Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Relay Module - PLC-RSC - 48dc21 - 2966113
Relay Module - PLC-RSC - 48dc21 - 2966113
IMPLEMENTAREA ECHIPAMENTELOR
DIGITALE DE PROTECTIE SI
COMANDA PENTRU RETELE
ELECTRICE
ALEXANDRU VASILIEVICI
STELIAN GAL
FLORIN BALASIU
TRAIAN FAGARASAN
EDITURA TEHNICA
CUPRINS
1. INTRODUCERE 1
BIBLIOGRAFIE 201
PROGRAMUL TEMPUS JEP 09737
Programul TEMPUS JEP 09737 derulat în perioada 1995 – 1998 este un program de
mobilitate axat pe dezvoltarea unei scoli de electronica de putere româneasca, având ca
parteneri Universitatea “Politehnica” din Bucuresti, Université des Sciences et Technologies
de Lille – Franta, Politecnico di Torino – Italia, National Technical University of Athena –
Grecia, Université Paul Sabatier Toulouse – Franta, Université du Havre – Franta, ELWE –
Lehrsysteme GmbH Cremlingen – Germania, Universitatea “Politehnica” din Timisoara,
Universitatea Tehnica “Gh. Asachi” Iasi, Universitatea “Dunarea de Jos” Galati,
Univestitatea “Lucian Blaga” Sibiu, S.C. ICPE-ACTEL S.A. Bucuresti, S.C. ICPE SAERP S.A.
Bucuresti si S.C. Electrotehnica S.A. Bucuresti.
Coordonarea programului a fost asigurata de D-l Prof. Dr. Ing. Florin Ionescu de la
Universitatea “Politehnica” din Bucuresti.
Simultan s-a urmarit achizitionarea unui fond de carte de specialitate care sa dea
posibilitatea cunoasterii si însusirii cunostintelor moderne din domeniul electronicii de putere
si din domeniile apropiate, cât si perfectionarea cunostintelor de limbi straine de circulatie
internationala.
Dezvoltarea sistemelor SCADA (Supervisory Control And Data Acquisition) este strâns
legata de evolutia integrarii reciproce între tehnologiile primare si secundare din statiile de
transformare, care poate fi împartita în trei etape majore: conventionala, moderna si inteligenta.
Cartea este o sinteza a trei teze de doctorat: “Protectie de distanta digitala pentru sistemul
electroenergetic”, “Echipament integrat de protectie, automatizare si masura pentru liniile
electrice de medie tensiune” si “Sistem pentru teleconducerea distribuita a echipamentelor
electrice din statiile electrice de transformare” elaborate în perioada 1994-1997.
2. DEFECTE SI REGIMURI
ANORMALE ÎN RETELE DE ÎNALTA
TENSIUNE
În mod normal retelele electrice de înalta tensiune sunt tratate ca retele trifazate echilibrate
si simetrice. Simetria si echilibrul sunt puternic perturbate în cazul aparitiei defectelor. Singura
exceptie o reprezinta scurtcircuitul trifazat care prin natura sa este tratat ca un defect simetric si
echilibrat.
Retelele electrice de înalta tensiune, începând cu nivelul de 110 kV au neutrul legat direct
la pamânt. În astfel de retele, aparitia accidentala a unei legaturi la pamânt a unei faze provoaca
un scurtcircuit, cu toate efectele negative asupra instalatiilor si asupra consumatorilor. Pe de
alta parte, scurtcircuitele care implica doua sau toate cele trei faze sunt, de regula, mult mai
severe din punct de vedere al valorii intensitatilor curentilor de scurtcircuit si al valorii
tensiunilor remanente. Sesizarea si eliminarea rapida si selectiva a unor astfel de defecte
reprezinta functia de baza a instalatiilor de protectie.
În continuare se face o scurta analiza a defectelor monofazate si polifazate, indicându-se
câteva caracteristici des utilizate în cadrul protectiilor numerice drept criterii de sesizarea
defectelor. Analiza acestor regimuri nesimetrice se face prin utilizarea componentelor simetrice
de succesiune directa, inversa si homopolara.
h Z L 1
h
(2.1)
Z L ⋅I A + Z L ⋅3 ⋅I A ⋅ − ⋅
d R d
Z d
1 3
L
Daca se noteaza factorul de pamânt
1 Z
h
ZLd k 0 = ⋅ Ld − 1 iar I nA = 3 ⋅I hA
IAR 3 Z L
se obtine relatia:
A = Z L ⋅( I A + k 0 ⋅I A )
U RO d R n
UARO
si impedanta masurata de releu este:
IAn ZLn U RO
Z RO
= R A n = Z dL (2.2)
A
I A + k 0 ⋅I A
Fig. 2. 3 Schema echivalenta la defect
monofazat
În concluzie, la defecte monofazate, raportul
dintre tensiunea remanenta de defect si curentul de faza compensat, determina impedanta
buclei pâna la locul de scurtcircuit.
Relatia (2.1) poate fi scrisa si sub forma U A = Z L ⋅I A + I A ⋅Z A
RO d R n n
2. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 5
Z hL − Z dL
cu Z nA = impedanta de nul, iar schema echivalenta acestei exprimari devine
3
deosebit de sugestiva, asa cum se prezinta in Fig. 2.3.
A B
EA EB
ZA mZL (1-m)ZL ZB
~ ~
Fig. 2.7 Schema echivalenta
I1 = I; I 2 = a 2 ⋅I ; I 3 = a ⋅I (2.3)
2. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 7
3I h = I 2 + I 3 = − I
3I i = a 2 ⋅I 2 + a ⋅I 3 = − I (2.4)
3I d = a ⋅I 2 + a I 3 = 2 ⋅I
2
de unde rezulta, intuitiv, conectarea S.S.I. (parcursa de –I) în paralel cu S.S.H. (parcursa de –I)
si schema echivalenta înseriata cu S.S.D. (parcursa de 2I).
Considerând întreruperea fazei la distanta mZL fata de statia A, scheme de succesiune
sunt:
EA EB
Z Ad ZBd
I Ad mZLd (1-m)ZLd IB d
K1 K2
Fig. 2.8 Schema de succesiune directa la întreruperea fazei R
i i
IA IB
i i
ZA ZB
i i
mZL (1-m)ZL
K1 K2
Fig. 2.9 Schema de succesiune inversa la întreruperea fazei R
8
IBh
I Ah
Z Ah Z Bh
mZLh (1-m)ZLh
K1 K2
Fig. 2.10 Schema de succesiune homopolara la întreruperea fazei R
EA EB
d d
ZA ZB
IAi
i i i i d
mZL
d
ZA mZL (1-m)ZL ZB (1-m)ZL
K1 Z Ah mZLh (1-m)ZLh ZB h K2
d
IA
h
IA
Fig. 2.11 Schema echivalenta la întreruperea fazei R
Impedanta echivalenta Zechi vazuta între bornele K1, K2, ale S.S.I. este:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z d
i i i i i d d d
(2.5)
În mod similar rezulta impedanta echivalenta vazuta între bornele K1, K2 ale S.S.H.:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z h
h h h h h h h h
(2.6)
E A − EB E − E B 2 + 3 ⋅k 0
IA = = A ⋅
d
(2.7)
Z ech ⋅Z ech
i h
3 ⋅Z d 1 + 2 ⋅k 0
ZA + ZB + ZL + i
d d d
Z ech + Z ech
h
2. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 9
1 Z h 1
unde: k 0 =
3
− 1 (
= 3 q − 1 ) q=
Zh
Z d Zd
Componentele de succesiune inversa si homopolara rezulta imediat, tot în baza fig. 2.11:
h
Z
I = − I ⋅ i ech h
i d
A A (2.8)
Z ech + Z ech
i
Z
I A = − I A ⋅ i ech h
h d
(2.9)
Z ech + Z ech
Revenind la calculul curentilor reali (în baza componentelor simetrice) se obtine:
a ⋅q − a 2 3 d 1 − a ⋅q
I = I + I + I = 0; I = (a − 1)⋅I ⋅ ; I A = (a − 1)⋅I A ⋅
1 d i h 2 d
1+ q 1+ q
A A A A A A
(2.10)
Componentele tensiunilor simetrice pe barele statiei A se calculeaza:
U A = m ⋅Z L ⋅I A
d d d
Zh
U A = − m ⋅Z L ⋅I A = m ⋅Z L ⋅I A ⋅
i d i d d
(2.11)
Zd + Zh
Zd
U A = − m ⋅Z L ⋅I A = m ⋅Z L ⋅I A ⋅
h h h d d
Zd + Zh
de unde rezulta ca la întreruperea fazei R, apare pe barele statiei A o tensiune homopolara data
de relatia:
1
U A = m ⋅Z L ⋅I sarcina ⋅
h d
(2.12)
1 + 2 ⋅q
Deci tensiunea homopolara va fi cu atât mai mare cu cât distanta pâna la locul de
defect este mai mare si cu cât impedanta homopolara echivalenta este mai mica. De asemenea
tensiunea homopolara va fi cu atât mai mare cu cât curentul de sarcina anterior defectului (sau
curentul de sarcina ce urmeaza a încarca linia) este mai mare.
EA EB
ZAd Z Bd
mZ Ld (1-m)Z Ld
i i i h h h
Z A ZL ZB ZA ZL ZB
d
K1 K2
IA
Fig. 2.12 Schema echivalenta la întreruperea fazelor S si T
Impedanta echivalenta Zechi vazuta între bornele K1, K2, ale S.S.I. este:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z d
i i i i i d d d
(2.14)
In mod similar rezulta impedanta echivalenta vazuta între bornele K1, K2 ale S.S.H.:
Z ech = m ⋅Z L + Z A + Z B + (1 + m) ⋅Z L = Z L + Z A + Z B = Z h
h h h h h h h h
(2.15)
E A − EB E − EB 1
IA =IA =IA = = A ⋅
d i h
2 ⋅Z d + Z h Zd 2+ q ( ) (2.16)
I A = I A + I A + I A = 3 ⋅I A ; I A = 0; I A = 0
1 d i h d 2 3
(2.17)
U A = m ⋅Z L ⋅3 ⋅I A
d d d
U A = m ⋅Z L ⋅3 ⋅I A
i d d
(2.18)
U A = m ⋅Z L ⋅3 ⋅I A
h h d
U A = m ⋅(E A − E B )⋅
h 3
(2.19)
2+ q
3. DEFECTE SI REGIMURI
ANORMALE ÎN RETELE DE MEDIE
TENSIUNE
Fig. 3.1 Circulatia curentilor capacitivi în cazul unei puneri la pamânt într-o
retea cu neutrul izolat
12
U RO = U RS = U RN − U SN = U RN + U 0 U SO = U SS = U SN − U SN + U NS = 0 (3.1)
U TO = U TS = U TN − U SN = U TN + U 0
În cazul punerii la pamânt în retelele cu neutrul izolat, prin capacitatile fata de pamânt
ale fazelor sanatoase vor circula curenti determinati de tensiunile fata de pamânt. Suma
vectoriala a acestor curenti formeaza curentul capacitiv rezultant care circula prin pamânt si
trecând prin locul cu defect se închide prin faza cu defect, ca în Fig. 3.1. La determinarea
valorii acestor curenti se pot neglija caderile de tensiune pe care le provoaca (valoarea acestor
curenti fiind mica) si deci:
U RO U SO U TO
IR = ; IS = ; IT = (3.2)
ZC ZC ZC
Curentul de punere la pamânt (care circula prin faza sanatoasa si prin pamânt) va fi:
U RO + U TO
I0 = I R + IT = (3.3)
ZC
U RO + U TO = 2 ⋅U RO ⋅cos30 o =
3
2⋅ ⋅U RS = 3 ⋅ 3 ⋅U S =
2
3 ⋅U 0 = 3 ⋅U f
si ca urmare:
3 ⋅U S 3 ⋅U 0 U 0
I0 = − = = (3..4)
ZC ZC ZC
3
Curentul I 0 este defazat capacitiv cu 90°
fata de tensiunea U 0 si este identic cu
curentul care s-ar obtine daca tensiunea
U 0 ar debita asupra celor trei capacitati ale
fazelor retelei legate in paralel.
Schema echivalenta a retelei cu defectul
considerat este prezentata in Fig. 3.4.
Prezenta arcului electric în cazul punerii la
pamânt determina aparitia unei caderi de
tensiune pe arc, ceea ce face ca potentialul
fazei defecte sa difere de potentialul
pamântului, astfel încât diagrama
Fig. 3.3 Diagrama fazoriala a tensiunilor si curentilor tensiunilor din Fig. 3.2 se modifica si este
în cazul punerii la pamânt nete prezentata în Fig. 3.5.
În acest caz tensiunea U0 nu mai este egala
si de sens contrar cu tensiunea pe faza a fazei cu defect ci va fi întotdeauna mai mica.
Fig. 3.4 Schema echivalenta a retelei în cazul Fig. 3.5 Diagrama fazoriala a tensiunilor în
simplei puneri la pamânt cazul punerii la pamânt prin arc electric
14
iar curentul de punere la pamânt:
U RO + U SO + U TO U SO + U RS + U SO + U SO + U TS
I0 = = =
ZC ZC
U + U TS + 3 ⋅U SO − 3 ⋅U S + 3 ⋅U SO
= RS =
ZC ZC
Caderea de tensiune pe arc va fi în acest caz:
U SO = − Rarc ⋅I 0 (3.6)
si curentul de punere la pamânt:
− 3 ⋅U S + 3 ⋅U SO US
I0 = =− (3.7)
ZC 1
⋅Z + Rarc
3 C
Din Fig. 3.5 rezulta U 0 = U SO − U S si tinând cont de relatiile (3.6) si (3.7) se obtine relatia:
1 U
U 0 = − Rarc ⋅I 0 − U S = − ⋅I 0 ⋅Z C sau I0 = S
3 ZC
3
identica cu valoarea obtinuta
în cazul punerii la pamânt nete.
Distributia curentilor capacitivi pentru o linie fara defect se prezinta în Fig. 3.7, iar pentru o
linie cu punere la pamânt în Fig. 3.8.
Într-o retea reala, izolatia fazelor fata de pamânt nu este perfecta, astfel încât pe lânga curentii
capacitivi circula între faze si pamânt si curenti activi având o distributie similara, dar la un
unghi de 90°fata de cei capacitivi.
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE IN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 15
I 0 = I R 0 + I SO + I TO = 0
Fig. 3.8 Distributia curentilor capacitivi si prin pamânt în cazul unei puneri la pamânt
16
O metoda eficienta de eliminare a acestor tipuri de defecte este utilizarea compensarii neutrului
retelei de medie tensiune prin bobina de stingere. Aceasta metoda se utilizeaza pe scara larga în
retelele de medie tensiune din tara noastra, având în vedere avantajul major: eliminarea
defectelor trecatoare fara a necesita interventia instalatiilor de protectie si deci fara declansarea
întreruptorului si trecerea prin zero a consumatorilor.
În cazul aparitiei unei puneri la pamânt într-o retea având neutrul tratat prin bobina de stingere,
tensiunea de deplasare a neutrului provoaca un curent inductiv I L prin bobina, care
compenseaza curentul capacitiv de defect, dupa cum rezulta din Fig. 3.9
Fig. 3.9 Circulatia curentilor de defect la punere la pamânt într-o retea cu neutrul compensat
Fig. 3.10 Schema echivalenta a unei retele cu neutrul tratat prin bobina de stingere la o punere la
pamânt.
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE IN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 17
Deci prin locul de defect trece suma celor doi curenti capacitiv si inductiv, suma care
este nula daca cei doi curenti sunt egali ca modul.
În acest fel schema echivalenta a retelei cu punere la pamânt se modifica fata de Fig.
3.4 si devine cea din Fig. 3.10.
Având în vedere ca impedanta bobinei este de fapt o reactanta, Z L = jω L si cu
XC
notatia X Ce = se deduce pentru compensarea totala:
3
1 1
X L = X C adica ω L = = (3.9)
ω C e 3ω C
care este de fapt o conditie de rezonanta. Daca aceasta conditie este satisfacuta
atunci I L = − I C , curentul de punere la pamânt este compensat si la locul defectului curentul
este nul, desi exista curent în fazele sanatoase si prin bobina de stingere. Relatiile de mai sus,
stabilite pentru cazul considerarii capacitatilor retelei ca fiind concentrate, ramân valabile si în
cazul distributiei reale a acestora.
Compensarea curentului capacitiv la locul de defect provoaca stingerea curentului de
defect si deci izolarea defectului (pentru defecte trecatoare) fara a fi necesara functionarea unor
instalatii de protectie si fara întreruperea alimentarii consumatorilor. Acest fapt constituie
avantajul major în cazul retelelor tratate prin bobina de stingere. Pe de alta parte, solicitarile
suplimentare ale fazelor sanatoase (de la tensiunea de faza la cea de linie) în regim stabilizat si
în regim tranzitoriu reprezinta un dezavantaj al acestui mod de tratare a neutrului.
Detectarea selectiva a punerilor la pamânt în retelele de medie tensiune cu neutrul
izolat sau tratat prin bobina de stingere implica utilizarea unor metode specifice tinând seama
în primul rând de valorile mici (mult mai mici decât curentii de scurtcircuit) ale curentilor de
punere la pamânt. Aceste metode se prezinta în cap. 3.
În Fig. 3.12 se prezinta diagramele fazoriale ale tensiunilor la sursa, la locul primului defect si
la locul celui de-al doilea defect în cazul unor puneri la pamânt nete.
