Sunteți pe pagina 1din 8

Cursul nr 2

Teorii de îngrijire

În 1990, la Copenhaga, întânlire OMS şi UNICEF au stabilit că nursingului este partea


integrantă a sistemului de asistenţă socială care cuprinde ocrotirea sănătăţii, prevenirea bolilor
şi îngrijirea bolnavilor fizic, psihic etc. în toate formele de asistenţă socială şi aşezări
comunitare.
Nursingul este o parte importantă a sistemului de îngrijire ce cuprinde promovarea
sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave fizic, mental, psihic, îngrijirea
handicapaţilor de toate vârstele în toate unităţile medicale, aşezările comunitare şi sub toate
formele de asistenţă medicală. (OMS)
Nursingul – să ajuţi individul bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare, să ajuţi individul bolnav sau sănătos să-şi folosească fiecare funcţie pentru a
promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca aceştia să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea
necesară pentru a o face şi să acţionezi în aşa fel încât aceştia să-şi poarte de grijă singuri cât
mai curând posibil. (Virginia Henderson)
Nursingul este o artă care necesită devotament exclusiv, pregătire temeinică ca orice
pictor sau sculptor. (Florence Nightingale)
Nursingul este arta şi ştiinţa care îl împiedică pe pacient în întregul său corp, intelect,
afect şi care promovează sănătatea sa fizică, mentală şi spirituală punând aceent pe educaţia
sănătăţii, pe menţinerea sănătăţii şi pe ajutarea bolnavului. (Olivia Gowen)
Nursingul este disciplina care se concentrează asupra servirii directe a indivizilor si o
grupă de oameni, având ca scop facilitarea şi menţinerea sănătăţii optime folosind îngrijirea
prin procesul de nursing. (Dorothy Johnson)
Nursingul este un proces interpersonal semnificativ terapeutic ce funcţionează în
cooperare cu alte procese umane făcând posibilă existenţa sănătăţii. (Hildergard Peplau)
Nursingul este o profesie care funcţionează autonom fiind preocupată de nevoia de
ajutor reală sau potenţială a individului. (Orlando)
Nursingul este ştiinţa şi arta care caută să studieze natura şi direcţia de dezvoltare a
unei persone unitare în interacţiune cu mediul. (Martha Rogers)
Nursingul este un serviciu solicitat când cerinţele terapeutice ale autoîngrijirii depăşesc
resursele proprii. (Dorothy Orem)
Dorothy propune trei reguli:
 Contactul vizual cu pacientul cu grijă faţă de sănătatea nevoilor
 Contactul continuu pentru a dezvolta acţiuni de îngrijire
 Etape de pregătire a pacientului pentru a dezvolta acţiunea de asistentă
medicală independentă şi de supraveghere medicală

Ea diferenţiază trei tipuri de cerinţe:


 Cerinţe universale
 A insipra aer suficient
 A ingera suficient lichid
 A consuma alimente suficiente
1
 Cerinţele determinate de dezvoltare se află în strânsă corelaţie cu procesul
de dezvoltare al omului, cu evenimentele apărute în diferite stadii de viaţă sau cu întâmplări
care pot fi dăunătoare dezvoltării.
 Cerinţe determinate de starea de sănătate. Acestea derivă din starea de
boală, traumă, care au legătură cu îngrijirea medicală prescrisă de medic.
Nursingul este o profesiune unică care abordează variabilele, care afectează persoana
ca întreg. (Booty Newman)
Teoria este influenţată de conceptul de stres şi propune 2 instrumente pentru studiul
îngrijirii medicale:
 Gândirea inductivă
 Abordarea deductivă
Botty concepe individul ca un ansamblu de factori ce funcţionează precum un sistem
deschis iar scopul îngrijirilor este de a ajuta individul, familia, grupul de indivizi să atingă
starea de bine şi să o menţină la un nivel optim.
Nursingul este cerut atunci când o persoana cheltuieşte mai multă energie în depăşirea
situaţiilor actuale rămânându-i mai puţină energie pentru satisfacerea nevoilor de creştere,
suprevieţuire, reproducere şi perfecţionare. (Calista Roy)
Conform teoriei sale, îngrijirile trebuie să fie centrate pe individ şi pe sistemul său
adaptiv.
Propune 6 etape în procesul de îngrijire:
 Aprecierea comportamentului bolnavului
 Influenţa factorilor
 Identificarea problemei
 Stabilirea obiectivelor
 Intervenţii
 Evaluare
Totodată pledează şi pentru utilizarea termenului de diagnostic de nursing.
Nency Roper a fondat teoria asistenţei medicale care se bazează pe activităţi de viaţă.
Teoria se bazează pe 2 modele concepute:
I. Modelul de viaţă – în care sunt luate în consideraţie dimensiuni diferite:
durata de viaţă, dependenţă, independenţă şi activităţi de viaţă.
II. Modelul de asistenţă medicală – se bazează pe modelul de viaţă şi serveşte
pentru a oferi aistenţei medicale o structură atât conceptuală cât şi practică
pentru a furniza îngrijirea medicală la persoane fizice.
Virginia Henderson consideră omul ca fiind o unitate psiho-socială. Sănătatea omului
este corelată cu nevoile fundamentale umane pe care se bazează activitatea de îngrijire. În
principiile de bază, o îngrijire medicală diferenţiază 14 nevoi de viaţă. Tot în teoria ei, bolile
sau stările patologice, pot influenţa modul de satisfacere a nevoilor de bază.
Asistenta medicală este un membru recunoscut în cadrul echipei de îngrijire, cu rol în
asigurarea nevoilor de bază a pacientului. Ştiinţa îngrijirii de bază a bolnavului este aplicabilă
la orice pacient, în orice mediu şi este dirijată atât spre promovarea stării de sănătate cât şi
spre activitatea medicală preventivă şi curativă. Gradul de independenţă al pacientului
constituie un criteriu important de evaluare.

