Cod CR6 Modificat

CONTRACT NR 53/2002
COD DE PROIECTARE
ŞI EXECUŢIE A STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE
PREVEDERI PENTRU PROIECTARE; COMENTARII PE ARTICOLE;
EXEMPLE DE CALCUL
FAZA : Redactarea a III a (finală – bun de tipar)
Director general: dr.ing. Dan Căpăţîna
Director general adjunct: ing. Serban Stănescu
Director tehnic: ing. Cristian Bălan
Director departament structuri: ing. Gheorghe Popescu
Director cercetare dezvoltare: ing. Victoria Plăeşu
Şef de proiect :ing. Gheorghe Popescu
Colaboratori:
INCERC Cluj :ing. Maria Irimieş
U T C Bucureşti :prof.dr.ing. Mihai Voiculescu
U A I M Bucureşti :prof.dr. ing. Radu Petrovici
septembrie 2002
CONTRACT NR 53/2001
COD DE PROIECTARE
ŞI EXECUŢIE A STRUCTURILOR DIN ZIDĂRIE
PREVEDERI PENTRU PROIECTARE. COMENTARII PE ARTICOLE.
EXEMPLE DE CALCUL
FAZA: Redactarea a III a (finală - bun de tipar)

- LISTA ELABORATORILOR -
I.P.C.T. S.A. - Capitolele 1,2,5,6,7, anexe

Consilier specialitate
ing. Cristian Bălan
ing. Gheorghe Popescu
ing. Rodica Popescu
dr. ing. Iolanda Craifaleanu
I.N.C.E.R.C. Cluj - Capitolele 3 şi 4

ing. Maria Irimieş
ing. Botez Ion
U.T.C. Bucureşti - Capitolele 8 şi 9 şi colaborare la capitolele 5 şi 6

Prof.dr.ing. Mihai Voiculescu
Conf. dr. ing. Mihai Manole
Conf. univ. dr. ing Daniel Stoica
Prof. univ. dr .ing. Mihai Teodorescu
Conf. univ. dr. ing. Constantin Budan
Sef. lucr. univ. dr. ing. George Ilinoiu
U.A.I.M. Bucureşti – Coordonare generală lucrare

Prof. dr. ing. Radu Petrovici
Responsabil temă M.L.P.T.L.

ing. Octavian Mănoiu
- 26 -
CUPRINS
1. Generalităţi
pag. 8
1.1. Scop
pag. 8
1.1.1. Scopul CR6
pag. 8
1.1.2. Scopul părţii 1 - 1 a CR6
pag. 9
1.1.3. Alte părţi ale CR6
pag.
1.2. Relaţia cu alte norme
pag.
1.3. Ipoteze
pag.
1.4. Distincţie între principii şi reguli de aplicare
pag.
1.5. Definiţii
pag.
1.5.1. Termeni comuni pentru toate Codurile
pag.
1.5.2. Zidărie
pag.
1.5.3. Rezistenţa zidăriei
pag.
1.5.4. Corpuri de zidărie
pag.
1.5.5. Mortare
pag.
1.5.6. Beton
pag.
1.5.7. Armături
pag.
1.5.8. Elemente accesorii
pag.
1.5.9. Rosturi de mortar
pag.
1.5.10. Tipuri de pereţi
pag.
1.5.11. Diverse
pag.
1.6. Simboluri
pag.
1.7. Unităţi de măsură în Sistem Internaţional
pag.
- 27 -
2. Bazele Proiectării
pag. 17
2.1. Exigenţe fundamentale
pag.
2.1.1. Reliabilitate
pag.
2.1.2. Proiectarea duratei de exploatare si durabilitatea
pag.
2.2. Principiile proiectării la stari limită ultime
pag.
2.3. Variabile de bază
pag.
2.3.1. Acţiuni
pag.
2.3.2. Valori de calcul ale acţiunilor
pag.
2.3.3. Proprietăţi ale materialelor şi produselor
pag.
2.4. Verificări prin metoda factorului parţial
pag.
2.4.1. Valori de calcul ale proprietăţilor materialelor
pag.
2.4.2. Combinaţii de acţiuni
pag.
2.4.3. Stările limită ultime
pag.
2.4.4. Stările limită ale exploatării normale
pag.
2.5. Proiectarea asistată de încercări
pag.
3. Materiale
pag.
3.1. Corpuri de zidărie
3.1.1. Tipuri şi gruparea corpurilor de zidărie
pag.
3.1.2. Proprietăţile corpurilor de zidărie
pag.
3.2. Mortare
pag.
3.2.1. Tipuri de mortare de zidărie
pag.
3.2.2. Prevederi pentru mortarele de zidărie
pag.
3.2.3. Proprietăţile mortarelor
pag.
3.2.3.1. Rezistenţa la compresiune a mortarului
pag.
3.2.3.1. Aderenţa între corpurile de zidărie şi mortar
pag.
3.3. Beton
pag.
- 28 -
3.3.1. Generalităţi
pag.
3.3.2. Prevederi pentru beton
pag.
3.3.3. Proprietăţile betonului
pag.
3.4. Oţeluri pentru armături
pag.
pag.
3.4.1. Proprietăţile oţelurilor pentru armături în formă de bare
pag.
3.4.1. Proprietăţile armăturii pentru rosturi orizontale
pag.
3.5. Proprietăţile mecanice ale zidăriei
pag.
3.5.1. Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei
pag.
pag.
3.7.2. Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei executată
cu rosturi verticale umplute
pag.
cu rosturi verticale neumplute
pag.
cu rosturi întrerupte
pag.
3.5.2. Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei
pag.
3.5.3. Rezistenţa caracteristică la încovoiere a zidăriei
pag.
3.5.4. Rezistenţa caracteristică de ancorare
pag.
3.5.5. Rezistenţa caracteristică la eforturi principale de întindere
a zidărie executate cu mortar de uz curent
pag.
3.6.Propietăţile de deformare ale zidăriei
pag.
3.6.1. Relaţia efort-deformaţie
pag.
3.6.2. Modulul de elasticitate
pag.
3.6.3. Modulul de forfecare
pag.
3.6.4. Curgerea lentă, umflarea la umiditate sau contracţia
şi dilatarea termică
pag.
3.7.Materiale auxiliare
pag.
3.7.1. Straturi hidroizolatoare
pag.
- 29 -
3.7.2. Elemente de legătură pentru pereti dubli
pag.
3.7.3. Eclise, ancore şi scoabe
pag.
3.7.4. Buiandrugi prefabricaţi
pag.
Anexa 3.1. Cerinţe pentru corpurile de zidărie şi mortarele dezidărie utilizate
la realizarea pereţilor structurali din zidărie simplă sau confinată
pag.
Anexa 3.2 Rezistenţe caracteristice ale zidăriei
pag.
4. Durabilitatea
4.1.Generalităţi
pag.
4.2.Clasificarea condiţiilor de mediu înconjurator
pag.
4.2.1 Condiţii de microclimat de expunere
pag.
4.2.2 Factori climatici (condiţii de macroclimat de expunere)
pag.
4.2.3 Expunerea la umezeală
pag.
4.2.4 Expunerea la cicluri de îngheţ-dezgheţ
pag.
4.3. Durabilitatea zidăriei
pag.
pag.
3.4.1. Mortar
pag.
3.4.1. Oţel pentru armături
pag.
pag.
3.4.1. Elemente de legătură pentru pereţi
pag.
3.4.1. Eclise, scoabe, şi corniere
pag.
pag.
4.4.Zidărie aflată sub teren
pag.
5. Calculul structural
pag.
5.1. Generalităţi
pag.
5.2. Comportarea structurii în situaţii accidentale (altele decât cutremurele
de pământ şi incendiul)
pag.
- 30 -
5.3. Imperfecţiuni
pag.
5.4. Efecte de ordinul doi
pag.
5.5. Calculul elementelor structurale
pag.
5.5.1. Pereţi din zidărie supuşi la încărcări verticale
pag.
5.5.2. Elemente din zidărie armată supuse la încărcări verticale
pag.
5.5.2.1. Grinzi din zidărie; deschiderea de calcul (efectivă)
pag.
5.5.2.2. Grinzi-pereţi supuse la încărcări verticale
pag.
5.5.3. Pereţi din zidărie supuşi la forţe tăietoare (în planul lor)
pag.
5.5.4. Pereţi din zidărie supuşi la încărcări laterale perpendiculare
pe planul lor
pag.
6. Starea limită ultimă

pag.
6.1. Pereţi din zidărie simplă, (nearmată) supuşi
la încărcări verticale
pag.
6.1.1 Generalităţi
pag.
6.1.2 Verificarea pereţilor din zidărie simplă, (nearmată) supuşi la
încărcări verticale
pag.
6.1.3 Factorul de reducere a capacităţii în funcţie de zvelteţe
şi de excentricitate
pag.
6.1.4 Înălţimea de calcul (efectivă) a pereţilor
pag.
6.1.5 Grosimea de calcul (efectivă) a pereţilor
pag.
6.1.6 Coeficientul de zvelteţe al pereţilor
pag.
6.1.7 Încărcări concentrate
pag.
6.2. Pereţi din zidărie simplă, (nearmată) solicitati la forfecare
pag.
pag.
6.3. Zidărie simplă, nearmată; pereţi supuşi la încărcari orizontale
perpendiculare pe plan
pag.
pag.
6.3.2 Verificarea pereţilor ca arce între reazeme
pag.
6.3.3 Dispozitive de legătură pentru pereţi
pag.
- 31 -
6.3.4 Capacitatea de rezistenţă la încărcări orizontale perpendiculare
pe plan, a pereţilor încărcaţi axial
pag.
6.3.5 Pereţi supuşi solicitarilor din vânt
pag.
6.3.6 Pereţi supuşi împingerii laterale a pământului
pag.
6.3.7 Pereţi supuşi la încărcări laterale datorate situaţiilor accidentale
pag.
6.4. Elemente din zidărie armată supuse la încovoiere,
încovoiere cu forţă axială sau forta axială
pag.
6.4.1 Generalitaţi
pag.
6.4.2 Verificarea elementelor din zidărie armată supuse
la încovoiere şi/sau încărcare axială
pag.
6.4.3 Elemente cu tălpi
pag.
6.4.4 Grinzi pereţi
pag.
6.4.5 Buiandrugi prefabricaţi care conlucrează cu zidăria
pag.
6.4.6 Coeficientul de zvelteţe al elementelor supuse la încărcări verticale
pag.
6.4.7 Limitari pentru deschiderea elementelor supuse la încovoiere
pag.
6.5. Zidărie armată: elemente din supuse la forţe tăietoare
pag.
pag.
6.5.2. Verificarea pereţilor din zidărie armata supuşi la încărcări
orizontale în planul peretelui
pag.
6.5.3. Verificarea grinzilor pereţi supuse la forţă tăietoare
pag.
6.6. Zidărie confinată

pag.
pag.
6.6.2. Verificarea elementelor
pag.
7. Starea limită a exploatării normale

pag.
7.1. Generalităţi
pag.
7.2. Zidărie simplă nearmată
pag.
7.3. Elemente din zidărie armată
pag.
7.4. Elemente din zidărie confinată
pag.
- 32 -
7.5. Reazeme sub incarcari concentrate
pag.
8. Detalii de execuţie
pag.
8.1. Detalii pentru zidărie
pag.
8.4.1 Materiale pentru zidărie
pag.
8.4.2 Grosimea minimă a unui perete
pag.
8.4.3 Suprafata minimă a unui perete
pag.
8.4.4 Ţeserea zidăriei
pag.
8.4.5 Rosturi de mortar
pag.
8.4.6 Reazeme sub încărcări concentrate
pag.
8.2. Detalii privind armarea
pag.
pag.
8.2.2. Acoperirea armăturilor din oţel
pag.
8.2.3. Aria minimă de armătură
pag.
8.2.4. Dimensiunile armăturilor din oţel
pag.
8.2.5. Ancorarea şi înnădirea
pag.
8.4.2 Ancorarea barelor întinse din oţel
pag.
8.4.3 Înnădirea armăturii întinse
pag.
8.4.4 Ancorarea armăturilor din otel pentru preluarea forţei tăietoare
pag.
8.4.5 Intreruperea armăturilor întinse
pag.
8.2.1. Limitări privind armăturile din oţel comprimate
pag.
8.2.2. Distanţele dintre armături
pag.
8.3. Detalii cu privire la zidăria confinată
pag.
8.4. Legăturile pereţilor
pag.
8.4.1 Legăturile pereţilor cu planşeele şi acoperişurile
pag.
8.4.1.1 Generalităţi
pag.
8.4.1.2 Legătura cu tiranti din banda de otel
pag.
- 33 -
8.4.1.3 Legătura prin rezistenţa datorată frecării
pag.
8.4.1.4 Centuri şi grinzi perimetrale
pag.
8.4.2 Legături între pereţi
pag.
8.4.2.1. Generalităţi
pag.
8.4.2.2. Pereţi din zidarie dubli cu gol între straturi
pag.
8.4.2.3. Pereţi dubli
pag.
8.5. Sliţuri nişe în pereţi
pag.
pag.
8.5.2. Şliţuri şi nişe verticale
pag.
8.5.3. Şliţuri şi nişe orizontale şi înclinate
pag.
8.6. Straturi hidroizolatoare
pag.
8.7. Deplasări din temperatură şi din incarcari de lungă durată
pag.
9. Executarea lucrărilor
pag.
9.1. Generalităţi
pag.
9.2. Proiectarea elementelor structurale
pag.
9.3. Corpuri de zidărie
pag.
9.4. Depozitarea corpurilor de zidărie
pag.
pag.
9.4.2. Depozitarea corpurilor de zidărie
pag.
9.4.3. Depozitarea materialelor pentru mortare şi betoane
pag.
9.4.3.1. Lianţi
pag.
9.4.3.2. Nisip
pag.
9.4.3.3. Mortare
pag.
9.4.4. Depozitarea şi utilizarea armăturilor
pag.
9.5. Mortare şi beton
pag.
pag.
- 34 -
9.5.2. Mortar şi beton de umplutură realizate la şantier
pag.
9.5.3. Mortare şi betoane preparate în staţii centralizate, mortare predozate,
mortare de var-nisip preamestecate şi beton de umplutură bun
de pus în operă
pag.
9.5.4. Rezistenţa mortarului şi a betonului
pag.
9.5.4.1. Rezistenţa mortarului
pag.
9.5.4.2. Rezistenţa betonului
pag.
9.6. Executarea zidăriei
pag.
pag.
9.6.2. Rosturi
pag.
pag.
9.6.2.2. Rostuirea în timpul execuţiei zidăriei
pag.
9.6.2.3. Rostuirea la zidărie existentă
pag.
9.7. Legaturile pereţilor
pag.
9.8. Montarea armăturilor
pag.
9.9. Protejarea zidăriei nou executate
pag.
pag.
9.9.2. Protejarea zidăriei
pag.
9.9.3. Protejarea împotriva îngheţului
pag.
9.9.4. Încărcarea zidăriei
pag.
9.10. Abaterile limită
pag.
9.11. Încadrarea execuţiei în categorii
pag.
9.12. Alte detalii de execuţie
pag.
9.12.1 Rosturi de mortar care permit deplasări
pag.
9.12.2Înălţimea zidăriei
pag.
9.12.3 Pereţi dubli cu beton armat de umplutură
pag.
9.12.4 Zidărie armată
pag.
9.12.5 Zidărie confinată
pag.
- 35 -
9.12.6 Tiranţi din oţel şi accesorii
pag.
ANEXE
ANEXA 1 - Reguli specifice pentru clădiri din zidărie în zone seismice
(Adaptare dupa cap. 9 din EUROCODE 8) pag.
ANEXA A - Consideraţii asupra coeficienţilor parţiali de siguranţă referitori
la execuţie pag.
ANEXA B - Clasificarea condiţiilor de microclimat de expunere a zidăriei pag.
ANEXA C - Metodă simplificată pentru calculul excentricităţii încărcărilor
în afara planului (perpendicular pe plan) la pereţi pag.
ANEXA D - Coeficientii α pentru calculul momentelor incovoietoare la
panourile de pereţi încărcate perpendiculare pe plan pag.
ANEXA E - Factorul de reducere a capacităţii de rezistenţă în funcţie de
zvelteţea peretelui şi de excentricitatea încărcărilor la mijlocul
înălţimii peretelui pag.
1. Generalităţi
1.1. Scop
1.1.1. Scopul C.R. 6
(1)P Codul Românesc pentru zidărie – C.R. 6 – se aplică la proiectarea clădirilor şi
construcţiilor civile, sau ale părţilor acestora, realizate din zidărie simplă, zidărie armată şi
zidărie confinată.
(2)P Acest cod se referă numai la cerinţele privind rezistenţa şi stabilitatea, siguranţa în
exploatare şi du-rabilitatea structurilor. Alte cerinţe, de exemplu cele privind izolarea termică şi
acustică, nu au fost consi-derate.
(3)P Prevederile privind execuţia lucrărilor sunt tratate în măsura în care este necesar să se
indice calita-tea materialelor şi a produselor pentru construcţii şi nivelul calităţii execuţiei pe
şantier, cerute pentru res-pectarea ipotezelor avute în vedere la proiectare.
(4)P C.R. 6 nu tratează cerinţele speciale relative la proiectarea antiseismică. Prevederi privind
astfel de cerinţe sunt date în Normativul P100 – ,,Proiectarea structurilor în regiuni seismice”
care completează şi este în acord cu C.R. 6.
(5)P În C.R. 6 nu se dau valori numerice privind acţiunile care se iau în considerare la
proiectarea clădi-rilor şi construcţiilor civile. Acestea sunt prevăzute într-un cod separat C.R. 1,
“Acţiuni asupra structurilor“. Până la intrarea în vigoare a C.R. 1, valorile numerice ale acţiunilor
şi gruparea acestora vor fi luate în considerare conform standardelor din seria S.T.A.S. 10101.
ii. Scopul părţii 1.1 a C.R. 6
(1)P În partea 1.1. a C.R. 6 se dau bazele generale ale proiectării clădirilor şi construcţiilor
civile din zidă-rie simplă, zidărie armată şi zidărie confinată.
Partea 1.1. tratează zidăria armată la care armăturile sunt introduse pentru a asigura
ductilitate, rezis-tenţa sau siguranţa în exploatare. Sunt prezentate de asemenea principiile
pentru proiectarea zidăriei confinate fără a se prezenta reguli de aplicare.
(1)C Regulile de aplicare urmează a fi prezentate în ghiduri practice ce vor fi elaborate în
completare la C.R.6.
(2) Pentru acele tipuri de structuri neacoperite integral în prezentul C.R., pentru utilizarea
unor mate-riale tradiţionale în tipuri de structuri noi, pentru utilizarea unor noi tipuri de materiale,
sau în cazurile în care este necesar să fie preluate acţiuni şi alte influenţe în afara unei
experienţe normale, se pot utiliza aceleaşi principii şi reguli de aplicare din acest C.R., dar
acestea vor fi eventual suplimentate. Pentru toate aceste situaţii proiectarea se va face conform
- 36 -
unor reglementari specifice (Normativ/Agrement teh-nic) elaborate şi aprobate conform
legislaţiei din România.
(3) În partea 1.1 sunt prezentate reguli detaliate aplicabile în principal la construcţiile curente.
Din con-siderente practice, datorită simplificărilor adoptate, aplicarea acestor reguli poate fi
limitată; restricţiile re-feritoare la modul de aplicare sunt date în text acolo unde este necesar.
(4)P Partea 1.1 a CR 6 cuprinde următoarele:
Capitolul 1: Generalităţi;
Capitolul 2: Bazele proiectării;
Capitolul 3: Materiale;
Capitolul 4: Durabilitatea;
Capitolul 5: Calculul structural;
Capitolul 6: Stările limită ultime;
Capitolul 7: Stările limită ale exploatării normale;
Capitolul 8: Detalii de execuţie;
Capitolul 9: Execuţie.
(5)P Partea 1.1 nu tratează:
 rezistenţa la foc (care va fi tratată în Partea 1-2 a prezentului Cod);
 aspecte specifice unor tipuri speciale de clădiri (de exemplu, efecte dinamice asupra
unor clă-diri înalte);
 aspecte specifice unor tipuri speciale de construcţii inginereşti (de exemplu poduri,
baraje, co-şuri sau rezervoare din zidărie);
 aspecte specifice referitoare la unele cazuri particulare de structuri (de exemplu
arce sau cu-pole);
 zidărie armată cu alte materiale decât oţelul.
iii. Alte părţi ale C.R.

(1) Partea 1-1 a CR 6, va fi completată în viitor cu următoarele părţi:
 Partea 1.2: Proiectarea structurală la foc a construcţiilor din zidărie;
 Partea 2: Proiectarea, selectarea materialelor şi execuţia zidăriei;
 Partea 3: Metode simplificate de calcul şi reguli simple pentru structuri din
zidărie.
1.2. Relaţia cu alte norme

1. Documentele normative date în cele ce urmează conţin prevederi care prin
intermediul referinţelor din acest text devin prevederi ale acestui C.R. Pentru
documentele normative menţionate se aplică preve-derile celor mai recente ediţii
ale acestora.
(2) Până la adoptarea normelor europene EN citate în text în continuare şi prezentate la pct.
1.2.3, ca norme naţionale, pentru aplicarea prevederilor din prezentul Cod, se vor folosi:
 reglementările tehnice echivalente sau, după caz, alte reglementări tehnice din
România dacă nu contrazic prevederile prezentului Cod, arătate mai jos la pct. 1.2.1 şi
pct. 1.2.2;
 reglementari specifice (Normativ/Agrement tehnic) elaborate şi aprobate conform
1.2.1. Standarde
1. STAS 456-73 Cărămizi de construcţie din argilă arsă. Reguli şi metode pentru verifica-
rea calităţii.
2. STAS 457-86 Cărămizi ceramice pline.
3. SR EN 679:1996 Determinarea rezistenţei la compresiune a betonului celular autoclavizat.
4. STAS 1030-85 Mortare de zidărie şi tencuială. Clasificare şi condiţii tehnice.
5. STAS 2643-80 Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuială. Metode de încercare.
6. STAS 5089-71 Produse din piatră naturală pentru construcţii. Terminologie.
7. STAS 5185/1-86 Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale. Condiţii tehnice de calitate
8. STAS 5185/2-86 Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale. Forme şi dimensiuni.
9. STAS 6029-89 Blocuri mici din beton cu agregate uşoare.
10. STAS 6200/2-81 Piatră naturală pentru construcţii. Prescripţii generale pentru încercări me-
canice.
- 37 -
11. STAS 8560-86 Blocuri ceramice cu goluri orizontale.
12. STAS 10833-80 Beton celular autoclavizat. Elemente nearmate.
13. SR EN 10088 Oţeluri inoxidabile.
14. STAS 10100/0-75 Principii de verificare a siguranţei construcţiilor.
15. STAS 10101/0-75 Acţiuni în constructii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor.
16. STAS 10101/1-78 Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări permanente.
17. STAS 10101/2-75 Acţiuni în construcţii. Încărcări datorită procesului de exploatare.
18. STAS 10101/0A-77 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii
civile şi industriale.
19. STAS 10101/2A1-87 Acţiuni în constructii. Încărcări tehnologice din exploatare pentru construc-
ţii civile, industriale şi agrozootehnice.
20. STAS 10101/20-90 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de vânt.
21. STAS 10101/21-92 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de zapadă.
22. STAS 10101/23-75 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de temperatura exterioară.
23. STAS 10101/23A-78 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de temperaturi exterioare în constructii
civile si industriale.
24. STAS 10107/0-90 Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat şi be-
ton precomprimat.
25. STAS 10107/1-90 Planşee din beton armat şi beton precomprimat. Prescripţii generale de
proiectare.
26. STAS 10107/2-92 Planşee curente din plăci şi grinzi din beton armat şi beton precomprimat.
Prescripţii de calcul şi alcatuire.
27. STAS 10107/3-90 Planşee cu nervuri dese din beton armat şi beton precomprimat.
Prescripţii de proiectare.
28. STAS 10107/4-90 Planşee casetate din beton armat. Prescripţii de proiectare.
29. STAS 10104/83 Construcţii din zidărie. Prevederi fundamentale pentru calculul elemente-
lor structurale.
30. STAS 10109/1-82 Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor.
Referitor la aplicarea în continuare a STAS 10104/83 şi STAS 10109/1-82
se face precizarea că acestea pot fi înlocuite integral de prevederile din C.R. 6,
astfel că îşi pot înceta valabilitarea după emiterea ordinului de publicare a C.R. 6.
1.2.2. Normative şi instrucţiuni


1. C 14/1-94 Ghid pentru utilizarea blocurilor mici de zidărie din beton cu agregate grele, BZG
290x240x188 mm (B.C. nr. 11/94).
2. C 17-82 Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuia-
lă (B.C. nr. 1/83; 4/85; 6/88).
3. NE 012-99 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton pre-
comprimat. Partea A: Beton şi beton armat (B.C. nr. 8, 9, 10/99).
4. ST 009-96 Specificaţie tehnică privind cerinţe şi criterii de performanţă pentru produse din oţel
utilizate ca armături în structuri din beton (B.C. nr. 11/97).
5. MP 001-96 Manual de proiectare a clădirilor cu pereţi portanţi din zidărie simplă.
6. P 2-85 Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie.
Referitor la aplicarea Normativului P2-85 se face precizarea ca rămân încă valabile, în măsura
în care unele prevederi nu contrazic prevederile C.R. 6, până la revizuirea normativului
P100 şi până la elabora-rarea ghidurilor de aplicare a codului C.R. 6, următoarele capitole:
- cap. 3 - Alcătuirea structurilor de rezistenţă
- cap. 4 - Pereţi structurali
- cap. 5 - Alcătuirea planşeelor
- cap. 6 - Alcătuirea infrastructurii
- cap. 7 - Prevederi suplimentare pentru alcătuirea structurilor din zidărie portantă amplasate
pe terenuri slabe şi pe pamânturi contractile
- cap. 8 - Alcătuirea şi ancorarea elementelor nestructurale
 Pentru reglementările la care se fac trimiteri în textul acestor capitole se vor folosi ediţiile
cele mai re-cente ale acestora (ex. P100-92 în loc de P100-81; P7-2000 în loc de P7-77).
- 38 -
1.2.3. Standarde europene
1. prEN 1990 – EUROCODE 0 Bazele proiectării structurilor.
2. prEN 1991 – EUROCODE 1 Acţiuni în construcţii.
3. prEN 1992-1 – EUROCODE 2 Proiectarea structurilor din beton.
4. prEN 1996-1-1 – EUROCODE 6 Proiectarea structurilor din zidărie – Reguli generale pentru
structuri din zidărie (simplă) nearmată şi din zidărie armată.
5. prEN 1998-1 – EUROCODE 8 Proiectarea structurilor la acţiuni seismice. Partea 1: Reguli
generale, acţiuni seismice şi reguli pentru clădiri – cap. 9.
Reguli specifice pentru clădiri din zidărie.
6. EN 998-2 Mortare de uz general cu compoziţie prescrisă.
7. EN 771-1 Corpuri de zidărie ceramice.
8. EN 771-2 Corpuri de zidărie din silico calcar.
9. EN 771-3 Corpuri de zidărie din beton (cu agregate obişnuite sau
uşoare).
10. EN 771-4 Corpuri de zidărie din beton celular autoclavizat.
11. EN 771-5 Corpuri de zidărie din piatră artificială.
12. EN 771-6 Corpuri de zidărie din piatră cioplită.
13. EN 1052-1 Determinarea rezistenţelor la compresiune ale zidăriei.
14. EN 1052-3 Determinarea rezistenţelor la forfecare ale zidăriei.
15. prEN 1052-5 Determinarea rezistenţelor de aderenţă la încovoiere.
16. EN 1015-11 Determinarea rezistentelor la compresiune ale zidăriei.
1.3. Ipoteze
(1)P Ipotezele date în cap. 1.3 din EN 1990 se aplică şi în acest Cod.
(2)P Până la asimilarea EN1990 ca normă naţională ipotezele din STAS 10100/0-75 sunt
aplicabile pen-tru acest Cod.
(3)P Satisfacerea prevederilor prezentului cod implică şi respectarea următoarelor condiţii:
 structurile sunt proiectate de personal cu calificare şi experienţă adecvate;
 se asigură supravegherea şi controlul de calitate în fabrici, ateliere şi pe şantier;
 executarea lucrărilor se efectuează de către personal cu calificare şi cu experienţă
adecvate;
 materialele şi produsele pentru construcţii sunt utilizate în conformitate cu
prescripţiile prezen-tului cod sau potrivit unor specificaţii corespunzatoare tipului de
material sau produs;
 structura va fi întreţinută în mod adecvat;
 structura va fi utilizată în concordanţă cu prevederile proiectului.
Notă: Condiţiile de mai sus sunt în concordanţă cu prevederile STAS 10100/0-75
art.1.6.
(4)P Procedurile de proiectare din prezentul Cod sunt valabile numai dacă sunt respectate
cerinţele pri-vind execuţia şi nivelul de calitate prevăzute în capitolele 8 şi 9.
1.4. Distincţie între principii şi reguli de aplicare

(1)P Regulile din cap. 1.4 din EN 1990 se aplică şi în acest Cod.
(2)P În acest cod se face distincţie între Principii şi Reguli de aplicare, în funcţie de caracterul
fiecărei prevederi.
(3)P Principiile cuprind:
 indicaţii generale şi definiţii pentru care nu există alternative;
 cerinţe şi modele analitice pentru care nu sunt permise alternative, cu excepţia celor
specifica-te explicit.
(4)P Principiile sunt definite prin litera P, ce urmează numărului paragrafului, de exemplu:
(5)P Regulile de aplicare sunt reguli general recunoscute, care respectă principiile şi satisfac
cerinţele acestora.
Se permite utilizarea unor reguli alternative, diferite de regulile de aplicare date în C.R. 6, cu
condiţia de a demonstra că regulile alternative sunt în acord cu principiile relevante şi sunt cel
puţin echivalente cu prevederile prezentului cod în ceea ce priveşte rezistenţa, siguranţa în
exploatare şi durabilitatea.
- 39 -
(6) În acest cod Regulile de aplicare au numai un număr de paragraf, ca de exemplu acest
paragraf.




1.5. Definiţii
1.5.1. Termeni comuni pentru toate Eurocodurile - codurile româneşti

(1)P Cu excepţia cazurilor specificate explicit în cele ce urmează, se aplică terminologia din
Standardul Internaţional ISO 8930.
(2)P Următorii termeni sunt utilizaţi pentru toate Codurile Româneşti, având următoarele
semnificaţii:
Construcţie - Tot ce este construit sau care rezultă din procesul de construcţie. Acest ter-
men acoperă atât clădirile, cât şi construcţiile civile. El se referă la construc-
ţia în întregime, cuprinzând atât elementele structurale, cât şi pe cele nes-
tructurale.
Execuţie - Activitatea de executare a clădirilor sau a construcţiilor civile. Termenul se
referă la lucrări din şantier; el poate să însemne, de asemenea, fabricarea
de componente în afara şantierului şi montarea ulterioară a acestora pe
şantier.
Structură - Ansamblu realizat din elemente structurale legate între ele, proiectat să asi-
gure o anumită rigiditate. Acest termen se referă la elemente portante.
Tip de clădire sau - Tip de “construcţie” desemnând destinaţia propusă, de exemplu: clădire de
construcţie civilă locuit, clădire industrială, pod rutier.
Tip de structură - Tip structural desemnând configuraţia elementelor structurale, de exemplu:
grindă, structură triunghiulară, arc, pod suspendat.
Material de construcţie - Un material utilizat în lucrări de construcţie, de exemplu: beton, oţel, lemn,
zidărie.
Tip de construcţie - Indicaţie privind materialul preponderent în structură, de exemplu: construc-

ţie din beton armat, construcţie din oţel, construcţie din lemn, construcţie
din zidărie.
Metodă de execuţie - Modul în care construcţia va fi realizată, de exemplu, monolită, prefabricată,
în consolă.
Sistem structural - Un ansamblu de elemente structurale ale clădirii sau construcţiei civile şi
modul în care aceste elemente se presupune că vor lucra, în vederea mo-
delării pentru calcul.
1.5.2. Zidărie
(1)P Zidărie - Ansamblu realizat din corpuri de zidărie, aşezate după reguli specificate şi
legate între ele cu mortar.
(2)P Zidărie simplă - Zidărie care nu conţine suficientă armătură astfel încât să fie considerată
(nearmată) zidărie armată.
(3)P Zidărie armată - Zidăria în care sunt înglobate, în mortar sau beton, bare sau plase, de
regulă din oţel, astfel încât toate materialele să participe împreună la
capacitatea de rezistenţă.
(4)P Zidărie - Zidărie în care au fost induse intenţionat eforturi interne de compresiune
precomprimată prin intermediul unor armături întinse.
(5)P Zidărie confinată - Zidărie prevăzută cu elemente de confinare din beton armat sau din zidărie
armată, pe direcţie verticală şi orizontală.
(6)P Ţesere - Dispunerea corpurilor de zidărie după anumite reguli, care să asigure con-
lucrarea acestora.
1.5.3. Rezistenţa zidăriei
(1)P Rezistenţa caracteris- - O valoare a rezistenţei zidăriei ce are o probabilitate prescrisă de
- 40 -
tică a zidăriei 5% de a nu fi realizată în ipoteza unui număr nelimitat de încercări.
Această valoare corespunde, în general, fractilului specificat al unei
distribuţii statistice a proprietăţilor specifice ale unui material sau
produs. În anumite situaţii se foloseşte drept valoare caracteristică o
valoare nominală.
(2)P Rezistenţa la compre- - Valoarea rezistenţei la compresiune a zidăriei neluând în considera-
siune a zidăriei re efectele de confinare produse de platanele presei, zvelteţea ele-
mentelor şi excentricitatea încărcărilor.
(3)P Rezistenţa la forfecare - Rezistenţa zidăriei supuse la eforturi de forfecare.
a zidăriei
(4)P Rezistenţa la încovoie- - Rezistenţa zidăriei supuse la solicitarea de încovoiere pură.
re a zidăriei
(5)P Rezistenţa la smulgere - Rezistenţa prin aderenţă, pe unitatea de suprafaţă, între armătură şi
prin aderenţă beton sau mortar, când armătura este supusă la eforturi de întindere
sau compresiune.
(6)P Aderenţă - Efectul prin care mortarul dezvoltă o rezistenţă la întindere la supra-
faţa de contact cu blocurile de zidăriei.
1.5.2.
(1)P Corp de zidărie - Element prefabricat, destinat utilizării la lucrări de zidărie.