Fig. 3.12 Diagramele fazoriale ale tensiunilor la sursa, la locul primei respectiv celei de a doua puneri
la pamânt
Se observa ca tensiunile de faza ale fazelor defecte variaza de-a lungul liniei, ajungând egale si
de sens contrar cu tensiunea de deplasare la locul celei de-a doua puneri la pamânt. Valoarea
curentului de dubla punere la pamânt este mai mare decât valoarea curentului de defect la o
simpla punere la pamânt si în general mai mica decât valoarea curentului de scurtcircuit
bifazat. Datorita valorii mai mici decât a curentului de scurtcircuit bifazat, dubla punere la
pamânt poate sa nu fie sesizata de protectia maximala de curent, astfel încât este necesar a se
prevedea protectii speciale împotriva dublelor puneri la pamânt, cu atât mai mult cu cât asa
cum se va vedea în continuare, acest tip de defect da nastere la locurile de defect la tensiuni de
pas si de atingere periculoase. Valoarea intensitatii curentului de dubla punere la pamânt în
regim permanent se calculeaza în acelasi mod cu cel folosit la calculul curentilor de scurtcircuit
trifazat, în baza metodei componentelor simetrice. Pentru o dubla punere la pamânt pe aceeasi
linie, valoarea intensitatii curentului prin pamânt se determina prin relatia (3.10), iar pentru o
dubla punere la pamânt pe linii diferite se determina prin relatia (3.11) corelat cu Fig. 3.13.
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE IN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 19
− j3 3 E
IP =
3( Z da + Z ia ) + Z db + Z ib + Z hb + 3Z 1 + 3Z 2
(3.10)
− j3 3 E
IP =
3( Z da + Z ia ) + Z db + Z ib + Z hb + Z dc + Z ic + Z hc + 3Z 1 + 3Z 2
(3.11)
unde: Z d , Z i , Z h sunt impedantele directa, inversa si homopolara ale liniei pâna la locul de
defect, Z 1 , Z 2 sunt impedantele de trecere la locul de defect iar I P este curentul prin pamânt,
j⋅0
tensiunea de referinta este E = E ⋅e .
R=0 R=0
a p a
unde ρ este rezistivitatea solului. Rezistentele talpilor si prizelor fiind conectate în serie,
valoarea rezistentei RC are expresia:
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE IN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 21
ρ1 + ρ2
RC = (3.15)
4a
Rezistenta minima, RC min, se obtine în cazul în care se calca cu un picior pe priza ( ρ1 = 0 ) si
cu celalalt picior pe sol ( ρ2 = ρ ) si este data de relatia:
ρ
RC min = (3.16)
4a
Rezistenta maxima se obtine atunci când se calca cu ambele picioare pe sol ( ρ1 = ρ2 = ρ )
si are valoarea data de relatia:
ρ
RC max = (3.17)
2a
Cu o valoare medie a rezistivitatii solului ρ ≅10 Ωm si a=0,1m se obtine RCmin=250Ω
2
respectiv RCmax= 500Ω. Intensitatea curentului minim mortal fiind Icm= 50mA, tensiunea
periculoasa de pas este:
UP max= RC max •ICm= 500• 0.05= 25 V.
I
r
r0
∫J ndA = 2πr J =I
2
(3.18)
Uf U
(3)
I SC = = 3.23)
Z 3 ⋅Z
Unghiul de scurtcircuit ϕ SC este:
Xe + Xl
ϕSC = arctg (3.24)
Re + Rl
unde: Xe, Re - reprezinta reactanta, respectiv rezistenta echivalenta a sistemului la locul de
montare al protectiei;
Xl , Rl - reprezinta reactanta, respectiv rezistenta liniei pâna la locul de defect.
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE IN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 23
Valorile unghiului de scurtcircuit depind de tipul si parametrii liniei, astfel în cazul LEA acest
unghi este cuprins între 20°- 60°iar pentru LES de medie tensiune între 10°- 20°.
Scurtcircuitele trifazate sunt defecte deosebit de severe având în vedere valorile mari
ale curentilor (mult mai mari decât în cazul unor puneri la pamânt simple sau duble) si
tensiunile scazute, determinate de impedanta pâna la locul de defect, afecteaza major
consumatorii (în special motoarele electrice). Acesta este motivul pentru care se impune
sesizarea si eliminarea într-un timp cât mai scurt a defectului.
Fig. 3.17 Schema retelei si diagrama fazoriala a tensiunilor si curentilor la scurtcircuit bifazat
Asa cum rezulta din Fig. 3.17, la locul de defect, tensiunea între fazele de defect S-T
este zero (la scurtcircuit metalic). Curentii de scurtcircuit în cele doua conductoare sunt egali în
valoare absoluta, însa de sensuri opuse si defazati fata de tensiunea U care-i genereaza, cu
unghiul de scurtcircuit definit în relatia (3.24). Valoarea intensitatii curentului de scurtcircuit
bifazat se poate calcula în baza coordonatelor simetrice. Astfel, se descompune reteaua reala în
trei retele elementare, de succesiune directa, inversa si homopolara, fiecare din acestea fiind
strabatuta de curenti simetrici si echilibrati, corespunzând componentelor simetrice ale
sistemului de curenti reali dati. La locul de defect se ramifica trei conductoare fictive de
impedanta nula (Fig. 3.18).
Prin aceste conductoare trec curentii de defect, notati I x , I y , I z , derivati din fazele
1,2,3 ale retelei. Aceste conductoare au anumite potentiale fata de pamânt, notate E x , E y , E z
Pentru studierea diferitelor tipuri de scurtcircuit se stabilesc conditiile defectului în acest punct
si apoi prin aplicarea teoriei coordonatelor simetrice se determina modul de cuplare a
diverselor retele fictive si se calculeaza componentele fictive. Marimile reale ale curentilor si
tensiunilor se determina în baza componentelor simetrice.
24
1
2
3
Ix Iy Iz
Z
Ex Ey Ez
1
(
Ii = I x + a I y + aI z =
3
2 a − a2
3
Iz)
si rezulta imediat I d + I i = 0 . Dar, I h = 0 si deci E h = − Z h ⋅I h = 0 . Prin urmare în
schema echivalenta nu intervine reteua fictiva de secventa homopolara. Pentru celelalte valori
ale tensiunilor de componenta directa, respectiv inversa se obtin urmatoarele relatii:
Ed =
1
( E − E z − aZ I z )
3 x
Ei =
1
3
( Ex − Ez − a2 Z I z ) (3.28)
Ed − Ei =
3
(a − a)Z ⋅I z
1 2
(3.29)
E = Z d ⋅I d + Z ⋅I d + Z i ⋅I d E Zi
E Zd
Id = (3.31)
Zd + Zi + Z
Id Z Ii
Cunoscând valorile compo-
nentelor simetrice se pot calcula
valorile reale ale curentilor la Fig. 3.19 Schema echivalenta pentru scurtcircuitul bifazat
locul de defect: izolat
I y = a 2 I d + a I i + I h = (a 2 − a )I d = − j
3E
Zd + Zi + Z
(3.32)
si I z = − I y , I x = 0 .
Pentru retelele de medie tensiune (omogene) valorile impedantelor directa si inversa sunt egale,
iar pentru un scurtcircuit metalic net, relatia de calcul a modulului intensitatii curentului de
scurtcircuit bifazat este cea prezentata în relatia (3.25).
• valorile intensitatii curentului de defect (faza pamânt) sunt mult mai mari decât în
cazul retelelor tratate prin bobina de stingere, cu consecinte severe asupra tensiunilor
de pas si de atingere;
• conditiile de detectie a defectelor faza pamânt sunt mai bune, având în vedere
valoarea mai mare a curentului homopolar;
• implica conditii de rapiditate mai severe, tinând cont de valorile importante ale
curentului injectat prin pamânt, în caz de defect,;
• în general, instalatiile de protectie clasice devin mai complexe.
Calculul intensitatii curentilor de defect se poate face similar cu calculul prezentat la
punctul 3.5, pornind de la schema monofilara simplificata, prezentata în Fig. 3.20.
Curentul de defect faza-
E Zd
pamânt este determinat pe de
o parte de tensiunea retelei si
aE 2 Zd impedantele inductive ale
retelei, iar pe de alta parte de
aE Zd circulatia curentilor capaci-
tivi, întocmai ca în cazul
retelelor având neutrul izolat.
Ix
Ex Iy Iz
Conditiile la locul de defect,
pentru defecte faza-pamânt,
Z =R+jX Z
Nul Tnul
sunt:
E x = Z ⋅I x , I y = I z = 0
(3.32a)
si determinând componentele
Fig. 3.20 Retea cu neutrul tratat prin rezistor simetrice ale curentului la
locul de defect se obtine:
1
Id = Ii = Ih = I
3 x
ZNul
(3.33)
Pentru tensiuni se obtine relatia:
E E x = E h + E d + E i = Z ⋅I x = 3Z ⋅I d
Zd
(3.34)
3E
Ix = Id + Ii + Ih = I y = I z = 0 (3.36)
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
,
3 ⋅Z
Ex = E
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
Z h + aZ i j150°0
E y = 3E e−
Z d + Z i + Z h + 3(Z + Z Nul )
Z h − a2 Z i j150°0
Ez = 3E e+
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
(3.37)
Prin Z d s-a notat impedanta de secventa directa totala, ca suma a impedantelor directe ale:
• sistemului 110 kV, raportata la tensiunea barei de medie tensiune;
• transformatorului de forta 110 kV / m.t.;
• liniei de medie tensiune pâna la locul de defect.
Prin Z i s-a notat impedanta de secventa inversa totala, ca suma a impedantelor inverse ale:
• sistemului 110 kV, raportata la tensiunea barei de medie tensiune;
• transformatorului de forta 110 kV / m.t.;
• liniei de medie tensiune pâna la locul de defect.
Prin Z h s-a notat impedanta de secventa homopolara totala a liniei de medie tensiune pâna la
locul de defect.
Prin Z Nul = R + jX Nul s-a notat impedanta totala a circuitului de creare a nulului artificial,
ca suma dintre:
• reactanta trafo de servicii interne (sau bobina de nul);
• rezistenta rezistorului de tratarea neutrului.
Re Re
U U
I(1)def[Re] I(1)def[Im]
I(1)def
I(1)def[Re]
I(1)def[Im]
Im Im
I (1)def [
Im ]= 3 ⋅U 0 ⋅ω ⋅C (3.38)
I (1)def = I (1)def [
Re ]+ I (1)def [
Im ]
Trafo
110 kV / MT
Bara MT
Bara Nul
TSI
(BPN)
I
BS R
E x = Z ⋅I x , I y = I z = 0 (3.39)
Zi E x = E h + E d + E i = Z ⋅I x = 3Z ⋅I d (3.41)
si
Fig. 3.24 Schema echivalenta pentru
defectul faza-pamânt. E d = E − Z d ⋅I d , E i = − Z i ⋅I i , E h = − Z h ⋅I h
(3.42)
3E
Ix = Id + Ii + Ih =
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
,
Iy = Iz = 0 (3.43)
30
iar tensiunile la locul de defect:
3 ⋅Z
Ex = E
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
Z h + aZ i j150°0
E y = 3E e−
Z d + Z i + Z h + 3(Z + Z Nul )
Z h − a2 Z i j150°0
Ez = 3E e+
Z d + Z i + Z h + 3( Z + Z Nul )
(3.44)
Prin Z d s-a notat impedanta totala de secventa directa, ca suma a impedantelor directe ale:
• sistemului 110 kV, raportata la tensiunea barei de medie tensiune;
• transformatorului de forta 110 kV / m.t.;
• liniei de medie tensiune pâna la locul de defect.
Prin Z i s-a notat impedanta totala de secventa inversa, ca suma a impedantelor inverse ale:
• sistemului 110 kV, raportata la tensiunea barei de medie tensiune;
• transformatorului de forta 110 kV / m.t.;
• liniei de medie tensiune pâna la locul de defect.
Prin Z h s-a notat impedanta totala de secventa homopolara a liniei de medie tensiune pâna la
locul de defect.
Prin Z Nul = RNul + jX Nul s-a notat impedanta totala a circuitului de nul, ca suma dintre:
• reactanta trafo de servicii interne (sau bobina de nul);
• impedanta echivalenta a circuitului paralel format din reactanta bobinei de stingere si
rezistenta rezistorului de tratarea neutrului;
R ⋅ jX B R ⋅ X B2 R 2 ⋅X B
Z ech = = 2 + j = Rech + jX ech (3.45)
R + jX B R + X B2 R 2 + X B2
Z Nul = RTSI
h
+ Rech + j( X TSI
h
+ X ech ) (3.46)
3. DEFECTE SI REGIMURI ANORMALE IN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 31
Înlocuind valoarea impedantei de nul în relatia (3.43) si admitând la locul de defect Z=0, se
obtine:
3E
Ix = (3.47)
Z d + Z i + Z h + 3 ⋅Z Nul
3E
I (1)def [
Re]=
(X d
tot + X tot
i
+ X tot
h
+ 3 X Nul ) + ( Rtot
2 d
+ Rtot
i
+ Rtot
h
+ 3RNul )
2
U0
I (1)def [
Im ]= 3 ⋅U 0 ⋅ω ⋅Ctot − (3.48)
ω ⋅L
Re Re
E E
I (1)def[Re] I(1)def[Im]
I (1)def
I(1)def[Re]
I (1)def[Im]
Im ICtot IB Im
3E
I (1)def [
Re]=
(X d
tot + X tot
i
+ X tot
h
+ 3 X Nul ) + ( Rtot
2 d
+ Rtot
i
+ Rtot
h
+ 3RNul )
2
U0
I (1)def [
Im ]= 3 ⋅U 0 ⋅ω ⋅( Ctot − C prop ) − (3.49)
ω ⋅L
În acest capitol se prezinta pe scurt câteva metode de sesizare a defectelor care pot
apare în retelele de înalta tensiune, folosite drept criteriu pentru realizarea functiilor de
protectie în cadrul terminalelor de protectie.
IR C
+
_
IS T
+ t O
_ >1
0
IT
+
_
I>
unde: IR, IS, IT reprezinta valorile efective ale intensitatilor curentilor pe faze,
I > este curentul de pornire reglat,
C reprezinta comparatoarele,
T elementul de timp cu temporizare la actionare.
Iesirea O a protectiei maximale de curent este asignata logicii de declansare.
În cazul unei protectii maximale de curent instantanee, schema logica echivalenta
implementarii software se modifica conform fig. 4.2.
34
IR C
+
_
IS
+ O
>1
_
IT
+
_
I >>
Semnificatia simbolurilor este similara cu cele din fig. 4.2, iar I >> reprezinta curentul
de pornire reglat pentru aceasta protectie.
IR C
+
_
IS
+ T
>1 t O
_
&
0
IT
+
_
I> dF
USO T
+ t Op
>1
_ 0
UTO
+
_ T
t Os
&
0
U>
La depasirea pragului reglat U > de oricare dintre tensiunile de faza URO, USO,
UTO, unul din cele trei comparatoare va bascula, iar la expirarea temporizarii reglate T, iesirea
logica Op=1 conducând fie la semnalizare fie la declansare. În cazul în care toate cele trei
tensiuni de faza depasesc pragul reglat pentru un interval de timp mai mare decât temporizarea
reglata, a doua iesire logica Os=1 conducând fie la semnalizare fie la declansare.
IR S
2
a IS C T
+ + t Op
aIT
_ 0
3Iinv >
Ti
t Os
I
Fig. 4.5 Protectie maximala de curent de secventa inversa
Curentii efectivi de pe cele trei faze sunt aplicati sumatorului S, dupa urmatoarea
logica: IR nemodificat, IS rotit cu 120°în sens invers trigonometric si IT rotit cu 120° în sens
trigonometric. Sumatorul realizeza de fapt un filtru de curent de secventa inversa. Iesirea
sumatorului se aplica comparatorului C, iar daca valoarea curentului de secventa inversa
depaseste pragul reglat, 3Iinv > se produce fie pornirea elementului de timp T (pentru
caracteristica de actionare independenta) fie pornirea elementului de timp Ti (pentru
caracteristica de actionare invers dependenta). La expirarea temporizarii reglate (functie de
optiunea validata) se activeaza una din iesirile Op, respectiv Os, care poate conduce la
semnalizare sau la declansare. De regula, temporizarile reglate au valori mari pentru prevenirea
actionarii intempestive la scurtcircuitele nesimetrice. Valoarea de lucru a protectiei maximale
de curent de secventa inversa trebuie astfel stabilita, încât sa depaseasca nesimetriile naturale,
datorate micilor nesimetrii ale sarcinii sau neidentitatii caracteristicilor transformatoarelor de
masura de curent.
A B
EA ZA I ZL ZB EB
~ ~
VR
S-au notat:
ZA, ZB - impedantele echivalente ale sistemului raportate la barele statiei A
respectiv B;
EA, EB - tensiunile electromotoare echivalente ale sistemului raportate la barele
statiei A respectiv B;
EA
1
EB
VR E
din (4.3) => = ZM = A − Z A (4.4)
I I
38
EA − E B
I= (4.5)
ZT
EA
ZM = ⋅Z T − Z A (4.6)
EA − E B
si deci pentru:
E A = E A ⋅e j 0 = E
E B = E B ⋅e − jθ = E / n ⋅e − jθ
se obtine:
ZT
Z M = n⋅ − ZA
n − e− jθ
respectiv
ZT
ZM = n − Z
(n − cosθ )+ j sin θ A
si deci:
Z M = n ⋅Z T ⋅
(n − cosθ )− j sin θ − ZA (4.7)
(n − cosθ )2 + sin 2 θ
Locul geometric al impedantei ZM când EB se roteste relativ la EA reprezinta
pendulatiile de putere. Locul geometric este reprezentat grafic în fig. 4.8.