2
Cele 14 Nevoi Fundamentale
ale Virginiei Handerson

1. Nevoia de a respira
2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
3. Nevoia de a elimina
4. Nevoia de a se mişca şi a păstra o bună postură
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
6. Nevoia de a se imbrăca şi a se dezbrăca
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. Nevoia de a fi curat a-şi proteja tegumentele
9. Nevoia de a evita pericolele
10.Nevoia de a comunica
11.Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale
12.Nevoia de a se realiza
13.Nevoia de a recreea
14.Nevoia de a învăţa

Funcţiile nursei

1. Funcţia de natură independentă – asistenta asistă pacientul din propria


iniţiativă, temporar sau definitiv în:
a. Îngrijiri de comfort atunci când el nu-şi poate îndeplini independent
anumite funcţii; ajutorul asistentei e în funţie de vârstă, de naruta bolii, de
alte dificultăţi fizice, psihice, sociale.
b. Stabileşte o relaţie de încredere cu persoana îngrijită şi cu rudele acesteia
c. Este alături de indivizi şi de colectivitate în vederea promovării unor
condiţii mai bune de viaţă şi sănătate.
d. Le transmite informatii, invataminte, asculta pacientul si il sustine
2. Funcţia de natură dependentă – la indicatia medicului, aplică metodele de
observaţie, de tratament, observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament şi le
transmite medicului.
3. Funcţia de natură interdependentă – asistenta colaborează cu alţi profesionişti
din domeniul sanitar, social, educativ, administrativ şi participă la activităţi interdisciplinare.
 Actiuni de depistare a tulburarilor de ordin fizic, psihic sau social
 Actiuni de educatie pentru sanatate, de sensibilizare asupra responsabilitatii si
asupra drepturilor pe care le are populatia in materie de sanatate
 Actiuni de rezolvare a problemelor psihosociale
 Actiuni privind organizarea si gestionarea cerintelor sau unitatilor de ingrijire

Alte funcţii
Profesional este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa
de pacient.

3
Educativ asistenta tebuie să aibă calităţi psihologice şi aptitudini pedagogice, de a
şti să comunice şi să fie convingătoare.
Economic asistenta trebuie să fie o bună gestionară, si anume sa gestioneze foarte
bine sarcinile de serviciu, timpul si precizarea prioritatilor de aprovizionare, etc.
Functia de cercetare ce impune dezvoltarea unor calitati specifice, dar si aceasta pe
fondul unei pregatiri profesionale si morale superioare.

Domenii de activitate
 Servicii de sănătate în staţionar şi ambulator
 Învăţământ
 Cultură
 Cercetare
 Educaţie
 Administraţie
 Igienă

Locul de muncă a asistentului


1. În comunitate şi ambulator, adică în dispensar urban sau rural, policlinică,
şcoli, grădiniţe, creşe, leagăne, cămine de bătrâni.
2. În staţionari, adică în secţii de chirurgie, pediatrie etc.
3. În sectoarele de poliţie sanitară (igiena).

