Anul LUI Nr. 87 Arad, 8 Septemvrie I92§.

RWWL OFICIdL SL ÍPÍRHIÍI «RTO«X« ( M K 3 fWflftvMI

Pastoraţia Individuală şi Colectiva.

Z)c Dr. Grigorie Gh. Comsa
Epitcopul Aradului-

111. Domnul* (Marcu 5 v. 19). Cel vindecat este

Metoda pastorală referitoare Iacei plăcut atins de cuvintele iui Iisus şi în adevăr
chemaţi lâ mântuire din rândurile vesteşte pe Iisus în Decapoii.
mulţimii^ ale poporului. Petru îndeamnă pe Simon vrăjitorul sâ
se pocăiască (Fapte 8 v. 22) Sf. Pavel pedep­
In cele de până acnm am văzut câteva seşte cu orbire vremelnică pe Elima vrăjitorul
trăsături relativ la metoda pastorală întrebuin­ în Cipru, fiindcă acesta căuta să împiedice pe
ţată în scopul recrutării clerului. Vom vedea a- diregătorul Sergiu Pavel a primi credinţa (Fapte
cum prin ce mijloace pastorale era chemat po­ 13 v. 11). Desfrânatul din Corint este aspru
porul la mântuire. pedepsit (I- Cor. 5). Imeneu şi Alexandru au
Mântuitorul şl Apostolii aveau scopul să fost daţi Satanei ca sufletele lor să se mântu­
Întoarcă sufletele dela păcate pe calea virtuţii.iască (l Tim. 1 v. 20).
Iisus chiamă pe Matei vameşul şi cercetează Mântuitorul Îndată ce observă o bună dis­
pe Zacheu păcătosul (Matei 9 v. 9 şi Luca 19 poziţie a sufletului, intervine ta mod binefăcă­
v. 1) despre cari ştia că sunt predispus! a de­ tor, căci buna dispoziţie nu ajunge, fiind ne-
veni virtuoşi. Au venit vameşii să se boteze voe de sporire în cele sufleteşti. Către cărtu­
şl Domnul nu le-a cerut mai mult să facă de-> rarul, care recunoscuse că închinarea unui sin­
cât era rânduit şi altora (Luca 3 v. 13); pe gur Dumnezeu şi iubirea aproapelui valorează
ostaşi i-a învăţat să nu asuprească, să fie mul­ mai mult decât jertfele, Domnul are cuvinte de
ţumiţi cu leafa lor (Luca 3 v. 14). laudă: nu eşti departe de împărăţia lui Dumne­
zeu (Marcu 12 v. 34) aceste cuvinte de bună
Mântuitorul iartă pe femeia, care trăise în
fărădelege (ioan 8 v. 11), In casa lui Simon seama au ajutat mult acelui cărturar. Sfântul
leprosul admite ca o femee păcătoasă să-i ungă Ioan laudă pe Gaie (3 Ioan 3).
picioarele cu mir,, aeoperindu-le de lacrămi Domnul nu admite nici un fel de amânare
(Luca 7 v. 38); Domnul vindecă un slăbănog în chestia mântuirii şi astfel nici celui ce a
g rlat. 9 v. 2). Spre a nu mai cădea în păcat,
omnul recomandă celui iertat să nu mai pă-
voit să îngroape pe tatăl său nu i-a dat amânare.
(Mat. 8 v. 22). Tinărului, care cere sfat: ce să
cătuiască (ioan 8 v. 11), ca de pildă femeei facă spre a obţine vecinicia, Domnul îi reco­
păcătoase şl slăbănogului dela Vitezda. Pe a- mandă sfaturile evanghelice. (Mat. 19 v. 21).
cest slăbănog Iisus în sinagogă îl învaţă indi­ Mântuitorul se arată după Înviere mai în­
vidual (Ioan 5 v. 14). Omul cu duh necurat după tâi Măriei Magdalena, fiindcă aceasta se pocă-
ce este vindecat roagă pe Iisus să fie cu el ise în mod sincer. (Marcu 16 v. 9).
iar Iisus nu 1-a lăsat pe el şi i-a zis: «mergi Cei cari aveau nevoie să fie întăriţi în
In casa ta... şi vesteşte lor, căte ţi-a făcut ţie credinţă, erau trataţi după gradul lor de în-
ţelegere şt de înduplecare a voinţii. Domnul btsericei şl a zis: „Prea Sfinţite, n'aş fi ere.
păşeşte ca teolog desăvârşit faţă de cărturarul zut că aveţi vreme să ne cercetaţi şi în dure­
Nicodim (loan 3 v. 1) dar faţă de Samarineancă rile noastre*.
vorbeşte In icoane simple, cu apa vie, ca să Şi cât de instructivă este atitudinea Dom­
fie Înţeles. nului faţă de săraci. Văduvei sărace din Natn
Diaconul Filip lămureşte prin pastoraţie îi redă pe fiul ei înviat (Luca 7 v. 11 şi urm.)
