Tema 1.3.

Proictarea demersului didactic

”Un lucru bine gândit e un lucru bine făcut!”

Pentru ca un lucru să fie bine făcut trebuie să aibă la bază o etapă premergătoare. Proiectarea
didactică este etapa premergătoare a actului didactic. O proiectare bine făcută are ca rezultat o
activitate de calitate.
Atunci când ne preocupă constituirea treptată a unui câmp motivațional adecvat oricărei
forme de muncă pe care o desfășoară elevul, trebuie să avem în vedere cerința pedagogică a
organizării muncii în școală. Organizarea muncii nu se poate efectua decât gândind de la început
actul educaţional în sine.
La baza proiectării demersului didactic stă o documentare științifică bine întemeiată a
cadrului didactic, aceasta având drept scop personalizarea demersului didactic.
Transformarea curriculum-ului oficial în învățare efectivă la nivelul unui grup concret de
elevi presupune o proiectare didactică atentă care să găsească contextele potrivite prin care
rezultatele învățării cuprinse în programă să devină reale în cazul fiecărui elev, în funcție de
particularitățile sale de învățare. O proiectare adecvată ţine cont de nivelul clasei şi de mediul
social din care provin elevii. Astfel, proiectarea demersului didactic constituie o activitate prin
care profesorul își propune etape și acțiuni de parcurs și de realizat în procesul de predare
învățare-evaluare.
Aceasta se realizează prin raportare la programa școlară și presupune:
 lectura integrală și personalizată a programei școlare;
 elaborarea planificării calendaristice;
 proiectarea unităților de învățare.
Lectura integrală şi personalizată a programei școlare- vizează cunoaşterea elementelor
programei şcolare -competente generale, competente specifice, conţinuturi, exemple de activităţi
de învatare, sugestii metodologice. Lectura personalizată a programei școlare este o activitate
laborioasă, profundă, ce implică studiu și timp. Programa școlară este ”filtrată” prin schemele
interpretative proprii fiecăruia dintre noi.
Planificarea calendaristică- este un document administrativ care asociază elemente ale
programei cu alocarea de timp considerată optimă de către profesor pe parcursul unui an şcolar.
În conceperea planificării calendaristice, ghidurile de aplicare a programelor şcolare propun
următorul parcurs:
 realizarea asocierii dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi, respectiv dintre
competenţe specifice şi conţinuturi;
 împărţirea pe unităţi de învăţare;
 stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de învăţare;
 alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare.
Rubricaţia propusă se înscrie pe linia abordării personalizate a programei şcolare.
Elementele componente ale programei sunt adaptate la contextul educaţional în care profesorul
îşi desfăşoară activitatea.
 Concomitent cu apariţia ghidurilor de aplicare a curriculum-ului, a fost introdus în
practică conceptual de unitate de învăţare, reprezentând o structură didactică deschisă şi
flexibilă, care are următoarele caracteristici:
 determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor
obiective de referinţă/competenţe specifice;
 este unitară din punct de vedere tematic;
 se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp şi se finalizează prin
evaluare.

Când vorbim de o proiectare eficientă ne raportăm la o proiectare doar pe baza

programei, nu a manualului, chiar dacă ne putem ghida după acesta.
Contextele de învățare şunt împărţite în funcție de nevoile elevilor, vizând competențele
specifice precizate în aceasta. Atunci când proiectăm este esenţial să avem mereu în faţă grupul
de elevi şi tot ceea ce scriem în proiect să se raporteze la activităţile pe care anticipăm că le vor
parcurge realmente, proiectarea fiind un act personalizat.
Fiecărei competenţe specifice îi corespunde o activitate de învăţare sau mai multe, însă o
activitate de învăţare este propusă pentru o competenţă specifică şi numai una. Trebuie să se
realizeze o corelaţie reală stânga – dreapta: competenţă – activitate – resurse adecvate fiecărei
activități, acceptând că modul în care a fost proiectată o secvenţă poate fi contrazis la aplicarea
efectivă. Modalitatea de evaluare se completează doar pentru ceea ce estimăm că vom evalua în
mod real.

O proiectare a demersului didactic cât mai adecvată nivelului clasei și posibilităților

elevilor, duce la un demers didactic bine întocmit elevii însușindu-și noțiunile predate.