Date noi despre Șerban Eminescu

Dan Toma Dulciu

Timp de aproape nouă decenii, lucrarea lui G. Călinescu zugrăvind biografia

Luceafărului a fost și continuă să fie o lucrare de căpătâi. Cercetătorii au considerat-o ca fiind
o sacrosantă Carte de Învățătură, neieșind din litera ei, deși aceștia s-au mulțumit să constate,
asemenea divinului critic: ”Despre frații și surorile lui Eminescu avem știri puține și nesigure”1.
Printre cei văduviți de amănunte biografice se află, din păcate, primul dintre frați, Șerban
Eminescu.
Fructificând relatările lui R. Sbiera2, ale dr. V. Branisce3, inclusiv amintirile
contemporanilor, consemnate în lucrarea omagială dedicată Luceafărului în 19094,
G. Călinescu își desfată cititorii cu o compunere inspirată, creionând un memorabil portret fizic
al tomnaticului student în medicină dar, cu o malițiozitate nedisimulată, amintește abandonul și
rateurile școlare la Gimnaziul din Cernăuți, oglindite în fișa matricolă a acestuia.
Exploatând parcimonios amintirile celor ce au cunoscut acea epocă, autorul evocă
fugitiv studiile la Viena ale viitorului medic, aflate sub semnul strâmtorărilor de tot felul, pentru
ca, în finalul acestui episod biografic, să dezvăluie unele detalii extrase din epistolarul
eminescian privind prezența lui Șerban la Berlin.
Din păcate, criticul a selectat subiectiv ori a ignorat cu bună știință alte surse5, la fel de
importante în cunoașterea biografiei acestui frate al Poetului, ocolind discret cercetarea de
arhivă, din care ar fi putut totuși să rețină aspecte deopotrivă de relevante.
Într-o epocă în care recursul la arhive devenea un act de curaj științific, cititorii au avut
surpriza să descopere în librării, în urmă cu peste șase decenii, o culegere semnificativă de
documente, în special eșantioane de corespondență provenind din patrimoniul unor instituții ale
statului (Agenția Diplomatică a României la Berlin, Prefectura Botoșani), din care Augustin
Z.N. Pop a reconstituit secvențe din ultimul an de viață al lui Șerban Eminescu.
Volumul de documente amintit6 conținea un consistent capitol dedicat prezenței acestuia
în capitala Germaniei, completând astfel petele albe din amintita biografie călinesciană.