(2)P Grupele 1, 2 şi 3 pentru - Încadrarea corpurilor de zidărie în grupe, în funcţie de procen-
corpurile de zidărie tul golurilor şi de orientarea acestora în corpurile de zidărie, în
poziţia de punere în operă.
(3)P Faţa de pozare - Faţa superioară sau inferioară a unui corp de zidărie în poziţia
de punere în operă.
(4)P Amprentă - Cavitate realizată din fabricaţie, pe una sau pe ambele feţe de
pozare a corpurilor de zidărie.
(5)P Gol - Un spaţiu gol care poate sau nu să străpungă corpul de zidărie
(6)P Gol de manipulare - Un spaţiu gol în corpul de zidărie care permite să se prindă şi
să se ridice mai uşor corpul de zidărie, cu o mână, cu ambele
mâini sau cu un utilaj.
(7)P Perete interior al corpului - Partea plină care separă golurile unui corp de zidărie.
de zidărie
(8)P Perete exterior al corpului - Partea plină situată între un gol şi faţa exterioară a unui corp
de zidărie de zidărie.
(9)P Arie brută - Suprafaţa secţiunii transversale a unui corp de zidărie, fără a
se scădea suprafeţele golurilor sau ale amprentelor.
(10)P Rezistenţa la compresiune - Rezistenţa medie la compresiune a unui număr specificat de
a corpurilor de zidărie corpuri de zidărie (vezi Ens 771 -1 la 6).
(11)P Rezistenţa normalizată la - Rezistenţa la compresiune a corpurilor de zidărie raportată la
compresiune a corpurilor rezistenţa la compresiune în mediu uscat a unui corp de zidă-
de zidărie rie echivalent cu lăţimea de 100 mm şi înălţimea de 100 mm
(vezi Ens 771 -1 la 6).
1.5.5. Mortare
(1)P Mortar de zidărie - Amestec din unul sau mai mulţi lianţi anorganici, agregate şi
apă şi uneori, aditivi şi/sau alte amestecuri folosit în rosturile
zidăriei.
(2)P Mortar de zidărie de uz curent - Mortar de zidărie fără caracteristici speciale.
(3)P Mortar pentru rosturi subţiri - Mortar de zidărie proiectat, cu dimensiunea maximă a agrega-
tului mai mică sau egală cu o valoare indicată (prestabilită,
dată)
(4)P Mortar de zidărie uşor - Mortar de zidărie proiectat cu o densitate în stare uscată
(după întărire) mai mică decât o valoare indicată (prestabilită,
dată).
(5)P Mortar de zidărie proiectat - Mortar a cărui compoziţie şi metodă de preparare este aleasă
în scopul obţinerii unor proprietăţi specificate (conceptul de
performanţă).
- 41 -
(6)P Mortar de zidărie cu compo- - Mortar preparat în proporţii prestabilite, ale cărui proprietăţi
ziţie prescrisă sunt atribuite pe baza dozajelor componentelor folosite (con-
ceptul de reţetă).
(7)P Mortar de zidărie fabricat în - Mortar dozat şi amestecat într-o staţie centralizată.
staţie centralizată
(8)P Mortar de zidărie semifinit - Mortar predozat sau mortar de var şi nisip preamestecat.
fabricat în staţie centralizată
(9)P Mortar preamestecat - Mortar ale cărui componente sunt dozate în totalitate în staţie
centralizată, şi sunt livrate şi amestecate pe şantier, conform
condiţiilor şi specificaţiilor producătorului.
(10)P Mortar de var şi nisip pre- - Mortar ale cărui componente (var şi nisip) sunt complet dozate
amestecat şi amestecate în staţie centralizată şi este livrat la şantier,
unde i se adaugă componente suplimentare specificate sau
furnizate de staţie (de ex. ciment) care se amestecă împreună
cu varul şi nisipul.
(11)P Mortar preparat pe şantier - Mortar realizat din componentele primare, dozate şi ameste-
cate pe şantier.
(12)P Rezistenţa la compresiune a Rezistenţa medie la compresiune pe un număr specificat de
mortarului epruvete de mortar, determinată după ce acestea au fost tra-
tate timp de 28 de zile.
1.5.6. Beton
(1)P Beton pentru zidărie - Beton utilizat pentru realizarea elementelor de confinare şi um-
confinată şi zidărie armată plerea unor golurilor din corpurile speciale pentru zidărie armată.
1.5.7. Armături
(1)P Oţel pentru armături - Armăturile din oţel destinate a fi utilizate împreună cu zidăria.
(2)P Armătură pentru rosturi - Armătură din oţel fasonată pentru montarea ei în rosturile orizontale.
(3)P Oţel de precomprimare - Sârme, bare sau toroane din oţel destinate folosirii la zidărie.
1.5.8. Elemente accesorii

(1)P Strat hidroizolator - Strat dintr-un material etanş, folie, corpuri de zidărie sau alt material
folosit la zidărie pentru a împiedică trecerea apei.
(2)P Element de legătură - Dispozitiv destinat să asigure legarea unui strat de celălalt, într-un pere-
pentru perete te dublu, sau legarea unui strat de zidarie ,de un cadru sau de un pere-
te adosat.
(3)P Element de - Dispozitiv destinat să lege un element de zidărie de un alt element
ancorare adiacent ca, de exemplu, un planşeu sau un acoperiş.
(1)P Rost orizontal - Strat de mortar între feţele de pozare ale corpurilor de zidărie.
(2)P Rost transversal - Rost de mortar perpendicular pe rostul orizontal şi pe faţa peretelui de
zidărie.
(3)P Rost longitudinal - Rostul de mortar vertical în grosimea peretelui, paralel cu faţa peretelui.
(4)P Rost subţire - Rost realizat din mortar pentru rosturi suţiri.
(5)P Rostuire - Mod de finisare a rostului în faţadă.
(6)P Refacerea rosturilor - Mod de umplere şi finisare a rosturilor, curăţate în prealabil.
1.5.10. Tipuri de pereţi
(1)P Perete portant - Perete destinat în principal preluării unei încărcări impuse, suplimentare
greutăţii sale proprii.
(2)P Perete simplu - Perete fără gol sau rost vertical continuu în planul său.
(3)P Perete dublu cu - Perete constituit din două ziduri simple paralele legate cu dispozitive de
gol între staturi legatură sau cu armăturile din rosturile orizontale. Spaţiul dintre cele două
ziduri este liber sau umplut parţial sau total cu un material termoizolant
neportant.
(4)P Perete dublu - Perete constituit din două ziduri paralele, cu rostul dintre ele umplut com-
- 42 -
plet cu mortar şi legate solidar cu dispozitive de legatură, astfel încât
acestea să lucreze împreună sub efectul încărcărilor.
(5)P Perete dublu cu - Perete constituit din două ziduri paralele, cu spaţiul dintre ele umplut cu
beton de umplutură beton legate solidar cu dispozitive de legatură sau cu armăturile din rostu-
rile orizontale, pentru a asigura conlucrarea lor sub efectul încărcărilor
(este utilizat în România sub denumirea de zidărie cu inimă armată – ZIA).
(6)P Perete din zidărie - Perete realizat din corpuri de zidărie care rămân aparente pe una din feţe
aparentă ţesute cu corpuri de zidărie obişnuite pe cealaltă faţă şi care conlucrează
sub acţiunea încărcărilor.
(7)P Perete cu rosturi - Perete în care corpurile de zidărie sunt aşezate pe două benzi din mortar
întrerupte de uz curent dispuse spre marginile exterioare ale feţelor de pozare ale
corpurilor.
(8)P Perete de placare - Perete folosit ca parament, neţesut şi care nu contribuie la rezistenţa zi-
dăriei suport sau a structurii.
(9)P Perete structural - Perete capabil să reziste la forţe orizontale în planul său.
(9)C Perete care participă la asigurarea capacităţii de rezistenţă şi a stabilităţii, a rigidităţii şi, după
caz, a disipării energiei induse de acţiuni accidentale.
(10)P Perete de - Perete dispus perpendicular pe un alt perete, pentru a contribui la prelua-
rigidizare rea forţelor laterale sau a evita flambajul, asigurând astfel stabilitatea
construcţiei.
(11)P Perete neportant - Perete care se consideră că nu preia solicitări astfel încât poate fi supri-
mat fără să prejudicieze integritatea restului structurii.
1.5.11. Diverse
(1)P Canelură (şliţ) - Şanţ realizat la execuţia zidăriei.

(2)P Intrând (nişă) - Nişă realizată la execuţie în paramentul unui perete.
(3)P Mortar fluid (grout) - Amestec fluid de ciment, nisip şi apă, destinat umplerii golurilor şi
spaţiilor înguste.
(4)P Rost de deplasare - Rost care permite mişcarea liberă în planul peretelui.
1.6. Simboluri
(1)P Simbolurile specifice, independente de material sunt date la pct. 1.6 din EN 1990
(2)P Simbolurile specifice dependente de material, utilizate în acest EN 1996-1-1, pentru zidărie sunt:
A - aria peretelui;
A1 - factor numeric;
Ab - arie de rezemare;
Aef - arie (utilă) efectivă a peretelui;
Am - aria zidăriei;
Amr - aria zidăriei armate, incluzând umplutura de beton;
As - aria de armătură întinsă;
Asw - aria armăturii pentru preluarea forţei tăietoare;
a1 - distanţa de la capătul peretelui până la cea mai apropiată extremitate a reazemului;
av - distanţa de la faţa reazemului până la încărcarea principală de pe grindă;
b - lăţimea secţiunii;
bc - lăţimea feţei comprimate a elementului la jumătatea distanţei dintre legături;
bc - distanţa între pereţii transversali sau pereţii de susţinere;
bef - lăţimea efectivă a unui element cu talpă;
bs - distanţa între axele benzilor de mortar;
C - clasa de rezistenţă la compresiune a betonului;
d - deformaţie a arcului sub încărcarea orizontală de calcul;
d - înălţimea efectivă a secţiunii;
E - modul de elasticitate;
En - modul de elasticitate al unui element (unde n=1,2,3 sau 4);
Es - modulul de elasticitate al armăturii;
e - excentricitate;
ea - excentricitate accidentală;
ehm - excentricitate la jumătatea înălţimii peretelui, rezultată din încărcările orizontale;
- 43 -
ehi - excentricitate rezultantă la partea superioară sau la baza peretelui, rezultată din încăr-
cările orizontale;
ei - excentricitatea rezultantă la partea superioară şi la baza peretelui;
ek - excentricitate datorată curgerii lente;
em - excentricitate datorată încărcărilor;
emk - excentricitate rezultantă în cincimea mediană a înălţimii peretelui;
F - clasa de rezistenţă la încovoiere;
Fc - forţa de calcul de compresiune din încovoiere în element;
Fs - forţa de calcul de întindere în armătură;
Ft - rezistenţa caracteristică la compresiune sau întindere a dispozitivului de legatură;
f - rezistenţa la compresiune a zidăriei;
fb - rezistenţa normalizată la compresiune a unui corp de zidărie;
fbo - rezistenţa la smulgere a armăturii;
fbok - rezistenţa caracteristică la smulgere a armăturii;
fc - rezistenţa la compresiune a betonului;
fck - rezistenţa caracteristică la compresiune a betonului;
fcv - rezistenţa la forfecare betonului;
fd - rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei;
fk - rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei;
fm - rezistenţa medie la compresiune a mortarului;
ftk - rezistenţa caracteristică la întindere a armăturii;
fv - rezistenţa la forfecare a zidăriei;
fvd - rezistenţa de calcul la forfecare a zidăriei;
fvk - rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei sau a betonului;
fvko - rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei sub efort de compresiune zero;
fx - rezistenţa la încovoiere a zidăriei;
fxd - rezistenţa de calcul la încovoiere a zidăriei;
fxk - rezistenţa caracteristică la încovoiere a zidăriei (de asemenea fxk1 şi fxk2);
fy - rezistenţa la curgere a armăturii;
fyk - rezistenţa caracteristică la curgere a armăturii;
G - modulul de elasticitate la forfecare;
g - lăţimea totală a celor două benzi de mortar, la zidăria cu rosturi întrerupte;
H - înălţimea peretelui până la nivelul încărcării concentrate;
h - înălţimea liberă a peretelui (de asemenea h1 sau h2) ;
hef - înălţimea (de calcul) efectivă a peretelui;
he - adâncimea terenului;
hm - înălţimea totală a secţiunii;
htot - înălţimea totală a structurii;
In - momentul de inerţie al ariei unui element (n=1,2,3 sau 4);
K - constantă referitoare la rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei;
k - raportul dintre rigiditatea plăcii şi cea a peretelui;
L - lungimea unui panou între reazeme sau între un reazem şi un capăt liber;
Lef - lungimea (de calcul) efectivă a peretelui;
l - deschiderea liberă a planşeului (de asemenea l3 sau l4);
lb - lungimea de ancoraj a armăturii;
lc - lungimea comprimată a peretelui;
lef - deschiderea (de calcul) efectivă a unui element;
M - clasa de rezistenţă la compresiune a mortarului;
Md - moment încovoietor de calcul;
Mi - momentul încovoietor la partea superioară (M1) sau inferioară (M2) a unui perete dato-
rită excentricităţii încărcării;
Mm - moment încovoietor în cincimea mediană a înălţimii peretelui;
MRd - capacitatea de rezistenţă de calcul la moment;
N - încărcarea verticală de calcul pe unitatea de lungime;
Ni - încărcarea verticală de calcul la partea superioară (N 1), respectiv inferioară (N2) a unui
perete;
Nm - încărcarea verticală de calcul în cincimea mediană a înălţimii peretelui;
NRd - capacitatea de rezistenţă de calcul la încărcări verticale a peretelui;
NSd - încărcarea verticală de calcul pe un perete;
- 44 -
n - factor de rigiditate al elementului;
Ps - încărcare impusă la nivelul terenului, pe unitatea de suprafaţă;
qlat - rezistenţa de calcul la solicitări orizontale, pe unitatea de lungime a peretelui;
S - clasa de plasticitate a betonului;
s - distanţa între armăturile de preluare a forţei tăietoare;
t - grosimea unui perete sau a unui strat de perete (de asemenea t1 şi t2);
tef - grosimea de calcul (efectivă) a peretelui;
tf - grosimea uniform distribuită (de asemenea w3 sau w4);
x - factor numeric;
x - înălţimea zonei unei tălpi;
u - factor numeric;
um - înălţimea unui corp de zidărie;
VRd - capacitatea de rezistenţă de calcul la forfecare a zidăriei (de asemenea VRd1);
VRd2 - capacitatea de rezistenţă de calcul la forfecare a armăturii;
VSd - forţa tăietoare de calcul;
Wk1 - încărcarea caracteristică din vânt pe unitatea de suprafaţă;
WSd - încărcarea orizontală de calcul pe unitatea de suprafaţă a peretelui;
w - încărcarea de calcul comprimate a elementului;
Z - modulul secţional;
z - braţul de pârghie al unui element din zidărie armată supus la încovoiere; coeficient
pentru momentul încovoietor;
 - unghiul armăturii de preluare a forţei tăietoare;
M - factor parţial de siguranţă pentru proprietăţile materialelor;
S - factor parţial de siguranţă pentru oţel;
δ - factor referitor la înălţimea şi lăţimea corpurilor de zidărie;
m - deformaţia specifică în zidărie;
s - deformaţia specifică în armătură;
uk - valoarea caracteristică a alungirii unitare la efortul maxim de întindere în armătură;
 - deformaţie specifică;
C  - deformaţia specifică finală datorată curgerii lente;
el - deformaţia specifică elastică;
 - factor numeric;
 - raportul rezistenţelor la încovoiere pe două direcţii ortogonale;
 - unghiul de înclinare;
e - densitatea aparentă a terenului;
n - factor de reducere pentru pereţi rigidizaţi (unde n=2, 3 sau 4);
 - efortul unitar normal;
d - efortul unitar de calcul vertical de compresiune;
dp - efortul unitar vertical permanent;
 - factor de reducere a zvelteţii;
 - diametrul armăturii;
i - factor de reducere a zvelteţii la partea superioară şi la baza peretelui;
m - factor de reducere a zvelteţii la jumătatea înălţimii peretelui;
 - coeficient final de curgere lentă.
1.7. Unităţi de măsură în Sistemul Internaţional
(1)P Unităţile S.I. se vor folosi în conformitate cu ISO 1000

(2)P Pentru calcule se recomandă următoarele unităţi:
- forţe şi încărcări - KN, KN/m, KN/m2
- unitate de masă - kg/m3
- unitate de greutate - KN/m3
- eforturi unitare şi rezistenţe - N/mm2(=MN/m2 sau MPa)
- momente (încovoitoare) - KNm
- 45 -
2. Bazele proiectării
2.1 Exigenţe fundamentale
(1)P Proiectarea structurilor din zidărie trebuie să se facă în conformitate cu regulile generale
date în EN 1990.
(2)P În acest capitol sunt date prevederi specifice care trebuie aplicate la structurile din zidărie.
(3)P Cerinţele de bază din EN 1990 Capitolul 2, se consideră satisfăcute la structuri din zidărie
când se aplică următoarele:
 calculul la stări limită combinat cu metoda factorului parţial descrisă în EN 1990;
 acţiunile date în EN 1991;
 regulile pentru combinaţiile de încărcări date în EN 1990;
 principiile şi regulile de aplicare date în acest Cod.
(4)P Până la asimilarea EN 1990 şi EN 1991 ca norme naţionale se vor aplica următoarele
reglementări:
 calculul la stări limită conform principiilor din STAS 10100/0-75;
 valorile acţiunilor date în seria de standarde STAS 10101;
 regulile pentru clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi
industriale date în STAS 10101/OA-77.
2.1.1. Reliabilitate (siguranţa structurală, siguranţa în exploatare şi durabilitatea)
(1)P Reliabilitatea cerută pentru structurile din zidărie se va obţine prin proiectarea acestora
conform prevederilor acestui cod C.R.6.
2.1.2. Proiectarea duratei de exploatare si durabilitatea
(1) Prevederile referitoare la durabilitate sunt în Capitolul 4 al acestui Cod.
(2)P O clădire trebuie să fie de asemenea concepută astfel încât să nu fie avariată în caz de
evenimen-te ca: explozii, şocuri sau ca urmare a unor erori umane, într-un grad mai mare decât
cel acceptat iniţial.
(4)P Respectarea exigenţelor de mai sus implică utilizarea de materiale corespunzătoare,
calcule şi mă-suri constructive adecvate, şi specificarea procedurilor de control relativ la
fabricarea, concepţia, constru-irea şi utilizarea corectă a proiectului considerat.
2.2. Principiile proiectării la stări limită ultime

Definiţii şi clasificări
2.2.1. Stări limită şi situaţii de proiectare
2.2.1.1 Stări limită
(1)P Stările limită sunt stările dincolo de care construcţia nu mai satisface exigenţele de
performanţă pre-văzute în proiect.
(2)P Stările limită sunt clasificate după cum urmează:
 Stările limită ultime;
 Stările limită ale exploatării normale.
(3)P Stările limită ultime sunt cele asociate prăbuşirii, sau altor forme de cedare ale structurii,
susceptibi-le să pună în pericol siguranţa oamenilor.
(4)P Stările imediat anterioare cedării structurii, care din motive de simplificare, sunt luate în
considerare în locul cedării propriuzise, sunt de asemenea considerate ca stări limită ultime.
(5)P Stările limită ultime ce trebuie luate în considerare sunt:
 pierderea echilibrului structurii sau a unora dintre elementele sale, considerate ca un
corp rigid
 cedarea ca urmare a unei deformaţii excesive, ruperea, sau pierderea stabilităţii
structurii sau a unora dintre elementele sale inclusiv reazeme şi fundaţii.
(6)P Stările limită ale exploatării normale corespund stărilor dincolo de care nu mai sunt
asigurate condi-ţiile de exploatare normală.
(7) Stările limită ale exploatării normale care trebuie luate în considerare sunt:
 deformaţiile sau săgeţile care afectează aspectul sau utilizarea eficientă a
construcţiei (inclusiv funcţionarea aparatelor şi echipamentelor) sau produc
deteriorarea finisajelor sau a elementelor nestructurale ;
- 46 -
 vibraţiile care afectează confortul utilizatorilor, produc deteriorări asupra clădirii sau
asupra ce-lor ce se găsesc în aceasta sau care limitează eficienţa funcţionării sale.
Situaţiile considerate la proiectare

2.2.2. Acţiuni
2.2.2.1. Definiţii şi clasificări principale
(1)P O acţiune (F) este:
 o forţă (încărcare) aplicată structurii (acţiune directă), sau
 o deformaţie impusă (acţiune indirectă), de exemplu, efectele temperaturii sau
tasarea.
(3)P Forţa de precomprimare (P) face parte din acţiunile permanente, dar, din raţiuni de ordin
practic, va fi tratată separat.
2.2.2.2. Valori caracteristice ale acţiunilor
(1) P Valorile caracteristice Fk sunt specificate:
 (R) în Codul Românesc pentru Acţiuni C.R.1 sau alte reglementări referitoare la
încărcări (standarde);
 de către Client sau de către Proiectant în colaborare cu Clientul, cu condiţia ca
prevederile minime specificate de reglementările în vigoare sau de către
Autoritatea competentă să fie respectate.
(2)P Pentru acţiunile permanente cu coeficient de variaţie mare, sau care sunt susceptibile de
a se modi-fica pe durata exploatării construcţiei (de exemplu cazul încărcărilor permanente
adiţionale), se disting două valori caracteristice, una superioară (G k,sup) si una inferioară (Gk,inf).
În celelalte cazuri, este suficien-tă o singură valoare caracteristică (Gk).
(3) Greutatea proprie a structurii poate fi calculată în majoritatea cazurilor pe baza
dimensiunilor ei no-minale şi cu valorile medii ale greutăţii volumetrice.
(4)P Pentru acţiunile variabile, valoarea caractristică (Qk) corespunde uneia din următoarele
valori:
 o valoare superioară cu o probabilitate prevăzută de a nu fi depăşită în timpul unei
perioade de referinţă, ţinând cont de durata vieţii construcţiei sau de durata
prevăzută în proiect, sau, de aceeaşi manieră, o valoare inferioară;
 o valoare specificată.
(5) Pentru acţiunile accidentale valoarea caracteristică (Ak) (atunci când este cazul)
corespunde în general unei valori specificate.
2.2.2.3. Valorile reprezentative ale acţiunilor variabile
(1)P Valoarea reprezentativă principală este valoarea caracteristică Qk.
(2)P Alte valori reprezentative sunt exprimate în funcţie de valorile caracteristice Q k cu ajutorul
unui coe-ficient i. Aceste valori sunt definite după cum urmează:
 valoare de grupare: 0Qk;
 valoare frecventă: 1Qk;
 valoare cvasipermanentă: 2Qk.
(3) Valori reprezentative suplimentare sunt utilizate pentru verificarea la oboseală şi analiza
dinamică.
(4)P Factorii i sunt specificaţi:
 (C) în Codul Românesc pentru Acţiuni – C.R.1, sau în alte reglementări
referitoare la încărcări
 de către Client, sau de către Proiectant în colaborare cu Clientul, cu condiţia
ca prevederile minime specificate în reglementările în vigoare sau de către
Autoritatea competentă să fie res-pectate.
2.2.2.4. Valorile de calcul ale acţiunilor
(1)P Valoarea de calcul Fd a unei acţiuni se exprimă în termeni generali în modul următor:
Fd=FFk
(2.1)
(2)P Exemple specifice:
- 47 -
Gd=GGk
(2.2)
Qd=QQk sau Qd=QiQk
(2.3)
Ad= AAK (dacă Ad nu este specificat în mod explicit)
(2.4)
Pd=PPk
(2.5)
unde:
F,G,Q,A,P - sunt coeficienţi parţiali de siguranţă corespunzând acţiunilor considerate
şi ţinând cont, de exemplu, de posibilitatea de variaţie defavorabilă a acţiunilor, de
eventualitatea unei mo-delări inexacte a acţiunilor, de inexactităţi în evaluarea
solicitărilor, şi de inexactităţi la definirea stărilor limită ultime considerate.
(3)P Valorile de calcul superioare şi inferioare ale acţiunilor permanente se exprimă după cum
urmează [vezi pct. 2.2.2.2. (2)]:
 dacă este utilizată o singură valoare caracteristică Gk:
Gd,sup=G,supGk
(2.6)
Gd,inf=G,infGk
(2.7)
 dacă sunt utilizate valorile caracteristice superioare şi inferioare ale acţiunilor
permanente:
Gd,sup=G,supGk,sup
(2.8)
Gd,inf=G,infGk,inf
(2.9)
unde:
Gk,sup, Gk,inf sunt valorile caracteristice superioare şi inferioare ale acţiunilor
permanente şi
G,sup, G,inf sunt valorile superioare şi inferioare ale coeficientului parţial de
siguranţă pentru
acţiunile permanente.
2.2.2.5. Valorile de calcul pentru efectele acţiunilor
(1)P Efectele acţiunilor (E) sunt răspunsurile structurii la acţiuni (eforturi secţionale, eforturi
unitare, de-formaţii specifice). Valorile de calcul pentru efectele acţiunilor (E d) sunt determinate
din valorile de calcul ale acţiunilor, ale datelor geometrice şi ale proprietăţilor materialelor
corespunzătoare.
Ed=E(Fd,ad....)
(2.10)
unde ad este definit la cap. 2.2.4.
2.2.3. Proprietăţile materialelor
2.2.3.1. Valorile caracteristice
1)P O proprietate a unui material este reprezentată de o valoare caracteristică X k, care
corespunde în general unui fractil din distribuţia statistică presupusă pentru acea proprietate a
materialului, specificată de standarde şi verificată prin încercări în condiţii stabilite.
2)P În anumite cazuri, o valoare nominală poate fi considerată ca valoare caracteristică.
2.2.3.2. Valori de calcul
(1)P Valoarea de calcul Xd a unei proprietăţi a unui material este definită în general
după cum urmeză:
Xk
Xd 
M
(2.11)
unde M este coeficientul parţial de siguranţă pentru proprietatea materialului.
(2)P Valorile de calcul ale proprietăţilor materialelor, datele geometrice şi efectele
acţiunilor, vor fi utiliza-te, după caz, pentru a determina rezistenţa de calcul R d
astfel:
- 48 -
Rd=R(Xd,ad,....)
(2.12)
(3)P Valorile de calcul Rd pot fi determinate prin încercări. Procedura care trebuie
urmată este indicată în EN 846-5;6, 1052-1;2;3;4.
2.2.4. Date geometrice
(1)P Datele geometrice care caracterizează structura sunt în general reprezentate de valorile
lor nomi-nale:
ad=anom
(2.13)
(2)P În anumite cazuri valorile de calcul geometrice sunt definite astfel:
ad=anom+a
(2.14)
(3)P Valorile lui a sunt indicate în prevederi corespunzătoare.
2.2.5. Dispunerea încărcărilor şi cazuri de încărcare
(1)P Prin dispunerea unei încărcări este definită poziţia, intensitatea şi direcţia unei acţiuni
libere.
(1)P Stările limită pot să se refere numai la zidărie, sau la alte materiale utilizate pentru părţi
ale structurii Pentru aceste materiale, starile limita sunt definite în reglementarile relevante
respective, pentru care se fac referinţe în capitole corespunzătoare din EN 1992 (beton), EN
1993 (metal), EN 1994 (structuri com-pozite metal+beton), EN 1995 (lemn) şi EN 1999
(aluminiu). Pâna la asimilarea acestor EN ca norme na-ţionale se vor folosi reglementarile
corespunzătoare în vigoare în România.
(2)P Pentru structurile din zidărie, starea limită ultimă şi starea limită a exploatării normale vor
fi conside-rate pentru toate componentele incluzînd şi accesoriile.
(3)P Pentru structurile din zidărie, trebuie să fie considerate toate soluţiile de proiectare
specifice, inclu-siv etapele procesului de execuţie.
2.3 Variabile de bază

2.3.1 Acţiuni
(1)P Acţiunile se vor lua din capitolele corespunzătoare din EN 1991.
(2)P Pâna la asimilarea EN 1991 ca normă naţională acţiunile se vor lua conform standardelor
din seria STAS 10101.
2.3.2 Valori de calcul ale acţiunilor
(1)P Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru încărcări se vor lua conform EN 1990.
(2)P Până la asimilarea EN 1990 ca normă naţională coeficienţii parţiali de siguranţă pentru
încărcări se vor lua conform STAS 10101/0A-77.
(3) Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru curgere lentă şi contracţie la elementele din beton
din struc-turile de zidărie se vor lua din EN 1992-1.
(4)P Până la asimilarea EN 1992-1 ca normă naţională acţiunile datorate curgerii lente şi
contracţiei la elementele din beton din structurile de zidărie se vor lua conform STAS 10107/0-
90 anexa E.
(5) Pentru stările limită ale exploatării normale, deformaţiile impuse vor fi introduse ca valori
estimate (medii).
2.2.3. Proprietăţi ale materialelor şi produselor
(1) Proprietăţile materialelor şi a produselor de construcţii şi datele lor geometrice folosite la
proiectare vor fi cele date în specificaţii tehnice armonizate hENs şi ETAs, cu excepţia cazurilor
în care acest Cod stabileşte alte prevederi.
(2) Până la asimilarea specificaţiilor tehnice armonizate hENs si ETAs ca norme naţionale
proprietăţile materialelor şi produselor de construcţie şi datele lor geometrice folosite pentru
proiectare vor fi cele din reglementările în vigoare în România cu excepţia cazurilor în care
acest Cod stabileşte alte prevederi.
2.4 Verificări prin metoda factorului parţial

2.4.1. Valori de calcul ale proprietăţilor materialelor
- 49 -
(1)P Valorile de calcul pentru proprietăţile materialelor se obţin prin împărţirea valorilor
caracteristice printr-un factor parţial de siguranţă pentru material, γM.
2.4.2. Combinaţii de acţiuni
(1)P Combinaţiile de acţiuni trebuie să fie în acord cu regulile generale date în EN 1990.
(2)P Până la asimilarea EN 1990 ca normă naţională combinaţiile de încărcări se vor lua
conform STAS 10101/0A-77.
Nota 1: În structuri pentru clădiri de locuit şi birouri, încărcările utile conform EN1991-
1-1 pot fi considerate ca o acţiune variabilă cu valoare fixă (respectiv o
încărcare egală pe toate deschiderile sau egală cu zero, după caz), pentru
care factorii de reducere sunt daţi în EN1991-1, pentru a ţine seama că este
improbabilă aplicarea simultană a încărcărilor pe mai multe planşee.
Nota 2: Până la asimilarea EN1991-1-1 ca normă naţională încărcările utile pentru
construcţiile civile, industriale şi agrozootehnice se vor lua conform STAS
10101/2A1-87.
2.4.3. Stări limită ultime
(1)P Pentru calculul la starea limită ultimă, la încărcări curente şi la încărcări în situaţii
accidentale tre-buie să se folosească valori corespunzătoare ale coeficienţilor parţiali de
siguranţă pentru materiale, γM. Când se calculează o structură la încărcări accidentale, trebuie
să se ia în considerare şi probabilitatea de apariţie a acelei încărcări.
(2)P Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă pentru materiale M se iau din tabelul următor:
M
Material Clasa de calitate
A B
Zidărie cu corpuri categoria I şi mortar proiectat 2,0 2,5
Zidărie cu corpuri categoria I şi mortar cu compoziţie
2,2 2,7
precrisă
Zidărie cu corpuri din categoria II şi mortar oarecare 2,5 3,0
Ancorajul armăturilor 2,2 2,7
Elemente accesorii 2,2 2,7
Buiandrugi 1,5
(3)P Stabilirea clasei de calitate a execuţiei se va face de către proiectant ţinând seama de
prevederile din Anexa A (informativă).
2.4.4. Stările limită ale exploatării normale
(1) În cazurile în care, în articole referitoare la starea limită a exploatării normale se dau reguli
simplifi-cate de conformitate, nu sunt necesare calcule detaliate cu utilizarea combinaţiilor de
încărcări.
Notă: Valorile recomandate pentru Trebuie verificată următoarea inecuaţie: coeficienţii
parţiali de siguranţă γM, pentru toate proprietăţile materialelor, pentru starea limită
de exploatare vor fi egale cu 1,0.
2.5 Proiectarea asistată de încercări

