Istoria Armatei Romane Vol II PDF

ISTORIA ARMATEI
ROMÂNESTI
Voi. II.
ISTORIA
ARMATEI ROMÂNESTI
I/7
N. lORGA
VOL. II
(de la 1599 pâna in zilele noastre)
EDITIA a ll-a
IIIIIIIHIIIIIII 1 284637
1 B.C.U. IASI
BUCURESTI
Editura Ministeriului de Räzboiu

1930
¡_121S££.í928i
i #.C.Ü . M FMJNBSCÜ- I
CAP. I.
rAzboaiele cu mercenari
ALE DOMNILOR ROMÀNI
(1599-1611)
Luarea Ardealului (1599).
In Octombre 1599 Mihai Viteazul trece in

in Ardeal §i-l ocupa intreg — afará de cetaîle
exterioare, Oradea-Mare, Satmarul, Hustul,
care ramaserä in mänile Germanilor—, dupa
resultatul fericit, dar smuls totuî prinrr’o
luptä care n’a fost u§oará, cu trupele ardelene,
mai putine la numär si stránse in graba, din
elemente populare mai ales, nu profesioniste,
dar de un spirit unitar si cu o insemnatá
con^tiinta de superioritate.
Asupra acestei lupte de la §elimber, langa
Sibiiu, avem destule márturii contimporane,
care se intregesc, armonisándu-se, afará doar
de únele §tiri cuprinse in crónica ungureascá,
mai ales in forma ei mai tárzie (data de Wolf
gang Bethlen, in secolul al XVII-lea abia),
§tiri care se explica foarte u§or prin tending
operei §i prin caracterul pe care cauta deci
sá-1 dea marii §i hotárátoarei infrángeri a no-
bilimii ardelene, in cea d'intäiu luptä pe care
Mihai a dat-o in camp deschis si impotriva
unei ostiri deprinse a se bate dupa nolle sis
teme äpusene.
8 Istoria armatei romànesti
Este intàiu scrisoates lui Mihai insali, al

cárui cuprins e urmatorul1:
„§i-a rasbunat in sfarsit odatà Maria Ta
jignirile de atatea ori aduse, nu §tiu de Ar-
deleni sau de Craii lor, Mariei Tale §i ìnt regii
Case de Austria, prin mine, la 28 ale lunii tre-
cute, cu fierul. Caci gàrdinariul2 Bathory mi-a
ie$it ìnainte la padurile Sibiiului in camp cu
tóate ràndurile terii, mai ales cu oaste de
strànsura si teràneascà, neavànd oaste cu piata.
§i, pentru cá, dupa ce prea-luminatul domn
nuntiu al Papei3 a staruit in de ajuns, si de
prisos, pentru pace ìntre cele douá tabere gata
acum de luptá, el n’a vrut cu niciun chip sa
piece din farà, de §i era print ìntrat farà
drept, si sa se dea in làturi inaintea dreptului
Mariei Tale, ci se lauda cá va cerca norocul
cu ármele. Ci eu, cu credinta in Dumnezeu,
cel mai mare rásbunátor al cálcárii de jurà-
mànt, £i rázimat pe dreptatea Mariei Tale,
m’am luat la luptá cu el.
§i acela, despoiat de toatá tabara lui, a fost
pus pe fuga de mine, cu toatá oastea lui, nu
farà mare durere a sufletului mieu pentru
risipa sangelui vàrsat de la cateva mii de cre§-
tini, cázuti de amándouá parlile. Astfel la r-iu
Noiemvre, in ziua Tuturor Sfintilor, am luat
in stápánire ca biruitor Bálgradul, Scannili
Crailor Ardealului.
Acestea am voit sá le dau de §tire Mariei
Tale prin chiar §tafeta mea ; celelalte le voiu
1 Jorga. Scrisori Domnesti, Vàienii-de-Munte, 1912, pp. 97-8
(originalul in Hurmuzaki, III \ p. 339, no. cclxii).
2 A§a scria Mihai cuvintul : cardinal.
8 Mal aspina.
Rázboaiele cu mercenari ale Domnilor romàni 9
face cunoscut Máriei Tale mai pe larg cu su-

punere in curànd, prin ni^te frantaci ai Ar-
dealului Terii-Romàne§ti4 Dumnezeu sa te
tie Ja mul£i ani pe Maria Ta biruitor in fe-
ricire.
In Bàlgrad, 4 Noiemvre, anni Domnului 1599.
Al Máriei Tale §>erb,
Mihail Voevod.“
Biruitorul recunoa^te astfel cà armata ce-i

