·1·0525·200- ' =201
435 S max
' C\V ] f ywd ' ' 435 '

Alegem 3 018 cu aria efectivăA.,,eff= 7,62 cm2 . în care: a"' = 1 pentru beton armat;

• Pe reazemul C: V = 0 6(1- .fck ) = 0 6(1- ~) = 0 525

I ' 200 ' 200 '
MEdC 68,29·10 6 Distanţa maximă dintre etrieri pe direcţia longitudinală şi transversală se determină:
µ= 2. 0,158
b„·d ·led 200. 360 2 • 16,67
0,75d(l +ctga )= 0,75 ·360 = 270 mm
m_, = 0,173 sl,m„ -- { 300 mm
16 67
A.1 =0,173 · 200·360·-'-=477,3 mm2 =4,77cm2 • s,,m„ = 0,75d = 0,75 ·360 = 270 mm> st,eff = 200-2. 30=140 mm
' 435
Alegem 2 018 cu aria efectivă As.elf= 5,08 cm.2. • Reazemul A:
Schema de armare se prezintă în figura 7 .14. Forţa tăietoare de calcul se obţine în conformitate cu prevederile de la paragraful 3.2.1.1.
Âv[f=7,62 cm' k,elf=5,08 cm' VEd„ed = VEd,A - Pd 'd = 92,07 -34,1·0,360 = 79,79 kN.
As.elf=7,62 cm' -7 60
A s,11ec- ' cm' A,,,ff=5,08 cm' A,,„„=4,77 cm'
Âs,nec=7 ,26 crn2 I Âs,nec=4,97 cm2 I
Se determină forţa tăietoare capabilă a elementului fără armătură transversală specifică cu
relaţia(3.53)
VRd,e = lc,d,e ·7J1. k(lOOpl. fek 'f3 + k1. O',P j. b. d =
Gl
= [0,12·l·1,75(100. 0,0106. 25)X +o]. 200 -360 = 45,08 -10' N = 45,08 kN
T111 _T~'~''----~b~_
în care: O',P =O forţa axială s-a neglijat;
___2_0_8_ _ _ _=-=--3_0_18_ _--==-___!.2~0~1~2-===-2_0_1_8_ _-==208
c =0,18=0,18=012·
2 018 Rd,c
r, l,S ' '
3 018 2 018
7]1 = 1,0 pentru beton greu;
Figura 7. 14 Schema de armare a nervurii (varianta iniţială)
k=l+ (200 =1+~ 200 =1,75<2,0;
După cum se observă pentru a reduce manopera legată de fasonarea armăturilor longitudinale -VT 360
nu s-a utilizat armătură ridicată. De acest lucru se va ţine cont la dimensionarea etrierilor. A_,, 762 O 6 002
Se verifică dacă cele 3 bare 018 aşezate într-un singur rând, în secţiunea transversală a p, = b·d = 200·360 o, lO < ' .
nervurii, respectă prevederile privitoare la distanţa minimă dintre bare. Dacă se va utiliza un beton Armătura longitudinală As1 (fig. 3.19) ancorată cu lungimea hc1 în secţiunea I-I se consideră
cu agregate având dimensionarea maximă a agregatului d g ~ 16 mm, distanţa minimă dintre 3r/J18 (fig. 7.19).
armături se determină din tabelul 5 .5. Valoarea minimă a forţei tăietoare capabilă fără armătură specifică se determină cu relaţia
r/Jm„ =18mm (3.54):
s =max{
"" dg+5=2lmm VRd,emin = (vmin + k 1 • O',P)· b · d = 0,405 · 200 · 360 = 29160N = 29,16 kN

Deoarece stratul de acoperire este 30 mm, distanţa efectivă dintre armături rezultă pentru cele în care: Vrnin = 0,035 · kY, · fJ:: = 0,035 · l,74Y, · 55 = 0,405
trei armături
de 018 şi o lăţime de grindă de 200 mm:
VRd,c = 45,08 kN > VRde,min = 29,16 kN
200-(2·30+3'18)
s„h,eff = 43,0 mm> s„" = 21 mm Deoarece solicitarea de calcul este mai mare decât capacitatea portantă a grinzii fără armătură
2
specifică:

228 229
 VRd hcd = 79,79 kN > VRd ' c = 45,08 kN zona cu conditii de aderenta
' nesatisfacatoare
/ o"'
00:
este nevoie de armătură transversală. IL!
--..Q~-

Se determină capacitatea portantă a diagonalelor comprimate de beton VRd,max pentru valoarea . I /

maximă a ctgB = 2,5 . o

1
VRd,max =acw ·b·z·v1 ·/,cd · ct-B+t () =1·200·324·054·1616·--
1
-1 -
zone cu cond1trn
de aderenta bunal/
1// O''
<n.
o
"
' ' N!
g g 25+-·
' 25
' 200 - -?--
= 201,l · 103 N = 201,l kN /
Figura 7.15 Stabilirea zonelor cu condiţii bune de aderenţă
După cum se observă VEd.hed se află între cele două limite, dar mult mai aproape de limita
inferioară, apreciind că solicitarea la forţa tăietoare este redusă spre mijlocie, cantitatea minimă de
Lungimea de ancorare se determină cu relaţia (5.8)
armătură transversală se obţine pentru valori mari pentru ctgB.
Se adoptă pentru ctgB = 2 cu care se determină distanţa dintre etrieri cu ajutorul relaţiei (3.65) lba = a 1a,a3 a 4 a,lb,,·qJ = l · 0,97 · l · l · 0,935·211=191,4 mm> lb,m;n = 180 mm în care:
pentru un diametru de 06 şi z = 0,9d = 324 mm: a, = 1 pentru bare drepte la capăt (fig.5.4a);
21
'~;
18
A,w = 2 · 28,3 = 56,6 mm2 (două ramuri de forfecare) a, =1-0,15·(ca -rf>)/rf>=l-0,15· -0,97 pentru ca =min(4_%,3o)mm;
s = A,w · z · J,,„J · ctgB _ 56,6 · 324 · 43~ · 2,0_1 , mm~ mm a 3 = a 4 =1,0
99 95 200
VEd,a,-ed 79,79·10
a 5 =l-0,04p=1-0,04·1,63 = 0,935 pentru o presiune din reacţiune şi încărcările aduse de
Se calculează capacitatea portantă a diagonalelor comprimate de beton cu relaţia (3.66) pentru elementele situate deasupra planşeului.
ctgB = 2 0,3lb,cqd = 0,3 · 211 = 63,3 mm
1 3
= l · 200 · 325·0,54·16,67 · - - = 234,0·10 N = 234,0 kN >
VRd,mex VRd,Aml lbd,mil> =max !Or/>"= 10·18=180 mm
1
2+-
2 1IOOmm
Procentul de armare transversal: Lungimea efectivă de ancorare se consideră la valoarea de 260 mm adică lăţimea peretelui din
A 56,6 care se scade stratul de acoperire de 40 mm (fig. 7.9a).
Pw,cjj = S~b = . = 0,001415 > P„„m;n = 0,00092
200 200 lb-'ff = 260 mm> lba = 197,3 mm
Pentru armăturile longitudinale din câmp lungimea de ancorare hd se măsoară de la linia de Pentru reazemele intermediare (fig. 5.45a) ancorarea va avea lungimea de cel puţin
contact dintre grinda secundară şi reazemul A (fig.5.44b). Ancorarea armăturii va fi capabilă să
1O rf>nmx = 1O· 18 = 180 mm. Conform obişnuinţei din proiectarea curentă se va lua lăţimea reazemului
reziste la o forţă de întindere determinată cu relaţia (5.34) în care forţa tăietoare de calcul se
consideră fără reducere:
sau lăţimea redusă cu 50 mm, atât pentru reazemul B (30 l 8) cât şi pentru reazemul C (20 l 8):
V ·a 3
lb,clf = 250 mm> z,d = 180 mm
FE = Ed,A l +NEd =9207·10'
N
z
în care a, = 0,5z(ctgB- ctga) = 0,5z · (2-0) = z (pentru etrieri ctga =O şi NEct =O). • Reazemul B stânga:
Efortul unitar de întindere în armăturile longitudinale (considerând că toate cele trei bare se Forţa tăietoare de calcul
prelungesc peste reazem) în dreptul reazemului se determină cu relaţia: VEd„·cd = VEd,&tg - Pd · d = 132,99·10
3
- 34,1·360=120, 7·10 N
3

a = FE - 92 ' 07 · lO' = 126 8 N/mm2 Se determină VRd.c considerând toate cele trei bare longitudinale întinse suficient de ancorate
'd Asl,eff 726 ' (vezi figura 3.19):
pentru care lungimea de ancorare de bază se determină cu relaţia (5.6) ţinând cont de condiţiile de 762
aderenţă prezentate în figura 7 .15: Pl =A,, =
b·d 200·360
=00106<002
, '
126 8 VRd.c = 45,08 kN > VRd,cm;n = 29,16 kN
lb,„qd =025·18·
' 2 7' =211mm
' VRJ,c rezultă
la fel ca şi pentru reazemul A, deoarece coeficientul de armare este identic, iar
VRd.cmindepinde numai de caracteristicile secţiunii şi clasa betonului utilizat, deci este la fel pentru
toată grinda secundară indiferent de locul secţiunii. La fel şi capacitatea portantă a diagonalelor
comprimate din beton VRd,max (pentru ctgB = 2,5 ).

230 231
 VRd,c = 45,08kN<VRd,nd=120,7kN < VRd,m"x = 201,1 kN
Considerând solicitarea din forţa tăietoare mijlocie ca intensitate se adoptă ctgB = 1,75
®
1844m~03T I . 2430mm~0,4T
(o valoare medie între limitele 1,0 şi 2,5) cu care se determină distanţa dintre etrieri:
s = A,w ,z, fywd ·ctgB = 56,6·324-435·1,75=
VEd ,.,J 120, 7 · l 03
115 7
,
mm câmpu(!)
'
I
I
I
I
. 129~0,22T.
/,,,=904 '
! 1290~,22T .. '
I
I
I
I
câmpul'.2)

I
I
I
I I
I I
Se alege o distanţă dintre etrieri de s= 100 mm pentru care rezultă: I
I
I
I
'

I I
3 I I

ctg B,JJ
VRdred·S = 120,7 ·10 ·100 =152 I
'
l lmi=742mmlI
= ' .: lmi=748mm1'- /
A ·z·f)'\Vd 56,6. 324. 435 ' 1
•
S}\I•
1 2~0,2.kN_ 1,;'_: •
----\'---
--,
I I
1 : I
'

VRd,&tg < Vi<d„mx = a,w. b, z. vi. hd. ctgB + tgB = I \ :

I
I \ I I
I I '
1 3
= l · 200. 324. 0,54, 16,16. - --1- 267,8·10 N = 267,8 kN I I I
1,52 + - linia f01ţei de i /
1,52 întindere --~
capabilă I /
Lungimea de ancorare de bază h,rqd pentru barele de rezistenţă 018 utilizate la partea :I b-.
I
superioară a grinzii se obţine din tabelul XVI.5. pentru aderenţa nesatisfăcătoare (vezi fig. 7.15):
I

lb,,·qd = 1036 mm I

Lungimea de ancorare de calcul: I

, 0,256T..1=1459mm /'r 1140 ,, 1140
I {
, 1 ,e-,-~

a1=236mm I I
în care coeficienţii a, se obţin din tabelul 5 .9.
J --~r,'-"'„i/2=2850mm I b?J?_O_O_ _
I I
T.,,/2=2850mm

a 1 = 1 pentru bare drepte; Figura 7.16 Stabilirea lungimii barelor obţinute din momentul de solicitare de pe reazemul
30
intermediar
a 2 =1-0,15·
1 ~ 18 0,9 pentru Ca =30mmladouăbare;
Momentul capabil pentru A,1_,ff = 762 mm2
a 3 = 0,97 pentru trei bare;
a 3 = 1- O,l · 1,97 = 0,802 pentru barele din colţul etrierilor; x = A„,,ff · JY„ = 762 · 435 124 ,3 mm=> i; = _.'.". = 124,3 = 0, 345
a 3 = 1- 0,05·1,98 = 0,90 pentru bara din mijloc; b ·A,· 77 · fc„ 200·0,8·l·16,67 d 360
2
A, = 10. 56,6 - 0,25 · 254
1 98 MRd,B =A· 7] ·ha· i;(l-0,5A-i,;)b · d =
254 , 6
= 0,8·l·16,67 · 0,345(1- 0,5 · 0,8 · 0,345)20 · 360 2 = 102,8 · 10 Nmm
a 4 = 1 fără armături transversale sudate;
a 5 = 1 fără compresiune transversală. z = d(l-0,8 · 0,5 · i;)= 360(1-0,4- 0,345)= 310 mm

lba = l · 0,9·0,802·1036 = 748 mm pentru barele din colţul etrierilor; a1 = 0,5z(ctgB - ctga) = 0,5 · 310 · 1,52 = 236 mm
lba = l · 0,97 · 0,90 · l 036 = 904 mm pentru bara din mijloc; F„ = MRd,B = 102,8 =3316
z 0,31
0,3lb"qd = 0,3 · l 036 = 311 mm)
lhd,mJn =max 10~ = 10·18=180 mm => lb,mJn = 311 mm <lhd Momentul capabil pentru A_,1 = 508 mm' (2~18)

!
lOOmm

Stabilirea lungimii barelor longitudinale (călăreţilor) de la partea superioară a grinzii

x= 508·435
200. 0,8·1·16,67
8285mm=>i;=82,85=0230
' 360 ,
2 6
MR„,B = 0,8·1·16,67 · 0,230(1-0,4 · 0,230)200 · 360 =72,19·10 Nmm
secundare se face în conformitate cu figura 5.43. Deoarece nu avem la dispoziţie o diagramă a
momentelor foarte precisă, stabilirea acestor lungimi se poate face în mod aproximativ, dar z = d(l-0,8 · 0,5 · 0,230)= 327 mm
acoperitor. Punctele de anulare a momentelor negative se stabilesc cu ajutorul diagramei din figura
72 19
IX,3 în funcţie de raportul Q/G"' 2,14 (fig. 7.16). F = ' = 230 9
R.i 0,327 ,

232 233
 În proiectarea curentă, pentru grinzile secundare, cu încărcări predominant uniform • Reazemul C stânga şi dreapta:
distribuite, se poate adopta următoarea regulă de oprire a barelor (fig. 7.17), dacă avem cel
puţin trei bare: VEd,md = VEdptg - Pd • d = 112,53-34,1·360=100,25 kN
pentru Q/G ~ 2,5, cel puţin jumătate din cantitatea totală de armătură se opreşte la T/3, în 508
prima deschidere şi 0,4T în următoarele, iar restul armăturilor la T/4 în toate deschiderile; p1 = . 0,00706 < 0,02
200 360
pentru Q/G > 2, 5, cel puţin jumătate din cantitatea totală de armătură se opreşte la O, 4 T,
iar restul la T/3 fn prima deschidere, respectiv cel puţin jumătate din cantitatea de armătură se VRd,c = 0,12·l·1,75(100 · 0,0706 · 25)1{ · 200 · 360 = 39,37kN > VRd,cmm
duce continuu în deschiderile intermediare, iar restul la T/4 fn toate deschiderile. VRd,c < VEdpcd = 100,25 kN
Distanţa dintre etrieri se păstrează ca şi la reazemul B, adică s = 100 111111 la fel şi ctgB = 1,52.
+-_T_1_/3_+-_0~,4Tu_ __ , 0,4T2
)K'
---=-
> 0,5A,
\ 1
_ _ 2:: 0,5As -=:'\ _______ J____ _ __ _j VRd,s = (A„,) ·z · ;·
S ywd
56 6
·ctgB = lOQ
• · 324·435·152=1213
' ' kN
I I\ ~ b,5/i,---- - i~ll c\_ ~ 0,5Ac3·_: i
li
1
(1) llB (2) " VRd max= acw ·b. z· VI. l e d · - - - -
, c~B+~B
T1/4 r1',14 T2/4 T2/4
" - - ,j· -T ---- ---1- -----+
_ÎL +-- --- T2 -- - - -1 Tz/2 =1·200-324·054·1616· l 267,8·10 3 N=267,8kN
0,4T1
,f
" , , 1,52+1/1,52
Q/G >2 5
, r: ~-,-.:;i-
:'j
::'.: 0,5A,
r· - I
~
I
0,5A, ~ 0,5A, -~·
I,
I
VEd,c red < VRd,s

M-1_· 1 I

IB'T2/4
_J Ic -(~)!
I
VEd,cred < ~?d,max

Aţ;;f~ - CD (:2)
I I. (adică
Pentru obţinerea lungimii zonelor pe care etrierii se vor aşeza la distanţa adoptată mai sus,
200 mm peste reazemul A şi 100 pentru restul reazemelor), se determină secţiunile de
_[--,-_:I] TJ/3 I t .•· T2/4 T2/4:
! T1 ! T2
J T2/2
t intersecţie a diagramei de forţă tăietoare de calcul cu forţa tăietoare capabilă a grinzii fără armătură

Figura 7.17 Reguli simpliste pentru oprirea călăreţilor pe reazemele intermediare specifică (fig. 7.19). În afara acestor zone etrierii se aşează la distanţa de 250 111111 < S1_mex = 270 111111.
Metoda arătată în figura 7 .19 este una simplificată.
În urma celor arătate mai sus, schema de armare a grinzii secundare se prezintă în figura 7.18.
Lungimea de suprapunere a barelor constructive 08 se va lua cel puţin valoarea lo,min = 200 111111.
Barele 012 se suprapun cu cele de 018 pe o lungime 10 determinată astfel:
(o) (i) (2)

lb,,·qd = 690 111111

l ~6/200
-..r----7'-----{--
~61250 ~61100 l ~61100
)'
~6/250
{
~61100 l
I 1.25 I 2.40 I 2.35 ' 2.10 1.95
a 1 = a4 = a 5 = 1; I I
a 2 = 0,9 pentru c" = 30 mm;
3 I I i
r-- " I
0
11. I I '' I

a 3 = O, 825 pentru K = O, 1 ş1. ' = 4. 56,6 -113

0,25·113 1 75
= ' /I,
~ I
I
I II
i
VRd,1~45,08 kN
, I :1! i
i
VRd,c~39,37
I. .
I
I
kN
f---V-'R..J.d,c-'-~-'-45-,0-"'8""kt-.N""'i'l'l-f:-----+-------"-'-'--'-""="M-n-----f--------"1 ,.
VRd,c~39,37 l
a 6 =1,5; 3
I 3 M

10 = 0,9·0,825·1,5 · 690 = 768 mm; °'

°'
r-i
"'s:!
I ~
M
'
I

I
/-----
2.45 3.55 3.00 3.00
/ /· 7'-
1

6.00
I
6.00
I 6.00/2
(i) (2) (j)
-·---ţ-
T T - Tjl______ t '
I
1<118 Figura 7 .19 Stabilirea zonelor de armare cu etrieri
T/4 I T/4
208 --
/o,n.,;n Io 2012 _lo_ lo,min c) Forfecarea dintre inima şi placa grinzii:
20181 20181
0,35T
I
0,4T 0,4T. I- Q,4T Forfecarea dintre inima şi placa grinzii secundare (fig. 7 .20) se determină cu relaţiile (3. 74)
respectiv (3.75) şi cu figura IX.3 după cum urmează.
3018 2018 2018

Figura 7.18 Schema de armare cu bare longitudinale a grinzi secundare

234 235
 ;=="
campul (i) b,o= 1400 mm
campul<î) b"r=1220mm
_I _ I /
lYGQ 1961
o'.:
~No
\O

·~iF--- -~I ~---.-~- -- \- ·-; ~{

~o
00 ,
I •
I § '1; I IiGQ 196 -- -- -- sectmm de \ , d:îN
ţi forfecare \
::f; i ! !2GQ 196
'H'i o
"!

--r- - b=200 ---.+'-

0.425*6
=2.55
2.55 0.l5T O.IST
' 0.9
I

0.9 1
2.10 {- 2.10 I 0,9 I 0.9 ,
s
o
00
Figura 7 .20 Caracteristicile secţiunilor de forfecare dintre inima şi placa grinzii secundare şi
determinarea parametrilor f..X, f..M _,[_____· . . . . . ~
• în câmpul 1:
f..F d = .!_ . f..M . b,Jl - b = .!_ . 83,99 . 1,4 - 0,2 = l ll l kN
c 2 z b,j} 2 0,324 1,4 '
3
V _ Med,!111,1·10 _ l,0 89 N/mm'
Ed,! - h ·f..X - 80·1275
f
vEd,I < v · fc" · sine1 ·cose1 =0,54·16,67 · sin26,5° · cos26,5° = 3,59N/mm2
o
VEd,!> 0,4fctd = 0,4·1,2 = 0,48N/mm2 o
'°
(Â,f)
s 1 nec,f
= ·hi
VEd,I

fyd ·ctge
1,089. 80=o114
383 ·2 '

A,1 ) = --1:.2..!_ =O 191

( s
f nec,i
1000 '
o
s s
c: o
(A.if)
Sf
=
196
1000
= 0,196 dacă se consideră plasa 112GQ. 'ii'
V)

lf
cff ,______;__ H ·-~

( ~'1 )
f nec,i+f/2
= 0,191 + o,~14 = o,248 > (~'1 )
f ({ff
= 0,191

(
A.<f)
Sf
=
246
1000
= 0,246 dacă în prima şi ultima travee pe reazem se prevede plasa l 13GQ
cff

(~'r) f nec,i+f/2
= 0,248 > ( ~'1 )
f eff
= 0,246

( ~ef)j f/2
= 0,057 < (~'r)
f cff
= 0,196 plasa de la partea inferioară.
N~--
00 00

Barele plasei de la partea inferioară a plăcii se ancorează cu lbd = 100 mm.

8 - <">

• încâmpul2:
f..F = .!_. 62,37 . 1,22- 0,2 = 80 47 kN
cd,2 2 O324 1 22
'
'
'
"
--°'----·~

Figura 7.21 Plan cofraj şi armare grinda secundară

236 237
 V = 80, 47 ·10' =079N/mm' Se determină momentul încovoietor în momentul curgerii armăturii şi curbura
Ed.l 80·1275 ' corespunzătoare fără să se ţine cont de conlucrarea betonului cu armătura între fisuri, dar lucrând cu
0,4fctd < VBd < VEd,max valoarea medie a limitei de curgere
550 =o 00275
A,1 J = 0,79·80 = 0,0 83 E = l,lf,.k =
E 200000 '
( 'Y
sf "".! 3 83 . 2 '
d =360mm

( ~'1 ]f nec,i+f/2
=0,166+ 0,~83 =0,208~(~'1 ]
f ejf
=0,196 As -A
- s,ejf -762mm
-
2

Fc = 0,5 ·Cc · Ecm ·X' bejf

Plasele de la partea inferioară pe reazemele intermediare se ancorează cu lungimea F, = E,y . E_, . A,
l6a =I 00 mm conform figurii 7 .9a.

7.1.5.4 Determinarea rotirii OE ::Y = d ~ x) =:. s, = 0,412 · 10- x= 46,87 mm< h = 80 mm

3
,
1
F,=F,
Acceptând diagrama triliniară moment încovoietor - curbură se desenează pentru câmpul 1 şi MY = F, ·z = E,Y ·E_, · A,(d-0,33x)=
2, respectiv reazemul B şi C (fig. 7.22) a grinzii secundare diagramele până în momentul când
armăturile ating limita de curgere. = 0,00275 · 200000 · 762(360-0,333·46,87)=144,33·10 6 Nmm=144,33 kNm
•Câmpul 1:

hf =~=02 beff= 1400 lTITil j

(!)
-;. y =
E,+E,y
d
= 0,412·10-3 +2,75·10-3
0,360
8, 78 .10-J _!_
m
- ------ - -1
h 400 '
=> y=2,095 •Câmpul 2:
b,lf = 1400 = 7 o
b 200 ' b,ff = 1220 mm, I, = 21,44·10 8 mm4 , y = 280,8 mm,
3
b·h' =2095· 200· 4 00 =2235·10 8 mm'
J =
' r 12 ' 12 ' M" = 19,85 kNm, (;}, = 0,299 .10-
1
~
1400. 80(80/2 + 320)+ 200 · 320 · 320 · 0,5 = mm
~
y 287 3 3
1400·80+200·320 ' A,.eff = 508 mm', s, = 0,297 .10- , MY = 96,73 kNm, (;), = 8,46 .10-3
Momentul de fisurare se determină cu relaţia:
22 37 • Reazemul B:
M = f, . I, = 2 6. , ·IO' 20,23 · l0 6 Nmm = 20,23 kNm
cr ctm Y ' 287 ,3 Placa deşi se află în zona întinsă, va participa la stabilirea momentului de fisurare:

1) M" = 20,23·10
6
b,ff = 2 · 0,2 · 0,15(11 + z,) + b = 2 · 0,2 · 0,15(6000 + 6000) + 200 = 920 mm
( 7- O29 l · 10-6 _I_ = O29 l · 10-3 _!_
" = E",,I, 31000·22,35·108 ' mm ' m y = 920 · 80 + 320 · 200(320 · 0,5 + 80) =
133
mm ~,_ 920_

M 920
8
•80 + 200 •320 ~ ;ICG.
I,= 19,55·10 mm' · I

Mu --------
My f - - - - -
9 55
M" =2,6l , ·IO' =38,22·10 6 Nmm=38,22kNm I~ //I
133 b~200'
1) 38,22·10 6 6 I 3 1 ' -- '
( -;. "= 31000·19,55·108 o' 631·10- -mm =o ' 63l·10- -m

u~: i;L Stabilirea momentului încovoietor când curge armătura întinsă:

l/r=(2,+2,1)/d : Fc='oc
5 .c . E . b . X = o ' 5 . 31 OOO . 200 . Ec
E m 3 10 . 10 6
. X =' . Ec . X

. j F, = E,Y · E_, · A,.eff = 0,00275 · 200000 · 762=0,419·10 6

I l/r
-'-c-f+
(l/r)cc (l/r)y (l/r)„ F =F
c t
=> x = 0,135
E,
Figura 7 .22 Diagrama triliniară moment încovoietor - curbură

238
239
 o 371·10-3
c = c _x_ =o 00275 · _ _o_,l_3_5__
' 'Y d - X ' 360 · c - 0 135
'
360. c, - 0,135
Ll(-~)=(11,55-0,631)·10- 3 =10,92·10-3Ym
2 3 6
' ' 3
6 -0375·10- -1031·10-
·{i =0 Ll(l/r) = 10,92·10- = _10_3
c ' ' c 0110
c, = 1,408 · 10-3 =:>X= 96,0 mm M1 99,30 '

M" = 762 · 0,00275 · 200000(360-0,333·96,0)=137,52·10 Nmm = 137,52 kNm

6
(.!_)
r
= (.!.)
r.cr
+ (M Ed.B -M )Ll(l/r) = 0,631·10- 3 + (102,5-38,22 )· 0,110·10- 3 =7,70·10-3
0
l1M
Ym
3 3
1) 1,408 .10- + 2,75 .10- = 1155 .10-3 _!_
( -; „
= 0,360 ' m • Reazemul C:

• Reazemul C: MEa,c = 68,29 kNm, (~) = 6,07·10-3Ym

(.!.)
r cr
= o,631·10-3_!_,
m

(.!.)
3

n~'·
= (0,964+2,75)10- 1032,10-3_!_ 11
My = 91,88 kNm
' m'
'\(\ii: 81'.
r Y 0,360
\(! 11111l'. 1. 1.

M
campul 1 'l u"" "
' 'Jill'
i i_L
-J _ _
[kNm]
reazemul B !

140 _,;,_ 4.56 v 1.14 1.14 3.42 ,, 1.14

f
' 1 I
1 { ·1·------ 1
120 ~ 5.7 5.7

· ·rŢr111r 1 ·ri.1 ~. î
campll_l_ -? 1 1 I
100
I!_ .•n::cnT' f'il
.-... .,.11.,.lfl I 1 .. 1
1
'.•.T.111 1rrf1n. 1'.
80
(M) 1. •I ! ! , ,1; ' • :
·;1'
I .~.u~~~~~~~~

60. Figura 7.24 Determinarea rotirii efective Be pe reazem

40 48 60 10 8
1- ' 1 ' o8+2·1 o ' 2
20 () =f-Mdx= f-·655·08·456-2f ' ' ·770·114+ f-·633·05·342-
[I 1/r [10 31/m]
E r
o3 ' ''
u 6 '' 3' ''
7,2

12 o 2
I ~-~~-,-..c..~..c.,-c,--- ·1 I r-------f+
1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0 8.0 9.0 JO.O 11.0
- f-'-·6,07·1,14=6,76mrad<BP1,d =7,75mrad =:> sectiunea corespunde
Figura 7.23 Diagrama moment încovoietor-curbură pentru grinda secundară 10 8 6

Dacă rotirea efectivă SE ar fi rezultat mai mare decât cea admisă K,BpI,J, se putea opta pentru
Curburile grinzii pentru momentele de solicitare se pot obţine din diagramă sau printr-un
un oţel cu clasa de ductilitate C pentru care ()pl,d > 15 şi în acest fel se evită alegerea unei secţiunii
calcul analitic.
•Câmpul 1: transversale cu o înălţime mai mare care atrage după sine refacerea calculelor de până aici.
M1=144,33-20,23=124,10 kNm
7.1.6 Grinda principală
Ll(~)=(8,78-0,291)·10- 3 =8,49·10-3Ym 7.1.6.1 Evaluarea acţiunilor

Ll(l/r) =O 0684·10- 3 Grinzile principale preiau încărcările de la grinzile secundare şi le transmit fundaţiilor prin
M1 ' intermediul pereţilor şi stâlpilor.
Sarcinile gravitaţionale de la nivelul acoperişului sunt transmise pereţilor marginali.
(.!.) = (.!.) + (M Ed,2 - MO )Ll~) = 0,291·10-3 + (111,71- 20,23 )· 0,0684, 10-3 = 6,55, 10-3 Forţele orizontale provenîte din acţiunea vântului pe direcţia transversala se consideră în mod
r r cr
simplificat, că sunt preluate de pereţii laterali.

•Câmpul 2: a) Acţiuni permanente.

- Greutatea proprie a grinzii principale:
MEd,7-s = 76,73 kNm, G1 ;,,r = Yainf ·bg(hg -h1 )ph=1,0 ·0,3 · (0,6-0,08)25 = 3,90 kN/m
G1„p = Ya„P · b)h. - h1 )ph = 1,35 · 0,3 · (0,6-0,08 )25 = 5,27 kN/m
• Reazemul B:
M1=137,52-38,22 = 99,30 kNm

240 241
 - Recţiunea din grinda secundară (fig. 7.25), dată de încărcările permanente (considerând că a) b)
placa planşeului, lucrând pe o singură direcţie, se descarcă în întregime pe grinda 10 Io ! Ql2 Q/2!
o] o]., Ql2
!Q/2 a..„ G1.ur
'
secundară): lcn lcn J°f~„.i _ \' (1., c;,j Q,~ I
G2,„r = rGiof ·[Gg'·"'. T-b„. (h„ -hi )p,] ·1,2=1,0(5,88. 6,0-0,2. 0,32. 25)· 1,2 = 40,42 kN
ff: l°'r ·!·
l
(, \)- ·l : I. ,I I. I, _i
i

'
. (],}2
k
Ch/2 .1
L L_
1
J __ L__ ·i J J ~. _].
' '---!
,; ic;,1 _{. } .r
Cui J. I,
C1 G2
I .. 1--rfi:I
G2sup =r" sup ·[Ggr ,sec ·T-b 11
·(h -h1.)p,]·l,2=1,35(5,88·6,0-0,2·0,32·25)·1,2=54,56kN
11
IPOTEZA I IP01EZA2
be.u= 2.00 m
,.,, ~
'
,,
I
Jo Jo jo
·'s / / / V / / // IQ/2
,.
t:
/•

!~""1 , l~l ~I .l~1_u

'

~1. ~V
I
I. c) ' '·
Jcy2
I"; {s--"--'-
I• •G, ~
I
I • I r 'llt
b1=2.00m

Figura 7.25 Evaluarea încărcărilor permanente la grinda principală

b) Acţiuni variabile
{
bi=2.00m ,.
'
IPOTEZA3

Figura 7.27 Ipoteze de

J încărcare

Se acceptă următoarea simplificare: încărcarea variabilă se descarcă pe grinda principală prin Ipotezele din figura 7 .27 sunt valabile pentru un cadru plan. Momentele de torsiune însă nu
intermediul grinzii secundare. În realitate o porţiune din placă (în formă triunghiulară) se descarcă pot fi obţinute dintr-un calcul static plan. În conformitate cu EC2 pentru structurile static
direct pe grinda principală, la fel ca şi încărcarea tehnologică care se află direct pe grindă. nedeterminate la care solicitările de torsiune rezultă doar din condiţii de compatibilitate, de regulă,
- recţiunea din grinda secundară dată de încărcarea tehnologică: nu este necesar să se verifice la torsiune. Având în vedere că în depozitul proiectat acţiunile
Q = Q,„,,,,,.„ · T · 1,2=1,5·16·6,0·1,2=172,8 kN tehnologice sunt mari şi pot avea o distribuţie mai complicată în planul clădirii se recomandă
efectuarea unui calcul static spaţial care va furniza şi date referitoare la momentele de torsiune.
Coeficientul de majorare 1,2 rezultă din reacţiunea grmzn secundare pe reazemul B
Schema statică se prezintă în figura 7.28, iar ipotezele de încărcare cu acţiunile variabile în această
(0,65+0,55= 1,2).
situaţie se prezintă în figura 7 .29.

7.1.6.2 Calculul static

2 3 5 7 8 9 io

1.oo~.1.oo_,.1.0~z.1-00.r1.00.r1.00.r1.00r1.00:1.oo,1.00,1.00:.1.00.

·.f' . L=~ ..@ I L=B.00 fc Figura 7 .28 Schema statică a structurii planşeului la un calcul spaţial

Figura 7.26 Schema statică a structurii pentru un calcul simplificat În starea limită ultimă la combinaţia fundamentală pentru ipoteza I se consideră combinaţia
Înălţimea stâlpului s-a determînat considerând nivelul de încastrare în grinda principală la G;,sup, iar pentru celelalte ipoteze combinaţia 1 cu G,„P şi combinaţia 2 cu G;„J.
jumătatea înălţimii acesteia, iar în fundaţie la cota -0,30 m (nivelul superior al cuzinetului fundaţiei Combinaţia 1 Yc,„,GK + rQQ
rigide). Combinaţia 2 YcinIGK + YQQ
Calculul static se face în domeniul elastic.
În starea limită de serviciu se vor lua încărcările:
Pentru determinarea valorilor maxime ale momentelor încovoietoare în câmp şi pe reazeme, se
consideră schemele de încărcare cele mai defavorabile. Acestea se obţin prin suprapunerea
- combinaţia caracteristică GK + Q
momentelor produse de acţiunile permanente ( G) cu momentele produse de acţiunile variabile (Q), - combinaţia fundamentală GK +0,9Q
acestea din urmă acţionând: - combinaţia cvasipermanentă GK + 0,8Q
• numai într-o deschidere, pentru dimensionarea momentelor maxime şi minime în câmp Structura se poate calcula cu ajutorul unui program de calcul automat pentru cadre.
(fig. 7.27a şi b)
• în ambele deschideri pentru determinarea momentului maxim pe reazemul central (fig. 7.27c)

242 243
 Ip. 1 Tabelul 7 .1 Momentul încovoietor minim şi maxim în starea limită de serviciu
Combinaţia Val. Momentul încovoietor
A I 2 3 4 5
B
Caracteristică mm. 0,00 31,18 50,99 20,68 -21,87 -106,09
-306,64
lp.4 max. 0,00 149,57 269,07 241,94 193,91 6,00
-176,24
@/ Frecventă min. 0,00 32,77 54,17 25,49 -15,12
~
-98,04
~ max. 0,00 139,32 250,45 224,62 179,07 2,84
-286,49

m@ Ip. 7
,_.-0
Cvasiperma- ·
nentă
m1n.
max.
0,00
0,00
34,37
129,08
57,36
231,83
30,29
207,30
-8,38
164,24
-90,00
-0,32
-169,13
-266,35
-162,03

1111
Se face o redistribuire a momentului încovoietor maxim de pe reazemul interm d. /.
e iar cu 100/O·
M Ed,B = 0,9 · 444,192 = 399,77 kNm
după care se verifică dacă momentul din câmp nu rezultă mai mare decât valoa . - di'Il
. rea maxima
Figura 7.29 Scheme de încărcare pentru un calcul static spaţial calculul elastic (fig. 7.31).

Diagramele înfăşurătoare MEa, VEa, TEa pentru starea limită ultimă se prezintă în figura 7.30, iar Q=l72.8 kN
valorile maxime pentru cele trei combinaţii din starea limită de serviciu sunt trecute în tabelul 7 .1.

,,;
:': /
/
~/ MEd,Brcd=
,/
~ _,.../ 353.3kN
00 ..........
-
-- --
~
-'?,.....- ,
, ,
ME<l :;;
, "'~ 399.77
0.00

""\(
- '"~
,,;
:;
- - - 2~
N
N
+
- I+
~ ' %'

' ' '\ '

'\
I~. Figura 7.31 Redistribuirea momentului încovoietor maxim
'' 1? /
;: : 3v
'' ' ~ r-l vi.-' ~
Se reduce momentul la faţa reazemului
~
~+
~
-'-'

' '-....+'"' -- ~L.--- M

M = 399,77 -309,8 · 0,15 = 353,3 kNm
"' Ed,B„,d

"' după care se verifică dacă momentul redus este mai mare decât 65% din momentul d , re
" - pentru o gnn
per,ecta · d-a art1cu
· 1ata- 1a un capat -
- ş1· ,mcastrata- 1a cea1a1ta. e mcastra

0.00
VE<l M
Ed,Bmm
= 5,27. 62 +
8
[1- 0,333' O333 +
2 '
1- 0,6662 O 666]227 36. 6 =
2 ' ' 478,38 kNm
4 B
%
M Ed .B ~,
= 353,3kNm > 0,65 · 478,38 = 310,95 kNm .

Condiţia de ductilitate de la punctul 1.9.1.1 se verifică cu o valoare ap . . tui

d=540 mm rox1mattvă a

= 353' 3 ·10' - o242 ~ ]'=o 351

~ TEd o
"'~
µ 300. 540 2 · 16 67 ' ~ '
+ ~s '
li IIIIIIIII I II II II II Iii; om;n = 0,44+1,25 · 0,351 = 0,879 < o,ff = 0,90.

Această verificare se mai efectuează şi după dimensionarea grinzii adica- d _ b. . a

Figura 7.30 Diagrama înfăşurătoare MEa, VEa şi TEa ' upa sta 11ire
cantităţii efective de armătură din reazemul B.

