Zoltan Kiss

Traian Onet
'

PROIECTAREA
STRUCTURILOR DE
.._
BETON
DUPA SR EN 1992-1

Editura Abel
2008
Prof.dr.ing. Kiss Zoltan
Prof.dr.ing. Traian Oneţ
Universitatea Tehnică din Cluj Napoca PREFATĂ
,
Facultatea de Construcţii
Catedra Construcţii de Beton Armat şi Construcţii Metalice

În ultima perioadă tehnica betonului armat a înregistrat progrese de neconceput în trecut,

concretizate printr-un mare volum de lucrări remarcabile.
I Construcţiile din beton armat, având un domeniu larg de utilizare, prezintă o importanţă
J
tehnică şi economică ridicată. Tocmai de aceea susţinerea dezvoltării în acest domeniu este esenţială
pentru întreaga industrie a construcţiilor.
Cultul construcţiilor, raportul cheltuieli salariale/materiale, materialele de construcţie
Sponsori disponibile şi tehnologiile prezintă diferenţe mari de la o ţară la alta. Trebuie să luăm în considerare
SC. PLAN 31 RO SRL., Cluj Napoca însă o Europă fără graniţe în care tehnologiile şi materialele noi se distribuie rapid, indiferent de
SC. ASA CONS ROMÂNIA SRL., Turda poziţia geografică a unei ţări.
SC. MACON SA., Deva Uniunea Europeană favorizează libera circulaţie a produsului construit şi a serviciilor
PEIKKO GROUP inginereşti, între ţările membre, prin elaborarea directivelor produselor construite (Construction
HALFENDEHA Products Directive - CPD). Parte integrantă a acesteia, o formează elaborarea standardelor destinate
proiectării structurilor de rezistenţă.
În ţările membre ale Comunităţii Europene prescripţiile referitoare la proiectarea structurilor
prefabricate, atât la nivel de siguranţă cât şi în privinţa principiilor de proiectare au fost foarte
diferite. Aceasta era motivul pentru care ţările membre, încă de la începutul anilor 1970 au decis
unificarea standardelor în vederea realizării unei pieţi unitare.
Prescripţiile tehnice referitoare la proiectarea structurilor de rezistenţă sunt denumite
Tehnoredactare computerizată Eurocoduri pentru Structuri (Structural Eurocods), sau pe scurt Eurocoduri (mai general Standarde
ing. Bindea Mihai EC). În Uniunea Europeană elaborarea acestora a fost încredinţată Comitetului European pentru
ing. Mureşan Monica Standarde (Comite Eurpeen de Normalisation, CEN).
ing. Vass Szikszai Melinda Primele rezultate ale străduinţelor uniformizării standardelor naţionale au apărut la sfârşitul
anilor 70 şi tot atunci au apărut primele recomandări de proiectare unitară, aşa numitele Model -
Cod-uri (MC). Elaborarea acestora a fost precedată de o activitate pregătitoare care în principal a
constat în evaluarea comparativă a standardelor naţionale. Prescripţiile referitoare la proiectarea
structurilor din beton au fost comparate cu ajutorul exemplelor numerice, de unde a reieşit clar că
nivelul cel mai scăzut de siguranţă l-au avut ţările din estul Europei. Proiectarea după metoda
stărilor limită, însă, în aceste ţări se folosea de mult, pe când în ţările vestice încă nu era în uz.
Lansarea reală a programului Eurocod a avut loc în 1989. La această dată ţările membre ale
Uniunii Europene s-au decis asupra elaborării reglementărilor proiectării structurilor de rezistenţă,
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
aşa numite prestandarde (ENV).
KISSZOLTĂN Creşterea vertiginoasă a volumului de informaţii a permis îmbunătăţirea substanţială a
Proiectarea structurilor de beton după SR EN 1992-1 / prescripţiilor de proiectare ale căror prevederi reflectă mai fidel comportarea reală a construcţiilor
Kiss Zoltan, Traian Oneţ. - Cluj-Napoca: Editura Abel, 2008 de beton armat conferind o siguranţă mai mare structurilor realizate
Bibliogr. Prestandardele au făcut posibil ca anumiţi parametri şi proceduri de calul să poată fi alease
ISBN 978-973-114-070-4 în mod diferit în ţările membre. Aceşti parametri în ENV sunt numiţi valori recomandate.
Ţările membre, pe lângă prestandarde, trebuie să pregătească Documente Naţionale de
I. Oneţ, Traian Aplicare (National Application Document, NAD) care conţin proceduri de calcul, explicaţii de
interpretare a standardelor în concordanţă cu specificul geografic, meteorologic, etc., respectiv
624.012.45 nivelele de siguranţă care decurg din acestea din urmă, pentru ţările respective. Documentele
Naţionale de Aplicare nu fac parte din ENV, dar în cadrul unei ţări membre UE cele două se pot
folosi doar împreună.

3
 În prezent standardele existente şi Eurocodurile se pot folosi în paralel, urmând ca din anul
2010 în toate tările Uniunii Europene să se treacă la utilizarea exclusivă a normelor EN.
CUPRINS
Din pă~ate, până în prezent în România nu a apărut Documentul Naţional de Aplicare.
Lucrarea de faţă s-a elaborat pe baza standardului SR EN 1992-1 (utilizând valorile recomandate) la
PREFAŢĂ ........................................................................................................... . 3
care s-au adăugat şi prevederile din noul cod Pl00-2006.
CUPRINS ............................................................................................................ . 5
Prin conţinut şi modul de abordare a subiectelor, manualul se adresează atât studenţilor cât şi
NOTAŢII PRINCIPALE .................................................................................... . li
inginerilor din proiectare şi execuţie.
1. CONCEPTUL GENERAL DE PROIECTARE ................................................. . 15
Autorii adresează mulţumiri doamnei ing. Vass Szikszai Melinda pentru ajutorul dat la
1.1 Reglementări telmice europene pentru structuri din beton ................................. . 15
telmoredactarea lucrării.
1.2 Scopul şi cerinţele proiectării ............................................................................. . 17
1.2.1 Scopul proiectării ................................................................................................ . 17
1.2.2 Cerinţe fundamentale .......................................................................................... . 17
Cluj - Napoca, aprilie 2008
1.2.3 Cerinţe de durabilitate ......................................................................................... . 17
1.3 Durata de viaţă proiectată ................................................................................... . 18
Autorii
1.4 Siguranţa optimă sau riscul acceptabil.. .............................................................. . 19
1.5 Aplicarea condiţiei de siguranţă la studiul structurilor. ...................................... . 20
1.5.l Stabilirea unor stări limită ................................................................................... . 20
1.5.2 Gestionarea siguranţei structurale ....................................................................... . 20
1.5.3 Metodele de calcul.. ............................................................................................ . 22
1.6 Semnificaţia coeficientului de comportare sigură /3 ............................................ 23
1.7 Metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali (metoda stărilor limită) ................... . 24
1.7.1 Stări limită ........................................................................................................... . 24
1.7.2 Situaţii de proiectare ........................................................................................... . 25
1.7.3 Principiile de proiectare la stările limită ............................................................. . 25
1.8 Metoda bazată pe analiza comportării sigure..................................................... . 26
1.9 Analiza structurală.............................................................................................. . 28
1.9.1 Modelarea comportării structurale ...................................................................... . 28
1.9.1.1 Analiza liniară elastică cu sau fără redistribuire ................................................. . 29
1.9.1.2 Analiza plastică ................................................................................................... . 30
1.9.1.3 Analiza ne-liniară..................................................................................... ,.......... . 32
1.9.2 Considerarea imperfecţiunilor geometrice şi a efectelor de ordinul II
sub încărcări axiale ............................................................................................. . 32
1.9.3 Efectele secundare ale precomprimării ............................................................... . 32
1.9.4 Condiţii de ductilitate de ansamblu şi locală..................................................... „ 33
1.9.5 Reguli suplimentare pentru elemente şi structuri prefabricate........................... . 34

2. CARACTERISTICILE DE CALCUL ALE MATERIALELOR

ŞI ACŢIUNILOR................................................................................................ 35
2.1 Betonul. .............................................................................................................. . 35
2.1. I Rezistenţele betonului ........................................................................................ . 35
2.1.2 Deformaţiile elastice .......................................................................................... . 36
2.1.3 Curgerea lentă şi contracţia ...... „ ... „ .............. „ ........ „ ............... „ .. „ ............. „ ..... . 36
2.1.4 Diagrama efort-deformaţie ................................................................................. . 39
2.1.5 Betonul confinat................................................................................................. . 40
2.1.6 Betonul cu agregate uşoare .......................... „ ................ „ .................................. . 41
2.2 Armături ............................................................................................................. . 43
2.2.1 Armătura nepretensionată .................................................................................. . 43
2.2.2 Armătura pretensionată ...................................................................................... . 45
2.3 Acţiuni în construcţii.. ............................................................................... „ ....... . 46
2.3.I Clasificarea acţiunilor ......................................................................................... . 46
2.3.2 Intensităţile caracteristice ale acţiunilor ... „ ........................................................ . 47
2.3.3 Intensităţile de calcul ale acţiunilor.. .................................................................. . 47
2.3.4 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită ultime (fără oboseală) ............... „ ... . 48
4 5
 2.3.5 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită de serviciu...................................... . 49 4.2.2 Calculul deschiderii fisurilor. ........................ „ ............ „ .. „ ................................. . 113
4.3 Deformaţii .......................................................................................................... . 115
3 PROIECTAREA ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT 4.3.l Verificarea fără calculul explicit.. .......... „ .......................................... „ .............. . 115
!N
STAREA LIMITĂ ULTIMĂ ........................................................................ . 51 4.3.2 Verificarea săgeţilor prin calcul.. ....................................................................... . 116
3.1 Incovoierea cu sau fără forţă axială .................................................................... . 51
3.1.1 Ipoteze de calcul.. ....................................... „ ...................................................... . 51 5. REGULI DE ALCĂTUIRE CONSTRUCTIVĂ ...................... „.„„ ................ . 119
3.1.2 Relatii
' de calcul ...................................................................................... . 52 5.1 Reguli generale pentru armare ......................... „ ................................................ . 119
3.1.3 Dimensionarea grinzilor .......................................................................... :::::::::::: 55 5.1.1 Stratul de acoperire cu beton.............................................................................. . 119
3.1.3.1 Secţiuni dreptunghiulare .................................................................................... . 55 5.1.1.1 Acoperirea minimă cu beton, Cmin· ......................................................... „ ...... „.„. 119
3.1.3.2 Sec,f mm.,m fiorma.T ............................................................................................. . 58 5.1.1.2 Toleranţe admisibile în poziţia armăturilor. .......................... „ .... „ ... „ ............... . 121
3.1.4 Dimensionarea stâlpilor...................................................................................... . 59
5.1.2 Distanţa dintre barele longitudinale ............................................................... „. „ 121
3.1.4.1 Secţiuni dreptunghiulare .................................................................................... . 59
3.1.4.2 Secţiuni circulare şi inelare ................................................................................ . 5.1.3 Ancorarea şi innădirea armăturilor pentru beton armat.. .................. „ ......... „ .... . 122
65
t::i~::~:aa=:g~~~'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.'.".'.'.'.'.. '.„..„„. „„..„„....„„....„....„„....„......„„....„„·.·.·.·.·.„„„. „„„„....„„„. „„..„„„„. „„. „
3.2 Forţa tăietoare ..................................................................................................... . 5.1.3.1 122
67
3.2.1 Determinarea forţei tăietoare de calcul V Ed„ ............ „ .......................... „ ........ „ .. . 67
5.1.3.2 128
3.2.1.1 Grinzi simplu rezemate sau continue ................................................................... 5.1.4 Ancorarea şi cuplarea armăturilor pretensionate„ .... „. „ ..................................... . 132
67
3.2.1.2 Elemente structurale participante la preluarea forţelor seismice. „ ..................... . 5.1.4.1 Ancorarea armăturilor preîntinse ................................................................ „. „ .. . 132
69
3.2.2 Calculul la forţă tăietoare ................................................................................... . 5.1.4.2 Ancorarea armăturilor postîntinse ...................................................................... . 133
71
3.2.2.1 Etapele de calcul. ........................... „ ..... „ ............................................................ . 5.1.4.3 Cuplarea armăturilor pretensionate .................................................................... . 134
71
3.2.2.2 Elemente care nu necesită armătură transversală din calcul (VEct < VRct.c) ....... . 5.2 Reguli de armare pentru elemente structurale .. „ .. „ ............................................ . 134
72
5.2.l Plăci .............. . 134
3.2.2.3 Elemente care necesită armătură transversală din calcul (VEct > VRct,c) ............ . 73 ······································································································
3.2.3 Cazuri speciale de verificare a armăturilor transversale ............................ „. „ ... . 5.2.1.1 Grosimi ················································································································ 134
77
5.2.1.2 Dispoziţii privind armătura din incovoiere.„ ..... „ .. „ ..... „ ................................... . 135
3.2.3.1 Forfecarea intre inima şi placa grinzilor T ............ „„ ........................... „. „ .... „ ... . 77
5.2.1.3 Dispoziţii privind armarea la forţă tăietoare. „. „ ...... „ ........................................ . 142
3.2.3.2 Verificări ale zonelor de contact dintre betoane turnate în etape diferite .......... . 79
3.2.3.3 Console scurte .................................................................................................... . 5.2.1.4 Plăci tip .dală .......................................................................................... „ ........... . 142
81
3.2.3.4 Colţurile grinzilor frânte ..................................................................................... . 5.2.1.5 Realizarea golurilor în plăci ......................................... „ .................................... . 145
84
3.2.3.5 ~oduri de cadru.................................................................................. „ .............. . 5.2.1.6 Armarea plăcilor frânte (rampa scări şi podest) „.„ .. „ .. „ ................................... . 147
87
3.2.3.6 Incărcări aplicate pe înălţimea grinzii sau suspendate ........... „ ............ „ ............ . 5.2.1.7 Centuri ......................... .······················································································· 147
88
3.2.3.7 Golnri în inima grinzilor. ................................................................................... . 5.2.2 Grinzi ............ .······································································································ 148
89
3.3 Torsiunea ................................................... .......................................................... 5.2.2.1 Forma şi dimensiunile secţiunii transversale .................... „ ... „ .... „ .................... . 148
92
5.2.2.2 Dispoziţii constructive privind armarea longitudinală ..... „ ................................ . 149
3.3.1 Stabilirea secţiunii de calcul.. ............................................................................. . 92
5.2.2.3 Dispoziţii constructive privind armarea transversală ............................. „ ....... „ .. 153
3.3.2 Modelul de calcul la torsiune ............................................................................. . 93
3.3.3 Calculul armăturilor pentru preluarea torsiunii. „ .......... „ ........................... „. „. „. 5.2.2.4 Armarea la torsiune ····························································································· 155
94
3.4 Străpungerea ....................................................................................................... . 5.2.2.5 Armarea de suprafaţă ......................................................................................... . 156
96
3.4.1 Perimetrul de control 5.2.2.6 Armarea în jurul golurilor. ................... „ ........................................................... „ 157
96
3.4.2 Determinarea efortul~·i ·d~· ~~i~~i. ~~~:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::.: 97
5.2.3 Stâlpi ................................................................................................................... . 157
3.4.3 Calculul la străpungere ......... „ ............................................................................ . 5.2.3.l Forma şi dimensiunile secţiunii transversale ........................... „ ........................ . 157
100
3.4.3.1 Etapele de calcul. ................................................................................................ . 5.2.3.2 Armătura longitudinală de rezistenţă ................ „ ............................................... . 158
100
3.4.3.2 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor fără armătură specifică 5.2.3.3 Armătura transversală ... ······················································································ 159
(VEd < VRct,c) ......................................................................................................... . 5.2.4 Noduri de cadre .................................................................................................. . 162
100
5.2.4.1 T'1pur1·de no dun· mono r1te .............................................. „ ...... „. „ „ ..................... . 162
3.4.3.3 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor-cu armătură specifică
,(VEd > VRct,c) ................................................................................................ „ ....... . 5.2.4.2 Armarea colţului de cadru monolit. .................................................................... . 163
101
3.5 Incarcan
• • . 1oca1e ........................................................................ „ ......................... . 5.2.4.3 Armarea nodurilor superioare monolite ............................................................. . 164
102
3.6 Verificarea in starea limită de oboseală 5.2.4.4 Armarea nodurilor de cadre etajate monolite ............................. „ ... „.„„.„ ......... . 164
103
3.6.1 Eforturi pentru verificarea la oboseală .. '.'.'.'.'.·.-.·.·.-.·.·.·.-.„. . „. „„ ...... „. „. „. „„ . „. „„„„„ . „„„„„„„ . „„ .... „„·.·.-.·.·.·.·. 103
5.2.5 Pereţi din beton armat (diafragme) ............................. „ .......... „ ......................... . 169
3.6.2 Procedeul de verificare a armăturilor....... „ ......................................................... 5.2.5.1 Forme şi dimensiuni .............................. „ ........ „ ......... „ ...................................... . 169
106
3.6.3 Procedeul de verificare a betonului ····································································· 5.2.5.2 Armarea pereţilor ............................................................................................... . 170
107
5.2.5.3 Armarea riglelor de cuplare ................................................................................ . 175
4. VERIFICAREA ÎN STĂRILE LIMITĂ DE EXPLOATARE 5.2.5.4 Armarea intersecţiilor de pereţi la rezervoare şi bazine„ ...... „. „. „ ........ „ ........... . 176
109
4.1 Limitarea efortnrilor................................................................. '.'.'.'.'.'.'.'. ..'.„ ....„....„„„. '.'.'.'.'.'.'. 5.3 Reguli suplimentare pentru. elemente şi structuri prefabricate .......................... . 177
109
4.2 Fisurarea..................................................... ......................................................... 5.3.1 Planşee ................................................................................................................ . 177
109
4.2.1 Controlul fisurării fără calcul direct.. ......... ......................................................... 5.3.1.1 Elemente prefabricate de suprafaţă .... „. „ ........................................................... . 177
111
5.3.1.2 Alcătuirea planşeelor .......................................................................................... . 177
6 7
5 .3 .1.3 Decofrarea şi montajul elementelor de suprafaţă ............................................... . 178 7.2.1 Date de proiectare....... „ ............................................................... „ ..................... . 271
5.3.2 Grinzi ................................................................................................................... . 178 7.2.2 Placa................................................................................................................... . 272
5.3.2.1 Forma şi dimensiunile secţiunii transversale .... „ .............................................. „. 178 7.2.2.1 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 272
5.3.2.2 Aparate de reazem ....... „ ..................................................................................... . 179 7.2.2.2 Calculul static ..................................................................................................... . 273
5.3.2.3 Montajul grinzilor prefabricate ....................... „.„ .................. „.„.„„ .................. . 180 7.2.2.3 D.imens10narea
· - ·1 or de rezistenţa
armaturi · - ............................ „„ ..... „„.„ ................ . 274
5.3.3 Stâlpi ................................................................................................................... . 181 7.2.3 Grinda transversală GR1-25x50 ......... „.„ .... „„.„ .. „.„ .. „ ..................................... . 277
5.3.3.1 Forma şi dimensiunile stâlpilor..„ .. „.„ ...................... „ .......................... „ .. „ ....... . 181 7.2.3.1 Evaluarea încărcărilor şi calculul static ................................................. „ ... „.„.„. 277
5.3.3.2 Îmbinarea stâlpilor. ........................................ „ .. „ .................... „ ................ „ ....... . 182 7.2.3.2 D'imens10narea
. - 'lor de rezistenţa
armatun . - ..... „ .. „ ...... „ ........ „ ....... „.„.„ ... „ ...... „.„. 279
5.3.3.3 Montajul stâlpilor.............................. „.„ .. „ ........................................................ . 184 7.2.4 Grinda longitudinală GR2-25x45 ...................................... „ ............................... . 290
5.3.4 Noduri de cadru„„ ............ „ ..... „.„ ....................... „ ....................................... „ .... . 184 7.2.4.1 Evaluarea încărcărilor şi calculul static.„ ..... „.„ ... „.„ ......................................... . 290
5.3.4.1 Tipuri de noduri .......................................... „ ................. „ ................................... . 184 7.2.4.2 D.1mens10narea
. - ·1or de rezistenţa
armaturi . - ....................................... „„ .... „ ... „ .... „. 291
5.3.4.2 Noduri articulate .............................. „.„ ............................................................. „ 184 7.2.4.3 Ancorarea armăturilor longitudinale şi stabilirea lungimilor..„ ... „ .................... . 295
5.3.4.3 Noduri rigide sau semirigide............................. „ ............................................... . 187 7.3 Planşeu curent fără grinzi ....... „ ........................... „ ........................................... „. 297
5.3.5 Pereţi ................................................................................................................... . 189 7.3.1 Date de proiectare„ .......................................................................... „ ................. . 297
5.3.5.1 Forma elementelor prefabricate ..... „ .... „ ................... „ ....................................... „ 189 7.3.2 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 298
5.3.5.2 Îmbinarea elementelor prefabricate ................. „ ............................................ „ .. „ 190 7.3.3 Proiectarea planşeului dală la moment încovoietor.„ .. „ ................................ „ ... . 298
5.3.5.3 Decofrarea şi montajul panourilor. ........... „ ..... „ ........................ „ ...................... „ 192 7.3.3.1 Calculul static ..................................................................................................... . 298
7.3.3.2 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă .. „. „ „. „ .. „ .. „. „ ..................................... . 300
6. PROTECŢIA ELEMENTELOR DE BETON ARMAT ŞI PRECOMPRIMAT 7.3.4 Verificarea la străpungere ...................................................................... „ .... „ .... . 300
ÎMPOTRIVA INCENDIILOR. ..................................... „ ................................... . 193 7.3.4.1 Stabilirea forţei de străpungere VE<l·····································„„.„ ... „.„ ................ . 300
6.1 Criterii de rezistenţă la incendiu ... „ ..... „ ................ „ ................... „ .. „.„„.„„ .. „ .. „. 193 7.3.4.2 Perimetrul de control. ...... „ .. „.„ ............... „.„ ....... „.„ .......................................... . 300
6.2 Aprecierea rezistenţei la foc a unui element structural.. .. „„.„.„ ... „ .......... „ ....... . 194 7.3.4.3 Capacitatea la străpungere a dalei fără armătură specifică ................... „ .. „„.„.„. 302
6.2.1 Efectele incendiilor. ............. „.„.„ ..................................................................... „. 194 7.3.4.4 Calculul armăturilor transversale necesare la străpungere„„.„.„ ... „„ .... „ .......... . 303
6.2.2 Tabelele de calcul.. ........ „ ............................. „.„ ................................................. . 196 7.3.4.5 Ancorarea armăturilor ........................................................................................ . 305
6.2.2 Metode simplificate de calcul. ................ „.„ ...................... „ .............................. . 201
6.3 Măsuri suplimentare de protecţie împotriva focului la elementele ANEXE
din beton armat. .. „ ............................................................... „ ............................. . 206 I. CERINŢE DE DURABILITATE ................... „ .. „ .. „ ......................................... . 309
I. I Generalităţi ................................................................................................. „ ...... . 309
7. EXEMPLU DE PROIECTARE PENTRU O STRUCTURĂ I.2 Clase de expunere .................. „ .... „ ......... „.„ .. „ .......... „ .. „ .................................. . 309
DIN BETON ARMAT. ...... „ .......................... „ ................ „ ... „.„ ........................ . 209 I.3 Cerinţe minime la stabilirea compoziţiei betonului ... „.„ ................................... . 312
7.1 Planşeu curent din placă armată pe o direcţie, grinzi secundare şi principale ... . 209 11. MODELAREA GEOMETRICĂ LA ELEMENTELE STRUCTURALE„„ .. „. 318
7.1.1 Date de proiectare ........... „ ........... „ .......................................... „.„ ...................... . 209 II. I Definirea elementelor structurale .. „ .... „„ ..... „ .. „ .. „ .. „ ........... „ .......................... . 318
7.1.2 Alegerea materialelor......................................................................................... . 210 II.2 Detenninarea lăţimii efective a plăcii .... „ ..... „ ... „.„ ...... „ ................................... . 318
7.1.3 Predimensionarea secţiunilor de beton ... „ .................... „ ................................... „ 211 II.3 Deschiderea efectivă a plăcilor şi grinzilor .................... „.„„ .. „ ...... „.„„.„.„„ .. „. 319
7.1.4 Placa................................................................................................................... . 212 II.4 Reducerea momentelor pe reazeme .. „.„ ................ „ .. „ .. „ ................................... . 320
7.1.4.1 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 212 III. IMPERFECŢIUNI GEOMETRICE ........................................................ „ .... „.„. 323
7.1.4.2 Calculul static ..................................................................................................... . 213 IV. CRITERII PENTRU NEGLIJAREA EFECTELOR DE ORDINUL II ..... „.„.„ 325
7.1.4.3 Dimensionarea armăturilor de rezistenţă ............ „ ............... „„ .......................... „ 214 IV.1 Criterii pentru elemente izolate .... „„.„.„„ .. „ .. „ .. „ .. „ ..... „.„ .... „ ... „ ..................... . 325
7.1.4.4 Ancorarea armăturilor ...................................................................................... „.. 218 IV.2 Criterii pentru structuri ......................................................................... „ ... „ ....... . 328
7.1.5 Grinda secundară (nervura) .................... „ ......................................................... . 223 V. METODE DE CALCUL AL EFECTELOR DE ORDINUL II SUB
7.1.5.1 Evaluarea acţiunilor ........................................-.: .................................................. . 223 ÎNCĂRCĂRI AXIALE ...................................................................................... . 329
7.1.5.2 Calculul static ..................................................................................................... . 223 V.I Metoda generală de analiză .................................................................. „.„„ ....... . 329
7.1.5.3 D'imens10narea
. armatun- ·1 or de rezrntenţa . - .. „.„.„ ..... „„ ..................................... „.„ 226 V.2 Metoda bazată pe rigiditatea nominală a elementului ..... „ ..... „„ .... „„.„.„.„.„.„„ 329
7.1.5.4 Determinarea rotirii eE·················„.„ ............................................. „ .... „.„ ......... . 238 V.3 Metoda bazată pe curbura nominală a elementului„ ..... „.„.„ ...................... „ ..... . 330
7.1.6 Grinda principală ................................................................................................ . 241 VI. INSTABILITATEA LATERALĂ A GRINZILOR ZVELTE. .......................... . 332
7.1.6.1 Evaluarea acţiunilor ............................................................................................ . 241 VI. I Fenomenul instabilităţii laterale ....................................................... „ ........ „ ...... . 332
7.1.6.2 Calculul static ..................................................................................................... . 242 VI.2 Situaţii în care instabilitatea laterală se poate neglija .... „.„.„.„ ... „ ......... „ .... „.„. 333
7.1.6.3 Dimensionarea armăturilor ................................................................................. . 246 VI.3 Procedee de verificare ........ „ ...... „ ......... „ ..... „ .................................................... . 333
7.1.6.4 Verificarea grinzii în stare limită de serviciu„„.„ ............. „„„ ....... „ ........ „.„.„ .. . 255 VI.4 Solicitările în reazem ....... „ ................................................................................. . 341
7.1.7 Stâlpul central. .................................................................................................... . 260 Vl.5 Legăturile de rigidizare ..................................................................... „ ............... . 342
7.1.8 Fundaţia .............................................................................................................. . 263 VIL STABILIREA FORŢEI DE PRECOMPRIMARE LIMITAREA
7.2 Planşeu curent din placă armată pe două direcţii şi grinzi ................. „.„.„ .. „ .... . 271 EFORTURILOR UNITARE ... „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . „ „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343

8 9
 VII. I Forţa de precomprimare ..................................................................................... . 343 NOTATII PRINCIPALE
Vll.2 Forţa de pretensionare maximă .......................................................................... . 343 '
VII.3 Pierderi de tensiune ............................................................................................ . 344
VII.3 .1 Pierderi instantanee în cazul pretensionării prin preîntindere ............................ . 344
VII.3 .2 Pierderi instantanee în cazul precomprimării prin postîntindere ....................... . 344 A Acţiunea accidentală
VII.3.2.1 Pierderi datorită deformaţiei instantanee a betonului......................................... . 344 A Aria secţiunii transversale
VII.3.2.2 Pierderi datorită frecării ..................................................................................... . 344 Ac Aria secţiunii transversale de beton
VII.3.2.3 Pierderi în ancoraje ............................................................................................. . 345
Ak Aria de beton cuprinsă în interiorul liniei mediane a pereţilor subţiri
VII.3.2.4 Pierderi datorită tratamentului termic ................................................................ . 345 Ap Aria secţiunii armăturilor pretensionate
VII.3.3 Pierderi de tensiune dependente de timp în armături pre sau postîntinse .......... . 345 As Aria secţiunii armăturilor pentru beton armat
VII.4 Limitarea eforturilor unitare în beton ................................................................. . 346
Âs,min Aria secţiunii minime de armătură
VIII. CALCULUL STATIC AL PLĂCILOR ............................................................. . 348 Âsw Aria armăturilor transversale
VIII. I Calculul în domeniul elastic ............................................................................... . 348 DEd Indice de degradare datorită oboselii
VIII. I. I Plăci care lucrează după o singură direcţie (1 2 /l 1>2) ........................................ . 348 E Efect al acţiunilor
VIII.1.1.1 Plăci cu deschideri egale .................................................................................... . 348 Ec, Ec(28) Modulul de elasticitate tangent în origine (la un efort cr0 = O) pentru un beton de masă
VIII.1.1.2 Plăci cu deschideri neegale ................................................................................ . 348 volumică normală la 28 zile
VIII.1.2 Plăci care lucrează după două direcţii (l 2 /l 1 ::; 2) ............................................... . 348 Ec,eff Modulul de elasticitate efectiv al betonului
VIII.1.2.1 Plăci cu deschideri egale .................................................................................... . 348 Ecd Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al betonului
VIII.1.2.2 Plăci cu deschideri neegale ................................................................................ . 349 Ecm Modulul de elasticitate secant al betonului
VIII.2 Calculul în domeniul plastic ............................................................................... . 349 Ec(t) Modulul de elasticitate tangent în origine (cr0 = O) la timpul t pentru un beton de masă
VIII.2.1 Plăci care lucrează după o singură direcţie ........................................................ . 349 volumică normală
VIII.2.1.1 Plăci cu deschideri egale .................................................................................... . 349 Ep Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al armăturilor pretensionate
VIII.2.1.2 Plăci cu deschideri neegale ................................................................................ . 349 Es Valoarea de calcul a modulului de elasticitate al armăturilor pentru beton armat
VIII.2.2 Plăci care lucrează după două direcţii ................................................................ . 350 Fd Valoarea de calcul a unei acţiuni
IX. CALCULUL STATIC AL GRINZILOR. .......................................................... . 358 Fk Valoarea caracteristică a unei acţiuni
IX. I Calculul în domeniul elastic ............................................................................... . 358 Gk Valoarea caracteristică a unei acţiuni permanente
IX.1.1 Grinzi cu deschideri egale .................................................................................. . 358 I Momentul de inerţie al secţiunii de beton
IX.1.2 Grinzi cu deschideri neegale ........................ „ .................................................... . 359 K Gradul de precomprimare al secţiunii de beton
IX.2 Calculul în domeniul plastic ............................................................................... . 360 MEd Valoarea de calcul a momentului încovoietor
IX.2.1 Grinzi cu deschideri egale .................................................................................. . 360 MET Momentul încovoietor elastic
IX.2.2 Grinzi cu deschideri neegale .............................................................................. . 361 NEd Valoarea de calcul a forţei axiale
X. ÎNNĂDIREA ARMĂTURILOR PRIN SUDARE ............................................ . 362 p Forţa de precomprimare
X.1 Înnădirea prin sudură cap la cap ......................................................................... . 362 Pa Forţa iniţială la extremitatea activă a armăturii pretensionate imediat după tensionare
X .2 'Inna'direa pnn
. suprapunere ................................................................................. . 362 P1 Probabilitatea de cedare
X.3 Înnădirea cu plăci de ancorare ............................................................................ . 362 Ps Probabilitatea comportării sigure
X.4 Înnădirea cu profile metalice .............................................................................. . 363 Qk Valoarea caracteristică a unei acţiuni variabile
XI. CARACTERISTICILE PIESELOR DE ÎMBINARE PEIKKO ........................ . 364 Qfat Valoarea caracteristică a încărcării de oboseală
XII. APARATE DE REAZEM .................................................................................. . 367 R Capacitatea portantă
XII. I Dimensiunile aparatelor de reazem .................................................................... . 367 s Momentul static
XII.2 Ancorarea armăturilor în dreptul reazemelor..::·................................................. . 368 TEd Valoarea de calcul a momentului de torsiune
XIII. SISTEME DE RIDICARE.: ............................................................................... . 369 VEd Valoarea de calcul a forţei tăietoare aplicate
XIV. PLASE SUDATE ............................................................................................... . 371 a Distanţă
XV. CODURI DE FASONARE ................................................................................ . 374 a Dată geometrică
XVI. ARMĂTURI ŞI LUNGIMI DE ANCORARE .................................................. . 377 Lia Toleranţă pentru datele geometrice
XVII. CONSOLE METALICE TIP PEIKKO PENTRU REZEMAREA b Lăţimea totală a unei secţiuni transversale sau lăţimea reală a tălpii unei grinzi în formă
GRINZILOR SECUNDARE ŞI ELEMENTELOR DE PLANŞEU TT ............ . 379 deTsauL
BIBLIOGRAFIE .......................................................................... . 380 bw Lăţimea inimii grinzilor în formă de T, I sau L
c Stratul de acoperire cu beton
d Diametrul
d Înălţimea utilă a unei secţiuni transversale
dg Dimensiunea nominală a agregatului
dm Diametrul domului de îndoire

10 11
 Diametrul armăturilor longitudinale Ys,fat Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat sub încărcarea
e Excentricitatea de oboseală
fed Efortul unitar ultim de aderenţă Y! Coeficient parţial pentru acţiuni, care nu ţin seama de incertitudini de model
!ca Valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului Yg Coeficient parţial pentru acţiunile permanente, care nu ţine seama de incertitudini de
fek Valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri la model
28 de zile Ym Coeficient parţial pentru proprietăţile unui material, numai incertitudinile asupra
f~m Valoarea medie a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri proprietăţii materialului fiind luate în considerare
fetk Rezistenţa caracteristică la întindere directă a betonului Increment/coeficient de redistribuire
fctm Valoarea medie a rezistenţei la întindere directă a betonului Coeficient de reducere/coeficient de distribuire
/pk Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pretensionate Deformaţia specifică la compresiune a betonului
fp0,1 Limita de elasticitate convenţională la o alungire reziduală de O, 1% a armăturilor Deformaţia specifică la compresiune a betonului corespunzătoare efortului unitar max. fc
pretensionate Deformaţia specifică ultimă a betonului la compresiune
f;,o,1k Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Deformaţie specifică a armăturilor pentru beton armat sau pretensionate sub efort unitar
O, 1% a armăturilor pretensionate maxim
fo,2k Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Valoarea caracteristică a deformaţiei specifice a armătu1ilor pentru beton armat sau
0,2 a armăturilor pentru beton armat pretensionate sub efort unitar maxim
/tk Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pentru beton armat Bpz,d Rotirea plastică admisă
fy Limita de curgere a armăturilor pentru beton armat e, Rotirea elementului sub încărcările de calcul
ha Limita de curgere de calcul a armăturilor pentru beton armat  Coeficient de zvelteţe
hk Limita de curgere caracteristică a armăturilor pentru beton armat ţl Valoarea relativă a momentului încovoietor de calcul
/ywd Limita de curgere de calcul a armăturilor transversale ţl Coeficient de frecare între armăturile pretensionate şi canelele lor
g Funcţia de randament ţlg Valoarea medie a unei variabile aleatoare
h !nălţimea totală a secţiunii transversale V Coeficientul lui Poisson
h1 !nălţimea plăcii V Coeficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la foiţă tăietoare
i Raza de giraţie ( Raportul între capacitatea de aderenţă a armătmilor pretensionate şi capacitatea de
k Coeficient, factor aderenţă a armăturilor de beton armat
l Lungime, deschidere ( Poziţia relativă a axei neutre
m Masa p Masă volumică a betonului uscat în etuvă, în kg/m3
n Coeficient de echivalenţă P1000 Valoarea pierderii prin relaxare (în %), la 1000 de ore după tensionare, la o temperatură
r Raza medie de 20° C
1/r Curbura într-o secţiune dată PI Coeficientul de armare longitudinală
t Grosimea Pw Coeficientul de armare transversală
t Moment de timp considerat Efort unitar de compresiune în beton
to Vârsta betonului în momentul aplicării încărcării '"
(Jep Efort unitar de compresiune în beton datorită unei fmţe axiale sau precomprimării
u Perimetrul secţiunii transversale de beton a cărei arie este Ac Ocu Efort unitar de compresiune în beton corespunzând deformaţiei ultime la compresiune licu
U, V, W Componente ale deplasării unui punct Abaterea variabilei aleatoare g
X Înălţimea axei neutre Efortul unitar tangenţial
x,y,z Coordonate r/J Diametrul unei bare de armătură sau al canalului de cablu de precomprimare
z Braţul de pârghie al eforturilor interne r/J„ Diametru echivalent al unui pachet de bare
Coeficienţi de sensibilitate rp(t,tO) Coeficient de fluaj, definind fluajul între timpii t şi tO, în raport cu deformaţia elastică la
YA Coeficient parţial pentru acţiunile accidentale A· 28 de zile
Yc Coeficient parţial pentru beton rp(w, tO) Valoare finală a coeficientului de fluaj
YF Coeficient parţial pentru acţiunile F ljl Coeficienţi care definesc valorile reprezentative ale acţiunilor variabile
YCJat Coeficient parţial pentru oboseala betonului w Coeficient
YFJat Coeficient parţial pentru acţiunile de oboseală
Ya Coeficient parţial pentru acţiunile permanente G
YM Coeficient parţial pentru proprietatea unui material, care ţine seama de incertitudinile
asupra proprietăţii însăşi, asupra imperfecţiunilor geometrice şi asupra modelului de
calcul utilizat
YP Coeficient parţial pentru acţiunile asociate precomprimării P
YQ Coeficient parţial pentru acţiunile variabile Q
Ys Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat

12 13
 Diametrul armăturilor longitudinale Ysfat Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat sub încărcarea
Excentricitatea de oboseală
Efortul unitar ultim de aderenţă Coeficient parţial pentru acţiuni, care nu ţin seama de incertitudini de model
Valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului Coeficient parţial penhu acţiunile permanente, care nu ţine seama de incertitudini de
Valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri la model
28 de zile Ym Coeficient parţial pentru proprietăţile unui material, numai incertitudinile asupra
fcm Valoarea medie a rezistenţei la compresiune a betonului, măsurată pe cilindri proprietăţii materialului fiind luate în considerare

fctk Rezistenţa caracteristică la întindere directă a betonului Increment/coeficient de redistribuire

fctm Valoarea medie a rezistenţei la întindere directă a betonului Coeficient de reducere/coeficient de distribuire
Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pretensionate Deformaţia specifică la compresiune a betonului
hk
.h,0.1 Limita de elasticitate convenţională la o alungire reziduală de O, 1% a armăturilor Deformaţia specifică la compresiune a betonului corespunzătoare efortului unitar max. f,
pretensionate Deformaţia specifică ultimă a betonului la compresiune

hoJk Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Deformaţie specifică a armăturilor pentru beton armat sau pretensionate sub efort unitar
O, 1% a armăturilor pretensionate maxim
fo.2k Valoarea caracteristică a limitei de elasticitate convenţionale la o alungire reziduală de Valoarea caracteristică a deformaţiei specifice a armăturilor pentru beton armat sau
0,2 a armăturilor pentru beton armat pretensionate sub efort unitar maxim
/tk Rezistenţa caracteristică la întindere a armăturilor pentru beton armat Bp1,a Rotirea plastică admisă
fy Limita de curgere a armăturilor pentru beton armat (), Rotirea elementului sub încărcările de calcul
fyd Limita de curgere de calcul a armăturilor pentru beton armat ;i, Coeficient de zvelteţe
1;1c Limita de curgere caracteristică a armăturilor pentru beton armat ţl Valoarea relativă a momentului încovoietor de calcul
fyivd Limita de curgere de calcul a armăturilor transversale ţl Coeficient de frecare între armăturile pretensionate şi canelele lor
g Funcţia de randament ţlg Valoarea medie a unei variabile aleatoare
h Înălţimea totală a secţiunii transversale V Coeficientul lui Poisson
h1 Înălţimea plăcii V Coeficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
i Raza de giraţie ( Raportul între capacitatea de aderenţă a armăturilor pretensionate ş1 capacitatea de
k Coeficient, factor aderenţă a armăturilor de beton armat
l Lungime, deschidere ( Poziţia relativă a axei neutre
m Masa p Masă volumică a betonului uscat în etuvă, în kg/m3
n Coeficient de echivalenţă P1000 Valoarea pierderii prin relaxare (în%), la 1000 de ore după tensionare, la o temperatură
r Raza medie de 20° C
llr Curbura într-o secţiune dată Coeficientul de armare longitudinală
t Grosimea Coeficientul de armare transversală
t Moment de timp considerat Efort unitar de compresiune în beton
to Vârsta betonului în momentul aplicării încărcării Efort unitar de compresiune în beton datorită unei forţe axiale sau precomprimării
u Perimetrul secţiunii transversale de beton a cărei arie este Ac Efort unitar de compresiune în beton corespunzând deformaţiei ultime la compresiune Cm
U, V, W Componente ale deplasării unui punct Abaterea variabilei aleatoare g
X Înălţimea axei neutre Efortul unitar tangenţial
x,y,z Coordonate rp Diametrul unei bare de armătură sau al canalului de cablu de precomprimare
z Braţul de pârghie al eforturilor interne rp„ Diametru echivalent al unui pachet de bare
Coeficienţi de sensibilitate rp(t,tO) Coeficient de fluaj, definind fluajul între timpii t şi tO, în raport cu defonnaţia elastică la
Coeficient parţial pentru acţiunile accidentale A' 28 de zile
Coeficient parţial pentru beton rp(w,tO) Valoare finală a coeficientului de fluaj
Coeficient parţial pentru acţiunile F 'li Coeficienţi care defmesc valorile reprezentative ale acţiunilor variabile
YCJat Coeficient parţial pentru oboseala betonului (J) Coeficient
YFJat Coeficient parţial pentru acţiunile de oboseală
YG Coeficient parţial pentru acţiunile permanente G
Coeficient parţial pentru proprietatea unui material, care ţine seama de incertitudinile
asupra proprietăţii însăşi, asupra imperfecţiunilor geometrice şi asupra modelului de
calcul utilizat
yp Coeficient parţial pentru acţiunile asociate precomprimării P
YQ Coeficient parţial pentru acţiunile variabile Q
Ys Coeficient parţial pentru armăturile pentru beton armat sau precomprimat

12 13
 1. CONCEPTUL GENERAL DE PROIECTARE

1.1 Reglementări tehnice europene pentru structuri din beton

În conformitate cu Directiva pentru Produse de Construcţii CPD, un produs de construcţii

poate fi folosit în Uniunea Europeană numai dacă răspunde mai multor cerinţe care se referă la:
rezistenţă şi stabilitate, siguranţă în caz de incendiu, igienă, sănătate şi mediu, siguranţă în
exploatare, protecţia împotriva zgomotului şi respectiv la economia energiei şi conservarea căldurii.
Eurocodurile reprezintă un grup de norme pentru calculul structurilor din domeniul
construcţiilor civile şi industriale. Aceste norme sunt folosite ca documente de referinţă pentru a
dovedi că lucrările de inginerie civilă şi clădirile satisfac cerinţele CPD, respectiv ca un cadru
pentru armonizarea actelor normative folosite la realizarea produselor de construcţii.
În continuare se prezintă lista principalelor Standardele Europene EN utilizate la proiectarea
structurilor din beton, beton armat şi beton precomprimat.