stàtuse in fata avea caracterul unei multimi
adunate in pripa de un print pe care nepri-
ceperea lui politica si nedestoinicia lui mili
tará il fácuserá sá fie surprins. E1 pomene^te
intervenga ìmpàciuitoare a nunciului papal
Malaspina, in care Ungurii vedeau un ambi-
tios de inaintare, dorit a-§i cápáta, si prin
mijlocul „Valahului“, favoarea Impàratului ger
man, si se adauge cá aceastá interventie, pe
care, a doua oarà, Mihai o si opri, trimetand
inaltul cleric, farà a-i ingàdui sa se mai in-
toarca, in dosul trupelor sale, unde el insali
i§i lasase fiul, a fost chiar „de prisos“. Se
vorbeste de somatia de piecare fácutá unui
stápánitor fárá drept, càci, dacá Sigismund in-
cheiase o invoialá cu Imparatul cedàndu-i tara,
el nu putea s’o reiea nici pentru sine —- cum
totuî a fàcut-o —, si cu atàt mai putin pen
tru tánárul cardinal Andrei, vanii sàu.
La sfárît se anuntà sosirea ,,?tafetei“ ro-
màne§ti cu vestea biruintei.
Márturisirile acestui emisar, un „popa Stan“,

le avem in mai multe forme, consemnate in
rapoartele germane ale timpului despre bàtà-

lia din Ardeal*.
Mihai, spune solul, a simulai o expedijie
peste Dunàre ca sa scape de incunjurarea pe
care i o pregàtiserà, spre a se putea màntui
de dànsul si a ìncheia tratatul ardelean cu
Turcii, Andrei Bàthory §i Domnul moldovean
leremia Movila. A fàcut astfel in voie mari
gàtiri2.
De aceia trupele se stràng la Bucurestì, si
nu aiurea. Atàt de mult izbute§te Domnul sa
in$ele pe acei asupra càrora sta gata sa se rà-
peadà, ìncàt ei ìi permit sa aducà de la ei, din
Ardeal, Secui, pe cari-i nemultàmise adànc
ràpirea de sfàtuitorii lui Sigismund a vechilor
lor libertàti ca ostasi terani.
Odatà oastea strànsà — cu acei haiduci. Un-
guri pedestri, Unguri càlàri, Cazaci, Poloni in
piatole de cavaleri, cu acei boieri §i gloata de
terani de care vor pomelli indatà alte izvoare—,
el trece iute la Ploie§ti.
Para piedecà, pe o vreme minunatà ca de
primàvarà, pe supt inàltimi pe care de ’nainte
se ingrijise a le ocupal penrru a nu se risi pi,
dupà stràvechea datinà, copacii codrilor bà-
tràni asupra lui3, càpitanul a§a de iubit de
ostaci sài, cu cari se legase §i printr’un nou
juràmànt, cerut tuturora, intra prin pasul Bu-
zàului, poposind — iarà§i dupà alt izvor —
1 Kurzes Verzeichniss aus der wallachischen Abgesand
ten Relation, Hurmuzaki, III \ pp. 339, no. cclxii ; pp. 340, 344
si urm. 364-5; III *, pp. 331-2.
’ „Unter dem Scheine als wann er über die Thanauw in der Tür
ken Land fallen wollte.“
8 Ibid,, pp. 364-5.
Räzboaiele cu mercenari ale Domnilor romàni li
intàiu in livezile Secuiului Beldy, o rada a

Domnilor munteni din neamul lui Mihnea-
Vodà1*, fiind chiar frate cu acesta. Era intr’o
zi de Marti, 9 (19) Octombre.
A doua zi se opria supt Brasov, unde —
ni spun insemnàrile de cronica ale celor de
acolo — i se oferi ìntàiu supunerea condi-
tionalà, dacà va invinge, pentru ca pe urmà
sa se facà ìnchinarea deplinà. Ba ìncà se scrise
cardinalului in aceastà forma, pentru a-1 minti
si mai mult: „Toate sant in pace, dar niste
Poloni se zice cà ar fi la Buzàu ; ci nu stricà ;
iar, de va fi ceva, se va serie“3.
Cat stàtu Mihai in aceste parti, dacà au
fost, ca la Prejmer, pràdàciuni, le-au fàcut
— màrturisesc tot Ardelenii — cetelor Sèrbi-
lor, Bulgarilor, Cazacilor, Ungurilor in§ii, dar
nu dupà un ordin al Voevodului, dorit, din
potrivà, de a face ca, in schimbul provisiilor
datorite, populatia sa nu fie supàratà intru
nimic3. Aici se supun Secuii, venind la el in
numàr de opt mii.
Se tiece apoi prin Pàdurea Dracului, prin
Feldioara, arsa in drum, prin Màgheru^ (care
nu scapa nici el), prin gercaia si Fàgàra§_.
unde este un conflict cu castelanii, prin Carta,
cu vechile ruine ale abatiei medievale, prin
1 Cf. lorga, ìn „Analele Academiei Romàne“, XVIII, p. 5.