individuală pe famenul Condachiei împărăteşti Apostolul Pavel învaţă pe bătrâni să fie
şi acela se botează. (Fapte 8 v. 27 şi urmJ treji, cucernici iar bătrânele cuviincioase ne­
Prin pastoraţia individuală a Sfântului Pavel clevetitoare; slugile să fie ascultătoare (Tit 2
s'au hotărât unii ucenici din Efes a primi bo­ v. 1—10. Acelaşi apostol are sfaturi deosebite
tezul (Fapte 19 v. 1—6). pentru femei, bărbaţi, feciori, părinţi (Colos. 3
Iisus vindecă pe fiul unui funcţionar îm­ v. 18—22). Feciorii să asculte de părinţi, iar
părătesc în Capernaum şi minunea îl aduce pe părinţii să nu-şi urgisească pe copiii lor. Slu
funcţionar la credinţă. (loan 4 v. 53). gile să asculte iar stăpânii să nu-şi îngrozească
Minunată este stăruinţa cu care Mântui­ slugile (Efeseni 6 v. 1—9). Aceste îndemnuri
torul caută prilej de a învăţa cele bune. Un către femei, bărbaţi, feciori, părinţi, stăpâni şl
ucenic li zice: „învaţă-ne pe noi să ne rugăm slugi aparţin pastoraţiei individuale în înţeles
(Luca 11 v. l)şi Domnul rosteşte: „Tatăl nostru", mai larg. Starea de căsătorie şi cea de feciorie,
pe care îl rostise deja mai înainte. (Matei 6 v. precum şi văduvia încă sunt tratate cu grijă
9). Domnul nu economiseşte cuvintele, căci nu în Sf. Scriptură (1 Cor. 7).
se opreşte la rostirea rugăctunet domneşti, ci
din acest prilej îndeamnă la stăruitoarea ru­
găciune şi pune în vedere ascultarea ei. (Luca Care este purtarea Domnului faţă de ina­
11 v. 10). micii împărăţiei mesianice?? La vârsta de 12
Preotul de azi să ia pildă dela Domnul. ani în templu învăţa pe dacscălii, cari aparţi­
Are atâta timp pentru învăţătură; deci să fie neau sectei Fariseilor (Luca 2 v . 46); Domnul
gata a învăţa cât mai mult, cu vreme şi fără dorea mântuirea Fariseilor: voi aţi trimis către
vreme. Frumoasă pildă ne dă Domnul, când Ioan şi a mărturisit adevărul, iar Eu nu dela
este rugat de cmeva: „zi fratelui meu să îm­ om iau mărturia, ci acestea grăesc ca voi să
partă cu mine moştenirea* (Luca 12 v. 13). vă mântuiţi" (Ioan 5. v 33—34).
Domnul putea să zică: ,nu mă amestec între Chiar la începutul activităţii sale, Mântui­
voi" şt atâta tot. Domnul a şi zis: „Cine m'a torul era urât de Farisei, cari umblau să-l o-
pus pe Mme judecător sau împărţitor peste moare, când l-au dus pe sprânceana muntelui
voi". Dar a făcut mai mult. Ştia că cel ce de lângă Ierusalim, (după ce i-a învăţat în si­
îi făcuse acea cerere, era un lacom, care abia nagogă. (Luca 4 v. 29). Totuşi Domnul arată
apucă să ajungă la avere şi de aceea Domnul o nemărginită bunătate către dânşii şi în dife­
prin pilda cu cel căruia i-a rodit ţarina a rite rânduri caută să înlăture necredinţa lor.
îndemnat să ne ferim de lăcomie şi să căutăm Domnul nu face ca unii preoţi ai zile­
a ne î m b o g ă ţ i în Dumnezeu. (Luca 12 v 21). lor noastre, purtând ură asupra celor cari ii ne­
Iisus Hristos a vindecat pe femeea gârbovă dreptăţesc, ci se foloseşte de toate mijloacele
de 18 ani şi ea îndată a lăudat pe Dumne­ spre a-i duce la credinţă. Odată se referă la
zeu (Luca 13 v. 11—13); asemenea a lăudat legea lui Moisi care primeşte mărturia a dpi
pe Dumnezeu şchiopul vindecat de Petru (Fapte oameni ca adevărată: Iisus nu este singur ci,
3 v. 8). orbii din Ierihon s'au dus după Dom­ cu Tatăl (Ioan 8 v. 16). Iisus întrebuinţează
nul după ce i-a vindecat (Mat. 20 v 24) Fe­ toate atgumentele spre a răsturna părerea gre­
meile tămăduite de duhuri rele slujiau Domnului. şită a Fariseilor, cari l-au făcut Veelzebul când
(Luca 8 v 3). a vindecat pe un îndrăcit mut: „Dacă Satana
Preotul de azi să arate o mai mare atenţie pe Satana scoate, întru sine s'a împerechiat,
către bolnavii satului său şl aceştia vor deveni deci cum vasta împărăţia lui" (Matei 16v. 26).
sprijinitorii săi. Cercetarea bolnavilor este o da­ In predica de pe munte combate Domnul
torie mare a preotului Subsemnatul episcop dreptatea falşă a Fariseilor „de nu va prisosi
am cercetat in diferite rânduri spitalele din A- dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor
rad şt Timişoara şt credincioşii din eparhie, şi a Fariseilor, nu veţi întră întru împărăţia
cari erau bolnavi acolo, au plâns de bucurie, Ceriurilor" (Mat. 5. v. 20). Domnul combate
când m'au văzut. Un ţăran era lângă fiul său, şederile înainte ale Fariseilor (Luca 14 v. 7);
cu piciorul tăiat Mă cunoştea dela sfinţirea dar nu se mulţumeşte cu aceasta, ci deşi era
 chemat la masă, pe stăpân 11 Învaţă ca să nu
ai cheme la masă pe cei bogaţi, ci pe cei
ffl
săraci, ca nu cumva cei bogaţi să-i răsplă­
tească, invitându-1 şi ei pe el. Domnul folo­
seşte deci bine toate ocaziile pentru a învăţa.
(Luca 14 v. 12).
In adevăr Domnul îi şi învaţă pe Farisei
legea iubirii prin pilda celui căzut între tâlhari,
ce se creadă despre sfinţirea Sâmbetei (Mat.