244 245
7.1.6.3 Dimensionarea armăturilor c = c„„,,, „, + 10 = 25+10 = 35 mm

a) la moment încovoietor: Se verifică poziţia axei neutre cu relaţia (3,24)

• Câmpul A-B: bejj = 2580 = 8 6 > 5 O
Placa fiind situată în zona comprimată a grinzii, aceasta se dimensionează ca o secţiune T bg 300 ' '
simplu armată. Lăţimea activă de placă (fig. 7.32) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
6
(anexa II): = MEd,1 391,78·10 =0255<
µ bg ·d 2/,d 300·554 2 ·16,67 '
L-b,ff,; + bg = 1140, 2 + 300 = 2580 mm

b,ff :<:; min b1 + b2 + bg =

57 0 57
° + ;o + 300 = 3150 mm ==:> b,ff = 2580 mm
<b,ff ,hr ,(1-05h1)=2580, 80 ·(l-05·~)=1152
2 bg d ' d 300 554 ' 554 '
b=5700mm şi rezultă că ea se află în placă pentru că x < hp,

în care: b4f 1, 2 = 0,2b1, 2 + 0,1L0 :<:; 0,2L0 µ= M Ed;! 391,78 ·IO' =o 0297-> OJ =o 0308
2
2,03 b,ff 'd fed 2580' 554 ·16,67 ' '
L =60---' =57m=5700mm
o ' 2 ' 16 67
A,1 = m · b,ff · d · f,a = 0,0302 · 2580 · 554. • =1654mm2 =16,54 cm2
beffl,2 = 0,2. 2850 + 0,1·5700=1140 mm f,„ 435

Ţinând cont de faptul că momentul de torsiune mai aduce un spor de armătură longitudinală,
traveea T=6,00 m ___ 1 T=6 00 m se aleg 5</J22 cu A,1,eff = 1900 mm 2 , astfel rămânând o cantitate de 246 mm2 de rezervă.
, beli =2~80 mm

b;;~::~~m'@D~:,~;;;o;
• Reazemul B:
Pentru a permite aşezarea armăturilor laterale din grinda secundară peste armăturile
b1 =0,5(6,0-0,3)=2850 mm ~ b1 =0,5(6,0-0,3)=2850 mm
longitudinale din grinda
superioară (fig. 7.33).
principală se consideră centrul lor de greutate la 60 mm de fibra extremă
' I'
bg=300nnn
Figura 7 .32 Sta~ilirea lăţimii active de placă la grinda principală Detaliul A
calareti

Înălţimea utilă a grinzii principale pentru un rând de armături longitudinale cu diametrul de 22

mm se obţine cu relaţia:
calareti >,=li"~
d = hg -c„„,,,,,1 -</J,1 12 = 600-35-22/2 = 554 mm gr. principala-ir.,._

Acoperirea minimă (cmin) s-a stabilit pentru clasa XCI din tabelul 5.1 şi 5.2 pentru armătura
longitudinală.
Detaliul B
JCmin b = 22 mm ) o
1
c""t-~:51--~+__,______o:i calareti
- crnin,, 1 =maxl~~;:i=15 mm ==:> cmin,,1 = 22 mm _ _ ... 'R _J gi·.secundara

$22 ' calareti

L _ _ _ _ _ _ _J
gr. principala
iar pentru etrierul cu diametrul de 1O mm:
Figura 7.33 Poziţionarea armăturilor superioare într-un nod grindă principală-grindă secundară
JCmin,b = 10 mm )
Armătura de rezistenţă se determină pentru o secţiune dreptunghiulară simplu armată:
cmin,,w = maxl~~i::~= 15 mm ==:> cmin,.,w = 15 mm
µ= M Ed ,Bred
353 3
• ·1°' = o 242 -> m =o 2817
Acoperirea cu beton nominală Cnom se determină cu relaţia (5. I) pentru cele două tipuri de bg ·b· fed 300. 540 2 • 16,67 ' '
armături. 16 67
A,1=m·bg · f'.d =0,2817·300-540- • =1749mm2 =17,49cm2
.
cnom sl = cmin, ~1 +/),,ciot= 22+10 = 32 mm fyd 435
cnom ,sw = cmm,sw + 11.ctot = 15 +I O= 25 mm Se aleg 5</J22 , A,1_,ff = 1900 mm 2
Stratul de acoperire cu beton al etrierilor rezultă:

246 247
 A,,· fya 1
J" 1800. 435 =o 362 VRd,m" =a,,,, . b. z. V1 . ha . ctgB + tgB
'o,jf - b . d . Â . I" 300. 540. 0,8·16,67 '
J cd

= 0,44+1,25. 0,3624 = 0,893 < 8,ff = 0,9 1

8min = 1·300 · 497·0,54·16,67 · l = 462,82·10 3 N = 462,82 kN
Se verifică dacă cele cinci bare aşezate într-un singur rând, în secţiunea transversală a grinzii, 25+-
' 25
respectă prevederile privitoare la distanţa minimă dintre bare, dacă diametrul maxim ales pentru '
în care z = 0,9d = 0,9 · 554 ""497mm
agregate este dg = 16 mm:
lf>=x = 22 mm } I '
f,k) = 0' 6·(1-~)
V= 0 6·(1- 250 250
= 0 54
'
S =max
"h {dg+5=2lmm =22mm
Deoarece VEa,A,·cd < VRd,m", (ctgB = 2,5) se poate alege pentru Bunghiul minim de înclinare,
Deoarece stratul de acoperire este 35mm, distanţa efectivă dintre armături rezultă (fig. 7.34)
situaţia în care dilatarea diagramei cu ai devine maximă, iar lungimile totale ale barelor

Ul 10
/---#--
10- llJ-
-----/,( /
longitudinale (lba + a,) rezultă mari.
Din acest motiv se alege o valoare medie pentru ctgB = 1,75 cu care se determină distanţa

'L~~~f.
.I ~"} 5$22
dintre etrieri cu ajutorul relaţiei (3.65), pentru etrieri cu două ramuri de forfecare şi diametrul barei
010 cu A_„„ = 2·78,5=157mm2 .

s=
Asi Z · f,wd · ctgB
1
, •
J
157. 497. 435·1,75 - 256
VEd,Ared 232,19·103
Fig. 7 .34. Distanţa dintre barele longitudinale de rezistenţă
A„„ 157 O002 - O001
Pwclj = b. S = 300. 256 - ' > Pw,min = '
s - 300-(2·35+5·22) 30 mm> S„hmin = 22 mm.
nh,ejf -
4 s < sm„ = 0,75· d = 0,75·554 =415 mm
1 3
VEJ,A,·cd <VRd,mox =1·300·497·0,54·16,67· l 578,16·10 N=578,16kN
b) La forţă tăietoare
1,75+-
• Reazemul A: 1,75
VEd,A = 235,83 kN
VEd,hcd = VEd,A -(0,15 +' d)· Pd = 235,86-(0,15 + 0,55)· 5,27 = 232,19 kN • Reazemul B:

Forţa concentrată nu se poate considera la reducerea forţei tăietoare deoarece VEd,B = 330,375 kN
a„ = 2,0m>2d=1,08 m. VEd,Bccd = 330,375-(0,15 + 0,54 )· 5,27 = 326,74 kN
vRd,c = 0,12·1·1,6. (100. o,Oll · 25)Yi . 300. 540 = 93,87 -lO'N = 93,87 kN
VRd,c = [cRd,c · 771 · k(lOOp,J,, }X+ k 1· O",P]. b · d =
1800
= 0,12·1·1,60(100.0,0108 · 25)Yi · 300 · 594=95,72·103 N = 95,72 kN p, = 300. 540 O,Ol l
a-,p =o VRd c
'
< VEd ' Bred
77 = 1,0 ctgB=l,75

=1+~ =1,6< 2,0

s = A„„ · z · fywd · ctgB 157 · 0,9 · 540 · 435 · l,75 _ 1 mm
k 3
78
VEd,B,-cd 326,74·10
= Âs/cff = 1800 O 0108 1 3
VEd,B ,,J < VRd,mox = 1·300. 0,9. 540. 0,54·16,67 1 565,4·10 N = 565,4 kN
p, b·d 300-554 ' 1,75+-
1,75
(toate cele cinci bare longitudinale se consideră ancorate cu lungimea lbct dincolo de marginea
reazemului)
3
c) La momentul de torsiune:
VRd,cmin = (vmin + k1· O",P)· b · d = 0,035·1,6Y, · 25Y, · 300 · 554=58,86·10 N = 58,86 kN
• Reazemul A:
VEd A red
'
> VRd ' c > VRd ' cmin TEa A = 13,35 kNm
Se determină capacitatea portantă a diagonalelor comprimate de beton VRd,max pentru unghiul Determinarea caracteristicilor geometrice se prezintă în figura 7.35. Nu s-a ţinut cont de
minim de înclinare, adică ctgB = 2,5 : aportul aripilor.

248 249
 ctgB = 1,75 =? () = 29,74° ctgB = 1,75; B = 29,740
sin() = 0,496 I'i?d m" = 2 · 1·0,54·16,67·103950 · 90 = 0,868 · 0,496 = 72,51·10 6 Nm = 72,51 kNm
cos() = 0,868 TRd,e = 2·1,2·103950 · 90=22,45·10 6 Nm = 22,45 kNm
2
t,I1 = (35 + ; )2 = 92 mm sau TEd,B + VEd,B = 13,58 + 330,375 - 412>>1
TRd,e VRd,e 22,45 93,87 '
92+88
teflmed = 2 = 90 mm TEd,B + VEd,B = 13,58 + 330,375 0,772<1
TRd,m" VRd,mox 72,51 565,40
tef2 = 2. 57 = 114 mm
6
1 92 114 A,w) = 13,58·10 0, 086
A =(b-t {h- lefi - '1 ')=(300-90{600- - )=104370mm2 ( S T 2·103950' 435·1,75
k ef1\ 2 2 \ 2 2
78 5
1
~ 1 1'~2 ) = 1414 mm'
(s )1 = ' = 912 mm
uk = 2(b - t,Ii}+ 2( h - - 0,086
178 ' 912 =149mm < uk =225mm
TRd,m" = 2 · a,w ·V· f,a · Ak · t,1 ·cos()· sin()= s
178+912 8
= 2·1·0,54·16,67·104370 · 90 · 0,868 · 0,496=72,81·10 6 Nmm = 72,81 kNm 6
LA = 13,58·10 1410·1,75 = 3710 mm'
6
TRd,e = 2fetd ·A,· teflmed = 2·1,2·104370 · 90=22,54·10 Nmm = 22,54 kNm ,, 2 · l 03950. 435 '
Armarea grinzii în zona reazemului central se prezintă în figura 7.36. Armătura suplimentară
TEd' -
- A VEd' -
+- A
= -13,35-- + 235,83 2,46 > 1 este nevoie de armătură specifică
se aşează pe mijlocul înălţimii, o parte mică 51 mm2 este la partea superioară, iar restul se
TRd,e VRd,e 22,54 95,72
contopeşte cu armătura inferioară.
13,35 + 235,83 =o 59<1 2<J>l8
72,81 578,16 ' S-- -t-

Armătura transversală, sub formă de etrieri, necesară din torsiune: ~/ .· •:tl

13,35·106
247
,/ /J_2~10' oii
(
As„, )T =

78 5
TEd
2A, · J;d · ctgB 2·104370. 435·1,75
0,084 +'

y , Etnp!0/200 (5
1 t
247<35
(s )1 = ' = 935 mm
0,084 ~

Distanţa unică dintre etrieri se obţine cu relaţia (3.122):

"""
I +--300---+

Figura 7.35 Stabilirea caracteristicilor geometrice Figura 7 .36 Armarea grinzii

s- (s)„·(s)1 256·935 =
20lmm<uk =2(600+300) 225mm la o secţiune dreptunghiulară torsionată în zona reazemului central
- (s)„ +(s)1 256+935 8 8
Etr 010 las =200 mm d) Ancorarea armăturilor:
Armătura longitudinală necesară dîn torsiune Armăturile longitudinale de la partea inferioară a grinzii, la reazemul marginal, se ancorează
6
TEd ·u, ·ctgB = 13,35·10 ·1414·1,75 = 3638 mm' la forţa de întindere.
2Ak-f yd 2·104370·435 ' A· a,
VEd
FE = ' + NEd = 0,875. 232,77 = 203,67 kN
z
Se aleg 6 0 1O dintre care două bare se contopesc cu armăturile longitudînale 5 0 22 şi încă
a1 = 0,5 · z(ctgB- ctga) = 0,5 · z(l,75-0 )= 0,875 z
două cu armăturile de la partea superioară (2 0 18) (fig. 7.35)
NEd =0
• Reazemul B: Efortul unitar de întindere în cele cinci bare de 022 din care se scade cantitatea de armătură
TEd,B = 13,58 kNm din torsiune (2 ol O)
t4 , =90mm
a,J = __13;_ = 203,67·103 = 123,96 N /m'
t,12 =120 mm A,i,,JJ 1800- 2 · 78,5
u, =1400mm 123 96
l b,rqd =O ' 25 · 22 · ' 252,5 mm
Ak = 103950 mm
2 2?
'

250 251
 a1 = 1 pentru bare drepte la capete a 3 = 1- 0,05 · 2,80 = 0,86 pentru barele intermediare
A.= 157' 7 - 0,25' 360 = 2 80
a2 =1-0,15· 15-22 >l~a2 =l cd =mm . (30
-;35 ) 360 ,
22 2
a 3 = 1,0 fără etrieri pe lungimea de ancorare
a 4 = 1,0 rară confinare cu armături sudate
a 4 = 1,0 fără armături transversale sudate
a 5 = 1,0 fără compresiune transversală
a 5 = 1- 0,04 · 3,0 = 0,88 pentru o presiune transversală de 3,0 N/m2 a 2 • a 3 • a 5 = l · 0,91 · O, 72 = 0,65 < O, 7
a 2 • a 3 • a 5 = l · 1,0 · 0,86 = 0,86 > 0,7
- 10,3. ~"qd = 0,3. 252,5 = 76 =1
922 l,d = 1,0·0,7·l·1266 = 886 mm pentru barele din colţul etrierilor
1,„,m;n - max 109- 220 =
922 l,d = l · l · 0,86·l·l·1266=1089 = pentru barele intermediare
100=
918 !bd =l,0·0,7·1·1036=725mm
lhd = l · l · l · l · 0,88 · 252,5 = 222 = ~ l„d.mrn = 220 mm
0,3 · lbd .•qd = 0,3 · 1266 = 380mm)
Lăţimea efectivă de ancorare pe reazemul marginal este de 300 - 40 = 260 = , adică lăţimea
lbd.m;n =max 109mox =200= =380=
reazemului din care se scade stratul de acoperire de 40 = (pentru partea exterioară a clădirii)
Lungimile de ancorare ale barelor de la partea inferioară a grinzii: 1 lOOm
- oprite în câmp: 1,„.qa = 886 = Stabilirea lungimii barelor longitudinale se face în conformitate cu figura 5.43, după trasarea
a1 = a2 = a3 = a4 = a 5 = 1 diagramei înfăşurătoare a forţei de întindere MEdlz (fig. 7.38) şi calculul forţelor capabile pentru
z„„ =886= diferite cantităţi de armătură:
- oprite pe reazem: Z,a = 886 · 0,7 = 620 = (p = 7,3N/=2 şi a 5 = 0,7) rum! q= A,,,,JJ · fya = 1900 · 435 0, 383
Pe reazemul intermediar lungimea minimă de ancorare este de 109 = 220 = . Se adoptă o ~ b·d·A.·J;„ 300·540·0,8·16,67
lungime de suprapunere egală cu lăţimea reazemului, adică 300 = , soluţie folosită în proiectarea M Rd =A.' J;„ 'q(l - 0,5. A.. q). b 'd 2 =
curentă.
= 0,8·16,67 · 0,383(1-0,5 · 0,8 · 0,383)· 300 · 540 2 =378,4·10 6 Nm = 378,4 kNm
Pentru barele de la partea superioară a grinzii (ancorate în câmp) lungimea de ancorare de
bază conform tabelului XVI.5 (pentru condiţii nesatisfăcătoare de aderenţă, conform figurii 5.5 şi MRd = 378,4 = 828 o kN
figura 7.37): z 0,457 ,
zona cu conditii de aderenta
ilesatisfacatoare
z = 540-0,8' 0,383' 540' 0,5 = 457=

149221 q- 4' 380' 435 M

0,306; M Rd = 313,0 kNm; ____&!._ = 660,0 kN
300. 540. 0,8' 16,67 z

129221 q = 0,153; MR„ = 167,6 kNm, ~Rd = 330,0 kN

o
o
zone cu coriditia--
de aderenta buna
-=-o- ___ -
-" 'D
~ q= 2·254·435 0,1017
300. 543' 0,8'16,67
MRd = 0,8·16,67 · 0,1017 · (1-0,5 · 0,8 · 0,1017)· 300·543 2 =115,08·10 6 Nm = 115,08 kNm
6
MRd 115,08·10
/ 300 ? "<- " 220,l · l0 3 N = 220,l kN
-z- = 543(1-05. 0,8' 0,1017)
Figura 7.37 Stabilirea zonelor cu condiţii diferite de aderenţă
- partea inferioară a grinzii
922 l„a,„qd = 1266 mm
159221 i;- 1900·435 o,0436
918 1,„,„qd = 1036 = 2580. 554' 0,8·16,67
a 1 = 1,0 pentru bare drepte la capete MRd = 0,8·16,67 · 0,0436(1-0,5 · 0,8 · 0,0436)2580 · 554 2 =452,4·10 6 Nm = 452,4 kNm

pentru cinci şi trei bare într-un rând, mine„ = ( ; ,35) = 15 mm< 22 =

3 452 .4' lO'
a 2 = 1,0 MRd = 8311·10 3 N = 8311 kN
z 554(1- 0,5. 0,8' 0,0436) , ,
0,91 pentru două bare de 922 şi c„ = 35 mm
3522
a 2 = 1- 0,15 · - 13n122I " 3. 380. 435 =o o260
22 'I' ~ 2580. 554. 0,8·16,67 ,
a 3 = 1- 0,1·2,80 =O, 720 pentru două bare din colţul etrierilor

252 253
- - -------- ---- - - ----- ----- - - -

MRd = 0,8·16,67 · 0,0260(1-0,5 · 0,8 · 0,0260)2580 · 554 2 =271,7·10 6 Nm = 271,7kNm ~d=lMib,ff-b=l 308~0 2,58-0,3= 273 kN
271 7 10 2 z b,lf 2 0,9. 0,554 2,58
MRd= ' · ' =4956·10 3N=4956kN
z 554(1- 0,5. 0,8. 0,0260) ' ,
V = M'" 273·10 3
Ed.1 h .~ 2,84N/mrn2
f 80·1200 X

((
Â'
5qi22
(B)
J
VEd,l <v·fcd ·sinB1 ·cos~=0,54·16,67·sin29,74·cos29,74=3,87 N/mrn 2
2
828.0 VEd, 1 > 0,4 · J;1" = 0,4 · 1,2 = 0,48 N/ mm
I a,=0,5 x z x I, 75=0,875 d=0,48 mm
(
A,! J VEd ·hi = 2,84·80 =0339

fy„ ·ctgB 383·1,75 '

Sf nec,f
I
Dacă se consideră şi plasa de jos ancorată cu ha
I

2pl8 220.l
( ~'1 J = 0,196 + 0,196 = 0,392 > (~ef J
f e:ff f 11ec,f

Faţă de obişnuinţa de până în prezent, după EC2, plasele sudate din plăci trebuie să se
ancoreze mai bine în grinzi (lbd,min= 100 mm).

f) Verificarea grinzii la forţa concentrată adusă de grinda secundară (fig. 7.40)

A = FEd 227,36·103 = 522 7mm'

S\I' f yd 435 '
Etrierii cu diametrul 0 l O şi două noduri de forfecare
522 7
n= ' = 3,33 buc=> 4 etrieri #0
157
JFE,=227.36 kN
~ }O},f }O;>Q 250 ,
1,,,,=ss6 _ I ;::::::;::==:;:::;:::::;:::=;:=,;:..:....--~- 00:
~ --2.Q '-;
' I

. I
5 22 831.l ----·~--·--------- _,
Figura 7.38 Stabilirea lungimii barelor longitudinale

e) Forfecarea dintre inima şi placa grinzii: > .... ·······

Caracteristicile secţiunilor de forfecare se prezintă în figura 7 .39 '

b,rr=2580 mm
etrieri din forta ,hl 3 ~ 20 o 200 h/3"'200A etrieri din forta
. h/2~300 h/2~300
sectiuni de forfecare taietoare · h~6oo concentrata
-----------
i'.lx=l.2 i'.lx=l.2
/ / / /
Figura 7.40 Aşezarea etrierilor în zona fmţei concentrate
\':
\\
112 GQ 196
Oi
Oi
I.O!
2s6 kJl J_
Mrrrn~
/-------
îoskNm
2.4
-
1.2
7.1.6.4 Verificarea grinzii în stare limită de serviciu

2.4
~-~--~---------
3.6 a) Limitarea eforturilor unitare
Se verifică efortul unitar în beton pentru secţiunea dreptunghiulară de lângă reazemul B
(fig. 7.41):
-~JOO E 200000
n=-"-= 6,45
Figura 7 .39 Caracteristicile secţiunilor de forfecare EaJJ 31000

254 255
 A. 5·380 =00117 A,„ 3. 380 =O 0070
P11 = b~ 300·540 , p„ =bd 300·540 ,
K=O 200000 .
'Enp1 =6,45·0,0117=0,075
'En·p11 = ·0,0117=0,286 ŞI K=O
8186
q = 0,525 (figura 3.57)
1-1 B1 =_I_· 0,525(3 - 0,525) = 0,217
) 6
/
o 525- 45
B, = 24,4 · 0,007 · , 540 · (1- 45 ) = 0,132
O\ 0,525 540
o:
~)
6
o u = ME„ = 306,64·10 =l004 N/m'
\O! I
2 2
>!..I' ' (B1 +B2 )·bd (0,217+0,132)·300·540 '
li MEd,Brcd
525
u = n ·u l- q = 24 4·10 04 l - 0, 221,6 N/mm2 < 0,8 +yk = 0,8 · 500 = 400N/mm2
_XJ '
1
' c; ' ' 0,525 J'

a,=16.25 N/mm
2 - r_ b) Verificarea deschiderii fisurilor:
Pentru controlul fisurilor în zonele cu eforturi de întindere se prevede o cantitate mininJă de
MEd,Bred , 11 armătură
, . II ! I
Figura 7.41 Distribuţia tensiunilor pe secţiune - în grindă (câmp şi reazem)
9
A . =k ·k·f ·A''=04·086·26· 0000_4740mm2
Din diagrama 3.66 rezultă poziţia relativă a axei neutre q = 0,30, iar efortul unitar în beton şi s,Illlil c ct,eff (J ' ' ' l ?O '
'
armătură se determină cu ajutorul relaţiei (3.158) şi (3.161). în care k = 0,86 pentru h = 600m se interpretează între 0,65 (h = 800) şi 1,0 (h = 300)
2
1 huJJ = J;„n = 2,6N/mm
B1 =(iq(3-q)=0,135;
k, = 0,4 încovoiere
q- dz O30- 45 u, = 230N/m 2 -pentru Wm„ = 0,4 mm şi tf, = 22 mm (tab. 4.3 şi 4.4)
B= n · p
2 12
c; d (1- d,)
d
= 6 45 ·O 0070 ,
, ,
540 · (1-
0,30
45
540
) =O 030
,
u, = 170 N/m2 - pentru Wm„ = 0,2 mm la partea superioară a grinzii pentru a reduce
posibilitatea apariţiei unor fisuri în finisaje
combinaţia cvasi-permanentă A,1 = 300 · 600 · 0,5 = 90000 mm2
39 52 Conform prescripţiilor de alcătuire (vezi pct. 5.2.2.2) cantitatea minimă de armătură întinsă
ME s,·,J = 266,35- 211,49 · 0,15 - ' . O,l 234,6 kNm
, 2 trebuie să respecte
234,6·10 6 26
16,25 N/m' > 0,45 · 25 = l l,25N/m 2 A„ min = 0,26 J;., · b, · d = 0,26 ' · 300 · 554 = 224,7 mm2
(0,135 + 0,030 )· 300. 540 2 ., +
J yk
500

După cum se observă efortul din beton, la combiµaţia cvasi-permanentă a încărcărilor, A„min =0,0013·b1 ·d =0,0013·300·554=216,06mm2
2 2
considerat imediat după decofrare, rezultă mai mare decât limita admisă în EC2, deci în zona A,,,ff = 190.0 mm >> A,,min = 474 mm
respectivă trebuie să se ţină cont de componenta neliniară a curgerii lente.
Se verifică efortul unitar de întindere în armăturile longitudinale de rezistenţă, sub combinaţia - în placă (pe reazem fig. 7.42):
caracteristică de încărcări. A" =2·1000·80=160000mm 2
200-40 2
E = E, 32550 8186N/m' O',= hi,cff · 2,6 · 0,8 = 2,08N/m
c,cff 1 + ip,(oo,t0 ) 1+2,97 200
2 08
în care E, = 1,05 · E 0 n = 1,05 · 31000 = 32550 N/ m 2 k = o9 . ' = o72
c ' 2,6 '
ip(oo,t0 ) = 2,65 din figura 2.1 pentru C25/30, RH=50%,
k = 1,0
2
h0 = A, =
2 · 600 · 300 = 268 6 i t =28 zile.
' ş
0
n 520 + 520 + 300

256 257
 ,I

crs = 280N/m2 pentru Wmax =O ' 2 mm şi 50 mm între barele plasei (două plase suprapuse) PLAN COFRAJ SI ARMARE GRINDA PRINCIPALA G l-30x60
pentru partea superioară a plăcii pentru a reduce posibilitatea fisurării.

~
16 - i:--: -
A =072·1·26- 0000 1070mm2 ~

'·min ' ' 280 ~

~
11 12 13 14
2 2
A,_,ff = 6·196 mm = 1176 mm > A.,.min
~
I
®
~

~
9 <)>10/20 4~1Q/8 6 Etr <)>10/25 4~1Q/8 11 <)>10/15
.,'· II
~

s-au considerat aria celor şase plase (sus+jos) din zonă.

"24' ''24'
~

~
1.75 1.75 1.72
ţţ: I I 1, '
I I I I
µ ~1 I LI ,,
I

~ 2.00 2.00 2.00 I I

' ' '· I

~ 1 ' 5.1012 I 14 3b '

'
' I
6.00 ' '
-' I

~1 .,I. I
I
o !
- -
o - -

(j) 2<)>10 L=6.25 m

_„___300 / 2<)>18 L=3.70 m 1<)>22 L=Ji.oo m
Figura 7.42 Armarea în placă pe reazem
2<)>22 L=5.1p m

c) Verificarea deformaţiilor: 2<)>22 L=6.30 rrJ

Nu este nevoie de un calcul explicit dacă se respectă relaţia (V 2<)>22 L=5.55 m
CD 3<)>22 L=6.25 m

SECTIUNITRANSVERSALE
_
dacap>p0 p=
1800 -3 rr
=0,0l08>p0 ='\/Jck'l0 =0,005 1-1 2 1.8 3 2-2 3-3
2 22 4
300·554
p' 2 . 254 o 0031 '~rt;=r--~
00

300-554 '
2<!>10 7
2 is
3 2 22 5
k = 1,3 - pentru deschideri marginale o o
~
~"'
~
?<1>1?w 2<!>10 7 '-O
2<!>10 7

(i)d mox
= 1,3[11+1,5.J25. o,oo5 + -1...s.
0,0108-0,0031 12
0,0031J=15,35
0,0050
3<p22 1 3<!>22 1
2<!>22 2
3<!>22 I
'--\---\----" 2 22 2

bo,,i
30

secţiuni T la care aplică cu coefic'ient de reducere 0,8

30 30
pentru = 8,6 > 3 se
4-4 Beton C25/30 XCl
600 1<!>1:2_@
(!.__) =
d eff 554
= 10,8<15,35'0,8=12,28 Otel 8500 (B)
Cnom=35 mm
Detaliile de armare pentru grinzile principale se prezintă în figura 7.43. Cv=25 mm
~c=lOmm
agregat maxim ag= 16 mm
25 ciment CEM II A-8 32,5 R,83
@ <!>10 L=2.05 m

Figura 7.43 Plan cofraj şi armare grindă principală

258 259
7.1. 7 Stâlpul central 3 350
EIY = 0,041·8847 00 · ' + l · 200000[2·113·(300/2-31)2].2=1,67·1012 N/mm2
12
În urma unui calcul static automat au rezultat următoarele valori de calcul ale solicitărilor (fig.
7.44) în starea limită ultimă (SLU): Pentru stâlpii contravântuiţi (în cazul de faţă pereţi laterali având stâlpişori din beton armat)
+9,0kNm lungimea de flambaj pe cele două direcţii se determină cu relaţia (IV.4):
- nodul inferior (D): NEd = 629,6 kN; M 0 Ed, = ±3,5 kNm; MoEd Y = {
· · -7,3kNm
+14,8kNm
10 , = 0,5. /
'
(1 + 0,45k +kl)î(1 + 0,45k + k2)Î
1 2
=
- nodul superior (B): NEd = 619,7 kN, MOEdz =±6,92kNm, MoEd, ={
· · -18,0kNm
67
= 0,5 · 3550 (1 + O,l J(1 + 0,0 J = 2051 mm
iar în starea limită de serviciu (SLS) pentru combinaţia cvasi-permanentă: 0,45 + 0,1 0,45 + 0,067
- nodul inferior (D): MoEqp,z = 1,91 kNm, MoEqp,y = 5,46 kNm 10 ,y =1949=
.

- nodul superior (B): MoEqp,z = 3,83 kNm, MoEqp,y = 10,94kNm. k1 = 0,1 nodul inferior încastrat
Rotirea nodului corespunzător momentului de calcul (SLU) pentru cele două direcţii: B EI 071·10-3 233·1012
Bz = 0,71·10-' rad k2 ,,= .Ad ·-z= ~92·10 6 • ,3550
z '
°' 067

By = 0,27 · 10-3 rad o 27 .10-3 167 ·1012

k:2 = ' 6
' o 0086
Valoarea finală a coeficientului curgerii lente pentru beton C25/30, t0=30 zile, umiditatea " ,
148·10 3550 '

mediu1Ul. 500/ .h 2A.

/o ŞI 0 = - ' = (
2. 300. 350) = 162 = , se obtme
. cu ajutoru
. 1 fi guru
.. 2 . 1: Stabilirea valorii limită a coeficientului de zvelteţe:
u 2 350+300 '
qi(oo,t0 ) = 2,6 A= 1 = 1 = 0,778/ )
1+0,2. \11,ff 1+0,2·1,43 /0,723 1 d d. t"
pe ce e oua !fee n
Durata de acţiune a încărcărilor se poate lua în considerare pentru valoarea efectivă a
coeficientului curgerii lente determinată cu relaţia (IV.9):
B = .J1+2w = .J1+2 · 0,395 = l, 33}{
122
_ ( )MOEqp _ 3,83 _ 0J =
N Ed 619,7·103 =o 395
\Veff,z - \V oo,t0 - - - 2,6-- -1,43
MOEd 6,92 z f cd ·b·d 16,67. 350. 269 '
3
10,94 ' OJ = NEd 619,7·10 0,388
\Ve" y = 2,6-- = 1,92
•»• 14,8 y fcd ·b·d 16,67 ·300·319
Se determină rigiditatea nominală cu ajutorul relaţiei (V.1 ): C, =1,7+~=2,21; Cy =1,7+
73
' =2,19 (fig. IV.3a)
6,92 14,8
K = k 1 • k2 1,12 · 0,106 0,049 ; K = 1,12 · 0,106 0,04 l
c,z 1 + \Veff 1+1,43 c,y 1+1,92 '· =20·A·B·C 20 0,778·1,338·2,21 77 ,44
'~•m,z ,J;;. .Jo,353
k1 = ll: vw
vw [25 = = 1,12; k1 = 0,3 · n = 0,3 · 0,353 = 0,106 < 0,20 1. = 200,723·1,122. 2,19 59 8
'~•m,y .Jo,353 '
N 617,7·10 3
n= Ed 0,353
A, · fca 300·350·16,67 i = rr=_h_= 300 =866=· i = 350 =101=
z ~Â, Fii Fii ' ' y Fii
Ea= E,,,, = 31000 - 25833N/mm2 2051
c YcE 1,2 A, = la, = = 23 7 < 1 = 77 4 7
z iz 86,6 ' "'1.1m,z '

E = E,a 25833 10631N/mm2; E - 25833 8847N/=2 10 1949

cd,effe 1+ m 1+1,43 cd,eff,y - 1+1 92 A,= )' = =1929< 1. =598
fef{,z ' y iy 101 ' "l-Jim,y '
A,, = 6·113 = 678 mm 2, (6012)
678 Deoarece A, < Aiun efectul de ordin doi se poate neglija la verificarea secţiunii stâlpului.
p = - 0,0065 > 0,002
300·350 Efectul imperfecţiunilor se consideră sub forma unei excentricităţi adiţionale care se
determină cu relaţia simplificată.
EI,= K, · E,d.eff ·I,+ K., · E, ·I., =
350 300 2051 1949
= 0,049·10631 · ' + 1·200000[3·113 · (300/2 - 31)2]. 2=2,33·1012 N/ mm2 e,., =--=5,13 = ; e,.Y =--=4,87=
12 . 400 ' 400

260 261
 Momentul de calcul corectat cu excentricitatea adiţională se obţine cu relaţia: M Rd,z =}.,. hd · !;(1- 0,5/l · q)b,d; + A,2 · 0",2(d - dz)- NEd · Y,1
. _,>J,d =
3
MEd,y =MoEa,y + e;,y · NEa = 18,0 + 0,00487 · 619,7 = 21,02 kNm li _sc„ 3 (q-d2 jd)_3,5·10- (0,501-4lj259) 435 _ . _,
242 10 218 10
ţ
2
' - - 0,513 ' E_, 200000 '
cu care se determină coeficientulµ şi cuv, d 1/h se intră în diagrama din figura 3.6b:
u.„ 2 = fyd = 435 N/mm2
M~d,y
6
µ= = 21,02·10 _
0034 h
by · hy ·ha 300 · 350 2 • 16,67 ' Y<1 = -d1 =150-41=109mm
3
2
V=; NEd 619,7·10 MRd,z = 0,8·16,67 · 0,513(1-0,5 · 0,8 · 0,513 )350·259 2 +3·113 · 435(259-41)-
0,354
by . hy . hd 300. 350 · 16,67
-619,7·10 3 ·109=92,26·10 6 Nmm = 92,26 kNm
~= d 2 =~=0117 MRd,y = 0,8·16,67. 0,501(1- 0,5. 0,8. 0,501)300. 309 2 +2·113. 435(309-41)-
hy hy 350 '
-619,7·10 3 ·134=96,34·10 6 Nmm = 96,34 kNm
se obţine OJtot =O, deci stâlpul se armează constructiv (fig.7.44).
MEd,zJa„ +[MEd,yJ"" =(10,lOJl,17 +(21,02]1,17 =0,244<1
3
0,lNEa 0,1·629,6·10 mm2 [ MRd,z MRd,y 92,26 96,34
145
A,,min =max fya 435

6\b12
10,002 ·300 · 350 = 210 mm2
A,"ff = 6·113 = 678 mm > A,,min = 21 Omm
2 2
Armătura transversală
- în afara zonelor de
din bare 06 se va aşeza la distanţa:
legătură:
20·12 = 240 mm
scl =200mm< {
400mm
Stâlpul se verifică şi la compresiune excentrică oblică:
3
- în zonele de legătură cu fundaţie sau cu grinda principală:
NRd = b · h ·ha + A,,tot · fyd = 300·350·16,67 + 6, 78 · 435 = 2045,3·10 N scl =100mm<0,6·240=144mm
NEa = 619,7 =0303=:-a =117
N Rd 2045 ' 3 ' " ' 7 .1.8 Fundaţia

MEd,, =MoEd, .
. +e;, · NEa = 6,92 + 0,00513·619,7=10,10 kNm Pentru fundarea stâlpilor centrali s-a adoptat soluţia de fundaţie izolată elastică tip talpă de
Momentele încovoietoare capabile MRd se obţine cu ajutorul relaţii 3.1 şi 3.2: pentru A.<1 = A, 2 beton armat de formă prismatică.
Elementele necunoscute ale fundaţiei sunt dimensiunile geometrice (L, B şi H), precum şi
(fig. 7.45) şi c„ ,,,,„1 = 25 mm (pentru etrieri 06 c„ ,,,„"' = 25 - 6 = 19 mm< c„ m,dw· = 15 mm).
armăturile din talpă. Conform prevederilor [27], dimensionarea fundaţiilor se face prin metoda
0 0 0

c„0 „„„1 + ~ = 25 + ; = 31mm<a=40 mm (rezistenta la foc R120) => c,1 = 35 mm

1 presiunilor convenţionale. Pentru un teren de fundare din argilă prăfoasă-nisipoasă cu plasticitate
mijlocie (lp = 16%; e = 0,7; I,= 0,5) presiunea convenţională este:
;y
,:.,y
AJ2 As1 Pco"' = 275 kN/m 2

Predimensionarea se face pentru ipoteza de încărcare cea mai defavorabilă:

B. L ~ l,50Nea 1,50 · 629,6 = 3 43 m1
Pconv
275 '
Deoarece momentele încovoietoare la baza stâlpului, pe cele două direcţii, au valori apropiate
·+· se admite pentru raportul dintre laturi Lj B = 1,0.
44
Dimensiunile fundaţiei rezultă (fig. 7.46):
7~/
'' d2=3l
300 ·.. As'
!~3500+400-(600/2+50)~3550 m L = B = ..j3 43 = 1 852 => L = B = 19 m
' ' '
Figura 7.44 Stâlpul central Figura 7.45 Determinarea momentului Hmin =300mm=0,3m} _
=:-H -0,55m
capabil pe direcţia z H I L::; 0,29

N 619,7 ·10 3
q, = Ed 0,513
;J,. ha ·b, ·d, 0,8·16,67 ·350·(300-41)
3
!; = 619,7·10 -0501
y 0,8·16,67·300·(350-41) '

262 263
 placa de beton armat e = MEd.fz 5 45
cu fibra dispersa- ' =O 0069 m
z NEd,f 792,5 '
pat de balast
!talpa fundatiei e = M Ed,Jj>
13 68
' ~O 0173 m
-/--
300 'beton de egalizare y NEd,f 792,5 '
- _!_0.00
'~--~ ,. e e 1
/ / / .. /

--~~~---,_.'j
\)
-

·\___,,: /-\ „~„ ,--'\

!

-
00 --'-+ __)'_ = 0,013 << - = 0,167
L B 6
tY
/ \ ( >( ) .' /~.46 <~> "-.---j
N'
N'

··L·r:\C'./( ;

"'
~

"'
'/ z

-r~~;.05 -,
o'
y')=---
L=l.90 ----,/-

Figura 7.46 Fundaţie izolată elastică sub stâlpul central I

I i
' I

Cu adâncimea de fundare: ;
L°"l.9 ·~--- ;

Dl = 0,4 + 0,55+0,1=1,05 m .Figura 7.47 Excentricitatea forţei axiale şi presiunile în colţurile fundaţiei
se calculează capacitatea portantă a terenului pentru D f < 2,0 m şi B > 1,0 m : Calculul presiunilor pe talpa fundaţiei în cazul în care aceasta nu se desprinde de pe teren
Pco11v = P conv + CB +CD
(efortul axial acţionează în interiorul sâmburelui central) se face cu relaţia:
cB = p'°'" ·K1(B-1) = 275·0,05(1,90-1,0)=12,4 kN/m
2
Pi,•
= NEd.J
L ·B
(l +
-
6e,
L -
+ 6eY
B
J
c =
D Pconv
.n14-~=275:l,0 54- 2 =-653kN/m
'
2
= 2195 ( 1 + 6·0,0069 + 6·0,0173J= 279 ,3 kN/m2
Pi ' 19 19
p, 0
= 275+12,4- 65,3 ~ 222,0 kN/m 2
,,,,
' '
Se verifică dacă dimensiunile alese pentru fundaţie corespund pentru încărcarea verticală = 2195 ( 1 - 6·0,0069 + 6-0,0173J= 226 ,7 kN/m 2
totală (suprastructură+ fundaţie): p, , 19 19
' ,
NEdJ =NEa +re ·G1 +rQ ·Q,
= 219 5(1- 6. 0,0069 6. 0,0173] = 202,73 kN/m2
- greutatea fundaţiei şi a straturilor aflate deasupra p3 19 19
'
, '
G1 = 1,902 • (0,10 + 0,55)· 25 + (1,90 2 -0,34 · 0,39 )· 0,18 · 25 +
= 2195 ( 1 + 6·0,0069 6·0,0173J= 217 ,2 kN/m'
+ (1,90 2 -0,3 · 0,35 )· 0,22 · 20 = 89,75 kN p, ' 1,9 1,9
- încărcarea telmologică care acţionează pe pardoseală la cota ±0,00
2
Q, = (1,90 - 0,39 · 0,34 )· 8 = 27,82 kN ., Se verifică presiunea maximă în combinaţia fundamentală:
2 2
NEd,f = 629,6+1,35·89,75+1,5. 27,82 = 792,5 kN P;,mex = 279,3kN/m <1,4 Pcm.v = 310,8 kN/m

792 5 Pentru calculul momentelor încovoietoare în fundaţie se consideră secţiunile de încastrare de

=NEa,J= , =2195kN/m2 < =222,0kN/m' la baza stâlpului şi presiunile pe teren pe suprafaţa delimitată de laturile tălpii şi planul de încastrare
p B·L 190·190 ' p'°'"
' ' considerat (fig. 7.48).
Se determină momentele de calcul pe cele două direcţii principale, dacă forţele orizontale la a). Calculul simplificat al momentului încovoietor (nu s-au redus presiunile aduse de straturile aflate
încastrarea stâlpului în fundaţii sunt HEd,z = 3,0 kN şi HEa,y = 7,34 kN. deasupra fundaţiei) în talpa fundaţiei se face cu relaţiile:
2 2 2 2
MEdJ =MEd +Hea(H +0,10)
M 0
_
0
=B p 0 /
; +(p1 -p0 )1; ] =1,9[ 243,3·~+(279,3-243,3)-'.3
O8 O8 ] =162,5 kNm
M Ed,ft = 3,5 + 3,0(0,55 + 0,1O)=5,45 kNm [

2
MEd.fv = 9,0 + 7,34(0,55+0,10)=13,68 kNm _ . p1 + p2 • l~ = 19 . 279,3 + 226,7. 0,775 144 ,4 kNm
cu care se obţin excentricităţile (fig. 7.4 7) Mb-& - L 2 2 , 2 2

264 265
 Conturul de calcul de referinţă u 1 , se consideră la distanţa 2d faţă de aria încărcată (fig. 7.49).

I
I -- ' ---- ' --
_L _ _ _ _ L

I ' '
,' : ~~'

w-=- -=- -=- :

A ... __ / : ~Y. ' '
' ' '

i -b- -=- -=- -=- \ ~---t--------f-"--"--"t

'
'1--,~.-V- - - - - - - t - - - 1'
'

'
'
'
'
'
''
I
"'
"' °' -
o

I '
' '
'
' ~
t-
I 'Jh '
t-

I
p,
~------;o-
1,=o.s a I -
2d=980
L= l. 9 ~--
80 30 80
190

Figura 7.48 Secţiunile de încastrară de la faţa stâlpului

Pentru fundaţie se consideră clasa de expunere XC2 la care corespunde clasa minimă de beton
C25/30. Se va arma cu oţel clasa S500.
1· d
c„0 ,,,= 50 mm> cm,~+ L'>c,01 = 40 mm (vezi punctul 5.1.1.2)
d, = 550-50-10/2 = 495 mm Figura 7.49 Stabilirea conturului de calcul
dY = 550-50-10-10/2 = 485 mm
După cum se observă perimetrul de bază este în afara fundaţiei, de aceea se aleg două
162,5·106 perimetre în interior la distanţă l ,5d şi d faţă de aria încărcată (suprafaţa stâlpului).
µ, = 1900. 4952·16 67 0,021=:>w,=0,0212
, u 2 = 2(300+ 350+Jr·1,5 ·490)= 5916 mm~ 5,9 m
16 67 u3 = 2(300+ 350+ Jr ·490)= 4377 mm~ 4,4 m
As,z = 0,0212· 1900 · 495 . , = 764,0 mm2 >As,mm. = 0,075·1900 · 495 = 704 mm'
435 2 6 2 2
A"'" =300·350+2·735(300+350)+7r·735 =2,76·10 mm =2,76m
9 25
"IOl200m
'f'
As„zeff =(I 00- , 0 +1J·785=785mm'
' >As,z A"'·' = 300 · 350 + 2 · 490(300 + 350)+Jr· 490 = 1,750·10 mm = 1,50 m
2 6 2 2
200
6 La străpungere se consideră doar solicitările de calcul (forţa axială) la nivelul încastrării
144 4
= ' ·1° - o 0194 =:> {j} =o 0198 stâlpului în fundaţie.
µy 1900. 485 2 ·16,67 , z ,
VEd(NEd )= 629,6 kN
16 67
A = 0,0198·1900 · 485 ' = 699,2 mm2 >A . = 0,075·1900 · 485 = 691 mm' Valoarea de calcul a forţei de străpungere se poate reduce, în cazul fundaţiilor izolate
"Y 435 '·= (re!. 3.146), cu reacţiunea solului aflată în interiorul conturului de calcul considerat. Norma
r)I0/200 m A.,,yeff = 785 mm'> A,,y germană DIN 1045-1 admite o reducere doar cu 50% dacă unghiul peste mai mic de 45° (fig. 7.49).
b ). Verificarea la străpungere se face considerând o singură înălţime utilă (valoarea medie a celor 629 6
= ' = 174 4 kN/m'
două înălţimi utile): Pmed 19·19
, , '
d, +dy 495 + 485 =
d,„=--~
,„ 2 490 mm VEd,"d = VEd - Pmed · 0,5 · Âat,2 = 629,6-174,4 · 0,5 · 2,76 = 388,9kN
2
Această verificare este importantă mai ales când nu se respectă valorile limită date de [27]
pentru raportul HIL.