(1) Proprietăţile structurale ale zidăriei pot fi determinate prin încercări.
Notă: În anexa D (informativă) la EN 1990 se dau recomandări pentru proiectarea
asistată de încercări. Până la asimilarea EN 1990 ca normă naţională,
proiectarea asistată de încercări se va desfăşura pe baza rezultatelor obţinute
din încercări efectuate în cadrul unui proiect sau din date existente în banci de
date.
- 50 -
3. Materiale
3.1 Corpuri de zidărie
3.1.1. Tipuri şi gruparea corpurilor de zidărie
(1)P Corpurile de zidărie pot fi de următoarele tipuri:
 corpuri de zidărie ceramice conform cu STAS 457-86, STAS 5185/1-86 şi STAS
8560-86;
 corpuri de zidărie din beton cu agregate obişnuite conform cu C 14/1-94 sau uşoare
conform cu STAS 6029-89;
 corpuri de zidărie din beton celular autoclavizat conform cu STAS 10833-80;
 corpuri de zidărie din piatră cioplită conform cu STAS 5089-71.
Nota 1: Se pot utiliza şi alte corpuri de zidărie cu condiţia ca pentru acestea să existe o
reglemen-tare tehnică de utilizare (Normativ specific / Agrement Tehnic)
elaborată şi aprobată de autoritatile competente din România.
- 51 -
Nota 2: Utilizarea corpurilor de zidărie cu goluri verticale cu înălţimea rândului peste 150
mm se va face ţinând seama de "Nota" de la tabelul 1 din Anexa 3.2.
(1)C Pot fi utilizate şi corpurile de zidărie de următoarele tipuri, corespunzătoare normelor
europene:
 corpuri de zidărie ceramice conform cu EN 771-1;
 corpuri de zidărie din silico-calcar conform cu EN 771-2;
 corpuri de zidărie din beton (cu agregate obişnuite sau uşoare) conform cu EN 771-
3;
 corpuri de zidărie din beton celular autoclavizat conform cu EN 771-4;
 corpuri de zidărie din piatră artificială conform cu EN 771-5;
 corpuri de zidărie din piatră cioplită conform cu EN 771-6.
(2) Corpurile de zidărie pot fi clasificate în categoria I sau categoria II.
 Corpuri de zidărie de categoria I: corpuri la care probabilitatea de a nu atinge
rezistenţa la compresiune specificată nu depăşeşte 5%.
 Corpuri de zidărie de categoria II: corpuri care nu sunt destinate să atingă nivelul de
încre-dere al corpurilor de categoria I.
Notă: Producătorul va declara rezistenţa la compresiune a corpurilor de zidărie. Valoarea

declarată va fi egală sau mai mare decât rezistenţa specificată.
- 52 -
Tabelul 3.1 : Cerinţe geometrice pentru gruparea corpurilor de zidărie1
Materiale şi limite pentru corpurile de zidărie

Grupa 2 Grupa 3 Grupa 4
Grupa 1 Materiale
Goluri verticale Goluri orizontale
ceramice  25;  55  55;  70  70
Volumul golurilor (%
 25 silico calcar  25;  55 nu se utilizează nu se utilizează
din volumul brut
beton  25;  50  50;  70 nu se utilizează
fiecare din golurile multiple  1% fiecare din golurile multiple  1% fiecare din golurile multiple 8%
ceramice
total goluri de manipulare  12,5% total goluri de manipulare  12,5% un singur gol  25%
Volumul fiecărui gol fiecare din golurile multiple  15%
 12,5 silico calcar nu se utilizează nu se utilizează
(% din volumul brut) total goluri de manipulare  30%
fiecare din golurile multiple  15% fiecare din golurile multiple  1% fiecare din golurile
beton
total goluri de manipulare  30% total goluri de manipulare  30% Multiple  25%
perete interior perete exterior perete interior perete exterior perete interior perete exterior
Grosimea minimă a
Fără ceramice 5 8 3 6 6 8
pereţilor interiori şi
cerinţă silico calcar 5 10 nu se aplică nu se aplică
exteriori (mm)
beton 15 20 15 15 20 20
Grosimea cumulată2 a ceramice  16  12
pereţilor interiori şi Fără silico calcar  20 nu se aplică nu se aplică
exteriori (% din lăţimea cerinţă
totală a corpului) Beton  20  15
Note:
1. Limitele date mai sus sunt pentru corpuri de zidărie utilizate în zidărie calculată utilizând valorile numerice din relaţiile din 3.5.1 şi 3.5.2 (vezi
3.1.1(3)).
2. Grosimea cumulată este grosimea pereţilor interiori şi exteriori, măsurată orizontal transversal corpului la unghiuri drepte pe faţa peretelui. În
cazul golurilor conice sau a celor celulare, se utilizează valoarea medie a grosimii pereţilor interiori şi exteriori. Verificarea trebuie considerată
ca un test de calitate şi necesită a fi repetată numai în cazul unor schimbări esenţiale la proiectarea dimensiunilor corpurilor de zidărie.
3. Pentru corpurile de zidărie folosite la executarea pereţilor structurali în zone seismice se vor respecta cerinţele geometrice specifice date în
Anexa 3.1 de la sfârşitul capitolului 3 precum şi cele ce vor fi specificate Normativul P100 revizuit.
- 22 -
(3) Corpurile de zidărie produse şi utilizate în conformitate cu reglementările din România se
încadrea-ză în următoarele grupe:
Tabelul 3.1a
Corpuri Grupa corpurilor de zidărie
de zidărie Grupa 1 Grupa 2 Grupa 4
Ceramice Cărămizi pline sau cu - Cărămizi cu goluri drept- - Blocuri ceramice
goluri rotunde la care unghiulare (STAS 457-86) cu goluri orizontale
volumul de goluri - Cărămizi şi blocuri cu go- la care volumul de
este  25% luri verticale la care volu- goluri este < 70%
(STAS 457-86) mul de goluri este  25% şi (STAS 8560-86)
 55%.
(STAS 5185/2-86)
Beton - Blocuri cu goluri din - Blocuri cu goluri din be-
beton uşor la care volu- ton uşor (STAS 6029-89)
mul de golurieste  25% respectiv, din beton greu
(STAS 6029-89) (C 14/1-94) la care volu-
- Blocuri mici de zidărie mul de goluri este
din b.c.a.  25% şi  50%.
(STAS 10833-80)
(3) Corpurile de zidărie vor fi încadrate în Grupa 1, Grupa 2, Grupa 3 sau Grupa 4, în scopul
utilizării relaţiilor de calcul şi ale valorilor numerice date în 3.5.1 şi 3.5.2, precum şi pentru a se
putea face referin-ţă la această grupare în alte paragrafe.
(4) Se vor determina limitele privind geometria corpurilor de zidărie, adică procentul de goluri,
volumul de goluri, grosimea minimă a materialului între faţa unui corp de zidărie şi a unui gol,
sau grosimea mini-mă a materialului dintre golurile din corpul de zidărie, astfel ca performanţa
tipului de corpuri în zidărie să poată fi prezentată cu relaţiile din 3.5.1 şi 3.5.2 prin rezistenţa la
compresiune a corpurilor. Se poate con-sidera că limitele privind geometria corpurilor, date în
Tabelele 3.1 si 3.1a., satisfac această cerinţă.
(4)C Pentru pereţi structurali la construcţii în zone seismice se utilizează numai corpuri de
zidărie sufi-cient de robuste pentru a evita ruperi locale fragile. Cerinţele pentru corpurile de
zidărie care se pot utiliza la realizarea pereţilor structurali sunt date în Anexa 3.1.
3.1.2. Proprietăţile corpurilor de zidărie
3.1.2.1 Rezistenţa la compresiune a corpurilor de zidărie
(1)P Rezistenţa la compresiune a corpurilor de zidărie, utilizată pentru calcule, va fi rezistenţa
normaliza-tă la compresiune, fb.
Notă: Aceasta, în mod normal, va fi dată de fabricant ca rezistenţă normalizată
declarată – vezi seriile EN 771 (vezi tabel norme).
(2)P În cazul în care rezistenţa la compresiune a corpurilor de zidărie, determinată prin
încercări conform reglementărilor specifice, este declarată ca rezistenţă medie, această valoare
va fi convertită în rezistenţă normalizată la compresiune prin multiplicarea cu factorul , dat în
tabelul 3.2, pentru a ţine seama de înăl-ţimea şi lăţimea corpurilor de zidărie.
Valorile factorului .
Înălţimea corpului Cea mai mică dimensiune orizontală a corpului (mm)
de zidărie (mm) 50 100 150 200  250
40 0,80 0,70 - - -
50 0,85 0,75 0,70 - -
65 0,95 0,85 0,75 0,70 0,65
100 1,15 1,00 0,90 0,80 0,75
150 1,30 1,20 1,10 1,00 0,95
200 1,45 1,35 1,25 1,15 1,10
 250 1,55 1,45 1,35 1,25 1,15
Notă: Este admisă interpolarea lineară.
Pentru corpurile de zidărie conforme cu reglementările româneşti în vigoare, valorile
factorului  sunt cele din tabelul 3.2a
- 7 -7
Tabelul 3.2a
Valorile factorului 
Corp de zidărie 
Cărămizi ceramice 240x115x 63 mm 0,81
240x115x 88 mm
Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale 0,92
290x240x138 mm
Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale 240x115x138 mm 1,12
Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale 290x140x 88 mm 0,87
290x140x138 mm
Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale
290x240x188 mm 1,07
Blocuri cu goluri din beton obişnuit şi uşor 290x240x188 mm
Blocuri mici de zidărie din b.c.a. 1,10
(3) Atunci când rezistenţa la compresiune a corpurilor de zidărie este declarată ca rezistenţă
caracteris-tică, aceasta va fi transformată în rezistenţă medie echivalentă, utilizând pentru
aceasta un factor de con-versie bazat pe coeficientul de variaţie.
(4) Pentru pereţii structurali, rezistenţa minimă la compresiune a corpurilor de zidărie normal
pe faţa de pozare este dată în Tabelul 1 din Anexa 3.1., iar rezistenţa minimă la compresiune
paralel cu faţa de po-zare în planul peretelui este 2,0 N/mm2.
3.2 Mortare
3.2.1 Tipuri de mortare de zidărie
(1) Mortarele de zidărie sunt definite ca mortar de uz curent, mortar pentru rosturi subţiri sau
mortar uşor, în funcţie de componenţii lor.
(2) Mortarele de zidărie sunt considerate ca mortare proiectate sau cu compoziţie prescrisă
(pe bază de reţetă) în funcţie de metoda de definire a compoziţiei lor.
(3) Mortarele de zidărie pot fi fabricate în staţie centralizată (predozate sau preamestecate),
semifinite fabricate în staţie centralizată, preparate pe şantier, sau preamestecate, în funcţie de
modul lor de reali-zare.
(4) Mortarele de zidărie fabricate în staţie centralizată şi cele semifinite fabricate în staţie
centralizată vor fi în conformitate cu EN 998-2. Mortarele de zidărie preparate pe şantier vor fi în
conformitate cu EN 1996-2. Mortarele de zidărie var-nisip preamestecate vor fi în conformitate
cu EN 998-2 şi se vor utiliza în conformitate cu această normă.
(5) Până la asimilarea EN 998-2 si EN 1996-2 ca norme nationale, mortarele de zidărie de uz
curent trebuie să fie conforme cerinţelor instrucţiunilor tehnice C 17-82 “Instrucţiuni tehnice
privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială”.
Utilizarea celorlate tipuri de mortare prevazute în E.C.6 (mortar de zidărie pentru rosturi
subtiri, mortar de zidărie uşor) se va face pe baza unor reglementări specifice
(Normativ/Agrement Tehnic) elaborate şi aprobate conform legislaţiei din România.
3.2.2. Prevederi pentru mortarele de zidărie
(1) Mortarele sunt clasificate după rezistenţa lor la compresiune, exprimată prin litera M
urmată de re-zistenţa la compresiune în N/mm 2, de exemplu, M5. Mortarele de zidărie cu
compoziţie prescrisă pot să fie descrise, pe lângă numărul M, prin proporţia componenţilor
prescrişi, de ex. 1:1:5, ciment:var:nisip în volum.
Notă: Pentru valorile M stabilite, pot fi atribuite amestecuri echivalente acceptabile
descrise prin proporţia componenţilor.
(2) Mortarele de zidărie de uz curent pot fi mortare proiectate sau mortare de zidărie cu
compoziţie prescrisă în conformitate cu EN 998-2 (vezi si 3.2.1.(5)).
(3) Mortarele de zidărie pentru rosturi subţiri trebuie să fie mortare proiectate în conformitate
cu EN 998-2.
3.2.3. Proprietăţile mortarelor
- 8 -8
3.2.3.1 Rezistenţa la compresiune a mortarelor de zidărie
(1)P Rezistenţa la compresiune a mortarului de zidărie, fm va fi determinată în conformitate cu
EN 1015-11. Până la asimilarea EN 1015-11 ca normă naţională rezistenţa la compresiune a
mortaru-lui, fm, va fi determinată în conformitate cu STAS 2634-80.
(2) Mortarele de zidărie trebuie să aibă o rezistenţă la compresiune, f m, mai mare sau egală
cu 1 N/mm2
(3) Rezistenţa minimă, fm,min, a mortarelor de zidărie de uz curent, pentru structuri din zidărie
simplă sau confinată amplasate în diferite zone seismice de calcul, sunt date, în funcţie de
înălţimea clădirilor, în Tabelul 1. din Anexa 3.1.
3.2.3.2 Aderenţa între corpuri de zidărie şi mortar
(1)P Aderenţa între mortar şi corpurile de zidărie trebuie să fie adecvată utilizării prevăzute.
Nota 1: Aderenţa va depinde de tipul de mortar utilizat şi de corpurile la care se utilizează
acest mortar. Mortarele conforme cu EN 998-2 şi mortarele de uz curent
amestecate pe şantier, proiectate sau cu compoziţie prescrisă realizate în
conformitate cu EN 1996-2 vor asigura în mod normal o aderenţă adecvată la
majoritatea corpurilor de zidărie când execuţia se realizează în conformitate cu
EN 1996-2. Până la asimilarea EN 998-2 ca normă naţională se acceptă ca
mortarele conforme cu instrucţiunile C 17-82 vor asigura în mod normal o
aderenţă adecvată la majoritatea corpurilor de zidărie.
Nota 2: Norma europeană EN 1052-3 se referă la determinarea rezistenţei iniţiale la
forfecare a zidăriei şi prEN 1052-5, în curs de pregătire, se referă la
determinarea rezistenţei de ade-renţă la încovoiere.
Nota 3: În România nu există norme naţionale pentru determinarea rezistenţelor zidăriei.
3.3 Beton
(1)P Betonul utilizat pentru zidăria confinată şi zidăria armată trebuie să fie conform EN 206.
(2)P Până la adoptarea EN206 ca normă naţională, betonul trebuie să respecte cerinţele din
NE 012-99 “Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton
precomprimat. Partea A: Beton şi beton armat” pct. 7.2.1.
(3) Betonul este definit prin rezistenţa caracteristică la compresiune, fck, (clasa de rezistenţă a
betonu-lui) care este asociată cu rezistenţa pe cilindru/cub la 28 zile, conform cu EN 206.
(4) Până la adoptarea EN206 ca normă naţională, betonul este definit prin rezistenţa
caracteristică la compresiune, fck, (clasa de rezistenţă a betonului) care este asociată cu
rezistenţa pe cilindru/cub la 28 zile, conform cu NE 012-1999.
3.3.2. Prevederi pentru beton
(1) Clasa de rezistenţă a betonului, definită ca în EN 206, nu va fi mai mică de 12/15 N/mm2.
(2) Până la adopatea EN206 ca normă naţională, clasa de rezistenţă a betonului, definită ca
în NE 012-99, nu va fi mai mică de 12/15 N/mm2.
(3) Betonul poate fi proiectat sau cu compoziţie prescrisă şi trebuie să conţină apa necesară
pentru a asigura rezistenţa specificată şi pentru a obţine lucrabilitatea adecvată.
(4)P Lucrabilitatea betonului va fi astfel încât să asigure umplerea completă a golurilor, când
betonul este pus în operă în conformitate cu EN 1996-2.
Clasa de lucrabilitate S3 la S5 sau clasa de plasticitate F4 la F6, conform cu EN 206, va fi
satisfăcătoare în majoritatea cazurilor. În goluri, la care cea mai mică dimensiune este mai mică
de 85 mm, se va utiliza beton cu clasa de lucrabilitate S5 sau S6. În cazul utilizarii betoanelor
cu lucrabilitate mare, trebuie luate măsuri pentru a reduce contracţia sporita a betonului.
(5) Până la asimilarea EN 206 ca normă naţională se acceptă ca lucrabilitatea
corespunzătoare clase-lor de consistenţă T3, T4 conform cu NE 012-1999 va fi satisfăcătoare
în majoritatea cazurilor. În goluri, în care cea mai mică dimensiune este mai mică de 85 mm, se
va utiliza beton cu clasa de consistenţă T4/T5. În cazul utilizării betoanelor cu lucrabilitate mare,
vor fi luate măsuri pentru a reduce contracţia sporită a betonului.
(6) Dimensiunea maximă a agregatului nu va depăşi 20 mm. Pentru betonul de umplere
utilizat în goluri cu dimensiunea cea mai mică sub 100 mm, sau în stratul median al zidăriei cu
inimă armată, sau când acoperirea armăturii este mai mică sau egală cu 25 mm, pot fi utilizate
agregate cu dimensiunea de până la 10 mm.
- 9 -9
3.3.3. Proprietăţile betonului
(1)P Rezistenţa caracteristică la compresiune şi forfecare a betonului trebuie determinată prin
încercări pe probe de beton.
Notă: Rezultatele încercărilor pot fi obţinute din încercări efectuate pentru proiectul
respectiv sau dintr-o bancă de date existentă.
(2) Când nu există date ale încercărilor, rezistenţa caracteristică la compresiune, f ck, şi
rezistenţa carac-teristică la forfecare, fcvk, a betonului pot fi luate din Tabelul 3.3
Tabelul 3.3.: Rezistenţe caracteristice ale betonului
Clasa de rezistenţă a C 25/30 sau
C12/15 C 16/20 C 20/25
betonului mai mare
fck (N/mm2) 12 16 20 25
fcvk (N/mm2) 0,27 0,33 0,39 0,45
3.4 Oţeluri pentru armături

(1)P Oţelurile carbon pentru armături trebuie să fie conforme cu EN 10080, iar oţelurile
inoxidabile în conformitate cu EN 10088. Barele acoperite special vor fi specificate separat.
(2)P Până la asimilarea EN 10080 ca normă naţională, oţelurile carbon pentru armături trebuie
să fie conforme cu prevederile ST 009-96 “Specificaţie tehnică privind cerinţe şi criterii de
performanţă pentru produsele din oţel utilizate ca armături în structuri din beton”, iar oţelurile
inoxidabile în conformitate cu SR EN 10088 “Oţeluri inoxidabile”. Barele acoperite special vor fi
specificate separat. Oţelurile carbon de alte tipuri, inclusiv provenite din import, se vor folosi pe
baza unor reglementari specifice (Normativ/Agrement tehnic) elaborate şi aprobate conform
Notă: În ST 009-96 sunt incluse majoritatea cerinţelor din EN 10080.
(3)P Cerinţele privind proprietăţile armăturii se referă la materialul fasonat care se găseşte în
zidăria sau betonul întărit. Operaţiunile efectuate pe şantier sau în timpul fasonării, care pot
deteriora proprietăţile materialului vor fi evitate.
Notă: 1) EN 10080 se referă la un efort unitar de curgere R c, care include valorile
caracteris-tice, minime şi maxime bazate pe calitatea pe termenul lung a
producţiei. În schimb fyk este efortul unitar de curgere bazat numai pe armătura
cerută pentru structură. Nu exis-tă o relaţie directă între f yk şi caracteristica Rc.
Totuşi metodele de evaluare şi verificare a rezistenţei la curgere date în EN
10080 asigură o verificare suficientă pentru obţinerea valorii fyk.
2) ST 009-96 se referă la efortul limită de curgere, f yk, care trebuie garantat de
producător
(4) Oţelurile pentru armături pot fi oţel carbon sau oţel inoxidabil austenitic. Ele pot fi netede
sau profila-te (aderenţa mare) şi sudabile.
3.4.2. Proprietăţile oţelurilor pentru armături în forma de bare
(1)P Rezistenţa caracteristică a oţelurilor pentru armături, f yk, va fi stabilită conform cu ENV
10081. Pro-prietăţile relevante cerute oţelului pentru armături sunt satisfăcute dacă procedeele
de încercare şi rezul-tatele sunt conforme cu ENV 10081.
(2)P Până la asimilarea ENV 10081 ca normă naţională, rezistenţa caracteristică a oţelurilor
pentru ar-mături, fyk, va fi stabilită conform cu prevederile ST 009-96. Proprietăţile relevante
cerute oţelului pentru armături sunt satisfăcute dacă procedeele de încercare şi rezultatele sunt
conforme cu ST 009-96.
(3) Coeficientul de dilatare termică poate fi considerat 12x10-6 K-1.
Notă: Diferenţa între acesta şi valoarea pentru zidărie sau betonul înconjurător trebuie,
în mod normal, neglijată.
3.4.3. Proprietăţile armăturii prefabricate pentru rosturi orizontale
- 10 -10
(1) Proprietăţile armăturii prefabricate pentru rosturi orizontale sunt date în EN 845-3.
(2) Până la asimilarea EN 845-3 ca normă naţională, proprietăţile armăturii prefabricate
pentru rosturi orizontale vor fi stabilite prin reglementări specifice (Normativ/Agrement)
elaborate şi aprobate conform legislatiei din România.
3.5 Proprietăţile mecanice ale zidăriei

3.5.1. Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei
(1)P Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei, f k, va fi determinată pe baza
rezultatelor încer-cărilor pe probe din zidărie.
Notă: Rezultatele încercărilor pot fi obţinute din încercări efectuate în cadrul unui
proiect sau din date existente în banca de date.
(2) Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei va fi determinată prin încercări
efectuate conform EN 1052-1 sau stabilită plecând de la o evaluare a datelor încercărilor.
Notă: În prezent în România nu există reglementări pentru determinarea rezistenţelor
zidăriei.
3.5.1.2 Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei realizată cu rosturi verticale
umplute
(1) Când nu există date ale încercărilor, relaţia între rezistenţa caracteristică la compresiune
a zidăriei, fk, şi rezistenţa corpurilor şi a mortarului poate fi obţinută cu relaţia (3.1)
fk  K  fb0.70  fm0.30
(3.1)
unde:
K este o constantă care depinde de tipul corpului de zidărie şi de tipul mortarului;
valorile lui K sunt date în Tabelul 3.4.;
fb este rezistenţa normalizată la compresiune a corpurilor de zidărie, pe direcţia
solicitării aplica-te, în N/mm2;
fm este rezistenţa la compresiune a mortarului, în N/mm2;
cu condiţia ca să fie satisfăcute următoarele cerinţe:
 rezistenţa blocului fb  75 N/mm2;
 rezistenţa mortarului 20 N/mm2  fm  2fb;
 zidăria este alcătuită în conformitate cu prevederile din capitolul 8 al prezentului
Cod;
 coeficientul de variaţie a rezistenţei corpurilor de zidărie nu este mai mare de 25%;
 toate rosturile satisfac cerinţele din 8.1.5 astfel ca să poată fi considerate umplute;
 grosimea zidăriei este egală cu lăţimea sau lungimea corpului, astfel încât nu există
rost de mortar paralel cu faţa peretelui pe toată lungimea acestuia sau pe orice
porţiune din aceasta.
Tabelul 3.4
Corpuri de zidărie Mortar de uz curent
Grupa 1 0,50
Grupa 2 0,45
Ceramice
Grupa 3 0,35
Grupa 4 0,30
Grupa 1 0,50
Silico-calcare
Grupa 2 0,45
Grupa 1 0,50
Grupa 2 0,50
Beton obişnuit sau uşor
Grupa 3 0,30
Grupa 4 0,30
Beton celular autoclavizat Grupa 1 0,50
Piatră artificială Grupa 1 0,50
Piatră naturală cioplită Grupa 1 0,50
- 11 -11
Nota 1: Pentru pentru zidăria realizată cu mortar în strat subţire, cu grosime mai mică
sau egală cu 3 mm, relaţia de calcul între rezistenţa caracteristică la
compresiune a zidăriei fk şi rezisten-ţa corpurilor şi a mortarului se va stabili prin
reglementări specifice conform prevederilor de la 3.2.1.(5). Orientativ poate fi
folosită relaţia (3.2) din E.C.6.
f k  K  f b0.85 (3.2)
Pentru acest tip de zidărie, utilizarea formulei (3.2) este valabilă numai dacă rezistenţele
blocurilor şi mortarului sunt limitate după cum urmează:
 rezistenţa blocurilor fb  50 N/mm2;
 rezistenţa mortarului fm  10 N/mm2;
Coeficientul K se va lua din tabelul 3.4a
Tabelul 3.4a
Corpuri de zidărie Mortar de uz curent
Grupa 1 0,75
Grupa 2 0,55
Ceramice
Grupa 3 0,25
Grupa 4 nu se utilizează
Grupa 1 0,80
Silico-calcare
Grupa 2 0,55
Grupa 1 0,80
Grupa 2 0,80
Beton obişnuit sau uşor
Beton celular autoclavizat Grupa 1 0,85
Piatră artificială Grupa 1 0,75
Piatră naturală cioplită Grupa 1 nu se utilizează
Nota 2: EN 998-2 nu prevede limită pentru grosimea rosturilor realizate cu mortar în strat
subţire; limita de 3 mm este pentru a garanta că mortarul în rost subţire asigură o
rezistenţă sporită zidăriei în conformitate cu relaţia (3.2)
(2) În absenţa rezultatelor încercarilor şi a unei bănci de date complete privind rezistenţa
caracteristică la compresiune a zidăriei realizată cu diferite combinaţii de corpuri de zidărie şi
mortare de uz curent, rezistenţele caracteristice la compresiune ale zidăriilor vor fi luate din
Tabelele 1  4 din Anexa 3.2.
Nota 1: Relaţia (3.1) a fost verificată prin calcul pentru toate tipurile de zidării prevăzute
în STAS 10109/1-1982 şi coeficienţii K şi  daţi în prezentul Cod. Rezistenţele
caracteristice rezul-tate au fost de 1,9 până la 3,0 ori mai mari decât rezistenţele
de calcul date în STAS 10109/1-1982. Valorile mari s-au obţinut pentru corpuri
de zidărie cu rezistenţe la compre-siune  10 N/mm2 şi mortare cu rezistenţa la
compresiune  5 N/mm2.
Nota 2: Banca naţională de date pentru rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei
realizată cu diferite combinaţii de corpuri de zidărie şi mortare de uz curent este
foarte redusă. Date-le existente la INCERC Bucureşti se referă numai la zidării
realizate din cărămizi pline 240x155x63 mm şi cărămizi cu goluri verticale
240x115x88 mm cu mortar M 2,5, M5 şi M10
- 12 -12
(3) Pentru verificări în faze intermediare de execuţie, înainte de întărirea mortarului din
rosturile zidăriei, pentru calculul rezistenţelor caracteristice cu relaţiile de la pct.(1), rezistenţele
mortarului, vor fi afectate cu coeficienţii de reducere conform tabelului 3.4b.
Tabel 3.4b
Vârsta mortarului în zile
Marca mortarului 3 7 14 28
Coeficienţii de reducere a mărcii mortarului
M1; M2.5 0,20 0,35 0,60 1,0
M5; M10 0,25 0,45 0,70 1,0
(4) În cazul în care solicitările sunt paralele cu direcţia rosturilor orizontale, rezistenţa
caracteristică la compresiune poate fi determinată de asemenea, în funcţie de tipul mortarului,
cu relaţiile (3.1) sau (3.2), utilizând rezistenţa normalizată la compresiune a corpului de zidărie,
fb, obţinută din încercări în care di-recţia de aplicare a încărcării pe epruveta de încercare este
aceeaşi cu direcţia solicitării în zidărie, dar cu factorul , dat în EN 771-16, luat mai mic sau
egal cu 1,0. Pentru corpurile de zidărie din Grupa 2, coe-ficientul K va fi apoi multiplicat cu 0,5
(5) Până la asimilarea EN 771-16 ca normă naţională, în cazul în care solicitările sunt
paralele cu di-recţia rosturilor orizontale, rezistenţa caracteristică la compresiune poate fi
determinată de asemenea în functie de tipul mortarului cu relaţiile (3.1) sau (3.2), utilizând
rezistenţa normalizată la compresiune a cor-pului de zidărie, fb, obţinută din încercări în care
direcţia de aplicare a încărcării pe epruveta de încercare este aceeaşi cu direcţia solicitării în
zidărie, dar cu factorul , dat în Tabelul 3.2 / 3.2a luat mai mic sau egal cu 1,0. Pentru corpurile
de zidărie din Grupa 2, coeficientul K va fi apoi multiplicat cu 0,5.
(6) Pentru zidăria executată cu mortar de uz curent în care există un rost de mortar paralel cu
faţa pe-retelui prin toată lungimea acestuia sau pe orice porţiune a ei, valorile K pot fi obţinute
multiplicând valo-rile date în tabelul 3.4 cu 0,80.
(7) Pentru zidăria realizată cu mortar de uz curent în care corpurile din beton din Grupa 2
sunt utilizate cu goluri verticale umplute complet cu beton de umplutură, valoarea lui f b trebuie
să fie obţinută conside-rând corpurile ca fiind din Grupa 1 cu rezistenţa la compresiune
corespunzând celei mai mici dintre urmă-toarele valori: rezistenţa la compresiune a corpului sau
a betonului de umplutură.
3.5.1.3 Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei cu rosturi verticale neumplute
(1) Condiţiile de utilizare a zidăriei cu rosturi verticale neumplute pentru pereţi structurali şi
nestructura-li, precum şi rezistenţa caracteristică la compresiune a acestui tip de zidarie se vor
stabili prin reglemen-tari specifice (Normativ/Agrement tehnic) elaborate şi aprobate conform
3.5.1.4 Rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei executate cu rosturi
orizontale întrerupte
(1) Conditiile de utilizare a zidăriei cu rosturi orizontale întrerupte pentru pereţi structurali şi
nestructura-li, precum şi rezistenţa caracteristică la compresiune a acestui tip de zidărie se vor
stabili prin reglementă-ri specifice (Normativ/Agrement tehnic) elaborate şi aprobate conform
3.5.2. Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei
(1)P Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei, f vk, va fi obţinută din rezultatele încercărilor
pe zidă-rie.
Notă: Rezultatele încercărilor pot fi obţinute din încercări efectuate în cadrul proiectului
sau pot există în banca de date.
(2) Rezistenţa caracteristică iniţială la forfecare a zidăriei, f vk0 va fi determinată prin încercări
conform EN 1052-3 sau EN 1052-4 sau poate fi stabilită dintr-o evaluare a rezultatelor
încercărilor.
Notă: În România nu există reglementări naţionale pentru determinarea rezistenţelor
zidăriei.
(3) Dacă nu sunt disponibile rezultate experimentale, valorile pentru rezistenţa iniţială la
forfecare a zi-dăriei realizată cu mortar de uz curent, fvk0, pot fi luate din tabelul 3.5
Tabelul 3.5 Valori fvk0 (N/mm2) pentru mortar de zidărie de uz curent
- 13 -13
Corpuri de zidărie Marca mortarului
M 10 M5 M 2,5 M1
Ceramice 0,35 0,35 0,25 0,11
Beton 0,30 0,30 0,22 0,10
Beton celular autoclavizat - - 0,16 0,08
Notă: Valorile din tabelul 3.5 s-au obţinut prin înmulţirea rezistenţelor de calcul date de STAS
10109/1-1982 cu coeficienţi parţiali de siguranţă pentru solicitarea de forfecare. Ele cores-
pund cu valorile date în MP 001-96 “Manual de proiectare a clădirilor cu pereţi portanţi din zi-
dărie simplă”.
(4) Rezistenţa caracteristică iniţială la forfecare a zidăriei realizată cu mortar pentru rosturi
subţiri şi mortar uşor vor fi stabilite prin reglementări specifice (Normativ/Agrement tehnic)
elaborate şi aprobate conform legislaţiei din România.
(5) Rezistenţa caracteristică la forfecare a zidăriei, f vk, când se utilizează mortar de zidărie de
uz curent în conformitate cu cap. 3.2., cu toate rosturile satisfăcând cerinţele din 8.1.5, astfel ca
să poată fi conside-rate umplute, poate fi luată cea mai mică dintre valorile determinate cu
relaţiile (3.3.a la c) pentru corpurile din grupele corespunzătoare.
fvk= fvk0+0,4 d (3.3.a)
sau
fvk= (0,034 fb+0,14 d) pentru corpuri din Grupa 1 şi4
(3.3.b)
sau
fvk= 0,9 (0,034 fb+0,14 d) pentru corpuri din Grupa 2 şi 3
(3.3.c)
unde:
fvk0 este rezistenţa caracteristică iniţială, sub efort de compresiune zero;
d este efortul unitar de compresiune perpendicular pe planul de forfecare în element
la nivelul luat în considerare, utilizând combinaţia de solicitări corespunzătoare;
fb este rezistenţa normalizată la compresiune a corpurilor de zidărie, definită în
3.1.2.1, pentru direcţia de aplicare a încărcării pe probele de încercare
perpendiculară pe faţa de pozare.
(6) Rezistenţele caracteristice la forfecare fvk pentru zidăriile executate cu mortar pentru
rosturi subţiri sau cu mortar uşor, precum şi pentru zidăriile cu rosturi verticale transversale
neumplute sau cu rosturi orizontale întrerupte se vor stabili prin reglementări specifice
(Normativ/Agrement tehnic) elaborate şi aprobate în conformitate cu legislaţia din România.
3.5.3. Rezistenţa caracteristică la încovoiere a zidăriei