Îngrijiri primare de sănătate(IPS)

Definiţie: Prin IPS înţelegem îngrijiri esenţiale de sănătate accesibile tuturor persoanelor şi
familiilor din comunitate prin mijloace ce le sunt acceptabile cu participarea lor plenară şi la
un preţ de cost abordabil comunităţii şi ţării.
IPS se sprijină pe comunitate.
Comunitatea – ansamblul unei populaţii de pe un teritoriu geografic determinat de care
este legat prin interese şi valori comune, având o formă de gestiune administrativă iar membrii
săi au inter-relaţii cu grupuri sociale şi instituţii.
IPS-ul acoperă 3 niveluri de intervenţii:

1. Îngrijiri de prevenire primară


 prin prevenirea primară înţelegem menţinerea şi promovarea sănătăţii
precum şi prevenirea îmbolnavirii lor
 intervenţia asistentei urmăreşte:
o educaţia sanitară
o prevenirea specifică
2. Îngrijiri de prevenire secundară
 Urmăreşte intervenţii curative pentru tratamenrul bolnavilor şi
prevenirea agravării sau a complicaţiilor
 Rolul asistentei este să descopere problema la timp.

4
3. Îngrijirea de prevenire terţiară
 Urmăreşte recuperarea
 Rolul asistentei este să susţină persoana îngrijită pentru a se readapta la
diferitele dificultăţi cauzate de problemele de sănătate.