266 267
 !

în care Z; 00'. 0,95 · d

<n
T
00 <n
.,,. <n
6 o~
li li
"O ""
-'i.-

,5Acrtpmcd 190
Figura 7.50 Stabilirea valorii de calcul a forţei de străpungere x=hr/2=0,275
' _,

U~ -1~
Deoarece reacţiunea din reazem este excentrică (NEd, MEd) în raport cu conturul de calcul,
efortul unitar maxim de străpungere se determină cu relaţia (3.133).
l -------------------

VEd = /3 VEd.>ed = 1,15. 388,9 188,33 kN/m' R=(279,3+271,7)0,275·1,9/2=143,94 kN

u, ·d 5,9·0,49
În care~ s-a determinat în mod simplificat (vezi fig.3.62) dar acoperitor. Figura 7 .51 Ancorarea barelor
Se determină capacitatea portantă la străpungere a fundaţiei fără armătură specifică cu relaţia
2
(3.148). A,y =785 mm
0,18 3
CRd ,=--= 0,12 rr = F, 244,9·10 = 3 l 2 N/mm'
, 1,15 ' A,y 785 I
I
k = 1+~200=1 +~200 =164< 2 · f,,d = 2, 7 pentru C25/30 şi aderenţă bună
d 490 ' 312
lh.,·qd =025·'"·
,
rr, =025·10-
'I' f, ' 2 7 =289mm
= = 785 =o 84 .10-3 bd '
11

p„ Piy 1900 · 490 '

<x=275mm
p, = ~ p„ · Piy = ~ o,84 2 -1 o-' = o,84. 10-3 lhd =a,· a 2 • a 3 • a 4 • a 5 · l,_,.qd = 0,7 · 289 = 202 mm{ l _ 1
> bd,rn.in - 00 mm i,,
rr,P =O (fără forţa de precomprimare sau alte forţe exterioare în planul fundaţiei)
a 1 =1,0
VRd,c= CRd.c. k. (100. P1. hk )Yi. 2d = a 2 =1-0,15(50-10)/10 = 0,4 :::::> a 2 = 0,7
a a 3 = a 4 =a5 =1
2 490
= 0,12·1,64(100· 0,84 -10-3 · 25(3 · · = 0,336 N/mm' = 336 kN/m' Armăturile de rezistenţă se pot lăsa drepte, dar pentru a respecta normativele din ţară se vor
1,5. 490 prevedea la capete ciocuri drepte (fig. 7.52).
Vffilll. =O ' 035·1 ' 64Y, · 25Y, =O ' 368 N/mm2
2
VEd = 188,33 kN/m' < VRd,c = 368 kN/m
Pentru conturul U3
VEd •..ed = VEd - Pmed • Aat,3 = 629,6-174,4·1,50 = 368,0 kN

368
V = 115 · ,0 196,3 kN/m' < VRa,- = 336·1,5 = 504 kN/m'
Ed ' 4 4 · 0 49 ,
' '
VRd.m.x = 0,5 · v · hk = 0,5 · 0,6(1- ;~O)· 16,67 = 4,37 N/mm' = 4370 kN/m 2

VEd,red << VRd,max

c). Ancorarea armăturilor se face la o forţă de întindere (fig. 7.51):

F =R-~=14394·
8
0, 0 =2449kN
' Z; ' 0,95 · 0,485 '

268 269
 7.2 Planşeu curent din placă armată pe două direcţii şi grinzi
7.2.1 Date de proiectare

Se cere reproiectarea planşeului intermediar de la exemplul 7.1 în varianta cu plăci cu

dimensiuni 6 x 6 m (figura 7.53):
- pardoseală din mozaic pe şapă gk = 0,94 kN/m 2 ;
- încărcarea tehnologică qk = 8,0 kN/m 2 ;

- rezistenţa la foc 60 minute R60;

- clasa de expunere la condiţii de mediu XCI;
- beton clasa C25 /3 O;
..L Ei - oţel tip PC52 .
o N
00
!::' ,..;
"' ~
V)
N
"'
-&

8
~
- -
V)
00
N
-&
"'
8

. „
c ' ii@!

I
t~Cil,__s=o'------+t1=sF1 1s~,~---'"'so"-----=-(-O~
+. El
Ei I "'r--
+t_ _ _ ____,Le::=:.iJ"'9"'0
. _ _ _ _ _ ,_
sectiunca 1-1
o
"'-
~
.,, N

I!.,
"-GRI 25x50 '-GRl 25x50
I
.--"
I I I
Inx,1=5,725 m lnx,2=5,75 ITI lnx,2/2 I
GO
®-§ - .. '
(3) Etr. <1>6/!0-20 L=l.20 m '-GR2 25x45 '-S 35x30 \S 35_)(30
l
,....
00
I
·Beton C25/30, XC l pt. sta Ip
!
XC2 pt.fundatie I El I I
Ei I
~. ~
,_ ·-
f-~

~-f- ~- . -
Otel S500
Cnnm=30 llllll in stalp
o
ţ
.,,"'I!.,
N
r--

Coom=50 mm Îll fondatie I .--" I I

f-f-
I
pere ·din zidar ic de caramida I
,....
00
I I Cil, pisori din beton annat

[@ A ·~

T=60m
i ~---·············--'------- T=60m T/2

1------~'-'-"------+
190
Figura 7.52 Armare stâlp şi fundaţii Figura 7.53 Planşeu intermediar din placă şi grinzi

270 271
 Rezistenţele betonului: .fck = 25 N/mm2 fcd =ace fck = 16,67 N/mm 2
; ,
( a,c = 1, Yc = 1,5)
- starea limită de serviciu (SLS)
Y, combinaţii caracteristice: g" = 5,19kN/m 2
2
fc,d = 1,20 N/mm ; ferm= 2,6 N/mm 2 • qk = 8,0 kN/m
2

2
Rezistenţele oţelului: J;,k = 345 N/mm
2
; f,d = {;~ = 300 N/mm2 , pentru rjJ ~ 28 mm
p = 13,19 kN/m

' combinaţii cvasipermanente: gk = 5,19kN/m 2

pentru r/J~l4mm.
2 2
f,, =355 N/mm ; f,d =309 N/mm , 2
rp2 • qk = 0,8 · 8,0 = 6,4 kN/ m
2
7.2.2 Placa p = 11,59 kN/m •

7.2.2.1 Evaluarea acţiunilor

7.2.2.2 Calculul static
Grosimea păcii trebuie să respecte următoarele condiţii (fig. 7.54):
l6000 Stabilirea deschiderilor de calcul s-a făcut în conformitate prevederile din anexa II.
h1 2-=--=150mm
40 40 l,ff = l„ + a1 + a2
având în vedere încărcarea variabilă destul de mare de 8 kN/m, se alege o grosime de hi= 170 mm. 300 170
a,x. =a„' =a1.y =a2,, =min( 2 ; 2 )=85mm
a) 1'.ţ b)
l„, = l„x,I = 5725 mm
r-m~-----.~m~---~m=s-___:
l,", 2 = 5750 mm
I
l,ff,xl = l,ff,y = 5725 + 85 + 85 = 5895 mm~ 5,9 m
l b
I l,ff,x 2 = 5750 + 85 + 85 = 5920 mm~ 5,9 m
I A = l,JJ,y /lcff,x = 1,0 =>armare pe două direcţii.

Calculul eforturilor se face în domeniul elastic pentru plăcile continue alcătuite din panouri
egale dispuse pe două rânduri solicitate de acţiunile permanente şi variabile aplicate uniform
distribuit după schema de încărcare din figura 7.54.
pd '= gd + qd/2=7,0+12,0/2=13,0 kN/m
pj'= qd/2=12,0/2 = 6,0 kN/m
P" = gd + qd = 19,0 kN/m
g" =7,0kN/m
Figura 7.54 Momentele încovoietoare în a) secţiunile critice după cele două direcţii, b) schemele de
Momentele încovoietoare maxime în secţiunile critice se determină cu relaţiile din anexa VIII:
încărcare
- în câmpurile din colţ:
• Valorile caracteristice ale încărcărilor: Mx = MY = l~(a 4 pd'+a1 pj')= 5,9(0,02692·13,0+ 0,03646·6,0)=19,8 kNm/m

- greutatea proprie a plăcii 0,17 m · 25 kN/m3 =,4,25 kN/m2 - în câmpurile intermediare:

- greutatea pardoselii din mozaic pe şapă 0,94kN/m 2 Mx = l~(a,pd '+a1p/')= 5,9 2 (0,02268·13,0 + 0,03646·6,0)=17,88 kNm/m

g, = 5,19kN/m 2 M, = l~(f35 p/+/J1 p/')= 5,9 2 (0,01977·13,0+ 0,03646·6,0)=16,56 kNm/m

- încărcarea tehnologică qk = 8,0 kN/m 2
• Valorile de calcul ale încărcărilor:
- starea limită ultimă (SLU), gruparea fundamentală
gd = Ya · gk = 1,35 · 5,19 = 7,0 kN/m 2
qd = YQ · qk = 1,50·8,0=12,0 kN/m2
Pd = gd + qd = 19,0 kN/m 2

272 273
 -- ---- - -- - - -- - - - - - - --- - - - -

- câmpul 5:
17,88·106
µX= 103 . . 0,0510 => OJX = 0,0524
Forţele tăietoare se obţin în mod acoperitor considerând plăcile 4 şi 5 individuale: 1452 16,67
2
- pentru mijlocul laturilor simplu rezemate: A'"= 410mm /m, !/Jl0/30 + !/J8/30, A,_,JJ = 429 mm'
1 1 16,56' 106
V. =--pd ·l,11 =--19,0·5,9 =40,6kN/m µX = 3. , •l 6, - 0,0545 => OJX = 0,0564
2,76 2,76 10 135 67
1 1 A„ =410mm 2 /m, !/Jl0/30+!/J8/30, A,_,JJ =429mm2
V, =-pa ·l,JJ =-19,0·5,9 = 36,88 kN/m
3,04 3,04
- pe reazem (dx = dY = 145 mm)
- pentru mijlocul laturilor continue: 33 ,0 7 · l0 6
1 M Ed,a = =O 0944 => m =O 0992
V,= V, <tg = ~19,0 · 5,9 = 57,19 kN/m µo= µa= b·d 2 ·J~ 103 ·145 2 ·16 67 ' 0
'
r '
' 1,96
A, = 776 mm' /m,
0
!/JlO/lS +!/Jl0/30, A,,,JJ = 785 mm'
l
v;, = v;, 'J, = v;, '„, = --19,0
2,11
· 5,9 = 53,13 kN/m 27,56·10 6
µ6 = - 0,0786 => m6 = 0,0990
103 · 145 2 · 16,67
7.2.2.3 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă A,6 = 774 mm 2 /m, !/Jl0/15 + !/Jl0/30, A,_,JJ = 785 mm'
Stabilirea înălţimilor utile pe cele două direcţii: 41,34-10 6
µ, = 103·145' · 16,67 0,0118 => m, = 0,126
dx =hi -cnom -<P,1xf2=170-20-10/2=145 mm
-----" 2
A."= 986 mm /m, !/Jl0/15 + !/Jl0/15, A,,,JJ = 1046 mm'
dy = hf -cnom -<P,1x -!/J,1y/2=170-20-10-10/2=135 mm I
Verificarea la forţa tăietoare maximă de calcul pentru un reazem intermediar:

l
!/J, = 10 mm .rj i-dl
cmin =max 15-5=10mm
lOmm
~--;----.;==-.;;;c=-~.1 ~
-----"\
VEa,na =57,19-19(0,085+0,145)=52,82 kN
VRd,c= CRd,c ·7]1 ·k(lOOp, · J,kfb:d =0,12·1,0·2,0(100·0,0072·25[' ·10 3 ·145 =
cnom = cmin + 11c,ot = 10t10 = 2b mm = 91,11·l0 3N=91,11 kN
Conform tabelului 6.6 distanţa minimă până la centrul de greutate a armăturilor de rezistenţă 7] = 1,0
este amin = 1Omm. Dacă se adoptă o armătură cu diametrul de 1O mm distanţa efectivă până la c =0,18=0,18=012
centrul de greutate rezultă Rd,c j '
r, ,5
a,JJ = cnom,,JJ + !/J,/2 = 20 + 10/2 = 25 mm> amin = 1omm
K=l+ {200 =1+) 200 =2,17>2=>k=2,0
Secţiunea de armătură întinsă pentru plase legate din bare, rezultă după cum urmează: 'VT 145
046
- câmpul4: p, = A,, = \ = 0,072 < 0,02 (conform figurii 3.19 pentru toate armăturile de la
MEd,x =MEd,y =l9,8kN b·d 10 ·145
partea superioară a plăcii)
MEdx 19,8·10 6
µ - ' - 0,0565 => mx = 0,0582 vRd,cmin =Vmin. b' d = 0,035. ky, f,ky, 'b. d = 0,035' 2y, . .J25·10 3 ·145 = 71,77 kN < VRa,,
X b•dX2 •fcd -103 •145 2 •16,67
-

VEa„,a = 52,82 kN < VRd.c = 91,11 kN

16 67
A =m ·b·d ha =00582·10 3 ·145 309
• =456mm'/m
,,X X X /"
J yd
'
Verificarea la forţa tăietoare pentru un reazem marginal:
!/Jl0/15 A,,,JJ = 523 mm' VEd na = 40,6 -19(0,085 + 0,135) = 36,42 kN
MEd,y 19,8·106 0,5 ·523
= 0,065 ::::> Wx = 0,0673 p1= _13 0,0019 < 0,02 (pentru 010/30 la partea inferioară a plăcii şi ancorate cu !bd)
µX= b·d2 • {" 3 103 5
10 .1352 · 16,67
f'i'"·' = 0,12 · 1,0 · 2,0(100 · 0,0019 · 25 f ·10
y Jcd 3
-145 = 54,43 · 103 N = 54,43 kN
16 67
A =m ·b·d ha =00673-10 3 -135 • =490mm2 /m
'·Y y y I"
J yd
' 309 VRd,cmin = 0,035. 2y, . .J25·10 3 ·135 = 66,82 kN < Vi<d,c
!/JlO /15 A,_,JJ = 523 mm' VEd"''d = 36,42 kN < VRd,cmin = 66,82 kN

274 275
 , I

Ancorarea armăturilor de rezistenţă: 172 5

lb ,qd = 0,25·1' u"d = 0,25·10. ' =160 mm
- pe reazemele intermediare (fig. 7.55): . !bd 2,7
1,3 IM
!bd= a 1 ·a,· a 3 • a 4 · a 5 ·l&„·qd= 0,7·160=112mm>lb,min=100 mm
1 1w=340 nnn '
242kN
----- - -·--- - - -----------,,·1- - - - - - -- - - - a 1 =a, = a 4 = 1,0
' .·
a =1-015· 30-l0 _07
2
'1O '
a 5 = 1,0 doar pentru că a2 , a3 , a5 trebuie să fie sub O, 7
110 l&,„ff = 300 - 40 = 260 mm> !bd = 112 mm.
Armarea plăcii planşeului se prezintă în figura 7 .56.

11<
572515=1145 mm
c
- ·--

, ·--·--·--

-
Rep. 4<j>6/m1
I
I
o
Ei o
o"'
'°~ I1 l I
o ".!

lj~ :1
Figura 7 .55 Stabilirea lungimii barelor de rezistenţă pe reazemele intermediare ~ o

!bd = a 1 • a 2 • a 3 • a 4 • a 5 ·l b,„qd= 0,85 · 400 = 340 mm> lb,min I 'I~.;$>

I I
a 1 =1,0
a 2 =1-015· 20-lO =085
' 10 ,
B "'
N
o
~
.,-,

-
Rep. 4<il6/ml
·~ "'
.v'>
+------+
·-I "'
o

El
a,= 1
a 4 = a 5 =1,0 Ei
I il~ I 1
11
o o o o
o
"'
~ "' ~ ".! ".!
= 120 mm)
0,3lb,„qd
'° 11
li
...1
o~
o

1 . 30 1 30
o 00

lb,min =max lOrp = 100 mm => lb,min = 100 mm

A-<,eff
lOOmm
!
= 1046 mm 2 2rpl0/30 + rpl0/15
I J0/3Q
8/30

T/2
,; = A"'·'ff · fy„ = 1046 ·309 =O 167
b. d.},,. f 103 • 145. o' 8·16 ' 67 ,
M Rd =},,,
cd
f„„ . ,;(1- 0,5A..,; )b. d 2 = 0,8·16,67. 0,167(1- 0,5. 0,8. 0,167 )10' · 145 2 = CD
Figura 7.56 Armarea plăcii planşeului
= 43,70 · lO'Nm = 43,70 kNm
F = MRd = 43,70 0,125 7.2.3 Grinda transversală GR1-25x50
& z , , ,
145-08·05·0167·145 7.2.3.1 Evaluarea încărcărilor şi calculul static
Ad,eff =784,5mm 2 (rp10/30+rpl0/15 ), q=0,125, MRd =33,3kNm, F, =242kN
• Valorile caracteristice:
- pe reazemele marginale: - greutatea proprie grindă g 1k = 0,25(0,5 - 0,17) · l · 25 = 2,06 kN /m
3
F = VE„ ·a1 +N
E Z Ed
= 40,6·10 .135
0,9·135
45,11 kN - greutatea proprie placă şi finisaje g 2 , = 5,19 · 2 · J'i = 31,14 kN/m 2

în care: NE„ =O şi a, = d = 135 mm - încărcarea tehnologică qk = 8 · 2 · 6/2 =48,0 kN/m'

FE 45,11·10 3 • Valorile de calcul:
u,„ =~ , 172,5N/mm' (rpl0/30)
sl,eff 261 5
g 1,d = 1,35 · 2,06 = 2,78 kN/m

276 277
 2
g,d =1,35·31,14=42,04 kN/m
Se acceptă o redistribuire a momentului încovoietor maxim de pe reazem cu 15% (vezi pct.
qd =1,50·48=72,0kN/m' 1.9.1.1)
M Ed.B = 0,85 · 333,23 ~ 283,25 kNm
Încărcările transmise grinzilor de către plăcile armate pe două direcţii încărcate uniform
distribuit se determină prin împărţirea plăcilor în triunghi (fig. 7.57). după care se verifică dacă momentul din câmp nu rezultă mai mare decât cea maximă din calculul

~
a)
elastic (fig. 7.59).
Se reduce momentul la faţa reazemului
,' ,GRl
.· o15 2
I MEd.Bnd = 283,25-227,1·0,15 + 2,78 ·--"z+ 5,7 · 0,15 · 0,15 · 0,05 = 249,22 kNm
g
,,, 114.4 kN/m

5.7
'-' Ig-1/m
r"'---,-1'--;---'!-----,--'l'~-l...,~~+-~.--''--;----,---"i '\ MEd.B=

_d283.25kNm
~"'.,.__ _ _ _ _ _~_c_n=_-·_6._0_m_ _ _ _ _ ___,,~
6,00 612 <'i
"' o
Figura 7.57 Încărcările transmise de plăcile armate pe două direcţii

La stabilirea deschiderilor de calcul se ţine cont de prevederile din anexa II.:

L, = 6000-2·3_%5700 mm

.. (30 , 45) =6000mm= 6 m

L,ff=L,+a1 +a2 =570p+2mm 214.86<Mm„=243.21 kNm
2 2
Diagrama momentelor pentru cele trei ipoteze se prezintă în figura 7 .58a, iar pentru forţa Figura 7.59. Redistribuirea momentului de pe reazem
tăietoare în figura 7 .58b.
333.33 kNm 7.2.3.2 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă
233,25 kNm
Ip.I
\.232kNm Ip.II a) La moment încovoietor:
\ "\ Ip.III - - - Înălţimea utilă a grinzii se obţine pentru bare longitudinale 020 şi etrieri 08, respectiv pentru
\ \ .••
Redistribuire - - - o clasă de expunere XCI cu ajutorul tabelelor 5.1 şi 5.2 (fig. 5.1 şi 5.2)
\
\ ·,
\ .., cv = c .
llllil,
d ur +tic,o1 =15+10 = 25 mm
a) \--~-. - - ' - - - - - - - , - - - - -
41.20
\ cnom,s1 = c - b + tic,o1 = 20 + 10 = 30 mm} -
llllll, - 33 mm
\ .., â; cnom,sl =Cv +'"
Y'w =25+8=33mm
_..,,.Gnom sl -
'
.., .., \
/
/

~ ",__ / pentru un rând de armături longitudinale

.., ~ / "MEa.i=243.21 kNm
d =h- c"°m,d - </Jy, = 500- 33 - 2_% = 457mm

pentru două rânduri longitudinale

IT - ; __ri_--
<n

b) ~11 1 rT11 r +T-m--,--,-,--c-'1"1--,1-,--,'Tl-;J~

" 1 J f1TJTn 1 , <n
c)
'" +</J,121 )=500-33-30=437~440mm
d =h-81 =h-cnom,s1 - 1\lf's

• i I <')
'

-L _Lu "°
,! .,i I

..-< Se verifică dacă poziţia armăturilor corespunde pentru o rezistenţă la foc de R60. Conform
--- I N
tabelului 6.3 pentru o grindă continuă cu b ;:> 200 mm rezultă a= 12 mm< aeff = 43 mm pentru
Figura 7.58 Diagramă înfăşurătoare pentru a) moment încovoietor, b) forţă tăietoare
primul rând de armături.

279
278
 I I

În câmp grinda se dimensionează ca o secţiune T, iar pe reazem ca o secţiune dreptunghiulară Dintre cele şase bare din câmp, minim două bare se vor prelungi peste reazem, două se vor
ţinând cont de armăturile din zona comprimată. ridica, iar două se pot opri în câmp (reazemul central) sau se pot prelungii peste reazem (reazemul
Lăţimea activă de placă în câmp (fig. 7.60) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii (vezi marginal).
anexa II.). Se calculează momentul încovoietor preluat de armătura comprimată considerând cr, 2 = fy<1·
b,JJ '.'.: bejf,1 + betf,2 + bw = 2 · l 020 + 250 = 2290 mm 2
A, 2 = 2 · 314 = 628 mm
în care b,11•1 = b,JJ, 2 = 0,2 · 3000+ 0,1·0,85·6000=1110 mm> 0,2 · 0.85·6000=1020 mm d 2 =60mm; d 1 =60mm; d =440mm
7 I MRd, 2 = A., 2 · cr, 2 (d -d2 )= 628 · 300(440-60 )= 71,6·10 6 Nmm = 71,6 kNm
' •' ·~-----
Si/ / / ,_, I
ai / / -~_/c;il,~- MEdBred-MRd2 249,22·10 6 -71,6·10 6
o i . I µ= b··d 2 ·f . 0,2203 --+ q = 0,315
o' 250. 440 2 ·16,67
.,., '
li '
w cd
...ci 16 67
t,,„„~1020 A =A1Jfed .fe.b·d+A · cr, 2 =08·10· , ·0315·250·440+628=2168mm
sl (J" '=' s2 (J ' ' 300 '
sl sl

Figura 7 .60 Stabilirea lăţimii active de placă în câmp

Se verifică cu relaţia 3 .4 dacă supoziţia cr, 2 = fyd este corectă:
Se verifică poziţia axei neutre cu relaţia
60
b,JJ = 2290 = 9 16 > 5 35.10-'(0315- )
440
b„ 250 ' ' ' ·200000=397N/mm 2 > t;.d =300N/mm2
0,315 .
M Ed,1
µ=bw·d 2·J;d
243,21·10'
250·440 2 ·16,67
=o 301 < b,JJ . hI (1- 0.5. hI =
' bw d d
J
deci armătura comprimată curge.
= 2290 . 170(1- o 5 170) = 2 85 Se aleg 7 bare de 020 cu aria efectivă de A, 1,,11 = 2198 mm2 •

250 440 ' 440 ' Se verifică cu relaţia (1.36) dacă gradul de redistribuire de pe reazem s-a ales corect: i

rezultă x < h1
JC =(A, 1 ,,1I-A, 2 )·J~"- (2198-628)300 _ 0321
li
MEdl 243,21·10 6 ',ejf
b · d · A, · J 250 · 440 · O8 · 16 67 '
µ = 2' 0,033 --+ OJ = 0,0336 cd ' '
Iii
d . hd
b,j] • 2290. 4;:W 2 • 16,67 o= o,44+1,25. o,321 = o,84 < o,JJ = o,85
I'!
A, = OJ • b,JJ · d · l:" = 0,0336 · 2290 · 440 · l :~~
Jyd
7
= 1881 mm
2
, 6ql20 A.e,eJJ = 1884 mm
2
Se verifică cantităţile efective de armătură longitudinală faţă de cele minime ŞI maxime i
admise:
Patru bare aşezăm pe rândul de jos, iar două bare deasupra (fig. 7.61) 26
026f'1" ·b·d=026 ' ·250·440=2155mm2 I
345 '
„· -- 250 -(2. 25 -3 2. 8 - 4. 20) -- 35,3 mm> max{9'ag+5=16+5=2lmm
mex = 20 mm -
A.1·,min - max ' JI'yk '
s„

s 11 , 11 =25mm
10,0013 ·b · d = 0,0013 · 250·440=143 mm
2
2

ii
i

A,,mox = 0,04 · b · d = 0,04 · 250 · 440 = 4400 mm 'I

2 2
A,,min = 216 mm < A,,,tr < A,,m„ = 4400 mm

b) La forţă tăietoare:
Se determină coeficientul minim de armare transversală
I
P W,>llill. = 0,08. j' ff, = 0,08. 125
309
= 0,0013--+ 0,13%
I
25 200 25 yk
-/-/ / /
250 11
/ / şi cantitatea maximă de armătură transversală !!
Figura 7.61 Aşezarea barelor longitudinale în câmpul grinzii
2
16 67
Se verifică centrul de greutate efectiv al barelor longitudinale şi se compară cu cel ales pentru (A·"") =05·a
' cw
·V
t
·b· rhd =05·1·054·250-
' '
, =364mm
309 '
dimensionare. S max Jywd m
4·314-43+2·314·88 în care: a,"' = 1 pentru beton armat
d .= 58mm<d1 =60mm
l,ej] 1884

280 281

i!
i '
 25 După cum se observă VEd.Ared se află între cele două limite, dar mult mai aproape de limita
V
l
= 0 6(1-
'
hk ) = 0,6(1- 250 ) = 0,54
200 inferioară, se adoptă în continuare pentru ctgB = 1,75.

Distanţa maximă dintre etrieri pe direcţia longitudinală şi transversală se determină cu Se determină forţa tăietoare preluată de etrieri 08 la 250 şi 300 mm din oţel PC52 cu două
relaţiile: ramuri de forfecare şi z = 0,95d (secţiune în T):
2 50 3
-{0,75 · d(l +ctga )= 0,75 · 440 · (1+O)=330 mm}- VRd = (Asw). z. f d. ctgB = . ' . 0,95. 440. 309·1,75=91,0·103 N = 91,0 kN
,sw S yw 250
s1 m" - -300mm
· 300mm 2. 50,3 3
VRd sw = . 0,95. 440· 309·1,75=75,8·10 N = 75,8 kN
st.m.x = 0,75d = 0,75 · 440 = 330 mm> st.elf= 250-(2 · 25+8)=192mm . 300
Pentru verificare se consideră că pe lungimea l forţa tăietoare este minimă:
• Reazemul A:
Forţa tăietoare de calcul se obţine în conformitate cu prevederile de la paragraful 3.2.11 l = z · (ctgB + ctga) = 0,95 · 440 · (1,75 +O)= 731 mm

VEd,A<ed = VEd,A -[ gl,d + 0,5. o,: 9 (g2,d + qd )Ja + 0,15) = X= 0,567+1,4+0,731=1,7 => VEd.x = 84 kN
VEd,x = 84 kN < VRd,sw = 91 kN
= 140,5- 0,59(2,78 + 0,5. 0,197·112) = 132,4 kN
Grafic se adună VRd.sw şi VRd,cmin min care împreună trebuie să fie mai mare ca forţa tăietoare
Se determină forţa tăietoare capabilă a elementului fără armătură transversală specifică cu de solicitare VEd (fig. 7 .62).
relaţia (3.54): Se stabilesc punctele de ridicare ale armăturilor longitudinale şi se determină forţa tăietoare
preluată de armăturile înclinate la 45°:
VRd.c = lcRd.c · 171 · k(l00p1 • fc1JYi + k1 • CT,Pj. b · d =
sbm" = 0,6d(l + ctga) = 0,6·440(1+1) = 528 mm
= 0,12·l·1,67 · (100 · 0,0114 · 25)Yi · 250 · 440=67,33·10 3 N = 67,33 kN - pentru armătura 1:
în care: CT,P =O forţa axială s-a neglijat; VRd,s; = ( A;w} z · fy.ed · (ctgB + ctga )sin a=
17=1,0 pentru beton greu;
314
k = 1+
2
d
~
00 = 1 +
2
~
00 = 1 67 < 2 O
440 ' '
=
557
·0,9·440·300(1,75+l)o,707 =130,21·10 3 N =130,21 kN

- pentru armătura 2:
A,1 4·314
314
Pz = b·d = 250·440 0,0114<0,02 V:Rd . = · 0,9 · 440 · 300(1,75+l)o,707=181,3·103 N = 181,3 kN
·" 400
Armătura longitudinalăA, 1 (fig. 3.14) ancorată cu lungimea hd în secţiunea I-I se consideră 4020.
Lungimea de ancorare de bază pentru barele 020 conform relaţiei (5.6):
Valoarea minimă a forţei tăietoare capabilă fără armătură specială se determină cu relaţia
lb . d = 0,25 · rji · CT,d = 0,25 · 20 · 00 = 556 mm partea inferioară a grinzii;
(3.55): 3
VRd,cmin = (v min +kl· CT,J· b · d = 0,035 · kY, .JI: ·b · d = "q f,bd 27
'
lb d = 0,25 · rji · CT,J = 0,25 · 20 · 00 = 794 mm partea superioară a grinzii;
3
= 0,035 · l,67Yz..J25. 250. 440=41,54·10 3 N = 41,54 kN < VRd,C ,rq j"hd 189
,

Deoarece solicitarea de calcul este mai mare decât capacitatea portantă a grinzii fără armătură iar lungimea de ancorare de calcul:
specifică: 650mm în câmp
[bd =a, . a2 . a, . a • . a, ·lb rqd= {
VEd,hed = 132,4 kN > VRd,c = 67,33 kN ' 420mm pe reazem
[bd > [bd min = 200 mm
este nevoie de armătură transversală.
Se determină capacitatea portantă a diagonalelor comprimate de beton VRd,max pentru valoarea în care: a 1 = 1,0
minimă a unghiului Bm;n, adică
a 2 = 1,0 în câmp
1 33-20
-ack ·b·z·v1 ·fcd te. +te.
V:Rd,max- = a 2 = l-0,15(ca -r/i)r/i = 1-0,15 · 0,9 pe reazemul marginal şi câmp,
cgmm gmm 20
1
= l · 250. 0,9. 440. 0,54·16,67. I = 307,3·103 N = 307,3 kN a 3 =l-00 , 5
•4•157,6-0,25•314 09 ,
1 m camp, A A

2,5+1 2,5 314

a 3 = 1,0 pe reazemul marginal.

282
283
 a 4 =1,0
(Â a 5 =1,0 în câmp
a 5 = 1- 0,04 · 4,0 = 0,84 pe reazemul marginal pentru o presiune de p = 4 N/ mm2 din
Etr. ~8/250 ~8/300 reacţiunea grinzii şi greutatea peretelui şi a acoperişului.
400<Sb.max 0,3 · lb„·qd = 0,3 · 534 = 160 mm]
l&d.mlli =max lOql = 10 · 20 = 200 mm
ill lOOmm 1
-1- 'I'>
Efortul de întindere în cele patru bare de pe reazem rezultă:
3
= VEd ·a1 N = 132,4·10 ·0,5·z(l,75-1)
~~=;:=:::==~====~======================~N FE
z
+ Ed
z
49,65·10 3 N

567 400 Zs=500-2(25+8-20/2)=4 l 4 mm CT = 49,65·103 = 40 N/mm'

,d 4·314
150 2600
40
, =0,25·20·~=74,0mm<l,
l&,·qd l,? , =200mm<l, ,e11 =300-40=260mm
,mn

3 o 313.8 Se determină momentele capabile ale secţiunii T cu diferite cantităţi de armătură întinsă, după
,I' · ,I' 262. 7 care se calculează efortul de întindere din bare:
;: __ A,, · fyd __ 1884 · 300
~ 0,04206
ll, ~ b. d . 0,8. f,d 2290. 440. 0,8·16,67
w
-o o
>"' ,...;
li
-o"'
00

"'
-
'5
00 MRd =A. led. q(l-0,5A.. q)b. d' =
+ °' > 'I'>
('--
= 0,8·16,67 · 0,04206(1- 0,8 · 0,5 · 0,04206)2290 · 440 2 = 244,5·10 6 Nmm
F = 244,5·10' = 565 kN
440 - 0,5. 0,8. 0,04206. 440
td

1570·300

'(+ 150=590rnm,1,
li~
~
li
~.
;;;i
~
.,.,., q = 2290. 440. 0,8·16,67
03505
°'
]. 'I'> r'l
M Rd = 0,8·16,67 · 0,03505(1- 0,8 · 0,5 · 0,03505 )2290 · 440 2 = 204,32 · 10 6 Nmm
,.-; > ('--

a11=0.5z(ctg8-ctgu)=0,5x0,95x440(1.75-1)=157 him > "1" \.()

204,32·10 6
440- 0,5. 0,8. 0,03505. 440
478kN
a12=0.5zctg8=0,5x0,95x440xl.75=366 mm I
1256·300
q = 2290. 440. 0,8 · 16,67 °' 02804
2 6
MRd = 0,8·16,67 · 0,02804(1-0,8 · 0,5 ·0,02804)2290·440 =163,93·10 Nmm
F - 163,93·10' 376,8 kN
td - 440- 0,5. 0,8. 0,02804. 440
După curn se ob"ervă din figura 7.62 ridicarea celor două bare de 020 din cârnp reprezintă
n salt mare în (;/iagramaforţei tăietoare capabilă, fără a fi nevoiefnsă de acest lucru ..Manopera
entru îndoirea acestor armătur.inu se justifică. Mai de grabă exemplul precedent (pct. 7.1. 6.2)
nde forţa tăietoare datorilă forţelor concentrate din deschidere prezintă ~alturi importante
r(s<ji"2of 478__ _ (fig. 7.30) arfimai potrivit pentru o astfel de rezolvare, dat şi în acel caz nurf!ai dacă sunt ridicate
I , •
1
h,=4so ,r atru .bare repartizate uniform între forţă şi reazern.
, , h,=534 mm , •
1 1
În continuare grinda GRI se va arma la forţă tăietoare numai cu etrieri, considerând pentru
Figura 7.62 Stabilirea punctelor de ridicare ale armăturilor longitudinale ctgB = 1,75 şi etrieri 010 la 250 mm.

284 285
 2 78 5 Se determină momentele capabile pentru o secţiune dreptunghiulară cu diferite cantităţi de
VRd' = . ' . 0,9 ·440. 309·1,75=134,5·103 N=134,5 kN armătură întinsă, după care se calculează efortul de întindere din bare:
' 250
VEd,And = 132,4 kN < VRd,< = 134,5 kN 1
7020
1 q= (A,1-A, )·/yd
2 (7·314-628)·300 =0,
321
• Reazemul B: b·d·Â·fcd 250·440·08·16,67
MRd = Â. f,d. q(l-0,5Â. q)b. d 2 + A,2. fy,(d -di}=
Forţa tăietoare de calcul:
= 0,8·16,67. 0,321(1- 0,8. 0,5. 0,321)250.440 2 + 628. 300(440 - 45) =
. [ o 59 ~
VEd,B,,d = VEd,B - g 1,d + 0,5 · --':3-(g,,d + qJJd + 0,15)= 234,9-8,1=226,8 kN = 255,4·10 6 Nmm = 255,0 kNm

VRd,c = 0,12·1·1,67 · (100 · 0,017 · 25}X · 250 · 440=76,83·10 3 N = 76,83 kN Fd = 255,0·10' 665,0 kN
' 440 - 0,5. 0,8. 0,321·440
6 314
p, ' =0017<002
250·440 ' , q= 5·314·300 =0321
VRd cmin = 41,54 kN 250·440·0,8·16,67 '
VRd,c = 76,8 kN < VEd,Bmd < VRd,m„(tgB = 2,5)= 307,3 kN MRd = 0,8·16,67 · 0,321(1-0,8 · 0,5 · 0,321)250· 440 2 =180,6·10 6 Nmm = 180,6 kNm
F,d =471 kN
76 83
Pentru raportul VRd,c = , = 0,34 conform relatiei (3.64) rezultă ctgB = 1,81. În calcule
VEd,B,·cd 226,8 , MRd = 115,0 kNm, F,d = 283,2 kN
însă vom considera ctgB = 1, 7 5 .
MRd =40,3kNm, F,d =94,0kN
Se determină forţa tăietoare preluată de etrieri 010 la 150 mm:
Stabilirea lungimii barelor se face grafic conform figurii 7.64.
A ) 2·78,5
VRd = ( ----""' ·z·J;,wd ·ctgB= ·0,9·440·309·1,75=224,1·10 3 N=224,lkN
~ s 150
Se calculează forţa tăietoare minimă pe lungimea:
<f 3450
3000
l = z · (ctgB +ctga )= 0,9 · 440 · (1,75 +O)= 700 mm
I
vEd = 234,9-[2,78
07
+o,~. ~ (42,04+12)} 0,1=223,6 kN
I
VEd = 223,6 kN < VRd,> = 224,1 kN
Armăturile longitudinale la partea superioară a grinzii se vor aşeza pe un singur rând, 4 bare se I
poziţionează în afara etrierilor (fig. 7.63), adică în placă. Armăturile din grinda GR2 se vor aşeza
peste armăturile din grinda GRI. I
I 7~20 GR!
.i.20 din GR2
' ' Etr.di" GR2
-.
I -- . -- I I
I
I
I
I
GR2
I
I
o
,,-,O
I
I
lt , I "o
,,.,
I
GRl I
I
-,I
I
I
I

I
I 2di20 '
250 •1• 950 I
Figura 7.63 Aşezarea armăturilor de rezistenţă pe reazemul B

Considerând pentru etrierii din grinda GR2 un strat de acoperire redus de la 15 mm la 1O mm I

(considerând stratul de mozaic deasupra ca un strat protector) se obţine înălţimea utilă:

a1.eff = 500-[(10+10)+ 10+ 20 + 22 = 440 mm °J 900 j• 3000 2100 1

a1 = 0,5 · 0,9·450·1,75 = 354 mm
20 Figura 7 .64 Stabilirea lungimii barelor de rezistenţă
d 2 .n =35+-=45mm
"" 2
286 287
c) Forfecarea dintre inima şi placa grinzii (fig. 7.65):
_,._ _ _beff=2290 PLAN COFRAJ SI ARMARE GR. PRINCIPALA G 1-25x50

I~
<l>l0/15
,/-,o
I
. 2.4 )
o

-S,:~I~ ,( 15,5.65 / . i •

I3
.~t.x~rI . .TI!f I Yr rr:
1 4
I ; : @19<1>10/20 (f1)14$10/15 I
<1>8/30 I 0 -/--/- '-----. ___ i_ - __ _!----' [r::=J,['-----~c'_-3~.~60;;------t-----'""-----;:;-2.~1~0---Ţ
.,,
o Mm~=243.21

I
--"'..-
t>M=l55.65-0=155.65 kNm
250 t>M=2.4/2=1.2 m
/ - - -/-

Figura 7.65 Forfecarea dintre inima şi placa grinzii GRl j 2 5.70 j 3

t>F _ }:_. t:;M . b,ff -b }:__. 155,65 . 2,29- 0,25 = kN 6.00
165 86 - -1- -
~· 2 Z beff 2 0,95' 0,44 2,29 '
1®
V = t>F,d
Ed hJ ·fu'.:
165,86·103 =O 813 N/mm'
170·1200 '
® 2$10 L=6.25 m

VEd < v · fcd · sine1 ·cose1 =0,54·16,67 · sin26,5° · cos26,5° = 3,59 N/mm' •I ® 2$20 L=2.40 m (j) 2$2© L=2.90 m:

VE" > 0,4fc1" = 0,4· l,2 = 0,48 N/mm

2 I1 • Q§)2cl>l0 L=l.50m 2qi20 L=fl.20 m
I- A -+20+-
(5)
A,! Î = VEd. hi = 0,813·170 0,224
I
2<1>20 L=6.ob m
( Sf )nec,f fyd . ctge 309. 2
1$20 L=6.90 iîlj
I
-I
(-A,1)
s
f nec,i
= 774=0774
1000 '
90 2<1>20 L=3.00 m 210 •I
.I Q) 2$20 L=5.16m 95 95

[ ~·f Î)nec,f +[~'[ Î)11ec,1.='0,224+0,774=0,998

f f
(1) 2$20 L=6.25 m
-I

I . I .