* Volfgang Bethlen, Historia, IV, p. 347.
3 „Càci se jurase (Mihai) cä acestea nu se fac pe voia lui, dar
nu puate opri multimea de ostasi furiosi“. Aiurea : „Serium Voi-
vodae mandatum ut désistèrent“. Ìn al treilealoc: „\eminem lae-
dens, imo ñeque pagum, quia alimenta dederant sufficientes“ ; Chro-
nicon Fuchsio-lupino-oltardinum, II, p. 146 si urm. Cf. Traus-
chenfels, Fundgruben, p. 118.
12 Istoria armatei românesti
Guçterita. La 17 (27) trupele lui Mihai se gâ-

sesc în „luncile Sibiiului“.
Pepa Stan n’a spus — ori acei prin cari
afläm zisele lui n’au transmis - cà oastea de
cäpetenie s’a oprit aici, ca sä vie celait corp
de luptatori prin pasul Tùrnului-Roçu. Cronica
romäneascä a timpului — un venerabil docu
ment de limbä, asupra cäruia vorn mai re-
veni—adauge, în forma ei scurtà §i précisa,
însemnatul amanunt al întrârii, supt condu-
cerea lui Radu Buzescu §i Udrea Banul, a
„oçtilor Craiovei si ale Jiiului, eu ale Mehe-
dintilor" 4.
Afläm si din raportul muntean despre âmes-
tecul lui Malaspina, care se presintâ în tabara
Romanilor eu doi fruntaçi din armata du^ma-
nului: Moise Székely, menit a fi peste putin
el însuçi print ardelean, §i Melchior Bogâthy
(din Bogata). I se anuntà lui Mihai cä între
Imperiali si Andrei s’a încheiat o întelegere.
El räspunde cä n’o cunoaste, dar ,,în sânul
lui" sânt scrisori care-i poruncesc sä atace. Un
armistitiu mâcar i se cere: el îl acordâ numai
pe noaptea de la 17 (27) la 18 (28), §i când,
a doua oarâ, Malaspina se presintâ din nou,
îl pune, în toate formele respectului, la po-
prealà.
Din rândurile unguresti însa si alte cuvinte
veniserâ — dupä trimesul românesc — decât
aceste propuneri de împàcare. Andrei, spune*
Popa Stan, se aratä gata sä înfrunte, eu cât
avea, pe „ciobanul", pe „päcurarul“ cel nedes-
toinic în luptä si — eu aceiasi lâudàrosie ca
1 Magazinul istoric, IV, p. 293.
Räzböaiele cu mercenari ale Domnilor rcmàni 13
odatä regele Carol Robert al Ungarici fata de

Alexandru Basarab al 'ferii-Romàne§ti in 1330
— sä-1 arunce dincolo de munti. Mihai ràs-
punse ca-i va arata ce poate „päcurarul“.
Cronicile ungure^ti afirma, ìntregind cuno?-
tinta acestor discutii, cä s’au fàcut, de o parte
si de alta, cu tot atàt de putinà sinceritate,
oferte, cà s’au infätiât pretenfii. Andrei, la
inceput, ar fi cerut plecarea navàlitorului, des-
pägubiri pentru stricäciunile fäcute, ìncheierea
unei nona invoieli ìntre cele dona teri. Dupä
ce se ìncheie armistitiul pe o singurä noapte,
Szekély $i Bogàthy ràmàind ostateci de la Un-
guri, iar de la ai nostri mergànd^ Preda Bu-
zescu si Grigorcea Logofàtul, a doua zi Mihai
trimete aceste cereri: Andrei sä se supuie Tm-
päratului, sä dea o sutà de mii de fiorini, sä
nu mai vorbeascä de drepturi asupra Terii-
Romäne^ti, sä uite tot ce s’a petrecut acuma
Lupta se incepe, dupä fireasca räspingere a

somatici, prin atacul lui Mihai in strigätul, re-
petat in trei rànduri, de Isus, la ceasurile 9.
ìntr'o jumàtate de ceas cardinalul, care, in
ve^mànt de pnrpurä, se aêzase pe un deal
ca sä vadä räpedea risipä a „barbarilor“, in-
toarce calul §i fuge, — ca sä fie apoi ucis, in
muntii din spre Moldova, de ciobanii secui la
cari càutase un adäpost. Ai lui resistä, pänä
la ceasurile patru. Erau, spune §i emisariul
muntean, „in cea mai mare parte cameni din
popor strambi in grabä“2.
1 Bethlen, l. c., pp. 376-82.