Cazul 1. n=1 => locul geometric este o dreapta care împarte în doua Im{ZM}
Cazul 2. n>1 => locul geometric este un cerc deplasat fata de B' cu:
ZT
n2 − 1
n ⋅ZT
si având raza r=
n2 − 1
Cazul 3. n<1 => locul geometric un cerc deplasat fata de A' cu:
n2
ZT
1 − n2
n
si raza r= ZT
1 − n2
4. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE ÎNALTA TENSIUNE 39
jX B’
ZL+ZA+ZB
n>1
ZM
normala
Sarcina
n=1
R
n<1 ZA
A’
Rp
Zp’
Zp
Daca ∆t ≤tregl
rezulta existenta unui defect, si se permite actionarea protectiei de distanta.
Iinv>Iregl >1
k timp ⋅0,14
t= 0, 02 + Tb (5.5)
I
−1
Ib
pentru I ≥ ISTART
pentru I ≥ ISTART
t = ∞ pentru I < ISTART
4.000
3.000
2.000
1.000
0.000
8 13 18 23 28 33 38 43
I = (1.6 … 3.6) Ib, Ib=5 [A]
Fig. 5.7 Protectia maximala de curent directionata într-o retea de medie tensiune cu dubla alimentare
Unghiul α, unghi de sensibilitate maxima, reprezinta acel unghi de defazaj dintre tensiunea si
curentul aplicat releului, pentru care se obtine cuplul maxim. Cu toate ca elementul directional
este un element wattmetric, relatia (5.10), caracteristica de actionare poate fi modificata prin
alegerea corespunzatoare a tensiunilor si curentului aplicat.
Pentru releele în constructie statica, cuplul maxim nu reprezinta o marime strict
relevanta, dar unghiul de cuplu maxim este într-adevar un unghi de sensibilitate maxima.
5. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 47
La elementele directionale realizate în tehnica numerica (de fapt functii implementate
prin soft), notiunea de sensibilitate maxima are foarte putina relevanta, iar unghiul de
“sensibilitate maxima” defineste de fapt zona de actionare. Astfel, la un element directional
digital, cu unghi de sensibilitate maxima ϕ = 30°ind, Fig. 5.8, zonele de actionare si respectiv
blocare sunt implementate cu referire la acest
unghi. U r
racordare la U
RT
doua
U
transformatoare RO
de curent, de
U -U
TO1 SO1
exemplu pe
fazele R si T, 30 o
Actionare
pot apare 60o U
TO
scurcircuit S-T
apropiat, U TO Blocare I S
R EL EU
Surs a S S urs a R
ZSd ZLd ZR d
~ ~
RF RF
ES ER + Xi
~ ~ ZL i + Z R i
ZS d ZL d ZR d
IR i
IS i Vi
ZS i ZL i ZR i D i re c tie S pate
Xi = 0
ZS h ZL h ZR h
D i re c tie F at a
ZS i
RF
RELEU
Sursa S Sursa R
ZSd ZLd ZRd
~ ~
RF RF
~ ES ER ~ +X
i
ZRi ZL + ZR
i i
ISi
ZRd IRi
Directie Spate
Vi
ZSd ZLi X =0
i
ZSi
Directie Fata
ZS i
ZLd
RF
Pe de alta parte, din ratiuni de selectivitate, curentul de pornire al protectiei trebuie sa satisfaca
simultan si conditia:
I p ≥ k sig ⋅I ppl (5.13)
Valoarea curentului de dezechilibru poate fi aproximata din eroarea totala a tranformatoarelor
de curent:
ε
I rezl ≅ ⋅IN TC (5.14)
100
unde s-a notat: INTC - curentul nominal primar al transformatorului de curent;
ε [%] - eroarea de masura totala a tranformatorului de curent;
De regula, valoarea de reglaj exprimata în Aprim (reglaj primar), se obtine prin
multiplicarea valorii reglajului secundar (Asec) cu raportul de transformare al transformatorului
de curent (kTC=Inprim/Insec), admitindu-se ca trafo de curent pastreaza precizia raportului de
transformare. Acesta ipoteza este practic valabila numai în cazul unor protectii statice sau
numerice, ale caror circuite de intrare de curent au un consum extrem de redus. Pentru releele
electromagnetice clasice, la reglaje reduse, consumul propriu creste si ca urmare apar erori
importante de raport de transformare.
Conditiile (5.12) si (5.13) nu pot fi, din pacate, îndeplinite în oricare retea. Astfel, în
cazul unor retele având o linie foarte lunga (deci cu curent capacitiv mare) si restul de linii
având curenti capacitivi mici, conditiile impuse nu se pot îndeplini si protectia nu poate fi
utilizata. În astfel de situatii, o solutie o reprezinta protectia maximala de curent homopolar
directionata.
I pp − I ppl
k sig ⋅Irezl ≤ I p ≤ (5.16)
k sens
ε
I rezl ≅ ⋅IN TC (5.17)
100
Daca se utilizeaza conditia de depasire a unui prag al tensiunii homopolare, se poate renunta la
membrul stâng al relatiei (5.16).
Coordonarea reglajelor protectiilor de curent homopolar directionate sau
nedirectionate se face la fel ca în cazul protectiilor maximale de curent: prin utilizarea
caracteristicilor t=f(I) independente, prin utilizarea caracteristicilor t=f(I) invers dependente
sau prin utilizarea unei combinatii a celor doua metode.
În Fig. 5.18 se prezinta o retea de distributie de medie tensiune radiala indicându-se
modul de obtinere a selectivitatii prin reglaje diferite ale temporizarilor.
Începând de la consumator (bara D) spre sursa, reglajul temporizarii protectiei se creste cu câte
o treapta de selectivitate ∆t (de exemplu 0,5 s). La aparitia unei puneri la pamânt în portiunea
C-D a retelei, vor demara protectiile maximale de curent homopolar din statia A si din posturile
B si C, dar protectia din C, cu temporizarea cea mai mica, va comanda declansarea
întreruptorului directia D, eliminând defectul si permitând alimentarea restului consumatorilor.
În caz de refuz actionare protectie sau de refuz declansare al întreruptorului din C directia D,
56
Fig. 5.20 Diagrame fazoriale ale curentilor pe linia cu defect pentru retele tratate prin bobina de
stingere
50000 12
Ph,Qh Ih
Uh [Vaprim] [Aprim]
Uh
ϕC 0 10
Ph' Ih
Ph Ih -50000 8
ϕh ϕh
Ph
-100000 6 Qh
Ih
Qh Qh' -150000 4
-200000 2
Fig. 5.21 Diagramele fazoriale Uh Fig. 5.22 Linia cu defect. Reteaua acordata la rezonanta
Ph,Qh Ih
50000 18 500000
[Vaprim] 25
Ih [Aprim]
Ph,Qh
[Aprim] 450000
[VAprim]
16
0 400000
350000 20
14
300000
-50000
12 250000
200000 15
-100000 10 Ph Ph
150000
Qh Qh
100000
8 Ih Ih
-150000
50000 10
6 0
-200000 -50000
4 -100000 5
-250000 -150000
2
-200000
-300000 0 -250000 0
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms] 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
-40 40
-1200 Blocare 20
5 declansare
-50
-1400 0
-60 -20
-1600 0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
0
25
supravegheat pe linia cu defect s-au
-200
20
înregistrat si pe o plecare fara defect si
-400
Ph
anume plecarea 20 kV SC Relee din statia
-600
-800
15 Qh
Ih Aurel Vlaicu (Medias).
-1000
10 În Fig. 5.25 … 5.27 se prezinta
-1200
5
datele pentru linia sanatoasa, în conditiile
-1400
-1600 0
de rezonanta, supracompensare 10% si
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
subcompensare 10% ale retelei de medie
tensiune, la punerea la pamânt de pe
Fig. 5.27 Linia fara defect. Reteaua subcompensata
plecarea 20 kV Dîrlos.
10%
T -perioada semnalului;
n -numarul întreg de perioade utilizat în calcule (de regula 1 … 3);
Conditia de actionare devine în acest caz:
∆Ph
≤Valregl (3.24)
∆t
unde s-a notat prin Valregl [Wprim/ms] reglajul impus.
8000 Ph-Ph[-20]
De 0
Declansare
cla
6000 Ph
ns
ar
e -50000
4000
2000 -100000
dPh / dt
0
-150000
-2000
Blocare declansare -200000
-4000
-6000 -250000
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
Fig. 5.28 Exemplu pentru metoda variatiei curentului homopolar wattat.
Retea la rezonanta
Ph-Ph[-20]
dPh / dt Ph Declansare
[Wprim / ms] [Wprim] Ph
10 240
dPh / dt
0
190
-10
140
-20
-30
90
-40
Blocare declansare
40
-50
-60 -10
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 t [ms]
Caracteristica frecventa
1.1
0.9
0.8
0.7
Ih
[u.r 0.6
.]
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450
f [Hz]
Caractersitica frecventa
0.9
0.8
0.7
Ih
0.6
[u.r
.] 0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 50 100 150 200 250 300 350 400 450
f [Hz]
Yu1 Y u2
∆U h
E1 E2
L R C1 C2 C3 C4
Valoarea curentului rezidual de nul Ini si tensiunea homopolara Uh se utilizeaza pentru o prima
determinare a componentelor Ci si Yui ale plecarii “i”. Modulul tensiunii de alimentare Ei se
considera dat. Modificarea tensiunii Uh cu valoarea ∆Uh, de exemplu prin schimbarea pentru
putin timp a reglajului bobinei de stingere, este folosita pentru doua noi masuratori ale tensiunii
Uh si ale curentilor Ini astfel încât se pot calcula Ci si Yui. Pentru aceasta, tensiunea homopolara
si curentii de nul se masoara atât ca valoare cât si ca defazaj fata de o tensiune fixa, cunoscuta,
de exemplu URS. În baza acestor valori masurate se calculeaza “coeficientul admitantei
homopolare” yui, care contine pozitia tensiunii de alimentare Ei, conectata în schema
echivalenta. Modulul coeficientului yui exprimat în µS, indica imediat dimensiunea
dezechilibrului pentru acea plecare.
Uh IN Baramedie tensiune
Yu1 YF Yu2
∆Uh
E1 EF E2
L R C1 C2 C3 C4
Când toate valorile “coeficientilor admitantantei homopolare” sunt mai mici decât o valoare
maxim admisibila pentru o retea fara defect, ymax, aceste valori se memoreaza ca valori de
referinta,yuiREF, pentru acea plecare. În cazul unui defect faza-pamânt, de exemplu pe plecarea
nr. 1, dezechilibrul suplimentar provocat de defect conduce la variatia tensiunii homopolare si
a curentilor de nul prin fiecare plecare. În acest fel se obtin doua noi valori pentru Uh respectiv
5. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 67
IN pentru fiecare plecare în parte, care permit
calculul “coeficientului de admitanta
homopolara”, yF, al plecarii cu defect care
depaseste valoarea maxima ymax. În acest fel,
(Fig. 5.35), se determina plecarea cu defect. Y U2REF
YU1REF YF
I R = Id + Ii + Ih
I S = a2 I d + aIi + I h
(5.25)
IT = aI d + a Ii + I h
2
unde: IR, IS, IT sunt curentii reali de linie, iar Id, Ii, Ih sunt respectiv componentele directa,
inversa si homopolara ale sistemului trifazat de curenti. Din relatiile (5.25) se deduce valoarea
componentei inverse:
3I i = I R + a 2 I S + a I T (5.26)
În cadrul echipamentului, valoarea componentei inverse se calculeaza prin metoda
Fourier, prin aplicarea relatiei (5.26). Valoarea de reglaj se calculeaza punând conditia de
desensibilizare fata de dezechilibrul natural al sistemului de curenti:
Ip ≥ ksigIdez (5.27)
si conditia de sensibilitate la defect la capatul zonei protejate:
ksens=Idef min / Ip ≥ 1,3 (5.28)
unde: Ip este valoarea de reglaj pentru protectia de curent de secventa inversa;
Idef min este valoarea minima a componentei de secventa inversa la un defect
monofazat la capatul zonei protejate;
Idez este valoarea maxima a componentei de secventa inversa, la functionare normala;
68
ksig, ksens sunt coeficientii de siguranta respectiv de sensibilitate.
În aplicatii care necesita directionarea protectiei, se poate utiliza o functie de element
directional bazata pe marimile de succesiune inversa (vezi paragraful “Principii noi pentru
elementele directionale”).
Fig. 5.36 Circulatia curentilor de defect. Neutrul tratat prin rezistenta. Defect faza R
5. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 69
În cazul retelelor având neutrul tratat prin rezistenta ohmica, la un defect faza -
pamânt, apare un curent homopolar a carui intensitate depinde de caracteristicile retelei pâna la
locul de defect si de valoarea rezistentei rezistorului plasat pe nulul retelei. Din analiza
circulatiei curentilor de defect (Fig. 5.36) se desprind câteva observatii:
• curentul capacitiv al retelei, circula prin linia cu defect si capacitatile fazelor liniilor
fara defect;
• curentul de scurtcircuit limitat de rezistenta, circula prin linia cu defect, rezistorul de
punere la pamânt si trasformatorul de nul;
• curentul homopolar rezultant prin linia cu defect are un defazaj ∠(E Ih) diferit fata de
defazajul ∠(E Ih) rezultat prin neglijarea aportului componentelor transversale ale
retelei;
• defazajul ∠(Uh Ih) este mai mare de 90° cap si ca urmare Ph definit de relatia (5.21)
este negativ. Metoda curentului homopolar wattmetric poate fi utilizata si în acest caz,
având avantajul unor valori ale intensitatii curentului homopolar mai mari decât în
cazul retelelor tratate prin bobina de stingere.
cu Ic rez=Ic tot+Ic p unde Isc este curentul de scurtcircuit monofazat limitat de rezistor, iar Ic rez este
diferenta dintre curentul capacitiv total al retelei si curentul capacitiv propriu al plecarii cu
defect.
Reglajul curentului de pornire se stabileste în baza urmatoarelor relatii:
I P = k sig ⋅I Cprop
2
U 20
X = usc ⋅
d
T (5.32)
ST
X Ld = x d ⋅L (5.33)
2
1 U
RTd = PCu [%S T ] ⋅ ⋅ 20
(5.34)
100 S T
RLd = rd ⋅L (5.35)
RLh = rh ⋅L (5.36)
Schema echivalenta în componente simetrice este similara celei din Fig.??? 2.21, iar curentul
de scurtcircuit limitat se calculeaza prin relatia ???(2.36), utilizând valorile:
Xdtot = Xdsist + XdT + XdL =5.52 Ω
Xitot = Xisist + Xi T + XiL =5.52 Ω
Xhtot = XhL + 3XhTSI =41.84 Ω
Rdtot = Rdsist + RdT + RdL =6.04 Ω
Ritot = Risist + Ri T + RiL =6.04 Ω
Rhtot = RhL + 3RhTSI =14.98 Ω (5.37)
22000
pentru E = = 12702V si R=36.12 Ω.
3
Se constata existenta unui de fazaj de 21°ind între tensiunea de referinta URO si
curentul de defect, respectiv de 160°cap între Uh si curentul de defect. Astfel, unghiul de
sensibilitate maxima pentru protectia homopolara directionata se alege în jurul valorii de 160°
cap, tinând seama si de contributia curentilor capacitivi ???(Fig. 2.22), care modifica defazajul
∠(E, I def) la o valoare de 10°ind (pentru un curent capacitiv rezultant de 50 A), respectiv la
170°cap a defazajului ∠(Uh, Ih) la bornele protectiei. În cazul unor defecte monofazate cu
rezistenta mare de trecere, ∠(E Idef) devine practic zero pe linia cu defect, în timp ce pentru
liniile sanatoase acest unghi este de cca. 90°cap. Asfel, criteriul directional poate fi utilizat
pentru eliminarea selectiva a defectelor monofazate cu rezistenta mare de trecere.
5. SESIZAREA DEFECTELOR ÎN RETELE DE MEDIE TENSIUNE 71
IB_regl XB [Ω] R [Ω] Rech [Ω] Xech [Ω] Zech [Ω] ϕech [°]
[A]
80 144.3 36.12 33.99 8.51 35.04 14.05
85 135.8 36.12 33.74 8.97 34.91 14.89
90 128.3 36.12 33.47 9.42 34.77 15.72
95 121.5 36.12 33.19 9.86 34.62 16.55
100 115.5 36.12 32.90 10.29 34.47 17.37
O prima observatie este legata de valoarea modulului impedantei echivalente care are valori
apropiate de valoarea rezistentei rezistorului, practic indiferent de reglajul bobinei de stingere.
Unghiul impedantei echivalente se modifica însa considerabil functie de reglajul bobinei si
acest factor trebuie avut în vedere la stabilirea zonei de actionare a elementului directional.
Reluând exemplul de la punctul 5.5 cu aceleasi valori pentru elementele retelei, se obtin
valorile curentului de scurtcircuit limitat, corespunzatoare unui reglaj al bobinei de 10 A si
respectiv de 100 A, astfel:
I 1sc = 260 ⋅e − j 23
= 240 − j100 [A] pentru IB=10 A (5.40)
− j 34
I = 252 ⋅e
1
sc = 209 − j141 [A] pentru IB=100 A (5.41)
Cum era de asteptat valoarea curentului de defect este apropiata de cea obtinuta pentru
tratarea prin rezistenta, dar unghiul de defazaj difera în special pentru valori mari ale curentului
prin bobina de stingere.