Aspecte teoretice ale procesului de nursing

Pana la jumatatea secolului al XX lea ingrijirile au fost atribuite mai ales conceptiei
religioase, mostenite din trecut.
După milenii de existenţă umană medicina modernă îşi consideră punctul de cotitură în
cunoaşterea asepsiei şi antisepsiei a lui Joseph Lister(1827-1912).
 Asepsia – a sepsis – fără microbi
 Antisepsia – împotriva microbilor
Descoperirea microbilor de către Louise Pasteur(1822-1912), a fost
momentul ce a determinat noi orientări şi concepţii în formarea cadrelor
sanitare, în organizarea asistenţei medicale şi implicit, în actul de îngrijire
a omului suferind. Este perioada în care se plaseaza naşterea nursingului
modern legat de numele lui Florence Nightingale(12 mai 1820-13 august
1910), cea care a fundamentat convingerea că, fără armata personalului
sanitar de îngrijire a bolnavului, fiind formată şi organizată lupta pentru
sănătate pe timp de pace sau război, poate fi câştigată. De la Florence
Nightingale asistăm la tendinţe şi eforturi de profesionalizare, de găsire a
unui loc stabil în ierarhia slujitorilor sănătăţii, de definire a rolului care să fie acordat cu titluri
şi cadru juridic respectiv.
Statutul socio-profesional al asistentei medicale se bazează tot mai mult pe existenţa
unei structuri bine definite, cu un loc bine stabilit în statutele de funcţiuni care emană dintr-o
pregătire bazată pe programe corespunzătoare orientate de principii deontologice clar definite.
Există o fundaţie care îi poartă numele, o insignă şi o statuie în centrul Londrei.
S-a născut la Florenţa, numele fiindu-i dat după numele acestei localităţi, la data de 12
Mai 1820. Era frumoasă, cultivată, deşteaptă şi bogată şi nu a cedat tentaţiilor şi succeselor
vieţii moderne.
A fost educata acasa de catre tatal ei, absolvent al universitatii Cambridge. Ii placea sa
citeasca mult, ii facea placere sa-i ingrijeasca pe muncitorii bolnavi de pe mosia tatalui sau.
La varsta de 16 ani era convinsa ca Dumnezeu o cheama spre a-i ajuta si ingriji pe
ceilalti aflati la nevoie. Si-a dedicat timpul studiind tehnici de ingrijire din cartile de nursing
obtinute in secret (vizita spitalele din Londra si din imprejurimi)
Parintii ei nu erau de acord ca ea sa munceasca in acele conditii insalubre, intr-o vreme
in care nursingul nu era considerat a fi o indeletnicire onorabila pentru o doamna de societate.
In 1830, spitalele erau murdare, prost administrate, iar personalul medical nu era
suficient de pregatit de multe ori nestiind ce trebuie facut pentru confortul unui pacient.
Intr-un final a ajuns la un compromis cu tatal ei care la varsta de 30 ani ii va permite sa
mearga la scoala.
La 30 de ani îşi afirmă convingerea că sensul vieţii ei era să facă ceva folositor pentru
oamenii care au nevoie de ajutor.
5
În călătoriile sale, Florence Nightingale va culege informaţii despre problemele sănătăţii
publice şi a celor din spitale. În 1851 ea va studia, timp de 3 luni, la şcoala in Germania, la
spitalul Kaiserwerth a păstorului Cliedern, unde a demonstrat a fi un elev excelent.
Anul 1853 o găseşte pe tânara Florence lucrând într-un comitet ce conducea instituţia
pentru îngrijirea femeilor nobile în perioada îmbolnăvirii (la institutul de deaconese). În cele
din urmă, ea va fi numită şefa acestei organizaţii. Pe măsură ce cunoştinţele sale despre
reforma nursingului şi a spitalelor sporeau, Florence a fost cunoscută ca o autoritate în
materie.
A realizat imbunatatiri ale sistemului de acolo, schimbarile realizate acolo vizau o mai
buna organizare si educatie profesionala. Pentru personalul medical a implementat un sistem
prin care apa calda era disponibila la fiecare etaj, a inventat un lift prin care mancarea era duse
pacientilor.
Când a izbucnit Războiul Crimeei (1853 -1856 ), în 1854, corespondenţii de pe front
descriau maniera în care erau îngrijiţi soldaţii răniţi şi
bolnavi de către armata britanică. Rapoartele de razboi
mentionau conditiile teribile din spitale. Florence
Nightingale venind în întâmpinarea guvernului britanic va
propune prietenului ei, Sir Sidney Harbert, care îndeplinea
funcţia de secretar de război, să fie trimis în Crimeea cu
un grup de nurseri. Dând dovadă de reale calităţi
organizatorice şi profesionale, ea se va distinge prin
organizarea în prima linie a frontului, a unui spital de campanie modern.
Ministrul de razboi a rugat-o pe Nightingale sa supravegheze o echipa de nurse din
spitalele de razboi din Turcia.
In nov. 1854, a ajuns la Uskudar, Instambul, acolo s-a apucat imediat de treaba, a spalat
podelele, a facut ordine in saloane, a spalat lenjeriile de pat si a avut grija de confortul
pacientilor.
Printre primele schimbari introduse de ea a fost spalarea/dezinfectarea hainelor tuturor
ranitilor, apoi cu banii proprii a cumparat bandaje, mese de operat si alte ustensile de baza
necesare functionarii unui spital.
Nursele ei au facut curat in tot spitalul astfel incat sa se reduca la minim numarul
germenilor, fapt ce a dus la oprirea raspandirii bolilor in spital.
Ea insasi a tratat aproximativ 2000 de pacienti. Inainte de venirea ei in Crimeea, 42%
dintre soldatii adusi in spital mureau din cauza infectiilor, insa dupa munca depusa de ea acest
procent a scazut cu 21%.
Conditiile anterioare venirii ei erau destul de precare, pacientii erau asezati la gramada
pe targi printre mormane de mizerie si resturi medicale. Pacientii primeau doar o masa pe zi
si erau bruscati de dr. Armatei. Nu existau conditii sanitare, toalete si nici provizii medicale.
Alintată femeia cu lampa, Florence Nightingale a devenit o figură legendară printre
soldaţi.
În 1856 se reîntoarce în Anglia cu sănătatea serios afectată. În următorii 40 de ani îşi va
conduce afacerile din apartamentul său izolat. Îşi va petrece restul vieţii scriind despre spitale,
salubritate, statistici de sănătate şi în special despre nursing şi educaţie în nursing.

