Dispoziţii Generale privind reducerea riscului de incendiu generat de

încărcări electrostatice – D.G. P.S.I. 004/2001, aprobate prin O.M.I.

108/01.08.2001.

Dispoziţiile generale privind reducerea RISCURILOR DE INCENDIU

GENERATE DE ÎNCĂRCĂRI ELECTROSTATICE - D.G.P.S.I.-004 stabilesc
masurile tehnico-organizatorice, principiile, cerinţele şi condiţiile tehnice necesare
in vederea prevenirii formarii scânteilor produse de descărcarea sarcinilor
electrostatice, care în anumite împrejurări pot iniţia incendii sau explozii.

Prevederile prezentelor dispoziţii se aplica şi sunt obligatorii indiferent de

titularul dreptului de proprietate.

In sensul prezentelor dispoziţii, termenii şi expresiile utilizate au următoarele

semnificaţii:

a) aditiv antistatic - substanţa solida (praf, pulbere) sau lichida care, introdusa
intr-un volum de lichid combustibil, are rolul de a reduce efectul difuziei
turbulente datorat pulsaţiilor de viteza, în cazul transvazării, transportului etc.
lichidelor prin conducte cilindrice şi de a limita astfel riscul datorat încărcărilor
electrostatice;
b) antistatic - caracteristica intrinseca a materialului de a nu se încărca cu
electricitate statica; în mod obişnuit aceasta caracteristica este avuta în vedere la
materialele care se utilizează în medii cu risc de incendiu sau explozie;
c) corp electrostatic la pământ - substanţa, material, circuit, aparat, maşina,
recipient sau instalaţie a cărei rezistenta de scurgere a sarcinilor electrostatice nu
depăşeşte 106 ohmi, rezistenta fiind măsurata între pământ şi un punct oarecare al
elementului considerat;
d) descărcare corona - descărcare electrica incompletă (nu se dezvoltă pe toata
distanţa dintre electrozii configuraţiei) care apare în zone ale conductoarelor cu
raza de curbura mica; descărcarea corona se dezvolta numai dacă intensitatea
câmpului electric în zonă depăşeşte o valoare determinata;

e) descărcare electrostatică - proces de realizare a unui canal conductor între

două corpuri aflate la potenţiale diferite faţă de pământ; în funcţie de valoarea
medie a câmpului electric între cele două corpuri, descărcarea poate fi incompletă
(corona) sau completă (străpungere);

f) dispersie - fenomen de împrăştiere, răspândire, risipire; în sensul prezentelor

dispoziţii, definiţia se refera la pulberi, prafuri, gaze, ceţuri, care se pot aprinde; de
exemplu, praful este o forma dispersa a substanţelor solide, iar ceaţa este o forma
dispersa a lichidelor combustibile;

g) electricitate statica - energie de natura electrica ce apare datorita unor

fenomene electrochimice, frecări, încălziri şi de deformare a corpurilor, plasării
acestora într-un câmp electric, precum şi ca urmare a altor acţiuni fizice care
presupun schimbarea relativa a suprafeţelor de contact; energia acumulata rămâne
practic constantă sau prezintă variaţii foarte lente; energia acumulata, daca se
disipează într-o descărcare electrica, poate iniţia explozia unor amestecuri
inflamabile, daca este mai mare decât energia minima de aprindere a acestora;
h) influenţa electrostatica - fenomen de separare a sarcinilor electrice pe un
conductor neutru izolat sau modificarea repartiţiei sarcinilor electrice pe un
conductor încărcat şi izolat, sub acţiunea unui câmp electric exterior;
i) încălţăminte antistatică - încălţăminte încercată în conformitate cu metoda 5.7
din SR EN 344; rezistenţa electrica trebuie sa fie cuprinsă între 100 kj şi 1.000 Mj;
j) încărcare electrostatică - proces fizic prin care, pe corpuri solide, lichide sau
vapori, apar sarcini electrice datorita unor acţiuni mecanice (frecare, ciocnire,
vibraţii), termice, chimice etc;
k) legare la pământ - legătura electrica a unui corp conductor la priza de
pământ, pentru a asigura acestuia, în mod permanent, potenţialul pământului
(considerat nul);
l) legătura de echipotenţializare - legătura electrica realizata intre diferite puncte
pentru a asigura acestora acelaşi potenţial faţă de pământ;
m) pardoseala izolanta electric (electroizolanta) - pardoseala realizata din
materiale izolante electric (lemn, cauciuc, bachelita etc.), care acoperă întreaga
suprafaţă a pardoselii, sunt lipite pe suport, nu prezintă crăpături, iar rosturile nu
depăşesc 3 mm;
n) priza de pământ - instalaţie care asigura o legătura electrica directă cu
pământul a unei instalaţii electrice sau a unor echipamente electrice;
o) rezistenta electrica de dispersie a unei prize de pământ - rezistenţa electrica
echivalenta a prizei de pământ;
 p) scânteie electrostatică - descărcare brusca de electricitate, printr-un interval,
între doua corpuri;
r) transvazare - operaţiune de trecere a unui fluid (lichid, gaz etc.) sau a unui
material pulverulent dintr-un vas în altul prin curgere gravitaţionala, pompare etc.;
s) zona cu pericol de explozie - spaţiul în care, în condiţii normale de
funcţionare, se pot acumula, accidental sau permanent, gaze, vapori sau praf în
cantităţi suficiente pentru a da naştere unei atmosfere explozive în amestec cu aerul
sau cu oxigenul.

Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă

fenomene de sistem sau de asociaţie cu apariţia unei sarcini electrice pe
suprafaţă unui corp izolant sau izolat din punct de vedere al conductibilităţii
electrice.
Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea,
contactul direct, influenta, acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrica.
Principalele materiale şi substanţe utilizate frecvent şi pe scara larga,
susceptibile să formeze şi să acumuleze sarcini electrostatice, sunt:
a) solide: cauciucul natural si sintetic, masele plastice, fibrele artificiale,
textilele pe baza de lână, fibrele artificiale, hârtia, sticla, sulful, răşinile
sintetice, unele răşini naturale (chihlimbarul);
b) lichide: sulfura de carbon, eterul, benzina, hidrocarburile, esterii,
hidrocarburile clorurate, cetonele inferioare si alcoolii;
c) gaze (vapori): dioxidul de carbon, metanul, propanul, etanul, butanul,
acetilena si hidrogenul.
In funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de
reacţie a operatorilor se pot adopta soluţii care să conducă la dispersia
electricităţii statice. Soluţiile cele mai eficiente sunt:
a) legarea la pământ (sisteme echipotenţiale);
b) neutralizarea sarcinilor;
c) reducerea frecărilor;
d) umidificarea atmosferei;
e) mărirea conductivităţii corpurilor izolante.
La o valoare a rezistentei de scurgere a sarcinilor electrice mai mica de
106 ohmi, pentru majoritatea substanţelor inflamabile se elimina posibilitatea
formarii sarcinilor electrostatice mari şi se considera realizată legarea la
 pământ.
În locurile în care se manipulează substanţe explozive valorile limita
care se aleg sunt de ordinul 104-105 ohmi pentru rezistenta de curgere a
sarcinilor electrice.
Art. 16. - Legarea la pamant a obiectelor metalice asigura reducerea diferentei
de potential dintre obiecte si pamant, pana la limite nepericuloase, iar
conductibilitatea materialelor utilizate trebuie sa fie suficient de mare, astfel
incat sa permita scurgerea fara descarcare disruptiva a incarcarilor
electrostatice.
Este obligatoriu sa fie legate la pământ:
a) constructiile metalice, echipamentele, rezervoarele, conductele,
utilajele si instalatiile (pentru amestec, valturile, calandrele, masinile de
extrudare sau injectie etc.) care vehiculeaza materiale si substante care produc
electricitate statica;
b) elementele bune conducatoare de electricitate care nu participa direct
la procesul tehnologic;
c) partile metalice ale echipamentelor electrice (carcase, motoare,
aparataj, tablouri etc.), ale instalatiilor, utilajelor, incarcatoarelor si
cisternelor, inclusiv ale sinelor de cale ferata de la rampele de incarcare-
descarcare.
Conductibilitatea electrica a legaturilor se asigura prin:
a) fixarea demontabila (strangere);
b) fixarea nedemontabila (sudare, lipire etc.).
Legăturile la pământ trebuie verificate astfel:
a) zilnic, vizual;
b) periodic, prin personal specializat se masoara valoarea rezistentei de
dispersie a prizei de pământ, precum si asigurarea continuitatii la instalatiile
electrice.