12 v. 1 etc. Ioan 5. v. 17 şi urm). In casa
Fariseului se îndură de femeea păcătoasă (Luca
7. v. 37), îi învaţă pe Farisei să înţeleagă
corect tradiţia religioasă şl merge până la as­
prime când trebue. Domnul ruşinează pe Fa­
risei când aceştia aduc la dânsul o femee pă­
cătoasă. (Ioan 8 v. 3). Ii numeşte pui de nă
pârei (Mat. 12 v. 34), povăţuitori orbi şi ne­
buni, mormânturi văruite (Mat. 23).
Sf. Apostol Pavel încă a avut mulţi ina­
mici, dar marele apostol este păstor bun şi nu
urăşte pe cei cari propovăduesc altă Evanghe­
lie (II. Cor. cap. 11 v. 4). Cu blândeţe păşeşte
faţă de cei ce îl ponegresc. (11. Cor. 10 v. 1
şi urm.) şi îi roagă să nu-1 facă a îndrăzni
să aplice armele spirituale, care le are la dis-
poz ţie.
(va urma).
|r ProtopBoal Blexanlru Munteanu a iui Uasile |
Iarăşi avem doliu. Fioroasa moarte a răpit
din rândurile noastre pe vrednicul protopop
Alexandru Munteanu a lui Vasile, tocmai în a-
ceste vremuri de mari prefaceri morale, când
biserica şi neamul românesc avea cea mai mare
trebuinţă de experienţa şi mintea sa luminată.
Deplângem trecerea părintelui Munteanu din
lumea pământească, pentrucă prin dispariţia sa
pierdem nu numai pe preotul bun şi devotat
bisericei sale, ci pierdem pe poetul gingaş care
a turnat în versuri subtile, sentimentele cele
mai profunde, rupte din sufletele creştine; pier­
dem pe prozatorul cu condei strălucit, care în
trecutul nostru vijelios ne-a indicat ca un meteor,
cărările ce ne-a dus la România mare. Dar
prin dispariţia protopopului Munteanu pierdem
şi pe omul integru cu caracter de granit, pier­
dem pe prietenul sincer şi iubit, care înviora
şi încuraja pe cei mai pesimişti indivizi. Ga­
zetele şi revistele noastre din Ardeal 1-a nu­
mărat între cei mai distinşi colaboratori. Când
aveam vre-un praznic naţional sau vre-un ju­
bileu, ştiam că protopopul Munteanu soseşte
cu poesia ocazională.
Şi în special noi cei dela Biserica şi Şcoala,
ale cărei pagini au strălucit de scrisul său, îl
deplângem şi îngenunchem cu multă pietate la
mormântul său. înainte de moarte cu o zi, ne-a
trimis o poezie fecundî, pentru numărul festiv
ce-1 vom scoate la împlinirea a 100 ani dela
urcarea pe tronul episcopiei noastre, a celui
dintâiu Episcop român.
Regretatul a răposat în braţele familiei iu­
bite, care îl dusese la spitalul din Oradea, să-şi
caute sănătatea sdruncinată.
Protopopul A. Munteanu s'a născut în o-
răşelul Lipova în anul 1871. Studiile liceale
le-a terminat In Brad şi Beiuş, iar cursurile
teologice le-a absolvat în Caransebeş. In anul
1897 s'a preoţit pentru comuna B goltin, din
eparhia Caransebeşului. In anii 1898 —99 şi-a
complectat studiile la facultatea teologică d n
Bucureşti, ascultând paralel şi cursurile dela
fac. de litere. Tot în acest timp tânărul preot
Munteanu ocupa şi un post de funcţionar la
Ministerul de Culte. In anul 1900 părintele
Munteanu vine acasă în eparhia sa şi se alege
de preot în fruntaşa noastră comună Cherechiu,
unde păstoreşte cu multă hărnicie oână la 1906
când, trece în calitate de protopop la Tileagd,
în eparhia de Oradea. In acest timp ocupă loc
de cinste în toate corporaţiile noastre biseri­
ceşti, unde desvoltă o activitate foarte rodnică.
In anul 1925, Episcopia din Caransebeş îi
încredinţează conducerea protopopiatului Bise­
rica Albă, post ce-1 ocupă până Ia moartea sa.
Dela înfăptuirea României Mari ia parte
activă la viaţa politică, este ales senator, unde
duce o luptă de admirat pentru biserica ortodoxă.
înmormântarea defunctului s'a efeptuit în
cimitirul din Oradea. Prohodul a fost săvârşit
de P, S. Sa Arhiereul Mager, asistat de 14
preoţi. A participat lume multă şi aleasă din:
Oradea şi jud. B hor, din A r a d , Carans beş,
Bucureşti şi Biserica Albă. Eparhia Caranse­
beşului a fost reprezentată prin protopopul
G*şpar şi 2 preoţi. A făcut profundă impresie
faptul că, preoţlmea din protopopiatul Peşteş
s'a prezentat în corpore.
P. S Sa Arhiereul Mager, într'un pane­
giric profund, a scos în relief distinsele calităţi
ale protopopului Munteanu, arătându-1 ca pildă
pentru preoţimea noastră. Iar primarul oraşului
Dr. A. Lazar, a făcut apologia luptei titanice pe
care prota Munteanu a dus-o pentru limba şi
legea românească în Ungaria de ieri. In numele
eparhiei Caransebeşului a vorbit în mod im­
presionant şi cu multă jale protopopul Oaş par.
Fiind răposatul stăpân pe mai multe decoraţii,
onorurile militare au fost date de o companie
de grăniceri din Oradea, semnificând şl prin
aceasta tributul ce se dă unul preot vrednic şi
iubit ostaş a lui H r i s t o s .