1 „Mahter Thail Landtvolkn in der Eillzusamben gebracht.“
Vom vedea unde se poate afla — nu intr’un

izvor contemporan §i direct — descrierea ama-
nuntità a actelor din care se compiine lupta.
In versiunile povestirii preotului Stan se arata
numai cà Voevodul avea la 30.000 de oameni,
iar cardinalul abia b.ooo, san, cum se spune
aiurea, 7-8.000. Dintre ace§ti din arma cad
2.927 numàrati, iar o mie sant prin§i ; dintre
ceilalti se socot 200 de morti §i 200 de ràniti.
In pradà se gàsiau patruzeci de tunuri.
Mai avem §>i o descriere poetica popularà a
expeditiei intregi. Neprecis in ce prive^te bà-
tàlia insali, Vistierul Stavrinos, reclamat de
Romànii macedoneni ca unni dintre ai lor,
presintà intrarea lui Mihai in Ardeal ca o
adevàratà imigratie a unei natii intregi, avànd
in frante pe Domn cu familia lui toatà si cu
averile. Andrei somase càndva pe vecinul, pe
„vasalul“ sàu sa piece, $i el — se supunea a-
cuma poruncii, càutànd doar sa treaca la Tm-
pàratul, suzeranul lui cel adevàrat. E pretex-
tul invocat de Mihai fa$à de proprii sài sol
dati — pe cari si altfel a £tiut sà-i indemne
§i sà-i ispiteascà — pentru a li castiga cel mai
devotat sprijin.
Toatà desfàsurarea evenimentelor, planai lui
Andrei, stràmtoarea lui Vodà, trecerea mun-
tilor §i ìnaintarea precautà in umbra lor,
ìncàierarea decisivà, cu momentul in care
Ungurii credeau cà biruinta apleacà de par
tea lor, se Ìniàti$ea2à scurt §i cuprinzàtor
astfel in graiul plin de vlagà al vechii cronici
muntene 1 :
Magazinul istorie, IV, pp. 292-4.
„íntr’aceia Mihai-Vodá se veseli, de graba

trimise de-§i stránse tóate optile, si purcese
la Ardeal, asupra lui Bator Andreia$. Trecánd
muntele, descálecará in brucile Braôvului, $i
acolo venirà toti Braôvenii de se inchinará
la Mihai-Vodá, cu daruri scumpe. lar Mihai-
Vodá, dacá vázu cá i se inchina cetátenii, se
veseli §i trimise la Radu Buzescul si la Udrea
Banul, sá sarà si ei cu tóate optile Craiovei si
ale Jiiului §?i cu ale Mehedintilor, $á iasá cu
ele innaintea lui Mihai-Vodá, catre luncile
Sibiiului. lar Bator Andreias?, dacá intelese de
Mihai-Vodá, cá au intrat cu tóate optile in
tará in Ardeal, el degrabá stránse tóate optile
si purcese si el cátre Sibiiu impotriva lui
Mihai-Vodá, si fácu §ant, §i rázima oastea lui
Bator Andreia^ de cátrá zidul cetátii Sibiiului.
lar optile lui Mihai-Vodá incá se stránserá
tóate si toti boierii, si puserá tabárá la sat
li Vestim. Deci, cánd fu la Octomvrie 17,
Miercuri, se arátará strájile lor, si se vázurá
optile únele cu áltele. lar, dacá vázu Bator
Andreia^ cum Mihai-Vodá este gata de rázboiu,
el foarte se ingrijá tare, si voi atuncea sá se
slátuiascá de pace. O ! nepriceputà minte ome-
neascá, cátá vreme fu de a tocmi tara, §i a
face pace, §i nu vru ; ci vru sá tocmeascá
cánd nu fu nici de un fotos ; cá, trimitánd
unii la altii pentru pace, iar mai mare vrajbá
fácurá, cá, dacá se vázurá optile, ei návália’
spre sfadá, §i pace nu puturá tocmi, ci se
gátirá §i se lovirá unii cu altii, la Octomvre
18, Joi. Fu rázboiu foarte tare páná seara, í?i
fácurá incá a-i ínvinge Bator Andreia^, cu
Ungurii, dar apoi birui Mihai-Vodá cu Mun-
16 Istoria armatei romàne§ti
tenii ; mult sànge se vàrsà multe trupuri