[A,f)
Sf
ejf
= 785 + 167,7 =O 9527
1000 1000 ' 0 SECTIUNI TRANSVERSALE (E3)
1-1 2-2 3-3
Planul cofraj şi armarea pentru grinda GRl - 25 x 50, se prezintă în figura 7.66.
2<1>20 (şD
-----.
~

2_Q®
" c
2 20 !) "
2<1>200.)
"
4-4
Beton C25/30 XC l
~
24.20
5) 11 ] 11 Otel PC52
o
I 0
2 o6 Cnorn=35 1mnjos si Cnom=50 mm sus
~0 24. o Cv=25 mm jos si Cv=40 mm sus
_ _ 2<1>_1_0® L'.c=lO mm
15-
2<1>20 1 20 agregat maxim ag= 16 mm
"--)
@cl>JOL=l.70m ciment CEM II A-S 32,5 R,S3

Notă: Cotele de la etrieri se măsoară în exterior

Figura 7.66 Plan cofraj şi armare grindă principală

288 289
7.2.4 Grinda longitudinală GR2-25x45 V.,,d, = (0,526. 23,36 + 0,598. 36,0). 6 = 202,9 kN
7.2.4.1 Evaluarea încărcărilor şi calculul static
V3 ,„g = -(0,474 · 23,36 + 0,576 · 36,0) · 6 = -190,85 kN
• Valorile caracteristice:
- greutatea proprie grindă g 1k = 0,25(0,45 - 0,17) · l · 25=1,75 kN/m V3.d, = (o,5oo. 23,36 + o,591·36,o )· 6=197,7 kN

- greutatea proprie placă şi finisaje g 2 k = 5,19 kN/m2 Pentru că s-a folosit un calcul static simplificat nu se redistribuie momentele de pe reazeme.
- încărcarea telmologică qk = 8 kN/m 2 Se reduce momentul la faţa reazemului aplicând ipotezele de la punctul II.4. (fig. 7.68, 7.69):
o15 2
MEd s,·,d = -244,67 + 218,86 · 0,15 +59,36 · - ' - = 211,17 kNm
•Valorile de calcul: , 2
g 1,d = 1,35·1,75 = 2,36 kN/m o15
MEd,md = -210,74+172,43 · 0,15 + 59,36 ·~ = -184,21 kNm
2