EN 1990 (ECO) BAZELE PROIECTĂRII STRUCTURILOR.

EN 1991 (ECl) ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢlI
EN 1991-1-1 Acţiuni generale. Densităţi, greutatea proprie şi fncărcările utile pentru
clădiri.
EN 1991-1-2 Acţiuni generale. Acţiuni asupra structurilor expuse la foc.
EN 1991-1-3 Acţiuni generale. Acţiuni din zăpadă.
EN 1991-1-4 Acţiuni generale. Acţiuni din vânt.
EN 1991-1-5 Acţiuni generale. Acţiuni termice.
EN 1991-1-6 Acţiuni generale. Acţiuni în timpul execuţiei.
EN 1991-1-7 Acţiuni generale. Acţiuni accidentale din impact şi explozie.
EN 1991-2 Acţiuni din circulaţia pe poduri.
EN 1991-3 Acţiuni din poduri rulante şi instalaţii.
EN 1991-2 Acţiuni pe silozuri şi rezervoare.

EN 1992 (EC2) PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON.

EN 1992-1-1 Reguli generale şi reguli pentru clădiri.
EN 1992-1-2 Reguli generale. Proiectarea structurilor la foc.
EN 1992-2 Poduri din beton.
EN 1992-3 Structuri pentru reţinerea şi înmagazinarea lichidelor.
EN 1997 (EC7) PROIECTAREA GEOTEHNICĂ.
EN 1998 (ECS) PROIECTAREA SEISMICĂ A CONSTRUCŢIILOR.
EN 1998-1 Reguli generale, acţiunea seismică şi reguli pentru clădiri.
EN 1998-2 Poduri.
EN 1998-3 Consolidarea şi menţinerea clădirilor.
EN 1998-4 Silozuri, rezervoare şi conducte.
EN 1998-5 Fundaţii şi aspecte geotehnice.
EN 1998-6 Turnuri.
Eurocodurile de mai sus conţin toate regulile generale de proiectare atât pentru structurile şi
elementele tradiţionale cât şi pentru cele de concepţie nouă. Pentru proiectarea unor structuri cu
forme speciale sau pentru situaţii de proiectare mult diferite de cele obişnuite se vor utiliza alte
reguli fundamentate teoretic şi verificate practic.
Totodată conceptul de standardizare europeană realizează interfaţa între proiectare, execuţie şi
materialele utilizate (de exemplu compoziţia şi producerea betonului etc.).

15
 În anul 2000, au apărut standardul pentru cimenturi european şi standardul european pentru pr.EN 14992 Elemente pentru pereţi. Performanţa şi proprietăţile produselor.
beton .. Ambele norme au fost adoptate şi în România. Au fost elaborate norme europene şi pentru Notaţia pr. înaintea normei arată că acel standard este încă în varianta de proiect (înainte de
oţelun, dar ŞI pentru elemente prefabricate şi executarea structurilor din beton. redactarea finală).
EN 197 Ciment: compoziţie, specificaţii şi criterii de conformitate ale cimenturilor
uzuale. 1.2 Scopul şi cerinţele proiectării
EN206 Beton: proprietăţi, preparare, punere în operă, condiţii de calitate. 1.2.1 Scopul proiectării
EN 10080 Oţel beton. Oţelul sudabil. Generalităti.
EN 10138 Oţel pentru precomprimare. ' Scopul general al proiectării este acela de a asigura, cu o probabilitate acceptabilă, ca structura
EN 13369 Elemente prefabricate din beton. Reguli generale. proiectată să se comporte satisfăcător pe durata de viaţă programată.
Executarea structurilor din beton. După determinarea stării de solicitare şi deformare a unei structuri sub efectul tuturor
EN 13670
acţiunilor care pot să intervînă în timpul execuţiei sau a exploatării ei, urmează etapa de
_ În ~odurile EN, aliniatele marcate cu o cifră urmată de litera P sunt considerate principii de dimensionare şi alcătuirea elementelor structurale.
baza făra alternative, iar cele numerotate în paranteză sunt reguli de utilizare (conforme cu În proiectare pot să apară două situaţii de calcul:
principiile de bază). - dimensionarea unei structuri, cu scopul determinării dimensiunilor secţiunilor de beton şi a
În locul regulilor de utilizare enunţate se pot folosi şi alte reguli, dacă se demonstrează că cantităţii de armătură; această determinare se poate face pe de o parte prin calcul, pe de altă
sunt c~ryonne cu principi!le de bază şi conferă structurilor siguranţă mecanică, de utilizare şi parte prin aplicarea unor prescripţii constructive care ţin seama de aspectele ce nu sunt
durabilitate cel puţzn egala cu cea din Eurocoduri. reflectate în calcul;
- evaluarea capacităţii portante a unei structuri cu alcătuirea cunoscută (dimensiunile
Eur.ocodurile se pot utiliza în fiecare ţară pe baza Documentului Naţional de Aplicare NAD secţiunii de beton şi armarea elementelor); în acest caz s.e detennină în general efortul
care conţme textul complet editat de către Comisia Europeană de Standardizare CEN (împreună cu
secţional capabil.
toate_ anexele) yrecedate eventual de o pagină cu titlul normei şi o prefaţă naţională, iar la urmă 0
anexa naţ10nala.
1.2.2 Cerinţe fundamentale
• Anexa. naţională poate conţine doar infmmaţii despre acei parametri care au fost lăsaţi deschişi
m Eurocod 1.n. funcţie de situaţia naţ10nală, cunoscuţi ca parametri definiţi naţional (NDP), şi care Cerinţa fundamentală faţă de o structură de rezistenţă este aceea de a poseda suficientă
pot fi folosiţi pentru proiectarea clădirilor şi lucrărilor inginereşti din ţara respectivă. Aceşti
siguranţă mecanică, parametrul de care depinde însăşi viaţa şi integritatea persoanelor care folosesc
parametn pot fi:
construcţia respectivă.
- valori şi clase pentru care se dau alternative în Eurocodufr, De aici rezultă că rolul principal al unui proiectant este să evite eventualele defecte sau cedări
- valori pentru care în Eurocod se dă doar un simbol·,
prin luarea următoarelor măsuri inginereşti:
- date specifice fiecărei ţări (geografice, climatice etc.) de exemplu: zonarea la zăpadă; - eliminarea sau reducerea riscurilor la care structura poate fi supusă;
- procedura care se poate folosi acolo unde se dau proceduri alternative în Eurocod· - alegerea unei forme structurale care are o sensibilitate redusă la riscurile considerate;
- detalii despre aplicarea unor anexe informative; ' - alegerea unei forme structurale care să poată suporta eliminarea accidentală a unui element
- referinţe la informaţii complementare (non-contradictorii) pentru a ajuta la aplicarea sau apariţia unor deteriorări locale acceptabile;
Eurocodului. - evitarea sistemelor structurale care pot ceda fără preaviz;
Pentru. ?ă trebuie să existe concordanţă între specificaţiile tehnice armonizate pentru produse
- legarea elementelor structurale între ele.
de construcţu (Agrement Telmic European ETA) şi regulile tehnice pentru lucrări de constructii
(EN), toate informaţiile care .însoţesc C.E (~arcajul European de Conformitate) a unui produs (de
1.2.3 Cerinţe de durabilitate
exe.mplu un element prefabncat) trebme sa menţ10neze în mod clar care sunt parametri definiti
naţional ce au fost luaţi în considerare. ' O cauză care a condus la comportarea inadecvată în timp a construcţiilor a fost şi cea a
Da~ă EN-urile .sunt utilizate la elabmarea unor specificaţii tehnice pentru produse de
considerării betonului ca un material durabil în sine, fără să fie necesar să se ia măsuri speciale. În
construcţn nu este pos1b1la folosrrea unor reguli de utilizare alternative datorită marcajului CE.
aceste condiţii, proiectanţii de structuri au tendinţa să se ocupe doar de caracteristicile de rezistenţă
Programul de eliberare a normelor europene conţine o serie de standarde pentru elemente ale betonului. Eurocodurile pun un accent deosebit pe asigurarea durabilităţii construcţiilor.
prefabricate din beton numite standarde de produs: Măsurile pentru asigurarea duratei de viaţă depind de condiţiile de mediu şi de importanţa
EN 1168 Fâşii cu goluri. construcţiei.
pr.EN 12794 Piloţi. Condiţiile de mediu reprezintă toate acţiunile chimice, fizice şi biofizice la care construcţiile
EN 12843 Stâlpi pentru antene. sunt expuse şi care nu sunt luate în considerare ca acţiuni în proiectare. Se pot defini, pe lângă
EN 13224 Elemente de planşeu cu nervuri. condiţiile de macroclimat în care se află întreaga construcţie şi condiţiile de microclimat, din
EN 13225 Elemente structurale liniare. imediata vecinătate a suprafeţei elementului considerat. Poziţia elementelor în structură (verticală
EN 13693 Elemente speciale de acoperiş. sau orizontală, supra - sau subterană), expunerea la soare, vânt şi ploaie, pot determina condiţii de
pr.EN 13747 Plăci pentru sisteme de planşeu. microclimat mult diferite.
pr.EN 13978 Garaje din elemente de beton precomprimat. Durabilitatea betonului nu este o caracteristică absolută. Un beton poate fi proiectat să fie
pr.EN 14843 Scări. durabil în anumite condiţii de mediu, utilizarea lui putând fi inadecvată la schimbarea acestor
pr.EN 14991 Elemente de jimdaţii.

l
16 17
condiţii. Din această cauză este necesar ca betonul să fie proiectat inclusiv din punct de vedere al 1.4 Siguranţa optimă sau riscul acceptabil
compoziţiei în funcţie de condiţiile de mediu de exploatare (Anexa I).
La proiectarea şi realizarea oricărei construcţii
se urmăreşte obţinerea următoarelor calităţi: o
1.3 Durata de viaţă proiectată bună funcţionalitate, siguranţă ridicată în exploatare, consum minim de materiale şi manoperă, cost
total cât mai redus şi posibilitatea de exploatare cu cheltuieli minime.
Pentru fiecare construcţie trebuie să existe o perioadă minimă de serviciu, exprimată în ani, Prevederea unui nivel de siguranţă ridicat ar însemna în primul rând sporirea rezervei de
perioadă în care nu este nevoie de nici o reparaţie majoră pentru menţinerea stării tehnice a ei. capacitate portantă, dar şi o creştere a cheltuielilor materiale inîţiale, pe de altă parte dacă s-ar
Perioada de serviciu este de fapt durata de viaţă proiectată (1) a construcţiei, şi se obţine din urmării realizarea unei structuri de rezistenţă cu cheltuieli de investiţii neraţional de reduse, ar
tabelul 1.1 în funcţie de importanţa sa. apărea în mod inevitabil defecte ca fisuri deschise peste limita maximă admisibilă, deformaţii mai

Tabelul 1.1 Clasificarea construcţiilor în funcţie de durata de viaţă proiectată mari decât cele acceptate de exploatarea optimă etc. Prezenţa acestor defecte impun cheltuieli mari
de remediere şi întreţinere.
Durata de viaţă
Clasa Exemple Prin urmare, cheltuielile totale necesare pentru menţinerea unei construcţii (fig.1.2), se
orescrisă (ani)
1 10 Structuri provizorii compun din cheltuielile iniţiale (Co) şi cheltuielile de întreţinere ( C 1).
Elemente structurale care se pot schimba pe durata de viaţă
2 10-25 (de exemplu calea de rulare şi elemente de fixare ale
podurilor rulante).
3 15-30 Constructii agricole şi constructii asemănătoare
4 50 Constructii obişnuite
Construcţii foarte importante,(de exemplu: monumentele,
5 100
podurile etc.).

Pe durata de viaţă proiectată T:

0-S,t-S,T (1.1) [LC]min
a unei structuri este valabilă relaţia (fig. 1.1):
Prob [Ru 1 -E(tl =~RE(t)~O]~~ (1.2)

în care Ps = 1 - Prreprezintă probabilitatea comportării sigure (reliabilitatea) şi P1 probabilitatea de

cedare, iar E(t) este efectul acţiunii şi R(t) este răspunsul structurii la timpul t. În figura 1.1 E şi R
sigurantă
optima
-
siguranţă

sunt reprezentate prin distribuţiile lor statistice. Figura 1.2 Siguranţa optimă într-o formulare simplistă

E,R!
În cheltuielile de întreţinere C1 se poate introduce şi cheltuielile datorate unor eventuale
cedări.
R(t)
c1 = c1•1 + P1 . c1,2 (1.3)
unde: C1, 1 - cheltuielile efective de întreţinere;

~
l
\ ~ ~-- .. -----
C 1,2 - reprezintă cheltuielile datorate pierderilor materiale
structurii cu probabilitatea P1
şi umane la o eventuală cedare a

.. -~~- ..~-- - ?E(t) ... E(t)

Siguranţa optimă cu un risc acceptabil de cedare (Pf.opt) se obţine atunci când valoarea totală a
cheltuielilor generalizate este minimă p:C]min·
'f.--· - Prin stabilirea siguranţei optime nu se obţine o siguranţă absolută a structurii decât se tinde
t E-- t
către o siguranţă suficientă.
Figura 1.1 Variaţia în timp a capacităţii port_ante
, (R) şi a solicitărilor (E)
Siguranţa suficientă reprezintă acea capacitate a structurii care pe parcursul duratei de viaţă
proiectată asigură o utilizare corespunzătoare construcţiei. Cu cât nivelul de asigurare este mai mare
La structurile din beton armat se poate neglija reducerea capacităţii portante pentru T S. 50 ani,
ţinând cont de: cu atât probabilitatea de cedare este mai mică şi siguranţa structurii este mai mare.
Mărimea siguranţei optime sau altfel spus riscul acceptabil de cedare Pf.opt, diferă pentru
- creşterea în timp a rezistenţei betonului;
fiecare structură în parte, dar poate să difere şi pentru părţile componente ale sale.
- stratul de acoperire cu beton prevăzut;
La nivelul societăţii civile valorile riscului de cedare (P1), pentru o perioadă de referinţă 1 an,
- limitarea deschiderii fisurilor;
se poate clasifica astfel:
- prevederea unor pelicule de protecţie ulterioare. - P1-S. 10·3 inacceptabil;
Pentru o durată de viaţă proiectată mai mare de T > 50 ani, în general se va ţine cont de o - P1= 10·3 ... 10-1 acceptabil;
eventuală reducere a capacităţii portante.
- Pr> 10-1 neglijabil.
Trebuie precizat că după trecerea duratei d~ viaţă proiectată structura nu îşi pierde imediat
capacitatea portantă sau nu devine inutilizabilă. In cele mai multe cazuri numai cheltuielile de Valorile probabilităţilor de pierdere a capacităţii portante (cedare), din interiorul domeniului
întreţinere vor creşte. acceptabil, se pot diferenţia în funcţie de importanţa construcţiei, după cum urmează:

18 19
~~~~~~~~~----------llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllBllllB„„„„„„„„„„„„„„ ...............
'

- P1 = 10·
6
.•. 10-
7
construcţii de importanţă deosebită;
-
4
Pr= 10· ... 10- 6
construcţii de importanţă normală;
- măsuri preventive şi de protecţie (de exemplu măsuri de protecţie active şi pasive împotriva
incendiilor sau coroziunii etc.);
- P1= 10·3 ... 10-4 construcţii de importanţă redusă.
- măsuri privind reducerea greşelilor umane atât în proiectare cât şi în execuţie;
Este bine de ştiut că la o proiectare mai curajoasă, adică la prevederea unui siguranţe mai - măsuri privind asigurarea calităţii;
mici decât cea optimă, creşte şi riscul de cedare peste valoarea optimă sau de cele mai multe ori se - o execuţie eficientă;
reduce durata de viaţă proiectată. - efectuarea tuturor verificărilor prevăzute în proiect privind execuţia lucrărilor.
Pentru stabilirea nivelului de siguranţă (referitor la capacitatea portantă) construcţiile şi
1.5 Aplicarea condiţiei de siguranţă la studiul structurilor structurile se pot încadra în clase de risc în funcţie de pagubele care apar în urma unei cedări, adică
1.5.1 Stabilirea unor stări limită pierderi sau accidentări umane şi consecinţele economice, sociale şi de mediu (tab. 1.2). Se observă
o similitudine între clasele de risc şi importanţa construcţiei (vezi pct. 1.4).
Elementul cel mai important în evoluţia metodelor de calcul al construcţiilor îl constituie Pentru cele trei clase de risc CC1...CC3 din tabelul 1.2, corespunde câte un grad de asigurare
filozofia conceptului de siguranţă. RC1...RC3.
Pentru a garanta un grad de siguranţă corespunzător la proiectare trebuie luate în considerare În EN 1990 sunt prezentate, cu titlu informativ, două modalităţi pentru obţinerea nivelului de
toate situaţiile periculoase, care pot să apară pe durata de serviciu (7) a unei construcţii. asigurare la structuri în proiectare în funcţie de:
Abordarea problematicii siguranţei structurilor numai prin prisma riscului de cedare sau a - coeficientul de comportare sigură fl;
capacităţii portante optime (vezi pct. 1.4) nu este posibilă deoarece în unele cazuri structura devine - coeficientul suplimentar de siguranţă YFZ·
nepotrivită pentru utilizare datorită unor modificări structurale (de exemplu deformaţii exagerate etc.).
Tabelul 1.2 Încadrarea în clasa de risc
Pentru a demonstra că o structură nu mai satisface criteriile de performanţă pentru care a fost
concepută, este mai potrivit să se studieze probabilitatea apariţiei unor stări limită, fizic posibile, iar Încadrare în
Consecinţe
clasăde risc Exemple de structuri
dimensiunile structurale să rezulte după starea limită mai defavorabilă.
Risc mare în pierderi de vieţi
În funcţie de particularităţile pe care le prezintă, stările limită se clasifică în două categorii: CC3 omeneşti şi consecinţe economice, Tribune şi săli cu aglomerări de
- stări limită ultime sunt acele stări limită care sunt în legătură cu siguranţa oamenilor şi/sau sociale şi de mediu foarte 1nari. oameni (de exemplu sală de concerte)
siguranţa structurilor (de exemplu: pierderea echilibrului, cedări prin rupere sau prin Risc mediu în pierderi de vieţi
Clădiri de locuit şi birouri sau alte
deformaţii a unor părţi sau a întregii structuri şi oboseala sau alte distrugeri dependente de CC2 omeneşti şi consecinţe economice,
clădiri civile
timp etc.); sociale şi de mediu considerabile.
Risc mic în pierderi de vieţi
- stări limită ale exploatării sunt acele stări limită care se referă la comportarea normală a omeneşti şi consecinţe economice, Construcţii agricole, în care de obicei
structurilor sau sunt în legătură cu starea de confort al utilizatorilor, dar şi cu aspectul CC! nu se află oameni (de exemplu:
sociale şi de mediu mici sau
exterior al construcţiilor (de exemplu deformaţii, fisuri şi vibraţii excesiv de mari sau neglijabile. depozite, sere).
probleme de durabilitate etc.).
În tabelul 1.3 sunt trecute valorile mmtme ale coeficientului f3 pentru cele trei grade de
1.5.2 Gestionarea siguranţei structurale asigurare în funcţie de perioada de referinţă.
Tabelul 1.3 Coeficientul de comportare sigură f3 pentru capacitate portantă
La stabilirea nivelului de siguranţă acceptabilă la o structură se vor lua în considerare
următoarele aspecte: Valoarea minimă a lui /J
Gradul de
- cauza şi/sau modul de depăşire a stării limită; Perioadă de Perioadă de
asigurare
referinţă 1 an referintă 50 ani
- consecinţele vitale şi economice ale unei eventuale cedări; RC3 5,2 4,3
- repulsia publică faţă de o cedare; RC2 4,7 3,8
- cheltuielile suplimentare pentru reducerea riscului de cedare. RC! 4,2 3,3
Se pot utiliza diferite niveluri de siguranţă pentru diferite stări limită. Încadrarea într-un nivel
de siguranţă se poate efectua prin clasificarea întregii structuri şi/sau a unor părţi structurale. Pentru obţinerea nivelului de siguranţă acceptabil dorit se pot utiliza coeficienţi suplimentari
Nivelul de siguranţă acceptabilă pentru capacitatea portantă şi comportarea în exploatare a atât la acţiuni (tab. 1.4) cât şi la rezistenţele materialelor (folosiţi mai rar). Această metodă este
unei structuri se pot obţine în general, prin două căi: utilizată în prezent de normele româneşti în calcule seismice.
a) printr-un calcul adecvat şi măsuri de proiectare; Tabelul 1.4 Coeficienţi suplimentari YFz pentru acţiuni
b) prin luarea unor măsuri de verificare a calităţii atât în execuţie cât şi în proiectare.
Evident că aceste măsuri se pot utiliza cel mai eficient în combinaţie: Coeficientul Gradul de asitmrare
- măsuri privind calculul de rezistenţă (alegerea valorilor reprezentative ale acţiunilor şt
RC! I RC2 I RC3
VF/ 0,9 I 1,0 I 1, I
alegerea coeficienţilor de siguranţă parţiali);
- măsuri privind procesul de proiectare (cerinţe fundamentale, integritatea şi robusteţea Nivelul de asigurare stabilit pentru o structură de rezistenţă se poate realiza în primul rând prin
structurală, alegerea duratei de viaţă proiectată, durabilitatea, nivelul şi calitatea acţiunilor aplicarea reglementărilor de proiectare cuprinse în EN 1990 „. EN 1999, dar şi prin prevederea unor
posibile ale mediului înconjurător şi ale terenului de fundare, precizia modelelor mecanice măsuri de asigurare a calităţii şi eliminării unor posibile greşeli umane atât în proiectare cât şi în
execuţie.
utilizate, reguli de alcătuire);

20
21
 În EN 1990 au fost stabilite trei clase de verificare care sunt în concordanţă cu nivelului de În ECO sunt precizate două metode pentru determinarea coeficienţilor parţiali în cadrul unei
siguranţă (conform tab. 1.2 respectiv tab. 1.3): analize de comportare sigură (fig. l .3):
- DSL 3 (RC3) - verificarea de către un verificator independent de firma de proiectare; - o analiză probabilistă completă (nivelul III);
- DSL 2 (RC2) - verificarea de către un verificator din cadrul firmei de proiectare, dar - o metodă primară de analiză a comportării sigure denumită FORM (nivelul II).
independent de proiectantul responsabil;
--- ... -
- DSL 1 (RC 1) - verificare de către proiectant (autoverificare).
-----~-„--
------~-•m•-'"~"~••-

Metode detem1iniste Metode probabiliste

Pe lângă verificările de mai sus se pot aplica şi alte măsuri ca de exemplu clasificarea după (bazate pe experienţă
---
nivelul de competenţă al proiectanţilor şi organelor de verificare. Metoda primară FORM Analiza probabili stă
În EN 1990 ca alternativă la asigurarea nivelului de verificare acceptă şi stabilirea unor metode (nivelul II) completă (nivelul III)

care permit verificarea amănunţită a tipului şi mărimea acţiunilor sau aplicarea unor sisteme active
şi pasive de verificare şi linlitare ale acestor acţiuni (de exemplu: limitarea grosimii stratului de I
zăpadă pe acoperişuri şi metode de îndepărtare în cazul depăşirii acestor limite). Metode
Verificările obligatorii la faţa locului a execuţiei sunt clasificate astfel: semiprobabiliste
- IL 3 (RC3) - verificare independentă; (nivelul I)
- IL 2 (RC2) - verificare în cadrul firmei de execuţie;
- IL l (RC 1) - autoverificare. I
După cum se observă verificările pe şantier (IL) sunt în concordanţă cu gradul de asigurare (RC). Metoda coeficienţilor
de siguranţă parţiali
·--
1.5.3 Metodele de calcul
Figura 1.3 Metode pentru obţinerea comportării sigure a structurilor
Metodele de calcul utilizate în practica de proiectare pentru obţinerea siguranţei structurale
folosesc coeficienţi de siguranţă cu care se linlitează efectele datorate nesiguranţelor care apar la În general atât la metoda de nivelul II cât şi la cea de nivelul III gradul de asigurare al
determinarea parametrilor care intervin în calcule, dar au fost elaborate şi metode fără coeficienţi de siguranţei, la o structură, se obţine cu probabilitatea de comportare sigură Ps=(l-P1), unde P1 este

siguranţă.
probabilitatea de cedare pentru o perioadă de referinţă.
Iniţial s-a utilizat un singur coeficient de siguranţă care cu timpul a fost divizat şi a apărut Dacă probabilitatea de cedare este mai mare decât o valoare stabilită ca admisibilă Pa (o

metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali. valoare din intervalul acceptabil prezentat la punctul 1.4), atunci se consideră că structura respectivă
O analiză probabilistă completă a unui structuri ar necesita cunoaşterea legilor statistice de nu prezintă o siguranţă suficientă.
distribuţie ale acţiunilor şi deformaţiilor impuse (contracţia şi curgerea lentă a betonului, variaţiile Probabilitatea de cedare P1 şi coeficientul de comportare sigură jJ corespunzătoare sunt mărimi
de temperatură, denivelările de reazeme, precomprimarea etc.), a legilor de distribuţie a solicitărilor imaginare, pentru că nu reprezintă neapărat un număr real de cedări decât valori de comparaţie larg
produse de aceste acţiuni, precum şi cunoaşterea variabilităţii proprietăţilor fizico-mecanice a acceptate şi prevăzute în norme.
mater~lelor, a dimensiunilor geometrice ale secţiunilor şi structurilor etc. În Eurocodurile viitoare pentru determinarea coeficienţilor de siguranţă parţiali se va utiliza o
In <:adrul unei metode probabilistice de calcul se poate proceda în felul următor: metodă semiprobabilistică (nivel I) obţinută dintr-o metodă probabilistă de nivelul II. Un exemplu îl
reprezintă metoda de proiectare ajutată de încercări experimentale prezentată informativ în EC 1990.
- se determină riscul de depăşire a unei stări limită (sau nivelul de comportare sigură a
structurii) şi se compară cu o valoare acceptabilă sau
- se determină capacitatea portantă necesară în funcţie de nivelul riscului acceptabil şi se 1.6 Semnificaţia coeficientului de comportare sigură p
verifică realizarea cerinţelor minime ale stărilor limită; această variantă se mai numeşte şi
metoda de analiză a comportării sigure (de fapt metoda se bazează pe coeficienţii parţiali de Coeficientul jJ reprezintă exprimarea valorică a siguranţei structurale şi are o importanţă
siguranţă într-un mod mascat). deosebită într-o proiectare modernă a structurilor.
În prezent se utilizează metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali dar pentru a putea folosi în Legătura între coeficientul de comportare sigură şi probabilitatea de cedare se prezintă în
viitor un calcul probabilist, în EN 1990 au fost introduse şi bazele unei metode de „analiză a tabelul 1.5.
comportării sigure" (analiza reliabilităţii). Tabelul 1.5 Legătura dintre jJ şi P1
Valorile coeficienţilor de siguranţă parţiali y şi a coeficienţilor de simultaneitate '!f, se pot
stabili în două moduri: 10-l 10·2 10-3 10-4 10-5 10-6 10-7
Pr
- prin valorificarea experienţelor acumulate în timp (în Eurocodurile actuale se utilizează
fJ 1,28 2,32 3,09 3,72 4,27 4,75 5,20
acest principiu la majoritatea coeficienţilor);
- prin prelucrarea statistică a datelor obţinute experimental sau prin observaţii (în general se
va utiliza o metodă probabilistă în cadrul unei analize de comportare sigură). Dacă R reprezintă funcţia capacităţii portante, iar E funcţia de solicitare, atunci funcţia de
Indiferent dacă se utilizează metoda a doua sau în combinaţie cu prima metodă determinarea randament g se poate exprima cu relaţia.
coeficienţilor de siguranţă parţiali se face în aşa fel ca nivelul de siguranţă obţinut pentru o structură g=R-E (1.4)
să fie cât mai aproape de coeficientul de comportare sigură jJ preconizat (vezi pct. 1.5.2). unde R, E şi g sunt variabile aleatoare (probabilistice).
Probabilitatea de cedare P1 se poate exprima prin funcţia de randament g în felul următor
(figura 1.4):

22 23
 (1.5) - cedarea prin rupere sau deformaţie a stratului de fundare dacă rezistenţa pământului sau a
rocii de fundare are un rol important în capacitatea portantă (GEO);
Dacă funcţia g are o repartiţie normală coeficientul de comportare· sigură fJ se poate exprima
- distrugeri datorită oboselii sau altor acţiuni dependente de timp (FAT).
cu raportul:
b). Stările limită de exploatare sunt:
/3= µg (1.6) - deformaţii ori deplasări care afectează aparent ori efectiv utilizarea structurii, care cauzează
a. avarii elementelor de fmisaj sau nestructurale;
unde µg este valoarea medie, iar erg abaterea variabilei g. - vibraţii care cauzează disconfort oamenilor, distrugerea structurii sau constructiei în
g <a. =~ai +a~ (1.7) ansamblu ori limitări ale funcţionării normale; '
- fisuri ale betonului care afectează durabilitatea, permeabilitatea sau/şi aspectul;
Relaţia (1.6) poate fi pusă sub forma:
- degradări ale betonului în prezenţa unei coroziuni agresive care conduc la micşorarea
µg - (Ja. =O (1.8)
durabilităţii.
iar probabilitatea de cedare devine: Trebuie făcută o distincţie între stările limită de exploatare reversibile şi ireversibile (dacă
P1 = Prob(g s; µ• - f3a.) (1.9) efecte!e nu dispar odată cu dispariţia acţiunilor).
În figura 1.4 termenii <J.E şi <J.R au valori lal s; 1şi poartă denumirea de coeficienţi de In practică, se efectuează un calcul detaliat la starea limită cea mai periculoasă (pentru
majoritatea construcţiilor, aceasta este starea limită de rezistenţă), iar pentru celelalte, se recurge
sensibilitate. Valoarea lui a este negativă în cazul acţiunilor în sens defavorabil şi este pozitivă
doar la verificări prin calcule aproximative, sau se adoptă măsuri de alcătuire constructivă.
pentru rezistenţele materialelor.
UE·P·O"E UR·P·O"R 1. 7 .2 Situaţii de proiectare
/ / - /

R„= E,, (g=O)

Verificările la stările limită trebuie făcute în următoarele situaţii de proiectare:
• situaţii persistente corespunzând condiţiilor normale de exploatare ale construcţiei;
• situaţii tranzitorii (de exemplu execuţie sau reparaţii);
• situaţii extraordinare (de exemplu foc, explozie, ciocnire sau consecinţele unor degradări
locale);
E,_ • situaţii de proiectare seismică.
____
Rm-Em=µg Em Rm R
P·crg P·crg 1.7.3 Principiile de proiectare la stările limită
--/ /-------------

Figura 1.4 Probabilitatea de cedare Metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali este folosită la noi sub denumirea de metoda
stărilor limită.
Da~ă g > O cedarea structurii nu intervine. Această siguranţă a structurii, în mod practic, se
Metoda stărilor limită se poate considera ca şi o metodă semiprobabilistică. În cadrul acestei
poate obţme dacă coeficientul de comportare sigură fJ este mai mare decât o valoare prescrisă.
metode coeficienţii parţiali de siguranţă utilizaţi pe de o parte sunt stabiliţi pe baza riscului
Valorile minime ale coeficientului de comportare sigură fJ pentru diferite stări limită şi pentru
acceptabil (sau optim), iar pe de altă parte pe baza experienţelor acumulate.
o perioadă de referinţă de 1 an respectiv 50 ani se prezintă în tabelul 1.6. Valorile trecute în tabel
Pentru fiecare stare limită este necesar, în procesul proiectării, un model de calcul care să
corespund unui grad de asigurare RC2.
includă variabilele specifice aferente acţiunilor precum şi cele aferente răspunsului structurii în
Tabelul 1.6 Valorile minime ale coeficientului de comportare sigură fJ pt diferite stări limită şi RC2 ansamblu şi a comportării elementelor sale componente.
Valoarea coeficientului R Verificările la stările limită trebuie făcute în toate situaţiile posibile de proiectare şi pentru
Starea limită
Perioada de refcrintă 1 an Perioada de referintă 50 ani toate cazurile de încărcare.
Capacitate
4,7 3,8
Pentru o situaţie de proiectare aleasă se vor stabili situaţiile de încărcare critice. La stabilirea
portantă cazurilor de încărcare trebuie luate în considerare aranjamentele posibile ale încărcărilor din acelaşi
Oboseală 1,5-3,8 timp precum şi combinaţiile cu deformaţiile şi imperfecţiunile posibile. La baza proiectării stă
Exnloatare 2,9 1,5
utilizarea coeficienţilor parţiali de siguranţă (y).
Principiul metodei constă în a demonstra că starea limită ultimă nu va fi depăşită în cazul
1.7 Metoda coeficienţilor de siguranţă parţiali (metoda stărilor limită) utilizării valorilor de proiectare (calcul) atât la acţiuni, la rezistenţele materialelor, precum şi la
1.7.1 Stări limită caracteristicile geometrice. Stările limită de exploatare nu vor fi depăşite în cazul utilizării valorilor
de bază (caracteristice).
Stările limită ale elementelor din beton armat sunt grupate în două categorii şi anume:
Valorile de bază (caracteristice) se determină astfel:
a). Stările limită ultime sunt:
- la solicitări, media valorilor maxime pe durata de viaţă proiectată;
- pierderea echilibrului parţial sau total al unei structuri fără depăşirea rezistenţei materialelor
- la rezistenţele materialelor valoarea minimă inferioară determinată cu probabilitatea de 5%
(EQU);
de a nu fi depăşită în sens defavorabil, respectiv valoarea care poate fi garantată statistic cu
- cedarea prin rupere sau exces de deformaţii (STR);
probabilitatea de cel puţin 95%.

24 25
 Valorile de calcul se obţin: Punctul proiectat este acel punct de pe suprafaţa de cedare (g = O) care se află cel mai aproape
- pentru solicitări, prin înmulţirea valorilor de bază cu coeficienţi y1, supraunitari; de locul obţinut cu valorile medii ale variabilelor aleatoare, iar distanţa dintre cele două puncte este
- pentru rezistenţe, prin împărţirea valorilor caracteristice cu coeficienţi Ym, supraunitari. jJ (fig. 1.5).
Condiţia generală de verificare a capacităţii portante la starea limită ultimă este: Prin valorile de calcul ale solicitărilor Ed şi ale capacităţii portante Rd se înţeleg acele valori
- pentru stabilitate (EQU): ale căror nerealizări au probabilitatea:
P(E > EJ= <f(+ aEfJ) (1.17)
Ed,dst :::; Ed,stb (I .I O)
P(R <; Rd) = <f(-a"fJ) (1.18)
unde: Ed,dst - solicitările
de calcul din acţiunile de destabilizare; Dacă raportul abaterilor se situează între limitele ( fig.1.4 ):
Ed,stb - solicitările
de calcul din acţiunile de stabilitate.
- pentru rezistenţă (STR şi GEO): 0,16 < (J"E < 7,6 (l.19)
(J"R

Ea<; Ra (1.11) valorile coeficienţilorde sensibilitate se consideră aE= -0,7 respectiv aR= +0,8.
Dacă relaţia (1.19) nu este satisfăcută atunci pentru UE!UR > 7,6 se consideră a= ±1, iar dacă
unde Ed este valoarea de calcul a efortului secţional (moment sau forţă) produs de valoarea de calcul
uE/uR< 0,16 atunci a= ±0,4.
a acţiunilor, iar
Valorile de calcul, în cazul unei repartiţii normale ale variabilelor, se obţin cu relaţia:
Rd este valoarea de calcul a capacităţii portante şi se obţin cu relaţiile:
µ-a/JO" (1.20)
Ed= Y,dE(r1 ,;;F,,p,;;ad) (1.12)
iar în cazul unei repartiţii lognormale
I XK,; µ exp( -afJv) (1.21)
Rd =-R(--;aa), i?_ 1 (1.13)
rRd Ym,i
dacă v =O"< 0,2.
sau într-o variantă mai simplă: µ
Ed= E(rF,;;F,.,p,;;ad) (1.14) În relaţiile de mm sus µ este valoarea medie, u abaterea ş1 v coeficientul de variaţie a
variabilelor.
n xK,;. )
Rd = R(·n--,ad ' i ?_ I (1.15)
YM,;
În relaţiile de mai sus:
- F„,P este valoarea reprezentativă a acţiunii (pct. 2.3);
- XK valoarea caracteristică a rezistenţei materialului (pct. 2.1.1 );
/
c.••~1)4~))
- ad valoarea de calcul a caracteristicilor geometrice;
- Ysd , YR,d coeficienţi parţiali de siguranţă care ţin cont de incertitudinile care apar la
modelarea acţiunilor şi modelelor de calcul ale solicitărilor sau ale capacităţii portante;
- Y! , Yrn coeficienţi parţiali de siguranţă care ţin semna de posibilitatea unor abateri

ced~-;; :1.
// a;'jt~_,/
nefavorabile şi nealeatoare a valorii acţiunii respectiv a rezistenţei materialului de la ---~

valoarea caracteristică. (S) Dreapta limita de i\······

. R/cr,
- YF = r,d . r f, r M = r Rd . r,,, coeficienţi parţiali de siguranţă pentru acţiuni respectiv P Punctul proiectat 1

rezistenţa
materialelor; Figura 1.5 Punctul proiectat şi coeficientul de comportare sigură jJ în metoda primară de asigurare
- 1J coeficient care ţine cont de efectele de conversie (de volum, scară, umiditate, temperatură, (nivelul II) pentru variabile aleatoare independente cu distribuţie normală
timp asupra rezistenţei materialului).
Valoarea de calcul a caracteristicilor geometrice, În EC1990 se prezintă două tipuri de repartiţie:
ad =anom ±11a (1.16)
- lognormală: µ. e-afJV unde V= O" < 0.2 (1.22)
unde: anorn - valoarea prevăzută în proiect, µ
ţ:a - valoarea adiţională.
In general valoarea adiţională se poate considera /J.a =O. Valoarea ad poate reprezenta şi o - Gumbel: µ-0,450"{I-.J3 ln[- ln<f(-af3)]} (1.23)
imperfecţiune dacă anom =O. În general se poate utiliza repartiţia normală pentru ambele variabile (E şi R), aşa cum se
prezintă în figura 1.4 dar şi o combinaţie a celor două repartiţii: normală pentru solicitare

1.8 Metoda bazată pe analiza comportării sigure Ed= Em -aE/JO"E (1.24)

şi lognormală pentru capacitate portantă
Într-o metodă de analiză probabilistă a siguranţei pentru fiecare variabilă a proiectării trebuie Rd =R,,, ·exp(-aR/JvR) (1.25)
să se stabilească o valoare de proiectare (calcul). Proiectarea se poate considera satisfăcătoare doar Conform figurii 1.5 starea limită ultimă este satisfăcută dacă:
atunci când cu aceste valori de calcul nici o stare limită nu este depăşită. g=Rd -Ed 2:0 (1.26)
Valorile de proiectare trebuie să se obţină din variabilele care aparţin punctului proiectat.
sau utilizând relaţiile (1.24) şi (1.25).

26 27
 R,,,
E,,(1- aEjJv E)exp(aR/JvR)
= (1.27) Calculele trebuie efectuate modelând geometria şi comportarea structurii pentru fiecare stadiu
de construire. Geometria este, de obicei, modelată considerând că structura este alcătuită din bare
Dacă coeficientul global de siguranţă se consideră:
liniare sau curbe şi din suprafeţe plane sau curbe (Anexa II).
r,,, = (1-aEjJVE)exp(aRjJVR) (1.28)
În general modelele de comportare utilizate pentru calcul sunt:
relaţia (1.27) devine: - comportare elastic-liniară cu sau fără redistribuire;
R,,, :2: r,,,E,,, (1.29) - comportare plastică;
Valoarea medie a efortului secţional E,,,, d.e fapt conţine solicitările produse de acţiunile - comportare neliniară.
permanente G,,, şi temporare Q,,, (vezi pct. 2.32): Metodele de calcul liniar şi neliniar se aplică atât stărilor limită de serviciu cât şi stărilor limită
E,,, = G,,, + Q,,, (1.30) ultime, iar metodele plastice se pot utiliza doar pentru stările limită ultime.
Relaţia (1.27) se poate pune sub forma La clădirile aflate în zone seismice modelul structural plan sau spaţial, trebuie să reprezinte cât
mai fidel configuraţia generală geometrică, dar şi distribuţia caracteristicilor inerţiale (mase de
R,,, :2: lG,.,(1- a 0j3v0 )+ Q,,,(1-aQjJvQ)J. exp(aRjJvR) (1.31) nivel, momentele de inerţie ale maselor de nivel etc.), a caracteristicilor de rigiditate şi de
amortizare.
(1.32) Pentru determinarea efectelor structurale se utilizează metode de calcul care descriu
comportarea structurii la acţiunea seismică:
- metoda de calcul dinamic liniar;
L:a, =l 2
- metoda de calcul dinamic neliniar.
Pentru proiectarea curentă, însă, în funcţie de caracteristicile structurale şi de importanţa
~2:(k,)2 =~(G„.va)2 +(Q,,,vQf +(RdvR} (1.33) construcţiei se poate utiliza una din următoarele metode de calcul:
Dacă se notează Q,., = µG,,, , coeficientul global de siguranţă se obţine cu relaţia: - metoda forţelor laterale asociate modului de vibraţie fundamental;
- metoda calculului modal cu spectre de răspuns, aplicabilă în general tuturor tipurilor de clădiri.
1
r - R,., - [ --(1-aaf3va)+__L(1-aQf3vQ)l.exp(aRf3vn) (1.34) În metoda de calcul cu forţe laterale, caracterul dinamic al acţiunii seismice este reprezentat în
"' G,,,+Q,., l+µ l+µ j mod simplificat prin distribuţii de forţe statice. Pe această bază metoda se mai numeşte şi metoda
În concepţia EC coeficientul de variaţie VR a fost extins faţă de o abordare obişnuită fiind statică echivalentă.
dependent de trei coeficienţi de variaţie:
1.9.1.1 Analiza liniară elastică cu sau fără redistribuire
VR = ~vi1 +vRJ 11 +viG (1.35)
Calculul elementelor poate fi efectuat pe baza teoriei elasticităţii, acceptând ipoteza secţiunilor
în care vR"" = cr,R
R - variatia
, rezistentelor
, măsurate; nefisurate, a relaţiei efort-deformaţie liniară şi considerând valorile medii ale modulului de
elasticitate.
"'
u;R - abaterea calculată
pe baza valorilor particulare ale parametrilor participanţi la funcţia Capacitatea de rotire nu se verifică dacă procentul de armare a elementului se încadrează între
capacităţii
portante procentul minim şi maxim de armare. La elementele care sunt solicitate preponderent la încovoiere
VRm - nesiguranţa modelelor de calcul: trebuie respectată condiţia xi d -s; 0,45 pentru betoane până la clasa C50160 respectiv xi d -S: 0,35
VRG - nesiguranţa datelor geometrice. pentru betoane obişnuite peste clasa C55167 şi betoane uşoare.
La fel se stabilesc în cazul solicitărilor coeficienţii de variaţie aE, aR şi VQ. Pentru efectele deformaţiilor din temperatură, tasărilor şi contracţiei la starea limită ultimă, se
poate admite o rigiditate redusă, corespunzătoare secţiunilor fisurate, neglijând participarea
1.9 Analiza structurală betonului întins, dar ţinând seama de efectele curgerii lente. Pentru starea limită de serviciu, se
1.9.1 Modelarea comportării structurale recomandă să se considere o evoluţie graduală a fisurării.
La grinzi şi la plăci continue (fig.1.6) al căror raport între deschiderile adiacente este cuprins
O proiectare eficientă trebuie să garanteze siguranţa structurii raportată la toate situaţiile între 0,5</~ff,llleJJ,z<2,0 se poate face o redistribuire a momentelor încovoietoare fără verificarea
defavorabile care pot să intervină pe parcursul funcţionărifei, în primul rând prin metodele de calcul capacităţii de rotire, dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
dar şi prin aprecierea comportării cât mai aproape de realitate a materialelor şi a structurilor. a) pentru clase de beton :S C50160
O construcţie de beton armat se schematizează prin sisteme rezistente la acţiuni verticale şi
laterale, legate sau nu prin planşee considerate ca nişte diafragme orizontale.
o :2: 0,44+1,25.:5,_ (1.36)
d
Analiza structurală are ca scop determinarea distribuţiei solicitărilor (eventual a eforturilor), pentru clase de beton> C50160
deformaţiilor şi deplasărilor sub efectul acţiunilor pentru întreaga structură sau a unor părţi
componente ale acesteia. o:2: o,54+1,25(0,6 + o,ool 4 Î.:5,_ (1.37)
Combinaţiile de încărcări considerate trebuie să ţină seama de cazuri de încărcare pertinente, 6 cu2 ) d
permiţând stabilirea condiţiilor de dimensionare determinante în toate secţiunile structurii sau într-o
_;,,B
parte din acestea.
/,,'
Atunci când interacţiunea sol-structură are o influenţă semnificativă asupra efectelor acţiunilor ---- --------- -

în structură, proprietăţile solului şi efectele interacţiunii trebuie luate în calcul. Figura 1.6 Grindă sau placă continuă cu două deschideri inegale

28 29
 b) pentru armături de clasă B sau C 5 ~ 0,7 (1.38)
pentru armături de clasă A 5 ~ 0,8 (1.39) ~ s 0,25 pentru betoane '.S C50/60;
d
în care 5 = M Ed este raportul dintre momentul după redistribuire şi momentul elastic (fig. I. 7); ~ s 0,15 pentru betoane> C50/60;
Me1 d
Xu este înălţimea axei neutre la starea limită ultimă după redistribuire; b) armăturile utilizate aparţin clasei B sau C;
d este înălţimea utilă a secţiunii; c) raportul dintre momentele pe reazemele intermediare şi momentele din câmp este cuprins
Eicu 2 este deformaţia limită a betonului la compresiune. între 0,5 şi 2,0.
La calculul stâlpilor, se recomandă să nu se ţină seama de nici o redistribuire a momentelor Atunci când se efectuează analiza plastică a plăcilor, se recomandă să se ţină seama de orice
elastice provenind din efectul de cadru. neuniformitate a armării, de forţele din armăturile ce împiedică ridicarea colţurilor şi de torsiunea în
lungul laturilor libere.
Metodele plastice pot fi extinse la plăci a căror secţiune nu este plină (plăci nervurate sau cu
goluri) dacă acestea au o comportare similară unei placi pline, în special în ceea ce priveşte efectele
torsiunii.
În cazul stâlpilor se recomandă să se verifice momentul plastic maxim ce poate fi transmis
prin legături. Acest moment trebuie inclus în calculul la străpungere la planşee dală.
Metoda simplificată utilizată pentru grinzi şi plăci continue armate pe o singură direcţie este
bazată pe capacitatea de rotire a unor porţiuni de element cu o lungime egală cu 1,2 înălţimea
secţiunii.
Dacă este nevoie de verificarea capacităţii de rotire în starea limită ultimă, se determină rotirea
Figura 1.7 Redistribuirea momentelor într-o analiză liniar elastică ()s sub încărcările de calcul considerate, utilizând proprietăţile de calcul ale materialelor, valoarea
medie a precomprimării în momentele de timp relevante şi se compară cu rotirea plastică admisă ()pl.d·
1.9.1.2 Analiza plastică e, s K,ep,.d (1.40)
Valorile de bază a rotirii admisibile ()pt.d se obţine din figura 1.9 în funcţie de clasa de
Proprietăţile de deformare postelastică a elementelor structurale prezintă importanţă pentru ductilitate a armăturilor şi raportul xuld. Pentru betoane cu clasa cuprinsă între C50/60 şi C90/105 se
structurile de beton în următoarele cazuri: interpolează. Coeficientul K, se determină în funcţie de flexibilitatea la forţă tăietoare cu relaţia:
- în situaţiile în care prin redistrîbuirea eforturilor în structură în raport cu distribuţia
corespunzătoare comportării elastice liniare se pot obţine soluţii mai avantajoase din punct K2 -
-
~ 3dVEd
MEJ (1.41)
de vedere telmic şi economic (fig. 1.8);
- în cazul structurilor proiectate pentru a prelua efectul forţelor seismice, asigurarea unei În cazul betoanelor cu agregate uşoare valorile rotirii ()pl.d din figura 1.9 se multiplică cu
capacităţi substanţiale de deformare postelastică reprezentând un obiectiv esenţial al factorul Eitcu2fEicu2 (vezi punctul 2.1.2 şi 2.1.6).
proiectării (vezi pct. 1.9.4).
pFyagtyQq ep,.d
A
r. . ~•1 lr1•r1i·11J•1•J
. l . A
[mrad] 1.\
35'
30
clasa B
25 clasa C

articulaţie plastică
" -1(}, :
„..,..,~----r-tii/-,--,.."li~&
10-· >;-~ ,
_____

Figura 1.8 Redistrîbuirea momentelor într-o analiză plastică

5
Analiza plastică a plăcilor, grinzilor şi cadrelor se poate utiliza în cazul în care ductilitatea
i xu!d
secţiunilor critice este suficientă pentru ca mecanismul de rotire să se producă. -+---+--- 1

Ductilitatea cerută poate fi considerată suficientă dacă sunt satisfăcute condiţiile: o -----r-::'
0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45
a) aria armăturilor întinse este limitată în toate secţiunile la:
Figura 1.9 Valorile de bază a rotirii admisibile ()pl.d·

30 31
 fI

La o analiză plastică se poate utiliza şi modelarea prin biele şi tiranţi. Această modelare constă
în a defini biele, care reprezintă câmpuri de eforturi de compresiune, tiranţi care reprezintă
armăturile, şi noduri care asigură legătura lor.
1.9.1.3 Analiza neliniară
Caracteristicile materialelor care se introduc în analizele neliniare trebuie să reflecte
rigiditatea lor în mod realist şi să ţină seama, în acelaşi timp, de incertitudinile referitoare la modul
de cedare.
Calculul poate fi de ordinul I sau II.
1.9.2 Considerarea imperfecţiunilor geometrice şi a efectelor de ordinul II sub încărcări axiale
Analiza elementelor şi structurilor trebuie să ţină seama de efectele defavorabile ale
eventualelor imperfecţiuni geometrice precum şi de abaterile în poziţia încărcărilor (anexa III).
Abaterile de la dimensiunile secţiunilor sunt, în mod normal, luate în calcul prin coeficienţi parţiali
de siguranţă. De aceea, aceste imperfecţiuni nu sunt incluse în analiza structurii. Pentru calculul
elementelor comprimate, în starea limită ultimă, se indică o excentricitate minimă.
Eforturile determinate fără a lua în considerare deformaţiile structurale dar incluzând efectele
imperfecţiunilor se numesc efecte de ordinul I. Creşterea eforturilor din cauza deformaţiilor
structurale se numesc efecte de ordinul II. Efectele de ordinul II se pot neglija dacă reprezintă mai
puţin de 10% din efectele de ordinul I corespunzătoare. În anexa N se prezintă criterii simplificate
pentru elemente şi structuri privind posibilitatea neglijării acestor efecte.
Efectele de ordinul II trebuie luate în calcul atunci când acestea afectează semnificativ
stabilitatea în ansamblu a structurii precum şi atingerea stării ultime în secţiunile critice. În anexa IV
se prezintă o metodă generală bazată pe o analiză neliniară şi două metode simplificate: una bazată
pe rigiditatea nominală, iar cea de a doua pe curbura nominală.
1.9.3 Efectele secundare ale precomprimării
Efectele precomprimării pot fi luate în calcul ca o acţiune sau ca o rezistenţă obţinută printr-o
deformaţie iniţială.
Forţa de precomprimare a betonului, în afara zonelor de transmitere se consideră egală cu
proiecţia după axa barei a rezultantei eforturilor din armăturile din secţiune. Stabilirea forţei de
precomprimare se face după evaluarea pierderilor de tensiune (anexa VII).
În cazul grinzilor simplu rezemate precomprimarea nu produce reacţiuni exterioare, sistemul
fiind în echilibru. În cazul grinzilor static nedeterminate efectul de precomprimare, reprezentat prin
acţiunea unor forţe introduse iniţial, conduce în mod consecvent, la apariţia unor stări de eforturi
1.9.4 Condiţii de ductilitate de ansamblu şi locală
Ductilitatea unei secţiuni a unui element sau a unei structuri din beton armat reprezintă
aptitudinea de dezvoltare a unor deformaţii plastice importante înainte de rupere.
Concepţia actuală de proiectare antiseismică impune ca structurile să reziste în domeniul
elastic numai la solicitări moderate; energia suplimentară degajată de cutremurele puternice urmând
a fi disipată prin frecări interne şi absorbită prin deformări plastice şi prin deteriorări locale fără
formarea mecanismului de cedare. Ca urmare, înzestrarea structurilor cu o capacitate
corespunzătoare de deformare în domeniul postelastic este hotărâtoare pentru supravieţuirea lor la
acţiuni seismice. Mecanismul de disipare a energiei (plastificare) trebuie să apară în mod favorabil:
- la structuri tip cadre etajate, deformaţiile plastice să apară mai întâi în secţiunile de la
extremităţile riglelor şi mai târziu şi în secţiunile de la baza stâlpilor, iar nodurile să rămână
în domeniul elastic;
- în cazul structurilor cu pereţi (diafragme), deformaţiile plastice să se dezvolte în grinzile de
cuplare (dacă acestea există) şi în zonele de la baza pereţilor.
Indiferent de tipul structurii, zonele disipative trebuie să fie distribuite relativ uniform în
întreaga structură, evitându-se concentrarea deformaţiilor plastice în câteva zone slabe (de exemplu,
în stâlpii unui anumit nivel), iar deplasările laterale vor fi suficient de reduse pentru a nu apărea
pericolul pierderii stabilităţii sau pentru a spori excesiv efectele de ordinul II.
De fapt, mărimea deplasărilor laterale reprezintă parametrul esenţial pentru caracterizarea
(calitatea) răspunsului seismic al structurilor pentru că de acestea depinde mărimea degradărilor
elementelor structurale şi nestructurale.
Verificarea formării unui asemenea mecanism se poate realiza utilizând calculul dinamic
neliniar cu accelerograme compatibile spectrului de proiectare.
Zonele plastice potenţiale capătă o alcătuire specială prin controlul zonelor comprimate din
secţiune, prin măsuri de confinare, prin măsuri care să împiedice ruperea prematură a elementelor
etc. (vezi capitolul 5).
O structură de beton armat poate fi proiectată pentru clasa de ductilitate înaltă (H) sau pentru
clasa de ductilitate medie (M). În primul caz forţa laterală de proiectare este mai mică decât în cazul
al doilea, dar măsurile pentru asigurarea ductilităţii locale şi de ansamblu sunt mai ample (fig. 1.1 O).
F Elastic
,\
I \
FM>FH
F
.
!'.
/ 1'
! I
\
1
\
clasa (M) ~H< ~admis

secundare (parazite), datorate legăturilor suplimentare, care se opun deformării libere.

Într-o analiză liniară trebuie considerate atât efectele primare cât şi cele secundare ale
precomprimării, înainte de a lua în considerare orice redistribuire de forţe şi de momente (vezi
punctul 1.9.1.1).
În analiza plastică şi în analiza neliniară, efectele secundare ale precomprimării pot fi tratate
~

FI
:li
.

.·;;;z>)( >~-x'.:-«-/'
F(M)

F(H)
. clasa (H)

ca rotaţii plastice adiţionale ce trebuie introduse în verificarea capacităţii de rotaţie. Precomprimarea

exterioară poate genera momente de ordinul II.
La elementele realizate cu armături postîntinse se poate admite existenţa unei aderenţe bune
între oţel şi beton după injectarea canalelor. Totuşi înainte de injectare armăturile sunt considerate o ~M
neaderente. Figura 1.1 O Relaţia forţă-deplasare pentru elemente cu ductilitate înaltă, respectiv medie

Încadrarea în clasa M este indicată mai ales în situaţiile în care clădirea se proiectează la forţe
laterale reduse (de exemplu, în zone caracterizate de acceleraţii ale terenului mici ag :s; 0,12g) şi
armăturile rezultă constructive.

32 33
1.9.5 Reguli suplimentare pentru elemente şi structuri prefabricate
2. CARACTERISTICILE DE CALCUL ALE MATERIALELOR ŞI
Aspectele de luat în considerare la calculul elementelor şi structurilor prefabricate sunt: ACTIUNILOR
- situaţii tranzitorii;
'
- aparate de reazem (provizorii şi permanente);
- înclinări între elemente.
Situaţiile tranzitorii includ: decofrarea, transportul până la zona de depozitare, depozitarea cu 2.1 Betonul
rezemarea şi încărcarea specifică, transportul până la şantier, montajul şi asamblarea. Dacă este
cazul, trebuie ţinut cont de efectele dinamice în situaţii tranzitorii, printr-un calcul exact sau prin La realizarea elementelor şi structurilor din beton armat sau din beton precomprimat se pot
multiplicarea cu un coeficient corespunzător al efectelor statice. utiliza betoane de rezistenţă normală (până la clasa C50/60) sau de înaltă rezistenţă (la clase mai
Analiza structurală trebuie să ţină cont de următoarele: mari). După densitatea aparentă în stare uscată betoanele pot fi de densitate normală (cele cu
- comportarea elementelor structurale în toate stadiile construcţiei (utilizând caracteristicile densitatea peste 2200 kg/m3) sau betoane cu agregate uşoare având structura închisă, densitatea până
la 2200 kg/m şi conţinând agregate artificiale sau naturale cu densitatea particulelor sub 2000 kg/m3 .
3
geometrice şi proprietăţile valabile în stadiul considerat) şi interacţiunea cu celelalte
elemente (cu beton turnat monolit sau cu celelalte elemente prefabricate); Alegerea tipului de beton se face în funcţie de natura construcţiei, destinaţia sa, acţiunile pe
- comportarea sistemului structural ţinând cont de deformaţiile şi rezistenţa reală a care trebuie să le suporte şi cerinţele de ordin economic şi funcţional.
îmbinărilor, de imperfecţiunile geometrice şi toleranţele de poziţionare ale elementelor.
Nu pot fi luate în considerare efectele favorabile ale frecării între elementele prefabricate, 2.1.1 Rezistenţele betonului
decât în zonele fără cutremure şi doar atunci când;
- stabilitatea de ansamblu a structurii nu se bazează numai pe frecare; Rezistenţa la compresiune a betonului este definită de clasa de rezistenţă a acestuia care
reprezintă rezistenţa caracteristică (cu riscul de 5%) pe cilindru (fck), sau pe cub lfck.cub), determinată
- alcătuirea reazemului exclude posibilitatea unei acumulări de lunecări ireversibile a
elementelor; la 28 de zile.
- eventualitatea sarcinilor de impact importante este eliminată. Caracteristicile de rezistenţă ale betoanelor de densitate normală, necesare la proiectare, sunt
date în tabelul 2. 1, reprodus după EC2.
Planşeele din elemente prefabricate pot fi considerate ca şaibe rigide dacă:
Între rezistenţele caracteristice la compresiune pe cilindri fek şi rezistenţele medii la
- modelul structural adoptat ţine seama de compatibilitatea deformaţiilor şaibei cu cele al
compresiune pe cilindri fcm şi rezistenţele medii la întindere axială fctm din tabel există următoarele
elementelor verticale de rezistenţă;
relaţii:
- se ţine seama de efectele deformaţiei orizontale pentru toate părţile structurii implicate în
transmiterea sarcinilor orizontale; J;,,, = hk +8 (MPa) (2.1)
- se prevede în placă o armătură care să permită preluarea eforturilor de întindere indicate de J;,,,, = 0,30 · J;! 13 pentru<:: C50/60 (2.2)
modelul structural; J;,,,, = 2,12 · ln(l + 0,1./~,,,) pentru> C50/60 (2.3)
- se ţine seama pentru definirea alcătuirii constructive a armăturii, de concentrările de eforturi
la nivelul golurilor şi rosturilor. Rezistenţa caracteristică la întindere axială cu fractilul de 5%, notată cu fctk,o. 05 respectiv cu
fractilul de 95%, notată cufc,k,o.9 5 se obţine în funcţie de valoarea mediefc"" cu relaţiile:
fctk,0.05 = 0,7. fc1111 (2.4)

fctk,0.95 = 1,3 · fctm (2.5)

Rezistenţa la întindere axială fc, poate fi stabilită în funcţie de rezistenţa la despicare fct,sp cu
relaţia:

(2.6)

Rezistenţa medie la întindere din încovoiere lfcm„ri) depinde de rezistenţa medie la întindere
axială lfcnn) şi de înălţimea secţiunii transversale (h) potrivit relaţiei:
(2.7)

în care h se introduce în mm.

Relaţia de mai sus se poate aplica şi pentru valorile caracteristice ale rezistenţei la întindere.
Rezistenţele betonului la compresiune fem(t) şi întindere fctm(t), la o vârstă t şi la o temperatură
de 20°C, pot fi estimate cu relaţiile:

hm(t) = /3,Jt)' J;,,, (2.8)

htm(t) = [/3,c(t )]" 'J;,,,, (2.9)

34 35
 .,., .,.,
în care:

s - coeficient care depinde de tipul cimentului,

(2.10)
- -
o
~
o
O\
u
o
O\
.,.,
o 00
O\
o
.,.,·
.,.,
M
\O
-D -
o
~
o
O\
u
7
7
00 00
N• N• N• N•
\O \O

-
7. M
N• N•
\O

s = 0,20 pentru ciment cu rezistenţă superioară şi întărire rapidă, .,., .,.,

s = 0,25 pentru ciment normal şi întărire rapidă, O\ .,., .,.,
-
O\
o 00 00 00 \O 7. N \O
"'
~
o 00 7. ~
N
00 O\ 00 7' M \O. o N• N• N• N• N• N•
s = 0,38 pentru ciment cu întărire lentă; 00 00 7

t - vârsta betonului în zile;

u u
.,.,
a= 1 pentrut<28,
a= 2/3 pentru t 2: 28.
00
~
o
r-
u
o
r-
.,.,
00
00
r- 7'
\O
M
o
"1 \O. "'o
00
~

t--
u
-
7
t-- 00 7
N• N• N• N• 7. N• N•
r-
-"'
o r-

Rezistenţele de calcul la compresiune (fcJ) şi la întindere (fctd) se stabilesc cu relaţiile: .,., .,.,
f cd
= accfck
Y,
(2.11)
r-
~
o
\O
u
o
\O
.,.,
r-
00
\O
7
7' M - .,., <--.
t--
~
o
\O
u
O\
M
\O
N• M
o.
"'
N•
O\
N•
--
'°· °'· O\
N•

f ctd
= act.fctk,0.05

Y,
(2.12)
r-
~

u
.,.,
.,.,.,., .,.,
\O
t--
\O
M
\O
N
7' M
o. "l
.,.,
r-
.,.,
\O
~

.,.,
u
00
M "' N, N
N• M N• M - -.,., - -
<--• 00
M

unde: a,, a,1 sunt coeficienţi care iau în considerare efectele de lungă durată şi efectele
şi
defavorabile rezultate din modul de aplicare a încărcărilor;
Yc - coeficientul parţial de siguranţă pentru beton,
o
\O
~

.,.,
o
u
.,.,
o o
\O .,.,
00
-
7' N•
O\
.,.,
"'·
o
\O
~
o
<n
u
t--
"'
<n
7
N•
Yc = 1,5 pentru situaţii de proiectare permanente şi tranzitorii;
Yc = 1,2 pentru situaţii accidentale. .,.,
.,., .,., .,., .,.,
Coeficientul <Xcc variază între 0,8 şi 1,0. În EC2 valoarea recomandabilă pentru <Xcc şi <Xc1 este .,., 7 .,.,
~ M 00 t-- O\ "'
~
<n \O 7
N• 7' N•
1,0. Dacă rezistenţa betonului este determinată la o vârstă t > 28 zile, valorile a,, şi ac1 se reduc prin
7
u "' M
7
u "'
multiplicarea lor cu factorul k1 = 0,85. .,.,
o
.,., .,.,
o
~
o
7
o
7 .,.,
o 00
7
"l
M N• 7'
\O ~
o <n
M
M
N•
2.1.2 Deformaţiile elastice u
7
u
.,., <n
Valorile modulului de elasticitate secant (între tJc =O şi 0,4fc,,,) E,,,, sunt date în tabelul 2.2. .'!: .,., .,.,
:'.,., M "1 N N 7~
7
<n
N
N• 7' <n
Variaţia modulului de elasticitate în timp poate fi estimată cu relaţia: 7 7
u "'
M M M N•
M
u
(2.13) r- r-
~
M
o t-- 00 O\ o oo. "'
~
N N o o
o .,.,
o o
o
<n o
unde fcm(t) este dată în relaţia (2.9), iar fc,,, se ia din tabelul 2.1.
Coeficientul lui Poisson se ia egal cu 0,2 pentru betonul nefisurat şi O pentru cel fisurat. u
o
M
"' "' "'
N• N• M o
M
u
M N' "'
M N• M N•
-
r-. "l
M

Coeficientul de dilatare termică liniară se poate lua egal cu I O x 10·6/°C.

--
o o
.,., o
"'
- "'· .,.,
M
~
M \O oo. ~

2.1.3 Curgerea lentă şi contracţia

"'
N
u
N
"' "'
N• M
N
u
M N

.,., .,.,
Deformaţiade curgere lentă a betonului Bec(oo,t0) la timpul t oo pentru un efort de ~ o .,., N

compresiune tJc constant în timp poate fi calculată cu relaţia:

o
u
N N N
00
N
N
N•
-
"l O\
N•
~
o
N
u
o
M
o
N•

B,,(oo,t0 ) = rp(oo,t0 )(a-jE, 0 ) (2.14) o

.,., o

-.,., - -°'· -"'·

~ N

unde: rp(oo,to) este coeficientul final de curgere lentă, stabilit cu procedeul din figura 2.1;
Eco - modulul de elasticitate tangent la timpul t0 ;
\O

u
\O o
N
7
N N•
-u
~
\O
O\
N
-°'·
.,.,
Simbolurile utilizate în figura 2.1 sunt:
to - vârsta betonului în zile la încărcare;
-- - -.,., '°·- --
~
N N o
N
o
N•
--
~
N
t--
N
-
00

ho= 2Aclu - dimensiunea nominală; u u

Ac - aria secţiunii transversale de beton; <l.) <l.)
~ ~ ~ ~ ~
'O i::: 'O i::: o o ~
o o o
u - perimetrul părţii care este expusă la uscare; o .,, ""o ~ ~
c
~
~
o
~

E o:l o

S, N, R - ciment cu întărire lentă, normală, respectiv rapidă.

"'
U> ~
<,.'.:',.,,-" " ,§
<,.'.:', <,.'.:',
o
.g
o-;;·
"'
U>

-"' .n
~
~ p.,
2 *~ *Of * *Of,
~ ~
~
~
N
i:!
*Of *"
~ ~
~
"'
-
u
<l.)
.n <,.'.:', <,.'.:', <,.'.:',
u "
" "' l:l ~

"'
u

36
 a) in interior to &cd (t) =
(t - t,). kh ·&cd.O
fld,
RH=50% I - (2.17)
2 s uude: /3 (t-ts )=
~
t-t. a
(2.18)
(t -t, )-0,04..jhf(mm)
t - vârsta betonului în momentul .d , .
t - vârsta betonului ( ·1 ) 1 , consi erat m zile,
JO ' zi e a mceputul contracţiei la uscare (sau a umflării).
20 - - - - - - - - - - - - Tabelul 2.3 Valorile coefi . .
30
1c1entu1m kh
50 ho k1i
100 1,00
100 200 0,85
7.0 6.0 5.0 4.0 3.0 2.0 I.O O 100 300 500 700 900 ! 100 1300 1500
300 0,75
<p( =,to) ho( mm) >500 0,70

Notă: - puuctul de intersecţie al liniilor 4 şi 5 poate fi Tabel 2.4 Valorile nominale ale contracf . .b .
1e1 11 ere la uscare a betonulm & cd, O
(i) şi deasupra punctului 1;
fck!Jck,cub Cca o (în %0)
- pentru to > 100 este suficient de exact să se
--,,.,---
"~
(MPa) Umiditatea relativă (în%)
-
considere to = 100 (şi să se utilizeze linia 20 40
20/25 0,64 60 80 90 100
tangentă). 0,60
(3)
40/50 0,51 0,50 0,31 0,17 o
0,48
L __ _ _ 'I( 60175 0,41 0,40 0,25 0,14 o
0,38 0,32 0,20 0,11 o
80/95 0,33 0,31 0,26 0,16 0,09 o
90/105 0,30 0,28 0,23 0,15 0,05 o
Deformatia de contractie end 0

ogena (t - m zile) se stabileşte cu relaţia:

,

2 ~- ------- ' ·
(t) = fla, (t) · &ca,w
~:::-......,;...
3 5 ca
5 _ _ _ _ _ __jC20/25
(2.19)
în care: fla, (t) =1- exp(o,2 10.5)
""-- C25/30 (2.20)

'---~!!!iiiil~~~!---~c3~om
J
10
C35/45 &ca,w = 2,5(J;k -1 O)· lQ-6
C45/55C40/50 (2.21).
C55/67 CS0/60
20 L_---- C60/75
30 C?_O/S~_ CB0/95 2.1.4 Diagrama efort-deformaţie
C90/105
50 -
Diagrama efort-deformaţie a betonul . . . . .
durată este descrisă prin expresia:
0

JOQL__ __ ~ Ul sohc1tat la un efort de compres1uue axial de scurta

6.0 5.0 4.0 3.0 2.0 I.O o 100 300 500 700 900 1100 1300 1500
<p( =,to) ho( mm) uc k77- r/
Figura 2.1 Metodă pentru determinarea coeficientului q;(oo,t0) Ic,., 1 + (k - 2 )TJ (2.22)
pentru beton în condiţii normale de mediu.
şi este reprezentată în figura 2.2.
Atuuci când efortul de compresiune în beton la vârsta t0 depăşeşte valoarea 0,45 /ck(to) se va Mai sus s-au notat:
utiliza un coeficient nominal neliniar de curgere lentă obţifiut cu relaţia: k = 1,05 ·E,,., ·l&c1I/J cm

<Pk (oo, t0 ) = tp(oo, t0 )exp[l,5(ku - 0,45)] (2.15) 1J = 8 c/ 8 c1

unde: ku = uj fc,.,(to) &c1 - cu valorile din tabelul 2.2.

ac este efortul de compresiune; Pentru dimensionarea sectiunilor .. .

din figura 2.3, descrisă prin relatiile·
o •

transversale se poate ut1hza diagrama parabola-dreptunghi

fem(to) - rezistenţa medie la compresiune în momentul încărcării.
Deformaţia totală de contracţie a betonului (i:cs) rezultă prin însumarea
contracţie la uscare (l:cd) şi a deformaţiei de contracţie endogene (l:ca).
Valoarea finală a deformaţiei de contracţie la uscare (&cd, oo) este:
deformaţiei de
uc = fcd[l-(l- ::, )" J~en~ OS &c s l:cz (2.23)

pentru cc2 -<: i;c_Gcu2

<:
0

&cd,w = k„ ·&cd.O (2.16) (2.24)

unde: sunt defo1;11aţiile cu valorile din tabelul 2 .2 .
l:c2, licu2
în care: kh este un coeficient care depinde de dimensiuuea nominală ho şi are valorile din tabelul 2.3; n - exponent dat m acelaşi tabel. '
l:cd,o - deformaţia finală de contracţie la uscare liberă, cu valorile din tabelul 2.4.
Dezvoltarea în timp a deformaţiei din contracţie la uscare urmează relaţia:
38
39

J
 - ---- - --- ---------------------- - ---

hk,c = J;k (1,125 + 2,50 u,j J;k) pentru CJ2 > 0,05fc1c (2.26)
Cic
{ic2,c = :.:,, (Jck,c / hk Y (2.27)
fc1n
(2.28)
Valorile cc2 şi ccu2 se iau din tabelul 2.2.

OA fcm 2.1.6 Betonul cu agregate uşoare

'.ţan a= Ecm
Clasele de rezistenţă ale betonului cu agregate uşoare sunt precedate de simbolul LC.
_a'\ c ,,._
Caracteristicile de rezistenţă ale betonului uşor sunt date în tabelul 2.5 şi sunt notate suplimentar cu
indicele I.
Bel Scul Ec Unele din acestea au valori distincte, iar altele se obţin prin multiplicarea caracteristicilor
Figura 2.2 Diagrama efort-deformaţie pentru analiza structurală neliniară betonului de densitate normală (din tabelul 2.1) cu un coeficient
Se pot utiliza şi alte diagrame CJc - cc simplificate, cum ar fi diagrama biliniară din figura 2.4, 171=0,40+0,60p/2200 (2.29)
cu valorile cc3 şi scu 3 din tabelul 2.2. care depinde de densitatea în stare uscată p corespunzătoare limitei superioare din tabelul 2.6.

Tabelul 2.5 Caracteristicile de rezistenţă ale betonului uşor (MPa)

Cic • Cic

o r--
fck -.-.------------. fck „------------: Clasa "'
~

;::,
co
~
N

~
co
C:' "'
".'
co
".' ""'1:o "'o "'
"' "' "'
"'o r--
co
co

"" ...u"'...l
~ ~ ~ ~ ~ ~

I
, , , I • de
beton
~

u
...l
"'
~

u
...l
N
u
...l
"'
N
u
...l
o
"'
u
...l
"'
"'
u
...l
u
...l
o
"'
u
...l
"'
"'
u
...l
"'
u
...l
o
r--
u
...l
o
co
u
...l

I
fcd . I fcd fick 12 16 20 25 30 35 40 45 50 55 60 70 80
.ftck.cube 13 18 22 28 33 38 44 50 55 60 66 77 88
I
.ficm 17 22 28 33 38 43 48 53 58 63 68 78 88
I I
I fic1m .f,ctm = j~·tm • 1J1

fictk,0,05 J;ctk,0.05 = fctk,0.05 '1J1

o Ec2 Ecu2 -
Ec o Ec3 Ecu3 Ec
.!ictk.0,95 J;ctk,0.95 = fctk,0.95 • 1J1

Figura 2.3 Diagrama parabolă-dreptunghi Figura 2.4 Diagrama biliniară Tabelul 2.6 Clasele de densitate (masă volumică) şi densitatea de calcul corespunzătoare a betonului
pentru betonul comprimat cu agregate uşoare
2.1.5 Betonul confinat Clasa de densitate 1,0 1,2 1,4 1,6 1,8 2,0
Densitate în stare 801- 1001- 1201- 1401- 1601- 1801-
3
uscată p(kg/m ) 1000 1200 1400 1600 1800 2000
Confinarea (fretarea) betonului, prin armarea sa transversală adecvată, conduce la modificarea Beton
relaţiei efort-deformaţie, constând în sporirea rezistenţei şi a deformaţiilor critice, aşa cum rezultă
1050 1250 1450 1650 1850 2050
Densitatea simplu
din figura 2.5 şi este descrisă prin relaţiile: (kg/m3) Beton
1150 1350 1550 1750 1950 2150
armat

cn=fck,c Rezistenţele de calcul la compresiune:

,+ - - - '"".fck,c f,led -- alccJ;ck

f '( 1 "„ 'rck •

-~----------_--_.- - - - - - - - - - f c d , c . =
Yc
a,ctJ;c1k
(2.30)

~'\ j lctd (2.31)

/ \beton• Yc
/-1
/C li neconfinat în care: a 1cc şi a 1c1 sunt coeficienţi
cu valoarea recomandată 0,85;
fic1c, ficik - valorile caracteristice ale rezistenţelor la compresiune, respectiv la întindere, cu
/ '--------
()-------~--- ......
valorile din tabelul 2.5 corespunzătoare fractilului de 5% sau de 95%;
()2
o Ecu Ec2,c Ecu2,c Ec
Yc - coeficientul parţial de siguranţă cu valorile de la punctul 2.1.1.
Figura 2.5 Diagrama efort-deformaţie pentru betonul confinat
Caracteristicile de deformaţie ale betonului uşor sunt date în tabelul 2. 7 şi sunt marcate
J;k,c = /,k(l,O + 5,0u,j J;k) pentru CJ2 < 0,05fc1c (2.25) suplimentar cu indicele 1.
40 41
 Ele se obţin prin multiplicarea caracteristicilor de deformare din tabelul 2.2 cu coeficientul 1/E 2.2 Armături
pentru modulul de elasticitate şi cu coeficientul I/! pentru deformaţii. 2.2.1 Armătura nepretensionată
Coeficientul de dilatare termică depinde în principal de tipul agregatelor utilizate şi variază
între 4 x 10·6 şi 14 x 10·6/K şi se poate lua egal cu 8 x 10·6/K. Armăturile din oţel utilizate la betonul armat (denumite şi armături pasive), se realizează din
bare, sârme (derulate din colaci), plase sudate şi grinzi cu zăbrele bi sau tri - dimensionale realizate
Curgerea lentă se poate evalua multiplicând valoarea deformaţiei corespunzătoare betonului din bare cu profil periodic. Proprietăţile acestor armături trebuie să fie în concordanţă cu ENl 0080
cu densitatea normală (dată de relaţia (2.14)) cu doi factori: 77E = ( / {
200
Jşi şi se referă la:
- limita de curgere (hk sau Jo, 2k), cu fo. 2k s-a notat efortul unitar corespunzător unei deformaţii
112 = 1,3 pentrufick :S LC 16/20, remanente de 0,2%;
- limita de curgere reală maximă (h,max);
1/2 = 1,0 pentrufick:O: LC 20/25.
- rezistenţa de rupere la întindere (}t);
Valoarea finală a deformaţiei de contracţie la uscare poate fi obţinut prin multiplicarea - ductilitatea (euk şif,lfyk);
valorilor din tabelul 2.4 cu factorul: - aptitudinea de îndoire;
- caracteristicile de aderenţă (fJ<aria relativă a nervurilor transversale sau factorul de profil);
1/3 = 1,5 pentrufick:S LC 16/20,
- dimensiunile secţionale şi toleranţele;
1/3 = 1,2 pentru fick ::> LC 20/25. - rezistenta la oboseală;
- sudabilitatea;
Diagrama efort-deformaţie a betonului uşor are alura din figura 2.2, 2.3 sau 2.4 în care - rezistenţa la forfecare a îmbinărilor sudate la plase sudate şi la grinzi cu zăbrele (carcase
valorile ec1şi1'cu1; e,2 şi 1'cu2 respectiv 1'c3 şi 1'cu3 se înlocuiesc cu valorile corespunzătoare 01c1 şi e1cu1; sudate).
1'/c2şi1'/cu2 respectiv 1'/c3 şi 1'/cu3 din tabelul 2.7. Limita de curgere şi rezistenţa de rupere sunt definite ca valori caracteristice a forţei de
curgere respectiv a forţei maxime, divizate prin aria nominală a secţiunei transversale.
Tabelul 2. 7 Caracteristicile de deformaţie ale betonului uşor Diagrama reală u-e pentru armăturile din oţel laminate la cald sau prelucrate la rece, se
Clasele de rezistentă pentru betoanele cu agregate uşoare înlocuieşte în calcul cu o diagramă idealizată biliniară ca în figura 2.6. Pentru proiectarea curentă se
fi" 12 116 120 I 25 130 135 140 I 45 I 50 I 55 60 70 80 poate utiliza oricare din următoarele diagrame de calcul:
(MPa)
- o diagramă cu ramura superioară înclinată, cu alungirea limită Gud şi efortul maxim egal cu
E1c111 (GPa) Elcm = E,m. 77E; 'h = (p/2200 )' kJ;Jy„ sau
kftcm J(Elci · TfE); k = 1, 1 pentru betonul cu adaos de nisip - o diagramă cu ramură superioară orizontală şi fără limitarea deformaţiei.
E:1c1

Etcul
(%0)

(%0)
k = 1,0 pentru toate betoanele cu agregate uşoare
E/ct
a, diagrama
idealizata
2,0 2,2 2,3 2,4 2,5 kfyk :__:.:·:..~
_,_I - - --~,_
f:/c2 (%0)
:kfyk
Efcu2 (%0) 3,5 n1 3,ln1 2,9n1 2,7n1 2,6n1
n 2,0 1,75 1,6 1,45 1,4 __ - - ~kfyk/ys
E:/c3 (%0) 1,75 1,8 1,9 2,0 2,2
fi/cu3 {%(1) 3,5 n1 3,ln1 2,9n1 2,7n1 2,6n1 ~~~~~~~~~~1-

/
diagrama
Diagrama efort-deformaţie pentru betonul confinat din figura 2.5 poate fi utilizată şi în cazul de calcul k=(ft!fy)k
betonului cu agregate uşoare prin sporirea caracteristicilor de rezistenţă şi deformare după cum
urmează:

în care k = 1, 1 pentru betonul cu adaos de nisip;

k = 1,0 pentru betonul cu agregate uşoare fine şi grosiere.
(2.32)
aud cuk -
a
Figura 2.6 Diagrama efort-deformaţie idealizată şi de calcul pentru armătura obişnuită (întinsă şi
5 Ic2,c = 5 1c2 (Jick,c / fick f (2.33) comprimată)

&lcu2 c = [;lcu2 + 0,2 (Y2 / ftck (2.34) Coeficientul parţial de siguranţă Ys are valorile:
unde 1'/c2 şi 1'/cu2 se iau din tabelul 2. 7. Ys = 1,15 pentru situaţii persistente şi tranzitorii de proiectare.
Ys = 1,00 pentru situaţii accidentale.
Valoarea de calcul a alungirii limită (e„J) se stabileşte în funcţie de valoarea caracteristică (Guk)
cu relaţia:
(2.35)
Oţelurile recomandate pentru armături, după EC2, au limita de curgere caracteristică până la
J;,k= 600 MPa.
42 43
 Normele europene restricţionează şi metodele de sudare a acestor armături în funcţie de modul
Este de preferat utilizarea unui singur tip de oţel la o lucrare, mai cu seamă în fabricile de
de încărcare al elementelor structurale şi de natura efortului din bare.
prefabricate, pentru a elimîna posibilitatea greşelilor datorită încurcării mărcilor.
Proprietăţile armăturilor utilizate la realizarea elementelor din beton armat sunt date în tabelul
Valoarea de calcul a modulului de elasticitate E., poate fi luată egală cu 200000 N/mm2 , iar
2.8. În plus oţelurile trebuie să îndeplinească cerinţe referitoare la rezistenţa la oboseală, încercarea valoarea medie a densităţii 7850 kg/m3.
de îndoire/dezdoire, rezistenţa la forfecare, cerinţele minime de aderenţă (/R,min) şi la abateri maxime
de masă.
2.2.2 Armătura pretensionată
Tabelul 2.8 Proprietăţile armăturilor pentru beton annat
Armăturile pretensionate (denumite şi armături active) se realizează din sârme, bare şi
Forma armăturii Bare şi sânne Plase sudate toroane. Ele constituie aşa zisele tendoane pretensionate ale structurilor din beton precomprimat şi
Clasa A B c A B c trebuie să satisfacă cerinţe de rezistenţă, ductilitate, oboseală şi coroziune.
Limita de curgere
caracteristică/yk sau
Tendoanele pretensionate pot fi clasificate în funcţie de:
400 la 600
/o"(MPa) - rezistenţă definită de valoarea limitei de elasticitate convenţionale J,,o, 11c, de raportul f,,Jfi',o, 1k
Valoarea ininimă :>l,15 :>1,15 şi alungirea la sarcina maximă cuk;
:>l,05 :>1,08 :>l,05 :>1,08
k='(f/f,,), <l,35 <l,35 - clasa, indicând comportarea la relaxare;
Deformaţia
- dimensiuni;
caracteristică la forţa :>2,5 ;>5,0 :>7,5 2'.:2,5 2::5,0 :>7,5 - caracteristici de suprafaţă.
n1aximă E:uk (%)
Mai sus s-au notat:
Produsele de oţel, autohton sau import, utilizate ca armături în ţară sunt prezentate în tabelul f,,k - rezistenţa caracteristică la întindere a armăturii pretensionate;
2.9 şi 2.10 cu denumirile lor comerciale. Valorile limitei de curgere şi a rezistenţei de rupere sunt f,,o,11c - efortul unitar corespunzător unei deformaţii remanente de O, I%.
cele minime admise. După litera S urmează valoarea limitei de curgere în N/mm2 . Eurocodul 2 defineşte trei clase de relaxare:
• Clasa I- sârme şi toroane (tendoane pretensionate obişnuite);
Tabelul 2.9 Caracteristicile armăturilor flexibile • Clasa 2 - sârme şi toroane cu relaxare redusă;
Diametrul Limita de curgere Rezistenţa de Denumire
• Clasa 3 - bare laminate la cald şi bare prelucrate.
Marca oţel
nominal (mm) J;, [N/mm2] rnoere J, [N/mm2l con1ercială
Provenienţă Pentru fiecare din aceste clase se prescrie pierderea de tensiune din relaxare (Ll.lTp,-) raportată la
s 255 6„„.12 255 efortul iniţial din precomprimare (lTp;), în funcţie de pierderea de tensiune din relaxare la I OOO ore
s 235 360 OB37
14... „40 235 Co1000), de timp (t în ore) şi de raportul µ=lTpnw/f,,1c, lTpmo fiind efortul în tendon imediat după
s 355 6„„.14 355 tensionare sau transfer.
s 345 16„„.28 345 510 PC 52
s 335 32 ... „40 335 Ro. Fiecare lot de armătură va fi însoţit de un certificat conţinând toate informaţiile necesare
s 420 6„„.12 420 pentru identificare referitor la criteriile de clasificare menţionate mai sus, precum şi informaţii
s 405 14„„.28 405 590 PC 60
suplimentare acolo unde este necesar.
s 395 32 ... „40 395 Cerinţele de rezistenţă şi deformare pentru armăturile pretensionate sunt reflectate prin
s 500 6„„.28 500 550 (525) Bst 500S Ro.,D.,H. diagrama efort-deformaţie, care trebuie să însoţească certificatul eliberat de producător şi din care
S490 10„.„40 490 590 B60,50 H. să rezulte J,,o,11c,f,,k şi Suk·
Ro. -Ro1nânia, D. - Gennania, H. - Ungaria.
Valoarea de calcul a efortului unitar din armătură se stabileşte cu relaţia:
Tabelul 2.1 O Caracteristicile aimăturilor pentru plase sudate fpd = fp0,1k (2.36)
Limita de
r.,
Diarnetml
Marca oţel curgere fj·,k Rezistenţa de Denumire
Provenienţă
în care coeficientul parţial de siguranţă Ys are aceleaşi valori ca şi pentru armătura nepretensionată
nominal (mm) rupere j; [N/rnm2] comercială
[N/mm2] (vezi pct. 2.2.1).
s 490 3„ .. .4 490 590 (60b) Pentru proiectarea secţiunilor se poate adopta una din următoarele ipoteze:
S440 4,5„„.7,1 440 540 (550) STNB
s 390 8„„.10
Ro. - diagrama idealizată biliniară notată cu A în figura 2. 7, se poate înlocui cu o diagramă de
390 490 (500)
s 500 3„ ... 10 500 550 (525)
calcul (notată cu B) având ramura superioară înclinată şi deformaţia limită cuJ = 0,9s0 k, sau
Bst 500M Ro.,D.,H.
S460 6, 8, 10 460 510 SPPB
în lipsa unor valori mai exacte cud = 0,02 şif,,o,!kl f,,k= 0,9.
Ro.
- diagrama biliniară idealizată A se poate înlocui cu o diagramă de calcul B având ramura
În general utilizarea oţelului OB 37 nu este economică, iar împreună cu oţelul PC52 nu se superioară orizontală şi fără limitarea deformaţiei.
încadrează între limitele de curgere prescrisă în tabelul 2.8. Cerinţele de ductilitate şi de oboseală ale armăturii pretensionate sunt specificate în EN
În cazul oţelurilor europene proiectantul poate să precizeze pe planşele de execuţie S500, 10138. Ductilitatea adecvată se consideră satisfăcută dacă tendoanele pretensionate ating raportul
S345 etc. sau denumirea comercială a oţelului (de exemplu Bst 500S sau B50,60 etc.). fµo,ik I J;,k prescris de norme. Valoarea recomandată este fµo,ik/ fpk = 0,9.
Oţelul OB37 şi PC52 se consideră având clasa de ductilitate C, iar la oţelul S500 se va indica Valoarea de calcul a modulului de elasticitate (Ep) poate fi luat egal cu 205 GPa pentru sârme
obligatoriu şi clasa de ductilitate. şi bare. Valoarea reală poate varia între 195 şi 210 GPa, în funcţie de procesul de fabricaţie. În cazul
toroanelor modulul de elasticitate variază între 185 şi 205 GPa şi se poate lua egal cu 195 GPa.

