Traumatism Cranio-Medular la nivelul Axisului

Traumatismele vertebro-medulare determină leziuni osteo-articulare ale

rahisului şi conţinutului său (măduvă, rădăcini nervoase, meningee şi vase)
într-o variată asociere lezională anatomică, multiple manifestări clinice şi
indicaţii terapeutice.
Traumatismele vertebro-medulare determină, local, apariția:

- contuziei medulare;

- edemului măduvei spinării;

- fenomenelor de compresie temporara sau permanent;

- secțiunii medulare;

- leziunilor vasculare, de tipul hemoragiei sau ischemiei;

Anamneza
Nume şi prenume: I.G.
Sex: F
Vârsta: 38 ani
Profesie: agent imobiliar
Diagnostic: Traumatism vertebro-medular la nivelul axisului(C2) - Tetraplegic.
 Pacientul a suferit un accident de masina de unde a fost diagnosticat cu
traumatism vertebro-medular. Pacientului în urma investigaţiilor medicale, a
avut loc o luxaţie parţială (subluxaţie) anterioară de corp vertebral la nivelul
vertebrei C2, în apropierea măduvei spinării.
Tabloul clinic:
- Diminuarea reflexelor osteo-tendinoase
Obiectivele programului de recuperare
 Mentinerea sau cresterea fortei musculare ;
 Reeducarea sensibilitatii posturale;
 Cresterea amplitudinii articulare ;
 Creşterea forţei membrelor superioare şi trunchiului;
 Imbunatatirea statusului functional ;
 Adaptarea din punct de vedere psiho-emotional a pacientului la limitarea
stilului de viata impus de aspectele disfunctionale ;
 Evitarea atrofiei musculare ;

Evaluarea traumatismului vertebro-medular

 Scala Bracken
  Scala Bracken a fost propusă de Bracken şi colab., în 1978 (3). Severitatea
leziunii este clasificată în funcţie de două scale, una motorie şi una senzitivă.
   Scala de severitate senzitivă (se bazează pe testarea sensibilităţii dureroase):
•  categoria 1 – normal • 2 – diminuată în unele zone • 3 – absentă în unele zone •
4 – paraparetic • 5 – tetraparetic • 6 – paraplegic • 7 – tetraplegic.
   Scala de severitate motorie:  categoria 1 – mişcare activă contra gravităţii în
toate miotoamele • 2 şi 3 – contracţii decelabile la nivelul unor muşchi din cadrul
unui miotom • 4 – absenţa contracţiei musculare la nivelul sau sub nivelul
muşchiului iliopsoas • 5 – cel mai cranial miotom cu absenţa contracţiei
decelabile este primul interosos palmar sau mai cranial decât acesta.

 Scala ASIA
   Scala ASIA/IMSOP a fost propusă de American Spinal Injury Association
(ASIA) în 1984 şi revizuită de mai multe ori, ultima oară în colaborare cu
International Medical Society of Paraplegia (IMSOP) (7–9).
   Notarea este similară scalei Frankel, din care derivă. Această scală se bazează
pe utilizarea scorului motor ASIA determinat la nivelul muşchilor-cheie pentru
cuantificarea deficitului motor. Evaluarea senzitivă se face ca şi în cazul scalei
Frankel prin testarea sensibilităţii tactile şi dureroase în punctele cheie ale
fiecărui dermatomer (v. figura).
   A = leziune neurologică completă – fără funcţie neurologică motorie sau
senzitivă sub nivelul lezional (inclusiv sacral inferior S3–S5);
   B = leziune neurologică incompletă senzitiv – se păstrează funcţie senzitivă,
inclusiv în segmentele sacrale inferioare, dar fără funcţie motorie prezervată la
mai mult de trei niveluri de oricare parte a corpului sub nivelul lezional;
   C = leziune neurologică incompletă motor – se păstrează şi funcţie motorie sub
nivelul lezional, dar mai mult de jumătate dintre muşchii-cheie sub nivelul
lezional au scor motor mai mic de 3;
   D = leziune neurologică incompletă motor – funcţia motorie este prezervată sub
nivelul lezional şi cel puţin jumătate din muşchii-cheie de sub nivelul lezional au
scoruri motorii peste 3;
   E = normal clinic.
   Pentru a clasifica deficitul motor ca fiind C sau D, respectiv leziune
neurologică incompletă motor, trebuie să existe fie contracţie voluntară a
sfincterului anal extern, fie prezervare sacrală a sensibilităţii cu păstrarea funcţiei
motorii la mai mult de trei niveluri sub nivelul neurologic lezional.
   Avantaje: • utilizare clinică facilă, fiind o scală majoritar sintetică de evaluare
globală • cuantificare mai precisă a gradului funcţiei motorii restante.
   Dezavantaj: este o scală puţin analitică.