(1) În cazul solicitării la încovoiere perpendicular pe planul zidăriei, trebuie luate în
considerare urmă-toarele situaţii:
 rezistenţa la încovoiere după un plan de rupere paralel cu rosturile orizontale, fxk1 ;
 rezistenţa la încovoiere după un plan de rupere perpendicular pe rosturile orizontale,
fxk2 (vezi figura 3.1).
(a) Plan de rupere paralel (b) Plan de rupere perpendicular

cu rosturi orizontale, fxk1 pe rosturile orizontale, fxk2
Figura 3.1 Planuri de rupere ale zidăriei încovoiate
- 14 -14
(2) Rezistenţa caracteristică la încovoiere a zidăriei, fxk1 şi fxk2, va fi obţinută din rezultatele
încercărilor pe zidărie.
Notă: Rezultatele încercărilor pot fi obţinute din încercări efectuate în cadrul proiectului
sau pot fi disponibile într-o bancă de date.
(3) Rezistenţa caracteristică la încovoiere a zidăriei poate fi determinată din încercări conform
cu EN 1052-2 sau poate fi stabilită dintr-o evaluare a rezultatelor încercărilor bazată pe
rezistenţele la încovoiere ale zidăriei obţinute pentru combinaţii corespunzătoare de corpuri de
zidărie şi mortar.
(4) Până la asimilarea EN 1052-2 ca normă naţională valorile rezistenţei caracteristice la
încovoiere ale zidăriei realizată cu mortar de uz curent, fxk1 şi fxk2, se vor lua din Tabelul 5 din
Anexa 3.2.
(5) Rezistentele caracteristice la încovoiere fxk pentru zidăriile executate cu mortar pentru
rosturi subţiri sau cu mortar uşor, precum şi pentru zidăriile cu rosturi verticale transversale
neumplute sau cu rosturi orizontale întrerupte se vor stabili prin reglementări specifice
(Normativ/Agrement tehnic) elaborate şi aprobate în conformitate cu legislaţia din România.
3.5.4. Rezistenţa caracteristică de ancorare
(1)P Rezistenţa caracteristică de ancorare prin aderenţa a armăturii înglobate în beton va fi
obţinută din rezultatele încercărilor.
Notă: Rezultatele experimentale pot fi obţinute din încercări efectuate pentru proiect, sau
pot fi dis-ponibile într-o banca de date.
(2) Rezistenţa caracteristică de ancorare prin aderenţă a armăturii poate fi stabilită dintr-o
evaluare a datelor experimentale.
(3) Unde nu se dispune de date experimentale, pentru armătura înglobată în secţiuni de
beton cu di-mensiuni mai mari sau egale cu 150 mm, sau unde betonul de umplere care
înconjoară armătura este confinat în interiorul corpurilor de zidărie, astfel încât armătura să
poată fi considerată confinată, rezisten-ţa caracteristică de ancorare, f bok, este dată în tabelul
3.6.
(4) Pentru armăturile înglobate în mortar sau în secţiuni de beton cu dimensiuni mai mici de
150mm, sau atunci când betonul de umplere care înconjoară armătura nu este confinat în
corpurile de zidărie astfel încât armătura nu este considerată a fi confinată, rezistenţa
caracteristică de aderenţa, fbok, este dată în tabelul 3.7.
Tabelul 3.6 : Efortul unitar caracteristic de aderenţă a armăturilor în beton de umplere,
confinat în/între corpurile de zidărie
C25/30 sau
Clasa de rezistenţa a betonului C12/15 C16/20 C20/25
mai mare
fbok pentru bare de oţel carbon netede (N/mm2) 1,3 1,5 1,6 1,8
fbok pentru bare de oţel profilate şi de oţel
2,4 3,0 3,4 4,1
inoxidabil (N/mm2)
Tabelul 3.7 : Efortul unitar caracteristic de aderenţă a armăturii în mortar sau în beton
neconfinat în/între corpurile de zidărie
Mortar M5-M9 M10-M14 M15-M19 M20
Clasificare C25/30 sau
Beton C12/15 C15/20 C20/25
mai mare
fbok pentru bare de oţel carbon netede
0,7 1,2 1,4 1,5
(N/mm2)
fbok pentru bare de oţel carbon profilate
1,0 1,5 2,0 2,5
şi de oţel inoxidabil (N/mm2)
(5) Pentru armătura prefabricată pentru rosturi de mortar rezistenţa caracteristică de aderenţă
trebuie determinată prin încercări în conformitate cu EN 864-2 sau trebuie utilizată rezistenţa de
aderenţă numai a sârmelor longitudinale.
- 15 -15
3.5.5. Rezistenţa caracteristică la eforturi principale de întindere a zidăriei executate cu
mortar de uz curent.
(1)P Rezistenţa caracteristică la eforturi principale de întindere a zidăriei executate cu mortar
de uz cu-rent , ftk, trebuie determinată plecând de la rezultatele încercărilor pe zidărie.
Notă: Rezultatele încercărilor pot fi disponibile la nivel naţional sau pot să provină din
încercări efectuate în cadrul unui proiect concret.
(4) Rezistenţa caracteristică la eforturi principale de întindere a zidăriei executate cu mortar
de uz cu-rent se poate determina prin încercări la compresiune pe diagonală, pe elemente de
probă de formă pă-trată, conform reglementărilor specifice, sau dintr-o evaluare a rezultatelor
încercărilor existente într-o bancă de date
(5) În absenţa unor rezultate experimentale, pentru nevoile de proiectare, rezistenţa
caracteristică la eforturi principale de întindere a zidăriei executată cu mortar de zidărie de uz
curent, cu toate rosturile îndeplinind cerinţele din articolul 8.1.5.(3) pentru a fi considerate
umplute, poate fi luată cu valorile date în Tabelul 6. din Anexa 3.2.
(4) Rezistenţa caracteristică la eforturi principale de întindere a zidăriei executate cu mortar
de uz curent sau cu mortar pentru rosturi subţiri, realizată cu rosturi verticale neumplute sau cu
rosturi orizontale întrerupte, va fi stabilită prin reglementari specifice (Normativ/ Agrement
tehnic) elaborate şi aprobate conform legislaţiei din România.
3.6 Proprietăţile de deformare ale zidăriei

3.6.1. Relaţia efort-deformaţie
(1) Pentru calculul capacităţii de rezistenţă şi a deformaţiilor unei secţiuni de zidărie (vezi
6.4.1), relaţia efort-deformaţie a zidăriei poate fi considerată ca liniar parabolică, parabolic-
dreptunghiulară (vezi figura 3.2) sau dreptunghiulară.
Notă: Figura 3.2 este o aproximaţie şi poate să nu fie corespunzătoare pentru toate
tipurile de corpuri de zidărie.
Diagrama tip
Diagrama idealizata
f
fk
Diagrama de calcul
fk
fd
m
E
1 u
Figura 3.2. Relaţia efort-deformaţie pentru zidărie în compresiune
3.6.2. Modulul de elasticitate

(1)P Modulul de elasticitate secant de scurtă durată, E, trebuie să fie determinat prin încercări
conform EN 1052-1.
Nota 1: Rezultatele încercărilor pot fi obţinute din încercări efectuate în cadrul proiectului
sau pot fi disponibile într-o bancă de date.
Nota 2: Nu există reglementări româneşti pentru determinarea proprietăţilor mecanice şi
de defor-mare ale zidăriei.
(2) În absenţa unei valori determinate prin încercări conform EN 1052-1, şi până la asimilarea
EN 1052-1 ca normă naţională, pentru utilizarea în analiza structurală, modulul de elasticitate
secant de scurtă durată, E, pentru zidăria cu cărămizi şi blocuri ceramice, poate fi luat egal cu
- 16 -16
1000fk, iar pentru zidăria cu blocuri din beton celular autoclavizat (BCA) poate fi luat egal cu
750fk.
(3) Modulul de lungă durată poate fi evaluat plecând de la valoarea modulului secant de
scurtă durată, redusă pentru a ţine cont de efectele curgerii lente (vezi 3.6.4), astfel:
E lungă durată =E scurtă durată / (1+ )
(3.6)
unde
 este coeficientul final de curgere lentă
(4) Valoarea modulului de elasticitate Econf, pentru zidăria confinată se determină cu relaţia:
EI  E c I c
E conf 
I  Ic
în care:
 E modulul de elasticitate al zidăriei;
 Ec modulul de elasticitate al betonului;
 I momentul de inerţie al secţiunii de zidărie în raport cu axa principală de
inerţie;
 Ic momentul de inerţie al secţiunii de beton în raport cu axa principală de inerţie.
(5) Valoarea modulului de elasticitate Earm, pentru zidăria armată cu armături în mortarul din
rosturile orizontale se determină cu relaţia:
Earm = 1000(fk + μsftk)
în care:
 fk rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei;
 μs coeficient de armare care se determină în funcţie de volumul armăturii Vs şi cel al
zidăriei V cu relaţia:
μs = Vs/V
 ftk rezistenţa caracteristică la întindere a armăturii.
Pentru analize structurale de tip static neliniar (push over) stabilirea modulului de elasticitate
se va face pe baza unor prescripţii specifice (ghiduri, manuale etc.).
3.6.3. Modulul de forfecare
(1) Modulul de forfecare, G, poate fi luat egal cu 25% din modulul de elasticitate E.
3.6.4. Curgerea lentă, umflarea la umiditate sau contracţia şi dilatarea termică
(1)P Coeficienţii de curgere lentă, umflare la umiditate sau contracţie şi dilatare termică vor fi
determi-naţi din încercări.
Nota 1: Rezultatele pot fi obţinute din încercări efectuate în cadrul proiectului sau vor fi
disponi-bile într-o bancă de date.
Nota 2: Nu există în prezent nici o normă europeană pentru determinarea curgerii
lente sau a umflării la umiditate şi nu este nici una planificată.
(2) Coeficientul final de curgere lentă, umflare finală la umiditate sau contracţie, sau
coeficientul de dilatare termică, , trebuie obţinuţi dintr-o evaluare a datelor experimentale.
Notă: Un domeniu al valorilor proprietăţilor de deformare ale zidăriei este dat în

tabelul de mai jos.
Domeniul coeficienţilor de curgere lentă, umflare la umiditate sau contracţie

şi proprietăţile termice ale zidăriei
Tipul corpului de zidărie Coeficientul de Valoarea ultimă de Coeficientul de
curgere lentă finală umflare la umiditate dilatare termică,
(vezi nota 1)  sau contracţia , 10-6/K
(vezi nota 2) mm/m
- 17 -17
Domeniul
Ceramice 0,5 la 1,5 -0,2 la +1,0 4 la 8
Silico-calcar 1,0 la 2,0 -0,4 la –0,1 7 la 11
Beton greu şi piatră artificială 1,0 la 2,0 -0,6 la –0,1 6 la 12
Beton cu agregate uşoare 1,0 la 3,0 -1,0 la –0,2 8 la 12
Beton celular autoclavizat 1,0 la 2,5 -0,4 la +0,2 7 la 9
Piatră naturală
Magmatice
vezi nota 3 -0,4 la +0,7 3 la 12
Sedimentare
Metamorfice
Note:
1. Coeficientul de curgere lentă =cl/el, unde cl este deformaţia finală de curgere lentă
şi el=/E;
2. Atunci când valoarea finală de umflare la umiditate sau de contracţie are semnul
minus, indică scurtare iar când are semnul plus indică alungire;
3. Valorile sunt în mod normal foarte scăzute
3.7 Materiale auxiliare

(1)P Straturile hidroizolatoare trebuie să reziste la trecerea apei.
3.7.2. Elemente de legătură pentru pereţi dubli
(1)P Elementele de legătură pentru pereţi dubli vor fi conforme cu prevederile din EN 845-1.
(2) Până la asimilarea EN 845-1 ca normă naţională, elementele de legatură pentru pereţi vor
satisface cerinţele unor reglementări specifice (Normativ/Agrement tehnic) elaborate şi aprobate
conform legislaţiei din România.
3.7.3. Eclise, ancore şi scoabe
(1)P Eclisele, ancorele şi scoabele vor fi conforme cu prevederile din EN 845-1.
(2) Pâna la asimilarea EN 845-1 ca normă naţională, elementele de legătură pentru pereţi vor

(1)P Buiandrugii prefabricaţi trebuie să fie conformi cu prevederile din EN 845-1.
(2) Până la asimilarea EN 845-1 ca normă naţională, elementele de legătura pentru pereţi vor
Anexa 3.1. Cerinţe pentru corpurile de zidărie şi mortarele de zidărie utilizate la

realizarea pereţilor structurali din zidărie simplă sau confinată
- 18 -18
1) Pentru pereţi structurali se utilizează numai corpuri de zidărie care îndeplinesc următoarele
cerinţe:
a) corpurile de zidărie trebuie să aibă volumul de goluri mai mic de 50% din volumul brut al
corpului de zidărie;
b) grosimea minimă a pereţilor exteriori ai corpurilor de zidărie este de 15 mm;
c) grosimea minimă a pereţilor interiori ai corpurilor de zidărie este de 10 mm;
d) pereţii interiori verticali ai corpurilor de zidărie sunt continui pe întreaga lungime orizontală
a acestora.
2) În condiţiile tehnice şi tehnologice stabilite prin reglementări specifice (Normativ/Agrement
tehnic), elaborate şi aprobate conform legislaţiei din România, în sistemele din zidărie
armată/confinată pot fi utilizate corpuri de zidărie diferite de cele prezentate anterior, numai
dacă pe baza unor încercari relevan-te rezultă îndeplinirea cerinţelor de ductilitate pentru pereţii
sistemului.
3) Pentru pereţii structurali nu se utilizează corpuri de zidărie din silico calcar.
Tabelul 1. Rezistenţe minime la compresiune ale corpurilor de zidărie şi

mortarelor de zidărie pentru structuri din zidărie simplă sau confinată
Rezistenţa minimă la compresiune (N/mm2) a corpurilor şi
Număr
mortarelor de zidărie în funcţie de zona seismică de calcul a
Mmxim
amplasamentului clădirii.
de
F E D şi C B şi A
niveluri
corp mortar corp mortar corp mortar corp mortar
1 5,0 1,0 5,0 1,0 5,0 2,5 7,5 5,0
2,3 7,5 2,5 7,5 2,5 7,5 5,0 10,0 5,0
4 7,5 2,5 10,0 2,5 10,0 5,0 - -
5 10,0 2,5 10,0 5,0 - - - -
Notă
1. Pentru zidăria armată sunt admise numai mortare de zidărie tip M10 sau mai puternice.
2. Înălţimea nivelurilor va fi considerată max. 3.20 m. Pentru înălţimi de nivel mai mari se pot
folosi valorile rezistenţelor pentru corpurile de zidărie şi mortar din tabel numai cu justificări
cores-punzătoare prin calcul.
3. Valorile rezistenţelor pentru corpurile de zidărie şi mortar din tabel sunt valabile până la
intrarea în vigoare a Normativului P100 revizuit.
- 19 -19
Anexa 3.2 Rezistenţe caracteristice ale zidăriei
Tabelul 1. Rezistenţe caracteristice la compresiune, fk, ale zidăriei realizată din corpuri
de zidărie ceramice (pline sau cu goluri verticale) cu înălţimea rândului până la 150 mm
Rezistenţa la compre- fk (N/mm2)
siune a corpului de Marca mortarului
zidărie M10 M5 M 2,5 M1
20,0 5,5 4,5 3,5 3,0
15,0 4,5 3,5 3,0 2,5
12,5 4,0 3,3 2,8 2,3
10,0 3,5 3,0 2,5 2,0
7,5 3,0 2,5 2,2 1,8
5,0 - 2,0 1,8 1,4
Notă: Rezistenţele caracteristice la compresiune, fk, ale zidăriei realizată din corpuri de
zidărie ceramice (pline sau cu goluri verticale) cu înălţimea rândului peste 150
mm se vor stabili, pe baza rezultatelor unor încercari relevante, prin reglementări
specifice (Normativ/Agre-ment tehnic) elaborate şi aprobate conform legislaţiei
din România. Idem pentru rezisten-ţele caracteristice la forfecare şi încovoiere.
Tabelul 2. Rezistenţe caracteristice la compresiune, fk, ale zidăriei realizată din corpuri
de zidărie cu goluri verticale din beton
Rezistenţa la fk (N/mm2)
compresiune a corpului Marca mortarului
de zidărie M10 M5 M 2,5 M1
10,0 4,6 4,0 3,6 3,4
7,5 3,8 3,4 3,0 1,4
5,0 3,0 2,6 2,4 2,0
3,5 - 2,0 1,9 1,7
Tabelul 3. Rezistenţe caracteristice la compresiune, fk, ale zidăriei realizată
din corpuri de zidărie din beton celular autoclavizat (BCA)
compresiune a Marca mortarului
corpului de zidărie M 2,5 M1
5,0 1,9 1,7
4,0 1,7 1,5
3,5 1,5 1,3
Tabelul 4. Rezistenţe caracteristice la compresiune, fk, ale zidăriei
realizată din corpuri de zidărie ceramice cu goluri orizontale
compresiune a Marca mortarului
corpului de zidărie M 2,5 M1
5,0 2,2 1,8
Tabelul 5. Rezistenţele caracteristice la încovoiere, fxk1, fxk2, ale zidăriei
realizată cu mortar de zidărie de uz curent
fxk1
Tipul corpurilor de zidărie Marca mortarului
M 10 M5 M 2,5 M1
Ceramice 0,27 0,27 0,18 0,09
Beton 0,23 0,23 0,16 0,09
fxk2
Tipul corpurilor de zidărie Marca mortarului
- 20 -20
M 10 M5 M 2,5 M1
Ceramice 0,55 0,55 0,35 0,18
Beton 0,50 0,50 0,30 0,15
Tabelul 6. Rezistenţa caracteristică la eforturi principale de întindere
a zidăriei nearmate, ftk, N/mm2
Marca mortarului
Tipul corpurilor de zidărie
M 10 M5 M 2,5 M1
Ceramice 0,27 0,27 0,18 0,09
Beton 0,23 0,23 0,16 0,09
Notă: Rezistenţele se referă la secţiunea brută
- 21 -21
4. Durabilitate
4.1 Generalităţi
(1)P Zidăria va fi proiectată pentru a avea durabilitate corespunzătoare pentru utilizarea
prevazută prin proiect şi ţinând cont de condiţiile relevante de mediu înconjurător.
4.2 Clasificarea condiţiilor de mediu înconjurător

4.2.1. Condiţii de microclimat de expunere
(1)P Se vor lua în considerare la proiectare condiţiile de microclimat la care este probabil să fie
expusă zidăria.
(2)P Pentru stabilirea condiţiilor de microclimat de expunere ale zidăriei, va fi luat în
considerare efectul finisajelor aplicate şi a placărilor de protecţie.
(3) Condiţiile de microclimat de expunere a zidăriei terminate vor fi încadrate în următoarele
clase:
MX1 – mediu înconjurător uscat;
MX2 – expus la umiditate sau umezirere;
MX3 – expus la umezire plus cicluri de înghet-dezgheţ;
MX4 – expus la aer saturat de sare, apa de mare sau alte ape încărcate de săruri;
MX5 – mediu chimic agresiv;
Notă: Când este necesar, pot fi specificate condiţii definite mai explicit în cadrul
acestor clase utilizând subclasele din anexa B (de ex. MX2.1 sau MX2.2).
(4) Pentru a realiza zidărie care îndeplineşte criteriile de performanţă specificate şi care
rezistă la con-diţiile de mediu în care este expusă, determinarea clasei de expunere va lua în
considerare:
 factorii climatici;
 severitatea expunerii la umezire;
 expunerea la cicluri înghet/dezghet;
 prezenţa materialelor chimice care pot conduce la reacţii dăunătoare.
4.2.2. Factori climatici (condiţii de macroclimat de expunere)
(1) Pentru a determina umiditatea relativă a zidăriei şi expunerea ei la cicluri de
îngheţ/dezgheţ va fi luat în considerare efectul condiţiilor de macroclimat şi de microclimat.
(2) În ceea ce priveste condiţiile de macroclimat vor trebui luate în considerare următoarele
elemente:
 ploaia şi zăpada;
 combinaţia vântului cu ploaia;
 variaţia de temperaturi;
 variaţia umidităţii relative.
4.2.3. Expunerea la umezeală
(1) Expunerea la umezeală va fi luată în considerare în determinarea condiţiilor de
microclimat de ex-punere a zidăriei. Va fi luat în considerare efectul oricărui finisaj aplicat,
placări, praguri proeminente alte-rate de timp, coronamente, brâuri, drenuri sau alte detalii
destinate să evacueze apa de pe zidărie.
Notă: Este recunoscut faptul că condiţiile de macroclimat variază considerabil în
Europa şi că anumite aspecte ale climatului pot influenţa riscul de expunere a
zidăriei la umezire şi/sau cicluri de îngheţ-dezgheţ. Totuşi, clasificarea condiţiilor
de microclimat este mai relevantă pentru determinarea durabilităţii zidăriei decât
nivelul condiţiilor de macroclimat. Exemple de expunere relativă la umezeală a
elementelor de zidărie într-o clădire tip sunt prezentate în pr. EN 1996-2.
- 22 -22
4.2.4. Expunerea la cicluri de îngheţ-dezgheţ
(1) Pentru stabilirea clasificării condiţiilor de macroclimat de expunere a zidăriei vor fi
luate în considerare domeniul şi natura variaţiilor de temperatură.
4.3 Durabilitatea zidăriei

(1)P Corpurile de zidărie vor fi suficient de durabile pentru a rezista la condiţiile
relevante de expunere pentru durata de viaţa proiectată a clădirii.
Notă: Recomandări privind proiectarea şi execuţia pentru asigurarea unei durabilităţi
corespunză-toare sunt date în capitolul 8 şi 9 al acestui Cod şi în EN 1996-2
4.3.2. Mortar
(1)P Mortarul de zidărie va fi suficient de durabil pentru a rezista la condiţiile relevante de
microclimat de expunere pentru viaţa proiectată a clădirii şi nu va conţine componenţi care pot
avea un efect dăunător asupra proprietăţilor sau durabilităţii mortarului sau materialelor
învecinate.
Notă: Recomandări de proiectare şi execuţie pentru a obţine o durabilitate
corespunzătoare a rosturilor de mortar sunt date în capitolele 8 şi 9 ale
prezentului Cod şi în EN 1996-2.
4.3.3. Oţel pentru armături
(1)P Oţelul pentru armături va fi suficient de durabil, astfel că, atunci când este pus în operă
aplicând prevederile din capitolul 8 să reziste la condiţiile locale de expunere pentru durata de
viaţa proiectată a clădirii.
(2) Tipul de oţel pentru armături şi nivelul minim de protecţie al acestuia care trebuie utilizate
în zidărie în diverse clase de expunere, definite în articolul 4.2., este dat în tabelul 4.1. Acest
tabel se aplică oţelului carbon, când acoperirea armăturii este prevăzută în conformitate cu pct.
8.2.4. Ca alternativă, unde se utilizează armături din oţel carbon neprotejat, acestea pot fi
protejate prin acoperire cu beton în conformitate cu tabelul 4.2.
(3) Folosirea otelului inoxidabil austenitic si a otelului galvanizat se va face numai în conditiile
unor reglementari specifice (Normativ/Agremet tehnic) elaborate si aprobate conform legislatiei
din România.
Tabelul 4.1: Alegerea oţelului pentru armături pentru durabilitate
Nivelul minim de protecţie pentru oţelul din armături
Clasa de
Aşezate în beton cu acoperire mai mică
expunere Aşezate în mortar
decât cea cerută în tabelul 4.2.
MX1 Oţel carbon neprotejat (vezi nota 1) Oţel carbon neprotejat
Oţel carbon. galvanizat puternic
sau cu protecţie echivalentă Oţel carbon neprotejat sau, unde se
(vezi nota 2) utilizează mortar pentru a umple golurile,
MX2 Oţel carbon neprotejat, în zidărie oţel carbon puternic galvanizat sau cu
cu o tencuială de mortar pe faţa protecţie echivalentă
expusă (vezi nota 2)
(vezi nota 3)
Oţel inoxidabil austenitic
(vezi nota 4) Oţel carbon, puternic galvanizat sau cu
MX3 Oţel carbon neprotejat, în zidărie protecţie echivalentă
cu o tencuială din mortar pe faţa (vezi nota 2)
expusă (vezi nota 3)
Oţel inoxidabil austenitic Oţel inoxidabil austenitic
MX4 şi MX5
(vezi nota 4) (vezi nota 4)
- 23 -23
Note: 1. Pentru stratul interior al pereţilor dubli exteriori, care poate să devină umed, va fi
utilizat oţel carbon puternic galvanizat sau cu grosime echivalentă ca în nota 2.
2. Oţelul carbon va trebui să fie galvanizat cu o masă minimă a acoperirii de zinc de
900 g/m2 sau galvanizat cu o masă minimă a acoperirii de zinc de 60 g/m2
acoperită cu un strat aderent epoxi cu grosimea minimă de 80 m respectiv, cu
grosimea medie de 100 m. Vezi şi 3.4.
3. Mortarul de zidărie trebuie să fie mortar de uz curent, mai mare sau egal cu M5,
acoperirea la capăt aşa cum este prezentată în figura 8.2. va trebui marită la 30
mm, iar zidăria va trebui să fie tencuită cu un mortar de tencuială în conformitate
cu EN 998-1.
4. Ca o alternativă la oţelul inoxidabil, se poate obţine o protecţie echivalentă prin
acoperirea oţelului carbon cu oţel inoxidabil austentic de cel puţin 1 mm grosime.
Tabelul 4.2: Acoperirea minimă cu beton pentru armătura din oţel carbon neprotejată
Clasa de Grosimea minimă a acoperirii cu beton (mm)
expunere Raport apă/ciment nu mai mare decât:
0,65 0,55 0,50 0,45
Conţinutul minim de ciment (kg/m3)
260 280 300 300
MX1 20 20 20 20
MX2 - 25 25 25
MX3 - - 40 40
MX4 - - 40 40
MX5 - - - 40

(1)P Straturile hidroizolatoare vor avea durabilitatea corespunzătoare tipului de clădire; ele vor
trebui să fie alcătuite din materiale care să nu poată fi străpunse la utilizare şi care vor trebui să
fie capabile să reziste la eforturile unitare fără să transpire.
4.3.5. Elemente de legătură pentru pereţi
(1)P Elementele de legătură pentru pereţi şi prinderile lor vor fi capabile să reziste la acţiunea
relevantă a mediului înconjurător şi la mişcările diferenţiate între straturi. Ele vor fi rezistente la
coroziune în mediul în care sunt utilizate.
4.3.6. Eclise, scoabe şi corniere

(1)P Eclisele, ancorele, scoabele şi cornierele vor fi rezistente la coroziune în condiţiile de
mediu în care ele sunt utilizate.
(1)P Buiandrugii prefabricaţi, vor fi rezistenţi la coroziune în condiţiile de mediu înconjurător în
care sunt utilizaţi.
4.4 Zidărie aflată sub teren

(1)P Zidăria aflată sub teren va fi astfel încât să nu fie afectată nefavorabil de condiţiile
terenului sau va fi protejată în mod corespunzător.
(2) Vor fi luate măsuri pentru a proteja zidăria care poate fi deteriorată de efectele umezelii
atunci când este în contact cu terenul.
- 24 -24
(3) Când terenul ar putea să conţină substanţe chimice care pot fi dăunătoare zidăriei,
aceasta va fi executată din materiale rezistente la substanţe chimice sau va fi protejată astfel
încât substanţele chimice agresive să nu poată fi transmise în zidărie.
5. Calculul structural
5.1 Generalităţi
(1)P Pentru fiecare verificare la o stare limită semnificativă, se va stabili un model de calcul al
structurii, bazat pe:
 descrierea corespunzătoare a structurii, a materialelor din care este realizată şi a
condiţiilor semnificative ale amplasamentului acesteia;
 comportarea structurii în ansamblu sau a părţilor acesteia, în raport cu starea limită
respectivă
 acţiunile care se exercită asupra structurii şi modul în care acestea sunt aplicate.
(2)P Alcătuirea generală a structurii, precum şi interacţiunea şi modul de asamblare ale
diferitelor părţi ale acesteia trebuie să fie astfel realizate încât să asigure stabilitatea, rezistenta
si rigiditatea corespunză-toare pe durata execuţiei şi a utilizării.
(3) Modelele de calcul pot fi bazate pe părţi separate ale structurii (cum sunt pereţii),
considerate inde-pendent, dacă sunt satisfăcute prevederile punctului 5.1(2)P.
Notă: În situatiile în care structura este constituită din componente proiectate separat
trebuie asi-gurate stabilitatea, rezistenţa si rigiditatea ansamblului structurii.
(4) Răspunsul unei structuri trebuie să fie calculat utilizând:
 fie teoria elasticităţii neliniare, admiţând o anume relaţie neliniară între eforturile
unitare şi de-formatiile specifice (v. pct. 3.6.1);
 fie teoria elasticităţii liniare, considerând o relaţie liniară între eforturile unitare şi
deformaţiile specifice cu o pantă egală cu modulul de elasticitate secant de scurtă
durată (v. pct. 3.6.2);
(5) Rezultatele obţinute pe modelele de calcul trebuie să furnizeze, pentru orice element al
structurii:
 forţele axiale datorate încărcărilor verticale;
 forţele tăietoare datorate încărcărilor verticale şi/sau orizontale;
 excentricitatea forţelor verticale;
 momentele încovoietoare datorate încărcărilor verticale şi/sau orizontale.
(6)P Elementele structurale trebuie sa fie verificate la starea limită ultimă şi la starea limită de
exploatare normală folosind acţiuni evaluate pe baza reglementărilor în vigoare.
- 25 -25
(7) Până la asimilarea EN 1991-1-7 ca normă naţională calculul structurilor din zidărie se va
face pentru grupările de încărcări date în STAS 10101/0A-77.
(8) Regulile de proiectare pentru verificarea la starea limită ultimă şi la starea limită de
exploatare nor-mală sunt date în capitolele 6, şi 7.
5.2 Comportarea structurii în situaţii accidentale (altele decât cutremurele de

pământ şi incendiul)
(1)P Faţă de proiectarea iniţială a structurii pentru încărcările rezultate din exploatarea
normală, structura trebuie asigurată în plus, cu o probabilitate rezonabilă faţă de avariile care s-
ar putea produce, în mod disproporţionat, din cauza utilizării necorespunzătoare sau a unor
accidente.
Notă: Nici o structură nu poate fi considerată a fi rezistentă la încărcări sau forţe
excesive, sau la pierderea unor elemente portante sau a unor porţiuni de
structură, care ar putea interveni datorită unei cauze extreme. De exemplu, într-o
cladire de mici dimensiuni, avarierea pri-mară produce distrugerea totală.
(2) Comportarea structurală în situaţii accidentale trebuie să fie luată în considerare folosind
una din următoarele metode:
 proiectarea elementelor structurale principale pentru a rezista efectelor acţiunilor
accidentale date în EN 1991-1-7;
 considerarea, în mod ipotetic, a elementelor portante esenţiale ca ieşite din lucru
succesiv, acordând o atenţie specială integrităţii legăturilor şi prinderilor de la reazeme ale
elementelor;
 reducerea riscului de producere a acţiunilor accidentale, folosind, de exemplu,
bariere de impact împotriva impactului cu vehicule.
Nota 1: Comportarea structurală a clădirilor din zidărie sub efectul acţiunilor accidentale
de tipul încarcarilor seismice va fi stabilită conform prevederilor Normativului
P100 şi va fi detaliată prin "Ghidul de proiectare pentru structuri din zidărie" care
urmează a fi elaborat pe baza prevederilor prezentului Cod.
Nota 2: Comportarea la incendiu a structurilor din zidărie va face obiectul părţii 1-2 a
Codului C.R.6
5.3 Imperfecţiuni
(1)P Efectele posibile ale imperfecţiunilor (geometrice, de material, etc.) trebuie să fie luate în
considera-re presupunând că structura este înclinată cu unghiul = 1/(100htot) radiani faţă de
verticală, unde:
htot - înălţimea totală a structurii, în metri.
Acţiunea orizontală care rezultă trebuie să fie adăugată celorlalte acţiuni.
5.4 Efecte de ordinul II

(1)P Structurile care includ pereţi de zidărie proiectaţi în conformitate cu acest EN 1996-1-1
trebuie să aibă părţile componente legate între ele, astfel încât deplasarea laterală să fie ori
împiedicată ori luată în considerare prin calcule.
(2) Nu este necesară luarea în considerare a deplasării laterale a structurii (efectele de
ordinul II) dacă elementele verticale de rigidizare satisfac, pe direcţia considerată, relaţia (5.1):
htot(N/EI)½ ≤ 0,6 pentru n ≥ 4
(5.1)
≤ 0,2+0,1n pentru 1 ≤ n < 4
cu notaţiile
htot -înălţimea totală a structurii, măsurată de la partea superioară a fundaţiilor;
N -suma valorilor caracteristice ale încărcărilor verticale, permanente şi variabile
calculată pentru întreaga clădire;
EI -suma rigidităţilor la încovoiere ale tuturor elementelor de construcţie de
rigidizare verticale, în direcţia considerată.
Notă: Golurile cu suprafaţa mai mică decât 2m2 din elementele verticale de rigidizare
pot fi neglijate.
- 26 -26
n -numărul de niveluri supraterane.
(3) În cazul în care elementele verticale care asigură rigiditatea nu satisfac condiţiile de la pct.
5.4 (2), excentricitatea totală datorată deplasării laterale a unui nucleu care asigură stabilitatea
trebuie calculată cu relaţia:
et = ξ (Md/Nd + ec)
(5.2)
cu notaţiile:
Md -momentul încovoietor de calcul la baza nucleului de stabilitate, calculat în
ipoteza
comportării liniar elastice a zidăriei;
Nd -încărcarea verticală de calcul la baza nucleului de stabilitate, calculată folosind
teoria
liniară a elasticităţii;
ec -excentricitatea adiţională;
ξ -factor de majorare pentru rigiditatea de rotaţie a reazemului elementului
structural
considerat.
Excentricitatea adiţională ec şi factorul de majorare ξ pot fi calculate din ecuaţia (5.3) şi (5.4)
(v. fig. 5.1):
Figura 5.1 Reprezentarea nucleului de stabilitate
k
ξ=
k  0.5N d hQ d / N d
(5.3)
ec = 4.5 Qdd (h/100d)2 /Nd
(5.4)
unde:
k -rigiditatea de rotaţie a reazemului în Nmm/rad;
h -înălţimea peretelui sau a nucleului de stabilitate, în mm;
d -cea mai mare dimensiune a secţiunii transversale a elementului structural în
direcţia de
încovoiere, în mm;
Nd -valoarea de calcul a încărcării verticale la baza nucleului de stabilitate;
Qd -valoarea de calcul a încărcării totale verticale, aferentă părţii de clădire a cărei
stabilitate
este asigurată de nucleul de stabilitate considerat.
5.5 Calculul elementelor structurale

