Padurea de conifere/taiga

Crantea Bianca Gabriela

Pădurile de conifere sunt zone de vegetație în care predomină vegetația

arboricolă și gimnospermică. Ele sunt răspândite în zonele subarctice,
temperate și subtropicale.
Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din Scandinavia până în
Rusia, în nordul Chinei, pe lanțul muntos Himalayan, în Georgia, pe munții
Alpi și Pirinei.
Pădure de molid (în nordul Angliei)

Pădure de conifere (în Suedia)

Pădure de conifere (în Cehia)

Fauna:
Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere. Unele dintre
ele au blănuri prețioase. Ursul este unul dintre acestea.
Cel mai mare urs trăiește în America de Nord și se numește
ursul Grizzly. Cerbul, este un alt reprezentant al pădurilor de conifere și este
la fel un mamifer.
Ciuta, își naște puii vii și îi hrănește cu lapte. Căprioara, naște numai un
pui.
Alți reprezentanți sunt veverita, hermelina și samurul, de asemenea se
găsesc și vulpi, jderi, arici, iepuri, rasi, lincși, castori și pume.
Păsări: pitigoi, ciocanitoare, mătăsar, grangur, cocos de munte, ierunca, gaita
de munte, bufnita, cucuveaua, huhurezul și forfecuta.
Insecte: furnici, fluturi, tantari, gândăcei și paianjeni.
Impact antropic:
Defrișările pentru obținerea de teren agricol și cherestea pot cauza mari
probleme de mediu, distrugând echilibrul solului și al faunei pădurilor.
Poate fi afectată și clima.
Vânătoarea pentru carne și blănuri prețioase poate duce la dispariția unor
specii de animale.
Soluri: Rășina căzută pe pământ împiedică descompunerea și reciclarea
substanțelor nutritive. Solul de sub copaci este acid și nefertil.

În Europa, Asia şi America de Nord, până la 60°…65° lat., se

întind pădurile de conifere şi înaintează spre sud, până la 50°…55°
lat., unde intră în amestec cu specii de foioase.

Clima: Climatul rece de iarnă, cu geruri puternice şi zăpezi de

lungă durată, alternează cu veri relativ calde, mai scurte, ale căror
temperaturi variază între 12° şi 20°C.

Temperatura medie a lunii celei mai reci coboară sub -40°C, în timp ce

minimele absolute au coborât până la -78°C la Oimeakon, în Siberia.

Îngheţul este posibil şi în sezonul cald. Dezgheţul afectează doar pătura

superioară a solului, întrucât substratul este îngheţat până la 300-
400 m adâncime.