ràmaserà pe campii Sibiiului. Bator Andreias,
dacà vàzu cà-i perirà voinicii §i se sparse
oastea, si fu izbànda lui Mihai-Vodà, el tare
incepu a blàstàma pe leremia-Vodà, càci scorni
pe Mihai-Vodà asuprà-i, de-§i puse tara si
Cràia, se alese cu putinì voinici plecà a
fugi sà scape in Tara De§eascà. Deci dobàndi
Mihai-Vodà Scaunul de Cràie si tot Ardealul
§i toatà Tara Bàrsei §i toti Secuii. Deci sezu
Mihai-Vodà in Scaun in Bàlgrad, Octomvrie
26, ìntr’o zi Luni."
Un om impàràtesc, trimes de mult, incà din
varà, de càpitanni din Sàtmar, Mihail Székely,
pentru a vedea ce se petrece in Tara'Ron]à-
neascà, Ioan Darahi, a làsat si el incà o po-
vestire, care intregeste simtitor pe celelalte1.
Darahi admite cà Andrei somase la piecare
pe veclnul sàu prin Toma Csomortàny.
Mihai fusese, de altfel, in^tiintat din vreme
ce primejdie il pa§te. Secretarul sàu de ungu-
re^te, Sàrbo- Romànul ardelean Ioan Rat, cà
ruia era sà puie, in Ardeal abia, sà i se taie
mànile din cot §i picioarele de la genunchi,
destàinuie^te Imperialilor ce vrea „Valahul“.
Se opresc solii lui intorbi din Praga, Petru*
Grigorovici Armeanul §i §tefan Petnehàzy.
Acesta lasà sà i se iea scrisoarea arhiducelui
Matthias, cel d’intàiu inghite ràvaûl impà
ràtesc.
Se fac deci acele pregàtiri, perfect ascunse,
pentru a preveni pe du§man prin ofensivà.
Se simuleazà atacul peste Dunàre ; se vorbe§te
■ Hurmuzakì, 111?’ pp. 423-4, si apoi p 427 §i urm.

Ràzboaiele cu mercenari ale ùomnilor romàni 17
de coràbiile dunàrene ce se vor lua. Se dau

20.000 de galbeni Secuilor.
Cardinalul cearcà sa inlàture o loviturà
care-i pare a veni numai de la Imperiali, de
la Basta, capitarmi din Ungaria Superioarà,
din Caôvia. Mihai e rugat prin §eful sàrb
Gheorghe Palatici sa dea atestatul de credin|à
creatina care ar putea sa impiedece actiunea.
se si dà, dar trimesul are ordin sa nu
meargà mai departe decàt Ca§ovia. Cànd va
veni alt emisar ardelean, Pancrajiu Senyey,
el va fi primit noaptea in tabàra de la Plo-
ie§ti, pentru ca tot noaptea sa i se dea
drumul.
Izbitura cade fulgeràtor. §i de la cei d’in-
tàìu pa§i se aflà dovada incercuirii plànuite:
scrisoarea lui Andrei càtre leremia: sa vie la
Oituz, cu Moldovenii si cu Cazacii.
Raportul lui Darahi urmàre^te acum pe
Mihai si oastea lui. §i el descrie aceastà oaste,
pe care altfel n’am cunoa§te-o printr’un izvor
de intàia mànà.
i.ioo de ostaci unguri, 1.000 de pedestri §i
calati; 23.000 de lefegii, pedestri §i càlàri:
Sàrbi, Cazaci, Moldoveni ; 8.oco de haiduci.
Apoì Ro?ii de tara, „foarte frumoasà oaste",
alcàtuità tot din boieri1. In sfàrît, afarà de
Secui, de boieri, de gloatà, — „de parcà ve-
nise toatà Romànimea", — afarà de cei 6.000
de haiduci sositi cu Baba-Novac prin Turnu-
Rosu2—, màciucile (machokas, in textul latin),
cu arma lor caracteristicà si cu suliti.
1 „Pulcherrimum item rosonum, ut ipsi vocant, exercitum uni-

versitatis boieronum/
2 Bethlen, IV, p. 366.
2
Mihai li-a promis leaf a pe patru Inni. Se