5.5.1. Pereţi de zidărie supuşi la încărcări verticale
(1) Pentru calculul pereţilor supuşi la încărcări verticale, trebuie să se ţină seama de
următoarele ele-mente:
 încărcările verticale care sunt aplicate direct pereţilor;
 efectele de ordinul II;
- 27 -27
 excentricităţile calculate cunoscând dispunerea în plan a pereţilor, interacţiunea
planşeelor şi a pereţilor de rigidizare;
 excentricităţile rezultate din abaterile de execuţie şi din diferenţele între proprietăţile
materiale-lor din care sunt realizate diferitele elemente componente ale structurii.
(2) Momentele încovoietoare pot fi calculate pe baza proprietăţilor materialelor date în
Capitolul 3, a comportării prinderilor şi rezemărilor folosind principiile mecanicii structurilor.
Notă: În Anexa C este dată o metodă simplificată pentru calculul momentelor
încovoietoare în pereţi, datorate încărcărilor verticale.
(3)P Pe întreaga înălţime a unui perete trebuie să se considere o excentricitate accidentală, e a,
pentru a se ţine seama de imperfecţiunile (erorile) de execuţie.
(4) Excentricitatea accidentală ea se poate lua egală cu hef/450, unde hef este înălţimea de
calcul (efec-tivă) a peretelui, calculată conform pct. 6.1.4.
5.5.2. Elemente din zidărie armată supuse la încărcări verticale
5.5.2.1. Grinzi din zidărie; deschiderea de calcul (efectivă)
(1) Deschiderea de calcul (efectivă), lef, a grinzilor din zidărie, simplu rezemate sau continui,
cu excep-ţia grinzilor-pereţi, poate fi luată ca fiind cea mai mică dintre următoarele valori (v. fig.
5.2):
 distanţa dintre centrele reazemelor;
 lumina între reazeme, plus înălţimea utilă, “d”.
Fig. 5.2. Deschiderea de calcul (efectivă) a grinzilor din zidărie simplu

rezemate sau continui
(2) Deschiderea de calcul (efectivă), lef, a unei console poate fi luată ca fiind cea mai mică
dintre urmă-toarele valori (v. fig. 5.3):
 distanţa între capătul consolei şi centrul reazemului său;
 distanţa între capătul consolei şi faţa reazemului, plus jumătate din înălţimea utilă a
secţiunii acesteia, d.
- 28 -28
Fig. 5.3. Deschiderea de calcul (efectivă) a consolelor din zidărie
(3) Deschiderea efectivă a grinzilor-pereţi se va determina conform punctului 5.5.2.2.
5.5.2.2. Grinzi-pereţi supuse la încărcări verticale
(1) Grinzile-pereţi din zidărie sunt pereţi sau părţi de pereţi încărcaţi cu forţe verticale, situaţi
deasupra unor goluri şi la care raportul dintre înălţimea totală a peretelui peste gol şi
deschiderea de calcul (efecti-vă) deasupra golului este de cel puţin 0,5.
Deschiderea de calcul (efectivă) a grinzii poate fi luată după cum urmează:
lef = 1,15 L
(5.5)
unde
L - lumina deschiderii golului.
(2) Se vor lua în calcul toate încărcările verticale care acţionează asupra acelei părţi a
peretelui situate pe deschiderea de calcul (efectivă), cu excepţia încărcărilor care pot fi preluate
în alt mod, de exemplu prin planşeele superioare.
(3) Pentru determinarea momentelor încovoietoare, grinda-perete poate fi considerată ca fiind
simplu rezemată, între punctele de reazem aşa cum este arătat în fig. 5.4.
Fig. 5.4. Grindă-perete din zidărie
5.5.3. Pereţi din zidărie supuşi la forţă tăietoare în planul lor

(1) Pereţii supuşi la forţe tăietoare trebuie să fie calculaţi pentru cazurile de încărcăre
corespunzătoare.
- 29 -29
(2) Atunci când se determină încărcarea verticală de calcul care contribuie la capacitatea de
rezistenţă la forţă tăietoare, încărcarea verticală aplicată pe planşeele care lucrează pe două
direcţii poate fi distri-buită egal între pereţii de reazem; în cazul planşeelor curente sau de
acoperiş care lucrează pe o singură direcţie, pentru determinarea încărcării axiale, pe pereţii de
la nivelurile inferioare care nu sunt direct încărcaţi, se poate considera o distribuţie a încărcării
la 45.
(3) Un perete transversal (care intersectează peretele considerat) sau o porţiune a unui astfel
de pere-te, poate fi considerat ca acţionând ca o talpă a unui perete structural, numai dacă
legătura peretelui structural principal este capabilă să reziste la eforturile de forfecare
corespunzătoare şi numai dacă talpa nu flambează pe porţiunea respectivă.
(4) Lungimea unui perete transversal, care poate fi considerat că acţionează ca o talpă, este
egală cu grosimea peretelui structural plus, de fiecare parte a acesteia, unde este cazul, cea
mai mică dintre valo-rile (v. fig. 5.5):
 htot/5, unde htot este înălţimea totală a peretelui structural;
 jumătatea distanţei dintre pereţii structurali (l), atunci când sunt legaţi cu acelaşi
perete transversal;
 distanţa până la capătul peretelui;
 jumătate din inăltimea liberă (h).
În pereţii transversali, (care constituie "tălpi") golurile cu dimensiuni mai mici decât h/4 pot fi
neglijate. Golurile cu dimensiuni mai mari decât h/4 trebuie să fie considerate drept extremităţi
ale pereţilor.
Fig. 5.5. Lăţimi de talpă care se pot considera pentru pereţi structurali
(5) Rigiditatea de calcul a peretelui este rigiditatea elastică a peretelui structural calculată
considerând inclusiv tălpile. Pentru pereţii care au înălţimea mai mare decât de două ori
lungimea lor în plan, se poate neglija efectul deformaţiilor de forfecare asupra rigidităţii.
(6) Dacă planşeele pot fi considerate ca diafragme rigide în plan orizontal, forţele orizontale
pot fi distri-buite pereţilor structurali proporţional cu rigiditatea fiecăruia.
(7)P În cazul în care dispunerea în plan a pereţilor structurali este nesimetrică, sau dacă din
orice alt motiv, rezultanta forţelor orizontale nu trece prin centrul de rigiditate al ansamblului
structurii, trebuie să se ţină seama de efectul rotirii pereţilor individuali care se produce din
această cauză (efecte de torsiune).
(8) Dacă planşeele nu sunt suficient de rigide pentru a fi considerate ca diafragme orizontale
(de exem-plu, dacă sunt alcătuite din elemente prefabricate din beton nesolidarizate între ele),
forţele orizontale care revin pereţilor structurali vor trebui considerate egale cu forţele provenite
de la planşeele de care sunt direct legate, cu excepţia cazului în care se efectuează un calcul
care ţine seama de rigiditatea par-ţială a planşeului.
(9) Încărcarea orizontală maximă pe un perete structural poate fi redusă cu până la 15%, cu
condiţia ca încărcarea pereţilor structurali paraleli să fie sporită în mod corespunzător.
5.5.4. Pereţi din zidărie supuşi la încărcări laterale perpendiculare pe planul lor
(1) În calculul pereţilor de zidărie supuşi la încărcări orizontale, perpendiculare pe planul lor,
se va ţine seama, pentru proiectare, de următoarele elemente:
- 30 -30
 efectele de lungă durată ale încărcărilor;
 efectul straturilor de hidroizolaţie.
(2)P În calculul pereţilor de zidărie supuşi la încărcări orizontale, perpendiculare pe planul lor,
se va ţine seama de condiţiile de rezemare şi de continuitatea pe reazeme a acestora.
(3) Pereţii din zidărie aparentă (mixtă) vor fi calculati la fel ca pereţii simpli, realizaţi în
întregime din corpurile de zidărie componente care au rezistenţa la încovoiere cea mai redusă.
(4) Un rost de deplasare într-un perete (definit conf. pct.1.5.11) va fi tratat ca o latură liberă,
prin care nu se poate transmite moment încovoietor.
Notă: Există şi ancore specializate care sunt proiectate pentru a transmite momente
încovoie-toare prin rosturile de deplasare; utilizarea lor nu este acoperită de
prezentul Cod.
(5) Pentru proiectarea elementelor de rezemare, reacţiunea de-a lungul laturii unui perete,
datorată încărcărilor perpendiculare pe planul peretelui, poate fi considerată, de regulă, ca fiind
uniform distribuită. Încastrarea pe un reazem poate fi realizată cu dispozitive de legătură, prin
dispunerea unor pereţi perpen-diculari ancoraţi (ţesuţi) sau în planşee curente/de acoperiş.
(6) Dacă pereţii sunt ţesuţi cu pereţi perpendiculari din zidărie sau dacă pe ei reazemă
planşee din be-ton armat, rezemarea pe acestea poate fi considerată ca fiind continuă. De-a
lungul unui rost cu strat de hidroizolaţie peretele se consideră simplu rezemat. Dacă pereţii sunt
legaţi pe o faţă, prin dispozitive de legătură, de o structură portantă, se consideră continuitate
parţială pentru moment pe faţa respectivă.
(7) În cazul pereţilor dubli cu gol între straturi, se poate considera rezemare continuă, chiar
dacă numai un strat al peretelui este ţesut continuu de suport, cu condiţia ca peretele respectiv
să fie prevăzut cu dis-pozitive de legătură, în acord cu punctul 6.3.4. Încărcarea care trebuie
transferată de la perete pe reazem poate fi transmisă, prin dispozitivele de legătură, de un
singur strat al peretelui, cu condiţia să existe o legătură adecvată între cele două straturi (v.
6.3.4), mai ales pe conturul pereţilor. În toate celelalte cazuri, se poate considera numai o
continuitate parţială pe reazem.
(8) Dacă peretele este rezemat pe trei sau patru laturi, calculul momentului aplicat, M, poate
fi efectuat cu una din următoarele formule:
 în cazul în care planul de cedare este perpendicular pe rosturile orizontale, adică în
direcţia fxk2:
M = WkL2 pe unitatea de înălţime a peretelui
(5.3)
 în cazul în care planul de cedare este paralel cu rosturile orizontale, adică în direcţia
fxk1:
M = WkL2 pe unitatea de lungime a peretelui (5.4)
unde:
 -coeficient al momentului încovoietor, dependent de raportul ortogonal, , de gradul
de încas-
trare la marginile pereţilor şi de raportul înălţime supra lungime al pereţilor; este
obţinut
dintr-o teorie adecvată;
 -raportul ortogonal al rezistenţelor caracteristice la încovoiere ale zidăriei, fxk1/fxk2 (a
se vedea
punctul 3.5.3);
L -lungimea peretelui între reazeme;
Wk -încărcarea caracteristică orizontală pe unitatea de suprafaţă.
(9) Valorile coeficientului momentului încovoietor  pot fi obţinute din anexa D sau cu o
metodă de calcul adecvată.
(10) Coeficientul momentului încovoietor la nivelul unui strat de hidroizolaţie poate fi luat ca
pentru o la-tură pe care există continuitate deplină, atunci când efortul unitar permanent de
calcul pe acest strat este mai mare sau egal cu efortul unitar de calcul de întindere datorat
momentului produs de încărcarea consi-derată.
(11) Dacă peretele este rezemat de-a lungul laturilor superioară şi inferioară, momentul aplicat
poate fi calculat după principiile inginereşti uzuale, considerând orice continuitate.
(12) Pentru un panou solicitat orizontal sau un perete independent, realizat din zidărie cu
mortar M2...M20 şi proiectat conform paragrafelor de mai sus, dimensiunile vor trebui limitate
- 31 -31
pentru a evita miş-cările relative nedorite cauzate de deplasări, curgere lentă, contracţie, variaţii
de temperatură şi fisurare.
(13) În cazul panourilor cu forme neregulate sau al celor cu goluri mari, se poate efectua fie un
calcul după o metodă recunoscută de determinare a momentelor încovoietoare în plăcile plane,
de exemplu metoda elementelor finite sau analogia liniilor de curgere, fie panourile se pot
împărţi în subpanouri, care se pot apoi calcula utilizând regulile date în paragrafele (9), (10),
(12) de mai sus şi 6.3.1(4) (a se vedea, de asemenea, figura 5.5).
Note:
1. Pentru calcul se pot folosi coeficienţii momentului încovoietor în plăci plane, metoda
elemente-lor finite sau analogia liniilor de curgere pot fi adecvate calculului.
2. Golurile mici în panouri vor avea un efect redus asupra capacităţii de rezistenţă a
panourilor respective şi pot fi ignorate. Dacă golurile sunt bordate cu rame
corespunzătoare din lemn sau metal, rezistenţa ramei, împreună cu a panoului de
zidărie, va fi deseori suficientă pentru a înlocui capacitatea pierdută prin suprafaţa
golului. Astfel de cazuri sunt la latitudinea proiectan-tului, îndrumările aferente
depăşind scopul acestui cod.
Fig. 5.6. Împărţirea unui panou pentru a ţine seama de goluri
- 32 -32
6. Starea limită ultimă
6.1 Pereţi din zidărie simplă (nearmată), supuşi la încărcări verticale

(1)P Capacitatea de rezistenţă a pereţilor din zidărie la încărcări verticale trebuie stabilită pe
baza urmă-toarelor elemente:
 geometria peretelui;
 efectul excentricitătilor aplicate;
 proprietăţile materialelor din care este alcătuită zidăria.
(2) La calculul capacitaţii de rezistenţă la încărcări verticale a pereţilor din zidărie se poate
presupune că:
 secţiunile plane înainte de deformare rămân plane şi după deformare;
 rezistenţa la întindere a zidăriei perpendicular pe rosturile orizontale este nulă.
6.1.2. Verificarea pereţilor din zidărie simplă (nearmată) supuşi la încărcări verticale
(1)P La starea limită ultimă, valoarea de calcul a încărcării verticale aplicate pe un perete de
zidărie, NSd, trebuie să fie mai mică sau egală cu valoarea de calcul a capacităţii de rezistenţă la
încărcări verticale a peretelui, NRd:
N Sd  N Rd (6.1)
(2) Valoarea de calcul a capacităţii de rezistenţă la încărcări
verticale a unui perete simplu (alcătuit dintr-un singur strat),
raportată la unitatea de lungime, NRd, este dată de:
NRd = Φ t fd
(6.2)
unde:
 -coeficientul de reducere a capacităţii (i, la partea superioară sau la partea
inferioară a peretelui, sau m, în cincimea de la mijlocul înălţimii peretelui
(h/5), după caz), ce permite luarea în considerare a efectelor zvelteţii şi a
excentricităţilor încărcărilor, obţinute conform pct. 6.1.3;
t este grosimea peretelui;
fd este rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei, obţinută conform pct.
3.5.1.2.
(3) Când secţiunea transversală a peretelui este mai mică decât 0,1 m 2, rezistenţa de calcul
la compre-siune a zidăriei, fd, va fi multiplicată cu factorul:
(0.7+3A)
(6.3)
unde:
- 33 -33
A -aria secţiunii transversale orizontale a elementului, exprimată în m 2, pe care
se aplică încărcările.
(4) Pentru pereţii dubli cu gol între straturi, fiecare strat va fi verificat separat utilizând aria în
plan a stratului încărcat şi coeficientul de zvelteţe corespunzător grosimii efective calculate în
conformitate cu ecuaţia (6.15).
(5) Un perete din zidărie cu parament aparent (ale cărui straturi sunt legate între ele astfel
încât să lu-creze împreună sub încărcări) se va calcula în acelaşi mod ca şi un perete simplu
constituit în întregime din corpurile cele mai slabe, utilizând valorile coeficienţilor K din tabelul
3.4, corespunzătoare unui perete cu rost vertical de mortar longitudinal.
(6) Un perete dublu cu straturile legate în conformitate cu pct. 6.3.3 poate fi calculat ca un
perete cu un singur strat, dacă ambele straturi au încărcări cu valori apropiate, sau, în caz
contrar, ca un perete dublu cu gol între straturi.
(7) În cazurile în care canelurile (sliţurile) sau intrândurile (nişele) depăşesc limitele date la
pct. 8.6, efectul lor asupra capacităţii portante va fi luat în considerare astfel:
 canelurile (sliţurile) sau intrândurile (nişele) verticale vor trebui considerate ca
margini de pe-reţi sau, în variantă, la calculul capacităţii de rezistenţă la încărcări
verticale se va utiliza grosi-mea reziduală (netă) a pereţilor în dreptul canelurilor sau
intrândurilor;
 canelurile (sliţurile) orizontale sau înclinate vor fi considerate prin verificarea
capacităţii de rezistenţă a peretelui în dreptul lor, ţinându-se cont de excentricitatea
încărcării.
Notă: Cu titlu de recomandare generală, reducerea capacităţii de rezistenţă la încărcări
verticale poate fi considerată proporţională cu reducerea secţiunii datorată
oricăror din caneluri (sliţuri) sau intrânduri (nişe), cu condiţia ca reducerea
secţiunii să nu depăşească 25%.
6.1.3. Factorul de reducere a capacităţii în funcţie de zvelteţe şi de excentricitate
(1) Valoarea factorului de reducere a capacităţii în funcţie de zvelteţe şi excentricitate, ,
poate fi obţinută după cum urmează:
(i). la partea superioară sau la baza peretelui(i)
ei
i  1 2
t
(6.4)
unde:
ei -excentricitatea la partea superioară sau la baza peretelui, după caz, calculată
utilizând ecuaţia (6.5):
Mid
ei   e hi  e a  0.05t (6.5)
Nid
Mid - momentul încovoietor de calcul la partea superioară sau la baza peretelui,
rezultată din excentricitatea încărcării din planşeu la reazem, ţinând cont de
prevederile de la pct. 5.5.1;
Nid -încărcarea verticală de calcul la partea superioară sau la baza peretelui;
ehi -excentricitatea la partea superioară sau la baza peretelui, dacă există, rezultată din
încărcă-rile orizontale (de exemplu din vânt);
ea -excentricitatea accidentală (v. 5.5.1);
t -grosimea peretelui.
- 34 -34
Fig. 6.1. Momente încovoietoare pentru calculul excentricităţilor
(ii). la mijlocul înălţimii peretelui (m).

Utilizând o simplificare a principiilor generale date în 6.1.1, coeficientul de reducere la
jumătatea înălţi-mii peretelui, m, poate fi determinat din fig. 6.2:
Notă: Fig. 6.2 a rezultat din formula dată în Anexa E, unde E (modulul de elasticitate) a
fost luat egal cu 1000fk.
unde:
emk -excentricitatea în cincimea centrală a înălţimii peretelui, calculată utilizând
ecuaţiile (6.6) şi (6.7):
e mk  e m  e k  0.05t
(6.6)
M md
em   e hm  e a (6.7)
Nmd
em -excentricitatea datorată încărcărilor;
Mmd -cea mai mare valoare a momentului încovoietor de calcul la mijlocul înălţimii
peretelui, care rezultă din momentele de la baza şi de la vârful peretelui (v.
fig. 6.1);
Nmd -încărcarea verticală de calcul la mijlocul înălţimii peretelui;
ehm -excentricitatea la la mijlocul înălţimii datorată încărcărilor orizontale (de
exemplu pove-nite din vânt);
Notă : Luarea în considerare a excentricităţii e hm depinde de combinaţia de încărcări ce
urmează a fi utilizată la verificare.
hef -înălţimea de calcul (efectivă), obţinută conform pct. 6.1.4 pentru condiţiile
corespunză-toare de rezemare sau de rigiditate;
tef -grosimea de calcul (efectivă) a peretelui obţinută aşa cum este arătat la 6.1.5;
ek -excentricitatea datorată curgerii lente, calculată conform relaţiei (6.8):
h
e k  0,002  ef te m
t ef
(6.8)
  -coeficientul final de curgere lentă (vezi nota de la pct. 3.6.4 (2)).
- 35 -35
Fig. 6.2. Graficul valorilor m în funcţie de coeficientul de zvelteţe, pentru diferite
excentricităţi
(2) Excentricitatea datorată curgerii lente, e k, poate fi considerată nulă pentru toţi pereţii din
zidărie de cărămidă din argilă arsă sau piatră naturală şi pentru pereţii care au un coeficient de
zvelteţe mai mare decât 15, realizaţi din alte corpuri de zidărie.
(3) Valorile lui ehi şi ehm nu se vor utiliza pentru a reduce valorile ei, respectiv em.
6.1.4. Înălţimea de calcul (efectivă) a pereţilor
(1)P Înălţimea de calcul (efectivă) a unui perete portant va fi evaluată ţinând seama de
rigiditatea relativă a elementelor structurale legate de acesta şi de eficacitatea acestor legături.
(2) Un perete poate fi rigidizat de planşeele curente sau de acoperiş care reazemă pe acesta,
de pereţi perpendiculari dispuşi în poziţii convenabile sau de orice alte elemente structurale
rigide asemănătoare la care peretele este legat.
(3) Peretele poate fi considerat ca rigidizat la o margine verticală dacă:
 nu este de aşteptat să se producă fisurarea între perete şi peretele de rigidizare,
adică ambii pereţi sunt executaţi din materiale cu proprietăţi de deformare aproximativ
asemănătoare, sunt încărcaţi aproximativ egal, sunt zidiţi simultan şi sunt ţesuţi între ei,
şi nu este probabilă depla-sarea (deformaţia verticală) diferenţiată între pereţi, de
exemplu datorită contracţiei sau încăr-cărilor etc.;
 legătura între un perete şi pereţii care îl rigidizează poate rezista la forţe de întindere
sau de compresiune prin intermediul unor ancore sau tiranţi sau prin alte mijloace
adecvate.
(4) Pereţii de rigidizare vor avea o lungime de cel puţin 1/5 din înălţimea liberă şi o grosime
de cel puţin 0,3 din grosimea de calcul (efectivă) a peretelui pe care îl rigidizează.
(5) Dacă peretele de rigidizare are goluri, atunci lungimea minimă a peretelui între goluri,
incluzând şi grosimea peretelui rigidizat, va trebui să fie ca în figura 6.3, iar peretele de
rigidizare se va extinde pe o lungime de cel puţin 1/5 din înălţimea nivelului, dincolo de fiecare
gol.
(6) Pereţii pot fi rigidizaţi şi prin alte elemente decât pereţi din zidărie, cu condiţia ca aceste
elemente să aibă o rigiditate echivalentă cu cea a pereţilor din zidărie, descrisă la pct. (4) de
mai sus, şi să fie lega-te de pereţii pe care îi rigidizează cu ancore sau dispozitive de legătură
proiectate să reziste la forţele de întindere şi compresiune care apar.
(7) Pereţii rigidizaţi pe două laturi verticale, cu L30t, sau pereţii rigidizaţi numai pe o latură
verticală, cu L15t, unde L este lungimea peretelui, iar t este grosimea peretelui rigidizat, vor fi
consideraţi ca pereţi legaţi numai la partea superioară şi la bază.
- 36 -36
Fig. 6.3. Lungimea minimă a peretelui de rigidizare cu goluri
(8) Dacă peretele rigidizat este slăbit de caneluri (şliţuri) şi/sau intrânduri (nişe) verticale,
altele decât cele permise la pct. 6.1.2, pentru t se va utiliza grosimea redusă a peretelui, sau se
va considera că exis-tă o latură liberă în dreptul canelurii (şliţului) sau intrândului (nişei)
verticale. În toate cazurile, când grosi-mea netă (rămasă/reziduală) a peretelui în dreptul
canelurii (şliţului) sau intrândului (nişei) verticale este mai mică decât jumătate din grosimea
peretelui, se consideră că există o latură liberă.
(9) Pentru determinarea înălţimii de calcul (efective), în cazul pereţilor cu goluri cu înălţimea
liberă mai mare decât 1/4 din înălţimea liberă a etajului sau cu o deschidere liberă mai mare
decât 1/4 din lungimea peretelui, sau cu o suprafaţă mai mare de 1/10 din suprafaţa totală a
peretelui, se va considera că perete-le are o latură liberă la marginea golului.
(10) Înălţimea de calcul (efectivă) a unui perete poate fi luată egală cu:
hef=nh
(6.9)
unde:
hef -înălţimea de calcul a peretelui;
h -înălţimea liberă de etaj a peretelui;
n -factor de reducere, unde n = 2, 3 sau 4 în funcţie de rezemarea pe contur sau de
rigidizarea peretelui.
(11) Factorul de reducere n poate fi estimat astfel:
(i) pentru pereţii legaţi la partea superioară şi la bază de planşee curente sau de
planşee de aco-periş din beton armat care reazemă din ambele părţi la acelaşi nivel
sau de un planşeu din beton armat aflat de o singură parte, având rezemarea pe cel
puţin 2/3 din grosimea peretelui:
2 = 0,75 -cu excepţia cazului când excentricitatea încărcării la partea superioară
a pere-telui este mai mare decât 0,25 din grosimea peretelui, caz în
care 2 se va lua egal cu 1,0.
(ii) pentru pereţii legaţi la partea superioară şi la bază de planşee curente sau planşee
de acope-riş din lemn care reazemă din ambele părţi la acelaşi nivel sau de un
planşeu din lemn aflat de o singură parte, având reazemarea pe cel puţin 2/3 din
grosimea peretelui, dar nu mai puţin de 85 mm:
2 = 1,00.
- 37 -37
(iii) Pentru pereţii rezemaţi la partea superioară şi la bază şi rigidizaţi pe o margine
verticală (cu o margine verticală liberă):
1
3    0,3
2 2
2h  (6.10)
1  
 3L 
dacă h3,5L, cu 2 dedus din (i), (ii), sau (iii), după caz,
sau
1,5L
3 
h
(6.11)
dacă h > 3,5L,
unde
L -distanţa de la marginea liberă la axul peretelui de rigidizare.
Notă: Valorile lui 3 sunt prezentate sub formă grafică în Figura 6.4.
Figura 6.4 Graficul valorilor 3 conform relaţiilor (6.10) (6.11)
(iv) Pentru pereţii legaţi la vârf şi la bază şi rigidizaţi pe ambele margini verticale:
1
4  
2 2
2h 
1 
 L 
(6.12)
dacă h  L, cu 2 dedus din (i), (ii) sau (iii) după caz,
sau
0,5L
4 
h
(6.13)
dacă h>L,
unde
L - distanţa între axele pereţilor de rigidizare.
Notă: Valorile lui 4 sunt prezentate sub formă grafică în Figura 6.5.
- 38 -38
Figura 6.5 Graficul valorilor 4 conform relaţiilor (6.12) şi(6.13)
6.1.5. Grosimea de calcul (efectivă) a pereţilor

(1) Grosimea de calcul (efectivă) tef a unui perete dintr-un singur strat (simplu), a unui perete
din două straturi (dublu), a unui perete din zidărie aparentă ţesută, a unui perete cu rosturi
întrerupte, sau a unui perete dublu cu beton de umplutură, definiţi astfel la pct. 1.4.2.9, trebuie
să fie luată egală cu grosimea reală a peretelui, t.
(2) Grosimea de calcul (efectivă) a unui perete rigidizat cu stâlpi din zidărie se va obţine din
ecuaţia (6.14):
tef =ρt t
(6.14)
unde:
tef - grosimea de calcul (efectivă);
ρt - coeficient obţinut din tabelul 6.1;
t - grosimea peretelui.
Tabelul 6.1. Coeficientul de rigiditate, ρt, pentru pereţi rigidizaţi cu stâlpi
Raportul dintre Raportul dintre grosimea stâlpului şi grosimea
distanţa între stâlpi reală a peretelui de care acesta este ţesut (legat)
(din ax în ax) şi
1 2 3
lăţimea stâlpului
6 1,0 1,4 2,0
10 1,0 1,2 1,4
20 1,0 1,0 1,0
Notă: Este permisă interpolarea liniară între valorile din Tabelul 6.1, dar nu şi
extrapolarea în afa-ra limitelor date.
(3) Grosimea efectivă (de calcul), tef, a unui perete dublu cu gol între straturi, la care cele
două straturi sunt legate cu dispozitive de legătură conform pct. 6.3.3 se va determina cu
ajutorul relaţiei (6.15):
t ef  3 t13  t 32
(6.15)
unde
- 39 -39
t1 şi t2 -grosimile reale ale straturilor, sau grosimile de calcul (efective) ale
acestora determi-nate cu relaţia 6.14, după caz.
(4) Dacă grosimea efectivă ar putea fi supraestimată pentru că stratul portant are un modul
de elastici-tate E superior faţă de stratul exterior, pentru calculul grosimii efective t ef trebuie să
se ţină seama de rigi-ditatea relativă.
(5) Dacă doar un singur strat al unui perete dublu cu gol între straturi este încărcat, ecuaţia
(6.15) poate fi utilizată pentru a calcula grosimea efectivă, cu condiţia ca legăturile dintre pereţi
să fie suficient de flexi-bile, astfel încât stratul încărcat să nu fie afectat nefavorabil de stratul
neîncărcat. La calculul grosimii efective, grosimea stratului neîncărcat nu va trebui să fie mai
mare decât cea a stratului încărcat.
6.1.6. Coeficientul de zvelteţe al pereţilor