In defunctul, consilierul nostru eparhial A.
Călniceanu, pierde pe bunul şl scumpul său
cumnat.
întristata familie ne-a trimis următorul a-
nunţ funebral:
Ca inima sdrobită de durere aducem la cunoş­
tinţa tuturor celor ce l-au cunoscut şi iubit: încetarea
din viaţă a bunului şi neuitatului nostru soţ, tată
socru, văr, cumnat, şi unchlu:
Alexandru Munieanu
P r o t o i e r e u Ortodox Român
fost senator, decorat cu ordinele: Coroana României
în grad de Comandor; Coroana României în grad de
Ofiţer: Steaua României în grad de Ofiţer; Răsplata
Muncii pentru Biserică şi Bene Merendi cl. I.
In 28 Aug a. c. a fost răpit fulgerător din mij­
locul nostru după o scurtă şi grea suferinţă în etate
de 58 ani.
Trista ceremonie a înhumării defunctului a avut
loc Vineri în 30 August 1929 la ora 10 a. m. U Bi­
serica Oarnizoanei din Oradea-Cetate, de unde corte­
giul Funebral a plecat la Cimitirul din Calea Doro­
banţilor.
Odihnească In pace!
văd. Elena Munteanu nasc. Călniceanu soţie. Alexan­
drina şl Tiberiu Munteanu flcă şl fiu. văd Persida
Munteanu mamă Anastasia Munteanu noră. Elvira M.
Munteanu nepoată, văd. Elisabeta Călniceanu soacră.
Aurel Călniceanu, Aurelia Călniceanu cumnat, cumnată.
Stela Călniceanu nepoată. Alexa Popoviciu cuscru. Dr.
Lazar Nichi şi familia văr. Silvia Fericeanu şi fami­
lia verişoară. Silvia şi Qică, Uiescu cu fam. verişori.
Dumnezeu să aşeze sufletul bun al protopopului
Munteanu în cununa celor aleşi.
Feminism şi Feminitate.
Prin noua lege administrativă s'a acordat şi fe­
meilor drept electoral. Nu este deci fără interes să
cunoaştem părerea despre feminism şi feminitate a
romancierului francez Frideric Boutet, care în romanul
său: „Choislr ses amours" a vorbit de „feminismul
celor cu judecată şi de feminismul „dezechilibraţilor".
Termenii aceştia au făcut senzaţie în lumea fe­
ministă franceză, ceeace a îndemnat pe dl. Boutet să
scrie în Le Journal* un articol lămuritor, pe care dl.
n
profesor universitar Dr. Voinea din Cluj a binevoit a-1
traduce şi a-1 pune la dispoziţia P. Sf. nostru Episcop
Grigorie.
Iată articolul în traducere:
Fără să vreau am provocat oare cari emoţii în
mediul feminist făcând pe unul din personagille ro­
manului meu să spună: „Şi pe mine mă interesează
feminismul. Nu însă feminismul furioaselor, ci a celor
cari judecă, a rezonabilelor, a milostivelor, a inteli­
gentelor*.
11
Aceste două cuvinte „furioase" şl „rezonabile
au fost opuse unul altuia nu fără oarecare vehemenţă,
înaintea ori căror consideraţlunl voi permite să
fac o mică observaţiune.
Cuvintele pe cari un scriitor le pune în gura
unui personaj imaginar nu reprezintă în totdeauna pă­
rerile scriitorului, după cum cuvintele 6puse de un ac­
tor jucându-şl rolul: nu srcnt părerile sale personale.
Celor pe cari încercăm să-l facem să trăiască Ie
atribuim gândiri, manifestări şl discursuri cari ni se
par că se potrivesc mai bine cu caracterul lor şi ca
situaţia lor socială.
Nu suntem deci decât în parte responsabili de
cele ce spun personagille create.
Nu trebue să aveţi nimic împotriva noastră a
autorilor dacă ei vă displac sau vă contrariază.
Aceste spuse, trebue să constatăm că feminismul
este o chestiune arzătoare, care ridică pro şi contra
patimi şi preocupă în fiecare zi un mare număr de
persoane, chiar dacă ele nu sunt pătimaşe.
De fapt în condlţiunlle actuale de viaţă, puţine
sunt femeile cari se pot dezinteresa de feminism, fie
că îşi dau seama de aceasta, sau nu.
Ele trebuesc să ia prin forţa lucrurilor, o parte
destul de mare la lupta zilnică pentru existenţă, ele
sunt prea mult amestecate în ocupaţiile cari fac parte
din lumea din afara cămlnurilor lor, pentru a se de­
zinteresa de condiţlunile după cari se guvernează lu»
mea din care ele fac parte şl existenţa lor.
Desigur că sunt femei cu situaţia materială foarte
bună şi pe cari soarta le*a favorizat şi pe cari femi­
nismul din punct de vedere practic le atinge foarte
puţin.
Aceasta nu înseamnă că ele se dezinteresează În­
totdeauna.
In acest caz ele sunt feministe din datorie prin
altruism, din ambiţie câteodată, fiinţa omenească ne-
fiind perfectă, cari se devotează cauzei surorilor lor
mai puţin favorizate şi cari încearcă să îmbunătăţească
situaţia lor în faţa legii, să îmbunătăţească soarta din
punct de vedere material, a celor izolate, a celor r i n
măritate, a celor părăsite. Acesta este feminismul
practicat din pur altruism, arătat mal sus.
•
S'a spus aproape totul în bine şi in rău, asupra
votului femeilor. Ele îl vor obţine negreşit şl nu văd
cu ce ar putea să contrarieze aceasta elementul mas­
culin.