adauge cä, vorbindu-li, li a spus cä pänä acum
au fost „catare §i catare“, iar de acum vor
fi „domnul catare si domnul catare“. Si era,
asigurä Darahi insali, atàta iubire a osta§ilor
pentru el, ìncàt Ungurii stàteau gata sä atace
in numele lui £ ara-Ungureascä in care li se
aflau femeile, copiii, pärintii*.
Pentru a castiga pe Ardeleni, chemàndu-i
in tabära sa, Voevodul vorbe^te de Andrei ca
de un Usurpator, de el ìnsuî ca de un „chip
impärätesc“. „Caci eu, Tara ômaneasca
toate sàntem ai Märiei Sale ; ce vrea, facä
deci ca §i cu al säu ; ba chiar, dacä a$a va
fi vrànd Märia Sa. sä le dea §i un Tigan, —
numai sä caute a fi de folos pentru creatina-
tate“.
Asupra luptei insedi Darahi dä si el amà-
nuntul cä ..de dona ori oastea Voevodului la
aripa stanga a fost pusä pe fugä“.
Ni s’a pästrat ?i o §tire despre ràsunetul
pe care 1-a avut la Turci expeditia lui Mihai.
Atläm astfel12 cä vestea trimeasä la Constan-
tinopol de Mahmud Satàrgiul aräta „fuga“ lui
Mihai in Ardeal cu 15.000 de ostasi patru-
zeci de tunuri, färä a se §ti in ce directie.
Pentru a-1 opri, cardinalul Andrei n’a putut
stränge decàt doar 4.000 de cäläreti.
§i vedem pe urmà §i in ce fei infäti§eazä
1 „Nam tantum in iis amorem sui fecerat, ut, in gratiam eius,
unus in militibus non erat qui vel contra patriarci charissimam, ubi
potioris partis suorum militum, Hungarorum, coniuges, liberi, pa
rentes et bona erant, non libenter arma sumerent.“
’ Hurmuzaki, III ', p. 531 (raport vene|ian din 13 Novembre), §i
IV*, pp. 440-1.
Ràzboaiele cu mercenari ale Domnilor romàni 19
Voevodul instici trecerca muntilor, printr’o

scrisoare slavonà, indreptatà, probabil, càtre
Marele-Vizir. El oferà pace Turcilor, dacà
Tara-Romàneascà — unde va expedia indatà
trupe cu nobilii ardeleni Moise Szekély, Senyey,
Bodony, Sibrik in frante, — e làsatà fiului sàu.
Deci el intelege sa ràmàie in Ardeal, §i se
spune apriat in raportul Venetian, care dà
impresia produsà de nea§teptatul eveniment
in ceicurile Portii: „cucerind d cu sabia lui
acde provincii ale Ardealului, ajunge a li fi
acuma Domn neatàrnat“2 La Constantinopol
era temere ca mi cumva biruitorul sa atace
Buda.
Din partea Ungurilor infrànti §tirea ime-
diatà lipse^te. Da càteva zile numai (20 No
vembre), Sigismund Forgàch serie din Cluj,
care se supusese acuma, màrturisind cà dupà
ruperea legàturii dintre elementele o^tirii lui
Andrei, „multi dinfre ostaci nu s’au oprit nici
la Bàlgrad, nici la Cluj, ci mergea care unde-1
diceau ochii“. far, in ce prive^te resistenza
locala — imposibilà §i din causa ridicàrii, pre-
tutindeni, a teranilor romàni contra apàsàto-
rului stàpàn de pànà atunci1—, „acela era
mai bucuros care putea mai curànd sà-î piece
capu ’naintea lui". Stàpàn pe o armata de
25.000 de oameni, Mihai nu intàmpinà nicàiri
un du=;man Prada e a§a de mare, ìncàt pen-
tru a o duce au trebuit douàzeci §i douà de
‘ „Avendo egli conquistato colla sua spada quelle provincie della
Transilvania, ne viene ora ad essere libero padrone“ (ibid., Ili
p 533).
2 V. lorga, Istoria Romànilor din Ardeal, II, capitolul res-
pectiv.
20 Istoria armatei romàne^ti
cara de povarà. §i el §tie sà-§i intrebuinteze