2
g 1 ,d = 1,35 · 5,19 = 7,0 kN/m
2
qd = 1,50·8=12,0 kN/m

Deschiderea de calcul sunt identice cu cele de la grinda transversală.

~~~~~~~~~~~~~--Ml<~

L,ff = 6,0 m ~ ~
~ 00

Grinda longitudinală se calculează ca o grindă continuă cu cinci deschideri, ale cărei reazeme 1vlEd,2re<l °'
399.7 Mf!d.3•""
sunt stâlpii intermediari. Se obişnuieşte ca în locul încărcărilor triungbiulare transmise de placă, M!id,2red 399.7
(vezi anexa IX) să se .consideră în mod simplificat o încărcare uniform distribuită echivalentă pe
grindă (fig. 7.67).
g = 2,36 + 0,25 · 7 · 6 · 2 = 23,36 kN/m
p = 0,25·12 · 6 · 2 = 36,0 kN/m
Figura 7.68 Reducerea momentelor MEd. 2;Ed, 3 la faţa reazemului
l~Ct .l J..l t ,t ;'."J J. .i, J,f ,!, ,~cz;J .l !.
J. • ,f 1],ffl, _m _ _ _ _

9
ţ ~-h~l~/ 7.2.4.2 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă

rri\!i'h;~CL!liJ!,u
a) La moment încovoietor:
Înălţarea utilă în câmpuri se obţine pentru bare longitudinale 020 şi etrieri 0 l O, respectiv
:'J l!JlfJjLJ ) ';:V' [ifCJJJf]r'.tic+cn:rn : pentru o clasă de expunere XCI.

Figura 7.67 Schema statică pentru grinda GR2 - 25x45

c, = c,nin,dw· + /';c,ol = 15 + 1o = 25 mm
C„0,,,,,1 = cmin,b + /';c,01 = 20+1O=30 mm} _35rnrn
=> c/10111 sl -
+r/Jw =
1
M 1_ 2 = (--g +_!__
12,8 10
p) · 1
L!ff = (--23,36+_!__36,0) · 6
. 12,8 10
2
=195,3 kNm
cnomsl =CV 25 +10 =35 inm ,

- pentru un rând de bare longitudinale

1 1
M 3 _ 4 = ( --23,36+-36,0) ·6 2 =108,lOkNm d = h- C00,,,,.,1 - </Jy, = 450 - 35 - 2J'i = 405 mm
30,4 12,7
- pentru două rânduri de bare longitudinale
M 2_ 3
1 1 ) 2
= ( -23,36+-36,0 ·6 =150,3kNm
21,8 11,6
-,
d = h-c„„„„,i -(</J, + <P;;,)= 450-35-(20+ 10)= 385 mm
Se verifică dacă poziţia armăturilor corespunde pentru o rezistenţă la foc de R60. Conform
1 1
M 2 =- -23,36+-36,0 ) ·6 2 =-244,67kNm tabelului 6.3 pentru o grindă continuă cu b?: 200 mm rezultă a = 12 mm< aeff' = 45 mm pentru
( 9,5 8,3 primul rând de armături.
Lăţimea activă de placă în câmp (fig. 7.70) trebuie să respecte următoarele condiţii:
1 l
M 3 =- -23,36+-36,0 ) ·6 2 =-210,74kNm
( 12,6 9 b,ff :S: b,JJ,J + b,JJ·, 2 + b„ < b = 6000 mm

f'i = (0,395 · 23,36 + 0,447 · 36,0)·6=151,9 kN b,ff,! = b,ff,2 = 0,2 · b, + 0,1·10 :S: 0,210

V.,,,tg = -(0,605. 23,36+ 0,620· 36,0)· 6 = -218,86 kN - câmpul 1-2

b,ff,I = beff'.2 = 0,2 · 3000 + 0,1·5100=1110 mm> 0,2·l0 =1020 mm

290 291
 l 0 = 0,85 · L,lf = 0,85 · 6000 = 5100 mm 16 67
A,1 = 0,0207·1930 · 405 · ' = 899,1 mm2 ,
. 300
b,ff =2·1020+250=2290mm
- câmpul 2-3 şi restul 3ql20 A,.eff = 3 · 314 = 942 mm2
b,ff.I = b<lf.2 = 0,2 · 3000 + 0,1·0,7·6000=1020 mm> 0,2 · l 0 = 840 mm
- reazemul2
b,ff =2·840+250=1930mm MEd.2nd =211,17kNm

---r A, 2 = 3 ·314 = 942 mm'

d = 450-[(10+ 10)+ 10+

2
2
°] = 410 mm pentru etrieri ev= 20 mm

d 2 =35+20/2=45mm
M1«1. 2 = A, 2 • u, 2 (d -d2 )= 628 · 300(410-45)= 68,77·106 Nmm= 68,77 kNm
/ ..•
/.-.-··- /I
[/. /-1 s-a propus u, 2 = f,d
-'7-c -7--
6 6
b,ff] --/-
250 ,( bem _,,_ µ MEJ.2,·ed-MRd,2 =211,17·10 -68,77·10 =0 203 -+q=0 2862
Figura 7.69 Stabilirea lăţimii active de placă bw · d' · fca 250·410 2 ·16,67 ' '
16 67
A =),, · 17 · fcd · ;: · b · d +A 2 • u, 2 =O 8 · l O· ' ·O 2862 · 250 · 41O+628=1932 Omm2
Se verifică poziţia axei neutre pentru câmpul 1-2: s1 ~ s ' ' 300 ' '
asl asl

b,ff = 2290 = 9,16 > 5

bw 250
&
cu
(,;-d d
2
) 35.10-'(02862-
' ,
45
410 )
ţ
2
u„ · E, = 0, · 200000 = 43 l,55N/mm > fyd => u, 2 = fyd
2862
µ = M
E~,l-2
195,3·10
= ----'--~--
2
6
b,ff
0,316<-·- hf (
1-0.5·- = hfJ
b,,. · d · fca 250·385 ·16,67 b"' d d 6ql20 A,_,JJ = 6·314=1884 mm'
= 2290 .170(1-05170)=226 A, 1 - A,_,JJ = 1932-1884 = 48 mm
2
250 385 , 385 ,

rezultă x < h1
48
p = --100 = 2,5% < 3,0% admis în proiectare
1932
MEd,1-2 195,3·106
0,0344 <µJim = 0,403-+ OJ = 0,0352 - reazemul 3
µ= beff ·d' ·J·cd 2290. 385 2 ·16,67
M Ed,J ,-,J = 172,43 kNm
16 67
Â.-1 = OJ • b,ff · d · fcJ = 0,0352 · 2290 · 385 · , = 1724 mm2 , A., 2 = 628 mm
2
(2ql20)
fyd 300
MRd, 2 = 68,77 kNm
6ql20 A,_,ff = 6·314=1884 mm'
172,43·106 - 68, 77 · l 06
Armăturile se aşează în secţiune ca şi la grinda GRI (fig. 7.54). µ = 250. 410' · 16,67 0,148 -+ ţ = 0,2012
- câmpul 2-3 16,67 2
A,1 = O,8 ·,
1 O· ·0,2012·250·410+628=1545,0mm
µ I 50,0 ·IO' =O 0285-+ 01 =O 0290 300
1930·405 2 ·16 67 ' , 45
' 35.10-'(02012- )
16 67 410
A,1 =0,0290·1930 · 405. ' =1260 mm' u, 2 = , ' ·200000=318,14 N/mm2 >'a =300N/mm 2
300 . 0,2012 J )'
2
4ql20 A,,,ff =4·314=1256mm
5ql20 A,,,ff =5·314=1570mm 2
- câmpul 3-4
b) La forţă tăietoare:
b,ff = 1930 =7,72>5=>x<h1
b,,, 250 VEd,1=151,9 kN

108,1·106 VEd,1'<d = 151,9-(0,405+0,15)59,36=127,0 kN

0,0205 -+ OJ = 0,0207
µ = 1930. 405 2 ·16,67

292 293
____________________________________________________________________________________ .,,,,

Modul de alegere al unghiului 8 s-a explicat în cadrul problemei 7 .1. Pentru etrierii
VRd,c =lcRd,c '1J1 ·k(lOOp1 ·J;k)JI, +k1 '0",PJ·b·d= constructivi se alege 0 l 0/250.
= 0,12'1·1,70' (100' 0,0124'16,67)1' '250' 405=56,69'10 3 N < VEd,>ed 157 3
V,d, = - · 0,9 ·410· 300· l,75=121,7·10 N = 121,7 kN
, 250
O"cp = o forţa axială;
Se determină poziţia secţiunii de unde se vor aşeza etrierii la distanţa de 250 mm.
77 = 1, O pentru beton greu;
121,7 = 218,86- 59,36·X=::;>X~1,65 m
k=1+~ 200
d
=1+~ 200
405 =170<20
' , VRdmox =1·250·0,9·410·0,54·16,67·
1
j
' 1,75+11,75
4 ' 314
p1 = = 00124
, (se opresc doua- b are A •
mamte de reazem ramanan
- A Ad numai' patru 3
= 357,7 'l0 N = 357,7 kN > VEd,"g = 218,86 kN
250-405
bare longitudinale) Pentru reazemul 3 nu se mai efectuează calculul la forţă tăietoare; se adoptă o armare
transversală 010/150 pe o lungime de 1,0 m într-o parte şi cealaltă a reazemului.
VRd,cmlli = (vmlli + k1· O",P)· b · d = 0,035·1,71',,/25 · 250 · 405=39,27·10 N < VRd,C
3

Se aleg etrieri 010 la 250 mm şi ctgB = 1,75 pentru care capacitatea portantă rezultă la 7 .2.4.3 Ancorarea armăturilor longitudinale şi stabilirea lungimilor
valoarea:
La reazemul marginal cele şase bare longitudinale 020 se ancorează la o forţă de întindere:
A ) 2 · 78,5 ,
V,d„ = ( ; · z · f,wd · ctgB = · 0,95 · 405·300·1,75=120,2·10 N = 120,2 kN 3
250 FE = VEd,I · a1 = 151,9·10 ·0,875·z_13 2, kN
9
Ţinând cont de cele arătate în figura 7.70 la distanţa l = 0,95ctgB = 650 mm, de la marginea
z z
a1 = 0,5 · z(ctgB-ctga) = 0,5 · z(l,75-0) = 0,875 · z
reazemului, forţa tăietoare
de solicitare rezultă VEd = 114 kN < V,d„, .
. 1 I 132,9·103
VRdmox=a~·b·z·V1 ·f,d· / =l,0·250·0,9·405·0,54·16,67· / = a- - 70,5 N/mm 2
,J - 4·314
' ctgB+l ctgB l,75+11,75
7
= 353,36'10 3 N = 353,36 kN > VEd,I = 151,9 kN zb,,·qd = 0,25. r/l., ' O"f,,d = 0,25. 20. 2°~ = 131 mm< lbd,eff = 260 mm
bd '

~ Cf
Lăţimea efectivă de ancorare pe reazemul marginal este 300- 40 = 260 mm, adică lăţimea
o- Etr.010/250 reazemului din care se scade stratul de acoperire de 40 mm pe partea exterioară a clădirii. Nu este

jl ll . de reducere a , .
nevoie de calculul coeficientilor
'
Pe reazemul central se vor duce diucolo de marginea reazemului câte două bare 020 din
VRd,Cmin=39,~
ambele direcţii.
0,15 Hl,65 VRmP120,2 oo.
Barele care se opresc în câmp au lungimea .de ancorare de bază: în funcţie de poziţia lor pe
N+'-'E~tr~.0~10~/~25~0~----~ înălţimea grinzii.
N
- la partea iuferioară:
300
lb,·qd = 0,25 ·20·- = 556 mm
, 2,7

Etr.010/250 Etr.010/150
l&a = 0,9 · 0,8 · 556 = 400 mm
- la partea superioară:
Figura 7.70 Diagrama forţelor tăietoare înfăşurătoare şi capabile 300
l&cqd = 0,25 · 20 · - = 794 mm
' 1,89
VEd,2"g = 218,86 kN
lbd = 0,9 · 0,8 · 794 = 572 mm
VEJ,2,tg = 218,86-(0,410 + 0,15)· 59,36=193,6 kN
Coeficientul a, se determină în mod acoperitor pentru barele longitudinale indiferent de
VEd""' > VRd,c = 63,8 kN (s-a considerat 4 călăreţi ancoraţi în secţiunea I-I diu fig. 3.19) poziţia lor în grindă.
Se aleg etrieri 010 cu două ramuri de forfecare A,w = 2·78,5=157 mm2 din oţel PC52 la
a 1 =1,0
distanţa s = 150mm(ctgB=1,75; z = 0,95d)
a 2 =1-015. 33 - 20 -09
VRd,, = ( A;w). z. l;n,d. ctgB = ~~~. 0,9. 410·300·1,75=202,8·10 N = 202,8 kN
3 '20 '
a = 1_ . 3 · 2 · 78,5 - 0,25 · 5 · 314
3 0 05 08
VEd,2ffd = 193,6 kN < VRd,,, = 202,8 kN ' 20 ,
a 4 =a,=1,0

294 295
 7.3 Planşeu curent fără grinzi
7.3.1 Date de proiectare

o Se cere proiectarea planşeului intermediar de la exemplul 7.1 în varianta planşeu dală (fig. 7.72):
N
\O
li - pardoseală·din mozaic pe şapă gk = 0,94 kN/m 2 ;
.....!
- încărcarea tehnologică q, =8,0 kN/m2 ;
s s s - rezistenţa la foc 60 minute R60;
- clasa de expunere la condiţii de mediu XC 1;
- beton clasa C25/30;
- oţel tip S500.
o o o o
N N N .....
-e- -e- -e-
-< N N

©©@
o
s
-<

~ o
s
\O
o
o
'° - 3
N
-&
N
o
~
N

c
~
o
s os s ------------------ ---------
'O o o /.[ ~l

o 1
o
.. li' .....
----@)
o 00 O\,....,
.....
oo
NN
N "'° I I
~~-· ·-_rt-1
' ~

s I!' :g I I I
o
o o
El
' °' 'L
~
00
! I!
'
1 l,,,m=S,965
I
y

I 1„,,,,;2
I
-e-
N

T~6,0m T/2
.f

fx,eff,I = fy,eff,2 = 6000- J 50 + J J 5 = 5965 IDID

Figura 7.72 Planşeu dală
Figura 7. 71 Plan cofraj şi armare grinda secundară

296 297
 Rezistenţele betonului: J;, = 25 Nj mm' ; J;d =a,, f,, = 16,67 N/ mm' , (ac, = 1, r, = 1,5)

Rezistenţele oţelului: fyk = 500 N/mm

2
; fyd =
r,

{;~ = 435 N/mm 2 [Q-t-- ---- ----

Mx
---+---J--~--
I
* I

'
I' c; ..."' = I' I'
7.3.2. Evaluarea acţiunilor '°"" <ci
<O
"'
<O

Grosimea dalei trebuie să respecte următoarele condiţii:

I
I
I I
' '
co
I "'
ai I I
h2 = 200 mm ... ' J '
---1--1--1--
\:::!
~~-- c;;"'
hmin
=
1 6000 ""
h:::- = =200mm h=240mm "'
30 30 I , I ,
6000
h2!_=
r 25,20
=230mm I I I
I
I
' <'!i
I I

=
Coeficientul y se obţine din condiţia de a nu efectua un calcul de deformaţie al dalei
I
<ci
<O
"'
<O I I
I
I
r = 1,4(11+1,4JI:)= l,4(11+l,4.J25)=25,20 mm I I I

I I I I
• Valorile caracteristice ale încărcărilor:
~r-- ---- ----
-----,--------J-----------,---

J ~ ~ I ~
- greutatea proprie a plăcii 0,24 m · 25 kN/m3 = 6,00kN/m'
- greutatea pardoselii din mozaic pe şapă 0,94 kN/ m 2
Total: g, = 6,94kN/m 2
- încărcarea telmologică q, = 8,0 kN/m2

• Valorile de calcul ale încărcărilor:

gd = YG · g, = 1,35 · 6,94 = 9,37 kN/m
2
[Q-~-------f- ___
M"!____ ___ +-__* ~-- J__

q" =rQ ·q, =1,50·8,0=12,0kN/m' i

!
i
I
i
I
i
I

Total pd = gd + qd = 21,37 kN/m 2

I
I
I
I
I
I
I
I

7.3.3. Proiectarea planşeului dală la moment încovoietor

I 124.031122.14 121.471120.03 I
7.3.3.1 Calculul static
~' 45 45.2 44. ' 43.8

Din punct de vedere static planşeele dală sunt plăci continue care reazemă pe stâlpi. Spre
63,02 4 ·88
deosebire de planşeele cu grinzi unde placa are un rol secundar, iar elemente portante sunt grinzile, I I 1 I

în cazul planşeelor dală placa este singurul element portant

În calcule placa se consideră împărţită în două tipuri de fâşii: fâşiile de reazem (deasupra I 28124 25178 I I
stâlpilor) şi fâşiile de câmp.
Calculul static se face în domeniul elastic. Pentru determinarea valorilor maxime ale
momentelor încovoietoare, în câmp şi pe reazeme, se consideră schemele cele mai defavorabile I
1
[--=:c:::::c 51_52 1
~ :c
I
1 1
3i.94 ::c: 'l::r 1 37138 1~
I I I

(conform fig. 7.29). Valorile maxime ale momentelor înfăşurătoare obţinute cu ajutorul unui
I I I I I
program de calcul adecvat sunt prezentate în figura 7. 73.
~r--------,---------.-------1---------.--

~ ~
Figura 7.73 Diagrame înfăşurătoare MEd [kNm/m] pentru fâşiile de reazem,
~ I ~
şi fâşiile de câmp, pe cele două direcţii

298 299
7.3.3.2 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă
v =/3· VEd =115990,35·103 =464N/mm2
Ed U
o ·d ' 1300·189 '
Înălţimea utilă a dalei pe direcţia transversală:
dx = h- c,, 1 -0,5rA. 1 = 240- 25-0,5·16 = 207,0 mm VRd
.-
= 0,5 · v · f,CT 1 =0,5·0,6(1-~)16,67 = 4,376N/mm2 , pt. vvezi relatia 3.58
~ '
în care pentru XCI acoperirea armăturii este de c,,1 = cmin + ti.c, = 25 mm deoarece acopenrea
,
0 2 2
V Ed = 4,64 N/mm > VRd,m" = 4,376 N/mm
minimă s-a considerat la valoarea cmin = 16 mm şi toleranţa la ti.c,01 = 9 mm, iar armătura de
rezistenţă cu diametrul maxim de 16 mm.
d, =dx-1/J,,1 =207-16=19lmm
Cantităţile de armătură obţinute după efectuarea dimensionării sunt trecute în tabelul 7 .2 .

117 2D etermmarea armatun·1or Iong1tu

Tab eu . t enca
. dinaIe de rezis
Armătura aleasă
"'
·.g" s MEd A,,
Fâşia
[mm2/rn]
µ (jJ
A,,,,.!{
" o s
~ >-l [kNm/m] tj>[rnm]
[mm] [mm]
B 129,28 0,1810 0,201 1595 16 100 2011
de
A-B
reazem 65,24 0,0910 0,096 762 10 100 785
B-C
X
B 25,5 0,0360 0,037 294 10 200 392
de
A-B
câmp 63,19 0,0985 0,093 738 10 100 785
B-C
2-3 124,03 0,2040 0,230 1683 16 100 2011
de 1-2 63,02 0,1040 0,110 805 10 100 785
reazem 2-3
49,42 0,0813 0,085 622 10 100 785
3-4
y
2-3 28,24 0,0464 0,048 351 10 200 392
de 1-2 54,52 0,0900 0,0945 692 10 100 785
câmp 2-3 0.4h.dfl 0.6}y,etn 0.5h.cff2 0.5}y.eff2 O.S]y,err1
37,94 0,0624 0,065 476 10 100 785 --- ---/-
3-4 / /

{y,ern=5,965 n1 ]y.e112=6,0 111

/ /

La partea inferioară a plăcii ca şi armătură minimă de rezistenţă s-a ales ~10, iar distanţa
dintre bare s-a considerat la s = 100 mm.
Figura 7.74 Suprafaţa care.se descarcă pe stâlpul B2
La partea superioară, peste stâlpii intermediari, pe o porţiune de 2 · 0,125 · l„ = 1500 mm s-a
ales o armare 016/100 în conformitate cu figura 5.32a, iar până la completarea fâşiei de După cum se observă efortul unitar de străpungere pentru un stâlp de 300 x 350 mm este mai
O 5. [ = 3000 mm s-au ales bare 012/100. Pentru ambele directii s-a ales acest mod de armare. În
' li - ' mare decât capacitatea portantă maximă a dalei. Situaţia se poate rezolva prin:
rest se vor aşeza armături constructive 010/200. - creşterea grosimii dalei la 250 mm;
- utilizarea unei clase mai mari de beton C30/35 sau chiar C40/45;
7.3.4. Verificarea Ia străpungere - mărirea perimetrului stâlpului.
7.3.4.1 Stabilirea forţei de străpungere VEd Din punct de vedere economic cea mai bună este soluţia cu stâlpi mai maii, dacă condiţiile
arhitecturale şi telmologice permit acest lucru.
Valoarea maximă se obţine pentru stâlpul B-2 (fig. 7.59): Se alege pentru stâlpi secţiunea transversale de 500 x 500 mm pentru care:
VEd = pd(0,6lx,eff + 0,6lx,eff )· (0,6[Yo'/f,I + 0,5[y,e/f,,)= u 0 = 2(500 + 500) = 2000 nnn
= 21,37·1,2. 5,965(0,6. 5,965 + 0,5. 6)= 990,35 kN V Ed = 990,35 - 0,5 · 0,5 · 21,37 = 985,0 kN

7 .3.4.2 Perimetrul de control vEd 0

985,0-10
=1,15 ·
I 2 3
I 2
= 2,85N mm < VRd m" = 4,37 6 N mm
. 2000·199 . .
Perimetrul de bază de control se obţine la distanţa 2d = 378 mm de la faţa stâlpului (fig. 7.76)
d = 0,5(dx + d,)= 0,5(207+191)= 199 mm
u1 =2(2·500+ JC • 2d)= 2(1000+JC·2·199)= 4499 mm
Se verifică dacă cu dimensiunile stâlpului de 300 x 350 sunt satisfăcute limitele efortului
unitar de străpungere: iar efortul unitar de străpungere:
u0 = 2(300 + 350) = 1300 mm v =115· 985,0·103 1,1N/mm2
Ed,! ' 4499 · 199
fJ = 1,15 pentru stâlp intermediar (vezi fig. 3.57)
300 301
7.3.4.3 Capacitatea la străpungere a dalei fără armătură specifică /3. VEd 1,15·985,0·10 = mm
3
u out,ef -- ~ , d 7851
3 3 2 Rd,c 0,725·199
VRd,c =CRd,c ·1J1 ·K(l00p1 ·./;,)1/ +K1 ·(Jep =0,12·1·2(100·0,0011·25)1/ =0,725N/mm
r = u,mt,ef = 7851,0 1250 mm
2n: 2n:
m ---:-c:' Ii ']
z 7.3.4.4 Calculul armăturilor transversale necesare la străpungere
!

Aria armăturii de străpungere în jurul stâlpului pentru diferite perimetre se obţine cu relaţia
(3.150) pusă sub forma:
u .. s
Asw,1.= (vrd,1.-075·v
' Rd,c
) · l S. ' I' ,.
.,.__,,,2d._~3""'9"'8__ _;,__ __._?QQ__----t 2d~398 ' J ywd,ef
t
' s,. = 150 mm':' 0,75d = 0,75·199=149,25 mm
2
fywd,ef = 250 + 0,25d = 250+0,25·199 = 300 N/mm </,,a = 435 N/mm2
I
I U1 '
·· 1 - ,
-; Se consideră perimetrul la 0,5d:
I ~;''Jl.2
u1 = 2(2 · 500+n:·0,5·199) = 2625 mm
- - - I
/ ··,UJ 3
y 1,15·985,0·10 = 2 17 N/mm2
VEd,I = 2625·199 '
2625 5
A 1
=(217-075·0725)· ·l 0 =1422mm2
'"'· ' ' ' 1 5 · 300
'
Se consideră perimetrul la l ,25d:
u 2 = 2(2·500+11: · l,25·199) = 3562 mm
3
1,15·985,0·10 = l 6 N/mm'
VEd,2 = 3562·199 '
3562 5
~ A 2 =(16-075·0725)· ·l 0 =1267mm2
c-
o '"· ' ' ' 15·300
'
Se consideră perimetrul la 2d:
Figura 7.75 Stabilirea perimetrului de bază de calcul u 1 u 3 =4499mm
2
vEa, 3 = 1,1 N/mm
în care: c = 0,18 = 0,18 =012
Rd,c 15 ' 4499 5
Yc ' A 3
=(11-075·0725)· ·l 0 =8426mm2
All', ' ' ' 1 5 • 297 '
171 = 1 pentru beton greu '
Aria minimă a unei bere transversale (dorn sau ramura unui etrier) se obţine cu relaţia (5.28):
k = 1+~200 =l +~200 = 2 00
d 199 ' Asw,mm. =0053·s
' r
·st · -JJ:: =0053·150·2·199· .J25
-{' ' 500 =3164mm
'
2

J yk
18·201 =0011
Perimetrul exterior pana unde se prevede armătură transversală se află la
Pix (500+2·3·199)199 ' =I '- =0011<002
18·201 p, vP'" Piy ' ' 320 mm< l,5d ':' 300 mm spre stâlp măsurat de la r = 1250 mm (fig. 7.76):
p =0011 u"' = 2(1250- 320 )n: = 5840 mm
ly (500+2·3·199)199 '
Numărul minim de bare transversale pe perimetrul exterior Uexi respectiv u 1•
(J
cp
=0
u"' 5840 = 14 67
312
· f'ck1' =O ' 035 · 2 • 251/ =O ' 495 N/mm
312 2 2
. =O ' 035 · K
vllllll n"1 =2d 2·199 '
2
= 0,725 N/mm > vmin = 0,495 N/mm'
VRd,c n _ ...!!L_ 4499 = 15 07
l - l,5d 1,5 . 199 ,
Deoarece este satisfăcută inegalitatea:
Dacă se folosesc, ca şi armătură de străpungere, domuri cu capete ambutisate se aleg piese
VRd,c < VEd,l < VRd,max
PEIKKO tip PSB cu două bare 012 şi trei bare 010 fixate cu platbandă la partea superioară şi
este nevoie de armătură transversală pentru preluarea forţei de străpungere.
aşezate în linie. Pe contur se aşează 16 rânduri de domuri conform figurii 7.76.
Conturul de calcul de unde nu este nevoie de armătură se determină cu relaţia:

302 303
Un„.eir llc«
.
'
'
u.
"'' .
"

1-'
ll.1

,•"
''~','
I

,'~',,I
.·'
tu

V . '·'
,'I,,
"
,"
lli
"' Ucx1
u,„,,„ ·1
l"
:'I·~- ~"
La alegerea tipului de annătură pentru străpungere (domuri, etrieri sau bare înclinate) trebuie să
e ţină cont de grosimea dalei. Dacă dala are o grosime mai mică de 250.mm se.recomandă utilizarea
ornurilor prevăzute la capete cu ancoraje, deoarece la plăcile mai subţiri ancorarea armăturilor de
' '~'
'' "'~ trăpungere sub formă de etrieri este mai dificilă. Domurile, deşi mai scumpe, sunt mai utilepentru că
'
aversează întreaga placă şi se montează uşor, după realizarea carcaselor de armătură longitudinală.
Cu toate că dornurile de pe cercurile extreme sunt ancorate mai puţin: au o eficienţă multmaimare
'
t 100 I' iso ecât etrierii (subfonnă de capră) aşezaţi între armăturile longîtudinale de. la partea superioară şi
I I I 1
300 150 r 150 1 150 4 150 1Hm t 500 150 I 150 150 300

'nferioară a dalei.
1 1 1 1
l250m n l250 . . . . .. .
Pe. desenele de execuţie trebuie să ~e atragă atenţia că dacă stâlpii se toarnă într-o etcqJă
PEIKKO PSB 10/190~
precedentă turnării d~lei, partea superioară a stâlpilor trebuie să fie sub limita inferioară a plăcii şi

~rrn
trebuie să se toarnă într-°' secţiw1eplanăjără eyentuale conicităţi.
c
Turnareadaleitrebuie să fie continuă, dacă totuşi este n.evoie deun rosttehnologîc acestea nu
oate iîn.dre tul stâl ilar. În rost trebuie· să se revadă o lasăs ecială.de continuizare.
1
145 r 145 .t
PETKKO PSB 12/190 w
7.3.4.5 Ancorarea armăturilor
2/240(145/95)

~ru
Pe reazemul marginal lungimea de ancorare se determină pentru forţa de întindere:
I" d
FEd = VEd - "'1,1 VEd VEd = 21,37 · 0,4 · 5,965 = 50,99kN/m
'i> .Ţ +=-+ z
l
- ~
- '
FEJ =l,1·50,99=56,0 kN/m

.-4> ~ u - 56,0·10' 142,7 N/mm2

,,., 5. 78 5
v ·- / ·--- ··'f' ---- ~···
'l I"\., "' 'r::- ,J -
'
· - --" --· - · 42 7
I) ~,
" ~

I".,
l
b,rqd
=025.n1. u,d =025·10· 1 • =1320mm
' 'f' /, '
2' ? '
bd
,.!' l' ~
'
" ~ ""' 1e Lăţimea efectivă de ancorare este lbd,cJJ = 300- 25 = 275 mm> lb,„qd = 132 mm.
I \ În câmp la partea superioară pentru ~ 16 şi condiţii bune de aderenţă:
p
016110
u = J, A,,„,„ = 435 1595 = 345 N/mm2
,J yd A 2011
s,ef

b) --- --- -""- „ u.,a 0,25·16. -345

z„ ,·qd = 0,25. 'I'·-= = 511,0 mm
' hd 2,7

1~~
- !lL 10.
25-16
a 1 =1,0 , a 2 =1-0,15 -0,92 , a 3 =a4 =a5 =1,0
"'' -
V
lL i-
OJ
0.
16
o lb,d = 0,92 · 511=470 mm.
~ & ~
,w
"' ,,. 010
Suprapunerea armăturilor longitudinale la partea inferioară a dalei:
·- ~ ----· I - >k . .-y ,r9'1°„ (j) 20 Etr. 010
"'' I'\. ----

I Ol ~ ~
2
·~ '*' Q) 40 Etr. 08 10 = a 1 ·a,· a 3 • a 4 • a 5 • a 6 ·lb,,·qd= 0,775·1,5·101=117 mm< lo,min = 200 mm
® ®'
I
'i'

I I " "I GJ
"
I 25
a 2 = 1- O, 15 · 10- l O O,775 , ai=a3=a4=,
1O , 15
a6=,
·,
0 25 435
I I I I I l b,,„d =025·10·
, • 2 ·7 =101 mm .
c
"" ·"
GJ u

-
101 @1
"' 0 o
"'\' ' '
Cil r·-.1!. .:"."'. ... µl< -·· ,IS
<JJ :o <JJ ,, "" li ~
GJ
...,, a )Y a I/ 23
'" /Plasa P4 sau PS sau P6
~
0t-
GJ :o
1~-

@
io9 /
"1
,, '
,~
) - - - - - - - - - - „ _ '

' ;qi 17GJ17

11~
'" 10- b /
Etr.$6/150
- '
Figura 7.76 Perimetrul până unde se aşează armăturile transversale necesare la străpungere:
a) varianta de armare cu domuri; b) cu etrieri Figura 7.77 Armarea centurii

304 305
 12000
Armarea inferioara
~ro~ 12$10/1000
ro~
c - - - - '

o
o
::; ;::;
o
m
~
m
s
o ,,
! 11000
11$10/1000

o
B "'
N
- 4300
22$10/200

s
o
~·

~ 4500
~l+----4u5~$~l0~/1~0~0---±
o
- - - - - - - - - V
A thA\ 6300
T~,Om T~6,0m T/2 'f1'+-,----7~$~17
01"'10~0~0-----l5+0

ct ct
Armarea superioara
ct Ţ
.~

c --
- - -

I
1 I
s [: o
I
o 4000
..O' 4300
li
;--l
19$10/200
,700 § 22$ 10/200 o
1: " r§'.
'"
o oo
B "'
N
- I
oo
00 ·e·
.,,. -

"
N
O!
o

~-
o
·1:, !00\ 2500 Q 5000 ih2I '"' 6200
~ ~d+-1-3$"'1"'01"'20-o__, ~l,_0_ _ _2_5~$1~0~/2-00
_ _ _ _1""0~
I
61 o 7$10/1000 l o
I ,8
o
o
1: 2i
:;;
;;;

1 2 3 Figura 7.79 Plase legate sau sudate din oţel S500

Figura 7.78 Plan armare dală

306 307
 ANEXAI

CERINTE DE DURABILITATE
'

I.1 Generalităţi

O construcţie, pe durata timpului planificat de exploatare, trebuie să îndeplinească cerinţele de

serviciu, rezistenţă şi stabilitate rară pierderi semnificative a proprietăţilor de utilizare sau să
necesite o întreţinere excesivă.
Cauzele care produc deteriorarea construcţiilor din beton armat sunt:
- exploatarea necorespunzătoare a structurilor (suprasarcinile, impactul, oboseala);
- procesele fizice (fisurarea betonului, îngheţul, agenţii dejivranţi, eroziunea);
- procesele chimice (atacul acizilor, sulfaţilor şi alcaliilor);
- procesele biologice;
- coroziunea armăturii.
Măsurile care trebuie luate împotriva deteriorării premature a structurilor din beton armat sau
precomprimat se referă la aspectele de proiectare, procesele de execuţie, condiţiile de exploatare şi
tehnicile de protecţie după cum urmează: concepţia structurală, alegerea calităţii materialelor,
detalii de execuţie (ex. stratul de acoperire cu beton, etc.), execuţia lucrărilor, controlul calităţii şi
măsuri speciale în exploatare (ex. tencuială, protecţie catodică, etc.).
Protecţia necesară a structurii trebuie stabilită luând în considerare destinaţia acesteia, durata
de viaţă anticipată şi condiţiile de mediu.

I.2 Clase de expunere

Pentru ca o structură să-şi atingă durata de viaţă cerută trebuie luate măsuri adecvate pentru a
proteja fiecare element al ei împotriva acţiunilor aferente mediului înconjurător.
Sunt definite şase clase de expunere cu cel mult patru trepte de expunere în cadrul fiecărei
clase. O parte dintre aceste clase de expunere se referă la posibilele efecte asupra armăturilor din
beton (tab. I. I):
- Clasa de expunere XO se referă la elemente de beton simplu care nu sunt expuse la nici un
fel de atac al mediului înconjurător sau la elementele de beton armat aflate într-un mediu
foarte uscat.
- Clasa de expunere XC (coroziunea datorită carbonatării);
- Clasa de expunere XD (coroziune indusă de cloruri din sare);
- Clasa de expunere XS (coroziune datorită clorurilor din apa de mare sau briză de aer de
mare).
O altă parte se referă la diverse atacuri ale mediului asupra betonului (tab. I.2):
- Clasa de expunere XF (îngheţ cu/fără acţiunea materialelor pentru combaterea poleiului);
- Clasa de expunere XA (atacuri chimice).
În situaţii speciale (ex. structuri temporare sau monumentale, structuri supuse unor acţiuni
extreme sau neobişnuite, etc.) se pot lua în considerare şi alte cerinţe pe baza unor norme speciale.
Deşi în EC2 sunt trecute numai şase clase de expunere în cele mai multe ţări există şi o clasă
de expunere suplimentară care se referă la uzura betonului (tab. 1.3) şi anume:
- Clasa de expunere XM (abraziune mecanică).
După cum se observă un element de construcţie se poate încadra simultan în mai multe clase
de expunere. De exemplu un perete la o clădire de locuit (fig. 1.1) la interior este încadrat în clasa de
expunere XCI, iar la exterior la clasele de expunere XC4 şi XFl. Evident că se va alege varianta

309
cea mai defavorabilă pentru care se va stabili clasa minimă de beton şi stratul maxim de acoperire
cu beton.
Tabelul I.1. Clase de expunere cu nosibile efecte asuma armaturilor din beton
Clasa xc1--
Exemple informative unde
Simbol minimă de
Descrierea mediului clasa de expunere poate fi
Clasă beton
considerată

Pentru beton fără armătură XC1

""'
sau metal înglobat: în orice XC1
mediu în afară de cazurile în
Beton în interiorul clădirilor
xo care avem îngheţ/dezgheţ,
cu umiditatea în aer foarte
c 12/15
abraziune sau atac chimic. LC 12/13
scăzută.
Pentru beton armat sau cu
metal înglobat: în mediu

XCI
foarte uscat.
Beton în interiorul clădirilor
cu umiditatea în aer scăzută. c 20125
""' XC1

Uscat sau permanent ud

Beton submersibil în apă. LC 20/22

Suprafaţa elementului de Figura I.1. Clasele de expunere la o clădire civilă

XC2 Ud, rareori uscat
beton având contact de c 25/30
lungă durată cu apa. LC 25/28 Tabelul I.2. Clase de expunere cu posibile efecte asupra betonului
Anumite fundaţii.
Exemple informative unde Clasa
Beton în interiorul clădirilor Simbol
Descrierea mediului clasa de expunere poate fi minimăde
cu umiditate moderată sau Clasă
XC3 Umiditate moderată ridicată.
c 30/37 considerată beton
Beton în exteriorul clădirilor
LC 30/33 XFI
Saturaţie moderată de apă fără Suprafeţe verticale de beton c 30/37
agenti anti-înghet expuse ploii şi înghetului LC 30/33
ferit de ploaie.
Suprafeţele verticale de
Suprafaţa elementului de
beton este în contact cu apa, c 30/37 XF2
Saturaţie moderată de apă cu beton a structurilor de c 25/30
XC4 Cicluri alternante umed/uscat agenţi anti-îngheţ dru1nuri expuse la îngheţ şi LC 25/28
nu aşa mult timp ca şi la LC 30/33 o;·
la agentii anti-îngheţ din aer
clasa de expunere XC2. Tu
N Suprafeţe orizontale de
Suprafaţa betonului expusă Q" XF3
Saturaţie mare de apă fără
beton expuse ploii şi
c 30/37
XDI Umiditate moderată
clorurilor din aer. c 30/37 ~· agenţi anti-îngheţ
înghetului
LC 30/33
LC 30/33 """'
,.=; Dnmmi şi poduri expuse
agenţilor anti-îngheţ. Suprafeţe
Saturaţie marc de apă cu
Piscine pentlu înot
XF4 agenţi anti-îngheţ sau apă de
de beton expuse stropirii cu c 30/37
XD2 Ud, rareori uscat
Elemente de beton expuse c 30/37 agenţi anti-îngheţ si îngheţului. LC 30/33
la ape industriale cc conţin LC 30/33 marc
Zonele stropite ale structurilor
cloruri. marine expuse îngheţului.
Părţi de poduri expuse
XAl
Mediu cu agresivitate chi- Soluri naturale şi apa c 30/37
stropilor de apă cu conţinut u

XD3 Cicluri alternante umed/uscat de clo1uri.

c 35/45 ] mică scăzută freatica. LC 30/33

Trotuare.
LC 35/38 u XA2
Mediu cu agresivitate chimică Soluri naturale şi apa c 30/37
u moderată freatica. LC 30/33
Dale pentru oarcări.
~ XA3
Mediu cu agresivitate chimică Soluri naturale şi apa c 35/45
Expunere la sarea din aer, dar ridicată freatica. LC 35/38
XSI nu în contact direct cu apa de
Structuri apropiate sau pe c 30/37
coastă. LC 30/33
mare Tabelul I.3 Expunerea betonului la uzură prin abraziune
Clasa
c 35/45 Simbol Grad de Exemple informative unde clasa de
XS2 Permanent sub apă Părţi"'dc structuri marine. minimă
LC 35/38 Clasă uzură expunere poate fi considerată
de beton
Pardoseli industriale (purtate sau
XMi normală portante) expuse circulaţiei vehiculelor
c 30/37
XS3 Zone stropite de valuri Părţi de structuri marine.
c 35/45 mici cu oneuri
LC 25/30
LC 35/38
] XM2 puternică
Pardoseli industriale (purtate sau
portante) expuse la circulaţia
c 35/45
LC 30/37
8 motostivuitoarelor cu pneuri
"
.o
Pardoseli industriale (purtate sau
Exemple de încadrare sunt prezentate în figura I.1 pentru o clădire de locuit, iar în figura I.2 pentru
o construcţie industrială amplasată lângă mare sau într-o altă zonă şi pentru o parcare subterană.
~ portante) expuse la circulaţia
~
XM3
foarte motostivuitoarelor cu roţi din elastomer c 35/45
puternică sau metal; utilaje cu şenile; LC 30/37
Abraziune prin aluviuni la construcţii
hidrotehnice şi bazine de liniştire.

310 311
 a) - dozajul minim de ciment;
mediu _ _,__ mediu - raportul A/C maxim.
continental marin
În anumite cazuri privind condiţiile speciale de utilizare a betonului trebuie specificate
caracteristici suplimentare, cum ar fi:
- tipul şi clasa cimentului;
- conţinutul de aer antrenat din betonul proaspăt;
- rezistenţa la penetrarea apei (gradul de permeabilitate a betonului);
- condiţii speciale pentru agregate;
Cimenturile utilizate curent sunt reglementate de SR ENV 197-1 (tab. I.4) dar se pot folosi şi
XC4 alte cimenturi speciale fabricate la cerere.
Componentele principale care intră în compoziţia cimentului sunt clincherul Portland, zgură
granulată de furnal, puzzolane naturale şi industriale, cenuşă de termocentrală, şisturi calcinate,
calcare, praf de siliciu, filere.
xo
Tabelul I.4 Tipuri de cimenturi
Tipul cimentului Componente principale (fără clincher)

TipUii principale Denumfre Denumirea

b)
XD3 CEMI Ciment Portland
XC4
XC3 Ciment Portland cu
XC3 gură granulată de furnal (S)
XF1 zgură
-,,
stalp XF1
Ciment Portland cu
~XD3 sili cc
silice ultrafină (D)
pereti XC3
XF2 puzzolana naturala (p)
Ciment Portland cu
Detaliu puzzolană
stal pi puzzolana calcinată (Q)
si pereti '
XD3+protectie
C35/45 °""'=55mm cenuşă zburătoare silicoasă
~-- XD1+protectie+tencuiala (S)
Ciment Po1tland cu CEMII/B-V 21. .. 35
C30/37 C00 ~=45mm
XC3+protectie+asfalt CEM!l cenuşă zburătoare 6 ... 20
CEM ll/A-W cenuşă zburătoare calcică

~~
C30/37 °""'=35mm (W)
CEMIIIB-W 21...35
'
Ciment Portland cu
Şist calcinat (T)
Figura I.2. Clase de expunere pentru o construcţie industrială (a) şi o parcare subterană (b) şist calcinat

Sarcina proiectantului este să stabilească cât mai corect clasa de expunere în funcţie de Calcar cu carbon organic nu
condiţiile mediului înconjurător în care se află elementul de construcţie. CEM!l/B-L depăşeşte 0,5% (L)
21...35
Ciment Portland cu
calcar CEMWA-LL 6 ... 20
Calcar cu carbon organic nu
1.3 Cerinţe minime la stabilirea compoziţiei betonului CEM II/B-LL depăşeşte 0,2% (LL)
21...35

CEMWA-M Toate componentele sunt 6 ... 20

Ciment Portland
Betonul poate fi realizat pe baza unor compoziţii stabilite în două moduri principale: compozit
posibile
CEM II/B-M (S,D,P,Q,V,W,T,L,LL) 21...35
- amestecul de beton proiectat la staţie de producător;
- amestecul de beton prescris de către proiectant şi/sau utilizator.
Alegerea componenţilor se face pe baza unor amestecuri preliminare stabilite şi verificate de CEM IlI Ciment de furnal gură granulată de furnal (S)
către un laborator autorizat. CEMIWC 81...95
În cazul amestecului proiectat pentru o anumită clasă de expunere, trebuie specificate
CEM IV/A 11...35
următoarele date de bază: CEMIV Ciment puzzolanic Puzzolană (D,P,Q,V)
- clasa de rezistenţă; CEM IV/B 36 ... 55

- dimensiunea maximă a granulei agregatelor; CEMV/A Zgură granulată (S) şi 18 ... 30

CEMV Ciment compozit
- consistenţa betonului proaspăt; CEMV/B puzzolnă (P,Q,V) 31...50

312 313
 Fiecare tip de ciment cu adaosuri se produce în mai multe variante de compoziţie, care se
diferenţiază prin procentele de clincher şi celelalte componente principale.
Se pot defini trei clase de rezistenţă (tab. I.5) pentru cimenturi şi la fiecare clasă în funcţie de
rezistenţa iniţială se distinge o clasă uzuală (N) şi una cu rezistenţă iniţială mare (simbolizată R).
Pentru obţinerea unor clase mai mari de rezistenţă la beton se recomandă folosirea cimentului
de clasă superioară şi a aditivilor reducători de apă. În cazul în care temperatura în timpul turnării
este scăzută, se vor folosi cimenturile cu întărire rapidă (R) şi aditivii acceleratori, iar în cazul
turnării pe timp călduros, cimenturile cu întărire lentă şi aditivii întârzietori.
Pentru a asigura betonului o structură compactă şi o lucrabilitate adecvată este necesar un
conţinut de parte fină cu granulă de la O până la 0,125mm. Un conţinut mic de parte fină poate
conduce la pierderea apei din beton, fenomen denumit în literatură "sângerare''. Pe de altă parte, un
conţinut prea mare de parte fină poate conduce la o prelucrare greoaie (betonul devine prea dens şi
lipicios) ce atrage după sine un consum mai ridicat de apă, iar împreună reduc proprietăţile fizice
ale betonului.
Recomandări privind conţinutul maxim de pmie fină pentru betoane obişnuite sau uşoare se
prezintă în tabelul I. 7.

Tabelul I.5 Condiţii mecanice şi fizice definite ca valori caracteristice ale cimenturilor Un dozaj minim de ciment trebuie adoptat în vederea asigurării alcalinităţii betonului, condiţie
necesară pentru protecţia armăturii împotriva coroziunii. Pentru a asigura o rezistenţă mare
Rezistenţa la compresiune [MPa] Timp iniţial Stabilitate betonului care înseamnă implicit şi o rezistenţă mare la pătrunderea substanţelor agresive , raportul
Clasă de
Rezistenţă iniţială Rezistenţă standard de priză (expansiune) A/C va fi cât mai mic, dar suficient pentru a asigura lucrabilitatea betonului proaspăt.
rezistenţă
2 zile 7 zile 28 zile [min] [mm]
Tabelul I.7. Conţinut maxim de parte fină pentru betoane cu clasa maximă C50/60 sau LC50/55
32,5 N - 2: 16,0
32,5 R
2: 32,5 :s 52,5 2: 75 Conţinut de ciment Conţinut maxim de parte fină (kg/mc)
2: 10,0 -
lk1r/mc)
42,5 N 2: 10,0 -
2: 42,5 :s 62,5 ?:60 :S 1O Clasa de expunere
42,5 R 2: 20,0 - XF;XM XO; XC; XD; XS; XA
52,5N 2: 20,0 -
2: 52,5 - 2: 45 Granula maximă a agregatului utilizat
52,5 R 2: 30,0 -
8mm 16„.63mm 8„.63mm
La betoane turnate în elemente masive sa vor folosi cimenturi care prezintă valori mici ale :S300 450 400 550
căldurii de hidratare pentru a evita apariţia unor fisuri. 2: 350 500 450 550
Alegerea tipului de ciment se face în funcţie de rezistenţa caracteristică prescrisă a betonului,
de viteza necesară de dezvoltare a rezistenţei şi de condiţiilor de expunere (tab. 1.6). În tabelul I.8 sunt trecute valorile privind conţinutul mm1m de ciment şi raportul de
apa/ciment maxim pentru clasele de expunere XC şi XD, în tabelul 1.9 pentru clasele XF şi XA, iar
Tabelul 1.6 Alegerea tipului de ciment în funcţie de clasa de expunere în tabelul I. I O pentru clasa XM.
Clasă de expunere XO XCI XC3 XD2 XFI XF2 XF3
XC2 XC4 XS2 XF42l Tabelul 1.8. Limite pentru compoziţia betoanelor în cazul claselor de expunere XO, XC,XD şi XS
XDl XAl
XD3 XA2') precum şi pentru beton cu grad de permeabilitate ridicat
XSl XA3 1l
XS3 Fără risc Agresivitate faţă de armătură Beton cu grad de
XMl de permeabilitate
Clor cu/fără apă de
XM2 agresivitate Carbonatare ridicat J)
mare
XM3
Grosime Grosime
CEMI Clasa de XDl XD2 XD3
AIB s expunere
xo XCI XC2 XC3 XC4
XSI XS2 XS3
elem. elern.
d<40cm d>40cm
A D
A/C
A/B P/Q max.
- 0,75 0,65 0,60 0,55 0,50 0,45 0,60 0,70
A V min. c 1
>
B V - 240 260 280 300 320 2l 280 -
kg/mc
A w min. c 'I
CEM!l
B w kg/mc
AIB T (cu
- 240 270 270 270 -
A LL adaos)
B LL 'l Pentru granula maximă de 63mm conţinutul de ciment (min. C) se poate diminua cu până la
A L 30kg/mc. În acest caz nu se ţine cont de 2> .
2
B L >Pentru elementele masive (dimensiunea minimă 80crn) se admite 300kg/mc.
l Se dovedeşte IITadul de nenneabilitate prin încercări.
3
A M
B M
A Adaosurile pot îmbunătăţii lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate, rezistenţa la agenţi
CEM III B chimici agresivi. Unele din adaosuri sunt considerate inerte şi înlocuiesc parţial partea fină din
c agregate (cca. 10% din nisip 0-3mm), iar altele sunt active cu proprietăţi hidraulice (de ex. zgura
CEMIV
CEMV granulată de furnal, cenuşa, praful de silice, etc.). În cazul adaosurilor active, la calculul raportului
A/C se ia în considerare cantitatea de adaos din beton ca parte hantă (se adaugă la ciment).
- utilizabil Aditivii şi adaosurile vor fi adăugate în amestec numai în asemenea cantităţi în cât sa nu
- neutilizabil reducă durabilitatea betonului sau să producă coroziunea armăturii.

314 315
Tabelul 1.9. Limite pentru compoziţia betoanelor în cazul claselor de expunere XF, XA În cazuri speciale de expunere la substanţe chimice cu agres1v1tate mare, la proiectarea
compoziţiei se vor respecta şi alte reglementări precizate in norme tehnice specifice.
Expunerea betonului la
În general trebuie acordată o atenţie deosebită stabilirii compoziţiei betonului supus la acţiuni
Îngheţ/Dezgheţ Mediu chimic agresiv agresive chimice şi ori de câte ori apare necesar se va cere unui institut de specialitate efectuarea
Clasa de
XFI XF2 XF3 XF4 XAl XA2 XA3
unor studii pentru stabilirea acestei compoziţii.
expunere În cazul unor incertitudini, la stabilirea compoziţiei, ca o normă suplimentară de protecţie se
A/C max. 0,60 0,55 0,50 0,55 0,50 0,50 0,60 0,50 0,45 poate considera şi aplicarea unor pelicule impermeabile pe suprafaţa expusă a betonului.
min. C 1l kg/mc 280 300 320 300 320 280 320 Consistenţa betonului proaspăt şi măsura lucrabilităţii poate fi determinată prin următoarele
1
min. C l kg/mc metode: tasarea conului, răspândire, grad de compactare şi remodelare. Clasificarea în clase, funcţie
(cu adaos)
270 - 270 - 270
de diferitele metode, este prezentată în tabelul 1.12.
min. p (conţinut
- 2)
- 2)
- 2) 3)
-
În general nu există o corelare între cele patru metode, astfel încât consistenţa betonului este
minim de aer) I stabilită de la caz la caz cu una dintre aceste metode.
1
J Pentru granula maximă de 63mm conţinutul de ciment (min. C) se poate diminua cu până
Se recomandă utilizarea metodei tasării conului sau metoda răspândirii. Numai la betoanele cu
la 30kg/mc.
2
) Conţinut de aer mediu în betonul proaspăt în momentul p1merii în operă: granula:2'.8rmn
lucrabilitate redusă se va folosi o altă metodă (grad de compactare sau remodelare).
5,5%/vol.; granula2:16mm 4,5%/vol.; granula 0>32mm 4,0%/vol.; granula0>63mm
Tabelul 1.12. Clase de consistenţă
3,5%/vol. Se poate trece sub aceste valori cu max. 0.5%/vol. Pentru beton fluid conţinutul
de aer se măreşte cu până la 1o/o/vol. Metoda Clasa Caracteristici
J) Realizare fără pori de aer în cazul betoanelor în contact cu pământ cu A/C:'.S0,40 precum Sl Tasare de la 10 până la 40 mm
utilizarea cimentului cern III/B pentru: S2 de la 50 oână la 90 mm
- elemente în contact cu apa mării cu A/C:S0,45; C35/45 şi c0>340kg/mc şi
"'@
w S3 de la 100 până la 150 mm
- evacuări de căi de rnlare (piste) cu A/C<0.45; C40/50 şi c>360kg/mc; "'
E-< S4 de la 160 până la 210 mm
S5 >220mm
Tabel I. I O. Limite pentru compoziţia betoanelor în cazul claselor de expunere XM. Diametrul răspândirii în mm :S 340
FI
de la 350 oână la 410
~"'
Expunerea betonului la uzură F2
de la 420 până la 480
Clasa de expunere XMi I XM2 I XM3 Ja F3
de la 490 până la 550
~ F4
A/C max 0,55 0,48
~ F5 de la 560 până la 620
min C [kg/mc] 300 320 F6 >630
min C (cu adaos) [kg/mc] 270 Indice de compactare

Severitatea atacului chîmic depinde în principal de natura substanţelor agresive (compoziţia

chimică) dar şi de presiunea, viteza de curgere a lichidelor, precum şi de temperatura şi umiditatea
-"'
~
o

~
co
CI
C2
>1,46
de la 1,45 până la 1,26
de la 1,25 până la 1,11
o
mediului. u C3 de la 1,10 până la 1,04
În general atacul chimic este mult mai sever la temperaturi şi presiuni ridicate mai ales dacă vo Vebeîns0>31
betonul este expus şi la abraziune mecanică sau la alternanţă îngheţ - dezgheţ. Rezistenţa betonului ~ VI de la 30 până la 21
la atacul chîmic depinde în primul rând de impermeabilitatea sa. '°
~
>
V2
V3
de la 20 până la 11
de la 10 până la 6
Criteriile pentru aprecierea gradelor de agresivitate ale apelor naturale sunt prezentate în
V4 de la 5 până la 3
tabelul I. I I. Consistenţa betonului se stabileşte
de către proiectant, în conformitate cu prevederile din
tabelul 1.13., astfel încât, betonul să poată fi transportat şi pus în operă în condiţii optime.
Tabelul I.11 Criterii pentru aprecierea gradelor de agresivitate chimică a apelor subterane ŞI a
solului Tabelul 1.13. Consistenţa betonului
Caracteristica chimică XAI XA2 XA3 Nr. Crt. Tipul de elemente Clasa de consistenţă

><C Factor Ph 6,5 ... 5,5 < 5,5 .. .4,5 < 4,5 şi „4,0 I
Fundaţii din beton simplu sau slab armat, elemente
masive
Sl sauS3

~
"'1
Carbonaţi (C02 ) [mg/!]
Săruri de amoniu
15 .. .40 >40 ... 100 >I 00 până la saturare
2
Fundaţii din beton armat, stâlpi, grinzi, pereţi
structurali
S2
r< 15 ... 30 > 30 ... 60 > 60 ... 100
(NH,) [mg/I]
~
Ul Magnezină (Mg') > 3000 până la 3
Idem, realizate cu beton pompat, recipienţi,
S3
300 ... 1000 > 1000 ... 3000 monolitizări
><C [mg/l] saturare
e;: Elemente sau monolitizări cu armături dese sau
Sulfaţi * (SO/) [mg/l] 200 ... 600 > 600 ... 3000 > 3000 şi :s 6000 4
dificultăti
de compactare, elemente cu sectiuni reduse
S4
Sulfaţi (SO,') [mg/I] Elemente, pentru a căror realizare, tehnologia de
,...< total
2000 ... 3000 >3000 ... 12000 > 12000 şi :s 24000 5 S5
execuţie impune betoane foarte fluide
oVl > 200 Bauman
Gradul de aciditate Nu se întâlneşte în practică
Gully
* Pentru clasele XA2 şi XA3 se utilizează ciment rezistent la atac sulfatic (HS). Pentru
valori S04 2-> 1500 se foloseşte ciment special+ adaos de cenuşă.

316 317
 ANEXA II b,ff,; <:; b (II.3)
În situaţii curente, pentru analiza structurală se poate accepta o lăţime constantă pe toată
MODELAREA GEOMETRICĂ deschiderea, determinată pentru secţiunea din câmpul deschiderii.
LA ELEMENTELE STRUCTURALE
ben~i beff.2
I / / / / I
''
I I
I I
II.1 Definirea elementelor structurale I I
I I
I I
Elementele unei structuri sunt clasificate, după natura şi funcţia lor în: grinzi, stâlpi, plăci, /
I b, bw b, I
/-
pereţi, dale groase, arce, plăci curbe subţiri, etc. I
-.{-----
b {'
O grindă este un element a cărei deschidere este mai mare decât triplul înălţimii secţiunîi he IT.!
/ /
transversale (l > 3h ). în caz contrar elementul se consideră o grindă perete.
Un stâlp este un element a cărui înălţime este cel puţin egală cu de trei ori latura mare a
secţiunii transversale (H?:. 3h ), iar latura mare nu depăşeşte de 4 ori latura mică (4b ?:. h).
O placă este un element a cărui dimensiune minimă în planul său este mai mare sau egală cu
./•-----
de 5 ori grosimea (li, l2?:. 5h1). 1

O placă supusă în principal la încărcări unifonn distribuite poate fi considerată că se descarcă I bw

' b / /

pe o direcţie dacă are două laturi libere, sau dacă este rezemată pe patru laturi cu raportul laturilor
l2 I l 1 > 2 (/2 fiind latura mai mare a plăcii). Figura II.2 Parametrii pentru definirea lăţimii plăcii
Plăcile cu nervuri şi cele casetate pot fi calculate fără a fi descompuse în elemente discrete,
dacă respectă condiţiile:
- distanţa
între nervuri nu depăşeşte 1500 mm; 11.3 Deschiderea efectivă a plăcilor şi grinzilor
- înălţimea nervurii sub placă nu depăşeşte de patru ori lăţimea;
Deschiderea efectivă leff a unui element se determină cu relaţia:
- înălţimea zonei comprimate este mai mare sau egală cu 111 O din distanţa liberă dintre
l,ff =l n+a1 + a 2 (II.4)
nervuri dar nu mai puţin de 50 mm;
- se prevăd nervuri transversale la distanţă liberă nu mai mare de 1O ori grosimea totală a în care ln reprezintă lumina deschiderii respective, cele două valori ale mărimii a pentru reazemele
plăcii.
deschiderii detenninându-se pe baza datelor din figura II.3.
rt~ r-L~
II.2 Determinarea lăţimii efective a plăcii
h h
Determinarea lăţimii efective a plăcii, în calculul la toate stările limită, se face pe baza
/„ /„
distanţei Io dintre punctele de efort nul din diagrama de momente încovoietoare (fig. II.I). Această -1
abordare este posibilă dacă raportul dintre două deschideri adiacente este cuprins între 2/3 şi 3/2, iar I
I
în cazul consolei dacă lungimea ei nu depăşeşte jumătate din deschiderea adiacentă. [,JJ :
---,
lo=O, l 5lerr,2+l,rr,3
a) reazem b) continuitate

-~

~
I h
I
I
'
lo=0,851,ff,l lo=O, l 5(1,rr,1+l,ff,2) lo=O, 7leff,2 !11 _[„ [„
{'--- - - - - - - / ~ -- { I --- ----,I

leff,1 leff,2 ],lf,3 ' I

/'-------- /- ----/-
-~ I
I
/,JJ /,JJ /,ff
Figura II. I Distanţele 10 dintre punctele de moment nul

Lăţimea efectivă a plăcii rezultă din relaţia (fig. II.2): a; = rnill(tl2;hl2)

b,(f = bw + b,JJ,1 + beff,2 '<: b (II.I) c) nod de cadru d) consolă e) aparat de reazem
unde b,ff,; = 0,2b; + 0,110 <:; 0,210 cu (II.2)
Figura II.3 Definirea deschiderii efective

318 319
II.4 Reducerea momentelor pe reazeme (ll.8)
Plăcile şi grinzile continue se calculează conform procedeului grinzilor continue pe reazeme
rigide care permit rotirea liberă a elementului. Ţinând seama că, în realitate, plăcile şi nervurile
reazemă pe elemente cu o anumită lăţime, care se opun rotirii libere, se admite reducerea
momentelor pe reazeme.
Se disting două cazuri:
a) plăci şi grinzi rezemate pe alte elemente cu care nu fac corp comun;
b) plăci şi grinzi rezemate pe elemente cu care sunt legate monolit.
În primul caz considerând conform figurii ll.4 că reacţiunea de calcul F Ed,.wp se distribuie -~

uniform pe toată lăţimea reazemului, valoarea momentului încovoietor pe reazem (indiferent de

procedura de evaluare), obţinută pe baza distanţei interax, se poate reduce cu mărirea f'..M Ed astfel:
MEJ„·,J =Med -f'..MEd (II.5)
f'..M Ed = FEd.wp · t /8 (II.6)

Figura II.5 Reducerea momentului la faţa reazemului la plăci şi grinzi

rezemate pe elemente cu care sunt legate monolit

Momentele determinate la faţa reazemului trebuie să fie mai mari decât 65% din momentul de
încastrare perfectă calculat cu lumina deschiderii !„ (fig. II.6).
1 11J. 1I .!. 1 UJ .1. -~ [l l +++l l +++l +++.!. .l +l l ,!, +l .L J. ! 1l lll 111!. J. I I!. unir;;:a~f:~buita
TiT~~E!'~";l
J. .!.
cr,=F,„„„,/t r··- ------_- - - ele1nentul real

Figura IL4 Reducerea momentului pe reazem la plăci şi grinzi continue

care nu fac corp comun cu reazemul
I I 1t I w~-
schema statica
În cazul b) zona comprimată poate să coboare pe reazem cu o pantă de 1:3 (fig. II.5). Rezultă 1'
-,(-----

că înălţimea activă a secţiunii este mai mare în mm! reazemului, decât la margine. Dacă •

dimensionarea se face cu valoarea momentului redus, obţinut cu relaţiile II.5 şi II.6, va rezulta o I

cantitate de armătură mai mică decât dacă dimensionarea se efectuează la marginea reazemului la
momentul Mi,;d şi M;d.
I I11If·]-l-_L"'--i
L--"--- 1i

IMEdi= IMEdl-lvEd,„gl 2f +(rcg, + rQq,)8{

I
(II.7)

Termenul (r cgk + yQgk ).C se poate neglija dacă lăţimea reazemului este mai mică decât 80 ------ - -----/ -)'---------

8
cm, iar relaţiile de calcul pentru momentele reduse rezultă: Figura II.6 Determinarea momentului minim la o grindă continuă
cu încărcare uniform distribuită
IMial = IMEdl-IVed,,,gl ~
320 321
 Momentul minim la o grindă cu o încărcare uniform distribuită se obţine astfel: ANEXA III
12
- deschiderile marginale: M mind = 0,65 · ~ (rcg K + YQqK)
IMPERFECTIUNI GEOMETRICE
'
- deschiderile intermediare: Mmind = 0,65. z,; (rGgK + yQqK)
12
Verificarea respectării momentului minim este cu atât mai semnificativă cu cât reazemul este Imperfecţiunile se iau în considerare în calculul la starea limită ultimă pentru situaţiile
mai lat (fig. II. 7). Se pot obţine momente foarte mici la marginea reazemului sau chiar momente persistente şi accidentale de proiectare, nefiind necesar a se ţine cont de ele în cazul verificărilor la
pozitive. stările limită de serviciu.
Imperfecţiunile se pot prinde în calcule prin înclinarea elementelor structurale verticale dată
de relaţia:
(III. I)

unde: Ba este valoarea de bază; se specifică în normele naţionale, valoarea recomandată fiind 1/200;
a„ = 2/-Ji - factor de reducere pentru înălţime, cu valori în intervalul 2/3 :S a„ :S I ;
a,,, = ~0,5(1+1/ m) - factor de reducere pentru numărul de elemente;
I - lungimea sau înălţimea, în metri;
m - numărul de elemente verticale contribuind la efectul total.
h-m-11·
'.I j'!+J
11. l! ;i :
1
11 -
Definirea mărimilor I şi m se face în funcţie de efectul considerat, distingându-se următoarele
'I ;-I
!
k
y_L _J ____ -
trei situaţii (fig. III.I):
Figura II.7 Momente minime la reazemele lat - efect pe elementul izolat (fig. III. la): l = lungimea elementului; m = I;
- efect pe sistemul de contravântuire (fig. III.lb): l = înălţimea clădirii; m = numărul de
elemente verticale care contribuie la forţa orizontală pe sistemul de contravântuire;
- efecte locale asupra elementelor orizontale sau verticale (fig. III.le): l =înălţimea nivelului;
m = numărul de elemente verticale din cadrul nivelului care contribuie la forţa orizontală la
nivelul planşeului.
În cazul elementelor izolate, efectul imperfecţiunilor poate fi luat în considerare sub forma
e,
unei excentricităţi, în funcţie de înclinaţie şi lungimea de flambaj la conform relaţiei:
e = () ~ (III.2)
' '2
sau sub forma unei forţe H; acţionând în punctul care conduce la momentul încovoietor maxim după
cum urmează:
- în cazul elementelor necontravântuite (fig. III. !al): H, = e,N;
- în cazul elementelor contravântuite (fig. III. la2): H, = 2B,N;
În cazul pereţilor şi a stâlpilor rezemaţi din sisteme contravântuite pentru simplificare se poate
folosi excentricitatea e, = la/400, corespunzând la a„ = 1.
În cazul structurilor, efectul înclinat B; poate fi reprezentat prin forţe transversale pentru a fi
prinse în calculul static alături de alte acţiuni, după cum urmează:
- efectul asnpra sistemului de contravântuire (fig. III.lb): H, = B/N„ -NJ;

- efectul în cazul imperfecţiunilor diafragmelor (fig. III.le): H, = B,(N„ + NJ, respectiv

2
H, =B,N,.

322 323

i
J
-- --- -- -

ANEXA IV
ţ,N CRITERII PENTRU NEGLIJAREA
,1:H-1 EFECTELOR DE ORDINUL II
l = lo
_.._ IV.1 Criterii pentru elemente izolate
/ / / /

al) necontravântuit a2) contravântuit Elementele izolate solicitate la compresiune necesită uneori şi un calcul la starea limită de
a) stâlp izolat +N stabilitate a formei. Necesitatea acestui calcul este condiţionată de zvelteţe (;t) definită ca raport
„-

--
între lungimea de flambaj (lungimea efectivă 10) şi raza minimă de giraţie (i):
H
A-=!D_ (IV.1)
l B/2 N (); H
i
Pentru stâlpii cu secţiune dreptunghiulară se utilizează o altă expresie a coeficientului de
H-
zvelteţe:
()/2 N
(IV.2)
b) sistem contravântuit .
c) nnper iecţmm
" . _tN în care h este latura secţiunii transversale în direcţia în care se determină zvelteţea.
La elementele obişnuite, prin calculul la stabilitate se urmăreşte de fapt stabilirea influenţei
Figura III.1 Efecte ale imperfecţiunilor geometrice zvelteţei (a coeficientului de zvelteţe) asupra capacităţii lor portante.
Pentru elementele izolate la care valoarea coeficientului de zvelteţe
A,'.". A,lim = 10 sau Âxi '.". Âxi!im = 35 (IV.3)
influenţa flexibilităţii asupra capacităţii portante este neglijabilă (fig. IV.1, cazul a) şi nu este
necesar să fie luată în considerare în calcul.

®
B
N
..____

poziţia după Jf
deformare

o M&J
Figura IV.1 Starea limită de stabilitate a formei

Pentru stâlpii de beton armat care au coeficientul de zvelteţe A > Ai;„„ flexibilitatea influenţează
capacitatea portantă (o diminuează) prin efectul de ordinul II (fig. IV.l, cazul b). De fapt, în
proiectare se procedează invers. Se măreşte capacitatea portantă a acestor elemente luând în
considerare efectele de ordinul II, respectiv a unor valori sporite ale momentului încovoietor, faţă de
cele rezultate dintr-un calcul de ordinul I (pe un element nedeformat).
Pentru valori mari ale coeficientului de zvelteţe cedarea elementului se poate produce prin
pierderea stabilităţii formei. Această situaţie corespunde cazului c) din figura IV. l şi la aceste

324 325
elemente este necesară determinarea încărcării critice de pierdere a stabilităţii, in raport cu care să B = .J1+2w; dacă nu se cunoaşte w, se poate accepta B = 1,1;
se asigure o dimensionare corespunzătoare a lor.
C = 1,7 -r,„; dacă nu se cunoaşte rm, se poate accepta C = 0,7;
Pentru o definiţie generală a lungimii de flambaj în figura IV .2 sunt prezentate câteva exemple
de lungime de flambaj ale elementelor izolate cu secţiunea constantă. Unele elemente care aparţin \Oe/este valoarea efectivă a coeficientului curgerii lente a betonului;
unei structuri din raţiuni de calcul, pot fi considerate izolate. w = A,fyd / AJ"cd este coeficientul mecanic de armare;

,,
'
'
'
'
• • c;,• • • • '
'
'
,,
"
,,
:,

''
~) (':0
'
'
'
''
A, este aria totală a armăturii longitudinale;
n = N Ed/ A,fcd este valoarea re.lativă a forţei axiale;
r,11 = Mo1/ Mo2;
Mo1, Mo2 sunt momentele încovoietoare de ordinul I la capetele elementului (fig. IV.3); în
toate situaţiile se consideră IM I IM I.
02 ~
' ' ' ' 01
'
' ''' ' .......
' ' ' ' Dacă momentele încovoietoare rotesc în acelaşi sens (fig. IV.3.a), rm se consideră negativ
' ' ' "..\
'
'' " '
' ' (C > 1,7), în caz contrar (fig. IV.3.b) rm se consideră pozitiv (C :S 1,7).

c c c ,e
' '

c~~
' '

/ / (' / /.
"'0"'-V a) b)
a) lo~l b) lo=21 c) lo~0,71 d) lo=0,51 e) lo~l t) 0,51<lo<l g) lo>2]
Figura IV.2 Lungimea de flambaj a stâlpilor izolaţi 102
Pentru stâlpii cadrelor regulate lungimea de flambaj se determină conform celor de mai jos:
- stâlpi contravântuiţi (fig. IV.2.f): Mo1=Nedlo1

l =051 (l+ k1 î.(l+ k2 Î (IV.4) -1101 -

o , l 0,45+k1) l
0,45+k2)
- stâlpi necontravântuiţi (fig. IV.2.g): / NEd

k~~'~, kJ} Figura IV.3 Momentele încovoietoare de ordinul I la capetele elementului

1 2
lo =/max{ (1+10 }(1+ 1 : kJ {1+ 1: (IV.5)
Raportul rm ar trebui să fie egal cu 1,0 ( C = 0,7) în următoarele cazuri:
unde: k1 şi k2 sunt flexibilităţile relative ale rotirilor împiedecate la cele două capete ale elementului; - elemente contravântuite la care momentele încovoietoare de ordinul I sunt produse în
k =O corespunde limitei teoretice pentru încastrare, dar se recomandă O, 1 ca valoare întregime sau numai parţial de imperfecţiunile geometrice sau de încărcările transversale;
minimă pentru k1 şi k 2 , deoarece încastrarea perfectă este foarte rară în practică; - elemente necontravântuite, în general.
l este lungimea liberă a stâlpului, între legăturile de capăt. Coeficientul curgerii lente efective se obţine cu relaţia:
Flexibilitatea relativă la rotaţie se calculează cu relaţia: MOEdqp
B EI </J4 = <iJ (oo, to ) M (IV.9)
k=-·- (IV.6) OEd
Ml
în care: \Oe/oo,t0) este valoarea finală a coeficientului curgerii lente (vezi pct. 2.1.3);
unde: B este rotirea corespunzătoare momentului încovoietor M;
MoEdqp - momentul încovoietor de ordinul I în combinaţia qvasi-permanentă;
EI - rigiditatea la încovoiere a stâlpului; dacă un stâlp adiacent într-un nod poate contribui la
MoEd - momentul încovoietor de ordinul I în combinaţia corespunzătoare stării limită
rotaţie, termenul EI va reprezenta suma corespunzătoare stâlpilor adiacenţi nodului; se
ultime.
va tine cont de fisurarea reazemelor, în afară de cazul în care acestea nu sunt fisurate în
Raportul MoEdqp I MoEJ poate fi calculat pentru secţiunea cu cel mai mare moment încovoietor
starea limită ultimă.
sau se poate alege o valoare reprezentativă, atunci când raportul variază în lungul elementului.
Pentru alte cazuri, de exemplu stâlpi la care în lungul elementului variază forţa axială şi/sau
Efectele curgerii lente pot fi neglijate dacă \OeĂoo,t0) :S 2, J,, :S 75 şi MoEdqp I NEd 2' h, h fiind
secţiunea transversală, lungimea de flambaj se obţine din relaţia de mai jos:
înălţimea secţiunii în direcţia corespunzătoare momentului încovoietor.
l0 =7r~EJ1v8 (IV.7) Valoarea limită a coeficientului de zvelteţe Aum în mod simplificat se poate obţine cu relaţia:

unde: EI este valoarea reprezentativă a rigidităţii la încovoiere a stâlpului;

N 8 - forţa axială de flambaj, corespunzătoare rigidităţii EI.
Acm =
1
j,/ (IV.IO)

Valoarea limită a coeficientului de zvelteţe Aum este indicată în normele naţionale,

sau din figura IV.4.
recomandându-se ca această valoare să se obţină din relaţia: În cazul compresiunii excentrice oblice, condiţia (IV.3) trebuie verificată pentru fiecare
direcţie în parte; este posibil ca efectele de ordinul II să fie neglijate pentru ambele direcţii ale
A,;m = 20ABC/ .J;; (IV.8)
secţiunii transversale sau numai pentru una din cele două direcţii, sau pentru nici una.
în care: A= 1/(1+0,2qJ,1 ); dacă nu se cunoaşte \Oe;; se poate accepta A= 0,7;

326 327
 ANEXA V
I~ 'A lim ('AOlim)
METODE DE CALCUL AL EFECTELOR DE ORDINUL II SUB
60
\
-

~ ~ ~

I I INCARCARI AXIALE
50 ..
'

40 \ - I
\ --'Alim V.1 Metoda generală de analiză
•
•
I - ----'A Ol im
30
-1 . - --

20 I """"'·----
'-...._
-- --

I~
I
r---~
I n=NEd!Acfcd
Metoda generală se bazează pe analiza neliniară, incluzând neliniaritatea geometrică şi efectul
curgerii lente. Pentru beton şi armătură se vor folosi curbe CJ-8 adecvate, precum cea din figura 2.2
pentru beton şi din figura 2.6 pentru oţel.
''
'
- Din analiza generală se obţine valoarea de calcul a încărcării ultime dacă se folosesc curbele
'
CJ-8 bazate pe valori de calcul. În acest scop, în figura 2.2 şi relaţia (2.22) fc,,, se înlocuieşte cu f~d, iar
. i '----1' -
10 -

0.00
I
- - - - L- J -
_J
0.05 0.10 0.150.200.250.300.350.400.450.500.55
I
-1
----s- --
,71
Ecm cu Ecd· Valoarea modulului Ecd se detennină cu relaţia (IV.12).
În lipsa unui model detaliat, curgerea lentă se poate prinde în calcule prin majorarea
deformaţiei specifice a betonului cu factorul r = 1 + cp, , valoarea efectivă a caracteristicii curgerii
1
Figura IV.4 Valoarea limită a coeficientului de zvelteţe Aum în funcţie de valoarea relativă a forţei lente (/Jef obţinându-se cu relaţia (IV.9).
axiale n, detenninată în mod simplificat Efectul favorabil al contribuţiei betonului întins dintre fisuri se poate lua în calcule sau se
poate neglija pentru a simplifica procedura de calcul.
IV.2 Criterii pentru structuri În mod normal, ecuaţiile de echilibru şi de compatibilitate a deformaţiilor trebuie să fie
verificate într-un anumit număr de secţiuni, însă se acceptă să se aleagă numai secţiunile critice şi să
Se admite că se pot neglija efectele globale de ordinul II la structuri dacă se respectă condiţia: se adopte o variaţie reprezentativă a curburii, (de exemplu, o variaţie similară cu cea din analiza de
ordinul I). ·
ns LEcdlc
Fv Ed :;, k, 2
(IV.11)
' n" + 1,6 L V.2 Metoda bazată pe rigiditatea nominală a elementului
în care: F V.Ed este forţa verticală totală;
n, - numărul de niveluri; În această analiză se iau în considerare efectele fisurării, neliniaritatea comportării
L - înălţimea totală a clădirii măsurată de la secţiunea de încastrare în fundaţie; materialelor şi curgerea lentă; de aceste efecte se ţine cont şi în ceea ce priveşte elementele
Ic - momentul de inerţie al secţiunilor nefisurate ale elementelor de contravântuire; adiacente implicate în analiză (grinzi, plăci sau fundaţii).
Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al betonului se obţine cu relaţia: Rigiditatea nominală se evaluează cu relaţia:
E,d = E,,,, (IV.12) (V.l)
YcE unde: Ecd este valoarea de calcul a modulului de elasticitatea al betonului dat de, relaţia (IV.12);
în care coeficientul YcE = 1,2. Ic - momentul de inerţie al secţiunii de beton;
Coeficientul k 1 se specifică în normele naţionale, recomandându-se valoarea 0,31. Dacă se E, - valoarea de calcul a modulului de elasticitatea al armăturii;
demonstrează că elementele de contravântuire nu sunt fisurate în starea limită ultimă, coeficientul k1 I, - momentul de inerţie al armăturii în raport cu centrul de greutate al secţiunii de beton;
se înlocuieşte cu coeficientul k2 specificat în normele naţionale, recomandându-se valoarea 0,62. K,, - factor reprezentând contribuţia armăturii; se poate lua K, = 1, dacă p :'.'. 0,002;
Relaţia de mai sus poate fi folosită numai dacă sunt îndeplinite toate condiţiile ce urmează: Kc - factor reprezentând contribuţia betonului; se poate lua K, = k1k2 /(1 + !fl,r), dacă p :'.'. 0,002;
- structura este relativ simetrică;
- deformaţiile globale de lunecare sunt neglijabile (de exemplu, clădiri contravântuire cu
p = A,/ A, - coeficientul de armare;
pereţi structurali care nu au goluri de dimensiuni mari); A, - aria totală de armătură longitudinală;
- elementele de contravântuite sunt încastrate în fundaţii (rotirile sunt neglijabile); Ac - aria secţiunii de beton;
- rigiditatea elementelor de contravântuire este relativ constantă pe înălţimea clădirii; (/Jef- valoarea efectivă a caracteristicii curgerii lente detenninată cu, relaţia (IV.9);
- încărcarea verticală creşte aproximativ cu aceeaşi valoare la fiecare nivel. k, = ~ f,k/20;
k2 -
-
__,i__ < o' 20 '.
n 170 -
n = NEa / AJ;d - valoarea relativă a forţei axiale;
A- coeficientul de zvelteţe.
Dacă coeficientul de zvelteţe A. nu este definit atunci se poate lua în
considerare k 2 = 0,3n O:, 0,20.

328 329
 Momentele încovoietoare de ordinul I de la capetele stâlpului pot fi înlocuite cu unul
Dacă p ;o,: 0,01 , se pot lua în considerare K.,= O şi K, = 0,3/(1+0,5rp,r ), această variantă echivalent, conform relaţiei:
simplificată fiind mai potrivită pentru o estimare prealabilă. M 0, = 0,6M02 + 0,4M01 ·'2- 0,4M02 (V.7)
În structurile static nedeterminate, relaţia (V .1) nu este, în general, aplicabilă pentru descrierea
efectului defavorabil al fisurării elementelor adiacente. Din acest motiv, pentru aprecierea efectului Cele două momente de la capătul elementului se consideră cu acelaşi semn dacă diagrama de
fisurării parţiale a betonului şi a contribuţiei betonului întins dintre fisuri, se recomandă aplicarea moment nu intersectează axa barei, în caz contrar ele vor avea semne diferite; întotdeauna
prevederilor de la punctul 4.3.2 şi utilizarea relaţiei (4.21). Ca o simplificare, se acceptă condiţia de IM02l~IM01I·
fisurare totală a secţiunilor. Rigiditatea se determină pe baza modulului efectiv al betonului: Momentul încovoietor nominal de ordinul II este:
E,a_,r = E,d /(1 + rp,1) (V.2) M, = NEae, (V.8)
în car~ Ecd se detennină cu relaţia (IV.12). unde: NEd este forţa axială de calcul;
Intr-o metodă practică de calcul, momentul încovoietor de calcul total MEd, care include e, = (11 r )1~ / c - săgeata;
efectele de ordinul II, se poate lua în considerare printr-o majorare a momentului încovoietor de
1/r - curbura;
ordinul I obţinut dintr-o analiză liniară: Io - lungimea de flambaj;

MEd=MoEfl+(
l j/J
NB NEd
)-1
1
(V.3)
c - factor depinzând de distribuţia curburii; pentru secţiunea transversală constantă, se poate
• folosi c = Jr 2 "'10; dacă diagrama de momente este constantă, se poate considera c = 8.
In cazul elementelor cu secţiune constantă şi simetrică (inclusiv armarea) se poate folosi
unde: MoEd este momentul încovoietor de ordinul I; următoarea relaţie pentru calculul curburii.
NEd- valoarea de calcul a forţei axiale,
Ns - forţa critică de flambaj bazată pe rigiditatea nominală; 1/r = K„K, · 1/r0 (V.9)
fJ - factor depinzând de distribuţia momentelor încovoietoare de ordinul I şi II. unde: K,. este un factor depinzând de forţa axială, conform relaţiei (V. I O);
Pentru elementele izolate comprimate cu secţiune constantă, momentele încovoietoare de K, - factor pentru luarea în considerare a curgerii lente, conform relaţiei (V.11 );
ordinul II vor avea o formă sinusoidală, de aceea:
1/r, - sya - j~d .
/3 = Jr2 /co (V.4) 7 °- 0,45d - 0,45E,d '
în care valorile coeficientului c0 se iau în funcţie de diagrama momentului încovoietor de ordinul I; d- înălţimea utilă
a secţiunii; dacă există şi armături intermediare d = 0,5h + i,, is fiind raza
co = 8 pentru diagramă constantă; c 0 = 9,6 pentru diagramă parabolică; co = 12 pentru diagramă de giraţie a ariei tuturor armăturilor.
triunghiulară simetrică. Factorul K„ este dat de relaţia:
Pentru elementele fără forţe transversale se poate utiliza relaţia (V.7), momentul încovoietor
n -n
echivalent considerându-se constant pe lungimea elementului şi în consecinţă, în relaţia (V.4) se ia K,. - " <:; 1,0 (V.10)
c 0 = 8. În acest caz, este important de subliniat că, în funcţie de  şi NEJ, momentul încovoietor ni/ -nbal

echivalent majorat poate fi mai mic decât momentele încovoietoare acţionând la capetele N
elementului. Af, este valoarea relativă a fortei
unde: n = __l!sl_ , axiale·,
Dacă relaţia (V.4) nu este aplicabilă, o simplificare rezonabilă constă în acceptarea valorii fJ = c cd

nu = 1 + w - valoarea relativă a capacităţii portante la compresiune centrică;

1, astfel încât relaţia (V.3) devine:
M = MOEd (V.5) A-- - coe fi1c1entu
w = A,fyd . l mecamc
. d e armare;
Ed 1-NEd /NB cfcd

nbal - valoarea relativă a forţei axiale corespunzătoare punctului de balans (moment

încovoietor capabil maxim); se poate accepta valoarea 0,4.
V.3 Metoda bazată pe curbura nominală a elementului Factorul K, este dat de relaţia:
Metoda este aplicabilă stâlpilor izolaţi cu forţă axială constantă şi se bazează pe lungimea de K• = 1+/Jrp,1 ~1,0 (V.11)
flambaj 10 detenninată conform punctului lV. l. Dacă se face o evaluare realistă a curburii, metoda unde: q:>,1este valoarea efectivă a coeficientului curgerii lente, relaţia (IV.9);
poate fi aplicată şi structurilor. /3 = 0,35 + /,.k/200-/l/150, cu  conform relaţiei (IV.1).
Valoarea momentului încovoietor de calcul se obtine din relaţia:
MEd =MoEJ +M 2 (V.6)
în care MoEd este momentul încovoietor de calcul de ordinul I, inclusiv efectul imperfecţiunilor, iar
M 2 momentul încovoietor nominal de ordinul II. Valoarea maximă a lui MEd rezultă din însumarea
diagramelor de momente încovoietoare corespunzătoare relaţiei (V.6), diagrama lui Mz având o
formă parabolică or sinusoidală pe lungimea de flambaj Io. În cazul structurilor static nedetenninate,
calculul static de ordinul I se efectuează pe structura reală, iar calculul de ordinul II se efectuează pe
o structură bazată pe lungimile de flambaj.

331
330
 ANEXA VI VI.2 Situaţii în care instabilitatea laterală se poate neglija

INSTABILITATEA LATERALĂ A GRINZILOR ZVELTE Efectele de ordinul II asociate instabilităţii laterale pot fi neglijate dacă lăţimea tălpii
comprimate b (fig.VI.2) satisface următoarele condiţii:

- situaţii persistente b2 4 ( ;~ J
h ŞI : ::'. 2,5 (VI.I)
VI.1 Fenomenul instabilităţii laterale
- situaţii tranzitorii !_:_ :::: 3,5 (VI.2)
Pierderea stabilităţii laterale a grinzilor zvelte prefabricate sau pretumate, se poate produce la b
transport sau montaj (fig.VI.I) dar şi în cazul grinzilor insuficient contravântuite în structura finită în care: 101 este distanţa între elementele care se opun răsucirii;
(fig.VI.2.b). h - este înălţimea totală a grinzii în zona centrală a 101-
Pentru predimensionarea grinzilor se poate utiliza diagrama din figura VI. 3 de unde se obţine
lăţimea minimă a tălpii bmin pentru un raport 1 ,/h şi înălţimea grinzii h. Valorile obţinute din figura
0

VI.3 sunt valabile pentru situaţii tranzitorii (montaj, transport etc.), pentru cele persistente se vor lua
valori majorate ale tălpii cu 30%.

/~ h [m]
3.0-,-· ·+
iI -----
2.5-:...
-1
;
.-, - :-~- : . _,
I
2.0
;->7~/;,
0··· I

1.5 ,_:----1---..
_,/
Figura VI. I Instabilitatea laterală la montaj

a) b) 0.5

5
Figura VI.3 Diagrame pentru determinarea lăţimii minime a tălpii la o secţiune T

VI.3 Procedee de verificare

L-'_J

Figura VI.2 Instabilitatea laterală a grinzilor în poziţia finală
a) structură contravântuită; b) structură insuficient contravântuită
Pericolul instabilităţii laterale a grinzilor prefabricate este accentuat datorită zvelteţei lor, fapt
ce conduce în general la o rigiditate slabă la încovoiere în planul orizontal cât şi la o rigiditate
redusă la torsiune. Secţiunile dreptunghiulare înalte şi înguste sau secţiunile în T cu talpă având
lăţime mică, sunt mai sensibile la fenomenul instabilităţii laterale.
La structurile finite (în exploatare) se poate ţine seama de contravântuirea asigurată de
elementele secundare ale structmii (elemente de suprafaţă din beton, pane metalice sau de beton,
etc.).
Dacă nu sunt respectate relaţiile VI. I şi VI.2 trebuie verificată stabilitatea laterală a grinzii.
În literatură se găsesc mai multe procedee de calcul dintre care prezentăm:
a) metoda de evaluare a stabilităţii bazată pe bifurcarea echilibrului;
b) metoda bazată pe o analiză de ordin II.
Prima metodă presupune o grindă ideală la care materialul este perfect omogen, axa barei
perfect rectilinie iar încărcările perfect centrate. În realitate nu există grinzi cu axă perfect dreaptă,
ele prezentând mereu imperfecţiuni care până la urmă conduc la creşteri ale încărcărilor şi
deformaţiilor care la rândul lor pot duce la cedarea laterală a grinzii.
Posibilitatea de a lua în calcul imperfecţiunile geometrice o are numai metoda b). Delimitarea
unei încărcări existente în comparaţie cu o sarcină critică aşa cum se procedează în cadrul metodei
a) nu corespunde în totalitate realităţii. Pentru transportul şi montajul grinzilor se recomandă
verificarea stabilităţii laterale după metoda a), mai puţin laborioasă, iar pentru depozitare şi situaţia
finală metoda b ), metoda care stă şi la baza calculelor automate.

332 333
 a). Determinarea momentului încovoietor critic de pierdere a stabilităţii laterale se face pentru Coeficientul a se obţine pentru diferite poziţii de suspendare p = l"'/l, din figura VI.4 în
o grindă ideală cu secţiunea constantă şi cu un plan de simetrie în care acţionează momentul
încovoietor. Pentru a ţine seama de influenţa factorilor pe care teoria elasticităţii îi neglijează la
verificarea stabilităţii laterale a grinzilor, se recomandă un coeficient de siguranţă unic de cel puţin:
functie de
'
4
l
f) EI,
GIT
în care f este distanta de Ia centrul de încovoiere-torsiune (lunecare) al
'
secţiunii transversale până la punctul de agăţare.
_ Mer > _
Ya - M - Yadm - 2,5„.3 (VI.3 ) Se poate renunţa Ia considerarea influenţelor poziţiei centrului de lunecare şi a înălţimii
E,y
punctului de aplicaţie a sarcinii şi în mod simplificat f se poate considera distanţa dintre partea
în care: Mer - momentul încovoietor critic; superioară a elementului şi centrul de greutate al secţiunii, atâta timp cât punctul de aplicare al
ME,y - momentul maxim de solicitare, în mijlocul gnnzn, în timpul montajului sau forţei se află în apropierea feţei superioare a grinzii (cazul cel mai des întâlnit în practică).
transportului (valoarea caracteristică). La o grindă în două ape (fig. VI.5) momentul critic Mer se poate determina cu relaţiile de mai
Momentul încovoietor critic se obţine cu relaţia: sus urmând una din cele două modalităţi:

M„, =
2
1; ~EI,. GIT (VI.4)
- se calculează momentul critic la înălţimea maximă a grinzii, de obicei la mijloc, după care
se înmulţeşte cu coeficientul subunitar 1'/ :

Rigiditatea laterală la încovoiere EI, se poate determina după cum urmează: M cr =n·M
'I cr,M (Vl.5)
- dacă se admite că pe întreaga lungime a ei grinda este nefisurată (aproximaţie acceptabilă - se determină momentul critic pentru secţiunea cea mai solicitată aflată la distanţa x de la
pentru că în faza de montaj şi transport solicitările ME,y reprezintă cca.20% din solicitarea reazem.
maximă) pentru calcule se va utiliza modulul secant Een" momentul de inerţie Iz pentru
întreaga secţiune transversală de beton şi coeficientul de siguranţă Yadm = 3 ; 1,0 0,75 0,5 0,25
- dacă se admite că pe porţiunea centrală grinda este fisurată momentul de inerţie Iz se --~--::-::-::-::-::-::-::-::- =~ ---------------
-------
determină pentru zona comprimată a secţiunii de beton, modulul secant pe porţiuni şi Ee,med
se determină aşa cum se va arăta la punctul b. şi figura VI.8 (în relaţiile de calcul ME.y se 1 0,87 0,74 0,61 11·r·F·c:•C:C:x•··· a:r
_,_. 1
c:.I11 i'~-
consideră cu valoarea caracteristică) iar coeficientul de siguranţă se poate lua la valoarea
minimă, adică Yadm = 2,5%. .,._
{ -- .?
- /

Rigiditatea la torsiune G!r se obţine în funcţie de ipoteza admisă: 1 0,96 0,82 0,73
- G = 0,4E„,,, ; Ir-pentru întreaga secţiune de beton;
- G = 0,4Ec,med ; Ir- pentru secţiunea comprimată de beton. Figura VI.5 determinarea momentului critic Mer pentru o grinda în două ape
Momentul de inerţie la torsiune Ir se determină cu relaţia (3.116) şi tabelul 3.8.
La grinzile din beton precomprimate, în timpul transportului sau a montajului întreaga
secţiune este comprimată. Din această cauză rigiditatea laterală şi la torsiune respectiv momentul

~±=- „~
critic sunt mai mari decât în cazul grinzilor de beton armat. Simplificat la aproximarea stabilităţii
- ' ci
laterale se pot utiliza principiile de la grinzile de beton armat fără a lua în consideraţie influenţele
-'-o. favorabile a celor menţionate mai sus.
!) Im (I
b) Pentru verificarea siguranţei la flambaj lateral al grinzilor zvelte, se poate folosi o analiză
L=L_. ~ll de ordinul II care adoptă o formă simplificată pentru deplasarea laterală şi o expresie simplificată
pentru rotirea secţiunii din mijlocul grinzii datorată torsiunii. Secţiunea din mijloc trebuie calculată
_I_
la încovoiere biaxială în concordanţă cu rotirea secţiunii. Reazemele de capăt (în general sub formă
1.0 de furcă) trebuie să reziste Ia momentul de torsiune de ordinul II cauzate de deplasarea laterală.
După [51] este recomandat să se considere în calcule o excentricitate adiţională laterală
~
I
0.8 ! -, ea = l/500 şi o rotire a secţiunii transversale .9" = 0,0075 (fig. VI.6).
!-
-~

G - centrul maselor -~-- \··'1 '

C - centrul de incovoiere
y
+torsiune (lunecare)

X iz
Figura VI.6 Deplasări şi rotiri nedorite Ia o grindă

334 335
 În cazul situaţiilor persistente sau tranzitorii (depozitare pe un termen mai lung) trebuie să se
&c1 lfcc1) - conform tabel 2.2;
ţină cont de deformaţiile de durată ale betonului.
Creşterea deformaţiei datorită curgerii lente a betonului nu are voie să fie mai mare decât E,d - conform relaţiei VI. I O.
deformaţia obţinută din încărcările permanente.
O modalitate de estimare globală, fără calcule, a deformării prin curgere lentă este prin CTc_·
dublarea deformaţiilor iniţiale ea şi .9a datorate imperfecţiunilor [76].
În EC2 s-a renunţat la rotirea nedorită a secţiunii şi prevede doar o deformaţie laterală de
ea = l/300 unde l este lungimea totală a grinzii.
Sistemul structural, încărcările şi secţiunea transversală cu armăturile aferente sunt cunoscute fcd

dintr-o dimensionare prealabilă rămânând de stabilit rigidităţile secţiunii.

Rigiditatea laterală Elz şi rigiditatea la torsiune Gir se stabilesc în stadiul II sub solicitări
obţinute cu coeficienţi parţiali de siguranţă y a = 1,1 respectiv y Q = 1,5 . Este suficient să se
0,4{ cd
stabilească rigiditatea în zona cu cea mai mare solicitare.
Rigiditatea la încovoiere laterală Elz se determină pentru zona comprimată de beton şi
armătura întinsă (obţinute cu momentul MEJ,y). Pentru o grindă de beton armat efortul unitar din
armătura întinsă şi poziţia axei neutre se obţine cu relaţiile:
MEd,ymax
0",1 (VI.6) Figura VI.7 Reprezentarea schematică a relaţiei efort-deformaţie pentru analiza stabilităţii laterale
As1 • ( • d
x=q·d (VI.7) Calculând deformaţiile specifice în fibrele caracteristice ale secţiunii transversale (fibra
Coeficienţii I; şi ( se determină în funcţie de forma secţiunii: extremă superioară şi în dreptul feţei inferioare a plăcii la o secţiune T) cu relaţia (VI. I I) se obţin
- pentru secţiuni dreptunghiulare simplu armate: eforturile unitare de compresiune în beton (fig.VI.8).

q= n·p(- 1+ ~1 + n: J
Gel
(=I-i_ (VI.8)
3
- pentru secţiuni T simplu armate:

ţ = (np +A{- I+ ~--1+-2-(n_:_++-~--;-J j

r:; =I - P + A . ţ - o,sh1
3 np I-ţ
(i.- o,sh )
3 1 (VI.9)
în care sau utilizat notaţiile: I
A,
p=--, A=b-b"'·h
b,,,d b J ,
"' I . I_
E,, E = EC/11 '-· LA,1:_j
n
I,05E,d
' cd
YCE
' rCE = }, 2 (VI.IO)
bw -/
/

Pentru grinzile precomprimate se poate utiliza relaţiile şi diagramele prezentate la pct. 3.6.1. Figura VI.8 Alungiri specifice şi eforturi unitare în secţiunea din mijlocul grinzii
În calcule se vor utiliza diagrame de efort-deformaţie bazate pe valorile de calcul, indicate
pentru beton în figura VI.7, iar pentru oţel în figura 2.6. Relaţia (2.22) se transformă prin înlocuirea Media modulului secant pentru zona comprimată a secţiunii din figura VI.8 se obţine cu
rezistenţei medii fcm cu /cd şi Ecm cu Ecd: relaţiile:
k77-172
uc = hd I+(k-2}? (VI.I I)

În care:
(VI.12)

336
337

l
 ~I
I

"

E _ Ec1b ·hi + Eci · b,,(x - hi) Wr =a; · h; · b;' - momentul de rezistenţă la torsiune în care a; se obţine din tabelul VI. I.
e,med - b·hr+b)x-hf)
Rigiditatea laterală la încovoiere şi rigiditatea la torsiune pentru secţiunea din figura VI.8 se Tabelul VI. I Valorile coeficientului Ui
determină cu relaţiile: h/b 1,0 1,5 1,75 2,0 2,5 3,0 4,0 6,0 8,0 10,0 00

EI -E hfb' E
z - ci 1 + c2
(x-h!~;, + 025E
' s
·A ·b 2
s2 s
(VI.13)
Cl; 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333

2 12 Poziţia centrului de încovoiere - torsiune (lunecare) se poate obţine cu o aproximaţie bună

Gir =0,4E,,,,,,d(ITI +Ir 2 ) (VI.14) utilizând diagramele din figura VI.10 [94].
în care momentul de inerţie la torsiune Ir. se obţine cu relaţia (3.116) şi tabelul 3.8.
Într-o primă etapă se determină rotirea secţiunii datorită încovoierii biaxiale. În momentul în -/---
b
- - -- /
care apare o răsucire secţională datorită deformaţiilor nedorite (}a care înregistrează creşteri în urma
efectele de ordinul II, se creează un momentMz 1 în jurul axei "slabe" (fig. VI.9):
- h/b=1,0
Mz 1 =MEd,y(8+8.) (VI.15) 0,4 ' h/b=1,5

0,3

ME<l,y
i;:2'(« 0,2
ljc. ,'};
M,;A''''
GJ=yG GK - incarcarea de calcul
din greutatea proprie a grinzii O, 1
qJ=y(j qK+yQ qK - incarcarea
permanenta si variabila de calcul
QJ=yQ QK - incarcare concentrata
I - iVQ agatata de grinda
{_,/--

/JQ, o
Figura VI.9 Poziţia deformată a secţiunii în mijlocul grinzii Figura VI. I ODiagrame pt. determinarea poziţiei centrului de încovoiere-torsiune la o secţiune T

În relaţia VI. I 5 s-au utilizat următoarele simplificări cos(} = 1 şi sin(} = (} care sunt valabile Dintre cele două rotiri ale secţiunii se alege valoarea minimă:
numai în cazul în care deformaţiile sunt mici. (} = min((}B; (}T) (VI.18)
Deoarece secţiunea transversală şi momentul încovoietor MEd,y sunt cunoscute, se poate care în cele mai multe cazuri este rotirea (}r .
determina, în starea limită ultimă, momentul capabil pe cealaltă direcţie MRd,z după care se obţine Hotărâtor pentru aprecierea echilibrului în cadrul sistemului deformat este deplasarea
rotirea maximă admisă din încovoierea biaxială: orizontală din rotirea minimă şi acţiunea încărcărilor verticale (gd + qd) la nivelul centrului de
(} = MRd,z _ (} lunecare (fig.VI.9):
M (VI.16)
v=( 8:, - :, + :4 }g"+qd)~}:'
B a
Ed,y
(VI.19)
În a doua etapă se determină rotirea secţiunii transversale în mijlocul gnnzu, obţinută din
momentul de fisurare datorită torsiunii (TRf); la care se adaugă deplasarea laterală nedorită:
În cazul unui calcul manual, pentru momentul de torsiune de ordinul II, se recomandă o (VI.20)
variaţie cosinusoidală în lungul grinzii, pentru care rotirea la mijloc rezultă:
(} _ I'ilf · fot (VI.17) Se determină separat deplasarea laterală pentru punctele unde sunt aplicate încărcările
T-
ff. GIT verticale:
TR,f = fctm · WT vg =Vc-zg .() (VI.21)
în care: }~ 1111 - rezistenţa medie la întindere axială conform tabelului 2.1; vq =Vc-ZM .() (Vl.22)

338 339
 În relaţiile de calcul ale deplasărilor laterale s-a neglijat termenul dat de deplasarea pe VI.4 Solicitările în reazem
verticală
w raportată cu unghiul 9 .
Momentul de torsiune de ordinul II pe reazem (fig. VI.11) se determină cu relaţia: Verificarea la instabilitatea laterală a presupus la reazeme elemente constructive rigide care să
împiedice răsturnarea grinzii.
TA = (gd. vg + qd. vq )lot (VJ.23) La structurile prefabricate, grinzile de acoperiş sunt aşezate la reazem (de obicei stâlpi) în
J[

Verificarea stabilităţii laterale a grinzii este satisfăcută dacă momentul de torsiune calculat cu furci de beton armat (fig. VI.13). Se poate considera furca rigidă aceea la care pereţii sunt legaţi cu
relaţia
(Vl.23) este mai mic decât momentul de fisurare la torsiune a secţiunii transversale de pe o diafragmă transversală. Dacă o astfel de rezolvare nu este posibilă (de ex. în cazul stâlpilor
reazem. centrali) pereţii se vor lega între ele cu buloane (fig. Vl.13c).
TA < I'ilf.A (VI.24)

a) b) , c)

I . Ir}/
I I ·
li ~1
/--; ~I
/~ ~
I

....
?.:
N
A y c ....
'-,X -.._ 1.1
. ------·

.1/
z

Figura VI.13 Rezemarea grinzilor de acoperiş în furci de beton armat

Dacă nu există nici o legătură între pereţi, trebuie să se refacă calculul de stabilitate a grinzii
cu o rotire adiţională mărită care să conţină şi rotirea datorită deformaţiei furcii la vârf.
Figura VI. I I Echilibru cu luarea în considerare a deformaţiilor Dimensionarea furcii se face la solicitările prezentate în figura Vl.14.

De cele mai multe ori în zona reazemului grinda are secţiunea transversală îngroşată c

(fig. VI.12) situaţie în care trebuie să se verifice stabilitatea şi în secţiunea mai îngustă B-B cu q""""" ·!-1- -

relaţia aproximativă: 'iI

A,z.i
"'"'11 liJI, :

TB "" TA . ~ < TRI B (Vl.25)

fot '
1\ /f, !Îl I
'
Dacă relaţiile (Vl.24) şi (Vl.25) nu sunt verificate se reia tot calculul cu o secţiune lVlA,z

transversală mărită (în special talpa secţiunii).

:A A-A B-B
1·--: I
~-'

fil.
furca 11 m1
:1
i•
1:
,_._·-·· 1:A
/
bwA/ bwB
/ /
/
reazem I

/·
lot /

I Figura VI.14 Solicitările în furcă

Figura VI.12 Grinzi îngroşate la capete

340 341
 H
T "
=~A~+ ~_j__
Q "h H _ TA " QA,z "hs (VI.26) ANEXA VII
;-h-~2~h
s h 2 h'
TA"= TRJ,A STABILIREA FORTEI DE PRECOMPRIMARE
'
MA,z
11
::::::MEy,max ·fJ.a' .9a = 0,0075 (VI.27) LIMITAREA EFORTURILOR UNITARE
QAz "=_"!_·M
J A,z
" (VI.28)
ol

După cum se observă momentul de răsturnare (T)') s-a considerat la valoarea capacităţii de VII.1 Forţa de precomprimare
răsucire a secţiunii de la capătul grinzii (momentul de fisurare al întregii secţiuni de beton).
În armătura pretensionată se produc pierderi de tensiune instantanee şi pierderi de tensiune
La dimensionarea furcii pe lângă solicitările din răsturnare se va ţine cont şi de cele provenite
dependente de timp.
din alte acţiuni (vânt, seism etc.).
Forţa de precomprimare medie probabilă, la un timp precizat t şi la o distanţă indicată x de
extremitatea activă a armăturii pretensionate, este:
VI.5 Legăturile de rigidizare
J;„, 1(x) = Pm„ - Z:Af'.(x )-1"f;,+rn (x) (VIL 1)
Stabilitatea laterală, în starea limită ultimă, se poate realiza în afara stabilităţii proprii a grinzii
în care: este forţa de precomprimare maximă;
Pmax
şi prin elemente de rigidizare. Aceste legături de stabilizare se utilizează mai ales la deschideri mari
2:1"P;(x) - suma pierderilor de tensiune instantanee;
evitând lăţimile mari care ar rezulta pentru talpa superioară a grinzii.
1"Pc+,+„(x) - pierderile de tensiune dependente de timp.
Solicitările care se nasc în aceste elemente sunt mai puţin importante în cazul unor şaibe
Pierderile de tensiune instantanee M;(x), la precomprimarea pnn preîntindere sau
realizate din elemente prefabricate de suprafaţă din beton armat sau chiar şi în cazul utilizării unor
postîntindere, după caz, au următoarele cauze:
pane de beton armat.
- pierderi datorate deformaţiei elastice a betonului Mei;
Forţa de stabilizare poate fi importată pentru pane din tablă îndoită, grinzi cu zăbrele de
rigidizare, sau pentru învelitoarea din tablă trapezoidală. - pierderi datorate relaxării pe termen scurt 1"P„;
Forţa orizontală care acţionează pe unitate de lungime se determină cu relaţia [77]: - pierderi datorate frecării Mp(x );
m·MEd,ymax
- pierderi datorate lunecării în ancoraje M";
(VI.29) - pierderi datorate tratamentului tennic al betonului M o.
qh = 350·! ·b O( '
Pierderile dependente de timp se produc sub efectul fluajului (curgerii lente) şi contracţiei
în care: MEd,ymax - momentul încovoietor maxim sub efectul încărcărilor verticale de calcul (kNm); betonului, pe de-o parte şi sub efectul relaxării oţelului pe termen lung, pe de altă parte.
m - numărul elementelor de rigidizare: Valoarea forţei de precomprimare la timpul t = t0 denumită iniţială Pmo(x) aplicabilă imediat
/ 01 - deschiderea grinzii (m);
după întinderea armăturilor şi fixarea ancorajelor (la precomprimarea cu armături postîntinse) sau

b; = JIK
V hg z - 1-aţ1mea
' ech'1va1enta- a gnnzu
' " ng1
. 'd'1zata- (m ) ; după transferul forţei de precomprimare (la precomprimarea cu armături preîntinse) se obţine cu
relaţia:

hg - înălţimea
grinzii rigidizată (m); (VII.2)
Iz - momentul de inerţie după direcţia slabă (mm4). în care: Ap este aria armăturii pretensionate;
CTpmo(x) este efortul în armătură imediat după întindere sau transfer.
Efortul în armătură imediat după întindere sau transfer se obţine prin reducerea rezistenţei
caracteristic fpk sau a efortului unitar /po,Ik după cum urmează:
. {0,75fpk
u =mm (VII.3)
pmO 0 85j
' pO,lk

VII.2 Forţa de pretensionare maximă

Forţa maximă aplicabilă armăturii la capătul activ în timpul tensionării nu trebuie să

depăşească următoarea valoare:
(VII.4)
Efortul unitar maxim (denumit şi efort unitar de calcul), reprezentând efortul introdus în
armătură prin utilajul de pretensionare, înainte de blocare, se limitează la valorile:
' {0,80fpk
u p,m„ =mm O90{ (VII.5)
' . pO,lk

342 343
 Aplicarea unei forţe de precomprimare mai mari se admite cu condiţia ca efortul de control Pentru armăturile pretensionate exterioare, pierderile datorită deviaţiilor unghiulare
aplicată de presa de precomprimare să poată fi măsurat cu o precizie de ±5%, caz în care: accidentale se pot neglija.

a p,max = 0,95 f p0,1k

(Vll.6) VII.3.2.3 Pierderi în ancoraje

VII.3 Pierderi de tensiune
Vll.3.1 Pierderi instantanee în cazul pretensionării prin preîntindere
Pierderile de tensiune cere se iau în considerare sunt următoarele:
a) în timpul operaţiei de tensionare:
- pierderea datorită frecării în dreptul deflectorilor (în cazul sârmelor sau toroanelor curbe);
- pierderi datorate lunecării în ancoraje.
b) înainte de transfer: pierderi datorite relaxării armăturilor în intervalul de timp dintre
pretensionare şi transfer.
c) Pierderi în timpul transferului datorită deformaţiei elastice a betonului.
În cazul elementelor cu armătură preîntinsă trebuie să se ia în considerare efectul
tratamentului termic al betonului asupra relaxării oţelului.
VII.3.2 Pierderi instantanee în cazul precomprimării prin postîntindere
VII.3.2.1 Pierderi datorită deformaţiei instantanee a betonului
Deformaţia betonului cauzată de întinderea succesivă a armăturilor produce o pierdere de
tensiune f'iP e1, care se poate calcula ca o valoare medie în fiecare armătură cu relaţia:
f'iP =A E
" P
'°' jf'io)t)
pL...JE,,,,(t)
(VII.7)
Aceste pierderi se produc datorită lunecării armăturii în ancoraje în timpul operaţiei de
ancorare, ca şi datorită deformării ancorajului în sine. Valoarea lor este dată în agrementul tehnic
european.
VII.3.2.4 Pierderi datorită tratamentului termic
În cazul în care elementele prefabricate din beton sunt supuse la un tratament termic, în
vederea accelerării întăririi betonului scăderea efortului unitar în armătură poate fi estimată cu
expresia:
f'1P0 = 0,5APEPa,(Tmox -T,,) (VII.9)
în care: Ap este aria secţiunii armăturii pretensionate;
Ep - modulul de elasticitate al armăturilor pretensionate;
a, - coeficientul de dilatare termică a betonului;
Tmax-T 0 - diferenţa între temperatura maximă şi temperatura iniţială a betonului în
apropierea armăturilor pretensionate, în C 0 •
Pierderea de tensiune Mo datorită tratamentului termic poate fi neglijată dacă armăturile sunt
preîncălzite.
VII.3.3 Pierderi de tensiune dependente de timp în armătnri pre sau postîntinse

unde: /'iac(t) - variaţia efortului în centrul de greutate al armăturilor la timpul t; Cauzele acestor pierderi sunt:
j - coeficient având valoarea (n-1 )/2n; - reducerea alungirii armăturii ca urmare a deformării betonului sub efectul curgerii lente şi a
n - numărul armăturilor identice întinse succesive. contracţiei, sub încărcări permanente.
Valoarea coeficientului j se poate lua aproximativ Yz. Pentru acţiunile permanente aplicate - diminuării efortului în armătura datorită relaxării oţelului.
după precomprimare se consideră j = 1. Interacţiunea dinte relaxarea oţelului şi deformaţia betonului din curgere lentă şi contracţie se
ia în considerare în calcul în mod aproximativ printr-un coeficient de reducere egal cu 0,8.
VII.3.2.2 Pierderi datorită frecării Evaluarea pierderilor de tensiune dependente de timp, la abscisa x, sub încărcări permanente,
se poate face printr-un procedeu simplificat, cu ajutorul relaţiei:
Calculul acestor pierderi se face cu relaţia: E
Mµ(x) = Pmox (1- e-µ(O+!x)) (VII.8) &"EP + 0,8/'iuP, +-f-ip(t,t0)u,.QP
(Vll.10)
unde: P max este forţa de pretensionare la capătul activ în timpul tensionării; ~+w· = APl'iup,cH+>- = AP E A ( A J'"'
µ - coeficient de frecare între armătură şi canal, având valorile din tabelul VII.1; 1 + -"---"- 1 + -"- z;P [l + 0,8q:{t,t0 )]
(}- suma deviaţiilor unghiulare pe distanţa x (indiferent de direcţia şi senmul lor); Ecm Ac Jc
k- deviaţia unghiulară accidentală pe unitatea de lungime, pentru armături interioare, având în în care: f'iu p,nm este valoarea absolută a variaţiei efortului în armături la abscisa x, la momentul t,
general valoarea 0,005 < k < 0,01 pe metru.
din fluaj, contracţie şi relaxare;
x - distanţa de la punctul de tragere la punctul unde se evaluează pierderea de tensiune.
Ecs - valoarea estimată a contracţiei;

Tabelul VIL 1 Coeficienţi de frecareµ pt. tendoane postîntinse interioare şi exterioare neaderente f'iup,· - valoarea absolută a variaţiei efortului în armături la abscisa x, la momentul t, din
Ar1nături
exterioare (ne-aderente) relaxare, datorită forţei de precomprimare iniţiale şi încărcărilor cvasipetmanente;
Armături Ep, E,,,, - modulul de elasticitate al armăturii pretensionate respectiv al betonului;
Canal de Canal de Canal de Canal de
interioare 1)
oţel/neuns HDPE/neuus otel/uns HDPE/uus q;(t,t0 ) - coeficientul de flambaj (curgere lentă) la momentul t, sub o încărcare aplicată la
Sârmă trefilată timpul t0 ;
0,17 0,25 0,14 0,18 0,12
la rece Gc,QP - efortul în beton în vecinătatea armăturilor, sub acţiunea greutăţii proprii şi a forţei
Toron 0,19 0,24 0,12 0,16 0,10
- -
de precomprimare iniţiale ca şi a altor încărcări cvasipermanente, dependent de faza de
Bare striate 0,65 - -
Bare lise 0,33 - - - - constructie considerată;
lJ în cazul armăturilor care ocună anroximativ jumătate din sectiunea canalului Ap, A, - aria secţiunii armăturilor respectiv a betonului;
Notă- HD PE-polietilenă de înaltă densitate.

344 345
 (VII.14)
Ic - momentul de inerţie al secţiunii de beton;
Zcp - distanţa dintre centrele de greutate ale secţiunii de beton şi a armăturilor în care: /ck(t) este rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului la timpul t la care se aplică
pretensionate. forţa de precomprimare.
Comportarea la relaxare a armăturilor pretensionate defineşte clasa acesteia după cum În elementele de beton precomprimat cu armătură preîntinsă, efortul în beton poate fi mărit
urmează: până la valoarea O, 7/ck(t), dacă se poate demonstra prin încercări sau prin experimentări că fisurarea
- clasa 1: sârme sau toroane cu relaxare normală; longitudinală este evitată.
- clasa 2: sârme sau toroane cu relaxare scăzută; Pentru evitarea curgerii lente excesive, eforturile unitare de compresiune sub acţiunile
- clasa 3: bare laminate la cald care au fost supuse la un tratament complementar. cvasipermanente sunt limitate la 0,45 /ck. În caz contrar se va ţine seama de neliniaritatea curgerii
Calculul pierderilor de tensiune datorită relaxării se efectuează pe baza pierderii de tensiune lente.
prin relaxarea (în%) la 1000 de ore după tensionarea {p 1000), la o temperatură de 20°C.
Mărimea p 1000 se exprimă printr-un procent din efortul iniţial egal cu 0,7fp, fp fiind rezistenţa
efectivă la întindere a armăturii pretensionate, măsurată pe epruvete. La proiectare se ia fpk în loc de fp.
Pierderea din relaxare p 1000 poate fi considerată egală cu 8% pentru clasa 1, cu 2,5% pentru
clasa 2 şi cu 4% pentru clasa 3, sau se ia din certificatul de calitate al fabricantului.
Pierderea de tensiune datorită relaxării se poate calcula cu ajutorul relaţiilor ce urmează:
t.. ( )0.75(1-µ)
- clasa 1.. -apr- -- 5,39 p 1000 • e 6,7 µ -t- 10-5 (VII.11)
C5p; 1000

- clasa 2: !:iCYw =O 66p

C5 p; '
1000
µ(-
· e9 •1 1
-)
I OOO
01
' '('-"\o-s (VII.12)

·e'· 0 "(~1 -) ' ( -"\o- 5

0 15 1

- clasa 3: !:iCYw =l 98p (VII.13)

C5p; ' 1000 1000
unde: l:ie5p,· - valoarea absolută a pierderilor din relaxare;
O"p; - valoarea absolută a efortului iniţial imediat după transfer în cazul postîntinderii,
respectiv efortul de control mai puţin pierderile instantanee care se produc în procesul de
preîntindere;
t - timpul după întindere (în ore).
µ = C5p) fpk

Valorile finale ale pierderilor de tensiune din relaxare se obţin la un timp t = 500.000 ore
(aproximativ 57 ani).

VII.4 Limitarea eforturilor unitare în beton

Elementele precomprimate sunt expuse în momentul transferului la acţiunea forţei de
precomprimare, aplicată de regulă excentric, şi a eventualelor încărcări exterioare concomitente (în
mod obişnuit greutatea proprie a elementului).
Verificarea se face în secţiunea cea mai periculoasă _din lungul elementului, adică acolo unde
efectul precomprimării este maxim, iar cel al încărcărilor exterioare concomitente este minim.
Rezistenţa betonului în momentul transferului se prescrie prin proiect în funcţie de starea de
eforturi la transfer, dar nu poate fi mai mică decât valoarea minimă precizată în Agrementul Tehnic
European în funcţie de caracteristicile armăturii pretensionate şi condiţiile telmologice de realizare.
După normele existente în ţară această rezistenţă trebuie să fie :'.:: 80% din rezistenţa finală a
betonului.
Dacă pretensionarea se aplică în trepte, armătură cu armătură, rezistenţa cerută pentru beton
poate fi redusă. Rezistenţa minimă fcm(t) este egală cu 50% din rezistenţa betonului precizată în
Agrementul Tehnic European. Între rezistenţa minimă şi rezistenţa betonului cerută pentru
pretensionarea integrală, valoarea poate fi interpolată între 30% şi I 00% din forţa de pretensionare
integrală.
Pentru evitarea dezvoltării fisurilor longitudinale se limitează efortul de compresiune în beton
în timpul transferului la valoarea:
347
346
 ANEXA VIII Pentru panourile marginale 5 direcţia l x trebuie să fie totdeauna paralelă cu marginea simplu
rezemată, coeficienţii fiind calculaţi în această ipoteză. Valorile coeficienţilor a, fJ şi x sunt date în
CALCULUL STATIC AL PLĂCILOR tabelele VIII. l ... VIII.6.

_,„
'
i
4 5 5 5 4
VIII.1 Calculul în domeniul elastic !
a b b a
VIII.1.1 Plăci care lucrează după o singură direcţie (1 2 11 1 >2) e f f f e
5 6 6 6 5
VIIl.1.1.1 Plăci cu deschideri egale c d d c

4 5 5 5 4
Momentele încovoietoare maxime pentru plăci cu grosime constantă încărcate cu sarc1m
uniform distribuite se calculează la fel ca la grinzi (vezi pct. IX. I. I). Ix
/ /
Momentele negative din deschideri se pot determina cu relaţia:
Fig. VIII.! Plăci continue alcătuite din panouri Fig. VIII.2 Ipoteze de încărcare
2
2
1
M<_l=24 ( g-?,p ) (VIII.!) VIII.1.2.2 Plăci cu deschideri neegale

Deschiderea de calcul l se stabileşte aşa cum se arată în anexa II. Calculul momentelor încovoietoare se poate face prin metoda Cross. Un exemplu de calcul se
găseşte în lucrarea „Construcţii de beton armat. Probleme 1" [60].
VIII.1.1.2 Plăci cu deschideri neegale Dacă diferenţa între deschiderea maximă şi minimă nu depăşeşte 20% calculul static se poate
face ca la plăcile cu deschideri egale.
Momentele încovoietoare maxime din câmpuri se determină cu relaţia:
M mox =(ag+bp)/2 (VIII.2) VIII.2 Calculul în domeniul plastic
VIII.2.1 Plăci care lucrează după o singură direcţie
iar cele de pe reazeme cu relaţia:
VIII.2.1.1 Plăci cu deschideri egale
M m;n =(ag+cp)/2 (VIII.3)
Calculul momentelor încovoietoare în câmpuri şi pe reazeme se face astfel (fig. VIII.3):
Valorile coeficienţilor a, b şic sunt date în tabelele 9 ... 33 din „Grinzi continue" de prof. C. N.
Avram [30].
Dacă diferenţa dintre deschiderea maximă şi minimă a plăcii nu depăşeşte 20% calculul static
se poate face cu relaţiile de la plăci cu deschideri egale. A
I
B 2 c 3
I - 1 - - - + - - - 1 ·-····· + 112+
VIII.1.2 Plăci care lucrează după două direcţii (l 211 1 S: 2)
Fig. VIII.3 Schemă statică grindă continuă
VIII.1.2.1 Plăci cu deschideri egale
1 1 2
M 1= (g+p)l 2 ; M 8 =-- (g+p)l'; M,=M 3 =-Mc=J_(g+p)l ;
Momentele încovoietoare pentru plăcile continue alcătuite din panouri egale dispuse pe trei 11 14 16
rânduri (fig. VIII.!) se determină după schema de încărcare din figura VIII.2 cu următoarele relaţii:
Pentru plăcile cu mai multe scheme de încărcare, înfăşurătoarele momentelor încovoietoare de
- în câmpurile de colţ 4
calcul se determină cu ajutorul diagramei din figura IX.3 (Anexa IX. Calculul static al grinzilor) în care
.m~x = l'(a
M xmm x 4 q'±a1q"); M,,m" = l,~(/34 q'±j31 q");
llllil
(VIII.4) ordonatele momentelor negative se calculează utilizând valorile coeficienţilor jJ din tabelul VIII. 7.

- în câmpurile marginale 5 VIII.2.1.2 Plăci cu deschideri neegale

2
. - / x ( a,q '+
M , max _a1q ")·• (VIII.5)
'mm
Dacă deschiderile alăturate nu diferă cu mai mult de 10% momentele încovoietoare se
- în câmpurile mijlocii 6 calculează cu relaţiile de la plăci cu deschideri egale, luând pentru calculul momentului pe reazem
2 zY2 (r:1 deschiderea vecină cea mai mare.
M xmm
=x = l x (a 6 q'±al q"); M ym~x -- l-'6q '+jJ
- lq ") '· (VIII.6)
mm Dacă diferenţa dintre deschideri depăşeşte 10%, calculul se începe de la deschiderea cea mai
mare pentru care momentul încovoietor se ia:
- pe reazemele a, b, c, d ,e,f
- dacă deschiderea maximă a plăcii este marginală
Ma=-l/!Ox 5 ql;; Mb=-l/12x,q z;; (VIII.7)
L/ > M> LZ' ·
2
(VIII.! O)
M,=-!/10x 6 ql;; Ma=-l/12x 6 q z;; (VIII.8) 11 - - 14 '

- dacă deschiderea maximă a plăcii este intennediară

M,=-l/10x 5 q z;; M 1 = -1/12 (l-x 6 )q l~. (VIII.9)

348 349
 ql2 ql2 • La plăcile din elemente prefabricate, monolitizate pe reazeme, rapoartele dintre momentele
->M>-· (VIII. ll) încovoietoare din câmp şi de pe reazeme se recomandă să fie cuprinse între 1,00 ... 2,00. Când g,P<;l
16 - - 24 '
Se stabilesc apoi valorile momentelor de pe reazemele aceleiaşi deschideri din condiţia ca se recomandă ca raportul momentelor să se ia spre limita inferioară a domeniului menţionat mai sus.
semisuma momentelor de pe reazeme plus momentul din câmp să fie: • Valorile raportului M 1 I M 2 se ia între limitele 0,12 ... 8,00, în funcţie de raportul l 2 /l1 , cuprins
M= ql2. între 0,5 şi 2,0. (vezi tabelul VIII.9).
(VIII.12) Calculul plăcilor rezemate pe trei laturi se face rnmând prevederile din STAS 1Ol07/2-77.
8 '
Considerând în sf'arşit, momentele de pe reazeme ca valori date se determină momentele Tabelul VIII.I Plăci armate cruciş, simplu rezemate pe contur (cu modul de rezemare I)
încovoietoare din deschiderile vecine respectând aceeaşi condiţie.
Pentru simplificarea calculelor se recomandă utilizarea tabelului VIII.8.
VIII.2.2 Plăci care lucrează după două direcţii
~
t___LJ
Â=l!"/1, n
LJ
Suma momentelor din câmp şi de pe reazeme în fiecare panou al plăcii (fig.VIII.4a) trebuie să
îndeplinească condiţia: a,
 /31  a1 /31
(p + g )z21 ( ) - - - - - - 0,60 0,01053 0,08127 1,00 0,03646 0,03646
~~~~ • 312 -l1 =2M1 +2M2 +M1 +M' +Mll +M'll (VIII.13)
12 1 61 01106 07989 01 03719 03574
62 01160 07851 02 03792 03503
Valorile momentelor din câmpuri şi de pe reazeme care intră în 63 01215 07713 03 03866 03435
relaţia de mai sus se determină astfel: 64 01271 07575 04 03940 03368
M;=AaîRaz; (VIII.14) 0,65 0,01328 0,07438 1,05 0,04014 0,03302
66 01385 07301 06 04088 03238
în carez =0,9 h 0 • În aria totală a armăturii din câmpuri Aal' A, 2 nu se includ barele care se ridică 67 01444 07164 07 04163 03176
sau se opresc înainte de intersecţia cu articulaţia plastică din câmp. 68 01503 07029 08 04238 03115
69 01563 06894 09 04313 03055
Dacă armătura inferioară a plăcii se opreşte în parte sau în întregime la distanţele a 1 şi a 2 de
0,70 0,01623 0,06761 1,10 0,04388 0,02997
reazeme este necesar pe lângă calculul după schema din figura VIII.4a să se facă şi o verificare 71 01684 06628 11 04463 02940
după schema din figura VIII.4b cu relaţia: 72 01746 06497 12 04538 02884
73 0188 06368 13 04614 02880
4 a )- 2iVi1 +M1 +M'1 + 2M,+Mll+M'll 74 01871 06240
(g+ p )(ll
1 2 - l1a 2 - l 2 a1 +-a 1 2
- (VIII.15) 14 04689 02776
3 a1 a2 0,75 0,01935 0,06114 1, 15 0,04765 0,02724
76 01998 05990 16 04840 02673
în care momentele M şi M corespund ariilor acelor pm\iuni
1 2 din armătura întinsă de la partea 77 02063 05868 17 04915 02623
inferioară ( Aa 1 şi 2 ) Aa care se prelungesc până la reazeme. 78 02127 05747 18 04999 02574
79 02192 05629 19 05166 02526
În relaţiile de mai sus, momentele negative de pe reazeme intră cu valorile lor absolute. Din 0,80 0,02258 0,05512 1,20 0,05144 0,02471