1
G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Ed. III, București, 1938, p. 31-34
2
Radu I. Sbiera, Amintiri despre Eminescu, Cernăuți, 1903
3
Dr. V. Branisce, Scrisori inedite de la și relative la Mihail Eminescu, Convorbiri Literare,VIII,1926, p.669-
667. Alte date sunt preluate din epistolarul lui Mihai și Henriettei cu Cornelia Emilian și fiica sa Emilia,
respectiv din scrisorile reproduse în Semănătorul nr. 3 din 29 sept.1903, după E. Taniac.
4
Comitetul Comemorării – Galați, „Omagiu lui Mihail Eminescu”, București, Socec, 1909
5
Ioan Scurtu, Mihail Eminescuʿs Leben und Prosaschriftenn, Inaugural dissertation, Leipzig, 1903,p.9; Leca
Morariu, Frățânii Eminescu (Extras), 1923, p.4-6
6
Augustin Z.N. Pop, Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Editura Academiei RPR,
București, 1962, Cap. Sfârșitul unui frățâne nefericit: Șerban Eminovici, p. 185-218.
 Calea aceasta a cercetărilor de arhive nu a fost doar apanajul eminescologilor ci și al
altor oameni de cultură, pasionați de biografia Luceafărului. Astfel, în preajma celui de al
Doilea Război Mondial, medicul V. M. Plătareanu a cerut lămuriri universității germane unde
studiase Șerban Eminescu7. Acesta primește, la data de 29 februarie 1940, un răspuns oficial
din partea Arhivei Universității Erlangen comunicându-i-se următoarele:
”Șerban Eminovici (Scherban Eminowicz), născut în Bottuschany-Moldau a fost
înmatriculat ca student în medicină în timpul semestrului de iarnă 1865/1866, semestrul de
vară 1866, semestrul de iarnă 1866/1867 și semestrul de vară 1867. Dincolo de această dată,
numita universitate nu a mai găsit nimic în legătură cu Șerban Eminovici”.
Încurajat de această confirmare, dr. V.M. Plătareanu solicită și Arhivei Universității din
Viena8 să îi precizeze dacă Șerban Eminescu figurează cumva în scriptele sale. De data aceasta,
răspunsul este negativ.
Aserțiunea ”Dincolo de această dată, numita universitate nu a mai găsit nimic în
legătură cu Șerban Eminovici” mi-a atras atenția. În consecință, mi-am propus să caut date
suplimentare privind identitatea celor care au studiat în acei ani la universitățile germane,
respectiv, în ce documente, registre, cataloage de arhivă ar mai putea fi consemnat numele
studentului Șerban Eminovici ?
Evident, reluarea cercetării în arhiva Universității Erlangen nu mi s-a părut o cale
productivă, situația privind înmatricularea lui Șerban Eminovici la această universitate fiind
clarificată în mod oficial încă din anul 1940. Dar aceasta nu m-a descurajat, fiindcă știam că
marile universități tipăresc în fiecare an un ”Whoʼs Who” sau „Anuar” cuprinzând numele
cadrelor didactice și ale studenților.
Prin urmare, cercetând Anuarul Universității Regale Bavareze din Erlangen9 -
Semestrul de iarnă 1865-1866, am avut surpriza să găsesc numele lui Șerban Eminovici (p.15),
confirmându-se astfel și din această sursă veridicitatea informațiilor privind prezența fratelui
Poetului printre studenții unei prestigioase facultăți de medicină din Germania.

7
V.M. Plătareanu, „Medicii Șerban și Ilie Eminovici” (frații Poetului Eminescu), în Mișcarea Medicală
Română, Acta Medica Romana, An XIII, r.7-8 1940, p. 419-425.
8
Bănuim că solicitarea a fost adresată în mod greșit Arhivei Universității Viena, probabil trebuind înaintată
Arhivei Facultății de Medicină.
9
Universitatea Regală Bavareză Ludwig Maximilianus din Erlangen avea în anul școlar 1867-1868 un număr de
nouă facultăți, cu mai multe specializări (de exemplu la Facultatea de Medicină existau 3 specializări: Medicină
Generală, Chirurgie, Farmacie). Erau înscriși 1249 studenți, dintre care un număr de 178 erau studenți străini. La
Facultatea de Medicină studiau 225 de tineri, viitori medici, chirurgi sau farmaciști, dintre care 35 erau studenți
străini. Parcurgând lista studenților străini ai Facultății de Medicină, alături de Șerban Eminescu se mai aflau și
alți studenți din țara noastră (Herrmann Johan Carl, din Turnu Măgurele la Facultatea de Chimie și Engel Johan,
din Iași la Facultatea de Farmacie).
 ”Prezentare generală a forței de muncă la Universitatea Regală Bavareză Friedrich-
Alexanders Erlangen – Erlangen ( 1866 ) - Semestrul de iarnă 1865-1866”

Aflăm în cuprinsul acesteia că Șerban Eminovici (Eminowicz, Scherban), din

Botoșani, Moldova, cu domiciliul în Karlstrasse nr. 376, stând în gazdă la pantofarul Hartmann,
este student la Facultatea de Medicină, având matricola numărul 76, fiind înscris la data de 30
noiembrie 1865.