S'a spus de atâtea ori că o femeie care conduce
o antrepriză care exercită o profesiune liberă de doc­
tor, avocat, profesor etc. are atâtea titluri ca să se
poată amesteca în afacerile publice ca şi funcţionarii
sau subalternii lor (al femeilor) ca şl cei cari le con­
sultă sau pe cari îi învaţă.

Este chiar aproape sigur că femela ajunsă ca
bărbatul la anele funcţiuni, le ia mai tn serios decât
el» se consacră acestora ca mai malta conştienţiozitate
fi entuziasm ca şi cum ar vroi s i probeze, că este
demni de aceste funcţiuni, c i este egali ca acel al
citai loc îl ocupi.
Egală sau rivală? Ambele apar împreună de cete
mai multe ori. Egalitatea este obţinuţi prin calităţi no
întru totul identice, dar echivalente şi în practică a-
ceastă egalitate, în căutarea slujbelor creiază rivalita­
tea. Ea se creiază si în politică, ca şi în domeniul
ştiinţelor, a literilor, a Industriei, unde disputa este tot
mal liberă, unde rivalii, bărbaţi şl femei, pot s i arate
posibilităţile lor, şi unde cel mai bun triumfi, ori care
ar fi sexul său.
Daci femeia doreşte s i participe la viaţa politici
la laptele, intrigele, triumfurile şi ia neplăcerile ei
pentruce să I se refuze această satisfacţie?
O chestiune cam delicaţi se pune şi pe care am
arătat-o, în ceia ce priveşte rivalitatea modernă între
bărbaţi şi femei.
Femeile, spun unii bărbaţi geloşi de a fi fost în­
locuiţi prin femei, sau temându-se să na fie înlocuit
femeile frumoase au pentru a parveni un mijloc pe
care noi nu-1 avem: frumuseţea lor. Această afirmaţie
care corespunde poate realităţii în câteva cazuri izo­
late, este ca totul nejustificată în general.
Admiţând chiar că, propunerile se prezintă în
condiţiani avantajoase pentru femei, şi că anele *ţ
consimţi s i le accepte: Acesta n'ar fl de cele mai multe
ori decât an acord precar, (care n'are la bază un ra­
port juridic, un titlu), supus anei certe, unei gelozii
unei infidelităţi dintr'o parte sau dintr'alta.
Daci femeia refuzi târgul propus din virtute, din
demnitate, din mândrie, din iubire pentru altui, fru­
museţea sa «tonei în loc să-i fie un ajutor, este o
piedici.
Respingând pe cel ce i-a solicitat graţiile, îşi face
un duşman, şi puţini sunt bărbaţii cari iartă un ase­
menea refuz.
Ea nu sunt de părere, cu ceeia ce cred anele fe­
ministe, ci feminismul violent este «cela pe care îl
preferi femeile şi feminismul rezonabil este acela pe
care îl admit bărbaţii.
Mulţi bărbaţi chiar din capul localul nu admit
nici un fel de feminism.
Un orgoliu de sex, o încăpăţânare atavică „de
stăpân*, vechea teorie a femelei la gospodăria ei, a
femelei soţie şi mamă, a femelei copil sau obiect de
lux, singuriie de conceput, le face insuportabile ideia
unei eliberări feminine. Aceste timpuri au trecut, ei
înşişi nu vor s i vadi aceasta. Vechile obiceiuri nu mai
cadrează cu condlţiunile moderne de existenţă, aceasta
este poate supărător însi nu se poate trece peste ele.
O femele nu poate fi în aceltştlmp la slujbaşi
I
la cămin; muncind ea, va reclama împotriva autorităţi
prea absolute, care ar apăsa prea mult asupra ei.
Antifeminiştil nu pot s i admiti aceatta; tot ceia
ce este în legătură cu feminismul le pare odios şi
lipsit de seriozitate. Nu există pentru el feminism
rezonabil.
Feminismul «violent* este acel pe care 11 do­
resc femeile? Toate femeile cari se ocupi de femi­
nism, îl apără? Desigur cano. Sunt prea multe femei
cari îşi dau seama că manifestările violente, revinde-
cirile exagerate, scandalurile de stradă sunt lipsite de
ban simţ şl de delicateţe. Nu-mi permit s i critic pe
cete cari, prinse de convingerile lor nu se tem de a
se deda, nu fără oarecari pagube câte odată, la aceste
manifestări exterioare.
Cred ci în anumite cazuri se desfăşoară împo­
triva lor prea multă asprime.
Cred însă, deasemeni, că ele renunţă la o armi
puternici, abdicând delà orice rezervă, lipsindu-se fără
socoteală de toate calităţile pe care li—1 dă farmecul
şi blândeţea pentru a împrumuta procedee cam prea
masculine.
Feminismul nu trebue s i alte feminitatea.
Le Journal 9 Iulie >929.
Frédéric Boutei.
misiunea din Ohaba -forgaci.
In scopul apiririi turmei noastre cuvântă­
toare din Ohaba-Forgaci, (prot. Bellnţ) s'a ţinut
misiune religioasă la 11 August 1929. Sf. Liturghie a
fost celebrată de preoţii I. Magheriu şi M. Râdol, apoi
subsemnatul. La priceasni s'a cuvântat despre «Dra­
gostea creştină". După masă soborul preoţilor a slujit
Vecernia. De încheiere s'a cetit rugăciunea deslegării
de blestem. La ora 4 p. m tu curtea sf. biserici, sub
arborii umbroşi am ţinut in faţa mulţimii credincio­
şilor o prelegere poporali despre unaţ<e, sau schizma
românească.
S'a făcut pe scurt Istoricul unaţiei în Ohaba-
Forgaci, după preţiosul studiu al părintelui Dr. Gh.