44
45
 Densitatea medie a tendoanelor pretensionate poate fi admisă în mod normal la proiectare 2.3.2 Intensităţile caracteristice ale acţiunilor
egală cu 7850 kg/m3 •
cr [Aj diagrama Valoarea reprezentativă principală a acţiunilor este intensitatea caracteristică Fk, fiind
A simplificata
fpk specificată ca:
- valoarea medie, minimă sau maximă, sau ca valoare nominală (care nu corespunde unei
fpO.lk distribuţii statistice);
- valoarea impusă în documentaţia proiectului, corespunzând principiilor din EN 1991.
fp<l=fpO.Jk/ys
.:IBJ diagrama
. I/ Valoarea caracteristică a unei acţiuni permanente poate fi: G" atunci când variabilitatea
: de calcul
intensităţii este mică, sau G1c,;nf respectiv Gk,sup atunci când variabilitatea este semnificativă.
La determinarea valorii reprezentative a precomprimării (P1c) se va ţine seama de variaţiile
posibile ale forţei prin definirea a două valori caracteristice, superioară şi inferioară, la starea limită
·~

Sud Euk E de serviciu:

Figura 2.7 Diagrama efort-deformaţie idealizată şi de calcul pentru armătura pretensionată pk ,sup = rsuppm (2.37)

Produsele de oţel sub formă de toroane TBP (703 ... 5) sau sârme o3 ... 7mm şi fascicule de
Pk,inf = ~nfpm (2.38)
sârme utilizate în ţară se prezintă în tabelul 2.11. Faţă de oţelurile obişnuite la cele pentru Valorile recomandate pentru rsup şi r;nf sunt următoarele:
precomprimate după litera S urmează rezistenţa la rupere minimă. - pentru armături preîntinse şi armături neaderente rsup=l,05 şi r;nF0,95;
Tabelul 2.11 Caracteristicile oţelurilor pentru precomprimare - pentru armături postîntinse cu armături aderente rsup= 1, 1O şi r;nF0,90;
- când se iau măsuri corespunzătoare pentru determinarea exactă a forţei de precomprimare
Rezistenţa la curgere Rezistenţa de
Marca oţel (de exemplu măsurători directe) rsup=r;m= 1,00.
J; olk [Nlmm 2 ] rupere j,,, [N/mm2]
s 1660 1494 1660
Valoarea medie a forţei de precomprimare Pm(t) se obţine din anexa VII.
s 1770 1593 1770 În starea limită ultimă se va utiliza o valoare medie P m(t).
s 1860 1679 1860 Valoarea caracteristică a unei acţiuni variabile Qk poate fi:
- o valoare superioară cu o anumită probabilitate de a nu fi depăşită sau una inferioară cu o
Toroanele produse în ţară sau aduse din UE. sunt trecute în tabelul 2.12.
anumită probabilitate de a fi atinsă, pe anumite perioade de referinţă.
Tabelul 2.12 Caracteristicile toroanelor ;: o valoare nominală în cazurile când o distribuţie statistică nu este cunoscută.
Diametrul In cazul acţiunilor variabile se mai au în vedere următoarele valori reprezentative:
Ţară de
Toron nominal AP (mm2 ) Oţel - valoarea de combinaţie lf/0Q1" folosită la verificările la stările limită ultime şi stările limită
provenienţă
(mm) ireversibile de serviciu;
TBP9
9,2 50 s 1770 Ro.
- valoarea frecventă lf/1Qk, folosită la verificările la stările limită ultime când sunt implicate şi
9,5 55 s 1770 D.,H.
acţiunile accidentale şi la verificările la stările limită reversibile de serviciu.
12,2 90 s 1660 Ro.
TBP12 12,5 95 s 1770 În cazul construcţiilor civile şi industriale valoarea frecventă se consideră acea valoare pe care
D.,H
12,9 100 s 1770 acţiunea o depăşeşte în 0,01 din timpul de referinţă; în cazul podurilor valoarea frecventă se
TBP15
15,2 140 s 1860 D.
consideră acţiunea revenită la o săptămână.
15,7 150 s 1770 - valoarea cvasipermanentă l/f2Qk, folosită pentru evaluarea efectelor de lungă durată,
precum şi în cazul verificărilor specificate la valoarea frecventă. Cu această valoare se
2.3 Actiuni în constructii
' ' lucrează şi în cazul acţiunilor dependente de timp.
2.3.1 Clasificarea acţiunilor
În cazul construcţiilor civile şi industriale valoarea cvasipermanentă se consideră acea valoare
Acţiunile (F) se clasifică în primul rând după variaţia lor în timp: pe care acţiunea o depăşeşte în 0,5 din timpul de referinţă; pentru acţiunea vântului sau a
- acţiuni permanente ( G), ca de exemplu greutatea proprie a structurilor, a utilajelor fixe; a convoaielor mobile (la poduri) valoarea cvasipermanentă este nulă (lf/2 =O).
căii la poduri sau contracţia betonului şi deformaţia inegală a reazemelor, etc;
2.3.3 Intensităţile de calcul ale acţiunilor
- acţiuni variabile (Q), ca de exemplu încărcările utile ale planşeelor, grinzilor, acoperişurilor
sau încărcările din zăpadă, vânt şi variaţia temperaturii etc;
Intensitatea de calcul Fd a unei acţiuni Feste:
- acţiuni accidentale (A), ca de exemplu explozii, incendii, impactul de la vehicule sau
mişcări seismice (AE). Fd = Y1F,,p (2.39)
Încărcările provenite din acţiunea lichidelor, în funcţie de variaţia presiunii în timp, pot fi
considerate acţiuni permanente şi/sau variabile.
în care: F,.,P ='I'· F, este valoarea reprezentativă a acţiunii;
Acţiunile se mai pot clasifica şi după următoarele criterii: r1 coeficientul parţial al acţiunii, care ţine cont de posibilitatea abaterilor defavorabile ale
- origine (acţiuni directe sau indirecte); acţiunii de la valoarea reprezentativă;
- poziţia în spaţiu (fixă sau mobilă); 'I' o valoare dintre 1,0 sau ljlo şi '1'1 sau 'Jf2 (tab. 2.13).
- natura şi/sau răspunsul structurii (statice sau dinamice).
46 47
 Conform relaţiei 1.12 la detenninarea valorii de calcul al efortului secţional Ed valoarea de - Combinaţiile accidentale se pot obţine cu relaţia:
calcul a acţiunilor se obţine cu relaţia:
't' 2,1 )Qk,l "+"""'
'\'G
L.J k.J."+"P"+"Ad "+"(11r1,1 sau11r 'f' L...J I 2,1.Qk,1. (2.44)
(2.40) )LI i>l

în care: r," este coeficientul parţial al acţiunîi, care ţine cont de incertitudinile ale modelelor de Alegerea între lf/J,IQk.1 şi lf/2,1Qk.1 se face în funcţie de caracteristica situaţiei de proiectare
accidentală (impact, incendiu respectiv situaţia după un eveniment excepţional).
calcul adoptate sau în unele cazuri chiar la modelarea acţiunilor.
În general combinaţia accidentală conţine o singură acţiune excepţională A (incendiu
explozive sau impact) sau se referă la o situaţie după un eveniment excepţional când A = O.
Tabelul 2.13 Valorile recomandate pentru coeficienţii 1f1 la clădiri Precomprimarea este destinată, în majoritatea situaţiilor, să aibă efecte favorabile; de aceea,
Actiuni 'Fo 'F1 'F, pentru verificările în starea limită ultimă se utilizează coeficientul yp,fav= 1,0. Această valoare poate
Incărcările utile (EN 1991-1-1) fi utilizată şi în verificările la oboseală.
Locuinţe şi birouri: 0,7 0,5 0,3 Pentru verificări la starea limită de stabilitate, în prezenţa precomprimării exterioare, dacă o
Săli de adunare şi &'Patii comerciale: 0,7 0,7 0,6 creştere a valorii precomprimării poate fi defavorabilă se utilizează coeficientul parţial yp,nefav=l,3.
Depozite: 1,0 0,9 0,8
Circulaţîa vehiculelor, vehicole::; 30k:N: 0,7
Pentru verificări ale efectelor locale se va utiliza coeficientul Yp,nefav=l,2. Valoarea medie a
0,7 0,6
30 kN < vehicol :S 160 k:N: 0,7 05 0,3 forţei de precomprimare P m se obţine din anexa VII.
Acoperişuri: o o o - Combinaţia în situaţie de proiectare seismică se obţine cu relaţia:
Încărcări din zăpadă (EN 1991-1-3)
Pentru amplasamente situate la altitudini H > I OOO ~G
L.J k,J."+"P"+"A.Ed "+"'°'"f
L.J I 2,1.Q.
k,1
(2.45)
peste nivelul mării 0,7 0,5 0,2 j:O:I i>I

Pentru amplasamente situate la altitudini H :S I OOO

La combinatiile
, de mai sus valorile de calcul ale actiunilor
, în starea limită ultimă sunt trecute
peste nivelul mării 0,5 0,2 o
Încărcări din vânt (EN 1991-1-4) 0,6 0,2 o în tabelul 2.15.
Acţiuni din variatii de temperaturi (EN 1991-1-5) 0,6 0,5 o
Tabelul 2.15 Valorile de calcul ale acţiunilor în starea limită ultimă
Valoarea coeficienţilor parţiali ai acţiunilor y F sunt prezentaţi în tabelul 2.14. Acţiuni variabile care nu
Pentru acţiunile accidentale, valoarea da calcul Âd trebuie să fie specificată în fiecare proiect, Acţiuni permanente
sunt dominante dar
acţionează în acelaşi
iar pentru acţiunea seismică, valoarea de calcul ÂEd trebuie stabilită pe baza valorii caracteristice ÂEK Acţiuni
timp
sau se prescrie pentru fiecare construcţie pe baza răspunsului dinamic al structurii, ţinând cont de Combinaţie Relaţia variabile
Acţiunea
specificaţiile cuprinse în EN 1998. dominante
principală Restul
Favorabil Defavorabil
(dacă acţiunilor
Tabelul 2.14 Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă există)
(2.41) YGi.sun, Gki.suo Yc;.inf, (]in mr 1h't0kt - 'Vn i l/lo il)k i
Actiuni permanente Acţiuni Fundamen-
Starea limită
temporare tală
(2.42) Vc; sun, G/dsun YGiinf, Gki.inf - '\ln l Ula 1Qk1 VnillfoiOki
ultimă YGj,sup YGJ,inf (2.43) Yc· su•" Gk· sun Yc; inf, G1n inf Vn10kl - Yo.i l/loiQki
Yn1sauyni
!Jl1,1sau lf/2,2
EQU 1,1 0,9 1,5 Accidentală (2.44) Gkj,sup Gkj,inf Ad 'I'2,;Qk,i
Qkl
STR 1,35 I, I 1,5
GEO Seismică (2.45) GĂ-isun Gk„inr ÂEd - !fl21Qki
1,0 1,0 1,35

2.3.4 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită ultime (fără oboseală) 2.3.5 Combinaţia acţiunilor pentru stările limită de serviciu

- Combinaţiile fundamentale se constituie pentru 'situaţiile de proiectare persistente ş1 Pentru verificările la aceste stări limită se definesc următoarele trei situaţii:
tranzitorii în baza relaţiei: - Combinaţii caracteristice pentru stările limită ireversibile de serviciu, conform relaţiei:

,L.,YG,j Gk.j "+n rp P"+"rQ,l Qk,l "+"""""'

'\' ,L.,YQ,;lf/o,; Qk,; (2.41) '\'o
L.J k,jn+"P"+"Qk,1 "+""lf/
L.J 0,1.Qk,1. (2.46)
f~_l i>l j;"'.l i>l

sau ca alternativă la stările limită STR şi GEO cea mai defavorabilă situaţie dintre următoarele două - Combinaţii frecvente pentru stările limită reversibile de serviciu, conform relaţiei:
expresii:
~ Qk,1 "+"'"'
'\'o
L..J ."+"P"+"lf/1,1 Qk,1 "+""lf/
L...J 2,1.Q. (2.47)
,L.,YG,j Gk.j "+" r p11+" r
p Q,11f/o,1 ,L.,YQ,;lf/o,; Qk,; (2.42) }2':1
k,j k,1
i>l
;;::;1 i>i
Combinaţii cvasipermanente pentru efectele de durată şi aspectul structurii (fisurarea şi
,L.,'o;YG,J Gk,j "+"YP P"+" YQ,1 Qk,1 "+""
'\';: ,L.,YQjlf/o,;Qkj (2.43)
j?l î>l deformaţiile), conform relaţiei:
unde ,;: = 0,85 coeficient de reducere în cazul în care încărcarea permanentă acţionează în sens '\'
~ kJ
G ."+" P"+"" llF .Q .
L.ir2~ k~
(2.48)
defavorabil cu valoarea recomandată. j<::l i>l

48 49
 -- -

Dacă EN 1991-EN 1999 nu dispune altfel, în cadrul stării limită de serviciu coeficienţii parţiali
YF vor avea valoarea 1,0 (tabelul 2.16). 3. PROIECTAREA ELEMENTELOR ÎN STAREA LIMITĂ
ULTIMĂ
Tabelul 2.16 Valorile de calcul ale acţiunilor utilizate în combinaţii
Actiuni nermanent, Gd Actiuni variabile, Qa
Combinaţii
Defavorabile Favorabile Dominante Altele 3.1 Încovoierea cu sau fără forţă axială
Caracteristice Gkj,sup GkJ,tnr Qk.I !/fo,;Qk,i 3.1.1 Ipoteze de calcul
Frecvente Gkj,sup GkJ,inr 'f/1.1Qk.l !/12,;Qk,i
Cvasipermanente Gk;SU" Glriinf w21Qkl !/f2iQki
Analiza unei secţiuni transversale în vederea determinării rezistenţei ultime a e1 necesită
adoptarea următoarelor ipoteze simplificatoare:
- secţiunile rămân plane după deformare;
- deformaţia specifică a armăturii aderente, la întindere ori la compresiune, este aceeaşi cu a
betonului înconjurător;
- rezistenţa la întindere a betonului se neglijează;
- eforturile din betonul comprimat se deduc din diagrama de calcul efort-deformaţie din
figura 2.3 sau 2.4;
- eforturile din armătura obişnuită sau pretensionată se obţin din diagrama prezentată în
figura 2.6 sau 2.7;
- deformaţia specifică a betonului din secţiunile transversale supuse la compresiune
aproximativ centrică (e/h < 0,1) se limitează la Bc2= 2%o pentru betoane cufck"S 50 N/mm2 ,
iar pentru valori mai mari conform tabelului 2.2;
- pentru secţiunile transversale care nu sunt în întregime comprimate, deformaţia limită la
compresiune se ia Bcu2 = 3,5%o pentru betoane cu /ck -S 50 N/mm2 , iar pentru restul cazurilor
conform tabelului 2.2;
- pentru .cazuri intermediare, deformaţia specifică la compresiune se obţine presupunând că
secţiunea se roteşte în jurul pivotului C (fig. 3.1).

d
h

• -- -- --~i:!.°L---.......;,
• • •
E.,e~-----,­ -------,-------- ? --------,--- ~ E.
E., E, o e<0(e") E~(E.„)
Figura 3.1 Distribuţiile posibile de deformaţii în secţiunea transversală

Dacă se va utiliza diagrama efort-deformaţie din figura 2.4, cele de mai sus rămân valabile,
înlocuind oc2 CU Bc3, respectiv ocu2 CU ocu3·
Deformaţia specifică totală a armăturii pretensionate în starea limită ultimă este:
&p = &p(o) + A&p

în care: &p(o) este deformaţia specifică din precomprimare;

A& P - deformaţia specifică adiţională (creşterea deformaţiei specifice a armăturii
pretensionate Âp din momentul decompresiunii betonului în fibra adiacentă până în
momentul atingerii scurtării limită a betonului în zona comprimată &," 2 ).
Deformaţia specifică pentru armăturile obişnuite şi cele pretensionate se limitează la valoarea
oua conform paragrafelor 2.2.1 respectiv 2.2.2.
Distribuţia eforturilor unitare pe înălţimea zonei comprimate de beton rezultă de formă
parabolică dreptunghiulară dacă se utilizează diagrama ac-oe din figura 2.3. Având în vedere
mecanismul destul de laborios de calcul, există posibilitatea ca pornind de la diagrama specificată
ac-Bc din figura 2.4, să se folosească o diagramă dreptunghiulară pentru distribuţia eforturilor unitare
de comprsesiune în beton, conform figurii 3 .2.
50 51
 rf1,

-c
~
~

"!
"'
~
~

"'
,...,
~
~

'1:
,...,
'-'
~

"'
,...,
~
~
\O
,...,
~
~
<--
"'
~
~

~
00
,...,

.A,
-------
~
F,
N+ ~

"" ""N kl"

A
kl"

-=
~
Figura 3 .2 Distribuţia deformaţiilor şi a eforturilor în secţiunea transversală
* ""'c>"' 0 ,,,, -,,N/"" ,,,,
<n
I ~

Factorul  din figura 3.2 defineşte înălţimea efectivă de calcul Xc a zonei comprimate de beton u b"
b~
,, =
,,,, '------'
I
""
I

~-
~
Ol I
şi se stabileşte astfel: u = ~- "'a ""NI
,1, = 0,8 pentru fck :S C50/ 60;
<l) +
""~' + "'a
·-·-"" b~ li li 0
,1,=0,8
400
fck -50
pentru f,k > C50/60, -"'
~-

O)
P:::
~-
I
N

'"li'
~
....:;'
N
""'§_
~

R
I
kl"
~
kl"
""NI
b~
N

""<:"
+
~

J
~
~
~'
""<:~
+
iar coeficientul 17 de reducere a rezistenţei betonului ţine cont de efectele de lungă durată şi efectele ""~' ~ fi 0 R
-5 R
'
<n
c>
> ""<:"
M
~ ----;:; M
I
nefavorabile rezultând din modul de aplicare a încărcării şi se determină după cum urmează: s: 1+ "" "'"li "-OE
=
~

+
""'"" J
;::-'
li
17=1,0 pentru fc, :S C50/ 60; ~
I
'
~~ '-;:; ""I
kl" kl"N
Jli !::'-
kl"
~ "'""''
~
f -50 li
'"li' ~
1J =1,0 ';oo pentru fc" > C50! 60. '
~~
li b"
,, "'li" e;,"
li li li

~ "
~ ""<:"
+ b"
N

b" ~
~
" ::i: §
~~
Dacă
zona comprimată descreşte în direcţia fibrei extreme comprimate, valoarea 17 /cd se +I
"'"
reduce cu 10%. li

~
i1:!
.§ ""
- "" ,} Ol·~'"'
·--·-
<l)
3.1.2 Relaţii de calcul ~

u
·ş J ~
>
o<.) li /\
Determinarea momentului încovoietor capabil se face utilizând cele două ecuaţii de echilibru o
,.s
f:l
"' k]
+ '"'t:'o R

"'' "'
M
(/] <.)
~
static precum şi relaţiile dintre deformaţiile specifice, relaţii ce rezultă din ipoteza secţiunilor plane. li
li
De asemenea, atunci când este necesar, se folosesc curbele caracteristice ale celor două materiale '"'
pentru a stabili efortul unitar în funcţie de deformaţia specifică.
În tabelul 3.1 sunt date schemele şi relaţiile de calcul pentru secţiunile de formă
dreptunghiulară solicitate la încovoiere cu sau fără forţe axiale.
Calculul secţiunilor de formă T se face după schemele şi relaţiile de calcul din tabelul 3.2.
-i=~

În cazul solicitării la întindere cu mică excentricitate (eo =M&1f Ned< h/2-d1) nu se contează pe E
participarea betonului la preluarea eforturilor. Relaţiile de calcul în acest caz sunt: fr
{J
NEd =(Ad+ A,,)fyt (3.13)
M Ed,1 = MEd -NEd. Y.<1 =-A,,. f.,.d(d -d,) (3.14) -·=- --=
....
o
<=l

MEa, 2 = MEd + NEd · (d - Y.<1 -d,)= A, 2 • f.,.a(d -d 2 ) (3.15) ·- "'

~-
u
u
u

-= ""s
<l)
O)
în care MedsJ şi
Meds2 reprezintă momentele de încovoiere în• raport cu centrele de greutate ale "'
armăturilor Âs1 respectiv Âsl·
.El
u <l)
La solicitarea de întindere centrică, capacitatea portantă a secţiunii are valoarea: Ol
<.)
-Ol
u
(/]
NEd =A,. fyd (3.16)
în care A, este aria totală de armătură dispusă simetric în secţiune. ~ O)

Atunci când momentul încovoietor este însoţit de o forţă axială de compresiune, valoarea
momentului încovoietor de calcul, obţinut din analiza statică va fi egală cu cel puţin eoNea în care
·- o,

1"'
eo = h I 30 :=:: 20mm.
Calculul secţiunilor solicitate la încovoiere se face cu relaţiile prezentate mai sus, în care se
"-P:::,...,
consideră Ned =O.
Starea limită ultimă indusă de deformarea structurală (flambajul) se referă la structuri sau la
elemente flexibile, solicitate îndeosebi la compresiune, a căror capacitate portantă este influenţată în
--.g=
E-<
O)

mod semnificativ de deformaţiile lor.

52
 Proiectarea la stabilitate structurală ţinând seama de efectele de ordinul doi trebuie să ofere
siguranţa că, pentru cele mai defavorabile combinaţii de acţiuni în starea limită ultimă, nu se
,....__
°'
M
~
,....__

-
o
M
~
- -
,....__

M
~
,....__
N

M
~
produce pierderea echilibrului static (local sau al structurii în ansamblu), sau rezistenţa secţiunilor
transversale individuale solicitate la încovoiere şi forţe longitudinale nu este depăşită.
Comportarea structurală trebuie să fie verificată în orice direcţie în care ruperea datorită
efectelor de ordinul doi poate apărea.
Posibilele incertitudini referitoare la rigiditatea conexiunilor trebuie luate şi ele în considerare.
Aspecte ale analizei efectelor de ordinul II sub încărcări axiale sunt prezentate în anexa N.
+
3.1.3 Dimensionarea grinzilor
3.1.3.1 Secţiuni dreptunghiulare

Conform relaţiei din tabelul 3.1 şi a figurii 2.6, pentru oţelul S500 se obţine Qim, apoi utilizând
relaţia(3.6) se pot calcula valorile coeficientului µ!im în funcţie de clasa betonului (tabelul 3.3).

Tabelul 3.3 Valorile coeficienţilor Siim şi µ1im în funcţie de clasa betonului pentru oţel S500

~
c
Â
n S C50/60

0,8000
C55/65

0,7875
C60/75

0,7750
C70/85

0,7500
C80/95

0,7250
C90/105

0,7000
~ :~ n 1,0000 0,9750 0,9500 0,9000 0,8500 0,8000
I
li ·~
(Jim 0,617 0,588 0,572 0,554 0,545 0,545
"'
~ 0,372 0,347 0,328 0,296
µJim 0,269 0,247
S"o
(.)
..... Pentru betonul uşor având clasa LC S 50/55 şi oţel S500 valorile Siim şi µHm sunt trecute în
o tabelul 3 .4 pentru diferite clase de densitate.
·~
~

-.s
<.)
(.)
.....
Tabelul 3.4 Valorile coeficienţilor Siim şi µ1im pentru oţel S500 şi beton uşor LC S 50155

p <800 < 1000 < 1200 < 1400 '.01600 s 1800 '.02000
"'
·~

·~· (1m.
-~ 0,4988 0,5199 0,5393 0,5572 0,5738 0,5892 0,6030
'rj
µlim
.s 0,319 0,329 0,338 0,346 0,354 0,360 0,366
(s
<.)
'rj Utilizarea oţelurilor PC52 şi OB37 Ia betoane cu clase superioare nu este rentabilă, din acest
f-<
::::
;:! motiv se prezintă valorile Slim şi µum pentru betoane până la clasa C50/60:
..... o.
o "'
<.) OB37 ţlim = 0,769; µ!im= 0,425
] ;:;
.....
o(.) PC52 ţlim = 0,700; µJim= 0,403
·~
~·
(.)
<.)

"'
-"'
(.)

(.)
"'
M
~
;;i PC60 ţlim = 0,665; µlim = 0,390
)64,5 ... 7,1 ţlim = 0,647; µlim = 0,383
~
El;:! <.) STNB
i
'rj
(.)
"'
Ei
<.)
o. Valoarea relativă a momentului încovoietor MEds se obţine cu relaţia:
'~"
(.) <.)
..::::
(.)
<Zl
/- - - - ?- ·~
i;... .....
o
·~
<.)
µ
MEd.<
bd 2f,cd
(3.17)
§'
-~
<.)
o. "'
·~
·~
Armarea simplă se foloseşte dacă µS µum. aria de armătură calculându-se cu relaţia de mai jos:
~·

"' A =w·b·dhd ±NEd (3.18)

"
IZ
"'!
<.)

"' ' fyd fyd

-.s"'
·~

--
•.ţ:j,
M în care: OJ=·77·ţ (3.19)
; :!
<.)
~ Coeficienţii ţ şi OJ se determină în funcţie de µ din tabelul 3 .5 a pentru betoane S C60/7 5 şi
.n 3.5b pentru betoane> C60175 indiferent de marca oţelului .
"'
f-< *

55
Tabelul 3.5a Coeficienţii pentru calculul secţiunii dreptunghiulare simplu armate supuse la µ <C50/60 <C55!65 <C60/75
încovoiere cu/rară forţa axială, pentru beton :S C50/60 ( Q) L's1[%0] ( Q) c<J[%o] ( Q) l's1[%0]
0,315 0,4897 0,3917 4 0,5142 0,3950 3 0,5414 0,3986 2
<C50/60 <C55/65 <C60/75 0,320 0,5002 0,4002 3 0,5254 0,4037 3 0,5535 0,4075 2
µ
( Q) es1[%0] ( Q) l's1[%0] ( Q) Cs1[%0] 0,328 0,5169 0,4135 3 0,5432 0,4173 3 0,5725 0,4215 2
0,010 0,0126 0,0101 25 0,0131 0,0101 25 0,0137 0,0101 25 0,330 0,5211 0,4169 3 0,5477 0,4208 3
0,015 0,0189 0,0151 25 0,0197 0,0151 25 0,0205 0,0151 25 0,335 0,5319 0,4255 3 0,5593 0,4297 2
0,020 0,0253 0,0202 25 0,0263 0,0202 25 0,0275 0,0202 25 0,340 0,5429 0,4343 3 0,5710 0,4387 2
0,025 0,0317 0,0253 25 0,0330 0,0253 25 0,0344 0,0253 25 0,345 0,5540 0,4432 3 0,5829 0,4479 2
0,030 0,0381 0,0305 25 0,0397 0,0305 25 0,0414 0,0305 25 . 0,347 0,5585 0,4468 3 0,5878 0,4516 2
0,035 0,0445 0,0356 25 0,0464 0,0357 25 0,0484 0,0357 25 0,350 0,5653 0,4523 3
0,040 0,0510 0,0408 25 0,0532 0,0409 25 0,0555 0,0409 25 0,355 0,5769 0,4615 3
0,045 0,0576 0,0461 25 0,0600 0,0461 25 0,0626 0,0461 25 0,360 0,5886 0,4708 2
0,050 0,0641 0,0513 25 0,0668 0,0514 25 0,0698 0,0514 25 0,365 0,6005 0,4804 2
0,055 0,0708 0,0566 25 0,0737 0,0566 25 0,0770 0,0567 25 0,370 0,6126 0,4901 2
0,060 0,0774 0,0619 25 0,0807 0,0620 25 0,0842 0,0620 25 0,372 0,6175 0,4940 2
0,065 0,0841 0,0673 25 0,0876 0,0673 25 0,0915 0,0674 25
0,070 0,0908 0,0726 25 0,0946 0,0727 25 0,0989 0,0728 25
0,075 0,0976 0,0780 25 0,1017 0,0781 25 0,1062 0,0782 24 Tabelul 3 .5b Coeficienţii pentru calculul secţiunii dreptunghiulare simplu armate supuse la
0,080 0,1044 0,0835 25 0,1088 0,0836 25 0,1137 0,0837 23 încovoiere cu/fără forţa axială, pentru beton > C60/7 5
0,085 0,1112 0,0890 25 0,1159 0,0891 24 0,1211 0,0892 21
0,090 0,1181 0,0945 25 0,1231 0,0946 22 0,1287 0,0947 20 <C70/85 <C80/95 <C90/105
ţl
0,095 0,1250 0,1000 25 0,1303 0,1001 21 0,1362 0,1003 18 ( Q) Cs1[%0] ( Q) l's1[%0] ( w 0,1[%0 J
0,100 0,1320 0,1056 23 0,1376 0,1057 19 0,1438 0,1059 17 0,010 0,0149 0,0101 25 0,0163 0,0101 25 0,0180 0,0101 25
0,105 0,1390 0,1112 22 0,1449 0,1114 18 0,1515 0,1115 16 0,015 0,0224 25 0,0246
0,0151 0,0151 25 0,0270 0,0151 25
0,110 0,1460 0,1168 20 0,1523 0,1170 17 0,1592 0,1172 15 0,020 0,0300 0,0202 25 0,0328 0,0202 25 0,0362 0,0203 25
0,115 0,1531 0,1225 19 0,1597 0,1227 16 0,1670 0,1230 14 0,025 0,0376 0,0254 25 0,0412 0,0254 25 0,0454 0,0254 25
0,120 0,1603 0,1282 18 0,1672 0,1285 15 0,1748 0,1287 14
0,1675 0,1340 0,030 0,0452 0,0305 25 0,0496 0,0305 25 0,0546 0,0306 25
0,125 17 0,1747 0,1342 15 0,1827 0,1345 13
0,130 0,1747 0,1398 17 0,1823 0,1401 14 0,1907 0,1404 0,035 0,0529 0,0357 25 0,0580 0,0358 25 0,0639 0,0358 25
12
0,135 0,1820 0,1456 16 0,1899 0,1459 13 0,1987 0,1463 12 0,040 0,0606 0,0409 25 0,0665 0,0410 25 0,0733 0,0411 25
0,140 0,1893 0,1515 15 0,1976 0,1518 13 0,2067 O, 1522 11 0,045 0,0684 0,0462 25 0,0751 0,0463 25 0,0828 0,0463 25
0,145 0,1967 0,1574 14 0,2053 0,1578 12 0,2148 0,1582 11 0,050 0,0763 0,0515 25 0,0837 0,0516 25 0,0923 0,0517 25
0,150 0,2042 0,1633 14 0,2131 0,1638 11 0,2230 0,1642 10 0,055 0,0841 0,0568 25 0,0923 0,0569 25 0,1018 0,0570 23
0,155 0,2117 0,1693 13 0,2210 0,1698 11 0,2312 0,1703 10 0,060 0,0921 0,0621 25 0,1011 0,0623 23 0,1115 0,0624 21
0,160 0,2192 0,1754 12 0,2289 0,1759 10 0,2396 0,1764 9 0,065 0,1001 0,0675 24 0,1099 0,0677 21 0,1212 0,0679 19
0,165 0,2268 0,1815 12 0,2369 0,1820 IO 0,2479 0,1825 9 0,070 0,1081 0,0730 22 0,1187 0,0731 19 0,1310 0,0734 17
0,170 0,2345 0,1876 11 0,2449 0,1882 10 0,2564 0,1888 8 0,075 0,1162 0,0784 21 0,1276 0,0786 18 0,1409 0,0789 16
0,175 0,2422 0,1938 11 0,2530 0,1944 9 0,2649 0,1950 8 0,080 0,1243 0,0839 19 0,1366 0,0842 16 0,1508 0,0845 15
0,180 0,2500 0,2000 11 0,2612 0,2006 9 0,2735 0,2013 8
0,185 0,2578 0,2063 0,085 0,1325 0,0894 18 0,1456 0,0897 15 0,1608 0,0901 14
10 0,2694 0,2070 8 0,2821 0,2077 7
0,190 0,2657 0,2126 10 0,2777 0,2133 8 0,2908 0,2141 7 0,090 0,1408 0,0950 16 0,1547 0,0953 14 0,1709 0,0957 13
0,195 0,2737 0,2190 9 0,2860 0,2198 8 0,2996 0,2206 7 0,095 0,1491 0,1006 15 0,1639 0,1010 13 0,1811 0,1014 12
0,200 0,2818 0,2254 9 0,2945 0,2263 7 0,3085 0,2272 6 0,100 0,1574 0,1063 14 0,1731 O, 1067 12 0,1914 0,1072 11
0,205 0,2899 0,2319 9 0,3030 0,2328 7 0,3175 0,2338 6 0,105 0,1659 0,1120 14 0,1825 0,1124 12 0,2017 0,1130 10
0,210 0,2980 0,2384 8 0,3116 0,2394 7 0,3266 0,2404 6 0,110 0,1744 0,1177 13 0,1918 0,1182 11 0,2122 0,1188 10
0,215 0,3063 0,2450 8 0,3202 0,2460 7 0,3357 0,2471 6 0,115 0,1829 0,1235 12 0,2013 0,1241 10 0,2227 0,1247 9
0,220 0,3146 0,2517 8 0,3290 0,2528 6 0,3449 0,2539 6 0,120 0,1915 0,1293 11 0,2108 0,1299 IO 0,2333 O, 1307 9
0,225 0,3230 0,2584 7 0,3378 0,2595 6 0,3542 0,2608 5 0,125 0,2002 0,1351 11 0,2205 0,1359 9 0,2441 0,1367 8
0,230 0,3314 0,2652 7 0,3467 0,2664 -, 6 0,3636 0,2677 5 0,130 0,2090 0,1411 10 0,2302 0,1418 9 0,2549 0,1427 8
0,235 0,3400 0,2720 7 0,3557 0,2733 6 0,3731 0,2747 5
0,135 0,2178 0,1470 IO 0,2399 0,1479 8 0,2658 0,1488 7
0,240 0,3486 0,2789 7 0,3648 0,2803 5 0,3827 0,2818 5
0,245 0,3573 0,2859 0,3740 0,140 0,2267 0,1530 9 0,2498 0,1539 8 0,2768 0,1550 7
6 0,2873 5 0,3924 0,2889 4
0,250 0,3661 0,2929 6 0,3833 0,2945 5 0,4023 0,2962 4 0,145 0,2356 0,1591 9 0,2598 0,1601 7 0,2879 0,1613 6
0,255 0,3750 0,3000 6 0,3926 0,3017 5 0,4122 0,3035 4 0,150 0,2447 0,1652 8 0,2698 0,1663 7 0,2992 0,1675 6
0,260 0,3840 0,3072 6 0,4021 0,3089 5 0,4222 0,3109 4 0,155 0,2538 0,1713 8 0,2799 0,1725 7 0,3105 0,1739 6
0,265 0,3930 0,3144 5 0,4117 0,3163 4 0,4324 0,3183 4 0,160 0,2630 0,1775 8 0,2902 0,1788 6 0,3220 0,1803 5
0,270 0,4022 0,3218 5 0,4214 0,3238 4 0,4426 0,3259 4 0,165 0,2722 0,1838 7 0,3005 0,1852 6 0,3336 0,1868 5
0,275 0,4115 0,3292 5 0,4312 0,3313 4 0,4531 0,3336 4 0,170 0,2816 O, 1901 7 0,3109 0,1916 6 0,3453 0,1934 5
0,280 0,4208 0,3367 5 0,4411 0,3389 4 0,4636 0,3413 3 0,175 0,2910 0,1964 7 0,3214 0,1981 5 0,3571 0,2000 5
0,285 0,4303 0,3443 5 0,4511 0,3466 4 0,4743 0,3492 3 0,180 0,3005 0,2029 6 0,3321 0,2046 5 0,3691 0,2067 4
0,290 0,4399 0,3519 4 0,4613 0,3544 4 0,4851 0,3571 3 0,185 0,3101 0,2093 6 0,3428 0,2113 5 0,3812 0,2135 4
0,295 0,4496 0,3597 4 0,4716 0,3623 3 0,4960 0,3652 3
0,295 0,5508 0,3718 2
0,300 0,4594 0,3675 4 0,4820 0,3703 3 0,5071 0,3734 3
0,305 0,4694 0,3755 4 0,4926 0,296 0,5533 0,3735 2
0,3784 3 0,5184 0,3817 3
0,310 0,4794 0,3836 4 0,5033 0,3867 3 0,5298 0,3901 3

56 57
 Armarea dublă este necesară dacăµ> µ 1im, ariile de armătură determinându-se cu relaţiile 3.1,
3.2 şi 3.4 după cum urmează: 3.1.4 Dimensionarea stâlpilor
2 · 3.1.4.1 Secţiuni dreptunghiulare
A _ M Ed' - µlimbd fcd (3.20)
s2 -
cr„(d-d,) În mod curent, stâlpii se armează simetric A,i = A, 2 • Determinarea armăturii totale
I (3.21)
A,1 = - f (J...1Jf,/~1imbd + A,,cr,, ± N Ed) 401 = A,1 + A, 2 = 2A.,1 se face pe baza valorilor:
yd

Dacă s„ > syd se consideră a, 2 = fyd, iar relaţiile (3.20) şi (3.21) se pot pune sub forma:
b~f ~~I
dl
-=-
d, (3.29)
µ= ; V= ;
cd Ued h h
A = µ - µIun bd' hd (3.22)
2
' d-d2 f yd cu ajutorul figurii 3.6, pentru betoane cu clasa :S C50/60

A,1 = OJlimbd hd + A.,2 ± NEd (3.23) A,tot = m,o,bh hd fyd I (3.30).

fyd fyd
Dacă cantitatea totală de armătură se repartizează uniform pe cele patru fete
• Astot /4
se vor utiliza
În relaţia 3.18 şi 3.21 semnul superior corespunde întinderii, iar semnul inferior compresiunii.
tabelele din figura 3.7. Coeficientul w,01 corespunde de asemenea pentru betoane cu clasa '.S C50/60.
Pentru grinzi dreptunghiulare realizate din beton uşor se utilizează relaţiile de mai sus
Stâlpii solicitaţi de o forţă axială NEd şi un moment încovoietor MEd, la care planul de acţiune
înlocuind/cd cuficd (conform punctului 2.1.6).
al momentului încovoietor nu coincide cu planul de simetrie al secţiunii se consideră solicitaţi la
compresiune excentrică oblică.
3.1.3.2 Secţiuni în formă T
Având în vedere că la marea majoritate a structurilor solicitările se obţin cu ajutorul unor
programe de calcul tridimensionale, la stâlpi se obţin momente după axele principale ale secţiunii
Dacă blbw 2: 5, în general axa neutră este în placă x '.S hr, sau dacă este satisfăcută condiţia:
MEdy şi MEdz (fig. 3.8a).
µ= Mîd' bh(
~ 1]-_[_ 1-0,5_[_ h) (3.24)
b,,,d f,, b,,, d d
În această situatie dimensionarea sectiunilor de formă T se face cu relatiile de la sectiunile
dreptunghiulare, înlo~uind lăţimea grinzii c~ lăţimea plăcii. ' '
Dacă axa neutră se află în grindă (x > h1) se determină momentul redus

hf ( b,,,-1
µ, 1 =µ-17d b l-0,5d J( h/J (3.25) 1.60

şi se compară cu valoarea limită din tabelul 3.3.

• dacăµ,1 '.Sµ!im se foloseşte armarea simplă; din tabelul 3.5 se obţin coeficienţii w şi ,;'cu care
se determină aria de armătură:
A, = [{j) + IJ(I - b,,,)
b d
!1.LJbd J;d ± NEd
fyd fyd
(3 .26)

azu1 - •• • l• - •• 0,0035(1-q) 0.80

A

mc respectam mega 1taţ11 &, 1 = q > &yd;

0.60
• dacă µ, 1 2: µ!im este necesară armarea dublă
0.40
µ-µJim -77~ ( :,, -lJ(l-0,5~ Jb d'hd (3.27) 0.20
A...2 d-d 2 w f yd µ
......-LLLLLLLJ I I 1.._

A,1 = [bwdA.qlim + (b - b„ )hf Yffcd + A.'2 ± N Ed (3.28) o 0.05 0.1 o 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50 0.55
fyd fyd
Figura 3.6 a) Diagrame pentru calculul stâlpilor d/h=0,05
În relaţiile de mai sus NEd se consideră cu semnul „-" în cazul compresiunii şi cu „+" în cazul
întinderii.

59
58
 ! V
1.80

1.60

l~
1.40 1.40

1.20 1.20 A.1

' +d1
b
1.00 I,
I ·I As1=As2

0.80

0.60 f---

0.40
0.20 I --+-+-~-+h''---îf-7~1"--cr--V---;-'c-r---t----t--

C--=--Â'~.~1~~::~~'f''"-~~-7"~.L-4"'-"--L.-C =L
20
1 I I ' I I I I I I1I I IL I I I I I .:::.

0. +-7"----:;i:-"'1-J_l_L I li I o 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50
o 0.05 0.1 o 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50 Figura 3.6 d) Diagrame pentru calculul stâlpilor d/h = 0,20
Figura 3.6 b) Diagrame pentru calculul stâlpilor dlh=0,10
!VEd
3.00 C12/15-C50/60
!
1.80 ~ 2.80
d,fh=0.10
--------- ---- -

@ih~-o .15 j

i
1.60.
A.2
t 2.60 I
I<- b -I

:hr: =~Tf
--Oltot ---r- 2.40
d2=d1
2.20 I dh

i=d1
2.00 - "'1 ----~ll
b .
r ·"----1 I

As1=As2
1.80

1.60 -

0.80 [ .
L
0.60 ~
r:::- -

~.o
0.40 ~··-------+-----V--
0.20 f:-
I µ
o 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40 0.45 0.50
Figura 3.6 c) Diagrame pentru calculul stâlpilor d/h = 0,15
o 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90
Figura 3.7 a) Diagrame pentru calculul stâlpilor dilh=0,10
60 61
 Ed
3.00
'Ito.
a) b) c) d)
Mzai
2.80
~ 'I.. - ~

-
[C12/1~-C50/60 ·
d,fh-0.20
1 d1=d1
+
i
d1=d1\

l
d1= d1
î

~
I\ \' I
~\
2.60
~ \\'. -- ~

2.40
1:-\\\k~' I
-~
~ b -..j
Myd
2.20 l\\'-'\10;
[::\-\' \ \ ' - ---
-

I,
-111 h _ _ _i__ '

lfV
« ~
Âs,tot Âs,tot
4
Âs,tot
2
N0::"'s _]Jl
/J _L
h
2.00
'- \ ,'\,\ ..... \
1.80 \ '. \ \'\ \ .\'
-

I
I\\ \"' .\' ~~\\ ~-" \\ \
\ ~ '
- -
I dit d1! d1l
I \ \ \ :-,.~ .\' °' \,
1.60 -
""o '
1.40 I ' ' ' ' " ~'"'I~\ b jl.1, d1,=,d1 Ă d~p1
~~ \ -~ ~.\\li\ -- '
1.20 I'. ' \ . I\ \ \ 1\ Figura 3.8 Compresiune excentrică oblică
i\' \ ,:;;-'I\\ -... \>1 \I\\ l\ \
1.00 N
!'I..
,,~ 1 \'-\~, 11
\ .\i.\' \ . \ 'l\\ "
-- Dacă - µ Ed' atunci pentru modurile de armare din figura 3.8b ŞI 3.8c se
µ Edy > consideră

0.80 '\;\'-\\,\
%";
\\\\' ~
I\\ 1\ \ µ\ = µEdy şi µ, = µEm' altfel µ., =µEd' şi µ, = µEdy.
\ \ ' I \ \ \ I\
\I\\ \ ~

~,_,\11\1\ Pentru modul de armare din figura 3.8d µ 1= µEdy şi µ, = µEdz.

0.60
f I\ i\' lT\11\
...

I I li
0.40 ~- 7 ) \ I I li' -- - Din diagramele prezentate în figura 3 .9 se obţine coeficientul w101 cu care se determină

0.20 , i I li 'J I/ I I
--// '/I/ I I/J//
I I I
!- cantitatea de armătură cu relaţia 3.30.
......: /'/-./;/I//'/ ' I I I
' flE d
o
o 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90 1.001.05
µ1 µ1
~
Figura 3.7 b) Diagrame pentru calculul stâlpilor d 1/h=0,20 a) µ., .,."2.,__o,.so---, 0.40 0.30 0.20 0.10 0.00 0.10 0.20 0.30 0.40 O.SO
/i µ.,

~
În absenţa unei metode detaliate, se acceptă un calcul de dimensionare separat pe cele două
C12/15-C5····0-
d,/h=0.1 o
/60.J
0.50f--+--' 0.50
b,fb=0.1 o
direcţii principale ale secţiunii, aşa cum s-a arătat mai sus după care se verifică secţiunea obţinută la
compresiunea excentrică oblică cu relaţia de mai jos: 0.40

(MEdyjMRdyf" +(MEdz/MRdJa„ '.".l (3.31)

unde: MEc1y şi MEdz sunt momentele încovoietoare de calcul pe cele două direcţii, inclusiv efectele de
ordinul doi;
MRdy şi MRdz sunt momentele încovoietoare capabile pe cele două direcţii, calculate în ipoteza
compresiunii excentrice drepte, sub acţiunea forţei axiale de calcul NEd;
an este coeficientul care se determină din tabelul 3.6 în funcţie de valoarea de calcul a forţei
axiale de compresiune NEd şi de forţa axială capabilă la compresmne centrică
NRd = bhf,d + A,wtfyd '

Tabelul 3.6 Valorile coeficientului a 0

I NE~~Rd 0,1
1,0
0,7
1,5
1,0
2,0
0.30

Dimensionarea armăturilor se poate face şi cu ajutorul diagramelor de interacţiune din figura

0.40--+--+
3.9. Aceste diagrame de interacţiune sunt reprezentate pentru tipurile de armături din figura 3.8: V -1.1
- armături concentrate în colţuri (fig. 3.8b);
0.50 0.50
- armături uniform repartizate pe patru laturi (fig. 3.8c);
- armături repartizate pe două laturi (fig. 3.8d);.
Se calculează coeficienţii f12 0.50 0.40 0.30 0.20 0.10
µ1
0.00
µ1
0.10 0.20 0.30 0.40 0.50

V - NEd ' - MEdy · MEdz

(3.32) Figura 3.9 Diagrame de interacţiune N, My, Mz
d - bhl' ' µEdy - bh2 I' ŞI µEm = b' hi'
fJcd Jcd fJ cd

62 63
 µ1 µ1
3.1.4.2 Secţiuni circulare şi inelare

n
b) µ, 0.50 0.40 0.30 0.20 0.10 0.00 0.10 0.40 0.50
"'iţ 1--r 2/1 _5. -C50/60 I
~ = 4
c\ih=0.10 Armătura rezultată din calcul se distribuie uniform pe perimetrul secţiunii, dispunându-se cel
0.50 ~[----+--+- b/b=0.10
puţin şase bare.
V=- .

0.40 Aria totală de armătură rezultă din relaţia:

Astol = {J)tot
Ac fhd (3.33)
Jyd

- pentru secţiuni circulare coeficientul ro 101 se obţine din figura 3 .1 O în funcţie de d 1/h
2
respectiv µEd
MEd .
ŞlVEa =--
NEd
mcare A =7lh
'
-- (3.34)
A,hJ;d A,J;d ' 4

- pentru secţiuni inelare coeficientul w,0 , se obţine din figura 3.11 pentru rapoartele: !;_ = 0,90
ra
. d,
respectiv ~(--~) = 0,5 în funcţie de coeficienţii µEd şi VEd determinaţi cu relaţiile 3 .34 în care aria
r -r.
a '
de beton se obţine cu relaţia A, = 0,597ra2 = O,l 49h 2 •
0.40 Diagramele sunt valabile pentru betoane cu clasa :S C50/60.
V=ţ-1.1

0.50

y~s
I
µ,
µ, 0.50 0.40
C12/1S-C·5·0··/60 I
d,lh~0.10
Figura 3.9 Diagrame de interacţiune N, My, Mz
2.60 t--'"~'
"-f~"-'---
c) µ, o.so 0.40 0.30 0.20 0.10 0.10 0.20 0.30 0.40 2.401
'"iţii c1_211~-C·s·_0160J
-
2.20
[
d/h-0.10 ·1
0.50 b/b=0.10 _J

0.40 1.80

0.30
1.60

0.60

0.40

0.20

o ~
o 0.1 o 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.65
Figura 3.10 a) Diagrame pentru calculul stâlpilor circulari d/h = 0,10

µ,t:,;; J:::''
~ 0.50 0.40 0.30 0.30 0.40 0.50 1--12

Figura 3.9 Diagrame de interacţiune N, My, Mz

64 65
 3.2 Forţa tăietoare
~;:_-C-50/69
VEd
3.00 l___t1,111-020 3.2.1 Determinarea forţei tăietoare de calcul VEa
2.80
3.2.1.1 Grinzi simplu rezemate sau continue

2.60 Forţa tăietoare de calcul VEJ, se determină, într-o secţiune considerată, din încărcările
2.40 exterioare aplicate şi din precomprimare (armături aderente sau nu).
Ca şi la moment încovoietor verificările se efectuează la valoarea maximă a forţei tăietoare. În
2.20
urma calculului static forţa tăietoare maximă se obţine în axul reazemului.
2.00 În apropierea reazemelor o parte a încărcării poate fi preluată de reazem prin transmiterea
directă, deci, se poate admite o reducere a forţei tăietoare de solicitare (fig. 3.12).
1.80 .

1.60 p
1.40

1.20

1.00

0.80

0.60

0.40
av t

0.20
;d~ +- d ' d
VEd V Ed V Ed
o ._____.µEd
Figura 3.12 Preluarea directă a forţelor uniform distribuite a), b) şi a celor concentrate c) de către
o 0.1 o 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.65 reazeme.
Figura 3.10 b) Diagrame pentru calculul stâlpilor circulari d 1 /h = 0,20 Astfel dacă pe o placă sau grindă acţionează încărcări uniform distribuite, VEa,red se poate
determina la distanţa d măsurată de la faţa reazemului în cazul unui reazem direct (fig. 3.13.a) şi la
V Ed
faţa reazemului în cazul unei rezemări indirecte (fig. 3.13.b).
3.00
b).IL J J iq
2.80
k J k J J J J +q I

~=!,====;l:~t
2.60

2.40

2.20
i,ff
ll==±==l,
l,rr
=!i
2.00 yEd+-----~-------+- V"
V Ed,rcd V :EJd,red
1.80

1.60

1.40

1.20
-1,a',~ d ·I· +fu+
Figura 3.13 Reducerea forţei tăietoare la o placă sau grindă în cazul
1.00 unei rezemări directe a) sau indirecte b)
0.80
Şi în cazul forţelor concentrate aplicate la o distanţă de 0,5d :S av :S 2,0d de la faţa reazemului,
0.60 se poate admite transmiterea directă la reazem a unei părţi din încărcare. (fig. 3.12.c). Dacă distanţa
0.40
dintre forţă şi reazem este mai mică decât a, :S 0,5d se poate considera în calcule av = 0,5d.
Reducerea forţei tăietoare de calcul VEa, pe porţiunea situată între reazem şi forţa concentrată
0.20 P se poate obţine cu relaţia:
0.00
0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.75 LiVp = vA1- /3) (3.35)
Figura 3.11 Diagramă pentru calculul stâlpilor inelari unde J3 este un coeficient subunitar şi se determină după cum urmează:

66 67
 în care: M Ed,-
- M Ed- N Ed z
/3=~
0

(3.36)
2d Fpd = P,„, - forţa de precomprimare medie probabilă (vezi anexa VII).
În figura 3.14 se prezintă un exemplu de determinare a forţei tăietoare de calcul ţinând cont de
reducerile de mai sus. 3.2.1.2 Elemente structurale participante la preluarea forţelor seismice

a) Structuri în cadre multietajate

La grinzi, pentru fiecare secţiune de capăt, se calculează două valori ale forţelor tăietoare de
proiectare, maximă VEd.max şi minimă VEd.m;n corespunzând valorilor maxime ale momentelor
pozitive şi negative Md&.;, care se dezvoltă la cele două extremităţi (i = 1 şi 2) ale grinzii şi
încărcarea verticală din gruparea seismică:

V = IMdb1l+IMdh2I + (g+lf/2q)lc1 (3.41)

~ 1ci 2
Momentele de la extremităţi se determină conform figurii 3 .16.

t
~1 ~
M db,i _~ YRd M Rb,i illlll
. (l LMRcJ
'l:MRb (3.42)
"11~
~I
li' ;iil în care: MRb.; este valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i, în sensul
I
• momentului asociat sensului de acţiune a forţelor;
Figura 3.14 Forţa tăietoare de calcul VEd la o grindă simplu rezemată YRd - factorul de suprarezistenţă datorat efectului de consolidare al oţelului, pentru clasa de
ductilitate înaltă (H) YRd = 1,2; iar pentru cea medie (M) YRd = 1,0;
Reducereaforţei tăietoare de calcul se admite numai dacă armătura longitudirtală întinsă LMRc şi L.MRb - sumele valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor şi
este ancorată corespunzător. Armăturile pentru forţa tăietoare se duc până la reazem: Se verifică grinzilor care intră în nod (fig. 3.16); valoarea LMRc trebuie să corespundă forţei axiale
orta tăietoare e reazem VEd să ie mai mică de. cât V&l.max· ., asociată sensului considerate al actiunii
din stâlpi în situatia , seismice.

La elementele cu înălţime variabilă forţa tăietoare de calcul VEd pe lângă cele arătate mai sus,
se mai poate corecta şi cu componentele verticale ale forţelor înclinate (fig. 3.15).
Q UJ Mdb1=~.1(~) g+1f2q
~bM„:11111111111111111111111111111mmn1111M,,,,=p~ llilTIIl
V Ed,red -V
~ Ed
-Vccd -Vtd -Vpd (3.37)
Vccd - componenta forţei de compresiune din beton, paralelă cu VEd, dacă fibra comprimată
este înclinată;
~~mtl-
°f,Mfli>LM,, )'lM'fMi~.I~1 l
--- jf-~
+-fi- L__,
:
Vid, Vpd - componenta forţei din armătura întinsă (obişnuită sau precomprimată), paralelă cu l~I d 2 LM&
VEd, dacă fibra întinsă este înclinată.
1
~
-~
I

II
I
I

N
:'01 Id
I
!

I
I

Figura 3.15 Corectia
, fortei
, tăietoare
1 2
la elementele cu sectiune
, variabilă

Vccd = MEd' tgm

't'c (3.38)
z
Vtd = (Mz
Ed.1 + N Ed )tgrps (3.39)

Vpd =Fpd ·sinrpp (3.40) Figura 3 .16 Determinarea valorilor de proiectare ale forţei tăietoare

68 69
La stâlpi valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se determină din echilibrul stâlpului la fiecare q - factorul de comportare care se obţine în funcţie de clasa de ductilitate: (H)q = 4 şi
nivel, sub momentele de la extremităţi, corespunzând pentru fiecare sens al acţiunii seismice, (M)q = 3 pentru pereţi şi (H)q = 5 şi (M)q = 3,5 pentru cadre, sisteme duale şi pereţi
formării articulaţiei plastice care apare în grinzile sau în stâlpii conectaţi în nod (fig. 3.16):
cuplaţi. În cazul structurilor neregulate pe verticală aceste valori se reduc cu 20%.
V _ IMdc,ll + IMdc.21 Incertitudinile legate de distribuţia eforturilor în răspunsul inelastic se pot lua în considerare în mod
Ed - / (3.43) acoperitor prin adoptarea unei diagrame înfăşurătoare de momente de proiectare ca în figura 3 .17.
d
S-a notat: M 'Ed - momentele rezultate din calculul structural la încărcările seismice de proiectare;
Momentul de la cele două extremităţi se determină cu relaţia: MEd - momentele de proiectare obţinute prin deplasarea diagramei de calcul M'Ed (cele
cu linie punctată);
M dc,i = r RdM Rc,i m1nl(1'LM
. LMRbJ
Re
(3.44) hs - înălţimea primului nivel de deasupra bazei.
Momentele încovoietoare de dimensionare se pot redistribui între elementele verticale ale
în care: MRc.; este valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea i, corespunzătoare structurii în limita a 30%, iar între elementele orizontale în limita a 20%, pe baza capacităţii înalte
sensului considerat; de deformare plastică realizată prin aplicarea măsurilor prevăzute în [28].
LMRc şi LM11b - ca şi la relaţia 3.42; valorile momentelor capabile în stâlpi sunt stabilite pe La dimensionarea la forţă tăietoare a pereţilor care fac parte din structuri duale se va utiliza
baza valorilor forţelor axiale din situaţia corespunzătoare sensului considerat al acţiunii diagrama înfăşurătoare din figura 3 .18 pentru a ţine seama de efectele modurilor superioare de
se1snnce. vibraţie.
Coeficientul YRd se determină astfel: In urma redistribuţiei, valorile însumate ale eforturilor nu trebuie să fie inferioare celor
- clasa de ductilitate înaltă (H): obţinute din calculul structural.
YRd = 1,3 pentru nivelul de la baza construcţiei; În figura 3 .18 diagrama (a) reprezintă valorile forţelor tăietoare obţinute din calculul structural
YRd = 1,2 pentru restul nivelelor. la forţele seismice de proiectare, diagrama (b) este cea asociată mecanismului de plastificare
- clasa de ductilitate medie (M): (momentului de răsturnare capabil), iar diagrama (c) este înfăşurătoarea de proiectare.
YRd = 1,0 indiferent de nivel. 0,5Vw,b
La noduri valorile forţelor tăietoare orizontale se pot stabili cu următoarele expresu
simplificate:
' '
- pentru noduri interioare: MEd1
1
11 MEd 1 I (c)
'
' '
V;„„ = Y1<a(A,1 + A,2)fy„ -VE„ (3.45) ' ' (b)
' ' ' '
I M'Ed M'Ed (a)
- pentru noduri marginale:
vjhd = Y11aA,Jyd - VEd (3.46) ' ( I

A:
în care: Âs1, Âs2 - ariile armăturilor de la partea superioară şi de la partea inferioară a grinzilor; sistem cu perete ' sistem dual Vw,b
Vc - forţa tăietoare din stâlp corespunzătoare situaţiei considerate obţinută cu relaţia (3.41)
şi (3.43); Figura 3.17 Înfăşurătoare de proiectare a Figura 3.18 Înfăşurătoarea de proiectare a
YRcF 1,2 - factor de suprarezistenţă. momentelor încovoietoare în pereţi zvelţi forţelor tăietoare în pereţii unui sistem dual

b) Structuri cu pereţi şi sisteme duale În cazul pereţilor scurţi, cu raportul înălţime/lungime ll.vl lw :S 2, valorile de proiectare ale
Structurile în care pereţii verticali, cuplaţi sau nu, preiau majoritatea încărcărilor verticale şi momentelor sunt cele obţinute din calculul structural la încărcările seismice de proiectare.
orizontale sunt sistem tip pereţi, iar structurile în care încărcările verticale sunt preluate în principal Forţa tăietoare de proiectare se calculează cu expresia:
de cadre spaţiale, în timp ce încărcările laterale sunt preluate parţial de cadre şi parţial de pereţi sunt
numite sisteme duale. VEd =M < V'
MRd V' Ed_q Ed
(3 •49)
Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se stabilesc cu expresia: Ed
VEd =&·O·V'Ed (3.47) în care valorile M11d şi MEd sunt determinate la baza pereţilor, iar q ca şi la relaţia (3.48).
cu respectarea condiţiei
3.2.2 Caleulul la forţă tăietoare
l,5V'Ed <; VEd <; q V'Ed (3.48) 3.2.2.1 Etapele de calcul
în care: V'Ed - este forţa tăietoare rezultată din calculul structural la încărcările se1sm1ce de
proiectare; Etapele de calcul sunt:
n - raportul dintre valoarea momentului de răsturnare (momentul capabil), calculat la baza - stabilirea diagramei forţelor tăietoare de calcul VEd;
suprastructurii, asociat mecanismului de plastificare a peretelui (sau pereţilor cuplaţi) şi - corectarea diagramei cu reducerile posibile;
valoarea momentului de răsturnare rezultat din calculul la încărcările seismice de - calculul capacităţii portante a secţiunii de beton VRd,c;
proiectare; la evaluarea momentelor capabile se va considera un coeficient de - se verifică condiţia:
suprarezistenţă YRcF 1, 1;
VEd,red ~ VRd,c (3.50)
1:- coeficient de amplificare care introduce efectul modurilor superioare de vibraţie; 1: = 1,2;
dacă inegalitatea este satisfăcută armăturile transversale se aleg constructiv,
70 71
 - în cazul în care VEd > VRd,c, se calculează capacitatea portantă a diagonalelor comprimate de Forţa tăietoare de calcul VEJ, determinată fără reducerea cu jJ pe porţiunea av, trebuie să
satisfacă relaţia:
beton VRd,max în funcţie de tipul de armătură transversală utilizată (verticală sau înclinată) şi
VEd S 0,57]1bwdifcd (3.57)
se verifică condiţia:
în care v este factorul de reducere a rezistenţei, care ţine seama de fisurarea betonului datorită forţei
VEd S VRd,m.x (3.51)
tăietoare, având valoarea recomandată:
dacă inegalitatea nu este satisfăcută se măresc dimensiunile secţiunii de beton;
- se calculează capacitatea portantă a armăturilor transversale VRd,s prin alegerea unui v = 0,6(1- f"
200
Jpentru beton greu
diametru şi a unei distanţe dintre bare Aswls după care se verifică condiţia:
VEd,,cd S VRd,< (3.52) v= 0,57] (1- /i,, Jpentru beton uşor
1
(3.58)
250
- în lungul elementului raportul Aswfs se alege în concordanţă cu diagrama Ved. Pentru elementele de beton precomprimat cu o singură deschidere, care nu au armătură pentru
forţă tăietoare, forţa tăietoare capabilă în zone fisurate la încovoiere poate fi calculată cu relaţia
3.2.2.2 Elemente care nu necesită armătură transversală din calcul (VEd < VRd,c) (3.54). În zonele nefisurate la încovoiere (în care efortul de întindere din încovoiere este mai mic
decât hrk,o,os Ir,), se limitează capacitatea la forţă tăietoare prin rezistenţa la întindere a betonului.
Forţa tăietoare capabilă a elementului fără armătură transversală specifică VRd,c se determină
cu relaţia: În aceste zone forţa tăietoare capabilă este indicată de:

(3.59)
VRd,c = [ CRd,c7J/c(l00p1J;,)± + k10',P }wd (3.53)
în care: I este momentul de inerţie;
dar având cel puţin valoarea:
bw - lăţimea secţiunii la nivelul centrului de greutate, prezenţa canalelor fiind luată în calcul
VRd,c =(vmin +k;Iacp'Jywd (3.54) conform expresiilor:
în care: /ck este rezistenţa caracteristică la compresiune, N/mm
2
; - b"'"'°"' = bw - 0,52:\b pentru canale injectate , cu diametrul y? > bw/8;

= 1+ ~ ~
2 0 - bw,nom = bw pentru canale injectate, cu y? < bw/8;
k s 2,0 în care d este în mm;
- b"'"'°"' = bw -1,22:\b pentru canale neinjectate.
p 1 = A.,, s 0,02 - coeficientul de armare longitudinală; S - momentul static al suprafeţei situate deasupra axei ce trece prin centrul de greutate, în
bwd raport cu această axă;
A.,1 - aria armăturii longitudinale întinse; A,1 trebuie să depăşească secţiunea de calcul a 1 =Ix I l P" s 1,0 pentru armături preîntinse
considerată 1-1 cu o lungime::: hJ+d (fig. 3.19); = 1,0 pentru alte tipuri de armături pentru beton precomprimat;
hd - lungimea de ancorare a armăturii longitudinale; lx este distanţa de la secţiunea considerată la originea lungimii de transmitere;
bw - lăţimea minimă a secţiunii în zona întinsă, în mm; lp,2 este limita superioară a lungimii de transmitere a armăturii conform expresiei
O',P = N Ed I A, < 0,2 f,d - efortul unitar mediu sub efectul forţei axiale Ned (NEd > O pentru
lpt2 =1,21„,;
2
compresiune) în N/mm ; CJcp este efortul de compresiune în beton la nivelul centrului de greutate sub forţa axială
A, - aria secţiunii transversale de beton, în mm2 ; datorită încărcărilor şi/sau precomprimării (CJcp= NEd!Ac în MPa, Nec1 >O la
CRd,n Vm;n şi ki sunt date în anexele naţionale, valorile recomandate fiind: compresiune).
CRd c = 0,18/ r, pentru beton greu Pentru secţiunile drepte la care lăţimea variază în funcţie de înălţime, efortul principal poate fi
CRd,c = 0,15/ r, pentru beton uşor (3.55) maxim în alt loc decât la nivelul centrului de greutate.
În acest caz, valoarea minimă a forţei tăietoare capabilă se stabileşte calculându-se VRJ,c faţă
vmio = 0,035k' f,~ 12 2
pentru beton greu de diferite axe ale secţiunii.
v imn. =O ' 030k' f,ck 12 112
pentru beton uşor (3.56)
3.2.2.3 Elemente care necesită armătură transversală din calcul (VEd> VRJ,c)
kl 0,15
=
1]1 = 1,0 pentru beton greu Calculul armăturilor transversale se face în aşa fel încât să fie satisfăcută relaţia:
11 1 conform punctului 2.1.6 pentru beton uşor (3.60)
VEd s VRd
_fl,J__
V!'d Vtd IA,, Vrd
:r -hJ - ,:
~-
r: în care: VRd este forţa tăietoare capabilă a elementului cu armătura transversală specifică, definită în
,' 45·:' , '45: .-~5 cele ce urmează.
' '"' ''l::t;
Calculul după modelul grinzii cu zăbrele (figura 3.20) se bazează pe ipoteza că ruperea se

iL . :r

Figura 3.19 Definirea ariei de

+
IA,, I:

armătură A,1
_ _1~

în
I~

secţiunea considerată
li 1-1
poate produce fie prin cedarea armăturilor transversale întinse (VM = VRd,s), fie prin zdrobirea
betonului din diagonalele comprimate ( VRd = V11c1,mox). Pentru asigurarea unei ruperi ductile este
necesar să fie satisfăcută (VRd,s :O VRd,max).
e
Valoarea unghiului trebuie să respecte limitele:

72 73
 21,8" s B s 45°, ( 2,5 2'. ctgB 2'.1,0) (3.61) acwbwz V1.fcd (3.66)
VRd,max
(ctgB + tgB)
,I VRd,s__ ---~' . F în care: A,w - aria tuturor ramurilor de armătură dintr-un plan transversal;
---+-----~ f;,wd- rezistenţa de calcul a armăturii transversale; dacă f,,„d s 0,8fyk, în relaţia (3.61) se ia
A-•wi .... r~
,,
!

,,
N fy>„d 0,8 fyk ;
=

z - braţul de pârghie al forţelor interne, pentru calcul se poate adopta valoarea aproximativă
1

,, 'Ai
F1<l
s ·A,1 'Ftd z = 0,9 d (dacă nu există forţă axială);
{
s - distanţa dintre etrieri (fig. 3.20a);
- - - - - - - bare comprimate bw- lăţimea minimă a secţiunii transversale (fig. 3.20c);
bare intinse
v 1 - factorul de reducere a rezistenţei; valoarea recomandată pentru v1 este v din relaţia (3.58);

dacă f~wd s 0,8 fyk, se ia v1 = 0,6 pentru betoane cu J;k s 60 N/mm' sau
c).
v1= 0,9 - fc" > 0,5 - pentru betoane cu f,, > 60 N/mm2 .
200
llcw = 1,0 - pentru betonul armat dacă anexele naţionale nu dau altă valoare;
llcw= 1+acp/fca- pentru O< a-,P S 0,25 fcd;
llcw = 1,25 - pentru 0,25/,a < a-,P S 0,5 fcd ;
Figura 3.20 Modelul de calcul la acţiunea forţei tăietoare a) armat cu etrieri; b) armat cu bare llcw = 2,5(1-0"cp/fcd) - pentru 0,5 fcd < a-,P s l,O_f,.d ,
înclinate unde O"cp este efortul unitar de compresiune în beton din forţa axială de calcul.
În funcţie de înclinarea B aleasă, vor rezulta cantităţi diferite de armătura transversală şi În vederea asigurării unei ruperi ductile, secţiunea etrierilor nu va depăşi valoarea maximă
longitudinală, datorită solicitărilor diferite în diagonalele comprimate, respectiv în barele întinse dată de relaţia:
(atât în etrieri cât şi în barele longitudinale). (3.67)
Dacăîn mod simplificat se consideră limita superioară B = 45" respectiv ctgB = 1 se obţine
Forţa tăietoare capabilă a elementelor armate cu bare înclinate (fig. 3.20b) este cea mai mică
antitatea maximă de armătură transversală. Nu se recomandă această variantă.
valoare dată de relaţiile:
Rolul proiectării este să optimizeze ctg 8 în maniera de a conduce la o cantitate minimă totală
e armătură şi manoperă. Se poate alege următorul mod de lucru: VRa,, =A,,,, z· f"'""(ctgB+ctga)sina (3.68)
- se determină VRJ,ma.xpentru valoarea minimă a unghiului 8, adică ctgB = 2,5 şi se venfică s
poziţia forţei tăietoare de calcul faţă de limitele: V _ (ctgB+ctga)
Rd,max - acwbwzv1fca (1 + ctg2B) (3.69)
(3.62)
- dacă forţa tăietoare de calcul VEd,red se află între limita inferioară şi aproximativ jumătatea Valoarea maximă a ariei secţiunii armăturii transversale se obţine când ctg8 = 1 cu relaţia:
domeniului se alege 2,5 2'. ctgB 2'. l,75 înfancţie de apropierea faţă de o limită; Â~1v,max/;'1vd < 0,5anvV1fcd (3.70)
- dacă valoarea forţei tăietoare de calcul VEd,red tinde către limita superioară ctg8 se b,,,s - sin a
determină cu relaţia: În cazul în care la elementele cu încărcări concentrate s-a luat în considerare reducerea cu fJ a
12-14 (J"cp forţei tăietoare de calcul VEd aceasta trebuie să respecte şi relaţia:
' ' fca (3.71)
ctgB (3.63)
1- VRd,c
în care: A,w este armătura transversală care intersectează fisura înclinată dintre forţa concentrată şi
VEd red
reazem, luând în considerare doar cele de pe intervalul 0,75av (fig. 3.21).
au dacă lipseşte forţa de compresiune din secţiune ( a-,P = O)
. . I
1,2 ·o 75 ai
' '

ctg = e V (3.64) -
0,75 a,, '·
"1
'li!
lllllliilll
,___2._ ______,

1-~

ar se va considera între 1,0 şi 1,75.

Forţa tăietoare capabilă

VEd,red

a elementelor armate cu etrieri (fig. 3.20a) este valoarea cea mai

ţi-
\\SJ a„
--- I

mică dată de relaţiile: -- -- I

A,,,, f )'Wdcg
t B (3.65) Figura 3.21 Cazuri speciale de preluare a forţei tăietoare
VRds, =-Z·
s '
75
74
 Calculul la forţă tăietoare după modelul grinzii cu zăbrele conduce la o valoare mai mică a etrieri) dar forţa
la care se ancorează este dublă (lungime de ancorare mai mare sau o cantitate de
efortului de întindere F 1a în armătura longitudinală în raport cu situaţia reală. armătură longitudinală mai mare).
Forţa de întindere adiţională din armătura longitudinală este dată de relaţia: La elementele cu armături pretensionate înclinate, se prevăd armături longitudinale pasive (ne
M,d = 0,5VEd (ctgB- ctga) pentru armături înclinate, pretensionate) la faţa întinsă pentru a prelua forţa de întindere longitudinală datorată forţei tăietoare,
M,d = 0,5VEdctg8 pentru etrieri (3.72) calculată cu relaţia (3.72).

cu condiţia: As1
M Ed + /'JF < M Ed,m~ (3.73) sau
z
td
z tS'========"-_,,
În zonele unde nu sunt discontinuităţi ale lui VEa (de exemplu, pentru încărcări uniform
distribuite), determinarea armăturilor pentru forţa tăietoare pe o lungime l = z(ctgB + ctga) se ij~' ""
1;;;;'.iAs1=FElf yd
~
poate face utilizându-se cea mai mică valoare VEd de pe această lungime. Figura 3.23 Aşezarea armăturilor longitudinale pasive la elemente cu armături pretensionate
În figura 3.22 se prezintă dependenţa dintre valoarea aleasă pentru ctgB, armătura înclinate
transversală (distanţa s) şi armătura longitudinală (lungimea de ancorare hJ) pentru o grindă simplu
rezemată acţionată de o încărcare uniform distribuită şi armată transversal cu etrieri verticali. 3.2.3 Cazuri speciale de verificare a armăturilor transversale
3.2.3.1 Forfecarea între inima şi placa grinzilor T

I); i;;- -J);-- La grinzile cu secţiunea transversală în formă de T, suprafaţa de legătură a inimii cu placa
h#, transmite un efort de lunecare longitudinal VEJ (fig. 3.24) dat de relaţia:
J l !, j j 11 • 1 j j j j j j j 1 1 q Med
Fea
I+-
(3.74)
I ,v I
I
S1 ·s1 S1 S1 1,, I~ / S1 St ,, ,, ,, ,, I "" în care: hreste grosimea plăcii în secţiunea de îmbinare cu grinda;
" " " " " " " I Mea - variaţia forţei normale în aripă pe lungimea M;
/
" ~ Ic--<>
ij ;i:; ' [„ F1d M - lungimea considerată (fig. 3.24), care se ia cel mult jumătate din distanţa dintre
' punctul de moment nul şi cel de moment maxim; în cazul forţelor concentrate, M este
,-:0 I
I [,JJ
cel mult distanţa dintre două forţe concentrate.
lM"tCf EtA,1) : I
~

@~~nrrm11111IJ
9
~ ~Jlllllllllllll~lllllllllll•
: : LiF1<l-f(ctg8) I -- ''
" '' -
I'~ \

'

sH„-,~~-··LLLLLLJL~--~---~---~---~-~~~~~~~~~~~~~-~-~~~1~Tu
' '\_
"' -

11~ ~d, mm

1· a.+d .1·
l=0,9d ctge l=0,9d ctge

a1 + d < 0,9d · ctgB ,

~x=l,/2; AFIJ# Mi:t1,11wx Ax""J1/2 • AFh <

Figura 3 .22 Calculul distanţei dintre etrierii s şi lungimea de ancorare a barelor longitudinale lbct 1
1
"p p
la o grindă simplu rezemată acţionată de o încărcare uniform distribuită
MEd M M;~d,max
După cum se observă pentru ctgB = 1 rezultă o cantitate mai mare de etrieri (distanţa s mai "Ed ff
M1M '
Ed,mu

], h b 1, h
mică) dar forţa la care se ancorează armătura longitudinală este mai mică şi invers, dacă se alege
pentru ctgB o valoare peste 2, distanţa dintre etrieri rezultă mai mare (un consum mai mic de
Figura 3.24 Modelul pentru lunecarea între inimă şi placă dacă placa se află în zona comprimată
76
77
 Variaţia forţei normale Med este: Dacă v Ed s kJ;,d , unde /ctd este rezistenţa de calcul la întindere, nu este necesar calculul
- dacă placa este în zona comprimată a secţiunii (pentru x 2 hf se admite că secţiunea armăturii, fiind suficientă armătura rezultată din calculul plăcii la încovoiere; coeficientul k este dat

comprimată de beton luată în considerare să se limiteze prinx =hi) de anexele naţionale, valoarea recomandată fiind k = 0,4. În caz contrar armătura transversală a,f se
calculează cu relaţia (3. 78).

(3.75) Valoarea recomandată a unghiului B1este:

45° 2 81 2 26,5° (1,0 s ctgBr s 2,0) - pentru aripi comprimate (3.79)
- dacă placa este în zona întinsă a secţiunii şi o parte din armătura longitudinală As s-a aşezat 45" 2 81 2 38,6" (1,0 s ctgB1 s 1,25) - pentru aripi întinse (3.80)
în zonele de placă aferente

M',,a = ~ · ~ · ; 2 0,5A,r · fyd (3.76) 3.2.3.2 Verificări ale zonelor de contact dintre betoane turnate în etape diferite
s
în care: A,1- este partea din armătura întinsă As plasată în aripile secţiunii (fig. 3.25); În planul de contact dintre betoanele turnate în etape diferite, de exemplu între un element
!!.M - variaţia momentului încovoietor pe lungimea Lix; prefabricat şi stratul superior turnat ulterior (fig. 3.27 a şi b) sau între elementele prefabricate
z "" (d -h112) - braţul de pârghie. (fig.3.27c), se prevăd conectori sub formă de etrieri (fig. 3.27), iar suprafaţa prefabricatului în
Forţa tăietoare capabilă a elementului din zdrobirea diagonalelor comprimate de beton, trebuie planul de contact se execută rugoasă sau profilată.
să respecte condiţia: a)
V Ed S V· fcd sinB1 cosB1 (3.77)
unde v este factorul de reducere a rezistenţei, definit la punctul 3 .2.2.2.
:~
·- _bare comQrimate _____ _>1rmare ~ _
}.-------
----""
I a sistemului zabrelit asf reazem j
I I
I b)
I b;
I
r---- - - --" - c __

'~
'
L----
I __J~_
- - 7 - - -, ,--
_J__-.J.<'--~'----l'-----'----'"'---'------'1
_,_
'11.
A
"'1'
11 '
I
I --J~-'---"-+---1<---'--~--'--"--'. V
I c)
I A,r=Asf, 1+Asf,2
j_ __

Figura 3.25 Modelul pentru lunecarea între inimă şi placă dacă placa se află în zona întinsă

Aria armăturii transversale Gsf pe un metru de placă se determină din condiţia:

hf ·Sf
a,1 2VEa-f, ctgB1 (3.78)
yd

În cazul în care între placă şi inimă solicitarea este de.forţă tăietoare combinată cu încovoiere Figura 3.27 Exemple de suprafeţe de contact
pe direcţia transversală (fig. 3.26), aria de armătură trebuie să fie cea mai mare valoare dintre cea
Calculul armăturilor transversale se face în aşa fel încât să fie satisfăcută relaţia:
rezultată din relaţia (3. 78) şi suma dintre aria de armătură necesară din încovoiere şi jumătate din
VEdi < VRdt (3.81)
aria rezultată din relaţia (3.78).
Efortul unitar tangenţial între feţele de contact se obţine din forţa tăietoare de calcul după cum
Mpboa
c ';____:___··cc=·
/as.inc+0,5&,t>&,f
===-------'==~:)
'0,5&,r
Mpfaco
urmează:

V
Edi
V
= /J_EL
z
b
i
(3.82)

în care: fJ = ;.di - raportul dintre forţa longitudinală în betonul turnat ulterior şi forţa longitudinală
cd

totală (din zona comprimată sau întinsă a elementului) calculate pentru secţiunea
Figura 3.26 Aşezarea armăturilor în placă pentru solicitarea combinată forţă tăietoare cu încovoiere
considerată (fig. 3.28);

78 79
 VEd - forţa tăietoare de calcul; - dură(de exemplu o suprafaţă rugoasă, cu denivelări de cel puţin 3 mm la cel mult 40 mm
z - braţul de pârghie; distanţă
între ele, obţinută prin profilare) c = 0,50 şiµ= 0,7;
b; - lăţimea suprabetonării (fig. 3.27) - amprentată (de exemplu realizarea unor amprente cu respectarea diruensiunilor din figura 3.29)
c = 0,50 şiµ= 0,9.
b) I Fcd=Fca;+FaR La elementele solicitate dinamic sau la oboseală, coeficientul c se înjumătăţeşte faţă de
L_Efj_-. valorile de mai sus.
În cazul în care rostul dintre elementele prefabricate (fig. 3.27c) este fisurat în lung,
coeficientul de rugozitate se consideră c = O pentru suprafeţe fine şi dure şi c = 0,5 pentru rosturi
amprentate. ·
Se poate folosi o distribuţie în trepte a armăturii transversale, dupXm este indicat în figura 3.30.
p,d'
/3=1 V&J
' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' i:
IZ'.L::l- beton turnat - suprabetonare I111111111 I I I I I I I I
în prima etapă 77'.8
Figura 3 .28 Stabilirea coeficientului J3 pentru axa neutră: a) în suprabetohare; b) în betonul turnat în
prima etapă
Efortul unitar tangenţial rezistent din rost se determină cu relaţia:
vRJ; = cJ;td +µa"+ pJ;,Aµsina +cosa) :O: 0,5ifcd (3.83)
Figura 3.30 Distribuţia etrierilor conectori în lungul grinzii
în care: c şiµ sunt coeficienţi care depind de rugozitatea suprafeţelor de contact; Contribuţia armăturilor din rost la VRJ; se poate lua şi ca suma forţelor din fiecare armătură cu
fctd - rezistenţa de calcul la întindere; condiţia ca unghiul de intrare a barei sa fie între 45°< a <135°.
a„ < 0,6 !cd - efort unitar de compresiune din forţa exterioară normală minimă pe rost, care În cazul planşeelor alcătuite din elemente prefabricate şi încărcate cu o sarcină uniform
poate acţiona simultan cu forţa tăietoare; distribuită forţa tăietoare de calcul care acţionează în lungul îmbinărilor se determină cu relaţia:
dacă a„ este întindere atunci cfcd = O;
'

J1: = qEd , b, [kNfm] (3.84) I,

p = AJA; - raportul dintre aria de armătură care traversează rostul de turnare, incluzând Ed 3 !
armătura transversală obişnuită (dacă există), ancorată suficient în ambele betoane (As) şi
suprafaţa rostului (A;);
în care: qEJ este valoarea de calcul a solicitării de exploatare [kN/m];
he - lăţiruea elementului.
a - unghiul armăturii transversale care traversează rostul de turnare, care poate varia între 45°
şi 90° (fig. 3.29);
3.2.3.3 Console scurte
v - factor de reducere a rezistenţei (vezi relaţia 3.58).
În mod teoretic se consideră console scurte acelea la care:
beton ~<~ 0~~
h,< lOd turnat ulterior în care: ac este distanţa de la punctul teoretic de aplicare a forţei până la secţiunea de racordare cu
stâlpul sau grinda;
z 0 - distanţa la forţa orizontală (F,d) din armătura longitudinală şi intersecţia bielei
~ /; ~d~Smm compriruate cu secţiunea de racordare a consolei cu stâlpul (fig. 3.31); înclinarea bielei