(1)P Coeficientul de zvelteţe al unui perete va fi obţinut prin împărţirea valorii înălţimii de calcul
(efective), hef, la valoarea grosimii de calcul (efective), tef.
(2) Coeficientul de zvelteţe al unui perete care este solicitat de încărcări predominant
verticale nu tre-buie să fie mai mare decât 27.
Pentru pereţii structurali la construcţii în zone seismice coeficientul de zvelteţe trebuie să se
încadreze în valorile menţionate în tabelul de la pct. A1.5 din ANEXA 1.
6.1.7. Încărcări concentrate
(1)P Valoarea de calcul a unei încărcări verticale concentrate N Sd,c aplicată pe un perete de
zidărie simplă (nearmată), trebuie să fie mai mică sau egală cu valoarea de calcul a capacităţii
de rezistenţă la încărcări verticale a peretelui, NRd.c:
N Sd .c  N Rd.c
(6.16)
(2) Dacă un perete realizat din corpuri de zidărie din Grupa 1, conformat corespunzător
prevederilor din Capitolul 8 şi care nu este un perete din zidărie cu rosturi întrerupte, este supus
la o încărcare concentra-tă, valoarea de calcul a capacitaţii de rezistenţă a peretelui la încărcări
verticale este dată de relaţia:
NRd.c = β Ab fd
(6.17)
unde:
 A 
  1  0.15x  1.5  1.1 b  ,
 A ef 
(6.18)
care nu trebuie să fie mai mic decât 1 şi nu mai mare decât:
1,25 dacă 2a1/H =0
şi
1,50 dacă 2a1/H ≥1
cu limita superioară interpolată între 1,25 şi 1,50, unde:
β - un factor de creştere a rezistenţei pentru calculul la încărcări concentrate;
x = 2a1/H, dar nu mai mare decât 1,0;
a1 - distanţa de la extremitatea peretelui la marginea cea mai apropiată a suprafeţei de
aplicare a încărcării concentrate (v. fig. 6.7);
H - înălţimea peretelui la nivelul unde se aplică încărcarea concentrată;
Ab - suprafaţa de rezemare, care nu va fi mai mare decât 0,45 Aef;
Aef - suprafaţa încarcată Aef = Lef t;
Lef - lungimea de calcul (efectivă) de încărcare, determinată la jumătatea înălţimii
peretelui sau a stâlpului (v. fig. 6.7), care va fi luată mai mare decât 2,2 Ab/t;
t - grosimea peretelui, ţinând cont de adâncimea intrîndurilor în cazul rosturilor mai
mari de 5 mm.
- 40 -40
Fig. 6.6. Graficul valorilor factorului de crestere β conform relaţiei 6.18
(3) Pentru pereţi alcătuiţi cu corpuri de zidărie din Grupele 2 şi 3 şi atunci când sunt utilizate
rosturi “întrerupte”, va trebui verificat dacă local, sub punctul de aplicaţie al unei încărcări
concentrate, efortul de compresiune de calcul nu depăşeşte rezistenţa de calcul la compresiune
a zidăriei, fd.
(4) Excentricitatea încărcării în raport cu axul longitudinal al peretelui nu va trebui să
depăşească t/4 (v. fig. 6.7).
(5) În toate cazurile, cerinţele de la pct. 6.1.2 vor trebui satisfăcute la jumătatea înălţimii
peretelui, sub zona de aplicare a încărcării, incluzând şi efectele oricăror altor încărcări
suplimentare verticale, în special în cazul în care încărcările concentrate sunt suficient de
apropiate unele de altele pentru ca zonele lor de influenţă (lungimile de calcul Lef) să se
suprapună.
- 41 -41
Fig. 6.7. Pereţi supuşi la încărcări concentrate
(6) Încărcarea concentrată va trebui aplicată pe zidărie cu corpuri din Grupa 1 sau pe alt
material com-pact (fără goluri), cu lungimea egală cu lungimea necesară pentru aplicarea
încărcării, plus o lungime su-plimentară de fiecare parte a zonei de aplicare a încărcării,
determinată considerând o distribuire la 60 spre baza peretelui; în cazul aplicării la un capăt,
lungimea suplimentară se va considera doar de o sin-gură parte.
(7) Dacă încărcarea concentrată este aplicată prin intermediul unei piese de repartiţie, de
rigiditate adecvată şi de lăţime t, cu înălţimea mai mare de 200 mm şi cu lungimea mai mare
decât de trei ori lăţimea zonei de aplicare a încărcării, efortul de compresiune de calcul sub
încărcarea concentrată nu va trebui să depăşească 1,5fd.
6.2 Pereţi din zidărie simplă (nearmată) solicitaţi la forfecare
(1)P În starea limită ultimă, valoarea de calcul a forţei tăietoare aplicată peretelui din zidărie,
VSd, trebuie să fie mai mică sau egală cu valoarea de calcul a capacităţii de rezistenţă la forţă
tăietoare a peretelui, VRd:
VSdVRd
(6.19)
(2) Valoarea de calcul a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare este dată de:
VRd=fvdtlc
(6.20)
unde:
fvd -valoarea de calcul a rezistenţei la forfecare a zidăriei, obţinută din 3.5.2,
considerând că încărcarea verticală este preluată de zona comprimată a
peretelui, neglijând orice zonă întinsă a peretelui;
t -grosimea peretelui;
- 42 -42
lc -lungimea zonei comprimate a peretelui, neglijând orice zonă a acestuia care
este întinsă.
(3) Distribuţia eforturilor unitare tangenţiale pe lungimea unui perete se va considera
constantă.
(4) Lungimea zonei comprimate a peretelui, lc, va fi calculată considerând o distribuţie
triunghiulară sau trapezoidală a eforturilor unitare de compresiune şi ţinând seama de orice
goluri, caneluri (şliţuri) sau intrânduri (nişe); orice porţiune a peretelui supusă la eforturi unitare
verticale de întindere nu va fi consi-derată în calculul ariei de forfecare a peretelui.
(5)P Îmbinările dintre pereţii structurali şi tălpile acestora la intersecţii, vor fi verificate la eforturi
verticale de forfecare.
(6) Capacitatea de rezistenţă la forfecare verticală a unei îmbinări se poate obţine din
încercări speci-fice unui anumit proiect sau din evaluarea datelor din încercări. În absenţa unor
astfel de date, capacita-tea de rezistenţă caracteristică la forfecare verticală se poate baza pe
utilizarea valorilor fvko, unde fvko este rezistenţa la forfecare sub efort de compresiune nul, dată la
pct. 3.5.2, în condiţiile în care legătura între pereţi este în acord cu prevederile punctului 8.4.2.1.
(7) Lungimea zonei comprimate a peretelui trebuie verificată la încărcarea verticală aplicată
pe ea şi la efectul vertical al forţelor tăietoare (efectul indirect).
6.3 Zidăria simplă (nearmată)- pereţi supuşi la încărcări orizontale

perpendiculare pe plan
(1)P În starea limită ultimă, valoarea de calcul a momentului aplicat peretelui de zidărie, M Sd,
va fi mai mică sau egală cu momentul capabil de calcul a peretelui, MRd:
MSdMRd
(6.21)
(2) Se va ţine seama în calcul de raportul ortogonal al rezistenţelor, datorat faptului că pereţii
de zidărie nu sunt izotropi.
(3) Valoarea de calcul al momentului capabil la solicitări orizontale, perpendiculare pe plan, al
unui perete de zidărie, MRd, pe unitatea de înălţime sau lungime, este dată de relaţia:
MRd=fxdZ
(6.22)
unde:
fxd -rezistenţa de calcul la încovoiere corespunzătoare planului de încovoiere;
Z -modulul de rezistenţă al secţiunii pe unitatea de înălţime sau de lungime a
peretelui.
Notă: A se vedea figura de la începutul tabelului D.1, din Anexa D, pentru explicaţii
asupra con-diţiilor de rezemare şi săgeţilor. Reazemele indicate ca “latură simplu
rezemată” sunt date numai în scop exemplificativ; se vor folosi cele relevante
pentru proiectul respectiv.
(4) Dacă există un efort de calcul vertical permanent, efectul favorabil al efortului vertical
poate fi consi-derat crescând rezistenţa la încovoiere aparentă, fxk1, până la valoarea dată de
ecuaţia (6.23), raportul ortogonal menţionat la punctul (2) de mai sus fiind modificat
corespunzător.
fxk1 aparent=fxk1+Mdp
(6.23)
unde:
fxk1 -rezistenţa caracteristică la încovoiere pentru planul de cedare paralel cu rosturile
orizontale, definită în 3.5.3(2)P;
M -coeficientul parţial de siguranţă pentru material, obţinut din 2.3;
dp -efortul de calcul, datorat încărcării verticale, pe perete, la nivelul considerat; nu se
va lua mai mare decât 0,25 N/mm2.
(5) În evaluarea modulului de rezistenţă al unui stâlp dintr-un perete de zidărie, lăţimea tălpii,
conside-rată de la faţa stâlpului, va fi luată egală cu:
 h/10 pentru pereţii verticali rezemaţi sus şi jos;
 2h/10 pentru pereţi în consolă;
 nu mai mult decât deschiderea liberă între stâlpi;
unde
- 43 -43
h -înălţimea liberă a peretelui.
(6) Capacitatea de rezistenţă de calcul la încărcări orizontale a unui perete dublu cu gol între
straturi se va lua egală cu suma capacităţilor de calcul la încărcări orizontale ale celor două
straturi, cu condiţia ca dispozitivele de legătură sau alte elemente de conectare dintre straturi să
fie capabile să transmită acţiu-nile la care este supus peretele respectiv.
(7) Dacă un perete este slăbit prin caneluri sau intrânduri peste limitele prevăzute la punctul
8.5, slăbi-rea trebuie luată în considerare atunci când se determină capacitatea portantă,
utilizând grosimea redusă a peretelui în dreptul canelurii sau intrândului.
6.3.2. Verificarea pereţilor ca arce între reazeme
(1)P În starea limită ultimă, efectul încărcărilor orizontale de calcul, datorat acţiunii de
“descărcare în arc”, va fi mai mic sau egal cu capacitatea de rezistenţă de calcul
corespunzătoare acestei acţiuni, iar capacitatea de rezistenţă de calcul a reazemului arcului
va fi mai mare decât efectul încărcării orizontale.
(2) Un perete de zidărie aflat între reazeme capabile să reziste împingerii arcului poate fi
calculat con-siderând că în grosimea peretelui se dezvoltă un arc orizontal sau vertical.
Notă: În stadiul actual al cunoştinţelor, pereţii supuşi predominant la solicitări orizontale
vor fi proiectaţi numai pentru efectul de “descărcare în arc”, orizontal, cu excepţia
cazului când se iau în considerare acţiunile accidentale.
Reazemele sunt capabile să preia împingerea arcului atunci când pereţii sunt
construiţi continui peste reazeme.
(3) Calculul poate fi bazat pe schema de arc triplu articulat, iar zona de rezemare în dreptul
reazemelor şi al articulaţiei centrale se va considera egală cu 0,1 din grosimea peretelui, aşa
cum este arătat în fig. 6.8. Dacă în vecinătatea liniilor de presiune ale arcului apar intrânduri şi
caneluri, trebuie luat în conside-rare efectul lor asupra rezistenţei zidăriei.
Fig. 6.8. Arc considerat pentru preluarea forţelor orizontale

perpendiculare pe planul peretelui
(4) Împingerea arcului poate fi evaluată cunoscând solicitarea orizontală aplicată, rezistenţa
la compre-siune a zidăriei şi eficacitatea îmbinării dintre perete şi reazemul care preia
împingerea. O modificare în lungimea peretelui care lucrează ca arc poate reduce considerabil
rezistenţa arcului; dacă zidăria este realizată din corpuri care pot avea contracţii în exploatare,
trebuie verificat efectul modificării de lungime care se produce.
(5) Înălţimea arcului este dată de relaţia:
înălţime=0,9t–d
(6.24)
unde:
t -grosimea peretelui
d -deformaţia arcului sub solicitarea orizontală de calcul poate fi luată egală cu zero
pentru pereţi având un raport lungime supra grosime mai mic sau egal cu 25.
(6) Împingerea maximă de calcul a arcului pe unitatea de lungime a peretelui se poate
considera egală cu:
fk t
1,5
 M 10
(6.25)
iar unde deplasarea orizontală este mică, capacitatea de rezistenţă de calcul la solicitări
orizontale este dată de:
- 44 -44
2
t
q lat  f d  
L
(6.26)
qlat -capacitatea de rezistenţă pe unitatea de suprafaţă a peretelui;
fd -rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei, obţinută conform punctelor 2.1, 2.3 şi
3.5.1;
L -lungimea peretelui.
6.3.3. Dispozitive de legătură pentru pereţi

(1)P Acolo unde pereţii, în special cei dubli cu gol între straturi, sunt supuşi la încărcări
orizontale din vânt, dispozitivele de legătură care conectează cele două straturi trebuie să fie
capabile să distribuie încărcările din vânt de la stratul încărcat la celălalt strat, (perete de
rezemare sau zid de sprijin).
(2) Numărul minim de dispozitive de legătură pe unitatea de suprafaţă se va obţine din relaţia
de mai jos (ţinând seama şi de punctul 8.4.2.2):
WSd

Fd
(6.27)
unde:
WSd -încărcarea orizontală de calcul din vânt, pe unitatea de suprafaţă, care trebuie
transferată;
Fd -rezistenţa de calcul la compresiune sau la întindere a dispozitivului de legătură;
corespunză-tor ipotezei de calcul.
Notă: Încercările conform EN 846-5 sau 846-6 dau rezistenţa caracteristică, care
trebuie împărţi-tă la M pentru a obţine rezistenţa de calcul. Până la asimilarea EN
846-5,6 ca norme naţio-nale, rezistenţa caracteristică a dispozitivelor de legătură
se va determina prin reglementări specifice (Normativ/Agrement tehnic) elaborate
şi aprobate conform legislatiei din România
(3) Încărcarea orizontală din vânt, acţionând asupra peretelui, va fi calculată conform ENV
1991. Pentru pereţi dubli cu gol între straturi, încărcarea orizontală de calcul pe unitatea de
suprafaţă, care trebuie tran-sferată de la un strat la altul, W Sd, va trebui determinată împărţind
încărcarea din acţiunea vântului, între cele două straturi, proporţional cu capacitatea lor de
rezistenţă la solicitări orizontale.
Notă: Dispozitivele de legătură trebuie să permită mişcarea relativă între straturi, fără
avariere.
(4) Până la asimilarea ENV - 1991 ca normă naţională încarcărea orizontală din vânt se va
lua conform STAS 10101/20-90.
(5) În cazul unui perete de placare, valoarea W Sd va trebui calculată în ipoteza că
dispozitivele de legă-tură trebuie să transmită toată încărcarea orizontală de calcul datorată
vântului, la peretele de rezemare.
6.3.4. Capacitatea de rezistenţă la încărcări orizontale perpendiculare pe plan a
pereţilor încărcaţi axial
(1) Valoarea de calcul a capacităţii de rezistenţă la încărcări orizontale a pereţilor încărcaţi
axial poate fi calculată considerând excentricitatea efectivă datorată încărcării orizontale şi orice
altă excentricitate, sau din relaţia:
7, 2 t n a
q lat 
h2M
(6.28)
Notă: M este folosit aici ca un coeficient de siguranţă la stabilitate.

unde:
- 45 -45
qlat -valoarea de calcul a capacităţii de rezistenţă laterale pe unitatea de suprafaţă a
peretelui;
na -valoarea de calcul a încărcării axiale pe unitatea de lungime a peretelui, la
jumătatea înălţimii peretelui (împingere de arc);
h -înălţimea liberă a peretelui între suprafeţele de beton sau alte elemente capabile să
se opună rotirii pe toată grosimea peretelui;
t -grosimea peretelui.
cu condiţiile ca:
t
 na  1,5f d ;
10
 peretele să fie cuprins între planşee de beton sau alte elemente care să asigure
reazem late-ral şi să se opună rotaţiei pe toată lăţimea peretelui, pentru a prelua
efectul acţiunilor aplicate;
 orice strat de hidroizolaţie sau alt plan cu rezistenţă redusă la frecare, aflat în
perete, poate transmite forţe orizontale relevante;
 valoarea de calcul a efortului unitar datorat încărcării verticale este mai mare sau
egală cu 0,1N/mm2;
 coeficientul de zvelteţe nu depăşeşte 20.
(2) Dacă peretele este rezemat de pereţi perpendiculari care sunt capabili să preia reacţiunea
orizonta-lă care le este transmisă, pe una sau mai multe laturi verticale, valoarea lui q lat dată de
ecuaţia de mai sus poate fi majorată, pe baza unei teorii adecvate.
6.3.5. Pereţii supuşi solicitărilor din vânt
(1) Pereţii supuşi solicitărilor din vânt vor fi proiectaţi conform punctelor 5.5.4, respectiv 6.3.1,
6.3.2, 6.3.3 şi 6.3.4, după caz.
6.3.6. Pereţi supuşi împingerii laterale a pământului
(1)P Pereţii supuşi împingerii laterale a pământului vor fi proiectaţi utilizând prevederile
punctelor 5.5.4, 6.3.1, 6.3.2, 6.3.3 şi 6.3.4, după caz.
Notă: Rezistenţa la încovoiere a zidăriei, fxk1 nu va fi utilizată în calculul pereţilor supuşi
împingerii laterale a pământului.
(2) O metodă empirică pentru calculul pereţilor de subsol supuşi împingerii laterale a
pământului este dată în EN 1996-3.
(3) Până la asimilarea EN 1996-3 ca normă naţională, calculul pereţilor de subsol supusi
împingerii la-terale a pamântului va putea fi făcut prin orice metodă fundamentată ştiinţific, care
ţine seama de starea de eforturi efectivă în peretele de subsol sub efectul încărcărilor verticale
şi a împingerii pământului.
6.3.7. Pereţi supuşi la încărcări laterale datorate situaţiilor accidentale
(1) Pereţii supuşi încărcărilor orizontale accidentale, altele decât cele care rezultă din acţiuni
seismice (de exemplu, explozii de gaze), pot fi calculaţi asemănător pereţilor supuşi la solicitări
din vânt, conform punctul 6.3.4. Pereţii solicitaţi axial, cu un coeficient de zvelteţe mai mic sau
egal cu 20, pot fi calculaţi pe baza efectului de arc vertical, între planşeele de beton. Trebuie să
se ţină seama de efectul favorabil da-torat stâlpilor ţesuţi sau pereţilor perpendiculari. Se va
verifica rezistenţa straturilor hidroizolatoare sau a planurilor similare cu frecare redusă, astfel
încât să nu fie depăşită rezistenţa la forfecare.
6.4 Elemente din zidărie armată supuse la încovoiere, încovoiere cu forţă axială
sau forţă axială
(1)P Calculul elementelor din zidărie armată supuse la încovoiere, încovoiere cu forţă axială
sau forţă axială se va baza pe următoarele ipoteze:
 secţiunile plane înainte de deformare rămân plane şi după deformarea elementului;
 armătura are aceleaşi variaţii ale deformaţiei specifice ca şi zidăria adiacentă;
 rezistenţa la întindere a zidăriei se consideră egală cu zero;
 deformaţia specifică maximă la compresiune a zidăriei se alege în funcţie de tipul de
material;
- 46 -46
 deformaţia specifică maximă la întindere a armăturii se alege în funcţie de tipul de
material;
 relaţia efort unitar-deformaţie specifică a zidăriei se consideră parabolică;
parabolic-rectangu-lară sau rectangulară (v. 3.6.1);
 relaţia efort unitar-deformaţie specifică a armăturii se obţine din [EN 1992-1-1] (până
la asimi-larea EN 1992-1-1 ca normă naţională, diagrama efort unitar - deformatie
specifica se va lua conform STAS 10107/0-90 pct.2.2.1.5);
 pentru secţiunile transversale supuse la compresiune pură (axială) longitudinală,
deformaţia specifică în zidărie este limitată la εm = -0,002 (v. fig. 3.2);
 pentru secţiunile transversale care nu sunt integral comprimate, deformaţia specifică
ultimă a zidăriei se ia mai mică sau egală cu ε m = -0,0035 pentru corpurile de zidărie
din Grupa 1 şi
εm = -0,002 pentru Grupele 2 şi 3 (v. fig. 3.2). În situaţiile intermediare, diagrama de
deformaţii specifice este definită considerând că deformaţia specifică este ε m = –
0,002 , respectiv
εm = –0,001, la o distanţă de 3/7 din înălţimea secţiunii, măsurată de la fibra cea mai
compri-mată (v. fig. 6.9).
(2)P Proprietăţile de deformaţie ale betonului vor fi considerate aceleaşi ca ale zidăriei.
Fig. 6.9. Diagramele de deformaţii specifice în starea limită ultimă

(3) Blocul de eforturi de compresiune de calcul pentru zidărie sau pentru umplutura de beton
se poate considera ca în fig. 3.2, unde f d este rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei sau
a betonului, pentru direcţia de încărcare respectivă.
(4) Dacă o zonă comprimată este alcătuită atât din zidărie, cât şi din beton, rezistenţa la
compresiune se va calcula utilizând un bloc de eforturi de compresiune care ţine seama de
rezistenţele la compresiune ale ambelor materiale.
6.4.2. Verificarea elementelor din zidărie armată supuse la încovoiere şi/sau forţă axială
(1)P În starea limită ultimă, valoarea de calcul a încărcării aplicate unui element din zidărie
armată, Sd, va fi mai mică sau egală cu capacitatea de rezistenţă de calcul a elementului, Rd,:
SdRd .
(6.29)
(2) Capacitatea de rezistenţă de calcul a elementului se va determina pe baza ipotezelor de
la punctul 6.4.1. Diagrama de deformaţie specifică va trece prin unul dintre cele trei puncte A, B
sau C, din fig. 6.9. Deformaţia specifică de întindere în armătură, s, va fi limitată la 0,01.
(3) În elementele din zidărie armată distribuţia liniar-elastică a eforturilor interne poate fi
modificată res-pectând echilibrul, dacă elementele au o ductilitate suficientă. Raportul dintre
distanţa până la axa neutră, x, şi înălţimea utilă (efectivă) a secţiunii, d, nu va depăşi 0,4 dacă
nu s-a efectuat o redistribuire a momen-telor încovoietoare. Redistribuirea momentelor
încovoietoare într-un element continuu se va limita la 15% atunci când se foloseşte oţel din
- 47 -47
clasa de ductilitate C. În acest caz, raportul dintre momentul redistribuit şi momentul înainte de
redistribuire nu va fi mai mic decât:
x
0,44  1,25 ,
d
(6.30)
cu condiţia ca rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei sau betonului să nu fie luată
mai mare decât 35 N/mm2.
(4) Nu se permite redistribuirea dacă se utilizează oţeluri din clasa de ductilitate A (în această
clasă pot fi încadrate, de exemplu, oţelurile prelucrate la rece utilizate în România).
(5) Pentru determinarea valorii de calcul a momentului capabil al unei secţiuni, se poate
considera în mod simplificat, o distribuţie dreptunghiulară de eforturi unitare, ca în fig. 6.10, cu
deformaţia specifică de compresiune maximă, m egală cu -0,0035.
Fig. 6.10. Bloc simplificat de eforturi de compresiune dreptunghiular
(5) Pentru cazul unei secţiuni transversale dreptunghiulare simplu armate, supuse numai la
încovoiere, valoarea de calcul a momentului capabil, MRd, poate fi luată conform relaţiei:
MRd=Asfydz
(6.31)
unde, pe baza simplificării ilustrate în fig. 6.10, braţul de pârghie, z, poate fi considerat, pentru o
secţiune unde se ating în acelaşi timp atât efortul maxim de compresiune cât şi cel de întindere,
egal cu:
 A s f yd 
z  d 1  0,5   0,95d
 bdf d 
(6.32)
unde
b -lăţimea secţiunii;
d -înălţimea utilă (efectivă) a secţiunii;
As -aria secţiunii transversale a armăturii întinse;
Fd -rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei pe direcţia solicitării, obţinută conform
pct. 3.5.1, sau a betonului, obţinută conform pct. 3.3, considerând cea mai mică
valoare din cele două şi folosind voloarea corespunzătoare γM;
fyd -rezistenţa de calcul a armăturii.
Notă: Pentru cazul special al pereţilor în consolă din zidărie armată, supuşi la
încovoiere, se utilizează prevederile punctului (7) de mai jos.
(7) La determinarea momentului capabil al pereţilor din zidărie armată în consolă, supuşi la
încovoiere, rezistenţa de calcul la compresiune, fd, din fig. 6.10 se poate considera pe toată
înălţimea zonei compri-mate, până la axa neutră, x, unde x nu se ia mai mare decât d/2, iar
valoarea de calcul a momentului capabil, MRd, la extremitatea comprimată nu va fi luată mai
mare decât
- 48 -48
0,4 fd b d2
(6.33)
unde:
fd -rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei;
b -lăţimea secţiunii;
d -înălţimea utilă (efectivă) a secţiunii.
(8) Dacă armătura secţiunii este concentrată local, astfel încât elementul nu poate fi tratat ca
un ele-ment cu tălpi (v. pct. 6.4.3), secţiunea va fi considerată din zidărie armată pe o lăţime nu
mai mare decât de 3 ori grosimea zidăriei (v. fig. 6.11).
Fig. 6.11. Lăţimea secţiunii, pentru elemente cu armătura concentrată local
(9) Elementele din zidărie armată care au coeficientul de zvelteţe, determinat conform
punctului 6.1.6, mai mare decât 12, pot fi calculate utilizând principiile şi regulile de aplicare
pentru elementele din zidărie nearmată, de la pct. 6.1, ţinând seama şi de efectele de ordinul II.
(10) Elementele din zidărie armată supuse la forţe axiale cu valori mici pot fi calculate numai la
încovoie-re, dacă efortul unitar axial de calcul nu depăşeşte
0,1fk
(6.34)
unde
fk -rezistenţa caracteristică la compresiune a zidăriei.
(11) În cazul în care pereţii sunt armaţi cu armături în rost orizontal pentru a le spori
capacitatea de re-zistenţă la forţe laterale, secţiunea transversală a zidăriei poate fi calculată
folosind prevederile de la acest paragraf - 6.4.2 - sau folosind metode simplificate. Când
capacitatea de rezistenţă a unei astfel de secţiuni de zidărie armată, este necesară pentru a
determina coeficientul momentului încovoietor, α, (vezi pct. 6.3) se poate calcula o rezistenţă
echivalentă fxk2, egalând momentul capabil al secţiunii armate în rost orizontal cu cel al unei
secţiuni din zidărie nearmată de aceeaşi grosime.
(12) În cazul pereţilor dubli cu beton de umplutură (zidărie cu inimă armată), armaţi cu armături
verticale şi orizontale dispuse în stratul din beton, secţiunea trasversală a zidăriei poate fi
calculată folosind preve-derile de la acest paragraf - 6.4.2 - folosind metode simplificate ce vor fi
detaliate într-o reglementare co-nexă prezentului Cod, şi având în vedere ipoteze
simplificatoare cum ar fi:
 se acceptă ipoteza secţiunilor plane – Bernoulli;
 se neglijează contribuţia betonului şi zidăriei la preluarea eforturilor de întindere în
secţiuni normale;
 se neglijează contribuţia zidăriei la preluarea eforturilor de întindere în secţiuni
înclinate;
 armătura nu lunecă în raport cu betonul, până în stadiul ultim;
 zidăria conlucrează cu betonul până în stadiul ultim;
 eforturile unitare σ în betonul comprimat, în zidărie şi în armătură rezultă din curbele
caracte-ristice ale betonului, zidăriei şi armăturii;
 secţiunea normală a elementului, supusă la eforturi combinate N, M, V, ajunge la
starea limită de rezistenţă atunci când se atinge deformaţia limită de compresiune
εc= εc,lim la fibra cea mai comprimată a secţiunii sau deformaţia limită de întindere în
armătura cea mai întinsă a secţi-unii εs= εys.
6.4.3. Elemente cu tălpi
(1) Pentru elementele din zidărie armată unde armătura este concentrată local, astfel încât
elementul lucrează ca un element cu tălpi, de exemplu în formă de T sau L, grosimea tălpii, t f,
- 49 -49
se va lua egală cu grosimea zidăriei, dar nu mai mare decât 0,5d, unde d este înălţimea utilă
(efectivă) a secţiunii elementu-lui. Trebuie verificat dacă zidăria dintre zonele cu concentrări de
armătură, are capacitatea de a prelua eforturile corespunzătoare deschiderii între reazemele
astfel rezultate.
(2) Lăţimea de calcul (efectivă) a tălpii, bef, se va lua egală cu cea mai mică valoare dintre:
(i). pentru elemente cu secţiune în formă de T:
 lăţimea reală a tălpii;
 lăţimea lăcaşului (golului în corpul de zidărie umplut cu beton) sau a nervurii, plus
de 12 ori grosimea tălpii;
 distanţa dintre lăcaşuri (goluri umplute cu beton) sau nervuri;
 o treime din înălţimea peretelui.
(ii). pentru elementele cu secţiune în formă de L:
 lăţimea reală a tălpii;
 lăţimea lăcaşului (golului în corpul de zidărie umplut cu beton), sau a nervurii, plus
de 6 ori grosimea tălpii;
 jumătatea din distanţa dintre lăcaşuri (goluri umplute cu beton) sau nervuri;
 o şesime din înălţimea peretelui.
(3) În cazul elementelor cu tălpi valoarea de calcul a momentului capabil poate fi obţinută
utilizând ecuaţia (6.31), dar nu trebuie luată mai mare decât
fdbeftf(d-0,5tf)
(6.35)
unde:
fd -rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei obţinută conform 3.5.1.
d -înalţimea efectivă a elementului
tf -grosimea tălpii, conform cerinţelor punctelor (1) şi (2);
bef -lăţimea de calcul (efectivă) a tălpii, conform cerinţelor punctelor (1) şi (2).
6.4.4. Grinzi pereţi

(1) Pentru grinzile pereţi, valoarea de calcul a momentului capabil, MRd, poate fi obţinută
utilizând ecuaţia (6.31),
unde:
As -aria de armătură de la partea inferioară a grinzii perete;
fyd -rezistenţa de calcul a armăturii;
z -braţul de pârghie, care poate fi luat egal cu cea mai mică dintre următoarele valori:
z=0,7lef, sau
(6.36)
z=0,4h+0,2lef;
(6.37)
lef -deschiderea de calcul (efectivă) a grinzii;
h -înălţimea liberă a peretelui;
- 50 -50
Fig. 6.12 Armarea unei grinzi perete
(2) Pentru a evita fisurarea, este necesară prevederea de armătură în rosturile orizontale de
deasupra armăturii principale, pe o înălţime egală cu cea mai mică dintre valorile 0,5l ef sau 0,5d,
măsurată de la faţa inferioară (intradosul) grinzii (v. pct. 8.2.3.(4)).
(3) Barele de armătură trebuie să fie continui sau petrecute (înădite) corespunzător pe toată
deschide-rea efectivă, lef, şi să fie prevăzute cu lungimea de ancoraj adecvată, conform
punctului 8.2.5.
(4) Valoarea de calcul a momentului capabil, MRd, nu trebuie să fie luată mai mare decât
0,4fdbd2
(6.38)
unde:
b -lăţimea grinzii;
d -înălţimea de calcul (efectivă) a secţiunii grinzii, care poate fi luată egală cu 1,25z;
fd -rezistenţa de calcul la compresiune a zidăriei pe direcţia încărcării, obţinută
conform pct. 3.5.1, respectiv a umpluturii de beton, obţinută conform pct. 3.3; se
consideră cea mai mică dintre cele două valori, folosind valori corespunzătoare
pentru γM.
(5) Rezistenţa zonei comprimate a grinzii perete se va verifica la flambaj lateral, dacă
deplasările sale nu sunt împiedicate, folosind metoda prezentată în cazul pereţilor supuşi la
încărcări verticale (6.1.2).
(6) Grinda perete se va verifica la încărcări verticale în vecinătatea reazemelor.
6.4.5. Buiandrugi prefabricaţi care conlucrează cu zidăria
(1) Dacă se utilizează buiandrugi prefabricaţi din beton armat sau precomprimat, care
conlucrează cu zidăria de deasupra lor, în scopul de a asigura preluarea întinderilor, şi dacă
rigiditatea buiandrugului pre-fabricat este mică, comparativ cu aceea a peretelui de deasupra,
calculul poate fi bazat pe regulile date în 6.4.3.2 şi 6.4.4, cu condiţia ca lungimea de rezemare
de la fiecare capăt al buiandrugului prefabricat să fie justificată prin calculul ancorajului şi
rezemării, dar să nu fie mai mică decât 100mm (v. fig. 6.13).
- 51 -51
Fig. 6.13. Buiandrug care conlucrează cu zidăria, formând o grindă perete
6.4.6. Coeficientul de zvelteţe al elementelor supuse la încărcări verticale
(1) Coeficientul de zvelteţe al elementelor din zidărie armată solicitate vertical în planul
elementului va fi determinat conform punctului 6.1.6.
(2) Când se calculează coeficientul de zvelteţe al pereţilor dubli cu beton de umplutură,
grosimea pere-telui se va calcula considerând o lăţime a golului dintre straturi mai mică decât
100mm.
(3) Coeficientul de zvelteţe nu va fi mai mare decât 27.
6.4.7. Limitări pentru deschiderea elementelor supuse la încovoiere
(1) Deschiderea unui element din zidărie armată va fi limitată la valoarea corespunzătoare din
tabelul 6.2.
Tabelul 6.2. Limitarea rapoartelor dintre deschidere şi grosimea de calcul (efectivă) a secţiunii
transversale, pentru pereţi supuşi la încovoiere perpendiculară pe plan şi pentru grinzi
Raportul dintre deschiderea de cacul şi grosimea de calcul a
secţiunii transversale (lef/d)
Condiţii de rezemare
Perete supus la încovoiere
Grindă
perpendicular pe planul său
Rezemare simplă 35 20
Rezemare continuă 45 26
Rezemare pe două direcţii 45 -
Consolă 18 7
Notă: pentru pereţii simplu aşezaţi, independenţi care nu sunt parte a unei clădiri şi care sunt su-
puşi predominant încărcărilor din vânt, rapoartele pot fi crescute cu 30%, cu condiţia ca aceştia să
nu aibă aplicate finisaje care pot fi avariate de deplasări.
(3) Pentru a asigura stabilitatea laterală a elementelor simplu rezemate sau continui,
proporţiile vor fi alese astfel încât distanţa liberă dintre rezemările laterale să nu depăşească
cea mai mică dintre valorile
250 2
60bc sau bc
d
(6.39)
unde:
d -înălţimea de calcul (efectivă) a secţiunii;
bc -lăţimea feţei comprimate, la jumătatea distanţei între rezemări.
- 52 -52
(4) Pentru o consolă cu rezemare laterală prevăzută numai pe reazem, distanţa liberă de la
capătul consolei până la faţa reazemului nu trebuie să depăşească cea mai mică dintre valorile:
100 2
25bc sau bc
d
(6.40)
unde:
bc -lăţimea feţei comprimate, considerată la faţa reazemului.
6.5 Zidărie armată - elemente supuse la forţe tăietoare