Ciuhandu. Răscolirea trecutului bisericesc a produs o
profundi impresie. De încheiere am împirţit broşuri
de propagandă religioasa. Poporul s'a convins, că unel­
tirile salate sont sterile, de vreme ce uniaţii nu sunt
mai înaintaţi decât ai noştri, în nlcl-o privinţă, afară
doar de balastul meşteşugltelor stricăciuni de limbi.
Trecutul a dovedit, ci în materie uniaţi făgăduinţa
este bucuria celui lesne crezător. Din făgăduinţele
materiale nniate, na s'au realizat nici 25 %•
Cât progres, câtă ascensiune spirituali ar fi putut
avei neamul nostru, dacă şi sub raport religios Ro­
mânii ar avea na numai un Domn ci şi «O credinţă, an
botez" (Efes. 4, 5.) Pescaitorii în tulbure, meteahna
streini însi ne-a desbinat sufleteşte. Cei mai numeroşi
fii «I neamului ne îndreptăm ruga spre Soare-Ri-
sare. Cei mai poţin numeroşi dintre fraţi, rămân fas­ tărie, ca să Vă pot mulţumi cu această ocazie, atât
cinaţi de pitorescul Soarelui-Apune. în numele meu personal, cât şi în numele celorlalţi
Adevărat, că este malta poezie şi ştiinţă în apus credincioşi pentru toate bunurile, pe care din bel­
şug le revărsaţi asupra întregei turme, pe care Va
dar să nu uităm, că soarele adevărului integral s'a încredinţat-o Păstorul nevăzut: Domnul nostru
ivit la răsărit! „Ab Oriente lux". Cuvântul la răsărit Isus Hristos.
a luat trup. Soarele dumnezeiesc a umplut lumea cu In Eparhia noastră, unde duhul rău al răsvră-
razele bunel-credinţe dela răsărit. Fraţii noştri din tirii dela adevărata credinţă propovăduită de Domnul
strana stângă, uniaţii, în loc să-şi ispăşiască păcatele nostru Isus Hristos şi de urmaşii Săi, a prins puţine
trecutului în sac şi cenuşă, socotesc de bine să tulbure rădăcini în sufletul celor slabi, bunul Dumnezeu
a avut grijă de turma Sa încredinţând-o păstoriei
marea sufletească a românului cu proselltismul iezuit. alesului Său, Prea Sfinţiei Voastre, pentru a-i aduce
Comuna Ohaba-Fo'gaci, prin situaţiunea sa to­ pe cei slabi pe calea adevărului.
pografică mat depărtată de centrul nostru şi mai aproape La munca aceasta grea ne înrolăm şi noii
de sfera de influinţă a catolicismului uniat, devine umilii fii credincioşi ai Sfintelor Adevăruri, pentru
obiectivul urgiei unioniste, încă înainte cu 30 de ani. biruinţa Sfintei noastre Biserici Ortodoxe.
Ortodoxia din Ohaba-Forgaci a rămas şi astăzi un AI Prea Sfinţiei Voastre
ghimpe în ochii iperseusibili ai clarissimilor deia Lu­ prea umil tiu
goj. Canoniceştile obraze dela capitlul uniat mereu Dr. RADU
dau târcole în Ohaba-Forgaci căutând, „pe cine să Cluj, la 29 Iulie 1929.
înghită." Răspunsul vrednic al propagandei lor, purtată
cu spirit fără duh, şi spirt veritabil, este întoarcerea
dela uniaţi Ia noi a lui Pan Iaan, primar acolo. Pilda Biblia
bună atrage. Astfel edificându-se din acest caz, au Biblia este Cuvântul Vieţii. Cetiţi-o şi veţ! des­
mai revenit la ortodoxie alte 5 suflete. Doctlssimii de­ luşi aceasta, singuri, dar nu cetiţi la întâmplare câteva
sigur se vor fi sesizat, sărind ca muşcaţi de şarpe. rânduri, ci pagini întregi, cari să vă ducă în inima
Marele stat major al propagandei uniate, a şi grăbit acestei Cărţi. O veţi găsi bogată nu numai in fiinţe
să cheme la Blazendorf pe agenţii catolicismului ro­ adevărate, dar şi în lucruri de acelea cari sunt un
mânesc spre a-i iniţia în taina furtului de suflete! amestec de uimrie şi d e turburare. Cetind-o des, veţi
Ceice avem uniaţi prin parohii să-i supraveghem vedea bine cari sunt lucrurile ce ne fericesc şi cari,
cu ochii în patru. Metoda şl mijloacele lor de luptă dimpotrivă, cele ce ne coboară în prăpastia nefericirii,
deşi în aparenţă inofensive, sunt foarte primejdioase. veţi înţelege şi primi în voi cinstea, mărinimia, dato­
In faţa acestor star! avem datoria să luminăm popo­ ria împlinită, jertfa şl spiritul lai Iisus şi veţi ocoli
rul, să ridicăm lumina -de sub obroc, s'o punem sus dragostea de sine, făţărnicia, lăcomia, tot ce înjoseşte
în sfeşnic, spre luminarea tuturor celor din casa şi coboară pe om.
noastră. După ce veţi ceti Biblia, veţi înţelege lămurit că
Misionarul. ea e Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că este într'adevăr
cheia inimii, a fericirii şl a datoriilor noastre,
WILSON
Scrisoarea unui tinăr medic român
către Castelele regale
Prea Sf. 8a Episcopul nostru Grigorie. De pe „Dealul Viilor 11

Mit de scări cobor în vale,

Spre „Cuibul Singurătăţii",
înalt Prea Sfinte Părinte,
Spre castelele regale.