Interfata intrare/iesire
Placa procesor SCADA
A c& t
F TJ
vr vs vt v h / v a v rs v rt ih '' ih' i n '' in ' i t'' it' is '' is' ir'' i r'
Fig. 6.2 Schema bloc a circuitelor analogice de intrare
• necesitatea asigurarii liniaritatii iesirilor adaptoarelor în limite largi de variatie ale marimii
de intrare (20In);
Adaptoarele de intrare de curent sunt realizate cu dispozitive LEM, conectate în montaj "cleste
ampermetric", astfel încât conditiile maxime de stabilitate termica impuse, nu ridica probleme.
Principiul de functionare al dispozitivului LEM este prezentat în Fig. 6.3.
Sonda Hall Miez magnetic toroidal Circuit electronic de reactie
Fluxul magnetic primar creat de curentul de masurat în interiorul circuitului magnetic toroidal
este sesizat prin intermediul unei sonde Hall, iar tensiunea obtinuta la bornele sondei comanda
un circuit electronic în asa fel încât, curentul secundar debitat de acesta sa creeze un flux egal
si de sens opus fluxului primar. Prin urmare intensitatea curentul secundar Is este direct
proportionala cu intensitatea curentului primar Ip si are aceeasi forma de variatie în timp.
Din ecuatia de egalitate a solenatiilor:
NP
N p ⋅I p = N s ⋅I s ⇒ I s = I P⋅ ⋅ (6.2)
NS
De remarcat faptul ca principiul de functionare al dispozitivelor LEM, la flux practic nul, ofera
o liniaritate deosebita, ofera separatia galvanica iar prin montajul tip "cleste ampermetric" se
rezolva elegant problemele de stabilitate termica. De altfel, caracteristicile tehnice principale
ale adaptoarelor sunt deosebite. Astfel, liniaritatea este mai buna de 0,1% iar timpul de
dt > 50 µs .
raspuns la semnal treapta mai mic de 1µs, la o viteza de variatie a curentului di A
Tot prin montajul tip "cleste ampermetric" se poate utiliza acelasi tip constructiv de LEM
pentru ambele adaptoare de pe faza, prin simpla multiplicare a numarului N p de spire din
primar, crescându-se în mod corespunzator sensibilitatea dispozitivului.
Pentru adaptoarele de intrare de tensiune s-au avut în vedere doua solutii:
• utilizarea dispozitivelor LEM în montaj voltmetric ;
• transformatoare de tensiune.
Din considerente de ordin economic s-a optat pentru cea de-a doua varianta care ofera
caracteristici tehnice corespunzatoare scopului propus.
Iesirile adaptoarelor de curent, respectiv tensiune, sunt cuplate la filtre antialiasing de
tip “trece jos” (FTJ) având rolul de a limita banda de frecventa a semnalelor analogice la
maxim jumatate din frecventa de esantionare. Frecventa de esantionare tipica este de 1000 Hz
si în consecinta, filtrele se caleaza pe o frecventa de taiere de 500 Hz.
78
Iesirile filtrelor analogice se pot racorda direct la circuitele electronice de intrare de pe
placa de baza, amplitudinea semnalului fiind adaptata pentru aceste circuite.
Schema bloc a echipamentului contine patru placi de baza si anume:
1. placa microprocesorului de semnal - DSP;
2. placa microprocesorului master - µP;
3. placa microprocesorului SCADA - µPs;
4. placa surse de alimentare.
(+ )
1R 2R 8R
P o rt E N -1 P o rt E N - 2 P o rt E N - 8
O p to c u p lo r
Fig. 6.4 Modul iesiri numerice
C o n v e rto r a n a lo g F iltru n u m e r ic
x ( t) X (m T s ) y (m T s)
n u m e ric tip F IR
FS jΦ i
Fie Hi câstigul filtrului la frecventa i , definit de relatia H i = H i ⋅e . Se poate
N
demonstra ca impunând N valori pentru Hi (i=0, 1, … , N-1) se pot determina N valori pentru
coeficientii filtrului numeric, ai (i=0, 1, … , N-1), în conformitate cu relatiile:
a 0 = f 0 ( H 0 , H 1 ,..., H N − 1 )
(6.4)
a N = f N ( H 0 , H 1 ,..., H N − 1 )
Daca se impun mai putin de N valori pentru Hi sistemul introduce mai multe grade de libertate,
astfel încât se obtin de fapt o serie de relatii între coeficientii ai si nu valorile acestora. Alegând
acum niste valori convenabile pentru ai se pot efectua calculele mult mai rapid.
Pentru echipamentul de protectie, automatizare si masura, frecventa de esantionare
este de 1000 Hz, deci perioada de esantionare este de 1 ms. S-au impus urmatoarele valori
pentru Hi, câstigul filtrului la frecventa fi:
•2 •( H1 + H 9 ) •1,902( H1 − H 9 )
1 1
a0 = a1 =
20 20
a2 = 0,809 •a 0 a3 = 0,618 •a1
a4 = 0,309 •a 0 a5 = 0
a6 = − 0,309 •a 0 a7 = − 0,618 •a1
a8 = − 0,809 •a0 a9 = − a1
a10 = − ao a11 = − a1
a12 = − 0,809 •a0 a13 = − 0,618 •a1
a14 = − 0,309 •a0 a15 = 0
a16 = 0,309 •a0 a17 = 0,618 •a1
a18 = 0,809 •a0 a19 = a1 (6.9)
Impunând acum ca a0 = a1 = 1 , se obtin urmatoarele relatii pentru H1 si H9:
H1 + H 9 = 10 (6.10)
H 1 − H 9 = 10,515 (6.11)
de unde: H1 = 10,257 si H 9 = − 0,257 .
În vederea obtinerii unei valori unitare pentru H1 se corecteaza valorile prin împartire
la 10,257. Cu acestea valoarea y ( i) la iesirea filtrului numeric, la momentul t, se obtine
functie de valorile x ( i) de la intrare dupa cum urmeaza:
1
y( i) = [ x( i − 0) + x ( i − 1) + 0,809 •x ( i − 2) + 0,618 x •( i − 3) + 0,309 x •( i − 4) −
10,257
− 0,309 •x ( i − 6) + 0,618 •x ( i − 7) − 0,809 •x ( i − 8) − x ( i − 9) − x ( i − 10) − x ( i − 11) −
− 0,809 •x ( i − 12) + 0,618 •x ( i − 13) − 0,309 •x ( i − 14) + 0,309 •x ( i − 16) + 0,618 •x ( i − 17) +
+ 0,809 •x ( i − 18) + x ( i − 19)]
(6.12)
Performantele unul astfel de filtru numeric sunt:
6. ARHITECTURA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE SI RESURSE SOFTWARE GENERALE 83
N−1
(i )
∑
111
,
Yef = • y (i − k ) (6.15)
N
k =0
Pentru cazul concret din EPAM, unde N=20 puncte pe perioada se obtine:
19
(i )
Yef = 0,0555 • ∑ y (i − k ) (6.16)
k =0
Un volum de calcule mai redus se obtine scriind relatia (6.16) sub forma recursiva,
cum rezulta din urmatoarea relatie:
Yef ef [
(i + 1) = Y (i ) + 0,0555 • y i + 1 − y i − 19
( ) ( ) ] (6.17)
Între avantajele acestei metode se remarca:
• simplitatea deosebita;
• volum redus de calcule si ca urmare fara probleme din punct de vedere al vitezei de
executie;
• medierea pentru N puncte are efecte pozitive pentru corectia unor eventuale erori de
conversie datorate CAN;
• foarte slab influentata de existenta în curba semnalului analogic a armonicilor 9, 11,
19 nerejectate de filtrarea numerica.
Dezavantajele metodei:
• necesita un algoritm suplimentar pentru calculul unghiului de defazaj;
• introduce o eroare de principiu pentru semnale nesinusoidale;
• chiar si pentru un semnal sinusoidal si o mediere de 10-15 valori succesive eroarea
relativa a metodei este de (5...7)%;
Metoda A4 modificata
Considerând valorile momentane ale tensiunii si curentului la patru valori consecutive
echidistante, ca în fig. 6.8, se obtine, pentru semnale de forma sinusoidala:
6. ARHITECTURA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE SI RESURSE SOFTWARE GENERALE 85
2π T 20
i1 = I max •sin ( k − 3); ∆t = = = 1ms
N N 20
2π
i2 = I max •sin ( k − 2);
N
(6.18)
2π
i3 = I max •sin ( k − 1);
N
2π
i4 = I max •sin ( k − 0);
N
si respectiv:
2π
u2 = U max •sin ( k − 2)
N
(6.19)
2π
u3 = U max •sin ( k − 1)
N
X u3i2 − u2 i3 2π
ϕ = arctg = arctg •2 sin (6.22)
u2 (i4 − i2 ) − u3 (i3 − i1 )
R N
2π 2π
i3 − i1 = 2 •I max •sin •cos ( k − 2) (6.23)
N N
2π 2π
i4 − i2 = 2 •I max •sin •cos (k − 1) (6.24)
N N
2π 2π 2π
i3 (i3 − i1 ) = I max •cos( k − 2)•cos ( k − 2) − cos k (6.25)
N N N
2π π π
i2 (i4 − i2 ) = I max •cos ( k − 1)•cos ( k − 3) − cos ( k − 1) =
2 2
N N N
(6.26)
2π 2π 2π
= I max •sin ( k 2)
− • sin k − sin ( k 2)
−
N N N
π 4π
i3 (i3 − i1 ) − i2 (i4 − i2 ) = I max
4
2
•1 − cos = 2 •I ef2 1 − cos (6.27)
N N
iar valoarea efectiva se poate calcula cu relatia:
i3 (i3 − i1 ) − i2 (i4 − i2 )
I ef = (6.28)
4π
2 •1 − cos
N
Tinând seama ca pentru EPAM, N = 20, relatia (4.28) devine:
Similar se obtine:
U ef = 1,618 • u3 (u3 − u1 ) − u2 (u4 − u2 ) (6.30)
Astfel, valorile efective ale tensiunii si curentului se obtin cu relatiile (6.30) si (6.29), iar
defazajul prin aplicarea relatiilor (6.20), (6.21) si (6.22).
Avantajele metodei:
• permite calcularea atât a valorilor efective ale U si respectiv I cât si a defazajului
dintre acestea;
• volum redus de calcule: 4 operatii de înmultire si 6 operatii de scadere conduc la
calculul valorilor efective ale U si I necesare operatiilor de comparatie cu valorile
reglate. Cinci operatii de înmultire, patru operatii de scadere si o singura operatie de
împartire permit evaluarea defazajului U − I ;
6. ARHITECTURA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE SI RESURSE SOFTWARE GENERALE 87
∫y
1
Yef = 2
(t )dt (4.31)
T
0
care transpusa pentru semnale esantionate, cu N esantioane pe perioada, devine:
N− 1
Yef ( i ) = ∑ y 2 (i − k )
1
• (6.32)
N
k =0
Concretizând pentru N = 20 esantioane / perioada:
19
∑
1
Yef (i ) = y 2 (i − k ) (6.33)
20
k =0
sau sub forma recursiva:
[ ]
Yef2 (i + 1) = Yef2 (i ) + 0,05 • y 2 (i + 1) − y 2 (i − 19) (6.34)
Avantajele metodei:
• volum redus de calcule, în special pentru forma recursiva definita de relatia (6.34);
• medierea pentru N puncte are efecte pozitive pentru corectia eventualelor erori de
conversie;
• slab influentata de existenta armonicilor nerejectate de algoritmul de filtrare.
Dezavantajele metodei:
• necesitatea utilizarii unui algoritm suplimentar pentru calculul unghiului de defazaj;
• precizia ceva mai scazuta, eroarea relativa a metodei situându-se între 4 si 6%.
2 N− 1 2π
Im{Y (i)} = •∑ y(i − k )•sin •k = Yim (i) (6.36)
N k =0 Ν
Yim ( i)
ϕ ( i) = arctg (6.38)
Yre ( i)
Formulele (6.35) si (6.36) s-au scris pentru fundamentala semnalului analogic. În cazul în care
se doreste determinarea amplitudinii unei armonici, de exemplu pentru armonica a doua,
relatiile devin:
N− 1
2 2π
Yre (i) =
N
∑ y(i − k )•cos N •2k
k =0
(6.39)
N−1
2 2π
Yim (i) =
N
∑ y(i − k )•sin N •2k
k =0
(6.40)
iar valoarea efectiva si faza fazorului complex pentru armonica a 2-a se calculeaza tot cu
relatiile (6.37) si (6.38).
Avantajele metodei:
• filtreaza armonicile din curba semnalelor analogice;
• precizie remarcabila, eroarea relativa < 2%;
• permite tratarea unitara a calculului valorii efective a fundamentalei si a armonicilor
de ordin superior necesare functiilor de protectie;
• permite calculul comod al componentelor directe, inverse si homopolare necesare
algoritmilor de protectie;
• permite calculul comod al puterii active, reactive, aparente si a factorului de putere
necesare functiilor de masura;
• are un timp de raspuns mai bun decât oricare din metodele descrise mai sus.
Examinând relatiile (6.35) la (6.40) se constata ca metoda necesita un volum relativ
important de calcule, dar având în vedere ca acestea se executa de microprocesorul DSP care
ofera facilitati create special pentru calculul transformatei Fourier, timpii necesari acestor
calcule nu ridica probleme, tinând seama si de frecventa de tact de 50 MHz a DSP utilizat.
Compararea metodelor a condus la alegerea metodei Fourier de calcul a valorilor
efective si a defazajelor, pentru implementarea tuturor algoritmilor în cadrul echipamentului.
7. PROTECTIILE LINIILOR DE
ÎNALTA TENSIUNE
• Rapiditatea – implica un timp scurt de actionare pentru defecte severe. Prin actionarea
protectiei într-un timp scurt se limiteaza solicitarile dinamice si termice ale aparatajului de
comutatie de înalta tensiune, se limiteaza ionizarea la locul de defect, crescând
probabilitatea de RAR reusit si se mareste capacitatea transportabila a retelei, fara
diminuarea stabilitatii sistemului.
• Sensibilitatea – capacitatea unei protectii de a sesiza în mod ferm diverse tipuri de defecte.
Defectele monofazate însotite de rezistente mari de trecere la locul de defect pot crea
tensiuni de pas si de atingere periculoase pentru om sau animale. Prin urmare este de dorit
ca sistemele de protectie sa detecteze ferm si aceste tipuri de defect.
• Selectivitatea – capacitatea sistemelor de protectie de a localiza corect defectul si comanda
deconectarea numai a obiectului protejat, prin declansarea aparatelor de comutatie
adiacente portiunii cu defect. Pentru a realiza aceasta cerinta instalatiile de protectie
trebuie sa faca distinctie clara între regimul normal de sarcina, regimul de defect în afara
zonei protejate si defectul în zona protejata. Cerintele de selectivitate si sensibilitate sunt
antagoniste si în acest sens se poate face o distinctie între siguranta în eliminarea
defectului si siguranta împotriva actionarilor intempestive.
90
D1
Ip Iki
Z
Iku
De la
TT
D2
Fig. 7.1 Schema de principiu pentru balanta electrica
2 50
ZM 5
ZM 4
ZM2
ZM 1
ϕL ϕL
R
15 0
ZM 3
X 1Z 1
ZM 1
ϕL R FZ 1 R FN Z1
R
Aceste valori se compara cu reglajele fiecarei zone. Încadrarea într-o anumita zona
necesita îndeplinirea simultana a urmatoarelor inecuatii, pentru defecte monofazate:
R0 − R1
Rm ≤ R1 + + RFN
3
X 0 − X1
X m ≤ X1 +
3 (7.6)
respectiv pentru defecte bifazate:
Rm ≤ 2 ⋅R1 + RF
X m ≤ 2 ⋅X 1 (7.7)
Z2G
Z1G
Z3G
jX unghiul liniei
M4P
M3P
M2P
M1P
R
Fig. 7.6 Caracteristica de masura pentru defecte polifazate
− Ui
Zi = = − ZAi
I Ai (7.9)
Daca defectul este situat imediat în spatele protectiei:
− Ui
Zi = = ZLi + ZBi
− IBi (7.10)
Releu
S.S.D. EA EB
ZA_d ZL_d ZB_d
IA_i IB_i
RF
+Z_i
defect in spate
ZB_i+ZL_i
Z_i=0
ZA_i
defect in fata
OUT4=TPA*SOTFE+TPB*SOTFE+TPC*SOTFE
Caracteristicile de masura
Principial, caracteristica de masura mho se obtine prin implementarea software a
caracteristicii unui releul de putere. Puterea aparenta este definita de relatia
P = Re{S}
S = U ⋅I * = P + jQ , unde:
Q = Im{S}
(7.11)
Un comparator de putere activa sesizeaza la limita P ⇒ P = 0 si deci
{
P = Re δU ⋅U *pol = 0} (7.12)
7. PROTECTIILE LINIILOR DE ÎNALTA TENSIUNE 97
Ca urmare:
Re δ{ } { }
U ⋅U *pol = Re (mZ L ⋅I − U ) ⋅U *pol = 0
⇒ Re{mZ ⋅I ⋅U }= Re{U ⋅U }
L
*
pol
*
pol
(7.13)
unde m reprezinta distanta pâna la locul de defect, exprimata în u.r. din lungimea liniei.
Din relatia de mai sus, prin descompunere în cele doua componenete reala si
imaginara se poate determina m, dupa cum urmeaza:
m=
{ } [u.r.]