r
considerente de ordin economic se recomandă să se ţină seama la dimensionare de următoarele 81 02324 05398 22 05299 02388
indicaţii: 82 02390 05286 24 05439 02300
83 02457 05177 26 05586 02216
a) f-111,..,rr;:-""'4,,\5"'0l;cc;;;:=f=o_c::_c::_c=_,,-_c=~:-,l~ih-, b) 84 02524 05069 28 05732 02135
0,85 0,02591 0,04964 1,30 0,05877 0,02058
I>~
I , _ /
/ I
I 86 02659 04861 1,32 06020 01983

l
1
I "-, Mz // I 87 02727 04760 1,34 06161 01911
11 I )--Y---< 11 88 02796 04662 1,36 06300 01842
I / NI)
1
. ._ I
02864
89 04565 1,38 06437 01775

1 1
I

I
J<.:!n /

I::_ __
II
//
Nl'i
1,2
',

_____ ::I
i\!Ji
'-,

II'
I
I

I
Fig. VIII.4 Momente încovoietoare la panouri intermediare
!' -
a1
lb.===b===;,JJ
i,, _____,_
0,90
91
92
93
94
0,02934
03003
03073
03144
03214
0,04471
04380
04290
04202
04117
1,40
1,42
1,44
1,46
1,48
0,06572
06705
06835
06962
07087
0,01711
01649
01589
01532
01477
0,95 0,03285 0,04033 1,50 0,07210 0,01424
• Valorile raportului M 1 I M 2 se iau între limitele cuprinse în tabelul VIII.9. 96 03357 03952 1,54 07447 01324
97 03428 03873 1,58 07673 01231
• La plăcile monolite rapoartele M 1 /M 1 , M 1/M' 1 şi M 2 /M 11 , M 2 /M'll se iau aproximativ 98 03501 03795 1,62 07889 01145
egale cu: 99 03573 03720 1,66 08094 01066
0,5 la plăcile izolate şi la plăcile continue cu deschideri egale;
0,8 la plăcile continue cu deschideri inegale la care deschiderile adiacente reazemului respectiv
diferă între ele cu 30%. Pentru diferenţe sub 30% se interpolează liniar.

