PADURILE DE CONIFERE

Plesa Maria Teodora

Clasa a V-a D
Scoala H.M.Berthelot
Pădurile de conifere
(numite uneori păduri
boreale) sunt zone de
vegetație în care predomină
vegetația arboricolă (arbori și
arbuști) și gimnospermică
(brazi, pini). Ele sunt
răspândite în zonele
subarctice, temperate si
subtropicale. Sunt specifice
zonelor de mai sus de
latitudinea de 55° în emisfera
nordică și unilor munți din
emisfera sudică.
• Padurea de conifere este cel mai intins habitat terestru din lume, ocupand o fasie lata de aproximativ 1.300 km in
emisfera nordica.
• Arborii vesnic verzi de pe aceasta arie intinsa cresc acolo unde este prea frig pentru padurile de foioase, dar prea
cald pentru tundra.Padurile de conifere care apar in mod natural se gasesc in emisfera nordica. Nu exista paduri
de conifere in emisfera sudica deoarece continentele sudice nu se extend indeajuns de departe spre sud. Din
aceasta cauza acolo nu exista o vegetatie comparabila. Padurile din Noua Zeelanda, Tasmania si sudul Americii
de Sud sunt paduri tropicale temperate, care includ si conifere. Pentru ca o padure sau un tinut impadurit sa fie
considerat padure de conifere, trebuie sa contina conifere in proportie de cel putin 80 %.
PADURILE
Biotopul
Climatul este continental excesiv, cu geruri puternice iarna, cu zăpezi
de lungă durată,cu veri relativ calde.
•precipitaţiile,predominante sub formă de zăpadă,variază între400–700
mm/an; ploile, distribuite relativ uniform pe parcursul anului, înregistrează un
maxim în sezonul estival.
•durata sezonului de vegetaţie este scurtă(3–5luni/an);
•la limita sudică a pădurii boreale (la contactul cu pădurile nemorale),
intervalul cu temperaturi medii>100C este<120 de zile (anotimpul rece durează
peste 6 luni);
•limita nordică a pădurii, spre Arctica, corespunde unei perioade cu
temperaturi medii zilnice>100C, de numai 30 de zile (anotimpul rece durează 8
luni).
•durata stratului de zăpadă variază între 7-8 luni în Iakuţia şi 5-6 luni în nordul provinciei
Quebec.
•solurile pe care se dezvoltă pădurile boreale sunt slab productive: podzolice,
turboase şi de mlaştină, scheletice; caracteristice stepodzolul(zola,în limba rusă),cu humus
acid de tip mor; importanţă deosebită
prezintă şi solurile hidromorfe, respectiv solurile gleice şi turbăriile acide.
•Biocenoza
• •vegetaţia este dominată net de stratul arborilor, care pot atinge 30–35m înălţime.
• •fiind veşnic verde,pădurea asigură umbrirea intensă şi continuă a terenului,astfel încât straturile
inferioare de vegetaţie sunt rare sau absente, cu excepţia unui strat muscinal,cu caracter discontinuu.
• •biodiversitatea stratului arborilor este redusă, numărul genurilor este mic, iar speciile corespunzătoare
sunt puţin numeroase; în general, pădurile de conifer nord americane şi cele asiatice prezintă o
biodiversitate mai mare(numeroase specii din genurile Pinus, Picea, Abies ) , comparativ cu cele
europene (dominate dePiceaabies şi Pinussylvestris).
• •stratul arbuştilor şi subarbuştilor aparţine genurilor Emperum, Ledum,
Vaccinium, cărora li se adaugă seminţişul coniferelor.
•stratul ierbaceu şi muscinal include prin excelenţă plante umbrofile.
• Molidul european - predomină în pădurilede conifere , formând
molidişuri.
• Pinul european -are frunzele lungi (4-7 cm) grupate câte doua.
• Zada , Lariţa sau Crinul de pădure – este singurul conifer cu Frunze
căzătoare din ţara noastra.
• Zâmbrul - se găseşte mai rar, la limita superioară, spre înălţimi.
• Bradul , formează păduri de brad sau de amestec cu molidul şi fagul.
• Vegetaţia iubitoare de limină este rară în aceste păduri întunecate.
• Prin locurile mai luminate, monotania molidişuluieste înviorată
• de prezenţa unor arbuşti Zmeurul,Afinul.
 FAUNA
Animalele din pădurile de conifere sunt în general
mamifere. Unele dintre ele au blănuri prețioase. Ursul este
unul dintre acestea. Cel mai mare urs trăiește în America
de Nord și se numește ursul Grizzly. Cerbul, este un alt
reprezentant al pădurilor de conifere și este la fel un
mamifer. Ciuta, își naște puii vii și îi hrănește cu lapte.
Căprioara naște numai un pui. Alți reprezentanți
sunt veverița, hermelina și samurul, de asemenea se
găsesc și vulpi, jderi, arici, iepuri, râși, lincși, castori și
pume. Păsări: pițigoi, ciocănitoare, mătăsar,
grangur, cocoș de munte, ierunca, gaița de
munte, bufnița, cucuveaua, huhurezul și forfecuța.
Insecte: furnici, fluturi, țânțari, gândăcei și păianjeni.
 PAIANJEN

URS

BUFNITA

LINX

CERB
STIATI CA…..
• Pentru a compensa pierderea de copaci din ultimul deceniu ar trebui să plantăm 130 de
milioane de hectare (sau 1.3 milioane de km patrati), o suprafaţă egală cu cea a Peru.
∙ Acoperirea a 130 de milioane de hectare ar presupune plantarea a aproximativ 14 miliarde
de copaci pe an, timp de 10 ani. Aceasta ar însemna că fiecare persoană să planteze şi să
îngrijescă doi copaci în fiecare an.
∙ Tăierea unui brad durează un minut, dar ca să ajungă la maturitate, bradului îi sunt necesari
60-80 de ani.
∙ La plantarea unui hectar de pădure se folosesc 8000 de puieţi, iar până la vârsta de
exploatare mai rămân doar 600 de exemplare.
∙ Un hectar de padure de conifere captează anual 50 tone de dioxid de carbon şi eliberează, în
acelaşi timp, 25-30 tone de oxigen.
∙ Vara, un singur hectar de pădure „înghite” o cantitate de dioxid de carbon egală cu cea
eliminată în acelaşi timp de 200 de persoane.
∙ Un fag înalt de 25 de metri, cu diametrul coroanei de 15 metri produce într-o singură oră
necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile (adică 1,7 kilograme de oxigen).
∙ Anual, pe Glob, covorul vegetal (păduri, culturi agricole, ierburi) eliberează peste 23 de
miliarde de tone de oxigen. Peste 60% din această cantitate este produsă de păduri.
∙ Un metru pătrat de muşchi de pădure reţine 5 litri de apă.
 Această specie de Pin m-a fascinat în momentul când am aflat că face și flori,
niște flori unice care înfloresc odată la o sută de ani…. Și mai interesant este faptul
că trăiește aproximativ 1000 de ani.