Re U ⋅U *pol
Re{Z ⋅I ⋅U }
(7.14)
*
L pol
Z L ⋅( I R + k 0 ⋅I N )
U *polR 0 = (U Rpredef )
*
0
(7.15)
unde:
1 Z L Z hL − 3Z dL
h
k 0 = d − 1 = (factorul de pamânt)
3 Z L 3Z dL
rezulta:
m( R 0) =
(
Re U R 0 ⋅U *polR 0 )
[ ( )
Re Z dL I R + k 0 ⋅I N ⋅U *polR 0 ] (7.16)
În cazul unui defect bifazat, de exemplu ST, relatia de mai sus devine:
m( ST ) =
(
Re U ST ⋅U *polST )
[ ( )
Re Z dL I S − I T ⋅U *polST ] (7.17)
( )
180°− lim ita
U , I p 0...180°ind .actioneaza
se compara ∠ δ ⇒ Q = 0 → cond. la limita
0...180°cap. NU actioneaza
si se obtine
98
Q = Im{U ⋅I * }→ Q = Im δU ⋅I *p = 0 { }
Q = Im δ { } {(
U ⋅I *P = Im m ⋅Z dL ⋅I − U ⋅I *P = 0 ) } (7.18)
Im(U ⋅I *P )
⇒ m=
Im( Z dL ⋅I ⋅I *p )
(7.19)
Considerând:
I = crt . compensat ( I R + k 0 ⋅I N )
I p = crt . polarizare( I P = I N ⋅e jT )
I iA + I Bi , T = unghiul de defazaj
unde T = factor de neomogenitate, definit ca T≅
I Bi
dintre I hF si I hA (factorul de neomogenitate este definit ca raportul dintre curentul homopolar
total I hF si curentul homopolar de defect ce trece prin releu). Alegând curentul de
polarizare I p = I N ⋅e jT ⇒ pentru un defect SN:
mS 0 =
[ (
Im U S 0 ⋅ I N ⋅e jT )]
*
[ ( )(
Im Z dL ⋅ I S + k 0 ⋅I N ⋅ I N ⋅e jT )] *
(7.20)
( )
U R 0 = m ⋅Z dL I RA + k 0A ⋅I NA + RF ⋅I F
(7.21)
unde I R , I N → aportul curentului pe faza, respectiv nul, prin latura dinspre sursa A.
A A
[ ] [ ]
U R 0 ⋅ Z dL ⋅( I RA + k 0A ⋅I NA ) = m ⋅Z dL Z dL ⋅( I RA + k 0A ⋅I NA ) ( I RA + k 0A ⋅I NA )+
* *
14 4 4 4 4 4 4 24 4 4 4 4 4 4 3
(α)
[
+ RF ⋅I F Z dL ⋅( I RA + k 0A ⋅I NA ) ]
*
(7.22)
si prin desfacere în
Re
, observând ca termenul ( a ) este un numar real, obtinem
Im
7. PROTECTIILE LINIILOR DE ÎNALTA TENSIUNE 99
{ [ (
Im U R 0 ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )] }= R
*
F { [ (
⋅Im I F ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )]}
*
RF =
{ [ (
Im U R 0 Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )] }
*
Im{I [Z ⋅( I )] }
*
F
d
L
A
R
+ k 0A ⋅I NA (7.23)
2I d = I i + I h ,
deci
Id =
1
(I + Ih
2 i
)
⇒ IF = Id + Ii + Ih = ( ) 3
(
I + Ih
2 i
)
Obtinem:
RF ≅
{ [ (
Im U R 0 ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA )] }
*
3
( )[ ( )]
*
Im ⋅ I iA + I hA ⋅ Z dL ⋅ I RA + k 0A ⋅I NA
2 (7.24)
În baza relatiei de mai sus se pot scrie ecuatiile pentru fiecare tip de defect monofazat, de
exemplu:
RS 0 =
{ [
Im U S 0 ⋅ Z dL ⋅( I S + k 0 ⋅I N ) ]}
*
3 *
I
[
Im ⋅a ⋅I i + N ⋅ Z dL ⋅( I R + k 0 ⋅I N )
2 3
]
(7.25)
RST =
{ [
Im U ST ⋅ Z dL ⋅I ST ]} *
{
Im j 3 ⋅1 ⋅I i Z ⋅I ]}
⋅[ d
L ST
*
(7.26)
100
Elementul directional, bazat pe componentele de secventa inversa, are ecuatiile de functionare:
− Ui
Zi = = − Z iA (directie fata)
I iA
− Ui
Zi = = Z iL + Z iB (directie spate) (7.27)
− I iB
Fie un defect R – 0. În acest caz componentele inverse masurate la bornele releului:
3I i = I R + a 2 I S + a I T = I R
3U i = U rem
R 0 + a U S 0 + aU T 0 = U R 0 + aU R 0 + a U R 0 = U R 0 − U R 0 ( negativ )
2 rem 2 rem
(7.28)
0 limita
{ (
P = Re U i ⋅ Z ⋅I i i
L )}
*
< 0 ⇒ dir. F
> 0 ⇒ dir. S
(7.29)
Cuplul componentelor inverse este în acest caz:
{
T 32Q = ℜ e (U i − α ⋅Z iL ⋅I i ) ⋅( Z iL ⋅I i ) * } (7.30)
Z2
Z2'
Z1 Z 1'
IM P --Z M 2 IM P --Z M 2
IM P --C R & & IM P --C R
E c h ip a m e n t d e I.F .
IM P --Z M 1 I M P --Z M 1
E E
R R
Daca toate conditiile de mai sus sunt îndeplinite un interval de timp de cel putin 200ms,
atunci se activeaza conditia interna.
S ta tia J S ta ti a K
E J ZJ 3 0 0 /5 ZK EK
110 kV
110 kV
EJ = Eei0 R eleu 100 V E K = Ee iϕ
Rf
m [% ]Z 1 L
EK
V J = m ⋅Z1L ⋅I J + R f ⋅( I J + I K )
I
Z M = m ⋅Z1L + R f ⋅(1 + K ) (7.32)
IJ
(1 − m) ⋅Z1L + Z K
IJ =
Z J + Z1L + Z K
Z J + Z1L + Z K
Z M = m ⋅Z1L + R f (7.34)
(1 − m) ⋅Z1L + Z K
Ecuatia (7.34) este de fapt o ecuatie de gradul doi în m care se poate rescrie în modul urmator:
ZM + ZK Z Z + Z J + ZK
m2 − Z1 L ⋅(1 + ) ⋅m + Z M ⋅(1 + K ) − R f 1 L =0 (7.35)
Z1 L Z1 L Z12L
m2 − α ⋅m + β = 0
α+ α 2 − 4 ⋅β
m1 =
2
α− α 2 − 4 ⋅β
m2 =
2
unde s-au notat:
Cx
α = Ax − Ay
Cy
Bx Cx
β= − By
Cy Cy
În acest fel se poate determina distanta pâna la locul de defect cu o precizie globala de 3%.
106
Functia RAR este inclusa terminalului si poate asigura regimurile: RAR-M, RAR-
M+T sau RAR-T cu pâna la patru cicluri. Pentru liniile de înalta tensiune se utilizeaza RAR cu
un singur ciclu si, de regula, numai regimul RAR-M. Modul in care terminalul de protectie
REL-521 rezolva logica RAR se poate urmari în Fig. 7.13. Astfel, în cazul unui defect
monofazat persistent ,dupa momentul t0 al aparitiei defectului protectia comanda declansarea la
momentul t1. Acest moment marcheaza si începerea pauzei de RAR monofazat reglate.
Intervalul t1-t2 reprezinta timpul de deschidere al întreruptorului I, iar momentul t3 marcheaza
stingerea arcului în camera de stingere a întreruptorului si deschiderea contactelor. Din acest
moment începe pauza de RAR necesara deionizarii mediului la locul de defect.
A p a ri tie d e f e c t
A c tio n a re p ro t
A c tio n a re p ro t
P ro t re v i ne
P ro t re v i ne
D e fe c t
F u n c tia d e
P ro te c ti e
Inchis
I-4 0 0 k V
D e s c h is
C d a in c h id e re
C da dec l
I in c h is
I d e s c h is
A rc s t in s
A rc s t in s
R A R re v in e
P o rn ire R A R
Cda R A R
D u ra ta d e fe c t P a u z a d e R A R p e n t ru in t re ru p to r D u ra t a d e f e c t
t0 t1 t2 t3 t 4 t5 t6 t7 t8 t 9 t10 t
D u ra ta re g la t a a p a u z e i d e R A R B lo c a re R A R
F u n c ti a R A R
Fig. 7.13 RAR-M la un defect permanent
7. PROTECTIILE LINIILOR DE ÎNALTA TENSIUNE 107
Protectia revine la momentul t4. La expirarea pauzei RAR-M reglate, în momentul t5
functia RAR emite impuls de reanclansare care este executat de întreruptor la momentul t6. Din
momentul t5 începe pauza de blocaj RAR (de regula 10s) care încheie ciclul de RAR
Reanclansarea se produce pe defectul persistent, astfel încât la t7 protectia emite un nou impuls
de declansare care este executat de întreruptor la momentul t8, protectia revenind la t9. Prin t10
s-a marcat momentul revenirii din pauza de blocaj a functiei RAR. Dupa expirarea pauzei de
blocaj, functia RAR este gata pentru un nou defect. Durata pauzei de RAR, durata impulsului
de reanclansare si durata pauzei de blocaj RAR se pot regla independent si într-o gama larga de
valori.
Este destinata în primul rând pentru protejarea schemelor primare cu mai mult de un
întreruptor (I) pe circuit, ca în Fig. 7.14.
108
LEA
SL
TC
P R O T E C T IE
I
F U S E -D IS C > F U S E -V T S Z
I0 < V TF3Ph
8 F
1 IO 1 - B I 1 (+ )
A N D 6 -O U T >
F IX O N
& 2 >
A N D -6 3 > F IX O N
A N D 6 -N O U T F IX O F F
F U S E -- M C B 4 >
Ecranul cu cristale lichide (LCD) ofera toate informatiile despre terminalul de protectie de
linie si permite, cu ajutorul tastaturii, introducerea reglajelor ca si executarea tuturor operatiilor
de configurare. În cazul unui eveniment ecranul se va ilumina si se vor prezenta prin defilare
automata datele ultimelor doua evenimente. Toate datele oferite sunt organizate în arbore de
meniuri, în asa numitele ferestre de afisare, permitând o navigare prietenoasa si eficienta.
J K K1 L M
E J ZJ ZK EK
K2
t [s ]
t4
t3 t3
t2 t2 t2
t1 t1 t1
d[km ] t1 t1 t1 d [k m ]
t2 t2 t2
t3 t3
t4
t[ s ]
ZS + ZL s+ 1
ZS I ZL
Un U rS T
unde s-au notat impedantele directe ale sursei si liniei prin ZS, respectiv ZL, iar prin Un s-a notat
tensiunea nominala de linie.
Considerând acum un defect monofazat metalic R-O la capatul opus locului de
montare al protectiei, conform schemei echivalente din Fig. 7.18 se poate calcula tensiunea
UrRO aplicata la bornele releului, functie de SIR prin relatiile urmatoare:
Z − ZL
h d
U RO = I R ⋅Z L + L = I R ⋅Z L ⋅(1 + k 0 )
r d
3
7. PROTECTIILE LINIILOR DE ÎNALTA TENSIUNE 111
3 ⋅E
IR =
( )
2 ⋅ Z + Z dL + Z hS + Z hL
d
S
1
U rRO = ⋅E (7.37)
2+ p
1+ s⋅
2+ q
Z hS Z hL 1 Z L Z dS
h
unde s-au notat: p= , q = , k 0 = ⋅ − 1 , s = = SIR
Z dS Z dL 3 Z dL Z dL
ZS IR ZL
E U rRO
ZN
Din relatiile de mai sus rezulta ca valoarea tensiunii si a curentului aplicate la bornele
releului depind de valoarea raportului impedantei sursei (SIR). Valori mari ale acestui raport
(surse slabe în spatele protectiei) determina tensiuni scazute la bornele releului, în timp ce
valori mici ale impedantei sursei (surse puternice în spatele protectiei) determina tensiuni mai
mari la bornele releului. Acesta este motivul pentru care fabricantii indica dependenta timpului
de actionare, pentru o precizie data (de regula ±5%), functie de raportul impedantei sursei.
ZdS=j·2 [? ] ZhS=j·6 [? ]
ZdL=j·2,5 [? ] ZhL=j·7,5 [? ]
ZdR=j·1 [? ] ZhR=j·3 [? ]
112
S t a tia S S ta tia R
S u rsa S ZS ZR S u rsa R
R e le u A R e le u B
Rf
m [% ]Z L
Daca se accepta ca rezistenta de trecere la locul de defect este mult mai mare decât a
liniei protejate, se pot calcula cu o aproximatie convenabila performantele unui element
directional bazat pe componentele de secventa inversa, la un defect RO.
Presupunem ca elementul directional necesita urmatoarele valori minime:
V A ≥ 1 V si I A ≥ 0,17 A
i i
Z Si E 57.53
V Ai = Zech
i
⋅I iA ≅ ⋅ A = 127
. ⋅ [V ]
Z L + Z R 3 ⋅R f
i i
3 ⋅R f
S .S .D . EA EB
IA _ d ZS_d ZL_d Z R _d
IB _d
I_ d
S .S .H . IA _ h ZS_h ZL_h Z R _h
IB _h
I_ h
57,73 Zi + Zi
I iA = ⋅ i L i R i = 0,5 [A]
3 ⋅R f Z S + Z L + Z R
7. PROTECTIILE LINIILOR DE ÎNALTA TENSIUNE 113
Comparând valorile obtinute cu cele impuse se constata ca valoarea tensiunii este cea
care limiteaza valoarea rezistentei de trecere maxime si deci sensibilitatea releului.
Procedând similar pentru un defect RO la capatul opus al linie (în apropiere de barele
statiei R) se obtin urmatoarele valori:
Zi 57,73
V Ai = Vi ⋅ i S i = Z Ech
i
⋅ ⇒ R f = 6,9 [Ω ]
ZS + Z L 3 ⋅R f
57,73 Z Ri
I =
i
⋅ = 0,51 [A]
3 ⋅R f Z Si + Z Li + Z Ri
A
Z hL − Z dL Z N
k0 = = d
3 ⋅Z dL ZL
S ta tia A S ta tia B
L1 Z dL Z hL
EA Z dA Z hA Z dB Z h B EB
m Z hM (1 - m )Z h M
L2
R e le u 1 R e le u 2
m ZL
I1d ZLd
S .S .D . E A ~ Z Ad Z Bd
~ E B
m ZLd (1 -m )Z Ld
I2A d I2Bd
S .S .I . I1i ZLi
Z Ai Z Bi
m ZLi (1 -m )Z Li
I2A i I2Bi
S .S .I . I1h Z Lh -Z M h
Z Ah m ZMh (1 -m )Z M h Z Bh
(1 -m )
m (Z L h -Z M h ) (Z L h -Z M h )
R e le u 1 I2A h I2Bh R e le u 2
d k 0 M ⋅I Np
Z RO = Z L ⋅1 +
m
(7.40)
I R + k 0 ⋅I N
h
ZM
unde: k 0M = este factorul de cuplaj mutual homopolar.
3 ⋅Z dL
Eroarea este pozitiva atunci când INp este în faza cu IR si IN iar releul îsi mareste zona
de actionare. Releul îsi va micsora zona de actionare atunci când INp este în opozitie de faza cu
IR respectiv IN . Pentru a aprecia procentul de eroare de masura se considera urmatoarele doua
cazuri.
S t a tia A S ta tia B
IN p Z dL Z hL
L1
Z dB Z hB EB
m ZhM ( 1 -m ) Z h M
L2
IN
R e le u 1
m ZL
Curentii IR , IN si INp vor avea modulele egale, dar sunt în opozitie de faza. Relatia
(7.40) va contine o impedanta de eroare egala cu:
k oM
∆Z = − ⋅Z L ≅ − 24% din Z L
1 + k0
IN p
L1 Z dL Z hL
EA Z dA Z hA
m Z hM ( 1 - m )Z h M
L2
IN
R e le u 1
m ZL
Schema de referinta pentru acest caz este cea din Fig. 7.23, unde bara din statia B este
alimentata numai din cele doua linii si defectul este în apropiere de statia B (m=1). Curentii IR ,
IN si INp vor avea modulele egale si sunt în faza. Relatia (7.40) va contine o impedanta de
eroare egala cu:
k oM
∆Z = ⋅Z L ≅ 24% din Z L
1 + k0
unde s-au considerat:
k0M = 0,4
si k0 = 0,7
si s-au neglijat partile rezistive ale impedantelor.
Cazul 3. Defect la capatul opus, cealalta linie legata la pamânt în ambele capete
Schema de referinta pentru acest caz este cea din Fig. 7.24, unde linia L1 este legata la
pamânt în ambele statii iar defectul este în apropiere de statia B (m=1). Curentul homopolar
care circula prin linia legata la pamânt, respectiv curentul de nul, se calculeaza astfel:
Z hM Z hM
I = − h ⋅I h iar = − h ⋅I N
h
p I Np (7.41)
ZL ZL
Utilizând relatiile (7.41) si relatia (7.39) se poate calcula impedanta masurata de releui
1, pentru un defect R-O:
ZM
h
I R + k 0 − k 0 M ⋅ h ⋅I N
ZL
= ZL⋅
d
Z Ro (7.42)
I R + k 0 ⋅I N
si eroarea in aprecierea impedantei:
Zh
k oM ⋅ Mh
ZL
∆Z = − Z L ⋅ ≅ − 10% din Z L
d d
1+ k 0
S ta tia A S ta tia B
Ihp
L1
EA Z dA Z hA Z dB Z hB EB
Z hM
Ih Z d L Z hL
L2
R eleu 1
ZL
Z Lh
S .S .H . I1h
Z Ah m ZMh (1 -m )Z M h ZBh
m Z Lh I2Ah I2Bh (1 -m )Z Lh
R e le u 1 R e le u 2
h
ZM
I R + k 0 ⋅I N +⋅I Np
3 ⋅Z L
d
= ZL ⋅ = ZL
m d d
Z RO (7.43)
I R + k 0 ⋅I N + k 0 M ⋅I Np
daca
Z hM
k 0M =
3 ⋅Z dL
Introducerea compensarii mutuale face care releele aferente liniei defecte sa masoare
corect, dar releele de pe linia sanatoasa paralela vor masura incorect având tendinta de a-si
mari zona de actionare (masoara o impedanta mai mica). Din acest motiv, la linia paralela
sanatoasa este necesar a se bloca compensarea sau chiar a se bloca actionarea protectiei.