succesul : ,,'J'ara-Romàneascà o pàze§te cu Un-
guri, iar Ardealul cu Romàni, ceia ce e foarte
cuminte“. Opositia se reduce la protestàrile
murmurate ale neme§ilor, cari ar vrea mai
bucuros, in numele Impàratului, ,,o slugà din
cele care fac focul la Curte“ x.
De o mare importanza e raportul caidina-
lului Malaspina1 2.
Prelatul roman, foarte ingrijit sa puie in
relief propria sa personalitate §i sigur de ta-
lente diplomatice extraordinare, arata ìntàiu,
in chiar cuvintele latine§ti care au fost ìntre-
buintate, ce i-a spus la ìnceput caidinalul :
„Nebunul asta se gànde§te sa fuga, dar eu
n’o sà-i ìngàduiu, §i nu ma indciesc cà voiu
sfàîa pe cànele acesta“3. Andrei provoacà pe
Mihai, vorbindu-i si de imprejuràrile na^terii
lui, — dintr’o legatura pe care Biserica n’a
binecuvàntat-o—: ,,fiu de curva“...
Mihai, din parte-i, rabdà ; el a^teaptà in loc
tare, — pe Secui, zice legatul, de sigur ìnsà
optile oltene. Nu-i pasà de pagubele suferite
de ai sài in càteva harte, farà ìnsemnàtate.
In curànd, — la venirea ajutoarelor —, si car
dinali vede cà „s’au cam schimbat Incintile“4.
Atunci incep stàruintele pentiu ìmpàcaie
ale trimesului papal, care e primit in tabàra
romàneascà de o sutà de ostaci cu suliê si
1 Hurmuzaki, IH'; pp. 360-1.
2 Ibid.. Ili p. 511 si urm.
3 „Iste nebulo meditatur fugam, sed ego non permittam, et non
dubito me devoraturum istum ca. em.“
4 „Mutatosi un poco la faecia delle cose.“
Ràzboaiele cu mercenari àie Domnilor romàui 21
apoi de Mihai ìncunjurat de toatà Curtea,

1.000 de oameni‘càlàri. Se dau toate indrep-
tàtirile Voevodului pentiti intreprinderea lui.
Nu se uità ìndemnul la plecarea din tara lui
de mo^tenire, pe care, de la ìnceput, i-1 dase
ràul vecin. Se arata scrisorile prinse càtre
leremia, — ìntàrindu-se astfel in douà puncte
esentale spusele lui Darahi. Malaspina are
naivitatea de a crede cà Romànul ar pleca
dacà i s’ar da o sumà oarecare de bani. Ba
poate ar fi trecut la Impàratul, — cum §i alt
izvor o spune, reproducànd cuvintele de ince
lare ale lui Mihai.
IvUpta ar fi ìnceput cu sfidarea artileriei
ardetene, care trage de trei ori, in plin. Cava
teria lui Andrei izbutepte a pune in neoràn'
duialà oastea romàneascà, pe care Malaspina
ar fi vàzut-o cu ochii lui fugind, „pana la
curtea Voevodului insuî1“. Dar Mihai, cu 3.200
de Gazaci, Poloni si Secui, restatatele situa-
tia, „cu cea mai mare vitejie §?i indràznealà,
prin pericolul la care s’a expusf<2. Kornis tra-
deazà atunci la Mihai: ,,e prins" adecà, nu
farà bànuieli asupra crediate! sale. Andrei
fuge, mai ales cà, de §>i artileria-1 apàrà in
fata, Sibiienii nu-1 sprijinà cu tunurile lor din
spate.
In sfàrcit legatul asigurà cà dupà luptà Mi-
1 Et io, che era presente, non solo vidi fuggire la fanteria e la
cavalleria, ma anco i carri che portavano le artiglerie e la supel-
lettile di Michele e gl’istessi cavalli che erano riservati per la sua
persona.“
’ „Con grandissimo valore e temerità, per il pericolo a che egli
s’espóse.“ — E1 ar fi avut 48-50.000 de oameni (27.000 de elità),
iar cardinalul 15-16.000.
22 Istoria armatei roiuàne§ti
hai i-ar fi cerut mediala §i ar fi revenit asu-

pra cererii, aflànd de fuga cardinalului. Aceasta
trebuie sa se ìnteleagà doar in sensul cà el a
crezut un moment in putinta unei a doua
lupte, pe care voia s'o evite prin mijloace
care-i reuîserà §i pana aici ca sa ìncurce pe
vràjmaî.
In afarà de notele contemporane ale Sa§i-

