Efecte ale emigrației populației din România.

Emigratia este mutarea oamenilor dintr-un loc in altul cu intentia de a ramane permanent sau temporar
in noua locatie. De obicei, mutarea se face pe distante lungi si prin parasirea tarii, dar este posibila si
migratia interna. Poate exista migratie individuala, familiala sau in masa.

Efectele emigratiei populatiei din Romania, din ultimnele decenii au inceput sa se vada recent, in ultimii
4-5 ani, cand Romania se confrunta cu un deficit al fortei de munca, scaderea ritmului de dezvoltare in
diverse domenii in care se cere calificare, cum sunt medicii, asistentele sau farmacistii, economistii,
profesorii, arhitectii, antreprenorii, etc. Marea majoritatea a acestor efecte au ca motiv deficitul de
confort financiar si material, neajunsurile dar si neconstientizarea sociatatii asupra valorilor romanesti si
respectarea lor ca atare.

Cu toate acestea, Romania a inceput sa importe forta de munca din tari aflate in curs de dezvoltare, insa
piata ar avea nevoie de mult mai multa. Desi emigratia a scazut in ultimii ani, in continuare romanii vin
si pleaca in mod constant, pentru perioade temporare.

Consecintele emigrarii romanilor sunt devastatoare pe termen lung pentru Romania, pe mai multe
planuri. Dincolo de impactul economic, asupra fortei de munca, asupra imbatranirii populatiei, asupra
capacitatii statului de a sustine un numar mare de pensionari raportat la numarul populaţiei ramase
active, suntem deja in fata unui fenomen social cu impact profund la nivelul familiei si a relatiilor in
familie si comunitate.

Avem un numar mare de copii abandonati de catre parinti, lasati si crescuti de bunici, rude, care intr-un
final o mare parte ajung in sistem de protectie, un numat ingrijorator de sinucideri in randurile
minorilor, de abuz de alcool si droguri, violenta domestica, agresiuni sexuale cu minori, abandon scolar,
marginalizare si excluziune sociala, saracie, traume emotionale care afecteaza dezvoltarea acestor copii
abandonati de parinti si capacitatea lor de a creste si a se dezvolta in adulti functionali, integrati in
comunitate si responsabili.

Acesti copii, fara educatie adecvata, sprijin si suport emotioanal din partea parintilor, vor fi marginalizati
si pierduti pentru societate. Devin un grup vulnerabil protejat de catre stat in mod prioritar.

Din nefericire, statul roman nu a prioritizat niciodata sanatatea mentala in cazul copiilor de pe intreg
teritoriul Romaniei fiind nevoie de angajarea unor asistenti sociali bine pregatiti si de existenta unor
centre de preluare a acestor copii macar in timpul zilei, intr-o forma de monitorizare si supraveghere
care sa nu constituie instututionalizare.