Primind înştiinţarea din partea iubitului meu Ce văd ochii? E-o minune
tată, Nicolae Radu din comuna Cenadul-mare, despre De frumuseţi şi poezie,
nemărginita bunăvoinţă ce Prea Sfinţia Voastră a Ce peniţa mititică
avut-o faţă de dânsul — cu ocazia promovării n:ele
Nu le poate-aievea scrie:
de doctor în Medicină —, mângâinda-i sufletul de
părinte, cu Prea Sfânta binecuvântare ce bunul Serpentine, panorame
Dumnezeu i-o trimite prn Prea Sfinţia Voastră, Flori exotice, terase
îndrăznesc a mă apropia de nemrăginita bunăvoinţă Variaţii, ascunzişuri
ce o revărsaţi totdeauna peste credincioşi, şi îm­ Şi cascade'n piscuri trase.
preună cu părintele meu, care m'a crescut în cin­
stirea celor Sfinte şi împreună cu ceilalţi fii credin­ Pârâiaşe cristaline
cioşi ai Sfintei Biserici Ortodoxe, cari cu auzit de Prinse'n alvie de stâncă
Arhiereasca cinste, eu umilul Prea Sfinţiei Voastre Murmur dulce-a lor cântare
fiu credincios, rog pe hunul Dumnezeu, să-mi dea Printre flori m valea-adâncă.
 Ici îşi varsă-m işvotaş . I N F O R M AŢIU N i
Pe margine de cărare,
Valul pe lângă-o capelă, Personale. P. S. Sa. Episcopal nostru
Sfânt lăcaş de închinare. Grigorie a sosit la Reşedinţa Sa —- venind dela
Colo'n muchea dealului băile Borsec, — Sâmbătă în î Auguust a. e.
Roata morii s'a op/it — inscripţia pe mormântul Regelui Ferdi-
Ca s"admire frumuseţea, nand I. Cu prilejul parastasului de doi ani, pe mor­
Ce pe ţărm s'a'nstăpânit. mântul Regelui Ferdinand 1, a fost aşezată, o lespede
Sus pe coasta'n plină zare din marmoră dela Raschiţa. (Banat) cu următoarea
In vederea soarelui, Inscripţie:
Ca privirea peste mare „Aici odihneşte
Stă castelul Prinţului^ robul iul Dumnezeu
Jos pe ţărmuri ca'npoveşti Ferdinand I. Regele
îşi resfrânge feeria României. Născut 24
In oglinda apei limpezi August 1865 la Sigmoringen,
„Cuibul" Reginei Măria răposat 20 Iulie 1927,
Peste valurile mării, la castelul Pelişor.
In lumina sclipitoare, Luând cârma ţării
Teiul falnic lin îşi saltă la IhOctomvrie 1914, a tras sabia
Vârsta lui biruitoare. în 15 August 1916 pentru
Şin acest raiu se înalţă desrobirea românilor
Pe la colţuri de cărare de peste vechile
Cruci de piatră cu inscripţii hotare. înfăptuind
Ca o binecuvântare. întregirea neamului
Balete 1929. Tie Flaviu şi încoronându-se
în 15 Octomvrie 1922 la Alba-
Poruncile'căsătoriei. Iulia ca primul Rege al
tuturor românilor".
Elisabeta răposata regină a României, s ' a rostit
odată asupra lucrurilor, dela care atâr/iă huna înţele­ Din roadele Concordatului. In zilele trecute s-au
gere şi pacea în căsătorie. întrunit la Blaj, toţi prelaţii romano-catolici şl greco-
Regina a statorit, pentru femee, următoarele zece catolici, ca să discute modalităţile de folosire ale
porunci: : averilor aşa numite Patrimoniul sacru. Evident, căci
Concordatul i-a băgat pe toţi sub o căciulă.
2. Să nu începi nici un fel de ceartă.
1. Nu pierde din vedere, că te-ai măritat după un Românii ar dorii şă-i vază pe prelaţii uniţi în
om, şi nu după un stânt: n'ai să te miri aşadar de slă­ societatea Episopilor noştri ortodoxi.
biciunile soţului tău. — Se bat rău arabii si evreii din Palestina In
3. Să nu-i ceri mereu bani. Iniocmeşie-ji lucrurile mai multe oraşe din Palestina, s'au dat lupte adevă­
cu paralele, ce îţi dă în fiecare lună sau săptămână. rate între coloniştii evrei şi băştinaşii arabi. Sute de
4. Dacă vezi că soţul tău nu prea are inimă, să
nu uiţi că are stomac. Ingrijindu-i stomacul, în cele din morţi şi răniţi sunt şl de op arte şi de alta. Englezii
urmă ai să-i dobândeşti inima. au trimis armată ca*să împrăştie pe bătăuşi şi să îm­
5. Lasă câteodată, ca cel din urmă cuvânt să iie piedice pe arabi ca să atace şi să cuprindă Ierusalimul.
ai bărbatului: Aceasta Iui îl face plăcere, ţie nici o Neînţelegerile şi bătăile dintre arabii şi evreii
pagubă. din Palestina, vin de acolo că arabilor nu Ie place să
6. Citeşte gazeta, dela început până la sfârşit,
nu numai măruj$ŞurUe. Şq{ul tău ar vorbi .bucuros cu vadă pe evrei aşezaţi pe pământul lor din Palestina.
tine despre mISrnpIafile ziîeî, chiar despre politică. Ori, se ştie că evreii vbtesc să cuprindă încetul cu
7. Nici atunci, când te cerţi cu dânsul, nu trebue încetul tot pământul palestinian ca să ajungă adevăraţi
să-1 vatemi. stăpâni, în ţara unde cu vre o 2000 de ani înainte îşi
8. Din când Jhf când spane-i cuvinte, care U; mă­ aveau împărăţia lor.
gulesc. Dacă ai pricină să-i spui, că este omul cel mâi
puţitt prevenitor cei mai răutăcios între tofi bărbaţii „Memorandum" Fraţii noştri uniţi au trimis tuturor
din lume, spune îndată, că nici tu nu eşti totdeauna ziarelor din capitală şi oamenilor politici, câte un
lipsită, d e greşeli, fj-^, ••'
w Memorandum, in care se face propunerea ca cei 14
9. Când s e necăjeşte, trebue să-i fii bună tovarăşă. milioane de ortodoxi să treacă ia unaţie.
Când e copleşit d « griji, să-i iii prietenă şi sfătuitoare.