118
Considerând acest dezavantaj si faptul ca prin reglaje corespunzatoare se poate
minimiza efectul cuplajului mutual, compensarea prin masurarea curentului homopolar de pe
linia sanatoasa, se practica rar pentru protectiile de distanta, dar este des utilizat pentru
locatorul de defecte.
8. SISTEME DE CONDUCERE A
ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
SCADA
EMS (Energy Management System) DMS (Distribution Management System) si
SCADA (Supervisory Control And Data Aquisition) reprezinta instrumente bazate pe
calculator, utilizate de dispecerii energetici pentru a-i asista în controlul functionarii sistemelor
energetice complexe. Baza întregului esafodaj care concura la supravegherea, controlul si
monitorizarea echipamentelor electrice din statiile si retelele electrice o constituie
echipamentele de achizitie si comanda. Pe de alta parte, între instrumentele enumerate mai sus
exista o strânsa colaborare - practic nu putem concepe functiuni EMS sau DMS, fara a avea la
dispozitie un sistem SCADA care sa ofere, pe de-o parte, informatii din procesul tehnologic,
iar pe de alta parte posibilitatea comenzii de la distanta a procesului tehnologic.
Prima parte a acestui capitol este o trecere în revista a functiunilor principale SCADA, EMS si
DMS. În continuare este descrisa legatura cu echipamentele electrice din statii pornind de la
schema de principiu a lantului functional de teleconducere (Fig. 8.1).
• Aplicatii legate de transportul energiei. Acestea sunt gândite pentru a asista operatorul si
personalul de planificare în asigurarea unei functionari sigure si economice ale sistemului
energetic. În aceasta categorie sunt incluse urmatoarele functiuni:
• analiza retelei în timp real, care cuprinde: prelucrarea topologiei; estimatorul de stare;
• adaptarea parametrilor retelei;
• analiza senzitivitatii retelei;
• evaluarea consecintelor unor evenimente;
• dispecer economic cu constrângeri de siguranta;
• repartitia tensiunilor;
• analiza scurtcircuitelor.
• Culegerea datelor.
Gradul de dependenta între noduri este variabil. Totusi, prin hardware trebuie
asigurata o independenta cât mai mare deoarece, pe aceasta cale, se obtine posibilitatea de
extindere sau de înlocuire. De asemenea, independenta nodurilor de prelucrare serveste la
minimizarea mesajelor si încarcarii retelei de transmisie date. Redundanta în cadrul nodului
mareste gradul de disponibilitate si micsoreaza riscul pierderii lui si a distribuirii functiunilor
pierdute în alte noduri. O caracteristica importanta a sistemelor deschise este faptul ca nodurile
pot fi situate la orice distanta. Arhitectura distribuita devine o necesitate si foloseste ca suport
de comunicatie retelele de date locale (LAN - Local Area Network) si cele la distsanta (WAN
- Wide Area Network) realizate pe baza unor proceduri si interfete standard. Practic, se
vorbeste tot mai mult de functiunile pe care un sistem distribuit trebuie sa le îndeplineasca, în
contextul conlucrarii mai multor componente ale sistemului situate în noduri informationale
diferite.
In Fig. 8.2 este prezentata o arhitectura posibila pentru un sistem SCADA distribuit,
în care observam ca elementul cheie îl constituie conectarea diferitelor componente prin
intermediul unor retele de comunicatie.
124
La nivelul legaturii cu procesul tehnologic (echipamentele din statia de transformare),
gasim echipamente de achizitie date si comanda (EAC) destinate interfatarii cu instalatiile
electroenergetice, distribuite în punctele de interes. Acestea asigura preluarea informatiilor din
proces precum si transmiterea comenzilor catre proces. În sistemele moderne se asigura un
grad înalt de prelucrare locala - la nivelul EAC, cu functiuni de automatizare, protectie si
masura. Echipamentele EAC sunt interconectate prin magistrale locale (LAN) cu calculatoare
cu rol de procesare a datelor la nivelul întregului proces (de exemplu la nivelul statiei de
transformare). Legatura de date între statiile de transformare si punctul de comanda si control
se realizeaza prin retele de date specifice trasmisiei la distanta (WAN). Transferul de date între
WAN si retelele locale de date situate la punctul (punctele) de comanda si control este
asigurata de calculatoare cu rol de concentrator de date (Front End Processor - FEP). În reteaua
de la punctul central, se gasesc calculatoare care asigura functiuni de procesare specifice EMS-
SCADA (servere de aplicatie, sisteme expert, interfete grafice etc.)
Preluarea semnalelor de natura numerica se realizeaza prin citirea starii unor contacte
auxiliare din proces, care copiaza starea echipamentelor supravegheate cu ajutorul unor
interfete cu separare galvanica (optoizolate).
Comutarea contactelor supravegheate este supusa unui regim tranzitoriu (vibratia
contactelor) de care trebuie tinut seama la prelucrarea informatiilor de natura numerica. Astfel,
interfata de achizitie trebuie sa aplice un algoritm de filtrare software care sa anuleze efectul
vibratiilor (durate de ordinul 1-2 ms), interpretând numai comutarile ferme.
Interfata de achizitie asigura, pe lânga interpretarea modificarii starii contactului
supravegheat, si memorarea momentului de timp la care s-a produs aceasta modificare.
Pentru a mari gradul de încredere al informatiilor preluate, EAC trebuie sa asigure
câteva functiuni suplimentare cum sunt:
8. SISTEME DE CONDUCERE A ECHIPAMENTELOR ELECTRICE SCADA 127
• blocarea automata a transmiterii catre nivelul superior în cazul în care intrarea numerica
are un numar prea mare (neplauzibil) de tranzitii în unitatea de timp. Aceasta situatie este
frecvent întâlnita în cazul unor contacte imperfecte în circuitele de preluare a semnalizarii
iar ignorarea acestui aspect ar avea ca efect "poluarea" informationala a nivelului de
conducere superior, precum si aglomerarea circuitelor de transmisie.
• blocarea la cerere a intrarii numerice, în situatiile când urmeaza a se interveni în instalatia
supravegheata pentru revizii si reparatii.
• posibilitatea verificarii automate a circuitelor de preluare a semnalelor (integritatea firelor
de legatura pâna la contactul electric supravegheat).
Deoarece comutarea celor doua contacte nu se face simultan, interfata de achizitie trebuie sa
implementeze un algoritm care sa tina cont de întârzierile admisibile în schimbarea starilor
celor doua contacte. Situatiile posibile precum si semnificatiile acestora sunt reprezentate în
diagramele din Fig. 8.3
• semnalizari de tipul "a functionat protectia" la care este semnificativ numai momentul
aparitiei semnalizarii nu si momentul disparitiei acesteia.
Marime
analogica
t
Filtrare Esantionare
Adaptare Multiplexare
hardware -memorare
01001101 N
1
N ()
t i=1
Filtrare Calcul
software valoare
Valoare
numerica
Fig. 8.4 Schema de principiu a lantului de masura
Schema lantului de masura pentru intrarile analogice este prezentata în Fig. 8.4. Marimea
analogica este adaptata la un nivel corespunzator prelucrarii în circuitele de masura, care au la
baza transformatoare de tensiune si de curent. Totodata se realizeaza protectia intrarii analogice
contra valorilor accidentale ale semnalului analogic de masurat precum si separarea galvanica
a interfetei fata de procesul tehnologic. Semnalului rezultat i se aplica o filtrare în filtre trece -
jos pentru eliminarea efectului perturbatiilor. Un modul multiplexor asigura selectia canalului
analogic de masurat, a carui valoare este transmisa modulelor de esantionare / memorare si
conversie analog / numerica. Sirului de valori numerice obtinut (la intervale regulate de timp
8. SISTEME DE CONDUCERE A ECHIPAMENTELOR ELECTRICE SCADA 129
pentru fiecare canal analogic în parte) îi sunt aplicati algoritmi de filtrare numerica si de calcul
a marimilor caracteristice dorite (ex. valori efective).
Semnalele analogice (masurile) cum sunt tensiunile si curentii alternativi (50Hz),
tensiuni si curenti continui, puterile active, reactive pot fi preluate din proces în doua moduri:
• utilizând traductori externi corespunzatori, caz în care EAC are intrari analogice în semnal
unificat ;
• tensiunile, curentii sunt preluati direct de EAC prin interfete corespunzatoare de tensiune
si curent.
A doua solutie este net superioara celei dintâi atât din punct de vedere tehnic cât si
economic, motiv pentru care este preferata în sistemele SCADA moderne. EAC va esantiona si
converti din analogic în numeric valorile instantanee ale tensiunilor si curentilor, aplicând apoi
algoritmi de calcul pentru:
• valoare efectiva (tensiune, curent);
• defazaj tensiune - curent;
• putere activa si reactiva monofazata pentru perechea U,I considerata.
Calculul puterilor active si reactive trifazate se face aplicând corespunzator formulele pentru
metodele de masura cu Wattmetre (VARmetre) monofazate.
Transmisia valorilor intrarilor analogice catre nivelul superior EAC se face în trei
cazuri:
• EAC este interogat de catre nivelul ierarhic asupra valorilor analogice;
• Intrarea analogica îsi modifica semnificativ valoarea, noua valoare fiind diferita cu cel
putin o cantitate - considerata semnificativa - fata de vechea valoare.
• Valoarea marimii analogice depaseste niste limite prestabilite - de prealarmare, alarmare,
sau limite tehnologice.
Într-o arhitectura centralizata, toate aceste functiuni sunt asigurate de un singur EAC.
În arhitectura distribuita, majoritatea functiunilor de la nivelul celulei sunt preluate de catre
echipamentul de achizitie si comanda al celulei, iar functiunile referitoare la grupe de celule - si
în general cele care reclama informatii dintr-o arie mai larga decât celula - sunt preluate de
calculatorul de la nivelul statiei.
8.6. Comunicatia
Elementul cheie în prelucrarea distribuita a datelor îl constituie conectarea nodurilor
informationale prin intermediul canalelor de comunicatie. Tipul si caracteristicile acestora
depind de locul în care acestea sunt folosite, de tipul si functiunile asigurate de noduri.
În cazul sistemelor SCADA distribuite, distingem urmatoarele situatii specifice în
ceea ce priveste transmisia datelor:
• Comunicatia în interiorul statiei de transformare - care are scopul interconectarii
interfetelor de achizitie si comanda din statie. Specific pentru acest caz sunt perturbatiile
electromagnetice puternice într-o statie de transformare.
• Transmisia de date la distanta - care are scopul interconectarii EAC din statii cu nivelul
conducator. Din cauza distantelor mari (zeci - sute de km) suportul comunicational ofera
debite reduse si este supus unor multiple perturbatii.
Fig. 8.6 Repartizarea nivelelor arhitecturale între nodurile gazda si nodurile de comutare
134
Pentru primele trei subniveluri, protocoalele se refera la legatura dintre terminal
(gazda) si subretea (IMP-Interface Mesage Processor) sau între nodurile subretelei, constituind
astfel doua categorii distincte de protocoale. Începând cu nivelul transport, protocoalele sunt
capat la capat, entitatile acestora neavând corespondente în subretea.
Nivelul sesiune. Desi nivelul transport asigura conexiuni utilizabile simultan în
ambele sensuri (duplex), multe aplicatii necesita o coordonare a dialogului, în care doar unul
din corespondenti poate transmite la un moment dat. Controlul dialogului este una din functiile
nivelului sesiune. Acesta mai permite împartirea sirului de mesaje în grupuri numite activitati,
care pot fi gestionate independent unele de altele.
Aceste functii au la baza utilizarea unui mesaj special, numit jeton (token), care poate fi trecut
de la un utilizator la altul si a carui posesie ofera detinatorului anumite privilegii: de a transmite
date, de a stabili puncte de sincronizare etc. Nivelul sesiune ofera toate serviciile pentru
gestiune jetoanelor.
Nivelul prezentare realizeaza transformari ale reprezentarii datelor, astfel încât sa se
pastreze semnificatia lor, rezolvându-se totodata diferentele de sintaxa. Functiile principale se
refera la codificarea standard a datelor transmise între calculatoare cu conventii de
reprezentare diferite, la comprimarea, criptarea/decriptarea datelor în vederea protectiei si
securitatii lor.
Nivelul aplicatie, cel mai înalt nivel al arhitecturii, are rolul de fereastra de
comunicare prin care se fac toate schimburile de date între utilizatori. Fiind nivelul care
livreaza servicii direct aplicatiilor, el cuprinde toate functiile pe care acestea le pot solicita.
În concluzie, tinând cont de situatia actuala din statiile de transformare pot fi luate în
considerare pentru nivelul legaturii fizice, standardele de comunicatie RS485 si bucla de curent
a caror utilizare asigura traficul de informatii la vitezele necesare si o buna imunitate la
perturbatii. În perspectiva urmatorilor ani însa, trebuie considerate solutiile de conectare prin
fibra optica, a caror capacitate de transfer a informatiei poate asigura traficul în cazul
introducerii masive a dispozitivelor numerice în statiile de transformare (protectii si
automatizari digitale, echipamente de comutatie si unitati de transformare supravegheate de
module inteligente încorporate).
Baza de date de timp real este întretinuta de serverul de achizitie date. Aplicatiile care
ruleaza pe acest calculator au rolul de a prelua informatiile actuale despre procesul tehnologic
condus si a le pune la dispozitia celorlalte aplicatii ale PCC. Dupa anumite criterii (intervale de
timp precizate, anumite evenimente), baza de date de timp real se arhiveaza pe serverul de
arhivare, întretinându-se astfel istoricul evolutiei procesului tehnologic. Tot serverul de
achizitie date realizeaza si anumite prelucrari asupra informatiilor provenite de la EAC:
• filtrarea datelor;
• conversia unitatilor de masura;
• controlul încadrarii în limite, pentru generarea alarmelor.
Asa cum am mai amintit, în statiile de transformare, semnalele numerice pot proveni
de la contacte de relee, limitatoare etc. care reflecta stari ale echipamentelor primare, ale
protectiilor si automatizarilor.
Contactele electrice cu care EAC se interfateaza, pot fi libere de potential, sau pot fi
deja conectate într-o schema electrica oarecare. În ambele cazuri trebuie asigurata imunitatea la
diferitele perturbatii specifice instalatiilor electroenergetice, perturbatii care pot altera
informatiile preluate din proces.
Solutia acestei probleme consta în conceperea unor scheme de preluare a starii
contactelor care sa utilizeze nivele ale semnalelor utile peste nivelul de zgomot.
Filtrarea semnalelor comporta doua aspecte:
• filtrarea electrica a semnalului cu ajutorul unor filtre "trece jos";
filtrarea numerica a semnalului logic cules, utila în special pentru eliminarea efectului
vibratiilor contactelor la comutari (Fig. 9.2).
9. ECHIPAMENTE DE ACHIZITIE SI COMANDA 143
Fig. 9.4 Schema de verificare a firelor de legatura pâna la bornele contactului supravegheat
N− 1
2π
∑ y(i − k )•cos N •k = Yre (i)
2
Re{Y (i)} = • (9.1)
N
k =0
N− 1
2π
∑ y(i − k )•sin Ν •k = Yim (i)
2
Im{Y (i)} = • (9.2)
N
k =0
Yef (i) =
2 [
1 2
Yre (i)+ Yim
2
(i) ] (9.3)
9. ECHIPAMENTE DE ACHIZITIE SI COMANDA 147
Y (i)
ϕ (i) = arctg im (9.4)
Yre (i)
Formulele (9.1) si (9.2) s-au scris pentru fundamentala semnalului analogic.
Avantajele metodei:
• filtreaza armonicile din curba semnalelor analogice;
• precizie remarcabila, eroarea relativa < 2%;
• permite calculul comod al puterii active, reactive, aparente si a factorului de putere
necesare functiilor de masura;
• are un timp de raspuns bun în comparatie cu alte metode.
Pentru asigurarea comezilor catre procesul tehnologic, este necesara conceperea unei
interfete specifice. Întâlnim doua tipuri de comenzi catre proces:
• comenzi în impuls, destinate echipamentelor de comutatie si separatie, comutatoarelor
de ploturi etc. Durata impulsului trebuie sa poata fi reglabila, functie de echipamentul
caruia îi este adresata comanda.
• comenzi permanente, care trebuie sa-si mentina starea un timp nedeterminat, destinate
punerii/scoaterii din functie a unor automatizari, protectii etc.
Acest lucru se poate realiza prin intermediul unui afisor local cu 10 - 30 caractere si a
unei tastaturi locale pentru selectia optiunilor (5 - 10 butoane).
Functiuni de dialog cu operatorul mai complicate pot fi implementate conectând EAC
la un calculator portabil, prin interfete corespunzatoare (interfata de comunicatie seriala).
Astfel se pot imagina functii de testare supravegheata de operator, de setare a parametrilor
locali de functionare a EAC.