~~~$~~ ~ /~~f*!g~ este liruitată de 1,0 :S tgO :S 2,5.

~~1~$·f~~~~m°::ă
În mod practic se poate utiliza relaţia de verificare:
ajh, :o; 1 (3.86)
în care he este înălţimea consolei la secţiunea de racordare cu stâlpul (fig. 3.32).
Figura 3.29 Rost cu amprente
În afara forţei verticale FEd pe consolă, de obicei, acţionează şi o forţă orizontală HEd· Se
În absenţa unor informaţii suplimentare coeficienţii c şi µ se pot lua în funcţie de următoarea recomandă ca forţa orizontală să respecte condiţia:
clasificare a suprafeţei de beton: HEd 2 0,2FEd (3.87)
- foarte netedă (de exemplu o suprafaţă turnată în tipar de oţel, plastic sau cofraje speciale
din lemn) c = 0,25 şiµ= 0,5; Înălţimea minimă a consolei rezulta din limitarea eforturilor din biela comprimată:
- netedă (de exemplu suprafeţele elementelor turnate în cofraje glisante, sau o suprafaţă h > 5,75FEd
liberă lăsată rară alt tratament după vibrare) c = 0,35 şiµ = 0,6;
(3.88)
'~ b.· hd
'n care b este lăţimea consolei.
80 81
 Consolele scurte se armează cu armături longitudinale şi etrieri orizontali sau verticali în .

a) b)
funcţie de mărimea raportului acfhc. În unele cazuri se pot prevedea şi armături înclinate. Âs,main _ancoraj
I -
·'
I/

" "· ',\ \

---- ---
"
biela
1- I
·······~

Etrieri ve rticali
comprimata Figura 3.33 Armarea consolelor scurte pentru: a) acfhc""" 0,5;b) aJh,> 0,5
tirant
Consolele scurte ale grinzilor şi plăcilor se armează cu bare longitudinale şi etrieri verticali
sau bare longitudinale şi bare înclinate în conformitate cu cele două modele bazate pe „biele-
tiranţi".
Decuparea elementelor la capete poate avea diverse forme şi dimensiuni (fig. 3.34). Consolele
scurte se pot realiza la grinzi şi la plăci groase. Dacă raportul hclh 2: 0,5 se poate alege pentru
armare modelul din figura 3.35a), iar dacă decuparea este foarte mare, adică hJh < 0,5 se va utiliza
varianta cu armături înclinate din figura 3.35b).
Figura 3.31 Model bielă-tirant pentru o consolă scurtă

Armătura longitudinală se determină cu relaţia:

A . = FEdctgB+HEd FEaa, +HEa{aH +zo)>05FEd
s,mam r I' ' I' (3.89)
J yd ZoJ yd J yd
hJh>0,5 hJh~0,5 hJh<0,5
în care z 0 se determină conform figurii 3.31 sau se consideră în mod acoperitor la valoarea
z 0 = 0,85d , iar HEd chiar dacă nu rezultă din calculul static se va considera la o valoare minimă de
0,2FEd.
hc/h<0,5
/
ac- - / -
Figura 3.34 Consolă scurtă la capătul grinzilor prefabricate de beton armat

a)

j~~- [ p,c/ fl.-+F~---

I'
I

J~,
~

1~,I.~-f2~-
bJ._ -
I '
I

E " 1~
..t:: N /,
I I
I I
,. Ftn / I /I
I " /j

fl;<t .._'. Î I p;, /1cD HEd~r

I Fel// I

FEd

Ilic I
/III./ p;,
___ I
I
I
I l ~

bielă comprimată
FEd
/
/

p;, :
I

I
'
Figura 3.32 Forme uzuale ale consolelor scurte
1-e
~,
I

tirant

Armătura transversală sub formă de etrieri se determină după cum urmează (fig. 3.33): Figura 3.35 Modele biele-tiranţi la o grindă decupată a) armături orizontale şi etrieri verticali,
b) armături orizontale şi înclinate
• dacă ~' S: 0,5 se prevăd etrieri închişi orizontali sau înclinaţi, cu
' Ariile diferitelor tipuri de armături (fig. 3.36) se obţin cu relaţiile:
As ,lnk ~ 0,25AY., main (3.90a) FEae + HEa{aH + zo)
A,1 (3.91)
• dacă 0,5 < a,
h S: 1 şi FEa
, > VRd ,c. se prevăd etrieri închişi verticali, cu
fyaZo
' A = FEd (3.92)
,z O Sf
As,lnk >05FEd
- ' -.- (3.90b) ' yd
fyd
A - FEd
VRd.c se obţine cu relaţia (3.53) sau (3.54). 3 (3.93)
' - sin jJ · 0,8 fya

82 83
în care e este excentricitatea forţei F Ed faţă de centrul de greutate al etrierilor verticali (fig. 3 .3 5 şi
3.36) situaţi pe o lungime maximă z/2, măsurată de la capătul decupat, iar z 0 = 0,85d.
În capătul grinzii, pentru ancorarea armăturilor longitudinale de rezistenţă As se prevede o
armătură As4 în formă de agrafă (fig. 3.36). Secţiunea acestor bare va fi egală cu secţiunea etrierilor
suplimentari A, 4 = A, 2 •
La grinzile frânte cu a :S 10°, se admite că armătura întinsă (A, 1) să fie dusă continuu peste
unghiul intrând. În zona schimbării de direcţie a armăturii longitudinale în afara etrierilor din forţa
tăietoare se prevăd etrieri suplimentari de suspendare pe o lungime s/2 de o parte şi de alta a
unghiului intrând (fig. 3.38).
Lungimea pe care etrierii se consideră activi ca armătură de suspendare, se determină cu
relaţia:

s = h · tgi(l80' -a) (3.97)

8

b)

A .•
~ ~trieri_
Figura 3.36 Armăturile caracteristice capătului de grindă cu consolă suplimentari (A".)