(1)P La starea limită ultimă, forţa tăietoare de calcul aplicată unui element din zidărie armată,
VSd, trebuie să fie mai mică sau egală cu forţa tăietoare capabilă a elementului, VRd, astfel încât:
VSdVRd
(6.41)
(2) Pentru determinarea forţei tăietoare de calcul pe elementele cu încărcare uniform
distribuită, se poate considera că forţa tăietoare maximă apare la o distanţă egală cu d/2 de la
faţa reazemului, unde d este înălţimea utilă (efectivă) a secţiunii elementului.
(3) Pentru a se considera că forţa tăietoare maximă este la d/2 de la faţa reazemului, trebuie
să fie îndeplinite următoarele condiţii:
 încărcarea şi reacţiunile pe reazem sunt de aşa natură încât produc o compresiune
diagonală în element (rezemare directă);
 pentru un reazem de capăt, armătura întinsă, necesară la distanţa de 2,5d de la faţa
reazemu-lui, este ancorată pe reazem;
 pentru un reazem intermediar, armătura întinsă, necesară la faţa reazemului, este
prelungită în deschidere, dincolo de reazem, pe o distanţă de minimum 2,5d, plus lungimea
de ancoraj.
(4) Forţa tăietoare capabilă de calcul pentru elementele din zidărie armată, VRd, poate fi
calculată fie prin:
 ignorarea contribuţiei oricărei armături pentru preluarea forţei tăietoare încorporată
în elemen-te, în cazul în care nu este prevăzută aria minimă de armătură de acest
tip, dată la pct. 8.2.3;
sau prin:
 considerarea contribuţiei armăturii pentru preluarea forţei tăietoare, dacă este
prevăzută cel puţin aria minimă de armătură de acest tip.
(5) Se va ţine seama de orice contribuţie a betonului la capacitatea de rezistenţă la forţă
tăietoare a zidăriei armate şi, în cazul în care betonul are o contribuţie mai mare decât zidăria,
se va folosi EN1992-1-1(Eurocode 2), iar rezistenţa zidăriei va fi neglijată.
6.5.2. Verificarea pereţilor din zidărie armată supuşi la încărcări orizontale în planul
peretelui
(1) Pentru pereţi din zidărie armată, atunci când contribuţia armăturii pentru preluarea forţei
tăietoare este neglijată, trebuie verificat dacă:
VSd  VRd1 (6.42)
cu VRd1 = fvd t L (6.43)
unde:
VSd -valoarea de calcul a încărcării orizontale;
L -este lungimea peretelui;
fvd -este rezistenţa de calcul la forfecare a zidăriei, obţinută din 3.5.2, sau a betonului,
obţinută din 3.3; se consideră cea mai mică dintre cele două valori.
Notă: După caz, în determinarea lui VRd1 se poate lua în calcul o creştere a rezistenţei
de calcul la forfecare a zidăriei, fvd, pentru a ţine seama de prezenţa armăturii
verticale.
(3) Pentru pereţii din zidărie armată, atunci când se ţine seama de armătura orizontală pentru
preluarea forţei tăietoare, trebuie verificată relaţia:
- 53 -53
VSdVRd1+VRd2
(6.44)
unde:
VRd1 este dat de ecuaţia (6.43), iar
VRd2 este dat de relaţia:
A sw
VRd 2  f yd L ,
s
(6.45)
unde:
L -lungimea peretelui;
Asw -aria armăturii orizontale pentru preluarea a forţei tăietoare;
s -distanţa pe verticală între armăturile orizontale pentru preluarea a forţei
tăietoare;
fyd -rezistenţa de calcul a armăturii;
(4) Dacă se foloseşte o cantitate sporită de armătură pentru preluarea forţei tăietoare, trebuie
verificat, de asemenea, că
(VRd1+VRd2)/tL2,0
(6.46)
unde:
L -lungimea peretelui.
6.5.3. Verificarea grinzilor pereţi supuse la forţă tăietoare
(1)P La grinzile pereţi din zidărie armată, pentru starea limită ultimă, nu este necesară
prevederea de armătură pentru preluarea forţei tăietoare dacă forţa tăietoare capabilă de calcul,
VRd1, este mai mare sau egală cu forţa tăietoare de calcul, VSd, astfel încât
VSdVRd1
(6.51)
unde:
VSd -forţa tăietoare de calcul la marginea reazemului;
VRd1 -valoarea definită în ecuaţia (6.46), utilizând înălţimea efectivă a secţiunii
transversale a ele-mentului, egală d=1,25z.
6.6 Zidărie confinată

(1)P Principiile pentru evaluarea capacităţii de rezistenţă a elementelor din zidărie confinată
sunt acelea-şi cu cele pentru zidăria armată.
6.6.2. Verificarea elementelor
(1) Se consideră elemente din zidărie confinată, acele elemente, alcătuite din panouri de
zidărie înră-mate pe toate laturile cu elemente din beton armat – stâlpişori şi centuri - care
respectă condiţiile de alcă-tuire constructivă prevăzute în cap. 8 din prezentul Cod.
(2) Panourile cu goluri de ferestre cu suprafaţa mai mică de 0.5 m 2 (cu forma rectangulară, cu
raportul laturilor aproximativ egal cu 1.0 sau cu formă circulară), pot fi considerate panouri pline.
(3) La realizarea elementelor din zidărie confinată se vor lua toate măsurile pentru asigurarea
conlucră-rii pentru preluarea eforturilor de lunecare între cele două componente, zidărie şi
elementele de confinare.
(4) La verificarea elementelor din zidărie confinată supuse la încovoiere şi/sau forţă axială,
vor fi adop-tate ipotezele date în acest cod pentru elementele din zidărie armată la pct. 6.4.1,
6.4.2, ţinând cont că armătura verticală este concentrată în stâlpişori din beton armat, la
extremităţile acestora, iar cea orizon-tală este concentrată la nivelul planşeelor şi, după caz, în
stâlpişori şi centuri intermediare.
(5) În zona comprimată, blocul de eforturi de compresiune va fi bazat pe proprietăţile de
rezistenţă şi deformaţie ale ambelor materiale – zidăriei si betonului.
(6) La verificarea elementelor din zidărie confinată supuse la forţă tăietoare, se vor avea în
vedere pre-vederile pct. 6.5. pentru zidăria armată, considerând, de asemenea armătura
- 54 -54
orizontală concentrată la nivelul planşeelor şi, după caz, armătura orizontală prevăzută în
rosturile panourilor de zidărie.
7. Starea limită de exploatare normală

7.1 Generalităţi
(1)P O structură de zidărie se va proiecta şi executa astfel încât să nu depăşească Starea
Limită de Exploatare Normală (S.L.E.N.).
(2) La structurile de zidărie, nu este necesară verificarea separată la starea limită de
exploatare norma-lă pentru fisurare şi deformaţii, dacă este îndeplinită verificarea la Starea
Limită Ultimă (S.L.U.).
Notă: De reţinut că poate avea loc o oarecare fisurare, dacă este îndeplinită numai
verificarea la starea limită ultimă, de exemplu la acoperişuri
(3) Se va verifica mărimea deplasărilor care pot avaria pereţii despărţitori, finisajele (inclusiv
materialele adăugate) sau echipamentele tehnice sau care pot afecta impermeabilitatea.
(4) Exploatarea normală a elementelor din zidărie nu trebuie să fie afectată în mod
inacceptabil de comportarea altor elemente structurale, cum sunt deformaţiile planşeelor şi
pereţilor.
7.2 Zidărie simplă (nearmată)

(1)P Se va ţine seama de diferenţele dintre proprietăţile materialelor care intră în componenţa
zidăriei, astfel încât să se evite suprasolicitarea sau avarierea lor atunci când acestea
conlucrează.
(2) Se va evita avarierea datorată eforturilor din deplasări împiedicate prin specificarea de
condiţii teh-nice şi a unor detalii adecvate (v. Cap. 8).
(3) Se poate considera că un perete solicitat orizontal care satisface verificarea la starea
limită ultimă, satisface şi punctul 7.1 (1)P, dacă dimensiunile sale sunt limitate conform
prevederilor paragrafelor ce urmează.
(4) Chiar dacă pereţii satisfac stările limită ultime la care trebuie să fie verificaţi, dimensiunile
lor trebuie limitate conform celor ce rezultă din figurile 7.1, 7.2 sau 7.3, în funcţie de condiţiile de
rezemare arătate în figuri, unde h este înălţimea liberă a peretelui, L este lungimea peretelui, iar
t este grosimea peretelui; pentru pereţii dubli cu gol între straturi se va utiliza tef în loc de t.
(5) Dacă pereţii sunt rezemaţi la partea superioară, dar nu şi pe margini, h va trebui limitat la
valoarea 30t.
(6) Grosimea minimă a peretelui sau a unui strat al unui perete dublu cu gol între straturi
trebuie să fie de 100 mm.
- 55 -55
Figura 7.1 Limitarea raportului dintre înălţime sau lungime şi grosime
la pereţi rezemaţi pe toate cele patru laturi

la pereţii rezemaţi la partea superioară şi la partea inferioară şi pe una din laturile verticale
- 56 -56
la pereţii rezemaţi pe laturile verticale, la partea inferioară şi nerezemaţi la partea superioară
7.3 Elemente din zidărie armată

(1)P Elementele din zidărie armată nu trebuie să fisureze inacceptabil sau să aibă deplasări
excesive la încărcările corespunzătoare exploatării normale.
(2) Dacă elementele din zidărie armată sunt astfel dimensionate încât să se situeze în
domeniul dimen-siunilor limită date la punctul 6.4.7, se poate considera că deplasarea
orizontală a unui perete va fi accep-tabila.
(3) Dacă este cazul, pentru calculul deplasărilor se va folosi valoarea de lungă durată a
modulului de elasticitate E, obţinută conform punctului 3.6.3.
7.4 Elemente din zidărie confinată

(1)P Elementele din zidărie confinată nu trebuie să prezinte fisuri din încovoiere, nici să aibă
deplasări excesive sub încărcările pentru starea limită a exploatării normale.
(2)P Verificarea elementelor din zidărie confinată la stările limită ale exploatării normale se va
baza pe ipotezele date pentru elementele de zidărie armata
7.5 Reazeme sub încărcări concentrate

(1) Se consideră că reazemele care satisfac starea limită ulimă, atunci când sunt verificate în
conformi-tate cu relaţiile (6.16), (6.17) şi (6.18), satisfac şi starea limită a exploatării normale.
8. Detalii de execuţie
8.1 Detalii pentru zidărie
8.1.1. Materiale pentru zidărie
(1)P Corpurile de zidărie se vor alege corespunzător cu tipul zidăriei, poziţia şi cerinţele de
durabilitate ale acesteia. Mortarul, betonul de umplutură şi armăturile vor fi adecvate tipului de
corp şi cerinţelor de durabilitate.
(2) Zidăria armată cu bare poate fi realizată cu mortar M5 sau mai rezistent, iar zidăria
armată cu car-case prefabricate dispuse în rosturile orizontale poate fi realizată cu mortar M2.5
sau mai rezistent.
8.1.2 Grosimea minimă a unui perete
(1)P Grosimea minimă a unui perete trebuie să fie cea necesară pentru asigurarea unui perete
robust (rezistent) şi să satisfacă rezultatele calculelor.
8.1.3 Suprafaţa minimă a unui perete

(1)P Un perete portant trebuie să aibă o arie minimă în plan de 0,04m2 .
(2)P În cazul structurilor clădirilor situate în zone seismice aria minimă în plan a pereţilor va fi
stabilită prin Normativul de protecţie antiseismică P100.
- 57 -57
8.1.4 Ţeserea zidăriei
(1)P Corpurile de zidărie trebuiesc ţesute împreună, cu mortar, în concordanţă cu practica
curentă.
(2)P Corpurile de zidărie dintr-un perete de zidărie simlă (nearmată) trebuiesc suprapuse pe
rândurile alternante în aşa fel încât peretele să lucreze ca un singur element structural.
(3) La zidăria simplă (nearmată), corpurile de zidărie trebuie ţesute prin suprapunerea pe o
lungime mai mare sau egală cu cea mai mare valoare dintre 0,4 din grosimea corpului sau 40
mm. (fig. 8.1.). Când peretele lucrează la încovoiere, suprapunerea corpurilor trebuie să fie
jumătate din lungimea acestora. La colţuri şi la intersecţii, suprapunerea corpurilor nu trebuie să
fie mai mică dacât grosimea acestora; în restul peretelui se pot folosi şi corpuri tăiate, pentru
menţinerea suprapunerii specificate.
Notă: Câteva detalii de ţesere pentru corpurile de zidărie produse în România sunt
prezentate în figurile 8.2÷ 8.9 de la sfârşitul capitolului.
(4) La zidăria armată poate fi utilizată şi o ţesere care nu îndeplineşte cerinţele minime de
suprapunere, pe baza experienţei sau a unor date experimentale care să arate ca această
ţesere este satisfăcătoare.
Nota 1: Câteva tipuri de zidărie armată sunt prezentate în fig.8.10 de la sfârşitul
capitolului.
Nota 2: La pereţii din zidărie armată, gradul de suprapunere se poate determina ca parte
din proiectarea armăturii.
Fig. 8.1 Suprapunerea corpurilor de zidărie

(5) Acolo unde pereţii neportanţi se învecinează cu pereţi portanţi, trebuie luate în
considerare defor-maţiile din curgere lentă şi din contracţii. Se recomandă ca astfel de pereţi să
nu fie legaţi prin ţesere, ci prin intermediul unor conectori care pot prelua deformaţii diferenţiate.
(6) Atunci când materiale diferite sunt conectate rigid, trebuie luată în considerare
comportarea mate-rialelor la deformaţii diferenţiate.
(7) La stabilirea dimensiunilor pereţilor, stâlpilor şi a golurilor va ţine seama de dimnesiunile
corpurilor din zidărie în scopul reducerii la minim a tăierii acestora.
- 58 -58
- 59 -59
- 60 -60
- 61 -61
- 62 -62
- 63 -63
- 64 -64
- 65 -65
- 66 -66
- 67 -67
- 68 -68
- 69 -69
(1) Utilizând valorile şi ecuaţiile prezentate la punctele 3.5.1 şi 3.5.2, rosturile orizontale şi
verticale rea-lizate cu mortare de uz general sau uşoare trebuie să aibă grosimea cuprinsă între
6 mm şi 15 mm, iar rosturile orizontale şi verticale realizate cu mortar pentru rosturi subţiri
trebuie să aibă grosimea între 1 mm şi 3 mm.
- 70 -70
NOTĂ: Rosturile cu grosimea cuprinsă între 3 şi 6 mm pot fi realizate dacă mortarul a
fost conce-put în mod special, pentru cazuri particulare, când calculul se poate
face cu utilizarea unui mortar de uz general (obişnuit).
(2) Rosturile dintre rânduri trebuie să fie orizontale, cu excepţia cazurilor când proiectantul
specifică altfel în proiect.
(3) Rosturile verticale pot fi considerate umplute atunci când se prevede ca umplerea cu
mortar să se facă pe întreaga înălţime a acestora şi pe o lăţime de cel puţin 40% din lăţimea
corpurilor. La zidăria ar-mată supusă la încovoiere şi forţă tăietoare în lungul rosturilor, rosturile
verticale trebuie umplute complet cu mortar pentru ca acestea să fie considerate umplute.
(4)P Cu excepţia regiunilor cu seismicitate slabă rosturile verticale trebuie să fie complet
umplute cu mortar.
8.1.6. Reazeme sub încărcări concentrate
(1) Încărcările concentrate vor rezema pe o lungime minimă de perete de 100 mm sau pe o
lungime rezultată din calculele conform 6.1.7, considerându-se valoarea cea mai mare.
8.2 Detalii privind armarea

(1)P Armătura din oţel trebuie astfel poziţionată încât să conlucreze cu zidăria.
(2)P Acolo unde în calcule se acceptă simplă rezemare, trebuie luate în considerare orice
efecte de încastrare ce pot apărea la zidărie.
(3) Armarea zidăriei în rosturile orizontale se poate face şi cu alte materiale - de ex. grile
polimerice, pe baza unor reglementări specifice şi cu respectarea principiilor şi regulilor
prevăzute la cap. 5,6 şi 7.
8.2.2. Acoperirea armăturilor din oţel
(1) Atunci când armătura din oţel este prevăzută în rosturile de mortar şi este aleasă folosind
tabelul 4.1:
 grosimea stratului de mortar de la armătura din oţel până la faţa zidăriei trebuie să
fie 15 mm (vezi fig. 8.11.);
 trebuie prevăzut mortar deasupra şi sub armătura din oţel, astfel încât grosimea
rostului este mai mare cu 5mm faţă de diametrul armăturii din oţel, pentru mortare
de uz general şi mor-tare uşoare, respectiv 1,5mm pentru mortare pentru rosturi
subţiri (vezi fig. 8.11).
Fig. 8.11 Acoperirea armăturilor de oţel în rosturile orizontale

(2) Pentru armăturile dispuse în goluri umplute cu beton sau pentru cazuri speciale de ţesere
acoperi-rea minimă a armăturii de oţel, aleasă conform tabelului 4.1, poate fi, după caz, 20 mm
pentru mortar sau beton conform tabelului 4.1, sau diametrul barei, selectând valoarea maximă.
(3) Capetele barelor din armătura de oţel, cu excepţia oţelului inoxidabil, trebuie să aibă
aceiaşi acope-rire minimă ca şi cea pentru oţelul neprotejat în condiţiile de expunere
considerate, cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de protecţie.
8.2.3. Aria minimă de armătură
(1)P Aria armăturii din oţel prevăzută trebuie să fie cel puţin aceea minimă necesară asigurării
satisface-rii criteriilor de proiectare.
(2) La elementele din zidărie armată, unde este prevăzută armătură din oţel în scopul sporirii
capacităţii de rezistenţă la acţiuni în planul a acestora, aria de armătură nu trebuie să fie mai
mică de 0,05% din aria de calcul (efectivă) a secţiunii transversale a elementului, luată ca
produs dintre lăţimea de calcul (efecti-vă) şi grosimea de calcul (efectivă).
- 71 -71
(3) În pereţii la care armătura din rosturile orizontale este prevăzută pentru creşterea
capacităţii de re-zistenţă la încărcări laterale, perpendicular pe planul peretelui, aria de armătură
totală nu trebuie să fie mai mică de 0,03% din aria totală a secţiunii transversale a peretelui
(cate 0,015% pe fiecare faţă).
(4) Acolo unde armătura este prevăzută în rosturile orizontale pentru controlul fisurării sau
pentru asi-gurarea ductilităţii, aria totală de oţel nu trebuie să fie mai mică de 0,03% din aria
totală a secţiunii trans-versale a peretelui.
(5) La elementele din zidărie armată cu corpuri cu goluri umplute cu beton, proiectate să
lucreze pe o singură directie, trebuie prevăzută o armare secundară pe direcţia perpendiculară
faţă de armătura princi-pală, în scopul distribuirii eforturilor. Aria acestei armături secundare din
oţel nu trebuie să fie mai mică dacât 0,05% din aria secţiunii transversale a elementului luată ca
produs dintre lăţimea de calcul (efecti-vă) şi grosimea de calcul (efectivă).
(6) Acolo unde este necesară armarea elementelor la forţă tăietoare (vezi 6.6.3), aceasta nu
trebuie să fie mai mică de 0,10% din aria secţiunii transversale, luată ca produs dintre lăţimea
de calcul (efectivă) şi grosimea de calcul (efectivă).
8.2.4. Dimensiunile armăturilor din oţel
(1)P Dimensiunea maximă a armăturii din oţel va fi aleasă astfel încât să poată fi înglobată
complet în mortar sau în betonul de umplutură.
(2) Diametrul minim al barelor din oţel este de 6 mm (Φ6 OB37 sau Φ6 PC52).
(3)P Dimensiunile maxime ale armăturii din oţel vor fi astfel alese încât să nu fie depăşite
eforturile de ancorare, conform pct. 8.2.5. şi să fie menţinută acoperirea prevăzută la 8.2.2.
8.2.5. Ancorarea şi înădirea
8.2.5.1 Ancorarea barelor întinse din oţel
(1)P Armătura din oţel trebuie prevăzută cu lungime de ancoraj suficientă astfel încât forţele
interne la care este supusă să fie transmise mortarului sau umpluturii de beton şi să împiedice
fisurarea sau despi-carea longitudinală a elementului.
(2) Ancorarea poate fi realizată prin intermediul barelor drepte, cârligelor (ciocurilor), îndoiri
drepte sau bucle, aşa cum se prezintă în figura 8.12. În alte cazuri transferul de eforturi se
poate face prin intermediul unor dispozitive mecanice adecvate probate prin încercări.
(3) Ancorarea dreaptă sau prin îndoire (vezi fig. 8.12(a) şi (c)) nu va fi utilizată la ancorarea
barelor din oţel neted cu diametrul mai mare de 8 mm. Cârligele, îndoirile drepte sau buclele nu
vor fi utilizate pentru ancorarea armăturii din oţel supusă la compresiune.
(4) Lungimea de ancorare necesară la barele drepte lb, considerând că efortul de ancorare
prin aderen-ţă este constant, poate fi obţinută din:
 1
lb   M f ym
4 f bom
(8.1)
unde:
Ø -diametrul efectiv al armăturii din oţel;
fym -rezistenţa de calcul a oţelului, obţinută din 3.4.2;
fbom -rezistenţa de calcul la ancorare prin aderenţă a oţelului, obţinută din tabelul 3.5 sau
3.6 şi 3.5.4 după caz.
(4) Pentru barele solicitate la eforturi de întindere, terminate cu cârlige, îndoiri drepte sau
bucle (vezi fig. 8.12(b), (c) şi (d)), lungimea de ancoraj poate fi redusă la 0,7 lb.
- 72 -72
Fig. 8.12 Detalii de ancorare
(6) Acolo unde aria de armătură prevăzută depăşeşte aria de armătură necesară din calcul,
lungimea de ancoraj poate fi redusă proporţional astfel:
(i) pentru armăturile din oţel solicitate la întindere, lungimea de ancoraj nu este mai
mică decât cea mai mare dintre valorile:
 0,30 lb sau
 10 Ø sau
 100 mm
(ii) pentru armăturile din oţel solicitate la compresiune, lungimea de ancoraj nu este mai
mică dacât cea mai mare dintre valorile:
 0,60 lb sau
 10 Ø sau
 100 mm
(7) Acolo unde este posibil se poate prevedea armătură transversală uniform distribuită în
lungul zonei de ancoraj, cu cel puţin o bară dispusă în zona curbă a ancorării (vezi fig. 8.12(b),
(c) şi (d)). Aria totală a armăturii transversale nu trebuie să fie mai mică de 25% din aria unei
bare de armătură care se ancorea-ză.
(8) În cazul folosirii carcaselor de armătură prefabricate, lungimea de ancoraj va fi calculată
în funcţie de rezistenţa caracteristică la ancorare prin aderenţă determinată prin încercări în
conformitate cu EN846-2.
8.2.5.2 Înădirea armăturii întinse
(1)P Lungimea de înădire va fi suficientă pentru transmiterea fortelor determinate prin calcul.
(2) Lungimea de înădire dintre două bare va fi calculată în concordanţă cu 8.2.5.1
considerând bara cu diametrul cel mai mic.
(3) Lungimea de înădire dintre două bare de armătură va fi:
 lb – pentru barele comprimate şi pentru armăturile întinse din oţel, unde mai puţin de
30% dintre bare sunt înădite în aceeaşi secţiune şi unde lumina dintre barele
înădite, pe direcţie transversală este mai mare de 10 diametre, iar acoperirea de
mortar sau beton este mai mare de 5 diametre;
 1,4 lb – pentru barele armăturilor din oţel întinse unde 30% sau mai multe dintre
barele din aceeaşi secţiune sunt înădite sau dacă lumina dintre barele înădite, pe
direcţie transversală, este mai mică de 10 diametre, sau dacă acoperirea cu mortar
sau beton este mai mică de 5 diametre;
- 73 -73
 2 lb – pentru barele armăturilor din oţel întinse unde 30% sau mai multe dintre barele
din aceeaşi secţiune sunt înădite şi lumina dintre bare este mai mică de 10 diametre
sau acope-rirea cu mortar sau beton este mai mică de 5 diametre.
(4) Acolo unde este posibil, înădirile dintre barele de armătură din oţel nu vor fi poziţionate în
zone cu eforturi ridicate sau unde dimensiunile secţiunii se modifică, de exemplu, o treaptă de
modificare a grosi-mii peretelui. Lumina dintre două bare înădite nu va fi mai mică dacât cea
mai mare valoare dintre 2 dia-metre de bară sau 20 mm.
(5) Unde sunt utilizate carcasele de armătură prefabricate lungimea de înădire se va baza pe
rezistenţa caracteristică la ancorare prin aderenţă determinată prin încercări în conformitate cu
EN846-2.
8.2.5.3 Ancorarea armăturilor de oţel pentru preluarea forţei tăietoare
(1) Ancorarea armăturilor din oţel dispuse pentru preluarea forţei tăietoare, incluzând etrierii,
se va face prin cârlige sau îndoiri drepte (vezi fig. 8.12(b) şi (c)), prevăzând câte o bară
longitudinală în interiorul cârligului sau îndoirii.
(2) Ancorajul este considerat satisfăcător dacă zona curbă a cârligului este extinsă cu o zonă
dreaptă cu lungime luată ca cea mai mare dintre 5 diametre de bară sau 50 mm, iar în cazul
barelor îndoite curbu-ra îndoiturii este extinsă cu o zonă dreaptă cu lungime luată ca cea mai
mare dintre 10 diametre de bară şi 70 mm (vezi fig. 8.13).
Fig. 8.13 Ancorarea armăturii pentru preluarea forţelor tăietoare
8.2.5.4 Întreruperea armăturilor întinse

(1) În oricare element supus la încovoiere, fiecare bară de armatură din oţel va fi prelungită,
exceptând zonele de rezemare, dincolo de zonele în care nu mai este necesară, pe o lungime
egală cu cea mai ma-re valoare dintre grosimea de calcul (efectivă) a elementului sau 12
diametre de bară. Punctul în care armătura nu mai este necesară, teoretic, este acela în care
capacitatea de rezistenţă a secţiunii la mo-ment încovoietor, considerând numai armăturile
continui, este egală cu momentul exterior. Totuşi, armă-tura din oţel nu va fi întreruptă într-o
zonă întinsă fără ca una dintre următoarele condiţii să fie respectată:
 barele de armătură din oţel se extind cel puţin cu lungimea de ancoraj
corespunzătoare capa-cităţii lor de rezistenţă, din punctul în care acestea nu ar mai
fi necesare;
 capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare în secţiunea în care barele armăturii din
oţel se opresc este mai mare de două ori faţă de forţa tăietoare din acea secţiune;
 continuarea armăturilor din oţel în secţiunea în care armătura se opreşte asigură
dublul ariei necesare pentru preluarea momentului încovoietor în acea secţiune.
(2) Acolo unde încastrarea la capete este mică sau nu există, pentru elementele încovoiate,
minim 25% din aria armăturilor din oţel întinse, necesară la mijlocul deschiderii, în câmp, va fi
prelungită dincolo de reazem. Această armătură va fi ancorată în concordanţă cu 8.2.5.2 sau
asigurând:
 o lungime efectivă de ancoraj egală cu de 12 ori diametrul barei dincolo de axa
reazemului acolo unde îndoirea barelor sau ciocurile se face dincolo de axul
reazemului,
sau
 o lungime efectivă de ancoraj egală cu de 12 ori diametrul barei plus d/2 de la faţa
reazemului, (unde d este înălţimea elementului) şi îndoirea barelor sau ciocurile se
face la o distanţă de peste d/2 dincolo de faţa reazemului.
(4) Acolo unde distanţa de la faţa reazemului la cea mai apropiată încărcare este mai mică
dacât dublul înălţimii elementului, întreaga armare din elementul încovoiat se va continua
dincolo de reazem şi va fi prevăzută cu o lungime de ancoraj echivalentă cu 20 diametre de
bară.
- 74 -74
8.2.6. Limitări privind armăturile din oţel comprimate
(1)P Ariile armăturilor comprimate vor fi limitate în scopul prevenirii flambajului local.
(2) În elementele în care aria armăturilor longitudinale de oţel este mai mare de 0.25% faţă
de aria secţiunii de zidărie sau de beton iar încărcarea axială este mai mare decât 25% din
capacitatea de rezis-tenţă la încărcări axiale, trebuiesc prevăzute legături transversale care să
înconjoare aceste bare (etrieri).
(3) Acolo unde sunt necesare legături (etrieri), acestea vor avea diametre mai mari de 4 mm
sau 1/4 din diametrul maxim al barelor longitudinale iar distanţa dintre ele nu va fi mai mare
dacât:
 grosimea peretelui;
 300 mm;
 de 12 ori diametrul armăturii principale.
(4) Barele verticale amplasate la colţuri trebuie să fie legate de ciocuri la fiecare dintre etrieri,
cu un-ghiuri care nu vor depăşi 135 o. Barele de armătură verticale, interioare, vor fi legate cu
agrafe cu ciocuri, alternând cu etrierii.
8.2.7. Distanţele dintre armături
(1)P Distanţele dintre armăturile din oţel vor fi suficient de mari astfel încât mortarul sau
betonul de um-plutură să poată fi turnat şi compactat.
(2) Lumina dintre armăturile adiacente, paralele, nu va fi mai mică dacât cea mai mare
valoare dintre: mărimea sortului maxim al agregatelor plus 5 mm, diametrul barei, sau 10 mm.
(3) Exceptând cazurile când armăturile sunt concentrate în nuclee sau în goluri umplute cu
beton, dis-tanţa dintre armăturile întinse nu va depăşi 400 mm.
(4) Când armătura principală din oţel este concentrată în nuclee sau în goluri umplute cu
beton, de exemplu, în pereţi de tip cu goluri umplute cu beton armat, distanţa dintre centrele
barelor dispuse în go-luri poate ajunge la 600 mm. Aria armăturii principale nu va depăşi 4% din
aria secţiunii transversale a nucleului sau golului umplut cu beton, cu excepţia zonelor de
înădire în care nu vor depăşi 8%.
(5) Acolo unde sunt necesare armături pentru preluarea forţei tăietoare, distanţa dintre etrieri
nu va fi mai mare de 0,75 din grosimea de calcul a elementului sau 300 mm.
(6) Carcasele de armătură prefabricate dispuse în rosturi vor fi distanţate la 600 mm interax,
sau mai puţin.
8.3 Detalii cu privire la zidăria confinată

(1)P Pereţii din zidărie confinată vor fi prevăzuţi cu elemente verticale şi orizontale din beton
armat astfel încât să lucreze împreună, ca un singur element structural, când sunt supuşi unor
acţiuni.
(2)P Elementele superioare şi laterale de confinare vor fi executate după realizarea zidăriei,
astfel încât ele să fie legate împreună şi să conlucreze.
(1) Elementele de confinare trebuie prevăzute la fiecare nivel, la fiecare intersecţie a pereţilor
şi de am-bele părţi ale golurilor cu suprafaţa mai mare de 1,5 m 2. Dacă distanţa pe verticală şi
orizontală este mai mare sau egală cu 4 m, pot fi necesare elemente de confinare suplimentare.
(2) Elementele de confinare vor avea o arie a secţiunii transversale mai mare sau egală cu
0,02m2, cu o grosime minimă de 150 mm în planul peretelui şi pot fi prevăzute cu armături
longitudinale cu o arie minimă echivalentă de 0,8% din aria secţiunii elementului de confinare,
dar nu mai puţin de 200 mm 2 (4Φ8 mm). Diametrul etrierilor nu trebuie să fie mai mic de 6 mm
şi distanţa dintre ei nu va fi mai mare de 300 mm. Detaliile de armare vor fi în conformitate cu
prevederile capitolului 8.2.
(3) La pereţii din zidărie confinată la care se folosesc corpuri de zidărie din Grupa 1 şi Grupa
2, corpuri-le de zidărie adiacente elementelor de confinare vor fi suprapuse conform regulilor
prevăzute la pct. 8.1.3 pentru ţeserea zidăriei. În caz contrar se va dispune armătură cu
diametrul mai mare de 6 mm sau echi-valentă, la distanţe de min. 400 mm ancorată
corespunzător în beton şi în rosturile de mortar
(6) Pentru zidăriile confinate utilizate la structurile clădirilor situate în zone seismice, prevederile
acestui paragraf se aplică dacă, prin reglementările specifice nu sunt prevăzute condiţii mai
severe.
- 75 -75
8.4 Legăturile pereţilor
8.4.1 Legătura pereţilor cu planşeele şi acoperişurile
8.4.1.1. Generalitati
(1)P La intersecţia cu planşeele sau cu acoperişurile, pereţii se vor lega în scopul transferului
încărcărilor laterale de calcul, către elementele de contravântuire.
(2) Transferul încărcărilor laterale la contravântuiri se va realiza de către structurile planşeelor
sau aco-perişurilor, de exemplu, planşee sau acoperişuri din beton armat (monolit sau
prefabricat), sau cu grinzi din lemn cu astereală (contravântuite) cu condiţia ca acestea să
poată acţiona ca diafragme orizontale (şaibe rigide) sau centuri capabile să transfere eforturile
de forfecare şi încovoiere. Atât rezistenţa datora-tă frecării de la reazemele elementelor
structurale (planşee) pe pereţii de zidărie cât şi tiranţi metalici fixaţi corespunzător pot fi
capabile să transfere încărcările.
(3)P Acolo unde planşeele sau acoperişurile reazemă pe pereţi, lungimea de rezemare va fi
suficientă pentru a asigura capacitatea portantă şi rezistenţa la forţă tăietoare, necesare, având
în vedere toleranţe-le de fabricaţie şi execuţie.
(4) Lungimea minimă de rezemare a planşeelor sau acoperişurilor pe pereţi va fi realizată ca
pentru cazul încărcărilor concentrate (vezi 8.1.6).
8.4.1.2. Legături cu tiranţi din bandă de oţel
(1)P În cazurile în care se folosesc tiranţi din bandă de oţel, aceştia trebuie să fie capabili să
transfere încărcările laterale între pereţi şi elementele structurale orizontale.
(2) Când supraîncărcarea peretelui este neglijabilă, de exemplu la legătura între planşeul de
acoperiş şi perete la frontoane, vor fi necesare măsuri speciale pentru a asigura legătura
efectivă între perete şi tiran-ţii din bandă de oţel.
(3) Distanţele între tiranţi, faţă de planşee sau acoperişuri nu vor fi mai mari de 2 m la clădiri
cu până la 4 niveluri şi 1,25 m pentru clădirile mai înalte.
8.4.1.3. Legătură prin rezistenţa datorată frecării
(1)P Acolo unde planşeele din beton armat, acoperişurile sau grinzile perimetrale reazemă
direct pe pe-reţi, rezistenţa datorată frecării poate asigura transferul încărcărilor laterale.
Aceasta rezolvare nu este acceptată pentru structurile de zidărie situate în zone seismice.
(2) Nu sunt necesare dispozitive de legătură locale dacă rezemarea planşeelor se extinde
până la axul peretelui sau pe 100 mm (se alege valoarea cea mai mare), cu condiţia să nu se
realizeze reazeme glisante.
8.4.1.4. Centuri şi grinzi perimetrale
(1) Atunci când transferul încărcărilor laterale către elementele de contravântuire este
asigurat prin folosirea grinzilor (centurilor) perimetrale se vor respecta următoarele cerinte:
 centurile perimetrale vor fi plasate la nivelul fiecărui planşeu sau imediat dedesubt;
ele vor fi realizate din beton armat, zidărie armată, oţel sau lemn şi vor fi proiectate să
preia o forţă de întindere de 30 kN.
 când centurile perimetrale nu sunt continui vor fi luate măsuri suplimentare în scopul
asigurării continuităţii.
 centurile perimetrale realizate din beton armat vor fi armate cu cel puţin două bare
de oţel cu aria de cel puţin 150 mm2; înădirile se vor proiecta conform prevederilor
STAS 10107/0-90 şi vor fi decalate atât cât este posibil (dispuse "în şah"). Barele
continui paralele, pot fi conside-rate ca lucrând (în centurile sau grinzile perimetrale) cu
întreaga lor secţiune transversală da-că sunt plasate în planşee sau buiandrugi, la
distanţe mai mici de 0,5 m de mijlocul peretelui, respectiv planşeului.
(2) Dacă sunt utilizate planşee care nu asigură diafragma orizontală (şaiba rigidă), sau dacă
sub rea-zemele planşeelor sunt dispuse straturi glisante datorită deformaţiilor planşeelor de
acoperiş rigidizarea orizontală a pereţilor trebuie asigurată cu grinzi perimetrale sau luându-se
măsuri statice echivalente.
8.4.2 Legături între pereţi