Nu se considera necesar a se implementa, la nivelul consolei locale a EAC, si
functiuni de comanda, întrucât aceste functiuni sunt de regula concentrate într-un calculator
central al statiei, care însumeaza mai multe sarcini la nivelul statiei, si care asigura majoritatea
functiunilor de interfata cu operatorul uman aflat în statia de transformare.
150
• debitul maxim de informatii care poate fi vehiculat între un EAC si nivelul ierarhic
superior în conditiile functionarii normale;
• debitul maxim de informatii vehiculate în cazul unor modificari semnificative de stare
ale procesului tehnologic, modificari care sunt preluate si transmise de catre mai
multe EAC - cazul incidentelor si avariilor importante.
• nivelul perturbatiilor electromagnetice din statiile electrice de transformare si
necesitatea imunizarii comunicatiei la aceste zgomote.
• identificatorul EAC, prin care se precizeaza echipamentul caruia îi este destinat mesajul;
• metoda, serviciul solicitat;
• eventuali parametrii necesari EAC în îndeplinirea misiunii;
• identificatorul componentei care a lansat cererea, pentru ca EAC sa stie cui îi este destinat
raspunsul. Aceasta din urma componenta nu este necesara într-o arhitectura cu ierarhie
strict arborescenta (fara conexiuni functionale pe orizontala).
Pentru a asigura disciplina de comunicatie în reteaua de date de tip multipuct la care este
cuplat EAC (magistrala de proces a a statiei) se poate adopta principiul conform caruia fiecare
EAC poate emite mesaje numai la receptionarea unui mesaj corespunzator, care îi este adresat
(respectiv contine adresa de nod a EAC considerat). Altfel spus este folosita regula "raspunde
numai daca esti întrebat". Acest principiu (Fig. 9.9) este adecvat utilizarii în retele de mica
viteza eliminând problemele generate de eventualele conflicte la accesul simultan al EAC la
magistrala de comunicatie. Resursele hardware implicate sunt relativ modeste.
La receptia unui mesaj pe magistrala de comunicatie, toate EAC cuplate la acea magistrala
decodifica adresa de nod (identificatorul) destinatarului acelui mesaj. Daca aceasta coincide cu
adresa proprie (adresa unica stabilita în ROM la fabricare) EAC va decodifica semnificatia
mesajului si va emite un mesaj de raspuns corespunzator.
NEFUNCTIONARE
2 DIN 2
1 DIN 2
AUTOTEST
FUNCT. NECORESP.
Fig. 10.2 Fiabilitatea protectiilor
Combinarea unui numar de functiuni pe o aceeasi platforma hardware aduce dupa sine
constructii compacte, tipizate si deci reduceri ale costurilor initiale. Influentele se extind si
asupra costurilor de instalare si exploatare datorita numarului redus de echipamente de rezerva
de care are nevoie un utilizator.
Posibilitatea configurarii de catre utilizator a echipamentului permite ca oricând este
nevoie (de la proiectarea unei instalatii, punerea în functiune sau în exploatare) functiunile
acestuia sa poata fi adaptate diferitelor cerinte care apar pe parcurs. Nu numai posibilitatea
adaugarii sau eliminarii unor functiuni este importanta: chiar si simpla redefinire a intrarilor si
iesirilor reduce substantial manopera pe care o reclama diferitele modificari în schemele de
protectie.
Operatiunile de mentenanta sunt simplificate de faptul ca trebuiesc efectuate asupra
unui numar redus de tipuri - dictate în general de platformele hardware utilizate.
Fiind data o anumita platforma hardware, implementarea conceptului de sistem
deschis poate fi realizata în trei moduri:
• Utilizând functii dintr-o biblioteca de functiuni. Reprezinta procedura standard oferita de
interfata om-masina a echipamentului, care permite implementarea tutuor functiunilor
importante, fara sa fie nevoie ca utilizatorul sa aiba cunostinte speciale în domeniul
tehnicii de calcul.
• Programare prin diagrame functionale. Pentru completarea capabilitatilor functiilor din
biblioteca, poate fi utilizat un mediu grafic care sa permita implementarea de functiuni
suplimentare. Un exemplu poate fi urmarit în Fig. 10.7. Acest mediu este probabil
arareori folosit pentru protectii, dar cu siguranta îsi gaseste utilitatea în domeniul
controlului.
• Utilizând limbaje de programare dedicate, de nivel înalt. Echipamentul poate permite -
prin intermediul unui mediu software adecvat - accesul la modificare / extinderea
functiunilor sale. Fara îndoiala ca aceasta facilitate implica riscuri, întrucât permite
utilizatorului sa creeze functiuni a caror performante nu mai sunt testate apriori de catre
fabricant. Pe de alta parte, reclama cunostinte aprofundate în domeniul tehnicii de calcul,
precum si o cunoastere amanuntita a echipamentului.
10. INTEGRAREA FUNCTIILOR DE PROTECTIE, AUTOMATIZARE , MASURA, CONTROL 169
Fig. 10.8 Comunicatia într-un sistem integrat de achizitie, protectie si control la nivelul statiei de
transformare.
În Tab. 10.4 sunt prezentate principalele cerinte asupra performantelor care trebuie sa
le asigure interfetele de comunicatie.
Dat fiind impactul subsistemului secundar din statiile de transformare asupra calitatii
serviciilor de furnizare a energiei electrice catre consumatori si, poate mai important, asupra
riscurilor de aparitie a incidentelor si accidentelor în sistemul de transport si distributie a
energiei electrice, este necesara investigarea aspectelor legate de fiabilitatea acestui sistem
precum si modul în care influenteaza fiabilitatea globala a echipamentelor si instalatiilor pe
care le controleaza.
în care:
? b=rata de defect a blocului;
pA=factor de ajustare;
N=numarul de blocuri de acelasi fel;
? i=rata de defectare a componentei sau blocului inclus i;
nj=numarul de conexiuni de tipul j;
? j=rata de defectare a conexiunii de tip j;
Modelarea trebuie sa tina seama de tipul conexiunilor între componente. Acestea pot fi:
conexiune prin lipire manuala în gaura metalizata, conexiune prin lipire automata în gaura
metalizata, conexiune prin matisare, conexiune prin clema cu surub, conexiune prin conector
etc. Fiecare tip de conexiune are o rata a defectelor proprie, influentând rata de defectare
globala a echipamentului. Pentru simplificare vom utiliza în continuare pentru toate blocurile
componente conexiunea tip lipire manuala în gaura metalizata.
Asa cum se observa în relatia (11.1), calculul se poate efectua daca sunt cunoscute
ratele de defectare ale elementelor componente. Informatiile se obtin de regula din datele de
catalog ale componentelor, iar acolo unde acestea nu sunt disponibile se pot utiliza valori medii
recomandate de standarde.
Luarea în considerare a influentei temperaturii ambiante este un element de extrema
importanta în estimarea echipamentelor electronice. Metoda ofera 6 moduri de calcul în acest
sens, functie de tehnologia de realizare a componentelor. Pentru calculul temperaturii
jonctiunilor semiconductoare (TJ) vom utiliza modelul bazat pe conductivitatile jonctiune-
capsula ( ? JC) respectiv capsula-ambiant ( ? CA ) definit de relatia:
θ
T j = TC + (TC − TA ) JC (11.2)
θCA
în care
TC = temperatura capsulei;
TA = temperatura ambianta;
Pentru simplificare, nu vom lua în considerare redundanta care exista de regula între
unele din modulele componente ale echipamentelor numerice. În fig. 11.1 este exemplificat
arborele componentelor hardware corespunzator modelarii echipamentului de teleconducere de
tip ACE28S. Estimarea fiabilitatii echipamentului ACE28S s-a facut separat pe modulele
componente, dupa care modulele au fost reunite într-un model totalizator.
Conform relatiei (11.2) rezulta o dependenta a ratei de defectare a echipamentului
funtie de temperatura ambianta, dependenta reprezentata grafic în figura 11.2
11 FIABILITATEA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE, COMANDA, CONTROL 177
λ⋅10 6 [ h − 1 ]
θ [°C]
Psys (t ) = 1 − (1 − p) Kt (11.5)
Distributia binomiala poate fi aproximata printr-o distributie exponentiala întrucât p este foarte
mic si n este foarte mare. Avem deci:
Se pot calcula astfel, densitatea initiala a caderilor software, efectuând produsul parametrilor de
mai sus:
K=A*D*(SA*ST*SQ)*(SL*SS*SM*SU*SX*SR) (11.7)
1
λi = (11.9)
NTi
0.1
λ
0.01
0.001
0.0001
0.00001
-0.9322xNrErori
λ= 0.0084e
0.000001
erori corectate
0.0000001
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
∑ j ( Pj λji )− Pi ∑ j λij
dPi
= (i ≠ j = 1.. n)
dt
1
Fij = Pj λij = (i ≠ j = 1.. n) (11.11)
Tij
11 FIABILITATEA ECHIPAMENTELOR NUMERICE DE PROTECTIE, COMANDA, CONTROL 183
Fi = ∑ j F ji (i ≠ j = 1.. n)
P 1
Ti = i = (i ≠ j = 1.. n)
Fi ∑j λij
∑ i Pi = 1 (i ≠ j = 1.. n)
unde: Pi = probabilitatea starii i; Fi = frecventa starii i; Ti = durata starii i; Fij = frecventa de
tranzitie din starea i în starea j; ?ij = rata de tranzitie din starea i în starea j; n = numarul starilor.
Integrarea ecuatiilor diferentiale se poate face cu ajutorul unui program utilizând
metoda Runge-Kutta de ordin 4, pentru calculul dependentei de timp a probabilitatii fiecarei
stari. Metoda este definita prin extinderea expresiilor urmatoare la sistemul ecuatiilor
diferentiale:
dp
= f (t , p)
dt
1 1 1 1
pn + 1 = pn + k1 + k2 + k3 + k4 + O(h5 )
6 3 3 6
k1 = hf (t n , pn )
1 1
k2 = hf t n + h, pn + k1 (11.12)
2 2
1 1
k 3 = hf t n + h, pn + k2
2 2
k 4 = hf (t n + h, pn + k 3)
Pentru determinarea pasului de timp care urmeaza a fi utilizat în procesul iterativ de integrare a
ecuatiilor ce descriu procesul Markov, este utilizat urmatorul criteriu:
h = min{θ, λi } (11.13)
q − q1
ε=2 0 (11.15)
q0 + q1
∑ ∑
2 2
KD = P = lim P ( t ) (11.16)
i =1 i i =1 t → ∞ i
K I = ∑ i = 3 Pi = ∑ i = 3 lim Pi (t )
6 6
(11.17)
t→ ∞
Tab 11.3 Ratele de tranzitie pentru modelul Markov din Fig. 11.5
În Din starea
starea 1 2 3 4 5 6
1 1/b2 1/b8
2 1/b1
3 b7 1/b4
4 b6 b3 1/b5
5 b6(1-b3)(1-b9)
6 b6(1-b3)b9 b10+b11+1/b12
186
Rezultatele modelarii sunt prezentate în Tab. 11.4 si Fig. 11.6. Pentru comparatie calculele s-
au efectuat pentru diferite valori ale eficacitatii rutinelor de autotestare.
1.0000 KD
0.9950
0.9900
0.9850
0.9800
0.9750 b3=0
b3=0.25
b3=0.5
0.9700
b3=0.75
0.9650
0.9600
0.9550
S i tu a ti a in it i a l a
R E in R N
P R i n r e g i m a s t e p t a re
R E in R N R E in R N
E P R i n s ta r e b u n a E P R d e fe c te
d e f u n c t io n a re P R i n r e g i m d e a s t e p t a re
P R i n r e g i m d e a s t e p ta re
A v a ri e in R E V e r if i c a ri p e rio d ic e P R A v a rie i n R E
R e m e d iat d e fe c tu l
P R f u n c ti o n e a z a c o r e c t P R f u n c t io n e a z a i n c o re c t
D e c o n e c tat
RE e l e m e n tu l A c ti o n a ri R e fu z
re v in e la R N a v a ri a t f a ls e a c t io n a re
D e c l a n s a ri A v a ri a p e r s i s t a
n e s e l e c ti v e s i s e e x t in d e
110 kV
TRAFO
EPA M
20 kV
EPAM E PA M E PA M
L1 L2 Ln
Fig. 11.8 Retea medie tensiune protejata de EPAM
1 CEP 2
E P fu n c t ie EP defe ct
R REV P f u nc ti e P fu n tie
Tn
R EP
O pr
6
5
E P d e c la n s a t
E P fu n c t ie
P fu n c t ie
P re v i z i e C AT
C pn Rr Cp
Rr C CO M
7
E P d e c la n s a t
3 R EP P d e f e c ta
E P f u n c tie
P d e fe c ta Tm
C EP 8
E P + E P x d e c l a ns a t e
9 P d e fe c ta
E P f u n tie
C EP
P re p a ra t ie
T re z
C EP
4
E P + E P x d e fe c te
P d efe cta
1 0.014
MTBF=10 AT=0.5 0.012798545
0.012
0.995
0.01
0.008
Pfunct
0.99
Pindisp
0.006
0.987194927
0.004
0.985
0.002
0.98 0
0 5000 10000 15000 20000 [ore]
1 0.03
MTBF=10 AT=0
0.025175672
0.995 0.025
0.99 0.02
Pfunct
0.985 0.015
Pindisp
0.98 0.01
0.974811054
0.975 0.005
0.97 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.007
MTBF=20 AT=0.5 0.006490646
0.999 0.006
0.998 0.005
0.997 0.004
Pfunct
Pindisp
0.996 0.003
0.995 0.002
0.994 0.001
0.993504902
0.993 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.014
MTBF=20 AT=0 0.012797396
0.998 0.012
0.996 0.01
0.99 0.004
0.986 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.003
MTBF=50 AT=0.5 0.002665952
0.9995 0.0025
0.999 0.002
Pfunct
0.9985 0.0015
Pindisp
0.998 0.001
0.997 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.006
MTBF=50 AT=0
0.005217895
0.999 0.005
0.998 0.004
Pfunct
0.997 0.003
Pindisp
0.996 0.002
0.994 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.00012
MTBF=10 AT=1
0.000105393
0.99998 0.0001
0.99996 0.00008
Pfunct
0.99994 0.00006
Pindisp
0.99992 0.00004
0.99988 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
1 0.003
MTBF=100 AT=0
0.002665385
0.9995 0.0025
0.999 0.002
Pfunct
0.9985 0.0015
Pindisp
0.998 0.001
0.997 0
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000 [ore]
Calculând pentru CAT = 0; 0.3; 0.5; si 0.8 si pentru MTBF=10; 20 si 50 ani se obtine diagrama
din fig. 11.18
0.03
MTBF=10
0.025
0.02
0.015
MTBF=20
0.01
MTBF=50
0.005
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8
I F-V =
∑ qi (11.18)
∑ qj
în care:
∑ q i reprezinta suma indisponibilitatilor taieturilor minimale care contin componenta I;
∑ q i reprezinta suma indisponibilitatilor tuturor taieturilor minimale;
Arhitectura sistemului în configuratie minima este redata în Fig. 11.19 iar în Fig.
11.20 sunt redate contributiile componentelor pentru functiunile principale ale sistemului.
6.00E-01
5.00E-01
4.00E-01
3.00E-01
2.00E-01
Fig. 11.22 Arborele de defectare pentru principalele functiuni ale unui sistem integrat de protectie,
automatizare si control
iI c K
H 1%
2% 3%
fF 6%
B 2%
A 4% a
4% 21%
lL
7% b
21%
h
31%
7.00E-01
6.00E-01
5.00E-01
4.00E-01
3.00E-01
2.00E-01
1.00E-01
0.00E+00
Telecomanda
a b h lL Functii Locale Statie
A B fF H iI c Functii Punct Central
K G G' C' C E' E
Fara îndoiala ca identificarea corecta atât a defectului din retea cât si a eventualelor
raspunsuri incorecte ale echipamentelor implicate necesita informatii mai detaliate, obtinute de
regula de la echipamente si instalatii de perturbografie. Noile perturbografe digitale fac însa
posibila integrarea functiunilor lor în sistemele de teleconducere astfel ca astazi regasim
perturbografia mai degraba ca o functiune integrata în sistemele SCADA si de protectie decât
ca un sistem distinct.
15. ***ABB “Feeder Protection Relay SPAA 341 C”, documentatie tehnica, 1994.
16. Abdalla-Ghaly, “Evaluation of competing reliability predictions” IEEE Transactions
A. A. Chan, B. L. P. Y. on Software Engineering, pag. 950-967, 1986.
17. Ancoin G. “Detection of Distribution High Impedance Faults using Burst Noise
Signals Near 60 Hz.”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.
PWRD-2, No.2, April 1987, pp. 342-348.
18. Andrei S., “Bericht über der Aktivität und Rahmerr des Antrags Rechner
Trusca V. gestützte Teilentagungsdetektion und Diagnostik durch den Einsatz
neuronaler Netze”, T.H., Darmstadt, 1996.
20. Apostolov A., “Conventional Relays with Nonconventional Sources”, 21st Annual
Zocholl S. Western Protective Relay Conference, Spokane, Washington, 1994,
pp. 1-12.
21. Avizienis, A. “The n-version approach to fault-tolerant software” IEEE
Transactions on Software Engineering, pp. 1491-1501, Dec. 1985.
202
22. Badea I si colectiv “Protectia prin relee si automatizarea sistemelor electrice”, Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1973.
26. Balasiu F., “Preparing the Distribution System in Romania for the New Market
Gal S. Economy”, DA / DSM Europe’95, Conference Proceedings,
Vol.2, November 1995, pp. 303-316.