Programul de recupereare

La nivelul sistemului muscular

Se manifesta hipotrofia musculara, contractura musculara si retractia musculo -
tendinoasa.
 hipotrofia musculara reprezinta fenomenul de reducere a diametrului
fibrelor, dar fara modificarea structurii lor. In aceste conditii fibra musculara
este lipsita de reactiile de alungire si scurtare ce contribuie la mentinerea
troficitatii lor.
 contractura musculara reprezinta un fenomen de crestere a tonusului
muscular pana la valori ce depasesc limitele fiziologice.
 retractia musculo - tendinoasa apare ca urmare a contracturii musculare.
 Fenomenul are efecte serioase la varsta de crestere cand apare un
dezechilibru intre cresterea osoasa, care este normala si cea a musculaturii
spastice care este lenta. Musculatura spastica determina intr-o prima etapa
cresterea rigiditatii articulare, urmata de instalarea redorilor articulare
insotite de anchiloza.

In acest context kinetoterapeutul va interveni cat mai rapid posibil

executand mobilizari pasive . Chiar la un pacient care prezinta leziuni
 ireversibile, mobilizarile pasive permit mentinerea unui anumit grad de troficitate a
muschilor evitand aparitia atrofiilor musculare grave. Programul de recuperare
poate fi executat la domiciliul pacientului zilnic si chiar de 2 sau 3 ori pe zi in
reprize de 10 - 15 minute.
In acelasi timp specialistul va insista asupra pozitionarii corecte a corpului ce
permite mentinerea unui tonus muscular normal. Pozitiile alese vor fi functionale,
confortabile si sanatoase.
 pozitia functionala permite contactul cu mediul inconjurator si manevrarea
obiectelor, ceea ce asigura independenta relativa a pacientului.
 pozitia confortabila contribuie la mentinerea starii de sanatate si permite
realizarea unor mobilizari usoare atunci cand situatia o impune.
 pozitia sanatoasa contribuie la mentinerea starii de sanatate a adultului si
reducerea contracturilor musculare.
Exercitii

 1. Pozitia sezand cu auto-sprijin

Privindu-se in oglinda, pacientul invata sa se sprijine cu trunchiul in pozitie
verticala, atat cat este posibil, la inceput cu mainile in lateral pe plinta, apoi cu
mainile pe genunchi. Daca leziunea este inalta si bratele pacientului sunt scurte in
raport cu trunchiul, pozitionarea unei perne sub fiecare mana a pacientului poate fi
de folos. Vor fi necesare mai multe incercari ce vor implica mult timp, pana cand
pacientul va invata sa-si mentina pozitia corecta a corpului, inainte de a se trece la
efectuarea exercitiilor ce presupun executarea miscarilor.

 2. Exercitii cu un singur brat

Intotdeauna privindu-se de aproape in oglinda, pacientul ridica un brat, intai in
lateral apoi in fata si ulterior in sus in timp ce se sprijina cu cealalta mana pe
genunchi. Un mic grad de miscare al capului si trunchiului spre partea mainii de
sprijin vor fi necesare pentru a compensa greutatea bratului care se misca.
Exercitiile cu un singur brat nu pot fi efectuate de catre pacientii cu leziuni la
nivelul C6 sau mai sus, pentru ca fara forta in triceps, sprijinul nu poate fi mentinut.

 3. Exercitii cu ambele brate

Miscari compensatorii ample ale capului si trunchiului vor fi necesare atunci cand
se misca ambele brate in pozitia sezand fara sprijin. Pacientul incearca intai sa
ridice mainile de pe genunchi, progresia se va face prin ridicarea bratelor in lateral,
in fata si apoi in sus (fig. 7.5).
 Pozitia cu bratele intinse in lateral nu este dificil de mentinut, deoarece centrul de
greutate nu este modificat semnificativ.
In pozitia cu bratele intinse in fata, pacientul trebuie sa faca o miscare de inclinare
a capului si trunchiului spre posterior, altfel se va dezechilibra si va cadea spre
anterior.
Pozitia cu bratele ridicate este dificila mai ales pentru pacientii cu leziuni inalte,
deoarece centrul de greutate este ridicat si pacientii nu au muschii abdominali
suficient de puternici pentru a mentine pozitia.

 4. Exercitii cu ambele brate fara oglinda

Cand pacientul stapaneste pozitiile si exercitiile de baza, exercitiile cu ambele brate
sunt efectuate fara oglinda si cu ochii inchisi.