350 351
Tabelul VIII.2 Plăci armate cruciş, încastrate pe o latură şi simplu rezemate pe celelalte trei (cu Tabelul VIII.3 Plăci armate cruciş, încastrate pe două laturi şi simplu rezemate pe celelalte două (cu
modul de rezemare II) modul de rezemare III)

;t a, /3, . X2 ;t a, /3, X2 ;t
LJ
.
•
I„
l
a,
X
•
•

/3, x, ;t a,
•ol„
•
l •

/3,
X

x,
0,60 0,01172 0,07302 0,2447 1,00 0,03341 0,02721 0,7143 0,60 0,01141 0,06204 0,3932 1,00 0,02668 0,01794 0,8333
61 01222 07147 2571 Ol 03393 02651 7223 61 01184 06033 4091 Ol 02697 01739 8388
62 01273 06993 2698 02 03445 02584 7392 62 01227 05864 4249 02 02734 01686 8440
63 01324 06840 2825 03 03496 02518 7578 63 01280 05699 4406 03 02751 01634 8491
64 01375 06689 2955 04 03547 02453 7452 64 01313 05536 4562 04 02778 01585 8540
0,65 0,01427 0,06539 0,3086 1,05 0,03598 0,02391 0,7524 0,65 0,01356 0,05376 0,4716 1,05 0,02804 0,01537 0,8587
66 01479 06391 3217 06 03648 02339 7544 66 01399 05219 4868 06 02829 01490 8632
67 01531 06245 3350 07 03697 02271 7642 67 01442 05066 5019 07 02854 01446 8676
68 01584 06100 3483 08 03746 02213 7728 68 01485 04916 5167 08 02878 01402 8713
69 01637 05958 3617 09 03794 02157 7782 69 01527 04769 5313 09 02902 01361 8759
0,70 0,01691 0,05818 0,3751 1,10 0,03842 0,02102 0,7854 0,70 0,01570 0,04626 0,5456 1,10 0,02925 0,01320 0,8798
71 01745 05689 3885 li 03889 02049 7815 71 01613 04487 5596 11 02948 01281 8836
72 01799 05545 4019 12 03936 01997 7873 72 01655 04350 5733 12 02970 01243 8872
73 01853 05412 4152 13 03982 01946 8180 73 01697 04217 5868 13 02992 01207 8907
74 01908 05281 4285 14 04027 01897 8185 74 01739 04088 5999 14 03013 01172 8941
0,75 0,01962 0,05153 0,4417 1,15 0,04072 0,01849 0,8189 0,75 0,01780 0,03962 0,6127 1,15 0,03034 0,01137 0,8974
76 02017 05027 4548 16 04116 01803 8191 76 01822 03840 6252 16 03055 01105 9005
77 02073 04903 4677 17 04159 01758 8241 77 01863 03721 6374 17 03075 01073 9036
78 02128 04783 4806 18 04202 01714 8290 78 01903 03605 6492 18 03094 01042 9065
79 02183 04664 4933 19 04244 01671 8337 79 01943 03492 6607 19 03113 01012 9093
0,80 0,02239 0,04548 0,5059 1,20 0,04286 0,01629 0,8353 0,80 0,01983 0,03383 0,6719 1,20 0,03131 0,00983 0,9120
81 02295 04435 5183 22 04367 01549 8471 81 02022 03277 6828 22 03167 00929 9172
82 02351 04324 5306 24 04446 01473 8553 82 02061 03175 6933 24 03202 00877 9220
83 02407 04216 5426 26 04522 01402 8630 83 02100 03075 7035 26 03234 00829 9265
84 02463 04110 5545 28 04595 01334 8793 84 02138 02979 7134 28 03266 00785 9307
0,85 0,02519 0,04006 0,5662 1,30 0,04667 0,01270 0,8771 0,85 0,02175 0,02885 0,7230 1,30 0,03296 0,00743 0,9346
86 02574 03905 5776 32 04736 01209 8836 86 02242 02794 7323 32 03324 00703 9382
87 02630 03806 5889 34 04802 01152 8896 87 02248 02707 7412 34 03352 00666 9416
88 02686 03710 5999 36 04867 01097 8953 88 02284 02621 7499 36 03378 00632 9448
89 02741 03616 6107 38 04929 01046 9007 89 02319 02539 7583 38 03403 00599 9474
0,90 0,02798 0,03524 0,6212 1,40 0,04989 0,00997 0,9057 0,90 0,02354 0,02460 0,7664 1,40 0,03427 0,00569 0,9505
91 02853 03434 6316 42 05047 00951 9104 91 02388 02383 7742 42 03450 00540 9531
92 02908 03347 6417 44 05102 00907 9149 92 02422 02308 7817 44 03472 00513 9556
93 02964 03261 6516 46 05156 00866 9191 93 02454 02236 7890 46 03493 00487 9578
94 03018 03178 6612 48 05208 00827 9230 94 02487 02166 7971 48 03513 00464 9600
0,95 0,03073 0,03097 0,6706 1,50 0,05258 0,00790 0,9268 0,95 0,02519 0,02099 0,8029 1,50 0,03532 0,00441 0,9620
96 03127 03018 6798 54 05353 00721 9336 96 02550 02034 8094 54 03568 00400 9657
97 03181 02941 6888 58 05441 00659 9397 97 02580 01971 8157 58 03602 00363 9689
98 03235 02866 6975 62 05526 00604 9451 98 02610 01910 8218 62 03633 00331 9718
99 03288 02792 7060 66 05600 00554 9489 99 02640 01851 8277 66 03661 00302 9743
;[' /3, a, 1- %2 ;[' /3, a, 1- X2 ;[' /3, a, 1- x, ;[' /3, a, 1- x,

D rl
LLJ

352 353
 Î

Tabelul VIII.4 Plăci armate cruciş, încastrate pe

~ D
două (cu modul de rezemare IV)
două

A=l,,/lx
laturi
...
.D D
•
'
alăturate şi simplu rezemate pe celelalte

.I
, y
Tabelul VIII.5 Plăci armate
modul de rezemare V)
cruciş, încastrate pe trei laturi şi simplu rezemate pe cea de a patra (cu

~:
-Ol,
{x •
., -, lX

CJCJ
,

O
/,

I·····
/, / / / /

Jc a4 /34 Jc a. fJ.
/ ·' y
.• IX •
I. • X
' '
0,60 0,00686 0,05295 1,00 0,02692 0,02692 / / / / /

61 00724 05230 Ol 02745 02638

;i a, /J, %s ;i a, /J, Xs
62 00763 05164 02 02799 02586 0,60 0,00722 0,04835 0,2059 1,00 0,02268 0,01977 0,6667
63 00803 05098 03 02852 02534 61 00757 04754 2169 01 02297 01928 6755
64 00844 05031 04 02905 02483 62 00794 04672 2282 02 02328 01879 6840
0,65 0,00886 0,04964 1,05 0,02958 0,02433 63 00831 04590 2396 03 02362 01832 6924
66 00929 04985 06 03010 02384 64 00869 04507 2513 04 02394 01786 7006
67 00973 04827 07 03062 02386 0,65 0,00907 0,04425 0,2631 1,05 0,02425 0,01740 0,7086
68 01017 04758 08 03114 02289 66 00945 04342 2751 06 02456 01696 7164
69 01063 04689 09 03165 02242 67 00984 04260 2873 07 02486 01654 7239
0,70 0,01109 0,04620 1,10 0,03216 0,02197 68 01023 04177 2995 08 02510 01612 7313
71 01156 04550 li 03267 02152 69 01063 04095 3119 09 02546 01571 7385
72 01204 04480 12 03317 02198 0,70 0,01103 0,04013 0,3244 1,10 0,02574 0,01532 0,7454
73 01252 04411 13 03366 02065 71 01143 03931 3370 li 02603 01493 7522
74 01302 04341 14 03416 02022 72 01184 03850 3496 12 02631 01455 7589
0,75 0,01351 0,04271 1,15 0,03465 0,01981 73 01224 03770 3622 13 02658 01418 7653
76 01402 04202 16 03513 01940 74 01265 03690 3749 14 02685 01382 7716
77 01453 04133 17 03561 01900 0,75 0,01306 0,03611 0,3876 1,15 0,02711 0,01348 0,7777
78 01504 04063 18 03698 01861 76 01347 03532 4002 16 02737 01314 7836
79 01556 03995 19 03655 01823 77 01387 03455 4128 17 02762 01281 7894
0,80 0,01608 0,03926 1,20 0,03792 0,01785 78 01428 03378 4254 18 02788 01248 7950
81 01661 03858 22 03793 01712 79 01469 03302 4379 19 02811 01217 8004
82 01714 03791 24 03883 01612 0,80 0,01509 0,03228 0,4503 1,20 0,02835 0,01187 0,8057
83 01767 03724 26 03970 01575 81 01550 03154 4626 22 02882 01128 8159
84 01821 03658 28 04055 01511 82 01590 03081 4749 24 02926 01073 8254
0,85 0,01875 0,03592 1,30 0,04138 0,01449 83 01631 03009 4870 26 02969 01020 8345
86 01929 03526 32 04219 01300 84 01670 02939 4989 28 03010 00971 8430
87 01983 03462 34 04297 01333 0,85 0,01710 0,02870 0,5108 1,30 0,03050 0,00924 0,8510
88 02038 03398 36 04374 01278 86 01750 02802 5225 32 03088 00879 8586
89 02092 03335 38 04448 01226 87 01789 02735 5340 34 03124 00837 8658
0,90 0,02147 0,03272 1,40 0,04520 0,01177 88 01828 02669 5453 36 03159 00797 8725
91 02202 03210 42 04590 01229 89 01866 02605 5565 38 03192 00760 8788
92 02256 03150 44 04658 01083 0,90 0,01905 0,02541 0,5675 1,40 0,03224 0,00724 0,8848
93 02311 03089 46 04724 01040 91 01942 02480 5783 42 03255 00690 8905
94 02366 03030 48 04788 00998 92 01980 02419 5890 44 03285 00658 8958
0,95 0,02420 0,02971 1,50 0,04850 0,00958 93 02017 02359 5994 46 03313 00628 9009
96 02475 02914 54 04968 00883 94 02053 02301 6096 48 03340 00599 9056
97 02529 02357 58 05079 00815 0,95 0,02089 0,02244 0,6196 1,50 0,03366 0,00572 0,9101
98 02584 02801 62 05182 00752 96 02125 02188 6295 54 03415 00522 9184
99 02638 02746 66- 05279 00695 97 02160 02134 6391 58 03460 00477 9257

-
98 02195 02080 6485 62 03501 00436 9323
99 02230 02028 6577 66 03539 00400 9382
;i• JJ, a, 1- %s ;i• /J, a, 1- %s

DD •t

.
/
'l
,
X
, '
;i·~t l,
),
~11,:i

/
[Ji,
I
, ,
X
.
[ JI----
,
l,
,
X

354 355
Tabelul VIII.6 Plăci armate cruciş, încastrate pe contur (cu modul de rezemare VI) Tabelul VIII.7 Valorile coeficienţilor fJ pentru determinarea ordonatelor momentelor negative la
plăci

2 a,
CJ /3,
X
'

x,
.

2 a, /3, x,
p/g
0,5
1,0
1,5
+0,332
+0,023
3 4
+0,003
-0,007
-0,013
5
-0,0715
-0,0715
-0,0715
6
-0,010
-0,020
-0,026
Numărul
7
+0,022
+0,007
-0,002
8
+0,023
+0,008
-0,001
de ordine al ounctului
9
-0,004
-0,014
-0,020
10 li
-0,0625
-0,0625
-0,0625
-0,003
-0,013
-0,019
12
+0,028
+0,015
+0,004
13
+0,028
+0,015
+0,004
14
-0,003
-0,013
-0,019
15
-0,0625
-0,0625
-0,0625
2,0 +0,017 -0,017 -0,0715 -0,030 ·0,008 -0,007 -0,024 -0,0625 -0,023 -0,003 -0,003 -0,023 -0,0625
0,60 0,00436 0,03362 0,1147 1,00 0,01794 0,01794 0,5000 2,5 +0,013 -0,020 -0,0715 -0,033 -0,012 -0,011 -0,027 -0,0625 -0,026 -0,007 -0,007 -0,026 -0,0625
61 00461 03328 1216 Ol 01830 01758 5099
62 00486 03295 1287 02 01865 01723 5198 3,0 +0,010 -0,022 -0,0715 -D,035 -0,015 -0,014 -0,029 -0,0625 -0,028 -0,010 -0,010 -0,028 -0,0625
63 00513 03257 1361 03 01900 01688 5295 3,5 +0,007 -0,024 -0,0715 -0,037 -0,018 -0,017 -0,031 -0,0625 -0,030 -0,013 -0,013 -0,030 -0,0625
64 00540 03220 1437 04 01935 01654 5391 4,0 +0,005 -0,025 -0,0715 -0,038 -0,020 -0,019 -0,032 -0,0625 -0,031 -0,015 -0,015 -0,031 -0,0625
0,65 0,00568 0,03180 0,1515 1,05 0,01970 0,01621 0,5486 4,5 +0,003 -0,026 -0,0715 -0,039 -0,022 -0,021 -0,033 -0,0625 -0,032 -0,018 -0,018 -0,032 -0,0625
66 00597 03146 1595 06 02004 01588 5580
67 00626 03108 02038 5,0 +0,002 -0,027 -0,0715 -0,040 -0,023 -0,022 -0,034 -0,0625 -0,033 -0,018 -0,018 -0,033 -0,0625
1677 07 01555 5672
68 00656 03069 1761 08 02072 01523 5764
69 00687 03030 1648 09 02105 01491 5853
Tabelul VIII.8 Valorile lui nx pentru determinarea momentelor maxime din câmp ale plăcilor care
0,70 0,00718 0,02991 0,1936 1,10 0,02138 0,01460 0,5942
71 00750 02951 2026 11 02170 01430 6029 lucrează după o singură direcţie
72 00782 02911 2118 12 02203 01400 6114
12 1
2
12
73 00815 02871 2212 13 02234 01370 6198
( Mm" = L corespunzător momentelor de pe reazeme M, 1 = _<{___; Ma,- = _<{___
74 00849 02830 2307 14 02266 01341 6281 n:r nst ndr
)

0,75 0,00883 0,02789 0,2404 1,15 0,02297 0,01313 0,6362

76 00917 02748 2502 16 02327 01285 6442 ndr
nst
77 00952 02707 2601 17 02357 01258 6520 8 9 IO li 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 00
78 00987 02666 2702 18 02387 6597 10 14,2 13,0 12,5 11,9 11,5 11,2 11,0 10,7 10,4 10,3 10,1 10,0 9,9 9,8 9,7 9,6 9,5 8,0
01231
79 01022 02624 2803 19 02416 01205 6673 24 22,2 19,6 18,0 17,0 15,8 15,1 14,6 14,l 13,7 13,3 13,l 12,9 12,6 12,5 12,3 12,1 12,0 9,5
0,80 0,01058 0,02583 0,2906 1,20 0,02445 0,01179 0,6746 23 22,7 20,0 18,2 17,l 16,l 15,3 14,8 14,3 13,9 13,5 13,2 13,1 12,8 12,6 12,4 12,2 12,1 9,6
81 01094 02542 3009 22 02502 01129 6890 22 23,2 20,4 18,5 17,2 16,3 15,6 14,9 14,5 14,0 13,7 13,4 13,2 13,0 12,8 12,6 12,4 12,3 9,7
82 01130 02500 3113 24 02556 01081 7028
21 23,8 21,0 18,9 17,7 16,6 15,9 15,2 14,7 14,3 13,9 13,6 13,3 13,1 12,9 12,8 12,6 12,5 9,8
83 01167 02459 3218 26 02609 01035 7159
84 01204 02418 3324 28 02661 00991 7286 20 - 21,7 19,6 18,2 17,0 16,2 15,5 15,0 14,6 14,3 13,9 13,6 13,3 13,l 13,0 12,8 12,6 9,9
0,85 0,01241 0,02377 0,3430 1,30 0,02710 0,00949 0,7407 19 - 22,6 20,l 18,7 17,3 16,6 16,0 15,3 14,8 14,4 14,1 13,8 13,6 13,3 13,2 13,1 12,9 10,0
86 01278 02326 3536 32 02758 00909 7522 18 - 23,3 20,6 19,2 17,8 17,0 16,2 15,6 15,1 14,8 14,4 14,l 13,9 13,6 13,4 13,2 13,l 10,1
87 01315 02295 3642 34 02805 00870 7633 17 - 24,0 21,6 19,8 18,5 17,5 16,8 16,l 15,6 15,l 14,8 14,4 14,3 13,9 13,7 13,5 13,3 10,3
88 01352 02254 3749 36 02849 00833 7738
16 - - 22,6 20,6 19,l 18,2 17,3 16,5 16,0 15,6 15,1 14,8 14,6 14,3 14,0 13,9 13,7 10,4
89 01389 02214 3855 38 02893 00798 7839
0,90 0,01426 0,02174 0,3962 1,40 0,02934 0,00764 0,7935 15 - 23,8 21,7 20,0 18,8 18,0 17,1 16,5 16,1 15,6 15,3 15,0 14,7 14,5 14,3 14,l 10,7
91 01464 02134 4068 42 02974 00731 8036 14 - - - 22,8 21,3 19,6 18,7 18,0 17,3 16,8 16,2 16,0 15,5 15,2 14,9 14,8 14,6 11,0
92 01501 02095 4174 44 03013 00701 8113 13 - - - 23,4 22,2 20,8 19,6 18,8 18,2 17,5 17,0 16,6 16,2 15,9 15,6 15,3 15,1 11,2
93 01538 02056 4279 46 03050 00671 8196 12 - - - - 24,0 22,2 21,3 20,0 19,l 18,5 17,8 17,3 17,0 16,6 16,3 16,1 15,8 l l,5
94 01575 02017 4384 48 03086 00643 8275
11 - - - - - 23,4 22,8 21,7 20,6 19,8 19,2 18,7 18,2 17,7 17,2 17,l 17,0 11,9
0,95 0,01612 0,01979 0,4489 1,50 0,03121 0,00616 0,8350
96 01649 01941 4593 54 03186 00566 8490 10 - - - - - - - 23,8 22,6 21,6 20,6 20,1 19,6 18,9 18,5 18,2 18,0 12,5
97 01685 01940 4696 58 03246 00521 8617 9 - - - - - - - - - 24,0 23,3 22,6 21,7 21,0 20,4 20,0 19,6 13,0
98 01722 01867 4798 62 03302 00479 8732 8 - - - - - - - - - - - - 23,8 23,2 22,7 22,2 14,2
99 01758 01830 4899 66 03354 00442 8836

Tabelul VIII.9 Valorile raportului M 1/ M 2

12 /1 1 M)M 2 z,/lr M1/M2
0,5 0,12„.0.20 1,3 1,70„ .2.20
0,6 0,20„ .0.35 1,4 2,00„ .2.80
0,7 0,35„.0.50 1,5 2,50 ... 3.70
0,8 0,50„.0.70 1,6 2,80„.4.10
0,9 0,70 ... 0.90 1,7 3,30 ... 5.00
1,0 0,90„.1.10 1,8 4,00„.6.00
1, 1 1,10„.1.40 1,9 4,50„. 7.00
1,2 1,30„.1.70 2,0 5,00 ... 8.00

356 357
 ANEXA IX
- pentru deschiderea mică Ix,
CALCULUL STATIC AL GRINZILOR
- pentru deschiderea mare IY,

IX.1 Calculul în domeniul elastic

IX.1.1 Grinzi cu deschideri egale
i 11
1 ! n
Momentele încovoietoare şi forţele tăietoare maxime pentru grinzi cu secţiune constantă, ~-- l - _j"
încărcate cu sarcini uniform distribuite (fig.IX.l) se calculează după cum urmează [30], [36]:
(I

2
M, =_J3(g +_p )1 = ~ql') (vezi fig. IX. la)
1
Q,a - -Q!b -2q/

1 1
M 1 = M, = (J3'g + j3"p )!' = (--g +--p)I'
14,3 10,5
Q1a = (0,375g + 0;438p )/ = -Q2c
(vezi fig. IX.lb)
1 I'
MB =-j3ql 2 =-3q

Q,b = -Q,h = -0,625(g + p )l h

c
M1 = (/3' g + /3" p )l' = (-1-g +-1-p)I' Fig. IX.l Ipotezele de încărcare la o grindă a) cu o deschidere, b) cu două deschideri, c) cu cinci
12,8 10,1
deschideri
M, =(2~,6g+ l;,7P}' · Valorile încărcărilor echivalente uniform distribuite pentru grinzile intermediare la planşeele
cu mai multe rânduri de plăci se iau duble faţă de valorile de mai sus.
Q1a = (0,395g + 0,447 p )1
Deschiderile de calcul ale grinzilor se stabilesc conform anexei II.

M, =(3~,4 g+ l;,7p} 2

M.=-( -1g + -
1 p) l 2
9,5 8,4
Q,b =-(0,605g+0,620p)l
Q,, = (0,526g + 0,598 p )l

Mc =-(i;,6g+ 8~9P}'
Q,, = -(0,474g + 0,576p )1
Q,, = (0,500g + 0,59lp )1 (vezi fig. IX.le)
p ~_1_
4
I (21)' -IX )
qX
+-zx_ j
Pentru alte tipuri de încărcări, momentele încovoietoare, forţele tăietoare şi reacţiunile sunt
date în tabelul VIII.32 din „Manualul pentru calculul construcţiilor" şi în tabela 34 din „Grinzi Fig. IX.2 Încărcările transmise de plăcile armate cruciş
continue", de Prof. C.N. Avram [30].
IX.1.2 Grinzi cu deschideri neegale
În cazul planşeelor cu plăci armate pe două direcţii, grinzile de pe direcţia scurtă (grinzile
principale) sunt încărcate cu sarcini triunghiulare, iar cele de pe direcţia lungă (grinzile secundare) Dacă diferenta dintre deschiderea maximă şi minimă a grinzii nu depăşeşte 20% calculul
sunt încărcate cu sarcini trapezoidale (fig. IX.2). Calculul acestor grinzi se poate face cu ajutorul static se poate face ca pentru grinzi cu deschideri egale.
tabelei VIII.32 din „Manualul pentru calculul construcţiilor" sau în mod simplificat echivalând În caz contrar calculul se face cu una din metodele staticii construcţiilor (Metoda Cross, spre
încărcările cu sarcini uniform distribuite după cum urniează: exemplu).

358 359
IX.2 Calculul în domeniul plastic Forţele tăietoare pe reazeme se obţin după cum urmează (fig. IX.4):
Q1A 0.45(g + p )/
=
Calculul în domeniul plastic este admis după STAS 10107/2-77 numai pentru grinzile
secundare ale planşeelor. Q1B = -0.65(g + p )/
Q2B = -Q2c = Q,c = 0.55(g + p )z
IX.2.1 Grinzi cu deschideri egale

Ordonatele pozitive şi negative ale momentelor încovoietoare, pentru I 2 3 '

A B c
o încărcare uniform distribuită se determină cu relaţia:
+ 1-1 l· -+112+'
2
M(±) = fJ(g + p )1 Fig. IX.4 Schema statică
În figura IX.3 se dau valorile pozitive ale coeficientului jJ, precum şi diagramele înfăşurătoare Calculul static în domeniul plastic se poate efectua modificând rezultatele calculului în
de momente. domeniul elastic după cum urmează:
~­
- Momentele de calcul în secţiunile critice de pe reazeme se determină cu relaţia
Lliil- M=kpM,,
unde:
M, - este momentul elastic maxim (în valoare absolută), produs în secţiunea respectivă de
încărcările permanente şi temporare de calcul;
kP -coeficientul de adaptare plastică, cu valoarea 0,80 ... 1,0 şi respectând condiţia
kP :C0.8(v+0.25),
v - reprezentând raportul dintre încărcarea de lungă durată şi încărcarea totală.
- Momentele de calcul în secţiunile critice din deschideri trebuie să nu fie mai mici decât cele
de pe reazeme (stabilite cum s-a arătat mai sus) şi trebuie să respecte condiţia:
M:CM-(1-fJ)M" -jJMd',
în care:
M - este momentul încovoietor produs de încărcările permanente şi temporare de calcul în
f--o,J04!- + secţiunea critică din secţiunea considerată, determinat în ipoteza simplei rezemări la ambele capete
--+ 0,3331 t- a acestei deschideri;
M" ,Md'· - valoarea absolută a momentului de calcul efectiv în secţiunea critică de pe
1 ' '

-0,4251--~ ~O,IS!t-+o,1s1 ~ -~o,1s1t t0,1s1. ~ 0,151+

: f --'12 112-- f T-- 112 ·-i
-+ +-- reazemul din stânga respectiv din dreapta al deschiderii considerate;
---1 -+-- +-
jJ - distanţa secţiunii critice faţă de reazemul din stânga, raportată la lungimea deschiderii
Fig. IX.3 Diagrame înfăşurătoare ale momentelor de încovoiere considerate.
Valorile negative ale coeficientului jJ se iau din tabelul IX. I.
IX.2.2 Grinzi cu deschideri neegale
Tabelul IX.I Valorile coeficienţilor~ pentru determinarea ordonatelor momentelor negative la
Dacă diferenţa dintre deschiderile alăturate nu depăşeşte I 0%, calculul static se poate face ca
grinzi
la grinzi cu deschideri egale (fig. IX.3 şi tabelul IX.I), momentele de pe reazem determinându-se
Numărul de ordine al ounctului pentru deschiderea vecină mai mare.
p/g 3 4 5
2 6 7 8 9 IO li 12 13 14 15
0,5 +0,035 ·Q,013 -0,091 -0,025 +0,010 +0,016 -0,008 -0,0625 -0,003 +0,028 +0,028 ·0,003 -0,0625
Pentru diferenţe mai mari între deschideri se poate aplica procedeul modificării calculului în
1,0 +0,020 -0,023 -0,091 -0,035 -0,005 +0,001 -0,018 -0,0625 ·0,013 +0,015 +0,015 -0,013 -0,0625
domeniul elastic (ca la grinzi cu deschideri egale).
1,5 +0,011 -0,029 -0,091 -0,041 -0,014 -0,008 -0,024 -0,0625 -0,019 +0,004 +0,004 -0,019 -0,0625
2,0 +0,005 -0,033 -0,091 -0,045 -0,020 -0,014 -0,028 -0,0625 -0,023 -0,003 -0,003 -0,023 -0,0625
2,5 . +0,001 -0,036 ·0,091 -0,048 -0,024 -0,018 -0,031 -0,0625 -0,026 -0,007 -0,007 -0,026 -0,0625
3,0 +0,017 -0,002 -0,038 -0,091 -0,050 -0,027 -0,021 -0,033 -0,0625 -0,028 -0,010 -0,010 -0,028 -0,0625
3,5 +0,011 +0,005 -0,040 -0,091 ·0,052 -0,030 -0,024 ·0,035 -0,0625 -0,030 -0,013 -0,013 -0,030 -0,0625
4,0 +0,012 -0,007 -0,041 -0,091 -0,053 -0,032 -0,026 -0,036 -0,0625 -0,031 -0,015 -0,015 -0,031 -0,0625
4,5 +0,009 ·0,010 -0,042 ·0,091 -0,054 -0,035 -0,029 -0,037 -0,0625 -0,032 -0,018 -0,018 -0,032 -0,0625
5,0 +0,009 -0,010 -0,043 -0,091 -0,055 -0,035 -0,029 -0,038 -0,0625 -0,033 -0,018 -0,018 -0,033 -0,0625

360 361
 -- ---- --- - ---- - - - - - --- - - -

ANEXA X X.4 Înnădirea cu profile metalice

A-A
A~
ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR PRIN SUDARE -~----- ::;,_.___ y

0-{t)
X.1 Înnădirea prin sudură cap la cap ~-
~jliJ
b) ,,
---<, 1_'0~--

b) cusătură V \ _
45 07
~ "'"' '\'\ '\'\[~in/l //I~
--lf.-2-=4
~) •.• V)

~t11~
d) cu protecţia cusăturii

X.2 Înnădirea prin suprapunere b)

~t~

A,
Î A-A

e~ci', 8
c'f
/I c

cca 0.3d,;-i

X.3 Înnădirea cu plăci de ancorare

~
i
'j;; ':o;;l,2ds __ __
i;:_~b
~~ _ _ - '0 \·J
'
!'
"i'· / - ~l,2d, ,

~\,\"\'•'\\\"rid,
1 /' --.--.;\"'!) d, --"'1~-\ \"'~1-
~- ---.- ~ tL4mm a~0.4, ~I cn 4so
~~J'':x)~=0.4ds a=0.4/ xt
1 1
t:;::: 0.4ds ~ t :e: ds
I t I
~

362 363
 ANEXA XI
A

CARACTERISTICILE PIESELOR DE IMBINARE

L - - - - - l >----------

1'abelul XI. I Piesele HALFEN-DEHA Descriere articol Caracteristici L3

0d/L [mm/mml geometrice [mm]
H8S-05-B-12/400
HBS-05-B-12/610
Ml2 x 1,75 16,5
HBS-05-B-12/860
H8S-05-B-12/1180
HBS-05-B-14/400
HBS-05-B-14/700
Ml4x2,0 19,5
H8S-05-8-l 4/990
HBS-05-B-14/1370
Descriere articol Caracteristici LI L2 d o HBS-05-B-16/400
0dJL [mm/mm] geometrice [mm] [mm] [mm] [mm] HBS-05-8-16/1110 Ml6 x 2,0 22,5
HBS-05-B-12/400 HBS-05-B-16/1570
HBS-05-B-12/610 H8S-05-B-20/400
HBS-05-B-12/860 Ml2x1,75 18 35 19 44 HBS-05-B-20/1380 M20x2,5 28,5
H8S-05-B-12/l 180 HBS-05-B-20/1960
HBS-05-B-12/1300 H8S-05-8-25/400
HBS-05-B-14/400 HBS-05-B-25/1730 M25 x 2,5 36
HBS-05-B-14/700 HBS-05-B-25/2460
M14x 2,0 21 39 22 46
H8S-05-B-l 4/990 HBS-05-B-28/400
HBS-05-B-14/1370 HBS-05-B-28/1930 M28 x2,5 40,5
HBS-05-8-16/400 HBS-05-B-28/2740
HBS-05-B-16/1110 Ml6 x2,0 25,5 48 25 49 HBS-05-8-32/400
HBS-05-B-16/1570 HBS-05-B-32/2170 M32 x 3,0 45,5
HBS-05-B-20/400 H8S-05-B-32/3100
HBS-05-8-20/1380 M20x2,5 30 60 31 57
H8S-05-B-20/1960 Tabelul XI.2 Piese PEIKKO
HBS-05-B-25/400
HBS-05-B-25/1730 M25 x2,5 39 75 39 63
HBS-05-B-25/2460
H8S-05-B-28/400
HBS-05-B-28/1930
HBS-05-B-28/2740
M28 x 2,5 44 84 44 69
o l

RBC_DL
. ~rCJ
RBC_DR

R8C 16 20 24 30 36 45 52
A [mm] 115 130 150 155 195 240 290
B [mm] 80 90 90 100 110 125 150
c [mm] 80 80 85 90 110 125 135
E [mm] 50 50 50 50 60 60 60
H [mm] 850 980 1085 1490 2280 2320 2670
0 [mm] 27 30 35 40 50 60 70
t fmml 15 20 25 35 50 60 70
z* [kN] 41,1 64,2 92,5 146,9 290,0 464,0 625,0
* z - este .
forţa de întmdere capabila
-
364 365
 ANEXA XI
A

CARACTERISTICILE PIESELOR DE IMBINARE

Tabelul XI.1 Piesele HALFEN-DEHA Descriere articol Caracteristici L3

0dJL [mm/mm] geometrice rmm]
HBS-05-B-12/400
HBS-05-B-12/610
Ml2 x 1,75 16,5
HBS-05-B-12/860
HBS-05-B-12/1180
HBS-05-B-14/400
HBS-05-B-141700
M14x2,0 19,5
HBS-05-B-14/990
HBS-05-B-14/1370
Descriere articol Caracteristici Ll L2 d D HBS-05-B-16/400
0d,/L [mm/mm] geometrice [mm] [mm] [mm] [mm] HBS-05-B-16/1110 Ml6 x 2,0 22,5
HBS-05-B-12/400 HBS-05-B-16/1570
HBS-05-B-12/610 HBS-05-B-20/400
HBS-05-B-12/860 Ml2 X 1,75 18 35 19 44 HBS-05-B-20/1380 M20x2,5 28,5
HBS-05-B-12/1180 HBS-05-B-20/1960
HBS-05-B-12/1300 HBS-05-B-25/400
HBS-05-B-14/400 HBS-05-B-25/1730 M25 x2,5 36
HBS-05-B-14/700 46 HBS-05-B-25/2460
Ml4 x 2,0 21 39 22
HBS-05-B-14/990 HBS-05-B-28/400
HBS-05-B-14/1370 HBS-05-B-28/1930 M28 x2,5 40,5
HBS-05-B-16/400 HBS-05-B-28/2740
HBS-05-B-16/1110 M16x2,0 25,5 48 25 49 HBS-05-B-32/400
HBS-05-B-16/1570 HBS-05-B-32/2170 M32x3,0 45,5
HBS-05-B-20/400 HBS-05-B-32/3100
HBS-05-B-20/1380 M20x2,5 30 60 31 57
HBS-05-B-20/1960 Tabelul XI.2 Piese PEIKKO
HBS-05-B-25/400
HBS-05-B-25/1730 M25 x2,5 39 75 39 63
HBS-05-B-25/2460
HBS-05-B-28/400
HBS-05-B-28/1930 M28 x2,5 44 84 44 69
HBS-05-B-28/2740

RBC_DL RBC_DR

RBC 16 20 24 30 36 45 52
A [mm] 115 130 150 155 195 240 290
B [mm] 80 90 90 100 110 125 150
c [mm] 80 80 85 90 110 125 135
E [mm] 50 50 50 50 60 60 60
H fmml 850 980 1085 1490 2280 2320 2670
0 [mm] 27 30 35 40 50 60 70
t [mm] 15 20 25 35 50 60 70
z* [kN] 41,1 64,2 92,5 146,9 290,0 464,0 625,0
* z - este forţa de întmdere capabilă
364 365
Tip SB Tip SE ANEXAXU
I APARATE DE REAZEM

Fz
XU.1 Dimensiunile aparatelor de reazem

Oţel BSt Lungimea Lungimea Momentul de

F, Dimensiunile aparatelor de reazem trebuie să fie astfel alese încât să asigure o poziţionare
11
500S d2 Tip SB Tip SE strângere corectă pentru elemente purtate ţinând cont de toleranţele de fabricaţie şi montaj.
[nun] [kN]
dl [mm] 1 [mm] 1 [mm] rNm]
Lăţimea plăcii de repartiţie (fig. XII.I) se determină cu relaţia:
- 200
400 375 FEd
600 575 ai =--;::=:a1 - (XII. I)
blfRd ,rmn
012 Ml6 800 800 16,0 40,0 32,06
- 1000
în care: F Ed este valoarea de calcul a reacţiunii;
- 1500
b1 - lungimea netă de reazem;
- 2000
660 660 /Rd = 0,4 /cd - valoarea de calcul a rezistenţei care se obţine prin reducerea rezistenţei de
014 Ml8 calcul a elementului purtat sau portant, care este mai mică.
930 930
- 200 Valorile minime (a1,min) pentru lăţimea plăcii de repartiţie se prezintă în tabelul XII.I în
550 520 funcţie de raportul dintre efortul unitar efectiv CJEd în aparatul de reazem şi rezistenţa de calcul a
016 M20
800 770
20,0 60,0 57,49 elementului/ca. În cazul unui reazem simplu lungimea nominală a reazemului (fig. XII.2) poate fi
1020 1020
calculată cu relaţia:
1440 1440
4025 2200
(XII.2)
- 200
700 665
în care: a 1 este lăţimea netă a plăcii de repartiţie;
1000 965
020 M24 24,0 80,0 89,80 a 2 , a3 - distanţe considerate ca ineficace dincolo de marginea exterioară a elementului
1280 1280
1800 1800 portant (fig. XII.2 şi tabelul XII.2), respectiv a elementului purtat (tabelul XII.3);
4025 2200 fl..a 2 - toleranţa asupra deviaţiei distanţei între elementele portante (tab. XII.4);
- 200 fl..a 3 - toleranţa asupra deviaţiei lungimii elementului purtat (/„ este lungimea elementului),
1000 1000 fl..a 3 = l„/2500.
025 M30 1500 1500 30,0 100,0 140,43
~---­
2260 2260
4025 - '

1450 1400
032 M42 42,0 140,0 229,94
2350 2300

aJ+~a3l'
I
I
I
r---- - a1
I '"f'I
ai "i"' ---1
,a2+Li.a2
: a ~
Figura XII.1 Dimensiunile aparatului Figura XII.2 Lungimea nominală a
de reazem reazemului

La elementele izolate lungimea nominală a reazemului trebuie să fie cu 20 mm mai mare decât
cea corespunzătoare elementelor continue. Dacă aparatul de reazem permite deplasări ale
reazemului, lăţimea netă a plăcii de repartiţie trebuie majorată pentru a acoperii deplasările
eventuale.