Legarea la pamant a bobinelor, cilindrilor si a tamburelor metalice ale caror

extremitati se rotesc in lagare prevazute cu ungere se asigura prin sisteme speciale
cu perii alunecatoare pe arbore, tangentiale si de capat.

Reducerea riscurilor determinate de electricitatea statica se realizeaza

prin actiuni de prevenire care vizeaza:
a) locul de munca;
 b) legaturile la pamant;
c) imbracamintea sau echipamentul de protectie a personalului;
d) operatiunile si procesele de fabricatie;
e) conductorii electrici;
f) izolantii.

TEMA nr.6

Dispoziţii Generale privind instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă

aprobate prin ordinul M.A.I. nr. 712/2005 completat ţi modificat de OMAI
786/2005.

Prezentele dispoziţii stabilesc principiile, modalităţile, cerinţele şi condiţiile

necesare în vederea organizării şi desfăşurării activităţii de instruire în domeniul
situaţiilor de urgenţă a persoanelor încadrate în muncă.

Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi cu personal angajat cu

personal în condiţii prevăzute de lege sunt obligate să organizeze şi să desfăşoare
instruirea acestora în domeniul situaţiilor de urgenţă pe baza reglementărilor
specifice.

Instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă este parte

componentă a pregătirii profesionale a acestora.

Instruirea în domeniul situaţiilor de urgenţă a persoanelor angajate în muncă

constituie parte componentă a activităţii de apărare împotriva incendiilor
desfăşurate de persoanele fizice şi juridice potrivit prevederilor legale în vigoare.

Categoriile de instructaje în domeniul situaţiilor de urgenţă sunt:

- instructajul introductiv general;

- instructajul specific locului de muncă;
- instructajul periodic;
- instructajul pe schimb, acolo unde situaţia impune;
 - instructajul pentru lucrări periculoase;
- instructajul la conversia profesională;
- instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a
instituţiei;

1. Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu

privire la:

- sistemul de acte normative;

- managementul situaţiilor de urgenţă la nivelul agentului economic;

- mijloacele tehnice existente;

- modul de acîiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă;

- acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor

situaţiilor de urgenţă.

Va avea o durată de minim 8 ore şi se va executa cu următoarele categorii de

persoane :

- noii angajaţi în muncă;

- salariaţii transferaţi de la o unitate la alta;

- lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;

- studenţii şi elevii aflaţi în practică.

Instructajul introductiv general se efectuează de către cadrul tehnic cu

atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor, care are competenţa necesară.
La încheierea instructajului introductiv general, persoanele instruite vor fi
verificate asupra cunoştinţelor acumulate. Nu vor fi admise la locurile de
muncă persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe.

2. Instructajul specific locului de muncă se execută individual de către şeful

locului de muncă respectiv. Durata instructajului nu poate fi mai mică de 8
ore.
3. Instructajul periodic se va executa pe baza tematicii anuale şi a graficului
de instruire. Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabileşte
astfel:
- cel mult o lună (30 zile) pentru personalul cu funcţii de execuţie sau
operative;
- 1-3 luni pentru personalul care lucrează nemijlocit cu aparate , maşini,
utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni,maiştri, subingineri, ingineri);
- 3-6 luni pentru personalul auxiliar;
- 1-6 luni pentru personalul auxiliar care are atribuţii de organizare ,
conducere şi control.
4. Instructajul special pentru lucrări periculoase (sudare, tăiere sau lipire cu
flacără, lucrări care pot provoca scântei electrice sau mecanice, arcuri
electrice, etc.) se efectuează de conducătorul formaţiei de lucru privind
tehnologia de execuţie şi de conducătorul locului de muncă pentru probleme
specifice.

Personalul societăţii va putea începe lucrul numai după ce şi-a însuşit

următoarele cunoştinţe minime :

a. regulamentul intern al societăţii;

b. prevederile legislaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor în părţile
ce-i privesc;
c. normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice locului de
muncă;
d. cunoaşterea şi mânuirea mijloacelor de primă intervenţie din dotarea
locului de muncă;
e. modul de acţiune în cazul izbucnirii unui început de incendiu sau a
altui eveniment negativ.
Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se certifică prin
înscrisuri realizate cu cerneală sau pastă, în fişele individuale de instructaj.
După completare fişa individuală de instructaj se semnează atât de persoana
instruită cât şi de cea care a efectuat instructajul.