MAGIA CĂRȚILOR

Elevă : Popovici Agnes

Liceul Teoretic ’’David Voniga ’’ Giroc
Clasa a II-a B
Îndrumator: Antal Liliana

A fost odată o casă albă cu un turn rotund care privea cuminte către munte. În ea locuiau
domnul și doamna Wiston. Ei aveau un fiu, Alex. Acesta urma să meargă la școală, deoarece împlinise
șase ani.
Alex era un băiat cu părul negru ca smoala, ochii lui străluceau ca niște nestemate, iar zâmbetul
era mai dulce decât trilul unei păsări. Era: cuminte, jucăuș, darnic, răbdător, generos si recunoscător,
dar cel mai mult iubitor, deoarece știa că iubirea încununează toate virtuțile.
Azi este o zi superbă în familia Wiston, deoarece mâine este prima zi de școală pentru Alex. El
are mari emoții și crede că nu va face față. Părinții văd că ceva nu este în regulă și îl întreabă :
- S-a întâmplat ceva?
- Da, nu mă simt pregătit pentru școală.
- Și de ce nu ne-ai spus? întreabă mama.
- Mi-era teamă….
- Nu trebuie! spuse tata.
- Serios? întreabă Alex.
- Da, nu are de ce, chiar dacă este posibil să fie zile în care te vei gândi să renunți, în care ți se
va părea că este prea mult sau prea greu. În clipele acelea, respiră, închide ochii și adu-ți aminte că poți.
- Ai încredere în tine! spuse mama.
- Așa e, Alex! Respiră ai încredere în tine, poți! Noi suntem o familie, ne poți spune orice, spuse
tata.
- Aveți dreptate!