Tabelul XII.I Valoarea ai,min (mm)

Efort unitar relativ în aparatul de reazem crEd/fcd o; 0,15 0,15 -0,4 >0,4
Reazeme liniare (planşee, acoperişuri) 25 30 40
Planşee cu orin7işoare şi corpuri de umnluiură 55 70 80
Reazeme concentrate cfITÎnzi) 90 110 140

366 367
I

Tabelul XII.2 Distanţa a2 (mm) ANEXA XIII

Material şi tin de reazem <3Et1ffcd < 0,15 0,15-0,4 > 0,4
Oţel
liniar o o 10 SISTEME DE RIDICARE
concentrat 5 10 15
Beton armat 2'. C30/37 liniar 5 10 15
concentrat 10 15 25
Beton simplu şi beton armat< C30/37 liniar 10 15 25 Tabelul XIII 1 p·iese de ridicare pentru grinzi
concentrat 20 25 35
Zidărie L D D1 Dz s D, a,
liniar 10 15 (-) Tipul Z(kN)
(mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm)
concentrat 20 25 (-)
6000-1,3-0085 85
Tabelul XII.3 Distanţa a3 (mm) 10 19 25 10 60 390
. 6000-1,3-0120 13 120
.·. 6000-1,3-0240 240
Dispunerea constiuctivă a aimăturii RCaZem 170
Liniar 6000-2,5-0170
Concentrat 120 14 26 35 11 74 540
Bare continue pe reaze1n (cu sau fără încastrarea 6000-2,5-0120 25
grinzii) o o 6000-2,5-0280 280
Bare drepte, bucle orizontale în apropierea 6000-4,0-0170 170
5 15, şi mai mare sau egal cu 36 45 15 94 675
capătului 6000-4,0-0240 40 240 18
aconerirea de beton de la capăt
Annături oretcnsionate şi mustăti dreote 5 6000-4,0-0340 340
15
6000-5,0-0240 240
Bucle verticale 15 Acoperirea de la capăt + raza de 50 15 94 765
6000-5,0-0340 50 340 20 36
curbură interioară
6000-5,0-0480 480
Tabelul XII.4 Toleranţa !1a2 asupra luminii între reazeme, l =deschidere 6000-7,5-0200 200
6000-7,5-0300 75 300 24 46 60 15 118 945
Material de reazem
l1a2 6000-7 ,5-0540 540
Oţel sau beton Prefabricat
10<1/1200 < 30 mm 170
Zidărie sau beton turnat pe şantier 6000-10-0170
15 <1/1200 + 5 <40 mm 340 28 46 70 15 118 1100
6000-10-0340 100
În cazul în care elementul este legat altfel decât la nivelul aparatului de reazem, lăţimea netă a 6000-10-0680 680
plăcii de rezemare a 1 trebuie majorată pentru a acoperii efectul unei eventuale rotiri în jurul 6000-15-0300 300
118 1250
elementului de legătură. 6000-15-0400 150 400 28 46 70 15
6000-15-0840 840
340
XII.2 Ancorarea armăturilor în dreptul reazemelor 6000-20-0340
6000-20-0500 200 500 38 69 98 15 160 1550
6000-20-1 OOO !OOO
Pentru ca armăturile elementelor purtătoare şi ale celor purtate să se ancoreze în mod corect, 6000-32-0320 320
lăţimea efectivă a plăcii de rezemare a 1 este guvernată de o distanţă d (fig. XII.3) de la capetele 6000-32-0700 320 700 50 88 135 23 214 2150
fiecărui element în funcţie de modul de armare: 6000-32-1200 1200
- bucle orizontale sau ancorare la capete (fig. 5.103 b şic) 6000-45-0500
450
500
50 88 135 23 214 2400
6000-45-1200 1200
d; = C; +!ia;
(XII.3)
- bare îndoite în plan vertical (fig. 5 .103a)
I
d; = C; +!ia; + 0,5db„ __11„
(XII.4)
în care: c; este acoperirea cu beton a armăturilor; /

/J,
!ia; - toleranţe de execuţie şi montaj; --7
/ -1-----r-

dfo· - diametrul de îndoire a armăturii. / "

11
// "" I
1/"°',.] \
-Ubr \ .
I
I
Ii\ I
"• -1I
ll_ -- - -
I
1
c, I> a1 +f.a, Id,
!
..,~ -. -----l>j<I Io]
I

Figura XII.3 Aşezarea armăturilor în dreptul unui reazem

368 369
Tabelul XIII.2 Piese de ridicare pentru plăci sau grinzi cu înălţime mică ANEXA XIV
Capacitatea de
Anuare
ridicare kN PLASE SUDATE
Rezistenţa
D D, axbxt L s D,
Tipul betonului la
(mm) (mm) (uuu) (mm) (mm) (mm) el, L,
cornoresiune
(mm) (mm)
15 25
N/mm2 N/mm2 Plasele sudate sunt elemente plane de armătură, formate din bare de sârmă trasă sau laminată,
6010-
14 26 70x70x6 55 li 74 4X08 200 10 15
dispuse pe direcţii perpendiculare, punctele de încrucişare fiind sudate prin rezistenţă electrică
2,5-0055 (fig. XIV.l).
6010-
14 26 70x70x6 120 li 74 4X010 300 25 25
2,5-0120
li r
tl ~
6010- 11 '11 11
20 36 90x90x8 55 15 94 4X012 450 30 40
2,5-0055
6010-
2,5-0065
6010-
20 36 90x90x8 65 15 94 4x012 450 40 50
·11i1 I
2,5-0110
6010-
20

28
36

46
90x90x8

90x90x10
110

115
15

15
94

118
4x012

4X016
450

600
50

80
50

100
li 1 1
~I --=="=11~11==='0==1~11
2,5-0115

ÎL
lrn li li li •~ l
" 1-,,.c12{
11 li ~ ~
I, { { I, 7~
Figura XIV. l Parametrii geometrici ai plaselor sudate

Clasificarea plaselor sudate se face după frecvenţa de utilizare conform STAS 438/3-1989:
- plase de serie mare, simbol G (tabelul XN.1);
- plase de serie mijlocie;
- plase de serie mică;
sau după forma ochiurilor:
- plase cu ochiuri pătrate, simbol Q;
Tabelul XIII.3 Piese de ridicare pentru panouri de închidere
- plase cu ochiuri dreptunghiulare, simbol R.
Capacitatea de Tipul oţelului utilizat frecvent în ţară este STNB, SPPB şi Bst. 500M cu diametrul cuprins
Grosimea ridicare [kN] între 3 ... 8 mm.
.,
c-~-
l
I
Tipul a(mm) L(mm)
minimă al
panoului
pentru rezistenţa
la compresiune a
Dimensiunea uzuală B x L = 2,0 x 6,0 m, dar se găsesc şi plase cu lungimi mai mari sau mai
l I
dmfo (mm) betonului de mici (de exemplu B=2,15; 2,4; 2,7; 3,0 m şi L=5,0; 7,0 m). Depăşirile în sens longitudinal C1 sau
I
i I
I I I 15N/mm2 transversal C,, de obicei, reprezintă jumătate din distanţa dintre bare pe direcţia respectivă.
I
I \
6002-1,3-0227 50 227 80 13 Notarea plaselor sudate se face precizându-se indicativul şi parametrii geometrici ai plasei.

-1
la\--- .....:i
6002-2,5-0268
6002-4,0-0406
50
60
268
406
100
100
25
40
Indicativul este format din cifre şi litere, care reprezintă numărul de ordine, simbolul plasei sudate
şi al ochiului, aria secţiunii barelor longitudinale, multiplicată cu 100.
6002-5,0-0466 60 466 100 50
Parametri geometrici ai plasei (în mm) se indică în următoarea ordine:
. 6002-7 ,5-0664 70 664 120 75
'
I 6002-10-0667 70 667 140 100 d 1 x 11 I d, x l, - B x L cu senmificaţia notaţiilor dată în figura XN.1.
.Usi- ' 6002-15-0825 70 825 180 150 Exemplu: 1lOGQ196; 5 x 100/4 x 100-2000 x 6000
6002-20-0986 90 986 200 200

370 371
Tabelul XIV. l Caracteristicile plaselor sudate tipizate de serie mare STNB La cerere se pot realiza şi plase speciale cu armătură de rezistenţă pe o direcţie sau pe două
direcţiicu bare simple sau dublate (se notează cu d după diametrul barei) şi/sau cu suprapuneri pe o
Plase cu ochiuri pătrate
parte sau pe mijloc (fig. XIV.2). Notarea acestor plase se face în conformitate cu figura XIV.3.
Aria secţiunii
Indicativ Distanţe (mm) Diametre (mm) Greutatea
(cm2/m) Longitudinal AK/LK ·l, ·d, 1/d, 2 -nMg/nd„ L·c, 1 /c 12
aproximativă
Barele Barele Barele Barele Barele Barele kg/m2 de plasă
lonQit., 11 transv., lt longit., di transv., dt longit. transv. Transversal I, ·d,3 /d, 4 -m,/m, B·c11 /c12
101GQ63 200 200 4 4 0,63 0,63 0,99
! 'I I
I I
102 GQ 71 100 100 3 3 0,71 0,71 1,1 o '111
! I i li I I
li I
103 GQ 84 150 150 4 4 0,84 0,84 1,32 !I i I I
11
!Il _
104 GQ 98 200 200 5 5 0,98 0,63 1,26 l_J I '
105GQ106 150 150 4,5 4,5 1,06 1,06 1,66 I nJ 11 ;1
i
I I

106 GQ 126 100 100 4 4 1,26 1,26 1,98

I r111Jîî 11
107 GQ 131 150 150 5 4 1,31 0,84 1,69 I
i -
-]
! ~_J_ __J
I
_[I L. ,_
108GQ 159 100 100 4,5 4 1,59 1,26 2,24 L.
' jl liI I
Ir _,__ ,_ ,_

109 GQ 159 100 100 4,5 4,5 1,59 1,59 2,50 I

I

JIOGQ 196 100 100 5 4 1,96 1,26 2,53 I I li li

111GQ196 100 100 5 5 1,96 1,96 3,08 Plasa cu bare
Plasa simpla Plasa cu bare Plasa simpla Plasa cu bare
1,26 2,92 Plasa simpla dublate
112 GQ 246 100 100 5,6 4 2,46 dublate fara cu suprapunen dublate
fara cu suprapunere
pe 0 parte cu suprapunen .. cu suprapunere
113 GQ246 100 100 5,6 5,6 2,46 2,46 3,86 suprapuneri suprapuneri la m11 1oe ..
pe o parte 1a m11 1oe
114 GQ 283 100 100 6 4 2,83 1,26 3,21
l 15 GQ 283 100 100 6 5 2,83 1,96 3,76 I i 111
1 I i
I 111 I I ! I 111111 I !1111111 11 11 I i !I
116 GQ 283
117 GQ 332
100
100
100
100
6
6,5
6
4
2,83
3,32
2,83
1,26
4,44
3,60
I! I
; i
! I l 111 i 111 11
I
1 I I,
!
I li I li I 11il
I"

118GQ332 100 100 6,5 6,5 3,32 3,32 5,21

!i
I
l
111
, I'I I j! 1 11111 iI
I II 1,1,
111
! 1111111

,,li
119 GQ 348 200 200 10 10 3,93 3,93 6,16 III
'
I I
' 'i -~
I I,
'
I 1'
120 GQ 396 100 100 7,1 4,5 3,96 1,59 4,36 I
I I ' I I
I
I, I '' :1 I

l
I -
121 GQ 396 100 100 7,1 7,1 3,96 3,96 6,22 I
I I
122 GQ 447 100 100 7,1 8 3,96 5,03 7,05 I I I I I I ! 111 I ! I

Plase cu ochimi dreptunghiulare Figura XIV.2 Variante de plase sudate speciale

123 GR 126 100 200 4 4 1,26 0,63 1,48
124 GR 159 100 200 4,5 4 1,59 0,63 1,74
125 GR 196 100 200 5 4 1,96 0,63 2,03
126 GR246 100 200 5,6 4, 2,46 0,63 2,43
127 GR283 100 200 6 4 2,83 0,63 2,72
128 GR 332 100 200 6;5 4 3,32 0,63 3,13
129 GR 396 100 200 7,1 4,5 3,96 0,79 3,74
130 GR447 100 200 8 5 5,03 0,98 4,72

--1- __ _j_
I ---
1 !

'ristg
_ftJ
--:-------- --

Figura XIV.3 Notarea plaselor sudate speciale

372 373
- --- -- - -- - ---- -- -- - - - - -- -- - - - - - -

ANEXA XV A+B+C+(D)-1 *l/2r-3d A

sau
'~
~o~
CODURI DE FASONARE
CJ LJ c

Tabelul XV.1 Coduri de fasonare (în cazul utilizării utilajelor de fasonare cu program)
METODE DE
MĂSURARE A DIMENS.
LUNGIMEA TOTALĂ A BAREI (L)
SCIDŢAŞI
52

c I
I ,d- c

}- ]
COD DIMENSIUNILE A
MĂSURATĂ ÎN LUNGUL AXEI

tLo
DE ÎNDOIRE PENTRU EXECUŢIE
53 A+B+C+D+(E)-2r-4d
20 A ..----i A Drept
' ' ' 'j___
c

32 @:: A
'
A+h l
A 54
~1' A+B+(C)-r-2d
A(

I B I
„~
33
@ ~
A+2h l J A

lll:JJJ
A

"lJo
A
55 A+B+C+D+(E}-2r-4d
Când dim. totale sunt critice se foloseşte
34
~- -· A
I codul de formă 37
A+n
I
A
' ' '
c
A
A+2n
.===Jf
1~W·r
I I
35
~~- - - - · Când dim. totale sunt critice nu folosiţi
SAU A+B+C+D+E-2r-4<1>
acest cod de formă
A+(B)-l/2r-d
A
BLJ
c
Această formulă este aproximativă

b I
o
37 Când r este mai mare decât valoarea

~
A
minimă din tabelul 3 folosiţi codul de 60' 2(A+B)+20<1>
formă 51
38

r~
I".
'
A~ 62' ~T·
Dacă unghiul faţă de
mic sau egal cu 45°
orizontală este mai
_________/,_JB
!~ ··' I
A+B+(C)-r-2d
A
B
~
A+C
Aceste bare vor fi livrate drepte atunci când
sL_ raza este mai mare decât cea dată în tabelul
SAU 65
[""'""°""''"']
4u::> 5, foaia I25 ---t-- A
Când D este cel puţin 2<1> A
Ţ'2r=----:c!
rn
A+B+C c !
41
I< A
Dacă unghiul faţă de orizontală este> 45°
A+ B + C - r - 2<1>
A _.§.- o
I
72
.

2A+B+25<1> A
l r
Dacă unghiul faţă de orizontală este :S 45° B
~·
c
A+B+C+n c.

___fli ' i .d.

42
~
Dacă unghiul este > 45°
A+ 2B + C + E-2r-4<1> A 78
lfI] vezi nota 3
2A+B+C+3d
[J
~
Dacă unghiul faţă de orizontală este :S 45° A

~
~
43 A+(B)-l/2r-d A şi B trebuie să fie mai
vezi nota 4 mici de 12d sau 150 mm,
Dacă unghiul faţă de orizontală este :S 45° B pentru oţeluri tip 460 cu

@; fli diametre mai mici de 25

[9
45 .
A + B + (C) - l/2r - d
vezi nota4 mm
74 2A+3B+!Od
A şi B trebuie să fie mai

~ ~
llliCl de !Od pentru
48 oi:=;= A+B+C oţeluri tip 250, iar
k--"-1 ' valorile minime pentru A
Dacă unghiul faţăde orizontală este :S 45° şi B să fie de 100 mm
49 ~.I c A+B+C ~~ 7-"-ţ A. i .d.

r-

51'
f<-c-1 Ţ

Q(:„··1"·" Dacă r
A + (B) - l/2r - d
Această formulă
este min.
este
folosiţi
aproximativă
codul de formă 37 AL
c ~

75
d dacă
1O vezi nota 3
2A+3B+l8d
B este mai mare decât 400+2d, cazul
B c
E

o
Dacă r este mai mare decât 200 mm vezi
nota 2 de la punctul 1O

374 375
- --- -- - - -- -
-- - - - - - - - - - - - - -- -- - - -- - - -

li. i .d

82 Q .__~ 2A+3B+22\l>
B > 2r+2d ţ::= BI )
ANEXA XVI

f1;dl A
ARMĂTURI ŞI LUNGIMI DE ANCORARE
83'
;~ A+2B+C+ D-2r-4\l> C

îndoit
in foto
mlo1t
'" spole Tabelul XVI. I Aria secţiunii transversale
Tipul oţelului beton
şi masa barelor din oţel-beton.

Aria sectiunii transversale pentru „n" bare, în cm2

B

r=-L;~
A+B+0.57C+(D)-l/2r-2x57d Diam Masa
I
Diam
85
oe s!ondardozat
Dacă Ceste mai mare decât 400+2d, vezi
nota 2 de la cazul ! O
A
=1[ OB37
STNB
STPB
PC52
PC60
mm 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 kg/m mm
- 3,0 - 3 0,071 0,14 0,21 0,28 0,35 0,43 0,50 0,57 0,64 0,71 0,055 3
Unde:
- 3,55 - 3,55 0,099 0,20 0,30 0,40 0,50 0,59 0,69 0,79 0,89 0,99 0,780 3,55
A - dia1net1ul extern
- - 4 - 4 0,126 0,25 0,38 0,50 0,63 0,76 0,88 1,01 1, 13 1,26 0,990 4
(în rnrn) - 4,5 - 4,5 0,159 0,32 0,48 0,64 0,80 0,95 I, 11 1,27 1,43 1,59 0,125 4,5

} Când B nu este mai mare decât A/5

(C/B)n(A-d) (L S 12m)
B - pasul spiralei (în
rnrn)
-

-
5
5,6
-
-
5 0,196
5,6 0,246
0,39
0,49
0,59
0,74
0,78
0,98
0,98
1,23
1,18
1,48
1,37
1,72
1,57
1,97
1,76
2,21
1,96
2,46
0,154
0,193
5
5,6

~
c C - înălţimea totală a 6 6 6 6 0,283 0,57 0,85 1,13 1,42 1,70 1,98 2,26 2,55 2,83 0,222 6
86 le spirei (în mm) 7 - 7 7 0,385 0,77 I, 15 1,54 1,92 2,31 2,69 3,08 3,46 3,85 0,302 7
'L
Fo1mula se aplică atunci - 7,1 - 7,1 0,396 0,79 1,19 1,58 1,98 2,38 2,77 3,17 3,56 3,96 0,311 7,1
Notă: În afară de cazul în care A este inic când B este mai mare 8 8 8 8 0,503 1,01 1,51 2,01 2,51 3,02 3,52 4,02 4,53 5,03 0,395 8
- în comparaţie cu d, această fonnă se fabrică decât A/5. Se vor - 9 - 9 0,636 1,27 1,91 2,54 3,18 3,82 4,45 5,09 5,72 6,36 0,499 9
10 10 JO 10 0,785 1,57 2,35 3,14 3,92 4,71 5,49 6,28 7,06 7,85 0,617 JO
în fonnă închisă şi se va desface pe şantier prevedea cel puţin 2 -
12 12 12 1,130 2,26 3,39 4,52 5,65 6,78 7,91 9,04 10,17 I 1,30 0,888 12
adootându-se fonna dorită. cercuri co1noletC. 14 - 14 14 1,540 3,08 4,62 6,16 7,70 9,24 10,78 12,32 13,86 15,40 1,210 14
99 TOATE CELELALTE FORME - DETALII TIPICE PREZENTATE MAI JOS 16 - 16 16 2,010 4,02 6,03 8,08 10,05 12,06 14,07 16,08 18,09 20,10 1,580 16
18 - 18 18 2,540 5,08 7,62 10,16 12,70 15,24 17,78 20,32 22,86 25,40 1,990 18

'* Dacă unghiul faţă de orizontală este :S 45° -

20 20 20 3,140 6,28 9,42 12,56 15,70 18,84 21,98 25,12 28,26 31,40 2,460 20
c -
şir:" 12\l> 22 22 22 3,800 7,60 11,40 15,20 19,00 22,80 26,60 30,40 34,20 38,00 2,980 22

o~j~
A _lo
99 A+B+C+2n 25 - 25 25 4,910 9,82 14,73 19,64 N,55 29,46 34,37 39,28 44,19 49,10 3,850 25
!_~----~~----.,_.,_,
c
sau
E+2n+B-~(B -D )2 2
~ 28
32
-
-
28
32
28 6,160
32 8,040
12,32
16,08
18,42
24,12
24,64
32,16
~o.so
~0,20
36,96
48,24
43,12
56,28
49,28
64,32
55,44
72,36
61,60
80,40
4,800
6,310
28
32
36 - 36 36 0,200 20,40 30,60 40,80 ~1,00 61,20 71,40 81,60 91,80 102,0 7,990 36
de orizontală este s 45°
Dacă unghiul faţă 40 - 40 40 2,600 25,20 37,80 50,40 ~3,00 75,60 88,20 100,8 113,4 126,0 9,870 40

99
BL
A+B+C-2 (r+\l>)
Dacă unghiul faţă de orizontală este~ 45°
şir>\l>
Lungi1nea se va calcula
BL LJY (VEZI NOTA 3)
A Tabelul XVI.2 Aria
-
supraf;a,t a, m cm2
A
secţiunii transversale a barelor distribuite uniform pe un metru lăţime de

Distanţa Diametn1l barelor (în llllll)

kh ~
dintre
99 A+B+J;!,C 5 6 7 8 10 12 14 16 18 20
bare
7,5 2,62 3,77 5,13 6,70 10,47 15,08 20,52 26,81 33,93 41,88

99 ere 4A+20<D
~
8,0
8,5
9,0
9,5
10,0
2,45
2,31
2,18
2,07
1,96
3,53
3,33
3,14
2,98
2,83
4,81
4,53
4,28
4,05
3,85
6,28
5,91
5,59
5,29
5,03
9,82
9,24
8,73
8,27
7,85
14,14
13,31
12,57
11,90
11,31
19,24
18,11
17, 10
16,20
15,39
25,14
23,66
22,34
21,17
20,11
31,81
29,94
28,28
26,79
25,45
39,26
36,95
34,90
33,06
31,41

BI
A A
~··

~!
~
10,5 1,87 2,69 3,67 4,79 7,48 10,77 14,66 19,15 24,24 29,91
99
ill I< c '
Se calculează
c
11,0
11,5
12,0
1,78
1,71
1,64
2,57
2,46
2,36
3,50
3,35
3,21
4,57
4,37
4,19
7,14
6,83
6,54
10,28
9,84
9,42
13,99
13,39
12,83
18,28
17,49
16,76
23,14
22,13
21,21
28,55
27,31
23,17
12,5 1,57 2,26 3,08 4,02 6,28 9,05 12,32 16,09 20,36 25,13

77
[JA mm

vezi nota 3"

2A+B+20d
13,0
13,5
14,0
1,51
1,45
1,40
2,17
2,09
2,02
2,96
2,85
2,75
3,87
3,72
3,59
6,04
5,82
5,61
8,70
8,38
8,08
11,84
11,40
11,00
15,47
14,90
14,36
19,58
18,85
18,18
24,16
23,27
22,44
14,5 1,35 1,95 2,65 3,47 5,42 7,80 10,62 13,87 17,55 21,66
„
88
,!fE'
'I
mm
A+0,57B+(C)-l,57d
15,0
15,5
1,31
1,27
1,89
1,82
2,57
2,48
3,35
3,24
5,24
5,07
7,54
7,30
10,26
9,93
13,41
12,97
16,97
16,42
20,94
20,27
[Cl I
Dacă B :>: 400+2d, vezi nota 2 de la cazul 16,0 1,23 1,77 2,41 3,14 4,91 7,07 9,62 12,57 15,90 19,64
B :>: 2r+2d JO 16,5 1,19 1,71 2,33 3,05 4,76 6,85 9,33 12,19 15,42 19,04
17,0 1,15 1,66 2,26 2,96 4,62 6,65 9,05 11,83 14,97 18,43
17,5 1,12 1,62 2,20 2,87 4,49 6,46 8,79 11,49 14,54 17,95
Notă: d - diametrul barei 18,0 1,09 1,57 2,14 2,79 4,36 6,28 8,55 11,17 14,14 17,46
18,5 1,06 1,53 2,08 2,72 4,25 6,11 8,32 10,87 13,76 16,94
r = d",./2 19,0 1,03 1,49 2,03 2,65 4,13 5,95 8,10 10,58 13,39 16,54
db, - diametrul de îndoire a barei. 19,5 1,01 1,45 1,97 2,58 4,03 5,80 7,89 10,31 13,05 16,11
20,0 0,98 1,41 1,92 2,51 3,93 5,65 7,69 I0,05 12,72 15,72

376 377
 - ----------- - - -- -------

Tabelul XVI.3 Aria secţiunii transversale şi masa toroanelor de precomprimare ANEXAXVU

Tipul Aria sectiunii transversale Jentru „n" toroane (în cm"') Masa
toronului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 (kg/m) CONSOLE METALICE TIP PEIKKO PENTRU REZEMAREA
TBP 7,5 0,344 0,687 1,03 1,37 1,71 2,06 2,41 2,75 3,09 3,44 0,270
TBP 9,0 0,495 0,99 1,48 1,98 2,47 2,97 3,47 3,96 4,45 4,95 0,318 GRINZILOR SECUNDARE ŞI ELEMENTELOR DE PLANŞEU TT
TBP12,0 0,880 1,76 2,64 3,52 4,40 5,28 6,16 7,04 7,92 8,80 0,691
TBP12,9 1,00 2,00 3,00 4,00 5,00 6,00 7,00 8,00 9,00 10,00 0,785

Tabelul XVI.4 Lungimea de ancorare de bază h„·qd [cm] pentru u,J=fyd=435 N/mm2 şi aderenţă
bună (armătură la partea inferioară a elementului).

~'
6
n Cl2/16

40
C16/20

33
C20/25

29
C25/30

24
C30/37

22
C35/45

20
C40/50

17
C45/55

16
C50/60

15
C55/67

14
C60/75

14
8 53 45 39 32 29 26 23 21 20 19 19
10 66 56 58 40 36 33 29 27 25 24 23
12 79 67 58 48 43 40 35 32 30 29 28
14 92 78 38 59 51 46 41 38 35 34 33
16 105 89 77 64 58 53 46 43 40 39 37
18 119 100 87 72 65 59 52 48 45 43 42

~.1I
20 132 111 97 81 72 66 58 54 50 48 47
22 145 123 106 89 80 72 64 59 55 53 51
25 165 139 121 101 91 82 72 67 62 60 58
• _!ş_
28 184 156 135 113 101 92 81 74 70 68 65
32 211 178 155 129 116 105 93 86 80 77 75 I

Tabelul XVI.5 Lungimea de ancorare de bază h.rqd [cm] pentru u,J=/yd=435 N/mm2 şi aderenţă
nesatisfăcătoare (armătură la partea superioară a elementului).

.c:
ds

~0

6
n Cl2/16

56
Cl6/20

48
C20/25

41
C25/30

35
C30/37

31
C35/45

28
C40/50

25
C45/55

23
C50/60

21
C55/67

21
C60/75

20
8
10
12
75
94
112
63
79
95
55
69
83
46
58
69
41
52
62
38
47
56
33
41
50
31
38
46
29
36
43
28
35
41
27
33
40
lL
14 131 111 96 81 72 66 58 54 50 48 47
16 150 127 110 92 83 75 66 61 57 55 53
Tip hs ts h Iv ds VR<lmontare

18 169 143 124 104 93 85 74 69 64 62 60

PBHl 100 15 460 360 10 80kN
20 187 159 138 115 104 94 83 77 71 69 67
PBH2 100 20 470 370 12 IOOkN
206 175 151 127 114 104 91 84 78 76 73
PBH3 120 15 580 460 12 125 kN
22
198 172 144 129 118 103 96 89 86 83
PBH4 120 20 600 480 14 150kN
25 234
28 262 222 193 161 145 132 116 107 100 97 93
32 300 254 220 184 166 151 132 122 114 110 107

378 379
 BIBLIOGRAFIE
+--IC- ·---+-+-17 o

1. *** --- ACI 345R-91(05) to ACI 355.2/355.2R-04, Manual of concrete practice, Part 4-2007,
Revised Annually
20!0
2. *** --- EN 1990, Bazele proiectării structurilor
3. *** -EN 1991, Acţiuni în construcţii
10 ]
4. *** --- EN 1991-1-1, Acţiuni generale. Densităţî, greutatea proprie şi încărcările utile pentru
clădiri.
I
® 5. *** -EN 1991-1-2, Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc.
® 6. *** --- EN 1991-1-3, Acţiuni generale. Acţiuni din zăpadă.
cv·L_______________ ~

7. ***-EN 1991-1-4, Acţiuni generale. Acţiuni din vânt.

4.8555~
"' JO 10 10 !O 10 IO

8. *** -EN 1991-1-5, Acţiuni generale. Acţiuni termice.

9. *** -EN 1991-1-6, Acţiuni generale. Acţiuni în timpul execuţiei.
10. *** -EN 1991-2, Acţiuni din circulaţia pe poduri.
11. *** -EN 1991-3 , Acţiuni din poduri rulante şi instalaţii.
@Etr.5012 0 20!0
@Etr.06 12. *** --- EN 1992, Proiectarea structurilor din beton.
(Î)Etr.010 ~02012 13. *** --- EN 1992-1-1, Reguli generale şi reguli pentru clădiri.
14. *** -EN 1992-1-2, Reguli generale. Proiectarea structurilor la foc.
15. *** --- EN 1998, Proiectarea seismică a construcţiilor
® Etr.L08 16. *** --- EN 1998-1, Reguli generale, acţiunea seismică şi reguli pentru clădiri
<&
Err. 17. *** --- EN 206, Beton: proprietăţi, preparare, punere în operă, condiţii de calitate
08!5
08/10 18. *** --- EN 197, Ciment: compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor
G) 1010 uzuale
@ 10010 19. *** --- EN 10080, Oţel beton. Oţelul sudabil. Generalităţi
CD 012 20. *** -EN 10138, Oţel pentru precomprimare
21. *** -EN 13369, Elemente prefabricate din beton. Reguli generale
22. *** --- Calculul structural din beton, beton armat şi beton precomprimat Eurocodes 2. Exemple
de calcul, Editori Bob C., Ghersi A., Plumier A., Trezos C., Editura Bridgerman Ltd,
Timişoara, 1997
23. *** --- CEB-FIB Mode/Code 1990-CEB Bulletin d'Information nr. 214/1-1993
24. *** -Deutscher Ausschuss fiir Stahlbeton, Erlăuterungen zu DIN 1045-1, berlin, 2003
25. *** --- Deutscher Beton-und Bautechnik-Verein E.V., Beispiele = Bemessung nach DIN
1045-1, Band 1: Hochbau, Band 1: Ingenieurbau, Verlag Ernst & Sohn, Berlin, 2002
26. *** --- Ergănzungsband zum Beton Kalender. 2002, Taschenluc fi.ir Beton, Stahlbeton-und
Spannbetonbau sowie die verwandten Făcher, Verlag Ernst & Sohn, Berlin, 2002
27. *** --- Normativ pentru proiectarea structurală de fundare directă. Redactarea finală,
Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, 2004
28. *** --- Pl00-1/2006. Cod de proiectare seismică --- partea I: Prevederi de proiectare pentru
clădiri
29. Avak R. --- Stahlbetonbau in Beispielen, DIN1045 und EuropăischeNormung, Teil 2, Werner
Verlag, 2005
30. Avram C. --- Grinzi continue, Editura a III-a revăzută şi completată, Editura Tehnică,
Bucurereşti, 1981
31. Avram C., Deutsch I., Pop A., Weisz-Birnholz A. --- Proiectarea economică a elementelor de
construcţii din beton annat, Editura Facla, Timişoara, 1979
32. Bangash M.Y.H. --- Structural detailing in concrete, 2nd edition, Thomas Telford, London,
2003
33. Bia C., Ilie V., Soare M. V. --- Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţii, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1983

381
380

34. Cadar I., Clipii T., Tudor A. - Beton armat, Ediţia I-a, Editura Orizontul Universitar,
Timişoara, 1999
35. Cadar I., Clipii T., Tudor A. - Beton armat, Ediţia II-a, Editura Orizontul Universitar,
Timişoara, 2004
36. Caracostea A. şi altele - Manualul pentru calculul construcţiilor, Editura Telmică, Bucureşti,
1959 şi Voi I. 1977
37. Deak Gy. - A betonszerkezetek tiizăll6saganak vizsgalata az Eurocode szerint. Beton
Evkiinyv 2000, Budapest, 1999
38. Dimitrescu D., Popăescu A. - Beton precomprimat. Editura Academiei, Bucureşti, 1987
39. Farkas Gy., Kovacs T., Szalai K. - Val6szîniisegi elven tiirtenii meretezes tiirteneti
eliizmenyei hazankban. Vasbetonepîtes, Journal ofthe Hungarian Group ofFIB, m.3/2005
40. Fischer A., Kramp M., Prietz F., Riisler M. - Stahlbeton nach DIN 1045-1, Ernst&Sohn, 2003
41. Gemănar C., Florea N., Mihai P. - Siguranţa structurală a construcţiilor din beton armat
CERMI, Editura Tehnică, Ştiinţifică şi Didactică, Iaşi, 2005
42. Gemeninc G., Florea N., Mihai P. - Aspecte privind modelarea acţiunii focului în elementele
din beton armat, Proceedings of the International Symposium „Composite materials,
elements and structures for construction". Timişoara Academic Days 10-th Edition, 2007
43. Gioncu V. - Instabilităţi şi catastrofe în ingineria structurală, Editura Orizonturi Universitare,
Timişoara, 2005
44. Ioani A.M. - Structuri cu dale. Probleme de calcul, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1994
45. Kessler H.-G. - Vereinfachte Druckspannungskiirper im Beton, Beton - und Stahlbetondau
nr.6, Ernst&Solm, Berlin, 1995
46. Kiss Z. - Durabilitatea structurilor din beton armat. Simpozion Structuri Prefabricate din
Beton. Prezent şi perspective, U.T.Pres, Cluj-Napoca, 2005
47. Kiss Z., Oneţ T. -Beton armat, U.T.Pres, Cluj-Napoca, 1999
48. Kiss Z., Oneţ T., Munteanu G. - Îndrumător pentru proiectarea betonului armat, U.T.Pres,
Cluj-Napoca, 2004
49. Kollar L. - Vasbetonszerkezetek, Miiegyetemi Kiad6, Budapest, 1998
50. Kordina K„ Meyer-Ottens C. - Beton Brandschutz-Handbuch, 2 Auflage, Verlag
Bau+Teclmik, Diisseldorf, 1999
51. Kiinig G„ Maurer R„ Tue V.N„ Kliver J„ Bomrnann M. - Leitfaden zum DIN Fachbericht
102 Betonbriicken, Ernst & Sohn, Berlin, 2003
52. Kiinig G„ Pauli W. - Nachweis der Kippstabilitătvon schlanken Fertigteiltrăgern aus
Stahlbeton und Spannbeton. Beton- und Stahlbetonbau 87 (1992)
53. Kraus D„ Ehret K. H. - Bereclmung kippgefâhrdeter Stahlbeton- und Spannbeton-trăger nach
der Theorie II. Ordnung. Beton- und Stahlbetonbau 87 (1992)
54. Lapko A. - Projektowanie Konstruktcji Zelbetowych, Editura Arkady, Warszawa, 2003
55. Leonhardt F. - Spanbeton filr die Praxis, Berlin, Verlag Wilhelm Ernst Soim, 1962
56. Litzner H.-U. - Grundlagen der Bemessung nach Eurocode 2 in Beispielen. Beton-Kalender
1997.I.
57. Lohmeyer O.C.G. - Stahlbetonbau. Bemessung - Konstruktion - Ausfiihrung. 6 Auflage,
Editura Teubner, Stuttgart-Leipzig-Wiesbaden, 2004
58. Lutz S. - Vorlesurigsskriptum aus Betonbau. Institut fiir Betonbau, Teclmische Universităt
Graz, S-3-01/2004
59. Mazilu P„ Posea N„ Iordăchescu E„ - Probleme de rezistenţa matrialelor **,Editura telmică,
1975
60. Mihailescu M„ Bota O„ Budiu V„ Ionescu A„ Itul T„ Popa I., Tanasoiu I. - Construcţii de
beton armat şi precomprimat, Partea I-a, Structuri liniare, Atelierul de multiplicare al
Institutului politelmic din Cluj-Napoca, 1983
61. Mirşu O„ Friedrich R. - Construcţii din beton armat, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1980
62. Mizgan P„ Oneţ T. - Beton uşor, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2005
382
- ---- ----- ---- - - -
'
63. Mizgan P„ Oneţ T. -Proiectarea elementelor din beton uşor armat în secţiuni înclinate după
prevederile Eurocodului 2, Proceedings of the International Symposium „Composite
materials, elements and structures for construction". Timişoara Academic Days 10-th
Edition, 2007
64. Moskey H.W., Huise R„ Bungey H.J. - Reinforced Concrete Design to Eurocode 2, Machillan
Press LTD, London, 1996
65. Oneţ T. - Beton parţial precomprimat, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1993
66. Oneţ T„ Olar R.I. -Beton armat, U.T.Pres, Cluj-Napoca, 2003
67. Oneţ T„ Tertea I. - Proiectarea betonului structural, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1992
68. Paulay T., Bachmann H„ Moser K. - Proiectarea structurilor de beton armat la acţiuni
seismice (traducere din limba germană: Erdbebenbemessung von stahlbetonhochbauten),
Editura Telmică, Bucureşti, 1997
69. Pol6nyi S., Brandt T. - Beton Atlas. Entwerfen mit Stahlbeton im Hochbau. Verlag Bau+
Teclmik, Diisseldorf, 2002
70. Popa V„ Cotofana D. - Evaluarea deplasării capabile a stâlpilor de beton armat proiectaţi şi
detaliaţi conform normelor Româneşti, A 3-a Conferinţă Naţională de Inginerie Seismică,
Bucureşti, 2005
71. Popescu Hr„ Elenbogen M. - Parametrii de proiectare pentru beton armat. Dimensionare
rapidă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
72. Postelnicu T„ Munteanu M. - Beton armat, Partea II, Calculul elementelor de beton armat,
Matrix Rom, Bucureşti, 2006
I 73. Postelnicu T., Pascu R. - Elemente de noutate privind proiectarea structurilor de beton armat
în prevederile Pl00-1/2003, Buletin AICPS 2/2006
74. Postelnicu T„ Zamfirescu D. - Codul de evaluare seismică PlOO, Partea I. 3 Concepte şi
metode, A 3-a Conferinţă Naţională de Inginerie Seismică, Bucureşti, 2005
f 75. Pop V„ Popa A„ Roman F„ Fosti V„ Fetea L„ Mureşan F. -Proiectarea fundaţiilor. Atelierul
lI
de multiplicare, Institutul Politehnic Cluj Napoca, 1986
76. Quast U. - Verfahrensgerechte Beriicksichtigung des Kriechens bei programmgesteuerter
Berechnung schlanker Stahlbetonstăbe, Bauingenieur 53 (1978)
I
77. Sclmeider K. - J. - Bautabellen mit Berechnungshinweisen und Beispielen, 7. Auflage 1986.
Werner-Verlag
78. Schneider. K J. und„. - Bautabellen fiir Ingenieure mit Berechnungshinweisen und Beispielen,
15 Auflage Verlag Werner, Diisseldorf, 2002
79. Seiler H. - Brandschutz nach Eurocode 2. Fire design to Eurocode 2. Betonwerk + Fertigteil-
teclmik 1996/12
•• 80. Sigrist V. - Unterlagen zur Vorlesung Stahlbetonbau I, TU Hamburg-Harburg, 2003
81. Schmalhofer O. - Hallen aus Beton-Ferigteilen, Ernst & Soim, Berlin, 1995
I 82. Steinle A„ Hahn V. - Bauen mit Betonfertigteilen im Hochbau, Editura Ziiblin AG, Berlin,
1988
83. Stempniewski L. - Stahlbetonbau, Elements des Stahlbetonbaus. Universităt Karlsruhe,
Institut fiir Massivbau und Baustoffteclmologie Wintersemester 2003/2004
84. Stoian V„ Clipii T„ Ciuhandu Gh„ Dan S. - Conformarea antiseismică a elementelor de beton
armat prin procedeul modelelor de bare, a XVI-a Conferinţă Naţională pentru Beton,
Braşov, 1994
85. Stoian V„ Clipii T„ Pintea D. - Numerica! applications of the strut and tie method.
Proceedings of the International Symposium „Composite materials, elements and
structures for construction". Timişoara Academic Days 10-th Edition, 2007
86. Szalai K. - Vasbetonszerkezetek, Vasbeton-szilardsagtan, Tankiinyvkiad6, Budapest, 1988
87. Tertea I.-Betonul precomprimat. Bazele proiectării, Editura Telmică, Bucureşti, 1981
88. Tertea I., Oneţ T„ Păcurar V. - Proiectarea betonului armat, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1985
383
 89. Tertea I., Oneţ T., Viorel G., Păcurar V., Kiss Z., Măgureanu C. - Proiectarea betonului
precomprimat. vol. I, Atelierul de multiplicare al Institutului Politehnic Cluj-Napoca, Cluj-
Napoca, 1986
90. Thomsing M. - Spannbeton. Grundlagen Berechnungsverfahren Beispiele, 3 Auflage, B.G.
Teubner, Stuttgart Leipzig-Wiesbaden, 2002
91. Tuns I., Răpişcă P., Tămaş F. - Issues concenning the rehabilitation of sorne structural
elernents of reinforced .concrete by coating them in a rigid layer of reinforced concrete and
high-quality concrete, Proceedings of the International Symposium „Composite materials,
elements and structures for construction". Timişoara Academic Days 10-th Edition, 2007
92. Vodă I.P., Mihai P., Florea N., Gherman L. - The Influence of climate change on the
durability of concrete, structures, Proceedings of the Intemational Symposium „Composite
materials, elernents and structures for construction". Timişoara Academic Days 10-th
Edition, 2007
93. Vodă I.P., Mihai P., Florea N., Gherman L. - Evaluation method of durability in concrete
structures - state of the art Report, Proceedings of the International Syrnposium
„Composite materials, elernents and structures for construction". Timişoara Academic
Days 10-th Edition, 2007
94. Zilch K., Staller M., Jăhring A. - Vergleichende Untersuchungen zur berechnung
kippgefâhrdeter Stahlbeton- und Spannbetontrăger nach Theorie II. Ordnung,
Bauingenieur 72, 1997

384