Încurajat de această descoperire, am continuat cercetarea fișierelor Bayerische

StaatsBiblioteck, cu intenția de a analiza registrele de evidență (cataloage) ale unor instituții de
învățământ superior germane, descoperind aici „Directorul oficial al profesorilor,
funcționarilor publici și studenților de la Universitatea Regală Bavareză Ludwig Maximilianus
din München”, lucrare apărută la München în 1867.
 ”Directorul oficial al profesorilor, funcționarilor publici și studenților de la Universitatea
Regală Bavareză Ludwig Maximilianus din München – Semestrul de iarnă 1867-1868”

Analizând acest Catalog al profesorilor și studenților, găsim într-un Addendum

(Nachtrag) faptul că Scherban Eminovicz (Bottuschany, Rumänien), figurează în semestrul de
iarnă 1867/1868 ca student la Facultatea de Medicină, la Universitatea Ludwig Maximillian din
Mȕnchen, având domiciliul în Mȕllerstrasse, 3/2 (op. cit. p.53).
 Prin urmare, numele studentului Șerban Eminovici apare în Anuarul Universității de
Medicină din Erlangen, pentru anii universitari 1865-1867, în timp ce în Anuarul Universității
cu același nume, Ludwig Maximillian, din Mȕnchen Șerban Eminovici apare ca fiind înscris
pentru anul universitar 1867-1868, ceea ce este o noutate absolută pentru cercetători.
Referitor la precizarea comunicată la București de către șeful Arhivei Universității
Erlangen (1940), constatăm că aceasta este corectă, Șerban Eminescu figurând în evidențele
acestei universități doar până în anul 1867, apoi numele său este prezent în Anuarul unei alte
universități din Mȕnchen.
Pentru a verifica această descoperire, continuăm cercetarea și avem șansa să găsim o
nouă confirmare, într-un Registru de evidență (Matrikelbuch) al Universității Ingolstadt-
Landshut-Mȕnchen, care prezintă numele rectorilor, profesorilor și doctorilor în știință, din
perioada 1472-1872, precum și ale doctoranzilor din perioada 1872-1882.
 În acest Registru de evidență (p.414) avem confirmarea faptului că Șerban Eminovici
figurează ca doctorand la Universitatea Ingolstadt-Landshut-Mȕnchen10 pentru anul universitar
1867-1868.

10
În scriptele acestei universități întâlnim foarte mulți români, aflați la doctorat la această universitate din Bavaria,
precum: Prințul Grigore Ghica - București, candidat de doctor în anul universitar 1829-1830. Tot din București
sunt și următorii: Eugen Predescu, jurist, doctorand 1833-1834, frații Ion și George Brăiloiu, candidați de doctor
în filozofie,1832-1833, George Balș, din Iași, doctorand în filosofie, Răducanu-Rosetti, candidat de doctor în
filosofie, Al. Rosetti, doctorand în filosofie, din Iași (1831-1832), inclusiv prințul Dimitrie Sturza, doctorand științe
juridice, în anul universitar 1851-1852. În anii 1869-1870, sunt trei reprezentanți ai ramurii Balș, din Iași,
pregătindu-și doctoratul la Munchen: Mihai și Paul Balș, doctoranzi în filosofie, și George Balș, doctorand în
științe juridice. Contemporan cu frații Eminescu, Alexandru Samurcași (Samourkassy Alexander, Bukarest)
figurează și el drept doctorand în științe juridice la aceeași universitate - 1865.
 Lista doctoranzilor (candidaten) pentru anul 1867-1868
la Universitatea Ingolstadt-Landshut - Mȕnchen.

Prin aceasta se spulberă dubiile lui G. Călinescu și ale celor de după el, care exprimau
semne de întrebare privitoare la statutul incert al doctorului Șerban Eminovici. Dovezile
documentare prezentate în acest studiu confirmă faptul că acesta a frecventat cursurile celor
două universități, în conformitate cu tradiționala „peregrinatio academica”, devenind
doctorand la Universitatea Ingolstadt-Landshut - Mȕnchen. Totodată, se probează ca adevărate
cele comunicate de Mihai Eminescu tatălui său, conform cărora, în Capitala Germaniei, fratele
său era deja apreciat ca un bun medic, că lui Șerban Eminovici îi erau recunoscute competența
profesională și titlul academic.
Viena
04.11.2020