27. Balasiu, F. “Echipament de protectie, masura si automatizare pentru linii
electrice de medie tensiune”, Referat sinteza nr.2, U.T.Timisoara,
1995
28. Balasiu, F. “Preparing the Distribution System in Romania for the New Market
Gal, S. Economy”, DA / DSM Europe’95, Conference Proceedings,
Vol.2, November 1995, pag. 303-316.
29. Balog A. “Standardele ISO 9000 în domeniul calitatii software” rev. PCWorld
Nr. 6/1995 pag. 50
30. Baraboi A.,Adam M., Cristea I., “Tehnici moderne de comutatie de putere”, Ed. A 92, Iasi, 1996.
Hnatiuc E.
31. Bastard, Bertrand, “The technique of finite-impulse-response filtering applied to digital
Emura, Meunier protection and control of medium voltage power system”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.7, No.2, April 1992, pp.620-
626.
37. Bodea I., si colectiv “Circuite integrate liniare”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1985.
38. Borangiu, Th. “Conducerea multiprocesor în timp real a structurilor flexibile de
Dobrescu, R. fabricatie”. Ed. Tehnica Bucuresti, 1989
Hossu, A.
Molin, S.
39. Calin S., “Protectia prin relee si automatizarea sistemelor energetice”, Ed.
Tugulea A. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969.
BIBLIOGRAFIE 203
40. Capatîna O., si colectiv “Proiectarea cu microcalculatoare integrate”, Ed. Dacia, Cluj-
Napoca,1992.
41. Capkovic, F. “Fuzzy logic in Rule Based Knowledge Representation” - lucrare la
Conferinta AMSE, Brno 1995, Proceedings Vol. 1
42. Cârtina, Gh. “Retele neuronale si sisteme expert în energetica” - Ed. Gh. Asachi
Georgescu, Gh. Iasi, 1994
Gavrilas, M.
Bonciu, C.
43. Cristea, V. “Retele de calculatoare” Ed. Teora 1992
Tapus, N.
Moisa, T.
Damian, V.
44. David C. Yu, “An adaptive High and Low Impedance Fault Detection Method.”,
IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.9, No.4, October 1994,
pp.1812-1818.
45. Davidoviciu, A. “Limbaje de programare pentru sisteme în timp real” - Ed. Tehnica
Barbat, B. Bucuresti, 1986
46. Davidoviciu, A. “Minicalculatoarele si microcalculatorarele în conducerea proceselor
Diatcu, E. industriale” - Ed. Tehnica Bucuresti, 1983
Freidzon, I. R.
Filipov, L. G.
47. Dodescu Gh. s.a. “Informatica” Ed. Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti, 1987
48. Durocher, D. “Langage: An expert system for alarm processing” Proc. Elevennth
Biennal IEEE Workshop on Power Systems Control Centers,
Montreal, Canada, 1990
49. Elneweihi, “Negative-sequence overcurrent element application and
Schweitzer, coordination in distribution protection”, IEEE Transaction on Power
Feltis Delivery, Vol.8, No.3, July 1993, pp.915-923.
50. Emanoil Alex. “Protectia prin relee”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1984.
51. Emanuel A.E., “High Impedance Fault Arcing on Sandy Soil in 15 kV Distribution
Cyganski D., Feeders: Contributions to the Evaluation of the Low Frequency
Orr A., Spectrum.”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.5, No.2, April
Gulachenski E.M., 1990, pp.676-683.
Shiller S.
65. Gal S., “Development of RENEL SIBIU’s Scada and Monotoring Systems
Fagarasan T., and Improvement of Protective System Handling Digital Protection
Blagu I., Integrated into Scada Systems”, CIRED - 14th International
Balasiu F. Conference on Electricity Distribution, Birmingham, 2-5 June 1997.
66. Gal, S. “Conception of monitoring the functional parameters of electric
Blagu, I. power equipement in a transport plant” - lucrare la Conferinta de
Retele Electrice de Foarte Înalta Tensiune”, Sibiu 1995, Proceedings
Vol.2
67. Gal, S. “Digital remote protection for high voltage networks” - lucrare la
Vasilievici, Al. Conferinta Retele electrice de foarte înalte tensiune”, Sibiu 1995,
Proceedings Vol.3
68. Gal, S. “Protectie de distanta digitala pentru sistemul electroenergetic”, Teza
de Doctorat, Universitatea Tehnica Timisoara, 1994.
69. Gal, S. “Scheme de relee complexe în energetica”, Ed. Tehnica, Bucuresti,
1988.
70. Gal, S. “Using AM/FM/GIS Data within the RENEL-Sibiu T&D Subsidiary
Maries, H. Integrated Information System” lucrare la conferinta DA/DSM
Fagarasan, T. Europe DistribuTECH 97, Amsterdam
Balasiu, F.
Blagu, I.
71. Gangadharan, A. “Microprocessor based step quadrilateral distance relay for the
protection of EHV/UHV transmission lines”, IEEE Transaction on
Power Delivery, Vol.7, No.1, January 1992, pp.91-97.
81. Hortopan Gh. “Aparate electrice de comutatie”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1993.
82. Hortopan Gh., “Aparate electrice de comutatie. Tehnica fenomenelor rapide”, Ed.
Trusca V., Tehnica, Bucuresti, 1985.
Pavelescu D.,
Serbanescu M.,
Nitu S.
83. Hortopan, G. “Aparate Electrice”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
84. Hortopan, Gh. “Aparate elecrice de comutatie”, Ed. Tehnica, 1993
85. Hosokawa, N. S. “Advanced communication system for power system stabilization
and protection systems” , CIGRE 35/34-02, 1996.
86. Hou D., Schweitzer E.O. “Filtering for Protective Relays”, Western Protective Relay
Conference, 1992.
87. Huck, R. “Implementation of the first digital integrated system with local
Botezat, M. functions at substation level for 400kV Cernavoda Substation and
Morogan, L. including it in the RENEL Communication System” lucrare la
Câmpeanu, L. Conferinta Retele electrice de foarte înalte tensiune”, Sibiu 1995,
Poida, A. Proceedings Vol.3
Ciobanu Gh.
88. Hupfauer H. “Communication System for Relaying”, Session CIGRÉ Paris, 1996.
89. Hupfauer, K. “Wide-Band Communication for Transmission Line Relaying” ,
Koch, M. 35/34-01, Session CIGRE Paris, 1996.
90. Ignat, I. “Unix- Gestiunea Fisierelor” Ed. Microinformatica Cluj Napoca,
Muntean, E. 1992
Pusztai, K.
91. Ivan, I. “Optimizarea costului calitatii sistemelor de programe” rev.
Nesca, Gh. PCWorld, Nr. 6/1995, pg58
92. Ivas, D. “Functiunile unui sistem expert în centrele de conducere ale retelelor
Munteanu, F. electrice si arhitecturi care pot prelua aceste functiuni” - - rev.
Energetica Nr.1 seria B, 1994
93. Ivascu C. “Protectia prin relee si automatizari în sisteme electroenergetice”,
I.P. Timisoara, 1983.
95. Jeerings D.I., “A Practical Protective Relay for Down - Conductor Faults”, IEEE
Linders J.R. Transaction on Power Delivery, Vol.6, No.2, April1991, pp. 565-571
96. Jeerings D.I., “Unique Aspects of Distribution System Harmonics due to High
Linders J.R. Impedance Grounds Faults”, IEEE Transaction on Power Delivery,
Vol.5, No.2, April 1990, pp. 1086-1092.
206
97. Jones, C. J. “Guidelines for monitoring, control and supervision of GIS
Beierl, O. ingorporating advanced technologies”. Simpozionul CIGRE 1996,
Colombo, E. s. a. ref. 23-203
98. Joyce, E. “Software bugs: A matter of life and liability” Datamation, May
1987.
99. Kamwa, G. “Fast adaptive schemes for tracking voltage phasor and local
frequency in power transmission and distribution systems”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.7, No.2, April 1992, pp.789-
795.
100. Keiller, P. A. “On the use and the performance of software reliability growth
Miller, D. R. models” Reliability Engineering and System Safety, pp. 95-117,
1991.
101. Kennedy J.M., Thorp J.S. “Variable Digital Filter Response Time in a Digital Distance Relay”,
General Electric Company Publication, USA, 1993.
102. Knight, J. C. “A reply to the criticisms of the Knight & Leveson experiment”
Leveson, N. G. ACM SIGSOFT Software Engineering Notes, Jan. 1990.
103. Knight, J. C. “An experimental evaluation of the assumptions of independence in
Leveson, N. G. multiversion programming” IEEE Transactions on Software
Engineering, vol. SE-12, pp. 96-109, Jan. 1986.
104. Knuth, D. E. “Tratat de programarea calculatoarelor. Algoritmi fundamentali” -
Ed. Tehnica Bucuresti, 1974
105. Kwon, Gi Won Lee “High impedance detection utilizing incremental variance of
Park, M. Chul normalized even order harmonic power”, IEEE Transaction on
Yoon Ho Yoo Power Delivery, Vol.6, No.2, April 1991, pp.557-563.
106. Labos, S. S. “Schutz von Hochspannungsleitungen mit Mikrorechnern”,
Wissenschaftliche Konferenz fur Energie Wirtschaft”, Zittau 1982,
pp. 147-156
107. Laughton, M. A. “Expert application in power ssytems” - Prentice Hall International,
1990
110. Lin, Cheng, Huang, Yeh “Investigation of magnetizing inrush current in transformers”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.8, No.1, Junuary 1993, pp.246-
263.
111. Littlewood, B. “Adaptive software reliability modeling” in 14th International
Keiller, P. A. Symposium on Fault-Tolerant Computing, pp. 108-113, IEEE
Computer Society Press, 1984.
112. Littlewood, B. “Predicting software reliability” Philosophical Transactions of the
Royal Society (London), pp. 513-526, 1989.
113. Littlewood, B. “Stochastic reliability-growth: A model for fault-removal in
computer programs and hardware designs” IEEE Transactions on
Reliability, pp. 313-320, 1981.
114. Lopez Fernandez “Experience of ree with digital control systems in transport
substations”, CIGRE 34-102, 1996.
115. Mann, N. R. Methods for Statistical Analysis of Reliability and Life Data. New
Schafer, R. E. York: John Wiley & Sons, 1974.
Singpurwalla, N. D.
BIBLIOGRAFIE 207
123. McLaren, Swift, Zhang “Open systems relaying”, IEEE Transaction on Power Delivery,
Vol.9, No.3, July 1992, pp.1316-1324.
124. Miao, Hanjin “Inteligent System Methodologies for Alarm Processing, Fault
Wu, Jaw-Shyang Diagnosis and System Restoration” rev. Energetica Nr. 4, seria B,
Liu, Chen-Ching 1995
125. Mihoc D., Iliescu S. “Automatizari si protectii prin relee în sistemele electroenergetice”,
Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
126. Miller, D. “Making statistical inferences about software reliability” NASA
Contractor Report 4197, Nov. 1988.
129. Mocanu C.I. “Teoria circuitelor electrice”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1981.
130. Moga, M. “Conducerea proceselor din energetica cu calculatoare de proces”.
Editura Mirton, Timisoara 1997
135. Muresan T., Schlet Z., Buta A., “Aparate si instalatii pentru reducerea consumului de energie
Moldovan L., Popescu V. electrica în industrie”, Ed. Facla, Timisoara, 1984.
144. Nitu V. I., Ionescu C. “Fiabilitate în energetica”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1980.
145. Nitu, V. I. “Echipamente electrice si electrotehnice de automatizare”, Ed.
Festila, C. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
Matlac, I.
146. Ohnishi “Instalation Deterioration Monitoring System for Ungrounded Power
Distribution Systems.”, IEEE Transanction on Power Delivery,
Vol.9, No.2, April 1994.
147. Omar, A. S. Y. “A fundamental digital approach to impedance relays”, IEEE
Transaction on Power Delivery, Vol.7, No.4, October 1992, pp.1861-
1867.
148. Oprea, L. “Data procesing system for monitoring high voltage electric station”
Badanau, M. - lucrare la Conferinta Retele electrice de foarte înalte tensiune”,
Stan, C. Sibiu 1995, Proceedings Vol.3
Rancu, L.
149. Panoiu, Al. “UNIX” Ed. Teora 1993
Cristea, V. s. a.
150. Patrascoiu, S. “Sistem expert pentru preselectarea contingentelor periculoase” - rev
Hurdubetiu, S. . Energetica Nr.2, seria B 1995
151. Patriota De Siqueira I. “Reliability of Protective Apparatus and its Impact on Power System
Performance”, 34-201, Session CIGRÉ Paris, 1996.
152. Paunescu, F. “Sisteme de prelucrare distribuita si aplicatiile lor” Ed. Tehnica
Golesteanu, D. P. Bucuresti , 1993
153. Pavelescu D., Trusca V., s.a. “Masurarea si studiul caracteristicilor arcului electric într-un model
de întreruptor de joasa tensiune cu comutatie în vid”, Simpozionul
“Electrotehnica-‘96”, Bucuresti, 1996, Proceedings, pp. 40-46.
154. Pavelescu, D. “Masurarea si studiul caracteristicilor arcului electric într-un modul
Trusca V. s.a. de întreruptor de j.t. cu comutatie în vid”, Simpozionul
“Electrotehnica ‘96”, Bucuresti 1996, Proceedings pg. 40-46
155. Penescu C., Calin S. “Ptotectia prin relee electronice a sistemelor electrice”, Ed. Tehnica,
Bucuresti, 1969.
156. Peterson, I. “A digital matter of life and death” Science News, Mar. 1988.
157. Phadke “Synnchronized sampling and phasor measurement for relaying and
control”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.9, No.1, January
1994, pp.442-452.
BIBLIOGRAFIE 209
158. Poeata A., Arie A., Crisan M., Buta “Transportul si distributia energiei electrice”, Ed. Didactica si
A. Pedagogica, Bucuresti, 1981.
166. Schweitzer E.O., Jeff Roberts “Distance Relay Element Design”, 46th Annual Conference for
Protective Relay Engineers, Texas A&M University College Station,
Texas, April 1993, pp. 1 - 26.
167. Schweitzer Engineering “SEL Application Guide”, Pullman - Washington, USA, 1996.
Laboratories
168. Schweitzer Engineering Documentatiile tehnice ale releelor SEL-321 si SEL-351, Pullman -
Laboratories Washington, SUA, 1996-1997.
169. Schweitzer, E.O. “New developments in distance relay polarization and fault type
selection”, 16th Annual Western Protective Relay Conference,
Spokane, 1989, pp.2-18.
170. Scott, R. K. “Fault-tolerant software reliability modeling” IEEE Transactions on
Gault, J. W. Software Engineering, May 1987.
McAllister, D. F.
171. Shimeall, T. J. “An empirical comparison of software fault-tolerance and fault
Leveson, N. G. elimination” IEEE Transactions on Software Engineering, pp. 173-
183, Feb. 1991.
172. Sidhu, “Design, Implementation and Testing of An Artificial Neural
Singh, Network Based Fault Direction Discriminator for Protecting
Sachdev Transmission Lines”, IEEE Transaction on Power Delivery, Vol.10,
No.2, April 1995, pp.697-706.
179. Swartz L., Melcher J.C. “Integrated Protection, Control and Data Aquisition in Substations”,
34-109, Session CIGRÉ Paris, 1996.
180. Swartz, L. “Integrated protection, control and data aquisistion in substations” -
Melcher, J. C. Simpozionul CIGRE 1996 ref. 34-109
191. Trusca V., Popescu M.O. “Tehnologia de fabricatie a aparatelor electrice”, Ed. ICPE,
Bucuresti, 1996.
192. Vasilievici Alex. “Aparate si echipamente electrice”, Vol. 1 si 2, Ed. MS, Sibiu, 1995-
1996.
193. Vasilievici Alex., "Integrated Equipment of Protection, Automation & Measure for
Balasiu F. Mean Voltage Network in Power Transformation Stations and
Substations", International AMSE Conference Proceedings, Brno
1995, Vol. 4, pp. 150-159
195. Vasilievici Alex., “Tratarea mixta a retelelor de medie tensiune - consideratii asupra
Balasiu F. instalatiilor de protectie”, Conferinta de Electroenergetica, U.P.
Timisoara, 1997.
196. Vasilievici Alex., “Locator de defecte pentru linii de înalta tensiune”, Conferinta de
Balasiu F., Electroenergetica, U. P. Timisoara, 1997.
Gal S.
197. Vasilievici Alex., “Protectii numerice pentru linii de înalta si medie tensiune”,
Balasiu F., Simposion 75 ani Fac. Electrotehnica, I.P. Bucuresti, 1996.
Gal S.
BIBLIOGRAFIE 211
200. Vasilievici Alex., “Asupra elementelor de structura hard ale unei protectii de distanta
Gal S. pentru sistemul energetic”, Simpozionul national al retelelor
electrice, Bacau, 1992.
220. Wahlström B., Aoshima Y., Mino “The Future Substation: A Reflective Approach”, 23-207, Session
Y., Lajoie-Mazenc C., Torderson CIGRÉ. Paris, 1996.
D.R., Zomers A.N.
221. Waterman, D. A. “A guide to expert systems” - Addison-Wesley Publishing Co., Inc.,
Reading, MA
222. Williams, C. J. “We distribute enough energy but not enough intelligence” DA/DSM
Conference Viena 96
223. Wook, Hynn Kwon “High Impedance Fault Detection utilizing IncrementalVariance of
Normalized Even Order Harmonic Power”. IEEE Transaction on
Power Delivery, Vol.6, No.2., April 1991, pp. 557-563
225. Zocholl S., Jeff Roberts, “Selecting CTs to Optimize Relay Performance”, 50th Annual
Benmouyal G. Protective Relay Engineers Conference, Texas A&M University
College Station, Texas, 7-9 April 1997.