În cazul în care reacţiunea orizontală HEct nu se determină în mod explicit, se va considera

aproximativ la valoarea H Ed = 0,2FEd , iar relaţia (3 .91) se scrie sub forma: Figura 3.38 Zona de armare cu etrieri suplimentari la a) grinzi frânte cu a :S 10°, b) grinzi cu vute

A = FEd . e + 0,25z, (3.94) Aria totală a etrierilor (A,w) se obţine dîn inegalitatea:
·" f yd Zo

Din experienţa acumulată în decursul timpului se recomandă utilizarea combinată a celor

A
S\V
2A
.dl!,"
ywd
ctg(90' - a)
2 (3.98)
1ouă modele (fig. 3.35a şi b), fnprimul rând datorită nesiguranţei echilibrului interior alforţelor,
Dacă armăturile din zona întinsă se intersectează în secţiunea de frângere şi sunt prelungite
1ar şi pentru a evita apariţia unor fisuri înclinate .În colţul intrând al decupării. În acest caz
până în zona comprimată a secţiunii, cu respectarea lungimilor de ancorare hd, nu este necesar un
'cantitatea de armătură verticală A,2 şi cea înclinată ÂsJ calculată cu relaţiile (3.92) şi (3.93) se
calcul al etrierilor ca armături de suspendare.
nmultesc cu O. 7. .
Etrierii suplimentari se prevăd sau nu în element în funcţie de modul de ancorare a armăturilor
Cantitătile efective de armătură se verifică cu următoarele relatii: longitudinale întinse (fig. 3.39).
, ,

( A., 1 Zo + 0,8A, 3 cos fl)fyd z, 2 FEd (3.95) a<45

e e+ 0,25z0 <tă
----;: ... ----
(A, 2 + A,3sin fJ)fyd 2 l,75FEd (3.96)

3.2.3.4 Colţurile grinzilor frânte

În cazul elementelor solicitate la încovoiere, cu sau rară efort axial, care prezintă unghiuri etrieri
a=90
intrânde în zona întinsă a secţiunii (fig. 3.37) există pericolul smulgerii armăturilor longitudinale de _, Aliplirnentari
rezistenţă de pe traiectoria prevăzută în proiect. În această situaţie, în funcţie de particularităţile de ~--+---------,
armare ale zonei frânte, se dispun etrieri suplimentari cu rol de armături de suspendare.
-,
'
I -

Figura 3.39 Variante de armare pentru grinzile frânte, solicitate la momente pozitive (etrierii din
forţă tăietoare nu sunt figuraţi)

Soluţiile
alternative de armare, prezentate în figura 3.39, se pot utiliza în cazul unor momente
pozitive moderate. Dacă solicitările sunt mari, pentru prevenirea apariţiei unor fisuri care se dezvoltă
-,..,___ / începând din frântură spre interiorul grinzii, se prevede armătură suplimentară (A„) (fig. 3.40).
MEd
Figura 3.37 Tipuri de grinzi frânte cu unghiuri intrânde în zona întinsă

84 85
 a>lOO
a

'
'

etrieri
//suplimentari

Figura 3.41 Variante de armare la un nod de cadru

Deoarece aşezarea etrierilor suplimentari în poziţie înclinată este dificilă (rezultând lungimi
diferite pentru fiecare etrier) şi îngreunează betonarea nodului, se preferă prevederea unor etrieri
orizontali şi verticali (fig. 3.4lc), având aria:
Figura 3.40 Variante de armare pentru grinzile frânte, solicitate la momente pozitive mari (etrierii
Aswh--Aswv-' -12A sw (3.100)
din forţă tăietoare nu sunt figuraţi)
Când ancorarea armăturilor longitudinale întinse se face fără bucle sau înăltimea sectiunii este La grinzile de acoperiş poate să apară situaţia în care tălpile nu sunt paralele (fig. 3.42). În
mai mare de 100 cm (în acest caz nu se poate dovedi eficienţa buclei) se prevăd ~trieri suplimentari acest caz forţele de compresiune Fcd îşi schimbă direcţia, dând naştere la o forţă de întindere pe
şi/sau armături înclinate. verticală U = 2F,a sin(a/2) care trebuie preluat cu etrieri suplimentari.
Cantitatea de armătură Âss se determină din tabelul 3. 7 în funcţie de procentul de armare
longitudinal p şi unghiul frânturii u. Mi;,.
cd

Tabelul 3.7 Determinarea armăturii Âss

a["] Cazuri de rinzi frânte max ;[%]) A„
( .· ~ :;~~~~~~~~--t--t----if--~e-tr-i-er-i~~~~~
·suplimentari )
1, ,2
• :V ~/ Figura 3.42 Armarea cu etrieri suplimentari la o grindă de acoperiş
„ ,
)\\\
/
.~
< 0,4 armare constructivă

3.2.3.5 Noduri de cadru

"'0,4 Âss 2:: 0,5 max Âsi Pentru comportarea sigură a nodurilor de cadre la acţiunea seismică este necesar să se asigure
'.:: 1,0 o secţiune suficientă de beton (pentru a evita ruperea fragilă a stâlpului de la partea inferioară), şi o
armare corespunzătoare a nodurilor.
Forţa de compresiune înclinată (produsă în nod de mecanismul de diagonală comprimată) nu

> 1,0 Ass ::::_ 1,0 max As; va depăşi rezistenţa la compresiune a betonului solicitat transversal la întindere. Această cerinţă se
h 1 şi h2 :o: 100 cm consideră satisfăcută dacă:
Etrierii din forta tăietoare nu sunt fi rati - la noduri interioare:

Vjhd ~V· ha~l- ~ b h 1 1, (3.101)

în care: u = 0,6(1- J;,/250)

în toate este nevoie de vută
> 100
cazurile Âss ::::_ 1,0 max Âsi va = Ned - forţa axială normalizată în stâlpul de deasupra;
A,· f,J
b1 =min{bc;(bw+0,5h,)} - lăţimea de proiectare a nodului (b" he dimensiunile secţiunii
transversale ale stâlpului, bw lăţimea grinzii);
Calculat în sec iunea 1-1 sau 2-2: ; ~ 1OOAs/ b·d) h1, - distanţa dintre rândurile extreme ale armăturii stâlpului.
- la noduri exterioare:
În cazul în care din anumite motive se renunţă la armătura suplimentară Âss, armătura
longitudinală As 1 trebuie suplimentată cu o cantitate de armătură L'i.As 1 (fig. 3.41) care în mod <08u·
V.j h d -' f
.cd ~1- Vab h
'f/j}C
(3.102)
obişnuit (pentru unghiul de înclinare a armăturii fJ = 45°) se consideră la valoarea:
Armătura transversală sub formă de etrieri orizontali (fig. 3.43), se va dimensiona pe baza
(3.99) relaţiilor: .

86 87
 - la noduri interioare: Armătura de suspendare va fi de preferinţă, alcătuită din etrieri şi armătura principală a

(3.103) elementului purtător. Parte din aceşti etrieri vor fi distribuiţii în·exteriorul volumului de beton, care
A,,,„,Jywa 2 0,8(A.,i + A„)J;,d(l-0,8va)
este comun celor două grinzi, conform indicaţiei din figura 3.46.
- la noduri exterioare:
A,„,hfY>"'' 2 0,8A., 2 fy,{l - 0,8vd) (3.104) -----~!!:_~~
grindă purtătoare cu
i"'-- -- ... - ·
înălţimea h1 :s hi/3
bare verticale in nod sectiunea
a a
Asi___ a-a iacă A.,, .
r- - - - A„
+
-·

~Î
/ / /
/
// /

/
/ I
grinda
/
/
' .D I
/1\
l
I
/ I
-- etrieri orizontali /
hjc -f-
v -+
Â.m•l

. ____,
I
I
În nod (A,;_;:y- h, grindă purtată cu
ndă A,, __ înălţimea h1(h2<h1)
--- pnnc1p ă Âsw2

Figura 3.45 Modul de armare la Figura 3.46 Poziţionarea armăturii de

Figura 3.43 Armarea nodurilor cadrelor rezistente la seism intersecţii de grinzi suspendare în zona de intersecţie a două grinzi

Forţa axială normalizată Vd corespunde stâlpului inferior. Relaţiile (3.103) şi (3.104) sunt Armarea transversală se calculează cu relaţia:
valabile dacă există grinzi care intră în nod în direcţia transversală. În caz contrar coeficientul 0,8 se
măreşte la 1,O. FEd <;; A~..iJ;,„a + A~„2fyd sin fJ (3.105)

A,.,,= Ff,Ed (3.106)

3.2.3.6 Încărcări aplicate pe înălţimea grinzii sau suspendate . yd

Câteva cazuri de solicitare cu forţe concentrate se prezintă în figura 3.44.

3.2.3.7 Goluri în inima grinzilor
În cazul rezemării unei grinzi pe o altă grindă, armătura de suspendare din grinda purtătoare,
va fi dispusă şi calculată să preia întreaga reacţiune adusă de grinda purtată (fig. 3.45).
Pentru a permite trecerea unor instalaţii pe înălţimea grinzilor, este nevoie de prevederea unor

a) 11"'·.
lJ (2) ... , ~ F u:"' .
.• (2) •
p
/:/
~y~ J5~~I/-;:,,,.
goluri în grinzile de planşeu la clădirile etajate sau în grinzile de acoperiş la halele parter.
Forma, dimensiunile şi poziţia golurilor pe lungimea grinzilor poate fi foarte variată (fig. 3.47a,
I (l)--14Jr:'.:l ţ-~-l'-~"--
t.„ ...,"',,,~ (_!.)
~
l. ._C:::>T' f~.~ *if..-.::71L . . (2) 14~
C2_!l.' P/2
b şic), dar şi solicitările pot fi diferite (fig. 3.47d).

· n/·c) / -t·
P/2 ..... - - P/2
'ilf !co/
---.::~~t> I oJ grindă purta~ă--.:.~î:.I
P/2 (2} grindă purtatătoare
„

Pl2
i/:// l--~/- p p
a).

b) 2 lOOrnrn b).

c).

c) d) rw;
~
grindă
de beton
-
armat d).
~ ;:• plăcuţă
W:/0" metalică 1n -lobată M M M
)
~~~~~~~~~~din t ) N,, ~N

profil!
Figura 3.44 Cazuri tipice pentru acţiunea forţelor concentrate: a) grinzi monolite; b) planşee Figura 3.47 Clasificarea golurilor în inima grinzilor după:
monolite sau prefabricate; c) conducte şi/sau tavan fals; d) grinzi de rulare a) dimensiuni, b) formă, c) poziţia în lungul grinzii, d) tipul solicitării

88 89
 Deoarece în jurul golurilor traiectoria eforturilor unitare principale prezintă un sistem complex 2a
de linii calculul eforturilor este o problemă dificilă. În principiu se poate utiliza una din următoarele A,2
metode de calcul:
- procedeul modelului de bare;
- procedeul echilibrului eforturilor.
Principiul modelului de bare constă în înlocuirea zonei în care ipoteza secţiunilor plane a lui
Bernaulli nu este respectată ca un sistem de bare, sistem al cărui alcătuire se stabileşte pe baza stării
de tensiune. Direcţia acestor bare este determinată de direcţiile majore de scurgere ale eforturilor N
unitare principale (fig. 3.48). În general, barele comprimate sunt reprezentate din beton, iar cele
întinse de armături. Pentru fiecare caz de aplicare trebuie dezvoltat un model nou de bare, metoda
are avantajul că armarea corespunde cazului dat, dar şi dezavantajul că dezvoltarea unui model ..„ ...-~. :.
global folosibil, în limite de timp acceptabile în practică, necesită experienţă în domeniul modelelor
de armare.
'-+<
:~:·

~~~~~~~~~+c-"
::<·-·"·' Ac,inf
A,1
„„ ... „ „. ="
"' I ... .,.~...- ...„„ ... __ ,
. , V Msup, Ai,suv Ac,suv+(n-1 )A,z
, ,---~-o
, -
' ,,, , , , ,
~ JL'lMv Minf Ai,inf nAsl
, ,
F~ .- , ,•' ,,-
.1'
+ n-E,/Ecm
li,sup=lc,sup+(n-1 )As2 YJ;up
Îv Vsup,Vinf li,inr-Ai,inf YJim
Figura 3.48 Model de bare pentru calculul golurilor li=li,sup +Ji,inf
Dacă diametrul golului circular nu depăşeşte 0,4 h sau la cele dreptunghiulare dimensiunea Figura 3.51 Modelul de cadru pentru calculul eforturilor la goluri mari
maximă a laturii este mai mic decât 0,35 h, transmiterea forţei tăietoare se poate face cu analogia
grinzilor cu zăbrele (fig. 3.49). Forţa axială, forţa tăietoare şi momentul din tălpi se obţin cu relaţiile:

13~-/n)).
~~a~1
N
sup
=N 1JirrI + MEd
Edz

N inf -_ N Ed 1J,up + M Ed
Z
(3.108)

(3.109)
I , , z z
'l/Î <ji<0,4h max(a,h1)<0,35h 1
V
inf -
- V I;,;"'
Ed f. (3.110)
Figura 3.49 Analogia cu grinda cu zăbrele la găuri nu foarte mari ,
(3.111)
În cazul golurilor înşiruite distanţa minimă dintre ele se determină din condiţia (fig. 3.50).
În relaţiile de mai sus NEa, VEJ respectiv MEJ sunt solicitările de calcul din încărcările
exterioare, în mijlocul golului.
(3.107)
Dacă axa neutră intersectează golul trebuie să se verifice dacă betonul şi armăturile din talpa
comprimată rămasă pot prelua forţa de compresiune.
Pentru situaţiile în care în exploatare se presupune o talpă inferioară fisurată sau cu o arie de
beton foarte mică se poate utiliza o metodă mai simplă pentru determinarea forţelor tăietoare:
V.up = ( 0,8 - 0,9 )vEd (3.112)

v;nr = ( 0,2 - 0,1 )VEa (3.113)

Figura 3.50 Stabilirea distanţei minime dintre goluri
La goluri având lungimea mai mare de 0,5 h calculul se va face după un model folosit la
cadre, similar cu o grindă Vierendeel. Transmiterea forţei tăietoare depinde în mare măsură de
rigiditatea tălpii superioare şi inferioare. Se recomandă ca eforturile să se distribuie în raport cu
rigidităţile efective ale tălpilor aşa cum se prezintă în figura 3.51.
În cazurile curente se propune următoarea regulă simplificată de dimensionare:
- dimensionarea grinzii în afara golului la încovoiere şi forţa tăietoare;
- dimensionarea la forţa tăietoare a tălpii inferioare şi superioare pentru valorile obţinute cu
relaţiile (3.112), (3.113);
- dimensionarea tălpilor la forţa axială şi moment încovoietor;
- lângă gol pe ambele feţe se prevăd etrieri suplimentari dimensionaţi la 0,8 VEJ;
- la grinzile mari se prevăd armături înclinate la colţul golurilor.

90 91
3.3 Torsiunea În figura 3.54 se prezintă secţiuni transversale de formă I, L şi S care se descompun în secţiuni
3.3.1 Stabilirea secţiunii de calcul dreptunghiulare. Momentele de torsiune aferente acestora se calculează cu relaţiile:
TEd,i =_!g__TEd
11
(3.115)
Rezistenţa la torsiune a elementelor cu secţiuni simple se calculează înlocuind secţiunile
transversale pline cu secţiuni echivalente cu pereţi subţiri (fig. 3.52). L.: 1u
i=l
Secţiunea cu pereţi subţiri este caracterizată de următoarele valori:
Âk - aria cuprinsă în interiorul liniei mediane a pereţilor subţiri care formează secţiunea,
inclusiv aria golurilor interioare ale secţiunilor cu goluri;
'"
tef.i - grosimea efectivă a peretelui secţiunii echivalente;
u - perimetrul exterior al secţiunii de arie A;
z; - lungimea laturii i măsurată între punctele de intersecţie a liniei mediane a secţiunii cu
"'hi
TEd2

pereţi subţiri.
A linie mediană
'I IC!>"'
I• Z2 I TEdJ
DETALIU A bw

I
I• ~~1
Figura 3.54 Secţiune compusă din dreptunghiuri
Zi

Momentul de inerţie la torsiune se determină cu relaţia:

I
·~·····
lu = 7J;h;bf (3.116)
în care coeficientul 1J este dat în tabelul 3.8 în funcţie de raportul laturilor h/b a secţiunilor
Âk
1f•P/~I dreptunghiulare.
I• t.r,1 •I

A
Figura 3.52 Secţiunea echivalentă

Grosimea efectivă a peretelui secţiunii se determină cu relaţia:

de calcul la torsiune Tabelul 3.8 Coeficientul 1'/ pentru calculul momentului de
dreptunghiulare
hlb 1,5 2 4 6 8
inerţie

10
la torsiune a

w (placă)
secţiunilor
I
t,r. =-
u
(3.114) 0,140 0,196 0,229 0,263 0,281 0,299 0,307 0,333

în care: A - aria totală a secţiunii transversale, inclusiv aria golurilor interioare dacă acestea există
3.3.2 Modelul de calcul la torsiune
(secţiunea chesonată).
Valoarea astfel obţinută nu poate fi mai mică decât dublul distanţei dintre marginea secţiunii Elementul real, solicitat la momentul de torsiune TEd, se modelează sub forma unei grinzi cu
şi centrul de greutate al armăturii longitudinale, iar în cazul secţiunilor chesonate nu poate depăşi
zăbrele spaţiale, alcătuită din patru grinzi cu zăbrele plane, de tipul celor utilizate la calculul la forţă
grosimea efectivă a peretelui.
tăietoare (fig. 3.55), fiecare fermă cu zăbrele plană urmând să suporte o forţă tăietoare VEJ. Întrucât
În figura 3.53 se prezintă pentru câteva secţiuni simple caracteristicile secţiunii echivalente. procentul de armare al etrierilor este acelaşi în toţi pereţii secţiunii casetate echivalente, rezultă că
_,______lll____ li•
U•
diagonalele comprimate de beton vor avea aceeaşi înclinare. În această situaţie se poate considera
~.?;~/·/·?·~~)·\. ,I
că acţiunea momentului de torsiune poate fi înlocuită cu o forţă de lunecare r1,; uniform distribuită în

-~
"'
\: : kf!)l""
. >-· _ _l_
lungul conturului Uk.

--- - ----
I.

Trd;/4

Figura 3.53 Secţiuni simple (pline sau cu goluri) solicitate la torsiune

Dacă secţiunea are formă mai complexă, ea se subdivide în forme simple, apoi acestea se
modelează prin secţiuni echivalente cu pereţi subţiri. Împărţirea secţiunii trebuie realizată astfel
încât să
se obţină rigiditatea maximă la torsiune.
Calculul fiecărui element se face separat după ce momentul de torsiune este distribuit
proporţional cu rigiditatea la torsiune a elementelor, determinată în stadiul elastic, nefisurat.
Capacitatea portantă la torsiune este în acest caz suma capacităţilor portante individuale ale Figura 3.55 Modelul de calcul la torsiune
elementelor.

L
92 93
 În cazul torsiunii pure, efortul tangenţial din torsiune se determină cu relaţia: prevederile de alcătuire a elementelor (date în cap, 5) pentru cele două solicitări. Se recomandă însă
ca armătura longitudinală dimensionată la torsiune să fie dispusă, pe cât posibil, uniform pe
r, . = TEd (3.117)
periferia secţiunii transversale de beton şi în acest caz diametrul, modul de fasonare şi de ancorare a
,, 2AkteJJ
acestor armături diferă de cele dimensionate la încovoiere.
în care TEd este momentul de torsiune de calcul, determinat din calculul static,
Dimensionarea etrierilor suplimentari la torsiune se face de regulă în corelare cu
Forţa tăietoare rezultantă VEa într-un perete este dată de relaţia:
dimensionarea etrierilor la forţă tăietoare dată fiind afinitatea între diagramele celor două solicitări.
VEd = rt,itef,i 2 i (3.118) Annătura transversală rezultată din calculul la torsiune se poate însuma cu cea dimensionată la
acţiunea forţei tăietoare numai dacă aceasta din urmă este aşezată la periferia secţiunii transversale
3.3.3 Calculul armăturilor pentru preluarea torsiunii de beton.
În cazul în care se folosesc etrieri cu două ramuri de forfecare pentru dimensionarea la forţă
Annarea secţiunii supuse la torsiune se realizează cu etrieri şi bare longitudinale suplimentare. tăietoare, se adoptă acelaşi diametru al etrierilor şi pentru dimensionarea la torsiune.
Annătura longitudinală necesară din torsiune rezultă: Unghiul 8 dintre diagonalele comprimate de beton şi armătura longitudinală întinsă în cazul
T u acţiunii combinate a forţei tăietoare şi a momentului de torsiune este limitat la 1 :S ctg 8 :S 2,5. În
l:A„ Ed k ctg8 (3.119)
2Akfyd acelaşi timp, trebuie subliniat că înclinarea diagonalelor comprimate 8 pentru torsiune trebuie să fie
aceeaşi cu cea rezultată din calculul la forţă tăietoare.
în care: 8 este unghiul dintre diagonalele comprimate de beton şi armătura longitudinală întinsă (fig, 3,20)
Distanţa dintre etrieri, ce urmează a se prevedea în element se determină pe baza principiului:
/yJ- rezistenţa de calcul a oţelului din care este confecţionată armătura longitudinală Ast· l
Annătura longitudinală din torsiune se distribuie pe perimetrul uk; numai în cazul secţiunilor I I
de dimensiuni mici, poate fi dispusă concentrat, în colţurile secţiunii. (3.121)
Annătura transversală sub formă de etrieri necesari din torsiune rezultă:
cu relaţia:
T
tg8
2Akf,•d
Ed (3.120) S = STSV
ST +Sv
(3.122)
I
În cazul solicitărilor combinate, se poate utiliza o metodă simplificată, în care se consideră Distanţa dintre etrieri (sau barele transversale când se utilizează carcase sudate) cât ş1
separat fiecare solicitare. Ariile de armătură se determină pentru încovoiere, forţă tăietoare şi pentru
diametrul acestora trebuie să respecte prescripţiile constructive menţionate în capitolul 5.
torsiune, urmând apoi să fie adiţionate (fig. 3.56).
Capacitatea portantă maximă a elementului cu secţiune plină supusă la efectul forţei tăietoare
(s), şi a momentului de torsiune este limitată de cedarea diagonalelor comprimate, conform condiţiei:
a) monta1 b ). ~ (A.„,)v
I /

~i rM+v]
----..I---.II~.
I I~II I I
- TEd + VEd <1 (3.123)
n=2
Âsw=nÂs
(Amfs)v TRd,max VRd,max
i"
........ i
-.-------.----.!

în care: momentul de torsiune de calcul;

TEd -
VEJ - forţa tăietoare de calcul;
I

III 4<1>M (s)T

. (A.rn)T TRd,max - momentul de torsiune capabil ce poate fi preluat de secţiune fără a se produce

J 8-1
zdrobirea betonului comprimat; 1:
n=I -

I I I VRd,max - forţa tăietoare capabilă a elementului. i

A,„=A, T_] (A ....fs)T
Momentul de torsiune capabil se obţine cu relaţia:
:.1.'I ,,
T (3.124) Iii
·.•.. '1;.;[

n1rM+V1 (A .•„/s)v+
în care v1
Forţa
şi acw au valorile definite la punctul 3.2.2.2.
tăietoare capabilă a elementului se determină cu relaţia
'ii
I+

111r111111+
(3.66), în care în loc de bw se '

~ l +TJ (A,„/s)T introduce tef

' -~c!_~ivalc' t 2(qi,1r+<Pr) _ V - ac„.t,Jz,vJcd (3.125)
Rd,mox - ctg8 + tg8
Figura 3.56 Model pentru cumularea efectelor încovoierii şi torsiunii
a) dispunerea armăturilor longitudinale; b) dispunerea etrierilor (Asw - aria tuturor ramurilor În elementele cu secţiunea transversală apropiată de un dreptunghi, se poate dispune doar
forfecate, As - secţiunea transversală a barei) armătură constructivă, dacăeste îndeplinită condiţia de mai jos:

Annătura longitudinală dispusă din calculul de încovoiere se modifică astfel: în zona întinsă T V
_fil_+ _fil_ :". l (3.126)
cantitatea de armătură se măreşte cu valorile rezultate din calculul la torsiune, în zona comprimată TRd,c VRd,c
poate fi redusă, în funcţie de mărimea forţei de compresiune.
Armăturile longitudinale rezultate din calculul la torsiune (As1) pot suplimenta (cel puţin în care: TRJ.c - momentul de torsiune de fisurare, care se determină luând <1, 1 = htd ;
parţial) ariile armăturilor longitudinale rezultate din calculul la încovoiere (As) cu condiţia ca VRd,c - forţa tăietoare capabilă din relaţia (3.53), (3.54), (3.55) şi (3.56).
aşezarea armăturilor în secţiunea transversală de beton şi traseul acestora să satisfacă deopotrivă

94 95
3.4 Străpungerea
3.4.1 Perimetrul de control -- '"î::i'+ -- ·/u. 2d '
:---U<
....... 1: 1
"' '
Verificarea la străpungere se face în lungul unor perimetre de control (fig. 3.57). u. 2d
Dacă placa are înălţimea constantă, secţiunea de control este perpendiculară pe planul plăcii. <2d
Dacă placa are înălţimea variabilă (de exemplu, talpa fundaţiei), d se măsoară la perimetrul ariei
încărcate (fig. 3.58).

-'!-- -"~:T-°"::::::;;::::~"~rl~C,~ml:::::~:::.;~rc~m~":;;::!~-".,;::::::::::::;:: Figura 3.59 Perimetrul de control pentru stâlpi marginali sau de colţ
""'I~!
~ ,.
~- • //
_, l -4:--r---.
-'' ,---:Â eoni Plăcile rezemate pe stâlpi circulari prin intermediul unor capiteluri circulare cu lH <:; 2,0hH
_,____Jd _J/ c: I. • (fig. 3.60a) se verifică la străpungere numai într-o secţiune de control situată la distanţa rcont faţă de
I 1 ' • i
2d centrul de greutate al secţiunii stâlpului:
sectlunea de control
de baza
aria incarcata'__ a) IH >2hH L\('- b) ln >2(d+ha)
/~\ capitel simplu
- - 0>arctg(1/2)=26,6°
Â!uad capitel cu dala

\',_~eoni rcm~t ______ ,;,__ t'co11/

/- ,,:'--
- -...... __
-„-. --,,_- __ . -
s--------. ,,
.~.
' ---
) ....,,.
-"'--~ '-"-
~
al doi!~~ perilnetrul i
de control Uou~er
!

-
perimetrul de control
de baza, ui
{( lelHlt (r'.--~1-s~'e~ţ-~
/ -- " I • ,,_ '
Figura 3.57 Perimetrul de calcul pentru străpungere A - sectiunea de I : I A
control de b~a /-- _(;___ ---(- 0>arctg(1/2)=26,6°
Înălţimea utilă a plăcii în mod curent se consideră constantă, fiind egală cu media înălţimilor B - suprafata mcarcata [ · [
utile pe cele două direcţii, d\ şi d2 :
Figura 3.60 Modelul de calcul pentru străpungere - stâlp cu capitel
d = (dy + dz)/2 (3.127)
Perimetrul de bază de control u1 se consideră la distanţă 2,0d faţă de aria încărcată şi se re°'"= 2,0d +[II+ 0,5c (3.128)
construieşte astfel încât să aibă o lungimea minimă (fig. 3.58a).
unde: lH- distanţa de la faţa stâlpului la marginea capitelului;
a) ---------- '
c - diametrul stâlpului.
Dacă stâlpii şi capitelurile au forma rectangulară, cu IH :S 2,0d, pentru remu se alege valoarea
cea mai mică dată de relaţiile:
-"'perimetru
- de r, 001
= 2,0d + 0,56-Jt;i;_ (3.129)
control u1
rcoot = 2,0d + 0,69[1 (3.130)
unde: l1 = c1 + 2lm, l2= c2+ 2lm cu condiţia li :S l2.
b) ,>'-----6d ---,i'- ..,._
În situaţiile în care lH > 2,0d, se verifică atât secţiunea ce trece prin capitel (perimetrul
• interior), cât şi cea care trece prin placă (perimetrul exterior), conform figurii 3.60b) .
2d '
--- --_ - ~-' Prevederile referitoare la perimetrul de control de bază, respectiv la calcul se aplică înlocuind

••---· - -· •- -.•• • • • • ~ _i: - -- - ------=--.i.:

dcudH(fig. 3.560b).
Distanţele de la centrul de greutate a secţiunii stâlpului până la secţiunile de control pot fi
luate (fig. 3.60b).
Figura 3.58 Perimetrul de control de bază pentru diferite situaţii rco11t,ext = fH + 2,Qd + 0,5c (3.131)
= 2,0(d + hH) + 0,5c (3.132)
În situaţii în care o forţă concentrată este aplicată mai aproape de 2,0d faţă de A1oaa, se ia în rcont,int

considerare un perimetru de control la o distanţă mai mică decât 2,0d (perimetrul de control trece
prin punctul de aplicaţie al forţei). 3.4.2 Determinarea efortului de calcul VEt1
Dacă aria încărcată este situată lângă un gol, o parte din perimetrul de control este considerată
inactivă, aşa cum se arată în figura 3.58b). În cazul în care aria încărcată este situată în apropierea Valoarea efortului de calcul VEd se determină din relaţia:
marginii sau în colţul plăcii, perimetrul de control se determină ca în figura 3.59. V = /3 VEdd (3.133)
Alte perimetre de control u, din interiorul sau exteriorul ariei de control de bază, vor avea Ed
u„
aceeaşi formă ca şi perimetrul de control de bază.
unde d este înălţimea utilă medie, conform relaţiei (3.127);
u; este lungimea perimetrului de control considerat, care poate fi perimetrul stâlpului sau
perimetrul de control de bază;

96 97
i
 /3 este un coeficient care depinde de distribuţia eforturilor unitare de străpungere. Coeficientul 2
-~
fJ se calculează cu relaţia: c,
Wi =-+C1C2 +4c,d +16 d' +2/luCI (3.136)
2
-1 , MEd u, unde c1 şi c2 sunt dimensiunile secţiunii stâlpului, considerate conform figurii 3.6la.
/3 - +1c ---- (3.134)
VEd Wi Pentru un stâlp circular interior, valoarea coeficientului fJ se determină cu relaţia:
unde u 1 este lungimea perimetrului de control de bază; e
j3=1+0,6Jr--- (3.137)
k este un coeficient ce depinde de raportul dimensiunilor secţiunii stâlpului c 1 şi c2 , D + 4d
având valorile date în tabelul 3.9; unde D este diametrul stâlpului circular.
W1 este o funcţie de u1 pentru distribuţia forţei tăietoare din figura 3.6la. Pentru un stâlp dreptunghiular interior unde, încărcarea este excentrică faţă de ambele axe, se
Tabelul 3.9 Coeficientul kpentru suprafeţe încărcate dreptunghiulare poate utiliza relaţia aproximativă:
-----
ci/ c,
k
S 0,5
0,45
1,0
0,60
2,0
0,70
2" 3,0
0,80 /3=1+1,8 ley)'
b,
+(~J'
by
(3.138)

unde ey şi ez sunt excentricităţile MeiVed în lungul axelor y şi z;

by şi hz sunt dimensiunile perimetrului de control (fig. 3.58a).
Pentru un stâlp dreptunghiular marginal, dacă există excentricitate după ambele direcţii
2 ortogonale, ~ se poate determina din relaţia:
u , u
/3 = -*1 + 1r-epar
1
(3.139)
U1 Wi
unde: u 1 este lungimea perimetrului de control de bază din figura 3.57;
u1 ' este lungimea perimetrului de control de bază redus din figura 3.6lb;
epar este excentricitatea paralelă cu marginea plăcii, rezultând dintr-un moment aplicat ca în

C2 d figura 3.6lb);
k se poate determina din tabelul 3.9, în care raportul c 1/c 2 se înlocuieşte cu c 1/2c 2 ;
W1 este calculat pentru perimetrul de control de bază u 1 din figura 3.58a.
Pentru un stâlp dreptunghiular ca în figura 3.6lb, W1 rezultă:
2
JYi = 2 + c1c2 + 4c1d + 8d 2 +mic, (3.140)
4
Dacă excentricitatea este dirijată spre exteriorul plăcii, se utilizează relaţia (3.134).
La calculul W1, excentricitatea e trebuie măsurată de la centrul de greutate al conturului de
calcul.
Pentru un stâlp de colţ unde excentricitatea este dirijată spre interiorul plăcii, fJ se determină
c) :S l,Sd; :S 0,5c2 cu relaţia:
/3 = u; (3.141)
\, u,
F~ - Dacă excentricitatea este spre exteriorul plăcii, se utilizează relaţia (3.134).

r- ui
I T2d1
he ,
+-------- ,(
Pentru structuri la care stabilitatea laterală nu depinde de interacţiunea de cadru între placă şi
stâlp şi la care deschiderile adiacentă nu diferă cu mai mult de 25%, se pot utiliza valori
:S l ,Sd; aproximative. În anexele naţionale se precizează valorile pentru fJ; valorile recomandate pentru fJ
:S 0,5c1 sunt date în figura 3.62.
Figura 3.61 Momentul neechilibrat la conexiunea placă-stâlp a) nod central, @·
b) nod marginal, c) nod de colţ (C)
:: "=1 5 @- stalp interior
Funcţia W1 corespunzătoare distribuţiei forţei tăietoare din figura 3.6la se determină cu fJ '
$)- stalp marginal
relaţia:
«=)- stalp de colt
(3.135) (B)
o 8J
unde dl este lungimea elementară a conturului, iar e distanţa de la lungimea elementară dl până la P=l,4
'• ..•. -~

axa în raport cu care acţionează momentul MeJ.

Pentru un stâlp dreptunghiular interior, ţinând seama de relaţia (3.135), W1 este: Figura 3.62 Valorile recomandate pentru coeficientul fJ

98 99
 ·--···--------------------------------------------------------,!

Dacă o forţă concentrată acţionează aproape de stâlp, nu se face reducerea forţei tăietoare de fi. VEd - forţa
din presiunea solului din care se scade greutatea proprie a plăcii fundaţiei
calcul conform punctului 3.2.2. (acţionează
de jos în sus).
Efortul unitar de străpungere în jurul perimetrului de control se determină cu relaţia:
3.4.3 Calculul la străpungere VEd red
3.4.3.1 Etapele de calcul VEd = - - '- (3.147)
ud
Calculul la străpungere se bazează pe verificarea unei serii de secţiuni de control, care au o iar capacitatea portantă:
formă similară cu secţiunea de control de bază. Se definesc următoarele eforturi de tăiere cu -
VRd - CRd,c171k
(100,Qf;k )1/3 2d >-171 , vmin 2d (3.148)
valoarea de calcul, distribuite pe unitatea de suprafaţă a secţiunii de control: a a
VRd,c - capacitatea portantă la străpungere a plăcii rară armătură pentru preluarea eforturilor în care: a este distanţa de la marginea stâlpului la perimetrul de control considerat;
din străpungere în lungul secţiunii de control considerate; 171 = 1 pentru beton greu şi conform punctului 2.1.6 pentru betoane cu agregate uşoare;
VRJ,cs - capacitatea portantă la străpungere a plăcii cu armătură specificată în lungul secţiunii
CRJ,c, Vm;n şi k- coeficienţi definiţi mai sus.
de control;

l
Dacă forţa de solicitare acţionează excentric:
VRd.max - capacitatea portantă maximă la străpungere în lungul secţiunii de control considerate.