A doua zi la școală Alex a cunoscut cinci copii : Kira, Tom, Pauli, Leonie și Emilia. Cu Kira,
Tom și Pauli se înțelege de minune, dar cu Leonie și Emilia nu se înțelege deocamdată așa de bine, cu
siguranță îi va cunoaște mai bine pe parcurs. A cunoscut-o pe doamna sa, Ema, o tipă de treabă, dar cu
așteptări mari.
Fiind prima zi de școală, doamna i-a întrebat ce vor să se facă când o să fie mari. Alex a fost
singurul care nu a știut ce să răspundă.
Când a venit acasă era foarte bucuros și le-a povestit părinților cum a fost prima zi de școală.
Părinții s-au bucurat mult că Alex are curaj să le spună orice, doar erau o familie unită. Mama însă, era
un pic îngrijorată că nu a dat un răspuns. Dar, zâmbi larg și spuse cu vocea sa caldă:
 - Cred cu tărie că fiecare dintre noi are ceva de dăruit, ceva special, cu toții suntem speciali. Poți
să fii un bun tâmplar sau un bun croitor, un bun atlet sau un bun cântăreț. Cu toții avem ceva de oferit
celor din jur.
Era o seară uimitoare, cu un cer atât de senin încât părea că toate stelele se înghesuiau deasupra
căsuței. Alex se întreba dacă mâine va fi la fel de ușor la școală. Se duse și își făcu ghiozdanul, apoi se
spălă pe dinți, știa că mâine trebuia să meargă la dentist. Adormi cu gândul la ce îi spuse mama, dar tot
nu știa ce meserie să-și aleagă.
A doua zi la școală s-au cunoscut cu toții mai bine deoarece au avut dezvoltare personala în
prima oră. A urmat ora de desen și ora de muzică. Timpul a trecut foarte repede.
Alex era bucuros ca nu a avut nimic de făcut ca temă, dar avea emoții că trebuia să meargă la
dentist. Cu două ore înainte de a pleca la cabinet a întrebat-o pe mama sa:
- Mami, dacă îmi este frică de domnul doctor ce pot să fac?
- Frică? întrebă mama.
- Da, frică, am mari emoții.
- Păi, nu trebuie să uiți că noi suntem lângă tine și tot ce trebuie să faci e să strângi tare pumnii
și sa-ți spui curaj.
- Crezi ca mă va ajuta? întrebă Alex.
- Eu, așa cred, poți să încerci chiar azi! îl îndemnă mama.
- Ai dreptate, răspunse Alex, îmbrățisând-o.
La dentist, Alex făcu ce îi zise mama, avuse curaj. Ba chiar medicul stomatolog l-a lăudat că a
fost cel mai curajos băiat pe care l-a cunoscut și pentru asta i-a dăruit un abțibild holografic. De abia
aștepta să-l arate mamei și să-i spună:
- Mami, știu ce o să mă fac când o să fiu mare! Mi-aș dori să fiu medic!
- Cel mai important lucru este să fii tu însuți și să nu te compari cu nimeni, îi spuse mama cu un
zâmbet cald, privindu-l în ochi. Crezi că ești menit să fii medic?
- Da, răspunse Alex timid.
- Atunci, dacă tu crezi asta, așa va fi. Totul vine din mintea ta. Dacă tu crezi că poți face ceva,
vei putea. Dacă nu crezi, nu vei putea. Trebuie sa crezi în tine și să înveți foarte bine.
În drum spre casă s-au oprit la o librărie să-și cumpere rechizitele pentru școală. De abia astepta
sa le arate colegilor.
Următoarea zi la școală toți copiii erau fascinați de rechizitele lui Alex, mai puțin Emilia și
Leonie. Ele tot îl cicăleau. Doamna învățătoare le auzise și le-a făcut observație, după care îi invită pe
toți copiii la colțul lecturii. Pe peretele din dreapta clasei era o bibliotecă plină de cărți. Alex nu văzuse
prea multe cărți în viața lui, așa că se apropie curios.
- Sunt cărți, spuse doamna învățătoare privindu-l cu un zâmbet. De la ele vine o lumină la fel de
strălucitoare ca a soarelui. Alex privea în continuare nedumerit. Nici colegii lui nu înțelegeau cum
cărțile pot să lumineze.
- Cum așa? întrebă Alex.
 - Prin cunoaștere, răspunse doamna. Dacă știți să citiți, sunteți liberi, puteți zbura oriunde,
oricând, adăugă doamna.
Colegii au fost cuceriți, dar mai ales Alex. Doamna Ema părea a fi cea mai bună și cea mai
răbdătoare învățătoare.
În fiecare dimineață Alex mergea plin de entuziasm la școală. Petrecea aproape toată ziua
învățând să scrie și să citească. Îi plăcea să stea toată ziua cu nasul în cărți. Învățase să citească deja și
acum nu se mai putea dezlipi de cărți. Citea atât de mult, încât reușise să termine primul toate cărțile
din bibliotecă. Noroc cu Kira, Tom și Pauli care îi aduceau altele de fiecare dată când Alex rămânea
fără cărți.
Timpul zbura, iarna era pe trecute, iar din zăpadă își făcură apariția primii ghiocei. Zilele se
scugeau cu repeziciune și anotimpurile la fel. După primăvară veni vara, cu zilele sale lungi și
călduroase, după care veni toamna, cu bogăția și frunzele ei frumos colorate.
Alex ajunsese unul dintre cei mai buni copii la învățătură și doamna Ema aflase de visul său de
a fi medic, era tare mândră de el.
În anii următori, mintea lui Alex odată deschisă, nu mai voia să se închidă, ci dorea să se
deschidă și mai mult. Cu cât citea și afla mai mult, cu atât dorea să citească și să afle și mai mult. Era o
lumea magică. Cărțile îl ajutaseră nu numai să călătorească în lumi îndepărtate și să cunoască lucruri la
care alții nici nu visau, dar parcă totul în jurul său se schimbase. Avea mult mai multă încredere în el și
pentru prima dată în viață simțea că poate face orice.
Alex și-a urmat visul, a zburat acolo unde i-a fost inima și studiază voios la facultatea de
medicină, dar și acum își aduce aminte cu drag de colțul lecturii făcut de doamna Ema și de încurajările
părinților: Respiră, ai încredere în tine, poți!˝