10. Respectează, înainte de toate, pe mama băr- Dupăcum era de prevăzut memorandul a devenit
4
batulof tău şi M uitai că -<e1 a iubit femeea aceasta obiect de glumă. Doar legea fuziunei ne spune că
înainte de a te iubi pe tine. obiectele mici se alipesc celor mar! Ori părintele Rusu
dela baba „Unirea* crede invers?
 Redacţional. Redactorul nostru a fost dus tn con­
cediu dela 1 Aug—1 Sept. a. c.
Mulţumită publică.
Mulţumim din inimi tuturor prietenilor şi cu­
La zidurile plângerii din Ierusalim unde evreii se
noscuţilor cari, prin participare Ia înmormântarea
roagă pentru venirea altei împărăţii a lui Izraei — s'a
scumpului nostru riposat Protopop Alexandru Mun-
întâmplat ca arabii să alunge miile de evrei plângă­
teanu şi prin trimitere de condolenţe, au căutat si ne
tori. Cărţile de rugăciuni găsite acolo au fost arse de
mângăe în nemărginita noastri durere.
arabi, dulapul sfinţit unde se păstrează cele sfinte ale
evreilor a fost stricat. In deosebi mulţumim P S. Arhiereu Andrei Crl-
şanul şi clerului celebrant, armatei, autorităţilor din
îmbrăcămintea preoţilor. Sfântul Sinod Oradea şi delegaţilor din Caransebeş şi Răcăjdia.
al României Mari, în ultima sa şedinţă, a in­ Jalnica familie.
stituit o comisie care să întocmească proiectul
unui regulament pentru uniformizarea îmbră­
cămintei preoţilor. In vederea aceasta, comisia Mulţumită publică.
a comunicat că va lua în seamă ori ce pro­
Familia R. Cărăbaş dir. de bancă şi proprietar în
punere venită de la preoţi, privitor Ia regle­
Beregsău, a dăruit pe seama sf biserici ort rom. de
mentarea portului. acolo trei perdele de catifea pentru uşile dela altar, în
Fug ofiţerii din armata sovistică. Ofiţerul rus valoare de 6000 Lei, întră amintirea neuitatei lor fiice
Gregor Romanov, a dezertat din armata sovietică, Minerva.
fiindcă nu a mai putut răbda greutăţile şi nedreptăţile. Bine primită s i fie dăruirea şi spre mângâierea
lor sufletească.
Fug evreii din Rusia, mai ales din Ucraina, pen­
tru a pleca în America. Se zice că tn Palestina nu Timişoara II, ia 16/VIII. 929.
voiesc să meargă, fiindcă acolo arabii îl împuşcă M. Şota
ca pe ciori. fost adm. parohial în Beregsău.
Pricina plecării lor din Rusia este că evreilor
nu li-se mai dau cartele de pâine şi nici alte alimente
deoarece evreii sunt socotiţi acolo ca nemuncitori de Poşta redacţiei;
pământ sau de fabrică.
Preotul F.* Biserica şi Şcoala nu face polemici
Revenire la ortodoxie. Tânăra Anastasia Rotarlu,
cu ascuţişuri personale. Oece vi perdeţl timpul cu
în vârstă de 18 ani, născută din părinţi sectari, reîn-
discuţii sterile, când avem atâtea şi atâtea probleme
torcându-se la religia ortodoxă, a fost botezată cu
mari de discutat?
solemnitate în ziua de 14 August, a. c. în sf. biserică
din Timişoara Fabrici Protopop Hociota. Malte complimente. De ce nu
Să fie fericiţi în sinul bisericii drept credincioase. ne mai scrii?
Domnul X. Nu se poate publica. Adresaţi-vi Vener
Consiliu eparhial.
Mulţumită publică. Părintele P. Evident Preotul mai mult ca orice
Intelectual, trebue s i ţie pas ca evoluţia omenlmei:
Sunt vrednice de însămnat aci faptele bune ale: Si studieze cu deosebire ştiinţele ce cad tn spera sa
familiei Sângeorge din Timişoara II. care a dăruit de activitate. Şi încă ceva: primo loco, el însuşi s i fie
sf. biserici ort rom. din Timişoara Fabrica, doui icoane, misionar în parohia sa.
în valoare de 1O.000 Le), pictate de d. Ioan Constan-
tineascu, distins pictor, originar din Crai o va;
a familiilor P. Imbroane şi vid. Măria Cioba tot
Citiţi şi răspândiţi
11
din Timişoara II, cari au dăruit pelerinilor ia reîntoar­
cerea dela sf. mănăstire, mâncare, ana sută colaci „Biserica şi Şcoala
şi cealu.
Primească vii mulţumiri şi pe această cale.
Timişoara Fabrica Ia 18 VIII. 929.
M. Sora
Redactor responzabil: SIMI0N STANA.
paroh.