VEd < VRd,mox (3.142) vEd = VEa,„d + k M Edu J (3.149)

Nu este necesară prevederea armăturii pentru preluarea eforturilor din străpungere, dacă este ud vEd,,.,dw
îndeplinită condiţia: în care: W este similar cu W1 şi se calculează pentru perimetrul u;
< VRd,c
V Ed (3.143) k este dat în tabelul 3.9.
Dacă vEd > vRd,c este necesar calculul armăturilor specifice, confonn punctului 3.4.3.3. Pentru
3.4.3.3 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor cu armătură specifică (vEa>VRd,c)
ca să se evite zdrobirea betonului comprimat, valoarea eforturilor unitare maxime din efectul de
străpungere VEJ, distribuite pe perimetrul stâlpului sau al ariei încărcate determinate cu relaţia (3.133).
Elementul real, solicitat la străpungere şi moment încovoietor, se modelează sub forma unei
grinzi cu zăbrele spaţială, alcătuită din suprafeţe conice de beton (diagonale comprimate), tălpi
3.4.3.2 Capacitatea portantă la străpungere a plăcilor fără armătură specifică (vEd<VRa,c)
comprimate din beton, tălpi întinse din armătură şi montanţi din domuri speciale ambutisate la
capete (fig. 3.63a).
Capacitatea portantă la străpungere a plăcii fără annătură specifică trebuie evaluată pentru
Calculul capacităţii portante la străpungere a plăcii cu armătură specifică pentru preluarea
secţiunea de bază de control. Calculul se face cu relaţia:
eforturilor din străpungere în lungul secţiunii de control, VRd,cs se face cu relaţia:
VRd,c = CRd,c17Jc(lOOpJ;k t' + k!ucp 2: (vmin + k1u,J (3.144)
(3.150)
unde:fck este exprimat în N/mm2 ;

=1+~ ~
2 0 unde: este aria barelor de pe un perimetru al armăturii de străpungere din jurul stâlpului;
Âsw
k '.". 2,0; cu dîn mm; este distanţa dintre armăturile de pe perimetre succesive, măsurată ca în figura 3.63;
s„
hwd,ef este rezistenţa efectivă de calcul a armăturii pentru străpungere, conform relaţiei:
p 1 = ~ PiyPiz '.". 0,02; pzy, Pzz se referă la armătura întinsă ancorată după direcţiile y şi z; pzy şi Pzz 2
fywd,ef = 250 + 0,25d '.". fywd, în N/mm (3.151)
se calculează ca valori medii, ţinând seama de o lăţime a plăcii egală cu lăţimea stâlpului
plus 3d de fiecare parte; a este unghiul dintre armătura transversală pentru străpungere şi planul median al plăcii.
171 = 1 pentru beton greu şi conform punctului 2.1.6 pentru beton uşor; Dacă se prevede doar un rând de armături înclinate, în relaţia (3.150) se înlocuieşte s, cu l,5d.
CRd,c, Vm;,1 şi k 1 sunt date în anexele naţionale, valorile recomandate fiind cele date în relaţiile Detaliile de armare pentru preluarea forţei tăietoare din străpungere sunt date la punctul 5.2.1.4.
(3.56) şi (3.57), respectiv k 1 = 0,1, pentru beton greu şi lq = 0,08, pentru beton uşor. Lângă stâlp, efortul unitar de străpungere este limitat la valoarea:
Efortul unitar normal în secţiunea critică se obţiµe din semi-suma eforturilor unitare pe _j3VEd< -05•1'
VEd - d - VRd,max - ' VJcd (3.152)
direcţiile y respectiv z: Uo

J unde: u 0 depinde de poziţia stâlpului, stâlp interior, u0=perimetrul stâlpului; stâlp marginal,

unde: NEd,y şi NEd,z

(J
'P
=o 5
'
l
~+__1'".L
N
A
N.
l.Y
A
cz

sunt forţele axiale în placă din încărcări (sau din precomprimare), considerate de-
(3.145)
u0 = c2 + 3d '.". c, + 2c1 ; stâlp de colţ, u0 = 3d '.". c1 + c2 ;
cz, c2- dimensiunile secţiunii stâlpului, ca în figura 3.61;
v - conform relaţiei (3.58).
a lungul deschiderii pentru stâlpii interiori, respectiv de-a lungul secţiunii de control
pentru un stâlp de colţ; Perimetrul de control de la care armătura de străpungere nu este necesară, u011, sau u011,,ef(fig. 3.63b),
se calculează cu relaţia:
A„yşi Acz sunt ariile de beton definite în aceleaşi situaţii ca forţele axiale corespunzătoare.
În cazul unor fundaţii solicitate cu forţe centrice se poate aplica o reducere: J3VEd
uout,ef =--d- (3.153)
VRd,c
VEd „·cd = VEd - fi. VEd (3.146)
Dacă armătura pentru preluarea străpungerii este necesară din calcul, ea trebuie plasată între
în care: V&z este forţa tăietoare aplicată; aria încărcată Azaad şi la cel mult l ,5d faţă de perimetrul Uaut sau u0111,ef (fig. 3.63).
100 101
 --------------------------------------

a). h>{b2-bi) si
~(d2-d1)

Linia de
moment nul
,,,o.
',i
o,l;>/
I/
Talpa limita de
comprimata
actiune a fortei

Figura 3.64 Încărcări locale

În cazul betoanelor cu agregate uşoare forţa de compresiune limită se determină cu relaţia:

b) ... _/perimetrul Umu \, ~~/1 . 4(/ ~erimetrul Umu4 FRdu =AcO f,led [A"]____L<30f,
A,o 4400 - ' led AeO (____L)
2200 (3.155)
J;' / ' ,, '"'

o o o în care: fiea este rezistenţa de calcul la compresiune a betonului cu agregate uşoare;

o
o
o
o
o
o
p - densitatea în stare uscată conform tabelului 2.6.
o o o Pentru preluarea eforturilor de întîndere transversală se prevăd armături.
o o o
00000 00000
00000 00000 3.6 Verificarea în starea limită de oboseală
00000 00000 /

" ' -,Sf- o o o

V O O O Rezistenţa la oboseală a structurilor şi elementelor structurale se verifică în cazuri speciale,
o o o
o o o atunci când ele sunt expuse la încărcări ciclice regulate, cum ar fi: grinzile de rulare şi podurile cu
o o o > trafic frecvent.
, 0,)
;( Verificarea se face separat pentru armătură şi beton.
Combinaţiile de acţiuni pentru calculul amplitudinii eforturilor unitare /';.u = u mox - CJ"min sunt:
Figura 3.63 Străpungere: a) model spaţial cu zăbrele în zona de străpungere, b) perimetrul de - combinaţia acţiunilor statice (combinaţia de bază), echivalentă cu combinaţia frecventă
control pentru stâlpi interiori în funcţie de modul de aşezare al armăturilor transversale pentru stările limită
de serviciu (SLS).
Ed = L Gk.J + p + 'I'l,lQk,1 + L 'I',,,Qk,; (3.156)
}2'..l i>l

3.5 Încărcări locale în care: Gk; este efectul acţiunii permanente;

P - efectul precomprimării;
În cazul încărcărilor locale uniform distribuite pe o suprafaţă A 00 (fig. 3.64), forţa de Qk,l şi Qk.; - efectul acţiunilor neciclice, nepermanente.
compresiune limită se determină cu relaţia: - combinaţia acţiunilor ciclice relevante pentru oboseală (Qfai), ŞI combinaţia de bază

~ <:: 3,0f,dAeo
defavorabilă:
= A,ohd (3.154)
FRdu
VA: Ed= 2..:Gk.J +P+'I',,,Qk,1 + L'I'2,1Qk,;+Q1a1
i>l
(3.157)
în care: /cd este rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;
A 00 - aria încărcată; 3.6.1 Eforturi pentru verificarea la oboseală
A01 - aria maximă de difuzie utilizată pentru calcul.
Cele două arii A00 şi Âc! au aceeaşi formă, iar centrul de greutate se află pe linia de acţiune a Calculul eforturilor unitare se bazează pe ipoteza secţiunilor fisurate, neglijând rezistenţa la
încărcării. Valoarea FRJ se reduce dacă încărcarea verticală nu este uniform distribuită pe suprafaţa întindere a betonului, dar satisfăcând compatibilitatea deformaţiilor.
A 00 sau dacă există şi forţe orizontale mari. În baza schemei de calcul din figura 3.65 se calculează eforturile unitare în fibra extremă
Dacă secţiunea de beton este supusă la mai multe forţe de compresiune, ariile Âc!,I nu trebuie comprimată de beton (0-0 ), creşterea eforturilor în armăturile pretensionate peste valoarea de
să se suprapună. decompresiune (/'io-p 1 şi l'icrp2), precum şi eforturile în armăturile nepretensionate (o-s1 şi crs2) cu
ajutorul relaţiilor:
M +AP 2 ;:;:po(h0 -di}
(3.158)
u, = + 1 -l)BP + B'~d 2
[B, (b
102 103
 ( bf-b )hfObf 'Znp1 'Lnp2
0,90 1,05 1,15 1 0,3~
5 qc0,65 0,70 0,75 0,80 0,85 1,00 1,10 1.;o [{] 0,50 9=:0,25 0,26 0,27 0,28 0,29 0,30 0,310,32 0,33 0,34 0,35
/ "- ( AP op+A,2o;2 0,50 1\ \ I B,
0,45
\ \ \ \ \ 0,45 \

M1 - ~ \ \ \ \ \ 0,40 "\ \ \ \ \ \
0,40 \
--{- 0,35
'\. \ \ 0,35
\ \ l \
\
h d '\. \ \ \ \ \ \ I
0,30
0,25
" " ~ I\ \
\
\ \ \1
0,30
0,25
'-.
I\
' \\\ \\\ '
"- I\ ' '-. \

. . d1
0,20
0,15
"'-.., ~
"
'-.
" ~
~ \ \
\ \ \
0,20
0,15
0,2!

"- ~ \ \' .\ \
\
\
\
Âp1,1ap+As10S1 Ăp1,3ap
-o-~
r"'-'. """ f"-._
~ ~ ' ' [',,
1' \ \ \ l o) :---... ~ '-. ' ,\ ~\I I
:·-·~
Figura 3.65 Ipoteze pentru calculul eforturilor unitare în stadiul II
0,10
0,05
r- ~

o
r-. ;-- ~ ~ :\\I\\
~ --.
" '-' l\\C
K
0,10

0,05 -'
-.... -.... ....... ,..__ "~ l\\l\
<'
--. " :-...: , , .\\1111111 -·-l--

K
o 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,3 o 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,3
1-ţ
.6.aP1 = nPa, Ţ (3.159) Figura 3.66 Diagramă pentru stabilirea Figura 3.67 Diagramă ajutătoare
înălţimii relative a zonei comprimate pentru calculul coeficientului B1
q - 5'
.6.aP2 = nPa, -q- (3.160)
Bp
1- ţ 0,22 I - 30
I h,=-0,
asl =ns ac-<?- (3.161) 0,20
I,.-

,; - 5' 0,18 I . I/ 1,...

-
Ll- O,25
B,
~L i/
I
as2 = n.~·ac-ţ- (3.162)
0,16
~~
/
~
I- O,20 0,20
0,18
Mai sus s-au utilizat notaţiile: 0,1 4• 0,16
V
o, 15
f /V
.
B1 M1 ~bxa,(d-~) =_1_,;'(3-ţ) (3.163)
0,12
0,1 o~~ [_}v
W!
IX
V

O, 10
0,1 4
0,12
/, /
v„
I/'.'.'. ' / ~ ~S\ ,ly
bd 2 a, bd 2 a, 6 0,1 o
0,08 -I I 0,08
I/,> V,;;
/,. r/Y
,v
,

Bp =hf ţ-0,ţ 5 h 1 (1-05h)

, f (3.164) 0,06 !
-l 0,06
~ I #, fY' V
o, 05 0,04

~
0,04 '
5 I I 0,02 L,n p2
B2 = L:np,; - ' (1- 5') (3.165) 0,02 ! I
I
ţ I ! lî o 0,05 0,1 0,15 0,2 0,25
~
ţ
'
d - b, h E E x o ~
I
0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
încare:c5'=2;b1 = :;h1 = ;;np=Ep ;n.,=E' ;q=a·
Figura 3.68 Diagramă ajutătoare Figura 3.69 Diagramă ajutătoare
d = - pentru calculul coeficientului Bp pentru calculul coeficientului B2
Înălţimea relativă a zonei comprimate se calculează cu relaţia:
(3.166) Efectul aderenţei diferite a armăturii active şi pasive se ia în considerare prin sporirea
amplitudinii eforturilor unitare din armătura nepretensionată calculată în ipoteza aderenţei perfecte
în care: L,np1 = n,p, 1+ nPpP 1, L,np2 = n,p, 2 + nPpP' prin intermediul coeficientului
_ A, 2 • p _ Ar 1 • P _ AP, . A., +AP
P " - bd , pi - b d , P' - bd , (3.167)

L,Apfpd
K
unde: A„ <!>, sunt aria şi diametrul maxim al armăturii pasive;
K reprezintă gradul de precomprimare al secţiunii.
Ap, <l'>p - aria şi diametrul echivalent al armăturii active;
~ - raportul dintre aderenţa tendoanelor şi a armăturilor pasive.
Valorile ţ, Bi, Bp, B se pot obţine mai expeditiv cu ajutorul diagramelor din figurile 3.66, Relaţiile de mai sus se pot particulariza pentru cazul elementelor din beton precomprimat
3.67, 3.68 şi 3.69. integral considerând A..i = O, A, 2 = O şi K = 1, respectiv pentru elementele din beton armat
considerând AP1 = Ap 1,1 + Ap 1,2 + Ap1,3 =O, AP, =O şi K = O.

104 105
3.6.2 Procedeul de verificare a armăturilor Eforturile unitare din armături (pretensionate sau nepretensionate) calculate sub acţiunea
încărcărilor de oboseală nu trebuie să depăşească rezistenţa de calcul la curgere a oţelurilor,
Deteriorarea produsă de o singură amplitudine a eforturilor /),13P poate fi determinată cu verificată prin încercări la întindere.

ajutorul curbei S-N din figura 3.70 şi a parametrilor din tabelul 3.10 pentru armătura Amplitudinea eforturilor din barele sudate nu o va depăşi niciodată pe cea a barelor drepte şi
îndoite.
nepretensionată, respectiv din tabelul 3.11 pentru armătura pretensionată.
În locul verificării explicite prezentată mai sus, verificarea la oboseală în cazurile standard, cu
Încărcarea trebuie multiplicată cu coeficientul YF/at dat în Anexa Naţională la codul european.
încărcări cunoscute, se poate face cu ajutorul amplitudinii echivalente de degradare (t."''·'q"),
Valoarea recomandată este 1,0. Domeniul de efort capabil la N' cicluri (t."'Rs,) obţinut trebuie
conform relatiei:
împărţit cu coeficientul de siguranţă Ysfat

logL'<crJM ,r F,pct .
/',, CJ's,equ
(N')< /', 13 &k (N') (3.169)
Ys,jUt
[El - armături la limita de elasticitate
f----~c::::::l
b=k1
I în care: /),13 Rsk (N') este amplitudinea de efort pentru N' cicluri de încărcare şi se calculează cu
ajutorul figurii 3.70 şi a tabelelor 3.10, respectiv 3.11. În cazul clădirilor /',,13&,(N') poate fi
aproximată prin amplitudinea maximă (/',,13,.=,) sub combinaţia relevantă de încărcări.
Se poate admite de asemenea că rezistenţa la oboseală a armăturilor întinse este satisfăcătoare
sub combinaţia frecventă de încărcări dacă:
N' -------
logN
/),13? 70MPa - pentru armături nesudate;
/),13? 35MPa - pentru armături sudate. (3.171)
(3.170)
Figura 3.70 Forma curbei caracteristice de rezistenţă la oboseală (curba S-N pentru armături pasive
şi pentru armături pretensionate) Când se utilizează îmbinări sudate sau dispozitive de înnădire în betonul precomprimat, nu
sunt admise eforturi de întindere în beton până la o distanţă de 200 mm faţă de armături
Pentru cicluri multiple cu amplitudine variabilă deteriorările pot fi însumate după regula
(pretensionate sau nepretensionate), sub combinaţia frecventă de încărcări cu un coeficient de
Palmgren-Miner. Ca urmare, factorul de degradare DE al armăturii produs de încărcările relevante
reducere k3 = 0,9 aplicat la valoarea medie a forţei de precomprimare Pm.
de oboseală trebuie să satisfacă condiţia:
D -"n(/',,oJ<l (3.168) 3.6.3 Procedeul de verificare a betonului
N(/',,13;)
Ed - L.,

în care: n(/',,131 ) este numărul de cicluri aplicate pentru o amplitudine /',,131 ; Rezistenţa la oboseală a betonului solicitat la compresiune este satisfăcătoare dacă sunt
N(/',,131 ) - numărul rezistent de cicluri pentru o amplitudine /).13 .
îndeplinite condiţiile:
1
13 13 .
~:::;; 0,5+0,45~
Tabelul 3 .1 OParametrii curbelor S-N pentru armături nepretensionate
led ,fi1t led ,fat
Exponentul efortului unitar
L'<o-Rsk(MPa) pentn
Tip de armături N :':'. 0,9 pentru J;, :':'. 50MPa (3.172)
k, k, N* cicluri
Bare drepte şi bare îndoite 1 106 5 9 162,5 :':'. 0,8 pentru J;, > 50MPa
Bare sudate şi plase sudate 107 3 5 58,5
unde: 13,,m„ ŞI 13c.min este efortul maxim respectiv munm de compresiune într-o fibră sub
Dispozitive de cuplare 107 3 5 35
NOTA 1: Valorile L'<D'&k se referă la bare drepte. Pentru barele îndoite se aplică uu combinaţia frecventă de încărcări. Dacă efortul 13 c.min este de întindere, se ia egal cu zero
coeficient de reducere q = 0,35 + 0,026d". I rjJ
în care dbr este diametrul dornului; hd,Jat =k,,BcJto)fca(l- ~~) (3.173)
rjJ diametrul barei.
k 1 = 0,85 pentru N= 106 cicluri;
Tabelul 3.11 Parametrii curbelor S-N pentru armături pretensi~nate ,Bec (t0 ) - coeficientul care defineşte rezistenţa betonului la pnma aplicare a
Tip de armături N'
Exponentul efmtului unitar L'<o-R,.(MPa) încărcării;
k, k, pentru N* cicluri
t0 - timpul începerii încărcării ciclice asupra betonului în zile.
Precomnrimare nrin nreîntindere 10 6 5 9 185
Precomprimare prin postîntindere Condiţiile (3 .172) se aplică de asemenea la bielele de compresiune ale elementelor supuse la
- monotoroane în canal din forţe tăietoare. În acest caz rezistenţa/cd,ra 1 , se afectează cu coeficientul de reducere v.
material plastic
10 6 5 9 185 Rezistenţa la oboseală a betonului solicitat la forţe tăietoare, atunci când nu este necesară
armături pretensionate drepte sau
armătură de forfecare din calculul în starea limită ultimă, este satisfăcătoare atunci când se verifică
curbe în canal din material
10' 5 10 150 condiţiile:
plastic
armături pretensionate curbe în 6 VEd.min >O;
canal de oţel
10 5 7 120 - pentru
6
10 5 5 80 VEd,max
dispozitive de cuplare

106 107
 :S 0,9 până la C50/60 4. VERIFICAREA ÎN STĂRILE LIMITĂ DE EXPLOATARE
:S 0,8 peste C55/67. (3.174)
- pentru VEd.min <O: 4.1 Limitarea eforturilor
VEd,max

1vEd,minl Eforturile de compresiune în beton se vor limita pentru a evita fisurile longitudinale,
(3.175) microfisurile sau deformaţiile mari de curgere lentă, unde acestea pot avea efecte inacceptabile
IVRJ,cl
asupra funcţionării structurii după cum urmează:
în care: VEd.max şi VEd,min sunt valorile de calcul maxime respectiv minime ale forţelor tăietoare - sub efectul combinaţiei caracteristice a încărcărilor, pentru părţile expuse la medii
aplicate sub combinaţia frecventă de încărcări; corespunzând datelor de expunere XD, XF şi XS (tabelul I. l ):
VRd,c - rezistenţa de calcul la forfecare a elementelor fără armare transversală.
Atunci când este necesară armătură transversală, înclinarea bielelor de compresiune ()fat în O", s 0,6f,k (4.1)
modelul grinzii cu zăbrele se consideră - sub efectul combinaţiei cvasipermanente a încărcărilor, pentru a se putea admite curgeri
tg01a, = .{tiiJ s 1,0 (3.176) lente liniare:
unde () este unghiul diagonalei comprimate faţă de axa elementului în starea limită ultimă. (4.2)
peste această valoare trebuie considerat curgerea lentă neliniară (pct. 2.1.3).
Eforturile din armătură sub combinaţia caracteristică a încărcărilor se vor limita în vederea
evitării deformaţiilor inelastice precum şi a fisurării şi deformării excesive, astfel:
- pentru elemente din beton armat:
O", s 0,8 fyk (4.3)
- pentru elemente din beton precomprimat:
O", s 0,75fpk (4.4)
Atunci când efortul este provocat de o deformaţie impusă:

O", s fyk (4.5)

,;- d, I
,,
(]" =O"
,, 1-,;1d (4.6)

Poziţia relativă a axei neutre I; se obţine în funcţie de forma secţiunii după cum s-a arătat la
punctul 3. 6 .1.
În calculul eforturilor şi a săgeţilor, secţiunile transversale se vor considera nefisurate cu
condiţia ca eforturile de întindere din încovoiere să nu depăşească valoarea f~t,eff Această valoare
poate fi luată egală cu fc,,,, sau fctmjl atâta vreme cât calculul armăturii întinse minime este bazat pe
aceeaşi valoare. La calculul deschiderii fisurilor şi al rigidităţii la întindere (al efectului de rigidizare
din zona întinsă) se va utiliza valoareafc,,,,.

4.2 Fisurarea

Fisurarea va fi limitată la o extindere care să nu împiedice funcţionarea corespunzătoare sau

durabilitatea structurii sau să nu producă un aspect inacceptabil.
În structurile din beton armat solicitate la încovoiere, forfecare, torsiune sau întindere
provenind din acţiunea încărcărilor sau a deformaţiilor împiedicate sau impuse, fisurarea este un
fenomen normal.
Formarea fisurilor este permisă fără nici un control al deschiderii lor, cu condiţia ca ele să nu
stânjenească funcţionarea normală a structurii.
Deschiderea fisurilor se calculează cu relaţiile de la punctul 4.2.2. O alternativă simplificată constă
în limitarea diametrului barelor sau a distanţei dintre ele conform prevederilor de la punctul 4.2.1.

108 109
 Dacă este necesar controlul fisurilor, o cantitate minimă de armătură aderentă trebuie k - un coeficient care ia în considerare efectul eforturilor neuniforme de autoechilibrare,
prevăzută în zonele întinse. Aria ei poate fi estimată din echilibrul între forţa de întindere în beton care duc la reducerea eforturilor datorate deformaţiilor împiedecate,
imediat înaintea fisurării şi forţa de întindere în armătură la curgerea ei ori la un efort mai mic, dacă k = 1,0 pentru inimi cu h <:: 300 mm sau tălpi cu lăţimea mai mică de 300 mm,
este necesar să se limiteze deschiderea fisurilor. = 0,65 pentru inimi cu h 2': 800 mm sau tălpi cu lăţimea mai mare de 800 mm.
Deschiderea calculată a fisurilor se limitează la valorile Wmax recomandate în tabelul 4.1. Pentru valori intermediare se interpolează liniar.
fct,eJI - valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului efectivă la timpul când fisurile
Tabelul 4.1 Valorile Wmax recomandate pot fi aşteptate să apară.
Âct - aria betonului din zona întinsă, chiar înainte de formarea primei fisuri.
Elemente din beton annat şi Elemente din beton
precomprimat cu armături precomprimat cu armături Tendoanele aderente din zona întinsă pot contribui la controlul fisurării în interiorul unei
Clasele de expunere neaderente aderente distanţe <:: 150 mm de la centrul tendonului. Acest efect poate fi luat în considerare prin adăugarea
Combinaţii de încărcări Combinaţii frecvente de
termenului ( 1Ap!lap la partea stângă a expresiei (4.7), în care: Âp este aria tendonului pre sau post
cvasi permanente încărcări
XO,XCl 0,4* 0,2 întins din Âc,eff.
XC2, XC3, XC4 0,2** ( - factor de corecţie a rezistenţei la aderenţă luând în considerare diametrele diferite ale
1
XDl, XD2, XSl, XS2, 0,3 decompresiune armăturilor pretensionate şi nepretensionate.
XS3
Notă: *) Această limitare garantează aspectul acceptabil. În lipsa condiţiilor de aspect această limitare poate i;l = ~ i; . i/>, (4.11)
fi diminuată. l/Jp
**)Suplimentar, decompresiunea trebuie să fie verificată sub combinaţii cvasipermanente de încărcări.
<'; - raportul rezistenţei la aderenţă a armăturilor pretensionate şi nepretensionate, dat în
tabelul 4.2.
i/>, - cel mai mare diametru al armăturilor nepretensionate;
Aria de armătură minimă necesară se determină cu relaţia:
(4.7) r/JP - diametrul echivalent al tendoanelor pretensionate
As,min a s =kc ·k·fct,eff ·Ael
rpP = 1,6,JA; - pentru legături de 3 bare;
în care: Âs,min este aria minimă de armătură din zona întinsă;
a, - valoarea absolută a efortului maxim admis în armătură imediat după formarea fisurii (fyk ,t.,
'f'p
= 1,7 5 · 'f'sanna
,t., • • - pentru un toron din 7 sârme;
sau o valoare mai redusă); ,t., = 1,20 · 'rsarma
,t., • • - pentru un toron din 3 sârme.
V'p
kc - coeficient care ia în considerare natura distribuţiei eforturilor din secţiune imediat
înainte de fisurare şi schimbarea braţului de pârghie.
Tabelul 4.2 Raportul între rezistenţa la aderenţă (g a tendoanelor şi armăturilor nepretensionate
- Pentru întindere pură kc= 1,0;
- Pentru încovoiere sau încovoiere cu forţe axiale: (

l
Armătură aderentă, oostîntinsă
pretensionată preîntinsă
> C55/67
k, = 0,4ll - k1 (h I ha,)* fc,,,ff <:: 1 (4.8)
Bare netede şi sârme nu se aolică
< C50/60
0,3 0,15
Toroane 0,6 0,5 0,25
în cazul secţiunilor dreptunghiulare sau a inimilor secţiunilor casetate şi în T, respectiv: Sârme amorentate 0,7 0,6 0,3
Bare profilate 0,8 0,7 0,35
kc ~ 0,9 Fa ~ 0,5 (4.9)
Act • fc1 ,ejf Dacă se foloseşte numai armătură pretensionată pentru controlul fisurării q1 = ,J:f .
pentru plăcile secţiunilor casetate şi în T. !lap - variaţia efortului în tendoanele pretensionate de la starea de deformaţie zero a
Mai sus s-au notat: betonului de la acelaşi nivel.
NEd În elementele din beton precomprimat nu este necesară o armare minimă în secţiunile în care
a=-- (4.10)
, b·h betonul rămâne comprimat sub combinaţia caracteristică de încărcări şi a valorii caracteristice a
forţei de precomprimare.
efortul mediu în beton acţionând asupra părţii considerate din secţiune,
NEd este forţa axială în starea limită de exploatare acţionând asupra părţii din secţiune
considerate (forţa de compresiune fiind pozitivă). NEd se determină considerând valorile 4.2.1 Controlul fisurării fără calcul direct
caracteristice ale forţei de precomprimare şi a forţei axiale sub combinaţia relevantă de
Pentru plăcile din beton armat sau precomprimat în construcţiile supuse la încovoiere fără
încărcări.
eforturi de întindere semnificative, nu sunt necesare măsuri specifice de control al fisurării dacă
h*=hpentruh< l,Om
grosimea lor nu depăşeşte 200 mm şi sunt luate măsurile corespunzătoare de alcătuire constructivă.
= 1,0 m pentru h 2: 1,0 m;
Acolo unde se prevede o armătură minimă conform punctului 4.2 deschiderea fisurilor nu va fi
k 1 - coeficient care ia în considerare efectele forţelor axiale asupra distribuţiei eforturilor:
excesivă dacă:
k1 = 1,5 dacă NEd este o forţă de compresiune,
- pentru fisuri cauzate dominant de deformaţii împiedecate, diametrul barelor nu depăşeşte
k 1 =2h*/3h dacăNEaeste o forţă de întindere.
valorile din tabelul 4.3. Efortul din armătură are valoarea din relaţia 4.7.

110 111
 - pentru fisuri cauzate în principal de încărcări sunt satisfăcute prevederile din tabelul 4.3 fie O atenţie deosebită trebuie acordată secţiunilor în care au loc schimbări bruşte de eforturi şi
cele din tabelul 4.4. anume: variaţii de secţiune, zonele de lângă forţele concentrate, secţiunile în care se întrerup barele
Efortul din armătură, sub combinaţia releventă de încărcări, va fi calculat considerând şi zonele cu eforturi mari de aderenţă, în particular la capetele suprapunerilor. Măsurile necesare
secţiunea fisurată. constau în diminuarea variaţiilor de eforturi oricând este posibil şi în respectarea prevederilor de
Pentru betonul precomprimat, unde controlul fisurării este în principal asigurat prin tendoane alcătuire constructivă.
aderente, tabelele 4.3 şi 4.4 vor fi utilizate cu un efort egal cu efortul total minus pretensionarea. Fisurarea datorită eforturilor tangenţiale poate fi controlată în mod adecvat tot prin respectarea
Pentru betonul postcomprimat, unde controlul fisurării se asigură în principal prin armătura regulilor de alcătuire constructivă.
obişnuită, efortul din această armătură se va calcula incluzând efectul pretensionării.
Diametrul maxim al barelor din tabelul 4.3 trebuie corectat după cum urmează: 4.2.2 Calculul deschiderii fisurilor
- pentru încovoiere (cel puţin o parte a secţiunii comprimată)
Deschiderea caracteristică a fisurilor (w1c) poate fi obţinută din relaţia:
,/, _,ţ,'(J /29) k,·ha (4.12)
'!', - '!', ct,eff ' 2(h-d) w k --sr,max (csm -&cm ) (4.14)

- pentru întindere (toată secţiunea întinsă) în care: Sr,max este distanţa maximă dintre fisuri;
Esm - . .
deformatia medie a armăturii sub combinatia relevantă de încărcări, incluzând efectul
r/J, = r/J:Va,ejf /2,9 )8(hh=d) (4.13) deformaţiilor impuse şi luând în considerare efectele rigidizării din zona întinsă;
Bem - deformaţia medie a betonului între fisuri;
unde: r/J.,. este diametrul maxim corectat;
as - 'r - -
fc1,ejf (l + ae · Pp,eff )
r/J;- diametrul maxim al barelor din tabelul 4.3; Pp,eJJ >O 6 <J',
" (4.15)
h - înălţimea totală a secţiunii; E8 'Es
he„ - înălţimea zonei întinse imediat înainte de fisurare, considerând valorile caracteristice
în care: as este efortul în armătura întinsă considerând secţiunea fisurată. Pentru elementele din
. ale pretensionării şi ale forţelor axiale sub combinaţia cvasipermanentă de acţiuni;
beton precomprimat a, se înlocuieşte cu u,-ap unde a, este efortul total şi up este efortul din
d - înălţimea utilă (până la centrul de greutate al rândului extrem de armătură).
pretensionare;
k 1 - factor dependent de durata de încărcare;
Tabelul 4.3 Diametrul maxim al barelor ( r/J;) pentru controlul fisurării k,= 0,6 pentru încărcări de scurtă durată;
Efmtul din armătură Diametrul maxim al barelor [mm] k,= 0,4 pentru încărcări de lungă durată.
[MPa] wk~0,4 mm wk=0,3mm wk~0,2 mm 2
A,+ ,;1 Ap
160 40 32 25 (4.16)
Pp,eff = A
200 32 25 16 c,ejf
240 20 16 12
280 16 12 8 unde: Ae,eff este aria efectivă întinsă (aria betonului din jurul armăturii întinse pe înălţimea hc,eJJ)
320 12 10 6 (vezi fig. 4.1);
360 10 8 5 he,eff- cea mai mică dintre valorile 2,5(h-d), (h-x)/3 sau h/2;
400 8 6 4 ae = Es/ EC/11
450 6 5 -
În situaţiile în care armătura aderentă este dispusă la distanţe<'. 5(c+ rjJ 12) (vezi fig. 4.2).
Tabelul 4.4 Distanţa maximă dintre bare pentru controlul fisurării s„mox = 3,4c + 0,425 · k1 · k1 · r/J/ Pp,eff (4.17)
Efortul din armătură Distanta maximă dintre bare [mm] unde: c - este stratul de acoperire cu beton a armăturii;
[MPa] wk~0,41mn wk~0,3 mm wk=0,2mm k1 - coeficient care ia în considerare proprietăţile de aderenţă ale armăturii: /q = 0,8 pentru
160 300 300 200 bare cu aderenţă superioară, k1 = 1,6 pentru tendoane pretensfonate.
200 300 '250 150 k 2 - coeficient care ia în considerare distribuţia deformaţiilor:
240 250 200 100 IQ = 0,5 pentru încovoiere,
280 200 150 50 k2 = 1, O pentru întindere pură,
320 150 100 -
360 100 50 - k1 = ( i: 1+ i:2 )12 "' pentru întindere excentrică.
rjJ - diametrul barelor. Atunci când sunt bare cu diametre diferite într-o secţiune (n 1 bare cu
În grinzile cu înălţimea 2': 1OOO mm, unde armătura principală este concentrată numai într-o diametrul rjJ şi n2 bare cu diametrul rjJ) se va utiliza un diametru echivalent
parte redusă din înălţime, este necesar să se prevadă o armătură suplimentară de suprafaţă pentru
controlul fisurării pe feţele laterale ale grinzii. Această armătură se va distribui în mod uniform între r/J. = n..r/J12 + n,rjJ;
nivelul armăturii întinse şi axa neutră şi va fi dispusă în interiorul etrierilor. Aria acestei armături nu eq n1r/J1 + n1r/J2
va fi mai mică decât cea obţinută din relaţia (4.7), luând k = 0,5 şi as= hk· Distanţa şi diametrul Acolo, unde distanţa dintre bare depăşeşte valoarea 5(c+r/J/2) (vezi fig. 4.2) sau unde nu există
corespunzător al barelor pot fi obţinute din tabelele 4.3 şi 4.4, considerând solicitarea de întindere armături aderente în zona întinsă:
pură şi efortul din armătură egal cu jumătate din valoarea impusă pentru armătura principală întinsă.

112 113
 _________________ ____________________________
"""'""'

(4.18) 4.3 Deformaţii

s,. mox =l,3(h - X)
17 Deformaţiile elementelor sau ale structurilor nu vor afecta în mod defavorabil funcţionarea
I/ s2~0 nivelul centrului corespunzătoare sau aspectul. De aceea este necesar să se stabilească valorile limită
I
de greutate al armaturii corespunzătoare ale săgeţilor, ţinând cont de natura structurii, de finisaje, de pereţii despărţitori, de
I legături şi de funcţionarea structurii.
aria efectiva întinsa, Ac,eff
I Aspectul şi funcţionalitatea generală a structurii pot fi deteriorate dacă săgeata calculată a
I grinzii, plăcii sau consolei, supusă la încărcări cvasipermanente depăşeşte valoarea 1/250, unde l
J reprezintă deschiderea. Săgeata se stabileşte faţă de linia reazemelor. Se pot realiza contrasăgeţi
pentru a compensa parţial sau total săgeţile dar orice contrasăgeată introdusă în structură nu va
depăşi în general valoarea 1/250.

t {~ - -------- _ ~-~~------~ ~ 1-- -Vs2~0 Săgeţile care pot deteriora elementele adiacente ale structurii trebuie să fie limitate la 1/250
pentru încărcări cvasipermanente. Alte limitări pot fi luate în considerare în funcţie de sensibilitatea

"·„ikw3~~!
părţilor adiacente.
aria efectiva întinsa, Ac,eff
Verificarea stării limită de deformaţie poate fi efectuată:
- prin limitarea raportului deschidere/înălţime utilă (I/d), caz în care calculul explicit poate fi
IRI omis;
- prin compararea săgeţii calculate cu o valoare limită.
b) placa
IRI 4.3.1 Verificarea fără calculul explicit
aria efectiva întinsa pentru

"' .' il~ffe~~-1' fata superioara, Act,eff În situaţii normale este suficient să se limiteze raportul deschidere/înălţime utilă la valorile din

~itlmv~~,
aria efectiva întinsa pentru tabelul 4.5.
fata inferioara, Acb,eff
E1 Tabelul 4.5 Valorile de bază ale raportului deschidere/înălţime utilă pentru elementele din beton
' 1c:;J armat încovoiate
c) element intins Sistemul structural Beton puternic solicitat Beton slab solicitat
Figura 4.1 Aria efectivă întinsă (cazuri tipice) /) ~ 1,5% /) ~ 0,5%

l-
Grindă simplu rezemată,
Placă simplu rezemată pe una sau două 14 20
~I -- -- - - -
--n 1AJ
directii.

~11
axa neutra Deschiderea marginală a grinzilor continue,
Placă continuă rezemată pe o direcţie sau

_____
18 26
D3J suprafata de beton intinsa Placă rezemată pe două direcţii, continuă pe

ti:ţ lBJ _________ - !_ ld distanta dintre fisuri

calculata cu expresia (4.18)
directia lungă,
Deschiderea interioară a grinzilor sau a
plăcilor rezemate pe una sau două directii.
20 30

distanta dintre fisuri Placă rezemată pe stâlp, fără grinzi

wî •;"J::·;,;
1 __ ,

17 24

··~··
l_r:>j calculata cu expresia (4.17) (în raport cu deschiderea lungă)
Consolă 6 8

Valorile din tabel trebuie multiplicate cu coeficienţi de corecţie pentru a ţine seama de tipul
-{-- - -+- oţelului folosit şi de alte variabile şi anume:
- pentru oţeluri avândfyk diferit de 500 MPa, factorul de corecţie are valoarea:
.d a fisurilor (w) la suprafaţa betonului în funcţie de distanţa dintre bare
Figura 4.2 Desch1 ere 310 500
(4.20)
te după două direcţii ortogonale, dacă unghiul dintre axele principale
Pentru elementele arm~ · .. depăşeşte 15°
ale eforturilor şi direcţia armatuni
As,prov

1 (4.19) unde: este efortul în armătura întinsă la mijlocul deschiderii (respectiv pe reazem pentru console)
Cfs

s,,mox = cosB +--silljJ__ sub sarcinile de serviciu cu valoare de calcul la SLE;

s„,max,z As,req - aria necesară de armătură din secţiune în starea limită ultimă;
S r,max,y
. , ătura după direcţia y şi direcţia efortului principal de întindere; As,prov - aria de armătură prevăzută în secţiune.
unde: B este unghml mt:e artm dintre fisuri calculată în directia y respectiv z cu relatia (4.17).
Sr,max,y, Sr,max,z
- d1stan, a ' '
114 115
 -- -

- pentru secţiuni în T la care raportul dintre lăţimea plăcii şi lăţimea nervurii depăşeşte p
valoarea 3, factorul de corecţie este 0,8.
- pentru grinzi sau plăci (altele decât planşeele dală) cu deschideri peste 7 m, care suportă
pereţi despărţitori susceptibili la deteriorarea datorită săgeţilor excesive, factorul de corecţie
rmn11J1 JIrmn1 ~
S=5/48 S=l/8

este 7Ileu (leffîn metri); / /

- pentru planşee dală cu deschiderea cea mai mare peste 8,5 m, care suportă aceeaşi pereţi de S=l/4
compartimentare, factorul de corecţie este 8,5/leif pi /
/

~l-- _ _ _ _ _ _P_,l
S=l/12
112 112 S=l/3
4.3.2 Verificarea săgeţilor prin calcul / / ---/

Elementele care nu sunt încărcate peste limita care poate produce depăşirea rezistenţei la
întindere a betonului, oriunde în element, vor fi considerate nefisurate. /"-_ S=23/216 ~1--~~~~~~~~M:~ S=l/2
Elementele ce sunt de aşteptat să fisureze se vor comporta într-o manieră intermediară între 1/3 113 113
stadiile nefisurat şi complet fisurat. Pentru elementele solicitate predominant la încovoiere, această / /---/--- . /
/ /
comportare poate fi exprimată prin relaţia:
Figura. 4.3 Valorile coeficientului S pentru calculul săgeţii
a=(au+(l-()a1 (4.21)
în care: a este parametrul de deformare considerat (care poate fi o deformaţie, o curbură, o rotire - în stadiul fisurat:
sau o săgeată); _l__ __!_,_
a1, an- valorile parametrului calculat pentru situaţia nefisurată respectiv complet fisurată; (4.25)
rII d-x E,(d-x)
( = 1- /3(cs,„ )2 (4.22)
în care: Mer este momentul de fisurare;
cs, I - momentul de inerţie al secţiunii;
Ecm - modulul de elasticitate secant al betonului la vârsta de 28 zile;
1; - coeficient de distribuţie (care ţine seama de rigiditatea la întindere). Pentru secţiuni x - înălţimea zonei comprimate în stadiul fisurat;
nefisurate ( = O;
os - deformaţia armăturii;
fJ - coeficient care ţine seama de influenţa duratei de încărcare sau a repetării încărcărilor as - efortul unitar din armătură în stadiul fisurat;
asupra deformaţiei medii, d - înăltimea utilă a sectiunîi;
, ,
fJ = 1,0 pentru o singură încărcare de scurtă durată; E, - modul de elasticitate al armăturii.
fJ = 0,5 pentru o încărcare de durată sau mai multe cicluri de încărcări repetate; Înălţimea zonei comprimate a secţiunilor dreptunghiulare simplu armate se calculează cu
a„ - efortul în armătură întinsă, calculat considerând secţiunea fisurată în condiţiile de relaţia:
încărcare care produc apariţia primei fisuri;
rJs - efortul în armătura întinsă calculat considerând secţiunea fisurată.
(4.26)
Raportul a„!as poate fi înlocuit cu Mc1JM sau Nc„IN unde MC/" şi NC/" sunt valorile momentului
încovoietor respectiv a forţei de întindere la fisurare.
Deformaţiile produse de încărcări pot fi stabilite utilizând rezistenţa la întindere şi modulul ~e unde: ae
E
=_s_; _ _:i,__
elasticitate efectiv al betonului. Pentru rezistenta la întindere se utilizează de regulă valoarea fcn11· In Ecm p- b·d
cazul deformaţiilor din contracţie şi variaţii de t~mperatură este indîcat să se folosească valoareafcn11,/I· Pentru alte forme de sectiunî relatiile de calcul sunt date în [66].
, '
Săgeata maximă a unui element încovoiat se calculează cu relaţia: Valoarea finală a curburii se stabileşte cu relaţia (4.21).

a= S · 12 1:_ (4.23) Curbura de lungă durată se calculează cu luarea în considerare a efectelor curgerii lente şi a
r
contracţieibetonului.
unde: 1Ir este curbura grinzii la mijlocul deschiderii, sau curbura pe reazem a consolei şi
La încărcări de durată, deformaţiile totale (care includ curgerea lentă) se pot calcula cu
corespunde stadiului nefisurat sau fisurat al secţiunii transversale pentru care se calculează
ajutorul modulului de elasticitate efectiv al betonului
săgeata;
S - coeficient cu valorile dîn figura 4.3 (4.27)
I - deschiderea elementului. 1+ ip(oo,t0 )
Curbura de scurtă durată a unei secţiuni dreptunghiulare din beton armat se calculează
unde ip(oo,t0 ) este coeficientul (sau caracteristica) curgem lente, relevant pentru încărcare ş1
astfel:
- în stadîul nefisurat: intervalul de timp considerate.
2
Curbura din contracţie poate fi evaluată cu expresia:
_!_ Ma _ b h fctm __fs_ (4.24) 1 s
r1 EC/11 ! 6Ec111 l Ec111 x -=8csae- (4.28)
rcs I

116 117
în care: I Irc, este curbura din contracţie;
ca - deformaţia din contracţia liberă; 5. REGULI DE ALCĂTUIRE CONSTRUCTIVĂ
E
a =--·'-
e Ec,r:,ff

S - momentul static al armăturii în raport cu centrul de greutate al secţiunii; 5.1 Reguli generale pentru armare
I - momentul de inerţie al secţiunii.
5.1.1 Stratul de acoperire cu beton
S şi I trebuie calculate pentru stadiul nefisurat respectiv complet fisurat, valoarea finală a
curburii obţinându-se cu relaţia (4.21 ). Curbura din contracţie se însumează cu cea din încărcări. Stratul de acoperire cu beton reprezintă distanţa dintre suprafaţa exterioară a armăturii
Cea mai riguroasă metodă pentru calculul săgeţii, utilizând maniera expusă mai sus, necesită (incluzând conexiunile şi etrierii) şi suprafaţa apropiată a betonului (fig. 5.1). Acesta trebuie să
să se calculeze curbura în numeroase secţiuni de-a lungul elementului şi apoi să se obţină săgeata
asigure:
prin integrare numerică. În cele mai multe cazuri însă este acceptabil să se calculeze săgeata de
- conlucrarea dintre armătura de rezistenţă si beton în toate stadiile de lucru,
două ori, considerând că întregul element este nefisurat şi apoi complet fisurat după care să se facă
- protecţia armăturii împotriva coroziunii,
interpolarea cu relaţia (4.21).
- rezistenţa la foc.