(1)P La intersecţii pereţii portanţi sunt legaţi împreună, astfel încât se poate face transferul
încărcărilor verticale şi orizontale între aceştia.
(2) Legatura între pereţi poate fi realizată folosind oricare dintre următoarele măsuri:
 ţeserea zidăriei (vezi 8.1.4) sau
- 76 -76
 conectori sau armături extinse în fiecare perete.
(3) Pereţii care se intersectează trebuie să fie executaţi simultan.
8.4.2.2 Pereţi din zidărie dubli cu gol între straturi
(1)P Cele două straturi ale unui perete dublu cu gol între straturi vor fi bine legate pentru a
lucra împre-ună.
(2) Numărul de dispozitive de legătură care vor lega cele două straturi ale unui perete dublu
cu gol între straturi nu va fi mai mic de 2 dispozitive/m 2 şi nu mai puţin de numărul de dispozitive
necesare calculat conform 6.3.3.
Notă: Când pentru legătura între cele două straturi se utilizează elemente de
conectare, de exe-mplu carcase prefabricate de armătură dispuse în rosturile de
mortar, fiecare element de conectare poate fi tratat ca un dispozitiv de legatură.
(3)P Dispozitivele de legătură vor fi rezistente la coroziune pentru clasa de expunere a
peretelui (vezi Capitolul 4).
(4)P Pot fi prevăzute dispozitive de legătură suplimentare la capetele libere în scopul conectării
celor două straturi.
(5) Acolo unde peretele este străpuns de un gol şi cadrul din jurul golului nu este capabil să
transfere la structură încărcările orizontale de calcul, dispozitivele de legătură care ar fi fost
plasate pe suprafaţa golu-lui vor fi redistribuite uniform în lungul laturilor verticale ale golului.
(6) La alegerea tipurilor de dispozitive de legătură se va ţine seama în mod deosebit de orice
deplasări diferenţiate între straturi sau între un strat şi un cadru.
8.4.2.3 Pereţi dubli
(1)P Cele două straturi ale unui perete dublu vor fi bine legate astfel încât să lucreze împreună.
(2) Legăturile de conectare a celor două straturi, calculate conform pct. 6.3.3, vor avea o
secţiune mini-mă de 300 mm2/m2 de perete, pentru conectorii de oţel, iar pentru conectorii
distribuiţi uniform, nu mai pu-ţin de 2 conectori/ m2 de perete.
Notă: Pot fi folosite ca dispozitive de legătură între cele două straturi ale unui perete
dublu şi unele tipuri de carcase prefabricate de armatură dispuse în rosturile
zidăriei (vezi EN845-3)
(3)P Dispozitivele de legătură vor fi rezistente la coroziune pentru clasa de expunere a
peretelui (vezi 4.3.6).
(4) La alegerea tipurilor de dispozitive de legătură se va ţine seama în mod deosebit de orice
deplasări diferenţiate între straturi.
8.5 Şliţuri şi nişe în pereţi

(1)P Şliţurile şi nişele nu vor afecta stabilitatea pereţilor.
(2) Şliţurile şi nişele nu vor fi permise dacă adâncimea acestora va fi mai mare de jumătate
din grosi-mea peretelui exterior al corpurilor de zidărie, cu excepţia cazurilor când se face
verificarea prin calcul a rezistenţei peretelui.
(3) Şliţurile şi nişele nu vor trece prin buiandrugi sau alte componente structurale din perete şi
nu vor fi admise în elementele din zidărie armată fără verificări prin calcul şi fără avizul
proiectantului.
(4) În pereţii dubli cu gol între straturi, prevederea şliţurilor şi nişelor trebuie considerată
separat pentru fiecare strat.
8.5.2 Şliţuri şi nişe verticale
(1) Slăbirea rezistenţei la încărcări verticale, forfecare şi încovoiere, rezultată prin prevederea
de şliţuri sau nişe verticale poate fi neglijată dacă acestea sunt în limitele prezentate în tabelul
8.1, cu considerarea adâncimii incluzând orice gol (din corpurile de zidărie) rezultat la execuţie.
Dacă aceste limite sunt depăşi-te, capacităţile de rezistenţă la încărcări verticale, forfecare şi
încovoiere vor fi verificate prin calcul.
Tabelul 8.1 Dimensiunile şliţurilor şi nişelor verticale în zidărie, acceptate fără calcule
- 77 -77
Şliţuri şi nişe realizate după
construirea zidăriei Şliţuri şi nişe realizate în timpul
Grosimea construcţiei
peretelui (mm)
Adâncime Lăţime maximă Lăţime maximă Grosime zid minimă
maximă (mm) (mm) (mm) ramasă (mm)
≤115 30 100 300 70
116-175 30 125 300 90
176-225 30 150 300 140
226-300 30 175 300 175
>300 30 200 300 215
Note:
1. Adâncimea maximă a şliţurilor şi nişelor va include adâncimea maximă a oricărui gol apărut
la execuţie. Şliţurile şi nişele verticale, care nu se extind pe mai mult de 1/3 din înălţimea
unui etaj deasupra nivelului planşeului, pot avea o adâncime de până la 80 mm şi o lăţime
de până la 120 mm, dacă grosimea peretelui este 225 mm sau mai mare.
2. Distanţa orizontală între două şliţuri sau nişe adiacente sau între şliţuri, nişe şi un gol nu va fi
mai mică de 225 mm.
3. Distanţa orizontală între oricare două şliţuri sau nişe adiacente, indiferent dacă apar pe
aceeaşi parte sau pe părti diferite ale peretelui, sau între şliţuri, nişe şi un gol, nu va fi mai
mică dacât de două ori lăţimea celui mai lat dintre cele două şliţuri sau nişe.
4. Lăţimea cumulată a şliţurilor sau nişelor verticale nu va depăşi 1/8 din lungimea peretelui.
8.5.3 Şliţuri şi nişe orizontale şi înclinate

(1) Şliţurile şi nişele orizontale sau înclinate vor fi de regulă evitate. Unde nu este posibilă
evitarea, acestea vor fi poziţionate în interiorul unei zone cu înălţimea egală cu 1/8 din înălţimea
liberă a peretelui, deasupra sau sub planşeu, iar adâncimea totală, incluzând adâncimea
oricărui gol ce apare la realizarea şliţurilor şi nişelor va fi mai mică dacât dimensiunea maximă
prevăzută în tabelul 8.2. Dacă aceste limite vor fi depăşite, capacitatea de rezistenţă la încărcări
verticale, forfecare şi încovoiere se verifica prin calcul. Pentru peretii din zidărie ai cladirilor
situate în zone seismice nu se accepta prevederea sliturilor orizontale.
Tabelul 8.2 Dimensiunile şliţurilor şi nişelor orizontale şi înclinate în zidărie, acceptate fără
calcule
Grosimea Adâncimea maximă (mm)
peretelui (mm) Lungime nelimitată Lungime = 1250 mm
≤115 0 0
116-175 0 15
176-225 10 20
226-300 15 25
>300 20 30
Note:
1. Adâncimea maximă pentru şliţuri include adâncimea oricărui gol apărut la execuţie.
2. Distanţa orizontală între capătul unui şliţ şi un gol nu va fi mai mică de 500 mm.
3. Distanţa orizontală între şliţuri adiacente de lungime limitată, indiferent dacă apar pe
aceiaşi parte sau pe părţi opuse ale peretelui, nu va fi mai mică decât de două ori
lungimea şliţului celui mai lung.
4. În pereţii cu grosime > 115 mm, adâncimea permisă a şliţurilor poate creşte cu 10mm
dacă şliţurile sunt tăiate cu maşini speciale, cu mare acurateţe. Dacă sunt utilizate
tăieturi de maşină, şliţurile cu adâncimi mai mici de 10 mm pot fi tăiate pe ambele părţi
ale pereţilor cu grosime mai mare de 225 mm.
5. Lătimea şliţurilor nu va depăşi jumătate din grosimea reziduală a peretelui.
8.6 Straturi hidroizolatoare

(1)P Straturile hidroizolatoare trebuie să fie capabile să transfere încărcările orizontale şi
verticale de calcul fără să producă pagube; ele trebuie să aibă o suprafaţă suficientă pentru a
preveni lunecarea zidă-riei de deasupra.
- 78 -78
8.7 Deplasări din diferenţe de temperatură şi din încărcări de lungă durată
(1)P Se vor considera efectele acestor deplasări atâta timp cât performanţele zidăriei nu sunt
afectate în mod negativ.
(1) Pot fi prevăzute rosturi verticale şi orizontale pentru preluarea efectelor deplasărilor din
diferenţe de temperatură, umezeală, curgere lentă precum şi posibile efecte ale eforturilor
interne produse de încărcă-rile verticale şi laterale, astfel încât zidăria să nu sufere degradări.
(2) La determinarea distanţelor maxime între rosturile de deplasare pot fi luate în considerare
urmatoa-rele aspecte:
 contracţia la uscare a corpurilor de zidărie din silicaţi de calciu, din beton, din beton
celular autoclavizat şi a celor din piatră;
 expansiunea ireversibilă a elementelor la umezeală;
 variaţii ale temperaturii şi umidităţii;
 termoizolaţiile zidăriei;
 prevederea rosturilor cu carcase prefabricate de armătură.
(3) În cazul când se utilizează tiranţi cu reazeme fixe trebuiesc avute în vedere precauţii
privind defor-maţiile verticale ale pereţilor exteriori. Înălţimea continuă între rosturile de
deplasare din stratul exterior al unui perete dublu cu gol între straturi, exterior, va fi limitată
pentru a evita desprinderea dispozitivelor de legătură. Se vor folosi dispozitive de legătură
articulate sau care sunt libere să se deplaseze pe direcţia verticală.
(4) Lăţimea rosturilor orizontale şi verticale de deplasare se va considera cea maximă
aşteptată. Dacă rosturile trebuiesc umplute atunci aceasta se va face cu materiale uşor
compresibile.
- 79 -79
9. Executarea lucrărilor
9.1 Generalităţi
(1)P Toate lucrările vor fi executate în concordanţă cu detaliile specifice, respectându-se
abaterile limită şi toleranţele admisibile.
(2)P Toate lucrările vor fi executate numai cu personal tehnic calificat si cu experienţă în
domeniu.
(3) Dacă cerinţele din prezentul Cod sunt îndeplinite se poate presupune că sunt satisfăcute
şi principii-le (1)P şi (2)P de mai sus.
(4) Verificarea lucrărilor va fi asigurată de către inspectorul de şantier, angajat al investitorului
şi de către responsabilul tehnic cu execuţia, angajat al antreprenorului, ambii atestaţi în
conformitate cu norme-le în vigoare.
9.2 Proiectarea elementelor structurale

(1) Se va stabili dacă sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura stabilitatea generală a
structurii sau a unor pereţi separaţi în timpul execuţiei.
(2) In cazul realizării unor elemente speciale (înălţimi mari, forme deosebite etc.), a utilizării
unor tehno-logii speciale sau în toate situaţiile în care se impun, se vor lua măsurile necesare
asigurării stabilităţii elementelor, până la atingerea capacităţii de rezistenţă minimă, stabilită prin
proiect.
9.3 Corpuri de zidărie

(1)P Proprietăţile corpurilor de zidărie trebuie să fie corespunzatoare prevederilor din
reglementarile spe-cifice şi să corespundă cu cerinţele prevăzute de către proiectant.
(2)P Corpurile de zidărie utilizate vor respecta condiţiile prevăzute in cap.3.
(3) Corpurile de zidărie care nu sunt însoţite de certificatele de calitate, care să le ateste
rezistenţa şi nivelul de control necesar, se vor lua mostre de pe şantier conform EN 771 şi se
efectua încercări de la-borator, în conformitate cu EN 772-1.
(4) Pâna la asimilarea EN 771 si EN 772-1 ca norme naţionale verificarea calităţii corpurilor
de zidărie se va face conform cu indicaţiile standardelor de produs.
9.4 Manipularea şi depozitarea corpurilor de zidărie şi a altor materiale

(1)P Manipularea şi depozitarea materialelor ce urmează a fi utilizate la zidărie, trebuie să se
facă astfel încât materialele să nu fie deteriorate şi să se asigure pastrarea proprietăţilor fizico-
chimico-mecanice, a formei şi dimensiunilor precum şi evitarea contactului cu orice impurităţi.
9.4.2. Depozitarea corpurilor de zidărie

(1) Corpurile de zidărie se vor depozita cu grijă pe o suprafaţă corespunzătoare şi vor fi
protejate împo-triva ploii, zăpezii şi a murdăririi prin stropire de către vehicule ce trec în
apropiere.
(2) Corpurile de zidărie vor fi protejate impotriva intemperiilor si a contactului cu substanţe
care pot să le modifice proprietăţile.
(3) Corpurile de zidărie care nu sunt rezistente la îngheţ dezgheţ se vor proteja în consecinţă.
9.4.3. Depozitarea materialelor pentru mortare şi betoane
9.4.3.1. Lianţi
(1) Lianţii vor fi protejaţi pentru a nu veni în contact cu umiditatea în timpul transportului şi
depozitării. Depozitarea lianţilor se va face astfel încât să se evite amestecarea tipurilor diferite
între ele.
9.4.3.2. Nisip
- 80 -80
(1) Nisipul vrac se va depozita pe suprafeţe amenajate care vor permite îndepărtarea apelor
şi accesul uşor pentru manipularea lui. Depozitarea se va face pe sorturi, luându-se toate
măsurile pentru evitarea amestecului între sorturile diferite, contactului cu alte materiale.
9.4.3.3. Mortare
(1) Mortarele uscate realizate în staţii centralizate sau mortarele predozate care conţin lianţi
hidraulici vor fi aprovizionate şi depozitate în stare uscată.
(2) Când materialele pentru mortarele predozate se aprovizionează pe şantier separat,
acestea se vor depozita şi manipula astfel încât sa se evite contactul cu umiditatea, conform
instrucţiunilor staţiei.
(3) Mortarele preparate în staţii centralizate, bune de pus în operă, în fabrici sau pe şantier,
se vor de-pozita în recipienţi etanşi şi acoperiţi pentru a se evita contactul cu intemperiile.
(4) Mortarele preamestecate de var şi nisip vor fi depozitate pe platforme rigide şi trebuie
acoperite pentru protejarea împotriva ploii.
9.4.4. Depozitarea si utilizarea armaturilor

(1)P Barele de armătură, plasele şi carcasele vor fi depozitate, fasonate şi montate astfel încat
să nu sufere deteriorări care să le facă inutilizabile.
(2)P Starea suprafeţei armăturilor se va verifica înainte de utilizarea lor. Suprafaţa barelor nu
trebuie sa conţină substanţe aderente sau rugină superficială, care pot reduce aderenţa
betonului sau mortarului şi pot afecta otelul, betonul sau mortarul.
Notă: In cazul constatării existenţei ruginii penetrante (de profunzime) utilizarea
armăturilor se va face numai după prelevarea unor epruvete şi încercarea acestora în
laboratoare specializate şi atestate, în conformitate cu normele în vigoare.
(3) Îndreptarea, tăierea, curăţirea, fasonarea şi asamblsarea barelor, se vor face conform
normelor tehnice în vigoare avându-se în vedere următoarele:
 evitarea degradărilor mecanice;
 evitarea ruperii sudurilor între barele plaselor prefabricate pentru rosturi;
 evitarea unor tehnologii care pot conduce la afectarea aderenţei (ruginire, murdarie,
etc.);
 luarea tuturor măsurilor pentru păstrarea sistemelor de identificare a armăturilor.
9.5 Mortare şi betoane

(1)P Proprietăţile mortarului şi betonului utilizat la realizarea zidăriei vor fi conform
specificaţiilor.
9.5.2. Mortarul şi betonul realizate pe şantier
(1)P Materiale utilizate pentru prepararea mortarului şi betonului vor fi dozate în cantităţile
prevăzute, uti-lizând dispozitive de măsură corespunzătoare şi curate.
(2) Materialele vor fi dozate în cantităţile specificate după greutate sau după volum.
(3) Materialele vor fi amestecate, până la obţinerea omogenităţii dorite, cu ajutorul unor
malaxoare co-respunzătoare. Mortarul şi betonul vor fi manipulate, transportate, şi depozitate
astfel încat să li se păstre-ze compoziţia şi omogenitatea şi să se evite contaminarea lor cu alte
substanţe.
(4) Mortarul şi betonul trebuie să fie puse în operă până la atingerea timpului de priză. În
cazul în care betonul şi mortarul au depăşit timpul de începere a prizei nu vor mai putea fi
utilizate la realizarea lucră-rilor de zidărie.
(5) Pentru păstrarea compoziţiei şi realizarea hidratării cimentului din zonele de contact,
înainte de pu-nerea în operă a mortarului şi betonului, corpurile de zidărie, zidăria, cofrajele,
etc. se vor uda, în vederea saturării porilor acestora cu apă şi reducerii astfel la minimum a
absorbţiei apei din masa mortarului şi be-tonului. Mortarele şi betoanele se vor prevedea cu o
consistenţă care să le confere o bună lucrabilitate, în vederea realizării grosimii
corespunzătoare a mortarului din rosturi şi umplerii complete a golurilor.
(6) Utilizarea aditivilor pentru prepararea betonului şi mortarului se va face cu respectarea
specificaţiilor tehnice în vigoare.
(7) După prepararea unui mortar care conţine ciment este interzisă introducerea unor cantităţi
supli-mentare de componenti şi reamestecarea lui.
- 81 -81
9.5.3. Mortare şi betoane preparate în staţii centralizate, mortare predozate, mortare de
var nisip preamestecate şi beton bun de pus în operă.
(1) Mortarele preparate în staţii centralizate şi mortarele predozate vor fi utilizate în
conformitate cu instrucţiunile staţiei incluzând tipul de malaxor şi timpul de amestecare.
(2) Mortarele preamestecate de var nisip vor fi amestecate cu liantul şi cu apa conform
instrucţiunilor producătorului în ceea ce priveşte cantitatea de apă timpul de malaxare şi tipul
malaxorului.
(3) Mortarele umede se vor pune în operă înainte de expirarea timpului stabilit de producător;
se va permite adăugarea unei cantităţi suplimentare de apă, corespunzătoare celei pierdute prin
evaporare şi reamestecarea, numai cu condiţia încadrării în intervalul de timp stabilit de
producător.
(4) Betonul va fi utilizat în coformitate cu specificaţiile tehnice prevăzute în proiect.
9.5.4. Rezistenţa mortarului şi betonului
9.5.4.1. Rezistenţa mortarului
(1) Atunci când se impune prin Categoria de execuţie, prelevarea şi încercarea de probe
pentru stabili-rea rezistenţelor se va realiza în conformitate cu EN1015-11 sau alte norme
specifice in vigoare.
(2) Pâna la asimilarea EN1015-11 ca norma nationala prelevarea si încercarea probelor
stabilirea rezis-tentelor se va face conform normelor în vigoare în România
9.5.4.2. Rezistenţa betonului.
(1) Atunci când se impune prin Categoria de execuţie, prelevarea şi încercarea de probe
pentru stabi-lirea rezistenţelor se va realiza în conformitate cu ceriţele din EN206 sau alte
norme specifice în vigoare.
(2) Până la asimilarea EN206 ca norma naţională prelevarea şi încercarea probelor stabilirea
rezisten-ţelor se va face conform Codului NE 012-99.
9.6 Executarea zidăriilor

(1)P Corpurile de zidărie vor fi pozitionate si ţesute în conformitate cu specificaţiile indicate de
proiectant.
(2) Corpurile de zidărie se vor prelucra (tăia) astfel încât să se permită obţinerea
dimensiunilor, forme-lor şi suprafeţelor corecte. Este indicat ca tăierea corpurilor să fie redusă la
minimum.
(3) Înainte de punerea în operă, corpurile de zidărie vor avea umiditatea corespunzătoare
pentru a asi-gura o bună aderenţă cu mortarul. Corpurile vor fi ţinute în apă pentru a corecta
umiditatea acestora.
(4) Consistenţa mortarului va fi stabilită astfel încât să se realizeze o grosime corectă a
acestuia în ros-turi şi va fi adaptată tipului de material din corpurile de zidărie. După caz, se pot
utiliza mortare cu aditivi pentru reţinerea apei.
9.6.2. Rosturi
(1) Rosturile vor fi executate conform specificaţiilor din proiect.
(2) Rosturile vor avea o grosime şi un aspect uniforme, dacă nu este specificat altfel prin
proiect.
(3)P Când se specifică în proiect că rosturile verticale trebuie umplute cu mortar, feţele
adiacente ale corpurilor de zidărie aliniate corespunzător.
(4) Când se specifică în proiect rosturile pot fi lăsate deschise, de exemplu, pentru drenare,
pentru ven-tilare sau în cazul zidăriei cu rosturi întrerupte.
9.6.2.2. Rostuirea în timpul execuţiei zidăriei
(1) Când se specifică, zidăria se va executa cu rosturi aparente. În rosturile aparente faţa
expusă a mortarului din rost este prelucrată în timpul cât mortarul este încă plastic pentru a
realiza o faţă finisată, astfel încât să se asigure caracteristicile de durabilitate şi rezistenţă la
ploaie ale peretelui.
(2) Rosturile nu vor avea o adâncime mai mare de 5 mm, pentru o grosime a grosime a
peretelui mai mică de 200 mm, decât cu aprobarea proiectantului.
9.6.2.3. Rostuirea la zidărie existentă
- 82 -82
(1) Dacă rostuirea se execută după realizarea zidăriei, folosind materiale de adaos, acestea
trebuie să aibă proprietăţi asemănătoare cu cele ale mortarului folosit în rosturile zidăriei. În
acest caz rostul se va curăţa prin scoaterea mortarului existent, astfel încât feţele zidăriei să fie
curate, pe o adâncime de cel puţin 15 mm, dar nu mai mult de 15% din grosimea peretelui, iar
apoi se va reumple cu mortar.
(2) Înainte de rostuire, mortarul neaderent se va îndepărta, iar suprafeţele adiacente rostului
se vor uda cu apă.
9.7 Legăturile pereţilor

(1)P Pereţii vor fi ţesuţi şi legaţi conform specificaţiilor din proiecte.
(2) Când pereţii sunt realizaţi din mai multe elemente care trebuie să conlucreze, de exemplu,
în pereţi dubli cu gol între straturi, pereţi dubli sau în pereţi din zidărie aparentă, acestea se vor
lega conform spe-cificaţiilor din proiecte.
(3) Dispozitivele de legătură pentru pereţii dubli cu gol între straturi, vor fi poziţionate şi bine
înglobate în conformitate cu EN845-1 şi proiectate astfel încât să nu permită trecerea apei de la
un strat al peretelui la altul.
(4)P Pereţii de placare vor fi legaţi de structura din spatele lor conform specificaţiilor din
proiect.
9.8 Montarea armăturilor

(1)P Armăturile vor fi montate în conformitate cu detaliile din proiect, specificaţiile şi toleranţele
cores-punzătoare.
(2) Etrierii şi distanţierii se vor folosi acolo unde este necesar pentru legarea armăturilor în
poziţiile corespunzătoare, astfel încât să se asigure acoperirile de beton specificate pentru
acestea.
(3) Înnădirea barelor se va realiza numai în poziţiile arătate în proiecte.
(4) Când este necesar, armăturile se vor lega provizoriu cu sârmă în vederea menţinerii
poziţiei corecte a acestora, pe parcursul punerii în operă a betonului sau mortarului.
9.9 Protejarea zidăriei nou executate

(1) Zidăriile nou executate, vor fi protejate împotriva degradărilor mecanice (şocuri, vibraţii
etc.) şi a efectelor climatice.
(2) Zidăria nou executată, va fi protejată la partea superioară pentru prevenirea spalării
mortarului din rosturi de către apele pluviale, pentru a împiedica ieşirea varului din mortar
(înflorire) şi pentru a preveni degradarea materialelor care nu sunt rezistente la apă.
9.9.2. Protejarea zidăriei
(1) Pentru zidăria nou executată nu este permisă uscarea rapidă. În acest scop trebuie luate
măsurile corespunzătoare pentru a menţine o umiditate suficientă până când zidăria va avea o
rezistenţă cores-punzătoare, în special în condiţii nefavorabile, cum ar fi umiditate scăzută,
temperaturi înalte şi/sau curenţi de aer puternici.
9.9.3. Protejarea împotriva îngheţului
(1) În cazul executării pe timp friguros se vor lua toate măsurile prevăzute în reglementările
specifice pentru evitarea degradării zidăriei datorită îngheţului.
9.9.4. Încărcarea zidăriei
(1) Zidăria nou executată nu va fi supusă încărcărilor decât după atingerea unei rezistenţe
corespunzatoare pentru a putea suporta încărcarea fără degradări.
(2) Umplutura din spatele unui zid de sprijin din zidărie nu se va face decât după ce zidăria
zidului este capabilă să preia incărcările provenite din operaţia de umplere (împingerea), ţinând
cont de orice forţe datorate compactării sau vibraţiilor.
(3) O atenţie deosebită trebuie acordată pereţilor care ramân, temporar, necontravântuiţi în
timpul execuţiei şi care pot fi supuşi la încărcări din vânt, sau la unele acţiuni care pot apărea în
timpul execuţiei, trebuind să se prevadă, dacă este necesar, sprijiniri temporare, pentru
menţinerea stabilităţii.
9.10 Abateri limită
- 83 -83
(1) Zidăria va fi executată cu feţele laterale plane şi verticale şi cu rosturile orizontale, dacă
nu sunt pre-văzute altfel în proiect.
(2) Abaterile maxime ce se iau în considerare conform acestui cod ENV 1996-1-1 sunt:
 vertical - 20 mm pe înălţimea etajului sau 50 mm pe înălţimea clădirii (vezi fig.
9.1(a));
 alinierea pe verticală - maximum 20 mm distanţa pe orizontală între axele pereţilor
de deasu-pra şi de dedesuptul unui planşeu intermediar (vezi fig. 9.1(b));
 neliniaritate - 5mm/metru cu un maximum 20 mm la 10 m.
(3) Până la asimilarea ENV 1996-1-1 ca normă naţională, abaterile limită pentru zidării sunt
cele prevă-zute în Normativul pentru verificarea calitaţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi
instalaţii aferente, indica-tiv C56/1985 – Caiet VIII – Zidării şi pereţi.
Figura 9.1 Abaterile maxime de la verticală
9.11 Încadrarea execuţiei în categorii

(1) Categoriile de control a execuţiei pot fi legate de clasele de execuţie conform tabelului 2.1.
9.12 Alte detalii de execuţie

9.12.1 Rosturi de mortar care permit deplasări
(1)P Detaliile pentru acest tip de rosturi şi condiţiile de folosire se vor realiza conform
reglementărilor specifice (Normativ/Agremet tehnic) elaborate şi aprobate conform legislaţiei
din România.
(2) Dimensiunea efectivă a rostului va avea o valoare suficientă pentru a permite deplasarea
aşteptată; rostul va fi liber de materiale solide, suprafaţa exterioară fiind rostuită dacă este
necesar cu un material flexibil.
9.12.2 Înălţimea zidăriei
(1) Înălţimea zidăriei realizată într-un shimb, va fi limitată, astfel încât să se evite pierderea
stabilităţii acesteia şi supraîncărcarea mortarului proaspăt; pentru determinarea înălţimii
maxime a zidăriei executate într-un schimb vor fi luate în considerare, grosimea zidăriei, tipul
mortarului, forma şi densitatea corpurilor de zidărie şi gradul de expunere la vânt.
- 84 -84
9.12.3 Pereţi dubli cu beton armat de umplutură (zidărie cu inimă armată)
(1) Când la un perete cu gol între straturi golul se armează şi se umple cu beton, golul va fi
curăţat de resturi de mortar şi alte impurităţi înainte de începerea betonării. Betonarea se va
realiza în straturi, astfel încât să se asigure umplerea completă a golului şi să se evite
segregarea betonului. Ordinea operaţiilor trebuie să fie astfel încât zidăria să aibă o rezistenţă
adecvată pentru a rezista la presiunea datorată betonului proaspăt.
(2) Compactarea betonului se va realiza numai manual fiind interzisă folosirea vibrării.
9.12.4 Zidarie armată
(1) Zidăria armată se va realiza conform specificaţiilor .
(2) Mortarul utilizat la zidăria armată, nu va conţine materiale agresive pentru armatură (var,
aracet etc.).
9.12.5. Zidărie confinată
(1) Zidăria confinată se va realiza conform detaliilor din proiect şi specificaţiilor.
(2) Compactarea betonului se va realiza numai manual, fiind interzisă folosirea vibrării.
9.12.6. Tiranţi din oţel şi accesorii.
(1) Tiranţii, plăcile, dispozitivele de ancorare etc. se vor manipula şi depozita astfel încât să se
evite deteriorarea lor (contactul cu agresivităţi fizico-chimico-mecanice).
(2) Zidăria cu tiranţi din oţel se va realiza conform specificaţiilor
- 85 -85

Cod CR6 Modificat

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cod CR6 Modificat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTRACT NR 53/2002

FAZA : Redactarea a III a (finală – bun de tipar)

Director general: dr.ing. Dan Căpăţîna

Director general adjunct: ing. Serban Stănescu

Director tehnic: ing. Cristian Bălan

Director departament structuri: ing. Gheorghe Popescu

Director cercetare dezvoltare: ing. Victoria Plăeşu

Şef de proiect :ing. Gheorghe Popescu

INCERC Cluj :ing. Maria Irimieş

U T C Bucureşti :prof.dr.ing. Mihai Voiculescu

U A I M Bucureşti :prof.dr. ing. Radu Petrovici

FAZA: Redactarea a III a (finală - bun de tipar)

I.P.C.T. S.A. - Capitolele 1,2,5,6,7, anexe

I.N.C.E.R.C. Cluj - Capitolele 3 şi 4

U.T.C. Bucureşti - Capitolele 8 şi 9 şi colaborare la capitolele 5 şi 6

U.A.I.M. Bucureşti – Coordonare generală lucrare

Responsabil temă M.L.P.T.L.

6. Starea limită ultimă

6.6. Zidărie confinată

7. Starea limită a exploatării normale

iii. Alte părţi ale C.R.

1.2. Relaţia cu alte norme

1.2.2. Normative şi instrucţiuni

1.4. Distincţie între principii şi reguli de aplicare

1.5.1. Termeni comuni pentru toate Eurocodurile - codurile româneşti

Tip de construcţie - Indicaţie privind materialul preponderent în structură, de exemplu: construc-

(1)P Corp de zidărie - Element prefabricat, destinat utilizării la lucrări de zidărie.

1.5.8. Elemente accesorii

(1)P Canelură (şliţ) - Şanţ realizat la execuţia zidăriei.

1.7. Unităţi de măsură în Sistemul Internaţional

(1)P Unităţile S.I. se vor folosi în conformitate cu ISO 1000

2.2. Principiile proiectării la stări limită ultime

Situaţiile considerate la proiectare

2.3 Variabile de bază

2.4 Verificări prin metoda factorului parţial

2.5 Proiectarea asistată de încercări

Notă: Producătorul va declara rezistenţa la compresiune a corpurilor de zidărie. Valoarea

Materiale şi limite pentru corpurile de zidărie

3.4 Oţeluri pentru armături

3.5 Proprietăţile mecanice ale zidăriei

3.5.3. Rezistenţa caracteristică la încovoiere a zidăriei

(a) Plan de rupere paralel (b) Plan de rupere perpendicular

Figura 3.1 Planuri de rupere ale zidăriei încovoiate

3.6 Proprietăţile de deformare ale zidăriei

Figura 3.2. Relaţia efort-deformaţie pentru zidărie în compresiune

3.6.2. Modulul de elasticitate

Notă: Un domeniu al valorilor proprietăţilor de deformare ale zidăriei este dat în

Domeniul coeficienţilor de curgere lentă, umflare la umiditate sau contracţie

3.7 Materiale auxiliare

3.7.4. Buiandrugi prefabricaţi

Anexa 3.1. Cerinţe pentru corpurile de zidărie şi mortarele de zidărie utilizate la

Tabelul 1. Rezistenţe minime la compresiune ale corpurilor de zidărie şi

4.2 Clasificarea condiţiilor de mediu înconjurător

4.3 Durabilitatea zidăriei

4.3.4. Straturi hidroizolatoare

4.3.6. Eclise, scoabe şi corniere

4.4 Zidărie aflată sub teren

5.2 Comportarea structurii în situaţii accidentale (altele decât cutremurele de

5.4 Efecte de ordinul II

Figura 5.1 Reprezentarea nucleului de stabilitate

5.5 Calculul elementelor structurale

Fig. 5.2. Deschiderea de calcul (efectivă) a grinzilor din zidărie simplu

Fig. 5.4. Grindă-perete din zidărie

5.5.3. Pereţi din zidărie supuşi la forţă tăietoare în planul lor