6
În 1860 ea reuşeşte să inaugureze prima şcoală laică de nursing în cadrul spitalului
Sfântul Tomas din Londra. În acelaşi an, la Boston, Maria Zakrzewski şi Elisabeth Blackwell
vor înfiinţa prima şcoală de asistente medicale
Principiile de bază pe care Florence Nightingale şi-a creat şcoala au fost următoarele:
1. Nursele trebuie să fie educate în spitale clinice, organizate în acest scop şi
asociate cu şcoli medicale.
2. Nursele vor fi selecţionate cu atenţie şi vor locui în cămine special amenajate
pentru a le forma caracterul şi a le impune o disciplină.
3. Intendenta şefă a şcolii va avea cuvânt hotărâtor asupra programei, asupra
modului de administrare şi asupra celorlalte probleme ale şcolii.
4. Programa şcolară va cuprinde atât material teoretic cât şi practic.
5. Frecvenţa studenţilor la cursuri va fi obligatorie existând o epidenţă în acest sens.
6. Cunoştinţele dobândite de studenţi vor fi apreciate prin teste scrise şi examene
orale.
Respectând tradiţiile şcolii engleze tinerii absolvenţi erau trimişi în toate colţurile
Imperiului Britanic pentru a implementa îngrijirile de sănătate aşa cum au fost învaţaţi.
Modelul şcolii Saint Thomas va constitui un nivel de învâţământ şi funcţii pentru multe şcoli
din Anglia.
Florence Nightingale este incontestabil fondatoarea nursingului modern. Ea reuşeşte să
convingă opinia publică că îngrijirile de sănătate reprezintă o artă ce trebuie ridicată la rangul
de profesie disciplinară. Ea apreciază că e mai util ca nursele să-şi petreacă timpul îngrijind
pacienţii fără să facă curăţenie, îndeletnicire rezervată personalului îndemnat pe această
activitate.
Profesia de nurser va fi aleasă de persoane inteligente, ce vor căuta să-şi îmbogăţească
cunoştinţele, pe care le vor folosi pentru ameliorarea condiţiilor pacienţilor pe care îi au în
îngrijire.
Pentru ca această profesie să fie respectată ea consideră că liderii de nursing trebuie să
aibă un statut social.
Contrar la ceea ce se observă astăzi, Florence gândea că această profesie e rezervată
exclusiv femeilor dar pe de altă parte remarcă faptul că nursingul, pentru a putea fi practicat
cu ştiinţă şi conştiinţă, nu e obligatoriu să fie legat de domeniul religios. Pentru a reuşi în
apărarea profesiei a intuit munca în echipă şi combaterea individualismului.
Spre sfârşitul vieţii sale, susţinând atât eforturile înaintaşilor cât şi pe cele a succesorilor
ei, ea va contribui la infiinţarea Consiliului Naţional al Nurselor(ICN) în 1890.
Florence Nightingale moare în somn la vârsta de 90 de ani iar ziua de 12 Mai, data
naşterii sale, a fost consacrată drept Ziua Internaţională a Nursingului, fiind sărbătorită de
către nurse în toată lumea.
Dezvoltând principiile unui învâţământ corespunzător în acordarea îngrijirilor medicale
adaptate, Florence e fondatoarea unei reforme a căror beneficiari suntem noi.
Esenţialul mesajului său e următorul: prioritatea îngrijirilor acordate de nursă e ajutorul
pe care aceasta îl garantează unei persoane vazută în toată complexitatea sa pentru a-i menţine
şi recupera sănătatea atunci când aceasta nu poate să o facă singură.

7
Inspirându-se din jurământul lui Hipocrate, Florence Nightingale îşi caracterizează
concepţia profesională prin textul proproului jurământ pe care îl propune tuturor asistentelor
medicale ca să îl cunoască şi să îl rostească la începutul carierei lor:

Mă angajez, solemn, în faţa lui Dumnezeu şi în prezenţa acestei adunări să duc o


viaţa integră şi să-mi îndeplinesc cu credinţă îndatoririle profesiei mele. Nu voi lua şi nu
voi administra nici un remediu periculos. Voi face totul pentru creşterea nivelului
profesiunii mele şi voi păstra cu o totală discreţie lucrurile private care îmi vor fi
încredinţate. Voi ajuta din toate puterile mele şi în mod cinstit medicul în munca sa şi
mă voi dedica bunăstării celor ce sunt lăsaţi în grija mea.

Cadrul conceptual al îngrijirilor

1. Conceptul de om – este o fiinţă unică având nevoi biologice, sociale şi culturale, o


fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul său înconjurător, o fiinţă responsabilă
liberă şi capabilă de a se adapta. Virginia Henderson spune că individul este o entitate bio-
psiho-socială, formând un tot indivizibil, are calitati fundamentale cu manifestări specifice pe
care şi le statisface singur dacă se simte bine. El tinde spre autonomie, spre satisfacerea
nevoilor sale.
2. Conceptul privind sănătatea – defiiţia OMS-ului despre sănătate:
“Sănătatea este o stare de bine fizic, mental şi social şi nu constă numai în absenţa bolii
sau infirmităţii”.
Virginia Handerson spune că sănătatea este o stare în care necesităţile sunt satisfacute în
mod autonom, nu se limitează la absenţa bolii.
3. Concepţia despre boală – este ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă
tradus prin suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie
sau definitivă.