Cnom,sw
Cv?:
Cnom,sl - r/Jsw

,Cv,
C' „ Cnom,sl

Figura 5.1 Stratul de acoperire cu beton

Acoperirea cu beton nominală (c„0 ,,,) este definită ca acoperirea minimă (cm;„) plus toleranţa
admisă (!1c,a1) :

Cnom = Cmin + !J.Ctol , (5.1)

şi va fi specificată pe desenul de execuţie.
Acoperirea de beton mai trebuie să respecte şi condiţia :
Cnom ~a, (5.2)
unde a este distanţa minimă impusă de la axa armăturii la faţa betonului din considerente de
rezistenţă la foc (capitolul 6).

5.1.1.l Acoperirea minimă cu beton, c,,,;„

Se alege pentru c,,,;„ cea mai mare valoare care satisface atât condiţiile de aderenţă cât şi
condiţiile de mediu.
Cmin,b;

cmin =max ~~;~:+ 11cdw·,r -11ca,,,·,„ -/>;cdw·,ndd; (5.3)

unde: - Cmin,b -
!
acoperirea minimă datorită condiţiilor de aderenţă (tabelul 5 .1 ),
- Cmin,dw· - acoperirea minimă datmită condiţiilor de mediu (tabelul 5.2, 5.3),
-11cdur,y - coeficient suplimentar de siguranţă, în lipsa unor norme speciale se poate lua O,
- l1c<1„„,,, - o reducere a acoperirii minime datorită folosirii oţelurilor neoxidante, în cazurile
obişnuite este O,

119
118
 o reducere a acopenrn nnrnme datorită protecţiei suplimentare (de exemplu
/';.cdur,add - Când sunt aşteptate condiţii de îngheţ I dezgheţ sau atac chimic (clasele XF şi XA) asupra
tencuiala), în lipsa prevederilor valoarea recomandată este O. elementelor din beton, trebuie acordată o atenţie specială compoziţiei betonului. Acoperirea minimă
cu beton conform tabelelor 5.2 şi 5 .3 în mod normal este suficientă.
Tabelul 5 .1: Acoperirea minimă, Cmin,b, din condiţii de aderenţă
Tabelul 5.4: Clasele de structură pentru determinarea lui Cmin,dur
Bare individuale :> rp ( t/J - diametrul barei)
Beton armat Clasele de expunere
Bare grupate 2: rft11 ( r/J„ - diametrul echivalent,
Criterii XC2/ XD2/X8 XD3/X8
vezi pct. 5.1.2) xo XCI
XC3
XC4 XDI
I 2/X83
bare netede sau 2: 20 ( rjJ - diametrul barei sau toron) Durata de viaţă creşte creşte creşte creşte creşte creşte creşte

Preîntinse toroane \00 de ani clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2 clasa cu 2
Beton bare profilate 2: 30 ( r/J- diametrul barei) :> C30/37 :> C30/37 :> C35/45 :> C40/50 :> C40/50 :> C40/50 :> C45/55
Clasele de
se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce
precomprimat canal circular Diamet1ul canalului ::;-80mm rezistenţă
clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu I clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1
Postîntinse canal Max (cea mai mică latură, jumătate Elem. cu
dreolunghiular din cea mai marc latură) ::;-80mm geometrie tip dală se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce Se reduce se reduce
(necirculabile in clasa cu 1 clasa cu I clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu l clasa cu 1
ti1npul constr.)
Tabelul 5.2: Valorile acoperirii minime, Cmin,au,., din condiţii cu privire la asigurarea durabilităţii
Control special al se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce se reduce
armăturilor pasive. calităţii asigurat clasa cu I clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu 1 clasa cu I clasa cu l clasa cu 1
Clasa Clasele de expunere
structurii xo XCI XC2/XC3 XC4 XD1/X81 XD2/X83 XD3/X83 5.1.1.2 Toleranţe admisibile în poziţia armăturilor
81 10 10 10 15 20 25 30
82 10 10 15 20 25 30 35 Se va face un adaos la stratul minim de acoperire cu beton, pentru a se ţine seama de abaterile
83 10 10 20 25 30 35 40 posibile din execuţie (fig. 5.2).
84 10 15 25 30 35 40 45 În lipsa unor norme speciale valoarea recomandată pentru /';.c, 01 este de 1O mm.
85 15 20 30 35 40 45 50
În anumite situaţii toleranţa admisibilă /';.c, 01 poate fi redusă după cum urmează:
86 20 25 35 40 45 50 55
- când fabricarea elementelor se face pe criterii calitative şi monitorizarea execuţiei cuprinde
şi măsurători referitoare la stratul de acoperire (ex. la elemente monolite): 1O mm 2: l'1c1a12'. 5
Tabelul 5.3: Valorile acoperirii minime, Cmin,du,., din condiţii cu privire la asigurarea durabilităţii
armăturilor pretensionate.
mm
- când se folosesc instrumente precise de măsurare a acoperirii cu beton şi elementele care nu
Clasa Clasele de expunere
corespund sunt respinse (ex. la elemente prefabricate):lO mm 2: l'1c1a12'. O mm
structurii xo XCI XC2/XC3 XC4 XDl/X81 XD2/X83 XD3/X83
81 10 15 20 25 30 35 40 1-------, pozitia
82 10 15 25 30 35 40 45 pozitia
83 10 20 30 35 40 45 50
executata proiectata
84 10 25 35 40 45 50 55 I fic,„1 Cnom -JiC10! = Cm în
85 15 30 40 45 50 55 60
86 20 35 45 50 55 60 65 C110111
Cmin

Dacă dimensiunea nominală a celei mai mari granule este mai mică de 32 mm, sau în cazul
Figura 5.2 Abaterea nedorită în execuţie
betoanelor cu agregate uşoare, valorile acoperirii minime Cmin,b din tabelul 5.1 se majorează cu
5mm.
Pentru betonul care intră în contact cu suprafeţe neregulate, acoperirea se va mam prin
La determinarea acoperirii minime Cmin,dur pentru o durată de viaţă de 50 de ani se recomandă
adoptarea unor toleranţe admisibile mai mari. Creşterea este în funcţie de mărimea neregularităţilor,
clasa structurala 4 pentru clasa minimă a betonului indicată în anexa I. Această clasă se poate
dar acoperirea cu beton trebuie să fie de cel puţin:
reduce sau mări (tabelul 5.4) în funcţie de clasa de expunere sau alte situaţii speciale (ex. durata de
- 40 mm pentru beton turnat pe suprafeţe pregătite (ex. beton de egalizare),
viaţă mai mare, calitatea betonului, etc.). Clasa structurală minimă este clasa 1.
În situaţia în care betonul este turnat peste alte elemente de beton (prefabricate sau monolite) - 75 mm pentru turnarea betonului direct pe pământ (ex. fundaţii).
turnate într-o etapă anterioară, pentru acoperirea minimă de beton a armăturii (de la faţa în contact)
se poate accepta valoarea corespunzătoare condiţiilor de aderenţă dacă sunt satisfăcute condiţiile: 5.1.2 Distanţa dintre barele longitudinale
- clasa betonului să fie cel puţin C 25/30,
Armătura longitudinală de rezistenţă se aşează pe unul sau mai multe rânduri în funcţie de aria
- timpul de expunere a suprafeţei respective a betonului la mediul exterior să fie scurt ( < 28 zile),
rezultată din calcul şi de lăţimea grinzii.
- suprafaţa elementului cu care va fi betonul în contact să fie curăţată (ex. spălată sau Dispunerea armăturilor în secţiunea transversală a elementelor din beton armat se face astfel
aspirată).
încât să permită turnarea şi compactarea (prin vibrare) corespunzătoare a betonului (tabelul 5.5).
Pentru suprafeţele denivelate (ex: agregate expuse) acoperirea minimă cu beton trebuie mărită
În absenţa altor indicaţii, regulile pentru bare izolate sunt aplicabile şi grupurilor de bare.
cu cel puţin 5 mm. Într-un grup, toate barele sunt de aceleaşi caracteristici (tip şi clasă de oţel) şi pot avea diametre
diferite dar raportul lor să nu fie mai mare decât 1, 7.
120 121
 b) • ancoraje curbe care pot fi sub forma unor cârlige (ciocuri) la 150° ... 180° (fig. 5.4 b),
a)
îndoituri (coturi) la 90° ... 150° (fig. 5.4 c) sau bucle (fig. 5.4 d);
• ancoraje cu cel puţin o bară transversală sudată pe lungimea de ancorare (fig. 5.4 e).

~ :fil" dm
a) b) > 51/J '

lb.,q
i/J ·&4
'.'.:150-;-
O 4.dm l/JI
·-
C)
l/Jl s-.
Snh h,Pq I
h,,q
~
~/'
I

90°<
- a<l50°
-
Figura 5.3 Aşezarea armăturilor în secţiune transversală
a elementelor de beton armat sau precomprimat:
a) armături normale sau preîntinse; b) canalele armăturilor post-tensionate; e) pr> 0,61/J ~ 51/J
I
:,:;----1 ,_

Tabelul 5.5 Distanţa minimă dintre bare ~---- - _l}!_,_~9 ~

Distanţa minimă între
Element Tipul annăturii Observaţii
bare Sn Figura 5.4 Tipuri de ancoraje
:;; Cazul general s 11 „ sau s,„, >
_ {1'm"' sau 1„ vezi fig. 5.3 a)
Ancorajele din figura 5.4a şi 5.4c nu se pot folosi pentru barele netede solicitate la întindere.
a Armături
20 mm
r/J11 - diametrul echî-
Îndoiturile la unghi drept şi cârligele nu sunt recomandate pentru utilizarea în zone comprimate.
"' obişnuite Dacă dimensiunea > {1m„
fiCQ" s„„ sau sm, - di;+ 51n1n valent în cazul
maxilnă a agregatului
barelor grupate
Cedarea betonului din interiornl cârligelor sau buclelor se pot evita dacă se respectă un
:::: l61n1n diametru minim de îndoire (tabelul 5.6).

orizontal
r1',
s„„ 2 dg +5 mm Vezi fig. 5.3 a) Tabelul 5.6 Diametre minime ale domului de îndoire (dm)
Armături 20 mm Ciocuri, bucle la bare
:;; preîntinse Ciocuri, bucle la carcase sudate
> {2~,
dg- dimensiunea individuale
§ vertical s
"'' - dg
maximă a
/ sau L.__
S'o a o-regatului rji:S16mrn rji>l6mm
/ sau /
~ d ~e
Q

"~
{ 21;,„„„, d < 3rji sau sudură
d~3rji
"" orizontal s„„2dg+5mm vezi fig. 5.3 b în zona îndoită
fiCQ" Armături
50m1n 4rji 7rji 5rji 5rji 20rji
postîntinse
(2~•mml rf>canal - diametrul
vertical s„v 2 dg Diametrul de îndoire, d&,., se determină cu relatia:
cana1ului
~ F. . (-1:_ + _1,/, J._1_
40mm
d fo· ,, f, (5.5)
În calcule grupul este echivalat printr-o bară fictivă, prezentând aceeaşi secţiune ş1 acelaşi ab 2r cd
centru de greutate ca şi al grupului.
unde: - Fh, este efortul de întindere dintr-o bară sau un grnp de bare în contact la începutul curbei
Diametrul echivalent r/i„ al barei se determină cu relaţia: determinat în starea limită ultimă.
rfi„ = rJif;; :<:; 55 mm (5.4) - a& este jumătate din distanţa între centrele barelor (sau grnpurilor de bare) perpendiculare
unde: nh reprezintă numărnl barelor grnpului, care este limitat la: planului de îndoire.
nb::; 4, pentru bare verticale comprimate şi pentrn bare înnădite prin suprapunere - pentru o bară sau grup de bare adiacente feţei elementului, distanţa ab se ia egală cu
nb::; 3, pentru toate celelalte cazuri. acoperirea de beton plus rji/2.
Valoarea lui J;d nu se va lua mai mare decât cea corespunzătoare clasei de beton C55/67.
5.1.3 Ancorarea şi înnădirea armăturilor pentru beton armat Diametrul de îndoire nu mai trebuie verificat pentru evitarea cedării betonului dacă se respectă
5.1.3.1 Ancorarea armăturilor condiţiile:
- ancorarea barei nu necesită o lungime mai mare de 5rji după capătul curbei;
Barele de armătură (sârme sau plase) trebuie să fie astfel ancorate încât eforturile la care sunt
- bara să nu fie poziţionată la margine (planul de îndoire apropiat de faţa betonului) şi există
supuse să fie transmise la beton şi să fie evitate fisurarea longitudinală si despicarea betonului. Dacă
o bară perpendiculară cu diametrul ~ rji în interiornl curbei.
este necesară va fi prevăzută armătura transversală.
Ancorarea armăturilor longitudinale se face în mod normal cu: În cazul betoanelor cu agregate uşoare valorile diametrelor domului de îndoire se majorează
cu 50%.
• ancoraje drepte, asigurate prin prelungirea armăturii pe o distanţă h,eq (fig. 5.4 a) suficientă
pentru a transmite eforturile de întindere de la armătură la beton prin aderenţă;
122 123
 Lungimea de ancorare de bază lh,rqd necesară pentru ancorarea forţei de întindere dintr-o Lungimea de ancorare de bază h,rqd pentru efortul unitar capabil al bareifyd = 435 N/mm2 se
bară dreaptă se determină cu relaţia: prezintă în tabelul 5.8 în funcţie de diametrul barei, precum şi în anexa XVI tabelul XVI.4, tabelul
XVI.5 unde sunt calculate lungimile efective în cm.
(5.6) La barele îndoite lungimea de ancorare de bază se măsoară de-a lungul axei barei (fig. 5.6).
În cazul barelor grupate, în relaţia (5.6) se utilizează diametrul nornînal (vezi relaţia (5.4)).
unde: rjJ - diametrul barei;
Tabelul 5.8 Lungimea de ancorare de bază h„·qd pentru Usd = fyd = 435 N/rnm2 în funcţie de diametrul
c;,d - efortul unitar în starea limită ultimă, determinată în secţiunea de unde se consideră barei
ancorarea barei, care de regulă se poate considera la valoarea fyd ;

~
fhd - efortul unitar de aderenţă considerat constant pe lungimea de ancorare (tabelul 5.7). n Cl2/l Cl6/2 C20/2 C25/3 C30/3 C35/4 C40/5 C45/5 C50/6 C55/6 C60/7
.
6 o 5 o 7 5 o 5 o 7 5
de aderenta
Tabelul 5.7 Valoarea efortului unitar de aderenţă,fi,J pentru bare profilate cu diametre r/J<32rnm. aderenţă bună 66 56 48 40 36 33 29 27 25 24 23
d d d d d d d d d d d

~
aderenţă 94 79 69 58 52 47 41 38 36 35 33
n
. Cl2/16 Cl6/20 C20/25 C25/30 C30/3' C35/45 C40/50 C45/55 C50!6< C55/67 C60/75 nesatisfăcătoare d d d d d d d d d d d
a
aderentă bună 1.65 1.95 2.25 2.70 3.00 3.30 3.75 4.05 4.35 4.50 4.65
aderenţă I

nesatisfăcătoare
1.16 1.37 1.58 1.89 2.10 2.31 2.63 2.84 3.05 3.15 3.26
I
I

aderenţă calculează cu relaţia:

~
Pentru bare profilate efortul unitar de se
J;,d = 2,25 lti h, fetd (5.7)
M~===-=-~=:c:-:=:c--=···=-~ţ:c:j~
unde: fc,d - rezistenţa de calcul la întindere a betonului, dar nu mai mare decât valoarea
corespunzătoare clasei C60/7 5; Figura 5.6 Modul de măsurare a lungimii de ancorare de bază
fti - coeficient care depinde de condiţiile de aderenţă şi poziţia barei în element la turnare La betoanele cu agregate uşoare în relaţia ( 5. 7) se înlocuieşte /cid cu fzctd care se calculează cu
(fig. 5.5): relaţia(2.31 ).
lhl lhl Lungimea de ancorare de proiectare necesară hJ se determină cu relaţia:
I I (5.8)
" '
fia ~~~~ în care coeficienţii a 1„.a5 se obţin din tabelul 5.9.
250j'
-' Pentru determinarea acoperirii de beton (cd), cu care se intră în tabelul 5.9, se vor respecta
45° <a< 90° h>250mm condiţiile prezentate în figura 5. 7.

lhl lhl -------1 ----------r

I , I T
I I
I

'
~1.<
>30'1 '~~ i j-.il.·fl
I
I
.' - l
.,., Cil I i ! I

••
I I I I

---=-• :
1.
I
_,_ c c
h:S250mm h>600mm I I
a) bară dreaptă ' b) bară cu cioc c) bară cu buclă 1

lhl Direc~a de turnare Cd= min(a/2, ci, c) Cd= min(a/2, Ct) CJ=C
D Condiţii bune de aderenţă
Figura 5.7 Acoperirea cu beton, cd pentru grinzi şi plăci
10:<.'I Condi~i nesatisfăcătoare de aderenţă
Figura 5.5 Condiţii de aderenţă Produsul ( a 2 a 3 a 5 ) trebuie să respecte condiţia:

a 2 a 3 a 5 ;:> 0,70 (5.9)

h1 = 1,00 - condiţii bune de aderenţă ;
În tabelul 5.9 s-au utilizat următoarele notaţii:
h1 = 0,70 - pentru celelalte cazuri şi pentru elementele structurale (pereţi) turnate în cofraje
glisante; 2= (Z:A,, - LAs1,m,.)/ A, (5.10)
h2 - coeficient în funcţie de diametrul barei : LA" - aria armăturii transversale de-a lungul lungimii de ancorare adoptată;
h, = 1,00 - pentru rjJ :S 32 mm; LAst,milr - aria minimă de armătură transversală
h, = (132-r/J)/100 - pentru rjJ > 32 mm. = 0,25As pentru grinzi şi Opentru plăci;
124
125
 Tabelul 5.9 Valorile coeficienţilor al> a 2 , a 3 , a 4 ş1 a 5
lb.eq = a.Z&,,·qd -pentru ancorarea cu bară transversală sudată (fig. 5.4 e)).
Factor de influenţă
Tip de Bara de armătură
ancoraj Întinsă Comprimată
Când pe capătul armăturii longitudinale se sudează în sens transversal o bară cu diametrul
Drept a 1 ~1,0 cuprins intre 14-32 mm (vezi fig. 5.9) lungimea de ancorare de bază obţinută cu relaţia (5.8) se
a 1 ~1,0
poate reduce cu factorul F,,,d /A, unde A, este aria barei longitudinale, iar forţa de smulgere F,,,d se
F arma barelor a 1 ~o, 7 dacă cd ~3 q5
Altul decât determină cu relaţia:
drept a 1 ~ 1,0 in celelalte cazuri a 1 ~1,0
(pt. valoarea lui cd vezi fig. 5.7) (5.13)
0,7S a2 ~1-0,15(c,,-q5)/q5 Sl,O
Drept a, ~1,0 unde: F,„d - forţa de forfecare a sudurii care se determină pentru o fracţiune (de obicei jumătate) din
Acoperirea cu beton (pt. valoarea lui cd vezi fig. 5. 7)
Altul decât 0,7S a 2 ~l-0,15(cd-3 q5 )/ q5 Sl,O capacitatea portantă a barei longitudinale ancorate;
drept (pt. valoarea lui cd vezi fig. 5.7)
a, ~1,0 J; - rezistenţa la întindere a armăturii;
Confinarea realizată de u,d - efortul de întindere în beton;
armătura transversală Toate
nesudată de armătura tipurile
0,7S a 3 ~1-KÂ Sl,O a 3 ~1,0 l,d - lungimea de calcul a barei transversale;
principală
Confinarea realizată de Toate Efortul unitar în beton se determină cu relaţia:
annătura transversală tipurile (pt.
sudată de armătura poziţie vezi
a 4 ~ 0,7 a 4 ~o,7 u,d = (fc,d + u,„,) / Y ~ 3hd (5.14)
principală * fig. 5.4 e) ).
Confinare dată de Toate în care: u,,,, - efortul de compresiune în beton (din rezemare) care acţionează perpendicular pe cele
presiunea transversală 0,7S a 5 ~J-0,04p Sl,O -
tipmile doua bare (se consideră o valoare medie pozitivă pentru compresiune);
*Pent:Iu rezemări directe ha se poate lua mai mic decât h,111 ;11 dacă există cel puţin o bară =O 015+O14e(-0.1Sx) ·
transversală sudată în intervalul rezemării. Aceasta ar trebui sa fie la cel puţin 15 mm de la
Y ' ' '
faţa reazemului (fig. 5.9) x=2(c/q5,)+l;
c - acoperirea cu beton măsurată perpendicular pe cele două bare, iar lungimea de calcul
A, - aria unei singure bare ancorate cu diametrul maxim; a barei transversale:
K - coeficient cu valori prezentate în figura 5.8; 1,d = l,161',(Jyd; u,d)
0
' c5.15)
p - presiunea transversală [N/mm ] în starea limită ultimă, de-a lungul lui l&d·
2

care nu trebuie să fie mai mare decât lungimea efectivă a barei sau distanţa dintre două bare
longitudinale ancorate;
!As ~ 1,A,,
ll//'':A" I I
As ~1,A„
..--L I I
q51 - diametrul barei transversale.
Pentru bare cu diametrul nominal mai mic sau egal cu 12 mm forţa de smulgere se determină
cu relaţia:
K=O 1 K=0,05 K=O (5.16)
'
Figura 5.8 Valoarea coeficientului K pentru grinzi şi plăci
în care diametrul barei ancorate s-a notat cu q51 •
Pentru lungimea de ancorare minimă l&,m;n , în lipsa unor reglementări speciale se va considera Grupurile de bare întinse pot fi întrerupte peste reazeme (de capăt sau intermediare) ca şi
valoarea: armăturile individuale. În cazul în care diametrul echivalent este 9'„ ~ 32 mm barele grupului
- armătură întinsă trebuie decalate pe direcţia longitudinală conform figurii 5.10.
0,3lb„·qd Dacă se respectă distantele de decalare precizate în figura 5.1 O la determinarea lungimii de
> max 1Oq5 ancorare necesară se va utiliza diametrul fiecărei bare în parte, în caz contrar aceste lungimi se vor
l&,m;n (5.11)
determina cu diametrul nominal q5„ al grupului de bare.

- armătură comprimată
1 lOOmm

0,6lb ,-qd Al A-A

lb,min > max 10q5 (5.12)
li. 4
1
lOOmm AL
Pentru armăturile întinse, lungimea de ancorare necesară, se poate lua şi la valoarea lh,eq care Figura 5.9 Ancorarea barelor Figura 5.10 Ancorarea grupurilor
se detenllină într-un mod simplificat după cum urmează: longitudinale cu bară sudată la capăt de bare prin decalare
lb,eq = a 1l&,„qd -pentru ancorare tip buclă, cioc şi cot (fig. 5.4 b), c), d)),

126
127
 Barele de diametru mare ( 9 2 32 mm) vor fi ancorate ca bare drepte sau cu ajutorul nnor Pe cât este posibil suprapunerile barelor trebuie să fie decalate şi să fie dispuse simetric şi
dispozitive mecanice în afara zonelor întinse de beton. În zonele de ancorare se va prevedea o paralel la faţa exterioară a elementului.
armătură transversală suplimentară (fig. 5.11), care nu va fi mai mică decât: Distanţa liberă (lumina) între două bare înnădite prin petrecere va satisface valorile indicate în
- în direcţie paralelă cu faţa inferioară figura 5.13.
A,,„ = 0,25A,n, (5.17) +
0.3/f~ /,
··j
--
-
- în direcţie perpendiculară pe faţa inferioară F, :::4 !/!
A„ = 0,25A,n 2
nnde: A, - secţinnea transversală a barei ancorate;
(5.18)
ţ:::somm
-F,

n1
n2
-

-
numărul straturilor cu bare ancorate în aceeaşi secţinne a elementului;
numărul barelor ancorate în fiecare strat. - F,
a
- F,

a) n1=l; n1=2
I A,„ 2 0,5A"
b)n1=2; n1=2
I A,„ 2 0,5A,,
-- F, ?_2 !/!
?_20mm
-- F,

Figura 5.13 Dispnnerea înnădirilor prin suprapunere

I A,„ 2 0,25A,, IA,„ 2 0,5A,,
Lungimea de înnădire prin suprapunere se obţine cu relaţia:
LÂs„
(5.19)
0,3a,l„„.q"
Âs1
unde: /0 ,mm. >max 159 (5.20)
-~ !
200mm
2:Jls11 'LÂsh
lb,rqd - lnngimea de ancorare de bază conform relaţiei (5.6).
Figura 5.11 Armătura suplimentară în zona de ancorare a barelor longitudinale cu 9 2 32 mm
Valoarea coeficienţilor de corecţie a 1 ,a2 ,a3 ,a4 ,a5 sunt cele din tabelul 5.9. Pentru calculul
Armătura transversală suplimentară va fi uniform distribuită în zona de ancorare, la distante
ce nu vor depăşii aproximativ de 5 ori diametrul armăturii longitudinale. coeficientului a3 în relaţia (5.9) în locul IA„,min se va lua l,OA,{u,"/fyd) cu A, aria secţinnii
uneia din barele înnădite prin suprapunere.
Ancorarea armăturilor transversale (etrieri, agrafe, barele transversale ale carcaselor
sudate) se face conform condiţiilor din figura 5.12. Coeficientul a 6 se obţine din tabelul 5.10 în funcţie de procentul de armătură suprapusă în
intervalul 0,6510 de la centrul lungimii de suprapunere considerate (fig. 5.14).
a) > 5!/i b) ?. 101/J c) d)
>50mm
,V- ?_ 70 mm
r·· -01
?_ 10 =!
,.
?. !Ommf
Tabelul 5.10 Valorile coeficientului a 6

">/ Procentul de armătură suprapusă

~. '.:_ 21/J
1
\_
I_ _ +'.:_ 1,41/J într-o sectiune <25% 33% 50% >50%
>20mm a, 1
. <50mm 1,15 1,4 1,5
~-

În general barele groase ( 9 2 32 mm) nu se înnădesc prin suprapunere. Excepţie fac secţinnile
Figura 5.12 Ancorarea armăturilor transversale de beton cu dimensiunea minimă peste 1,0 m sau cazurile în care efortul din bare nu depăşeşte 80%
din efortul maxim calculat în starea limită ultimă.
5.1.3.2. Înnădirea armăturilor Pentru grupuri alcătuite din două bare cu diametrul echivalent< 32 mm suprapnnerea
urmăreşte regulile de la barele individuale cu diferenţa că la determinarea lungimii de suprapunere
Înnădirea armăturilor poate fi făcută: 10 se va utiliza diametrul 9„ . Dacă grupul de bare este alcătuit din trei bare sau două bare dar cu
- prin suprapnnerea barelor, cu sau fără cârlige, îndoituri sau bucle; diametrul echivalent::": 32 mm, la înnădire barele individuale trebuie să se decaleze pe direcţia
- prin sudare (anexa X); longitudinală cu cel puţin 1,310 , după cum se observă în figura 5.15. În acest caz se poate utiliza
- cu dispozitive mecanice (cuple) care asigură transferul forţelor în cazul solicitării de diametrul nnei bare la determinarea lnngimii lo.
întindere-compresiune sau numai de compresiune (anexa Xl);. Se vor evita situaţiile în care se utilizează mai mult de patru bare suprapuse într-o secţiune.
Este preferabil ca înnădirile prin suprapunere să nu fie plasate în zonele în care armătura este La betoanele cu agregate uşoare se limitează la 32 mm diametrul barelor înglobate şi nu se
solicitată la întreaga sa capacitate de rezistenţă. utilizează pachete constituite din mai mult de două bare. Diametrul echivalent se limitează la
45mm.

128
I 129
t

l
 ------ - - ---------- ----- - - -- -----

"
Io ---4 Înnădirea plaselor sudate alcătuite din bare profilate se poate face atât în direcţia barelor
barai principale (de rezistenţă) cât şi în cea a barelor secundare (constructive).
• Înnădirea barelor de rezistenţă se poate realiza fie prin întrepătrundere (fig. 5.17 a), fie prin
bara II
suprapunere (fig. 5.17 b).

bara III

bara IV
---„ . . . . .
a)
p; ~=.==.==''ir=";;'='ir="''=''·=='==="' ~
~·
fu
p; ~
b)
+L =="=="=~~~~~~_f,_.
fu
~--- - - - j

0,65/o +0,65/o ~ Figura 5.17 Înnădirea plaselor sudate: a) prin întrepătrundere; b) prin suprapunere

~ fAl Secţiunea considerată În cazul plaselor înnădite prin întrepătrundere (la elemente solicitate la oboseală)
f--------"
aranjamentul barelor longitudinale (lipite) se va realiza conform figurii 5.13. Efectele favorabile ale
Figura 5.14 Determinarea procentului de armătură suprapusă într-o secţiune (ex. bara II şi bara III armăturilor transversale vor fi neglijate ( a 3 = 1,0).
sunt în afara zonei de suprapunere, deci p 1 = 50% şi a 6 = 1,4) În cazul plaselor înnădite prin suprapunere, înnădirea se va amplasa în zonele în care armătura

-------,r---------~---- ~ !1\i\3
este solicitată la cel mult 80% din întreaga ei capacitate. În caz contrar:
- în calculele de rezistenţă braţul de pârghie se va considera până la centrul de greutate al
?
_______ IL---------------------
__ !_3___ rândului de armătură cel mai îndepărtat de faţa întinsă a elementului;
- la verificarea deschiderii fisurilor în zona imediat după înnădire, efortul în oţel cu care se
r 1,3/o cj--- 1,3/o 1,3/o +- 1,3/o \ -1 intră în tabelele 4.3 şi 4.4 se va majora cu 25% din cauza discontinuităţilor de la capătul
4 2 4 înnădirii.
Procentul de armătura principală ce poate fi înnădită într-o secţiune trebuie să respecte:
Figura 5.15 Înnădirea barelor grupate cu <P 2 32 nun
- pentru plase sudate întrepătrunse prevederile din tabelul 5.10;
În zonele de suprapunere a barelor longitudinale se va dispune o armătură în sens transversal - pentru plase sudate suprapuse următoarea regulă
pentru a prelua forţele de întindere ce apar pe direcţia perpendiculară barelor înnădite după cum 100%dacă (A,/s)P'°' :Sl200mm'/m şi
urmează:
- dacă bara suprapusă
este întinsă şi are diametrul mai mic decât 20 mm sau procentul 60% dacă (A,/ s )P'°' > 1200 nun 2 /m;
armăturilor înnădite într-o secţiune este sub 25%, atunci armătura transversală minimă s - considerându-se distanţa dintre bare, iar As - aria secţiunii transversale a plasei.
prevăzându-se din alte motive (ex. armătura pentru preluarea forţei tăietoare, bare de Îmbinările straturilor multiple trebuie să fie decalate cu cel puţin 1,310 unde lungimea 10 se
-J,
repartiţie) este considerată suficientă. determină cu relaţia (5.19).
- dacă diametrul barei este mai mare de <P > 20 nun atunci armătura transversală trebuie să Armătură transversală suplimentară în zona de înnădire nu este necesară.

aibă o arie totală (fig. 5.16a) nu mai mică decât aria unei bare înnădite Cl:;A„ 21,0A„) şi • Înnădirea plaselor sudate în sensul armăturilor transversale (secundare) se poate face în
aceeaşi secţiune. Valorile minime ale lungimii de suprapunere sunt date în tabelul 5.11.
trebuie poziţionată între armătura longitudinală şi suprafaţa betonului în zonele de capăt a
suprapunem. a)
- dacă mai mult de 50% din armăturile longitudinale sunt suprapuse într-o secţiune şi distanţa +f'- • • • • •
între înnădirile adiacente a :S lOefi (fig. 5.13), se vor utiliza etrieri sau armături transversale
în formă de U bine ancorate în corpul secţiunii.
- dacă bara înnădită este comprimată atunci armăturile transversale se vor aşeza şi în exteriorul Figura 5.18 Înnădirea plaselor sudate în sensul armăturilor transversale: a) cel puţin un ochi de
plasă; b) cel puţin două ochiuri de plasă.
zonei de suprapunere la o distanţă maximă de 4efi fată de ambele capete (fig. 5. l 6b ).

a) Etrieri b) Etrieri Tabelul 5 .11. Lungimi de suprapunere recomandate în sens transversal

/-- 7---- - sup1imentari ,,------ - / suplimentari
o,su, o,su, 0,5 E A„ 0,5 EA„
:- 7 ]_ IB
___ •1 l _ _S.~50~n
_14.!Jl= r=--~_--_llitl]=
____
Diametrul barelor
(mm)
0>150 mm;
Lungimi de suprapunere

:J llllfil.
~w •hYJLJ ' - _ __
1
1

I :
:-14.
R efi:S6
6 < <P <:; 8,5
cel putin un ochi de plasă în intervalul de înnădire fig. 5. l 8a.
0>250 mm;

S4~
11

f...
lo/3'
I
Io
~ lo/3 m 8,5<efi:Sl2
cel putin două ochiuri de plasă în intervalul de înnădire fig. 5. l 8b.
0>350 mm;
cel uutin două ochiuri de ulasă în intervalul de înnădire fig. 5.18b.

Figura 5.16 Armarea transversală în zona de înnădire a barelor longitudinale

cu diametrul mai mare de <P 20 nun: a) întinse; b) comprimate; _

130 131
5.1.4 Ancorarea şi cuplarea armăturilor pretensionate În funcţie de situaţia de proiectare valoarea de calcul a lungimii de transmitere se ia cea mai
5.1.4.1 Ancorarea armăturilor preîntinse defavorabilă dintre cele două valori (fig. 5.20):
l ptl =O ' 8 /pt - pentru calculul solicitărilor locale la transfer;
La armăturile preîntinse se definesc trei lungimi (fig. 5.19): l ~2 = 12/ -pentru calculul în starea limită ultimă (la fortă tăietoare, ancorare etc.)
' ~ '
• l pt - lungimea de transmitere este lungimea armăturii pretensionate necesară transmiterii
tensiunea
întregului efort de pretensionare betonului; în toron
• l a;,p - lungimea de disipare (a zonei de transmitere) este distanţa pe care tensiunile din beton
ajung la o distribuţie liniară în secţiunea transversală; (Jj;f
• l &pa- lungimea de ancorare este distanţa pe care forţa totală de întindere din bară în starea a;, 00+-(-l)-/-+/f----/ (2)--
limită ultimă,
este complet ancorată în beton (adică ruperea barei intervine mai repede
I
decât smulgerea). I
I
'-~
/I '' I
// I (}pd distanta
I [µ„
/ I '\\ O'pi faţăde capăt
d /
/
I \ h l,„
/ I I
/
/
I I ,________
bpd _
'
'
-~
Figura 5.20 Tensiunea în zona de ancorare la elementele pretensionate:
!
/pi I [Al /pt (1) la transfer (2) starea limită ultimă
L1;,p I
Lungimea de disipare se obţine cu relaţia:
[Al - Distribuţia liniară a tensiunilor în secţiunea transversală l,i;,p = ~lpt2 + d' (5.23)
Figura 5.19 Lungimi caracteristice la transferul forţei de precomprimare la beton în armătura pretensionată se determină cu relaţia:

.
Lungimea de ancorare pentru o tensiune de crpa

Valoarea de bază a lungimii de transmitere se determină cu relaţia: ~-~00 (5~)

~=~+~- hpd
(5.21)
unde: crpa - efortul unitar în armătura pretensionată (inclusiv efectul forţei tăietoare) calculat într-o
unde: a 1 = 1,0 - pentru transfer lent; secţiune fisurată (adică o zonă unde efortul unitar de întindere din beton depăşeşte
= 1,25 - pentru transfer brusc; valoarea hrk.o,os );
a 2 = 0,25 - pentru tendoane cu secţiune transversală circulară; crpdoo - efortul unitar în armătura pretensionată după consumarea tuturor pierderilor de
= O, 19 - pentru toroane clin 7 sârme;
t - diametrul toronului; tensiune;
hpa - efortul unitar de aderenţă în starea limită ultimă.
cr pmo - tensiunea din armătura pretensionată în momentul transferului;
Valoarea efortului unitar de aderentă se determină cu o relatie asemănătoare ca şi la transfer:
' '
efortul unitar de aderenţă la transfer;
f&pr -
(5.25)
Efortul unitar de aderenţă, considerat constant în lungul armăturii pretensionate, se calculează
în starea limită ultimă cu relaţia: unde: 17pz 1,4 - pentru sârme amprentate;
=

fbpt = 17 pi 171 fctd(t) (5.22) = 1,2 - pentru toroane din 7 sârme;

unde: 17pl = 2, 7 - pentru sârme profilate; fcra - rezistenţa de calcul la întindere a betonului.
= 3,2 - pentru toroane din 3 şi 7 sârme;
5.1.4.2 Ancorarea armăturilor postîntinse
Pentru alte tipuri de armături pretensionate se va lua valoarea dată în fişa produsului.
171 = 1,0 - pentru condiţii bune de aderenţă; Armăturile postîntinse transmit forţele de precomprimare betonului _prin intermediul
= O, 7 - în celelalte cazuri (în situaţii justificate se poate lua o valoare mai mare) ancorajelor. Tipul acestora depinde de felul armăturilor active, de m~nmea forţei .de
htd(tl - este valoarea de calcul a rezistenţei la întindere a betonului în momentul transferului precomprimare, de modul de întindere a armăturilor şi de utilajele folosite pentru mlln~ere. Pracllca
precomprimării cunoaşte în prezent o diversitate foarte mare a tipurilor de ancoraje m funcţie de
+
J ctd
(t)=a"·0,7·J;.„(t) · firma producătoare. . . _ _
r, Forţa de compresiune exercitată de armătura pretensionată prin ancoraj trebme sa fie preluata
de rezistenţa betonului la compresiune şi de armăturile prevăzute în acest scop.

132
133
 Forţa concentrată din zona de ancorare, reprezentând efectul precomprimării, are valoarea de
calcul bazată pe valoarea medie a forţei de precomprimare şi trebuie să fie în concordanţă cu a) La plăci armate pe două direcţii (lz/li<2 unde latura scurtă este /1) :
/ 1/40 - când placa este simplu rezemată pe contur;
valoarea caracteristică minimă a rezistenţei la întindere a betonului.
Tensiunile de întindere din beton datorită acţiunii forţei concentrate se determină cu ajutorul li/45 - când placa este încastrată elastic pe contur.
unui model biele-tiranţi sau alte metode adecvate. Armăturile prevăzute pentru preluarea acestor b) La plăci armate pe o direcţie (b// 1>2):
/ 1/30 - când placa este simplu rezemată pe tot conturul;
eforturi de întindere se vor considera cu rezistenţa lor de calcul. Dacă efortul în armătură nu
depăşeşte 300 MPa verificarea deschiderii fisurilor nu este necesară. li/35 - când placa este încastrată pe tot conturul;
În mod simplificat se poate considera că forţa de precomprimare se dispersează sub un unghi /1/25 - când placa este simplu rezemată pe două laturi paralele;
de 2/J (fig. 5 .21) pornind de la ancoraj, unde fJ se poate considera arctg 2/3 . li/30 - când placa este încastrată elastic pe două laturi paralele;
/i/12 - când placa este în consolă.
vedere de sus c) La planşee fără grinzi:
I 12130 - când stâlpii sunt fără capitel;
I
. /J I 12132 - când stâlpii au capitel simplu;
- - ---1 / 2/35 - când stâlpii au capitel cu frântură sau cu placă.
. „__._:_ . . _:_ _:_· .:J .
Grosimea aleasă pentru placă trebuie să respecte şi valorile prevăzute în tabelul 4.5.
/J I
I Grosimea minimă a plăcii pline pe grinzi, din condiţii de rezistenţă, este de 50 mm, dar
I /J=arctg(2/3)=33.7° trebuie să respecte şi prevederile minimale din capitolul 6 referitoare la rezistenţa la foc.
Plăcile de beton armat pot îndeplini rolul de diafragmă orizontală pentru încărcări aplicate în
planul lor, dacă au grosimi de cel puţin 80 mm. La dalele unde se prevede armătură pentru forţă
tăietoare grosimea minimă va fi de 200 mm.
Pentru plăcile pline portante, turnate in situ, armate pe două direcţii sau armate pe o direcţie -
pentru care b ~ 5h1 şi leg·~ 5hr(vezi anexa II)- se aplică prevederile de mai jos.

5.2.1.2 Dispoziţii privind armătura din încovoiere

I
Figura 5.21 Dispersia forţei de pretensionare la armături postîntinse
Secţiunea armăturii de rezistenţă rezultă din dimensionare. Diametrul barelor şi distanţa dintre
ele, pentru o secţiune dată, se alege folosind anexa XVI.
5.1.4.3 Cuplarea armăturilor pretensionate
La plăcile având /2/l 1 > 2, cu armătura de rezistenţă dispusă pe o direcţie, se prevede o
armătură de repartiţie perpendicular pe cea de rezistenţă, reprezentând cel puţin 20% din aria
Cuplarea a două armături se poate face înainte de întindere, când cuplele sunt mobile, sau
armăturii de rezistenţă din secţiunea cea mai solicitată. Armătura de repartiţie se aşează atât în
după întindere (a uneia sau a