lor— scurte §1 sincere—, versiunea ungureascà
a luptei de la Selimber s’a incbegat mai tàr-
ziu miniai pentru ca, dupà Simigianus, dupà
Szamoskòzy §i dupà alte izvoare poate, sà se
presinte, complectà in cele din urmà amà-
nunte, pe paginile compilatorului din veacul
al XVII-lea, Wolfgang Bethlen.
La Mihai erau trupele pe care le cunoa§tem :
se adàuseserà 1.200 de Gazaci, reveniti la
dànsul dupà ce trecuserà la du§man’. El a-
§eazà astfel elementele disparate ale puternicei
lui ostiri: la stanga Baba-Novac cu Haiducii,
la dreapta Sàrbii càlàri, la mijloc Gheorghe
Makó cu Ungurii. Pe làngà Gazaci, Mihai are
cu el foarte mul£i càlàreti romàni2, Curtea,
„falanga“, làngà Vodà, o mie de Secui ca
strajà, boierii, (Roîi, Màciucile) si, fire§te, in
fund gloatele.
Càt prive^te tortele cardinalului, eie se com-
pun din o mie de càlàreti ai lui Moise Szé-
kely, de abia trei sute de Poloni (cavalerie
grea cu piatole), din pede^trii oraêlor sàse^ti,
din cei §ase sute de soldati aleî ai ,,alba§tri-
lor", din càlàretii gardei §i din contribujia
1 Trauschenfels, 0. c., p. 51.
1 „Ingenus Valachorum equitatus“ ; Bethlen, IV, p. 396 urm.
comitatelor. La ace§ti Unguri se adaugá in

ultimili moment trupele, in mare parte roma
nead, ale Banatului: din Lipova, din Inàu,
din Lugoj, din Caransebe§? ($i cu Francisc
Lugassy, Lugojeanul, nobil cu nume maghia-
risat) §i Secuii din partile Arieûlui si Murà-
§ului: Romànii se aflà §i ei tot in acest cen
tra al o^tii, care pàze^te pe cardinal. Pentru
a se micôra ruînea zdrobirii, se afirma cá
din cei 9.000 de oameni abia 5 000 erau sol
dati adevarati1.
lata acum in ce fel se desfà§urà lupta.
Douà cohorte polone incep, din lagàrul ro
mánese, atacul, pe cand tunurile lui Mihai
trag, dar rau, peste capetele du^manilor.
Indatà desertiuni se produc din partea Un-
gurilor. Trece la Mihai si Romànul Daniil
Zalasdy, crescut in familia Tòròk. Haiducii
lui Baba-Novac dau o puternicà lovituta, pe
care o raspi nge Lazar Istvàn.
E acum ràndul Ungurilor lui Makó. din
centra, cari starnesc companiile lui Lazàr,
ramas insumí pe càmpul de lupta. Moise
Szekély incearca un contra-atac, farà succes.
Numai Petra Huszár opre^te debandada. La
izbitura lui t rebuie sa intervie Mihai in susi, —
deci partea romàneascà a ostirii. La vederea
navalei lui — ca la Cálugáreni — in sufletul
generalului ìnsu$i al lui Andrei, acum fugar,
se petrece procesul de §ováire care l maná pe
acest Román de sánge (Cornil) langa stea-
gurile romàne^ti.
De fapt, lupta era astfel castigata. Dar
1 Ibid., p. 389 si urm.; Szamoskòzy, ed. Academiei Maghiare,
111, p. 324.
desperarea da puteri çefilor ramaci credincioî

causei cardinalului. Pe làngà Moise §>i Huszar
se sträng in aceastä falangä a ultimei sfortäri
un Çtefan Tahy si alt Roman de sänge, care
fusese çi auxiliar al Domnilor nostri, Andrei
Barcsai (Bârseanul). Izbutesc a pätrunde pana
la tunurile lui Mihai §i a le prinde. Romànii
— aripa stängä a o^tirii,—se retrag pe un
deal päduros. De aici porne§te §arja cavale
rie! polone, çi la vederea ei Polonii lui Andrei
se desfac din randurile Ungurilor. In zädar
la apusul soarelui Nagy face sä se dea o ul
tima salva de artilerie, in semn de sfidare.
Ni se vorbeçte si de sfaturi in timpul noptìi,
ce privesc la posibilitatea unei revançe. Ce-a
fost atunci, ni-o spune Forgach.
fCa informator ardelean trebuie relevât si

anonimul pe care §incai 1-a gäsit in colecjia
de manuscripte a lui Hevenessi.
Foarte precis, el cuno^te o solie din 25
Septembre a lui Mihai cätre cardinal (Vistie-
rul Damian $i alt boier) pentru a-i cere sä
fie läsat a trece prin Ungaria cätre Imparai,
apoi o alta solie, a lui Mihalcea Banul §i a
lui Gheorghe Rat.
In ce prive$te lupta, iatä cum presintä el
oastea cardinalului. In prima linie 1.000 de
cäläreji ai lui Moise Szekély §i lui Toma
Csomortâny. Apoi la aripi 1.600 de pedestri
cu tunuri. La aripa dreaptâ Francise Torök,
la stânga Lâzâr Istvân çi pedestri din Bra
sov. In alt rând cäläretii lui Stefan Csâky,
lui Petru Huszàr, lui Stefan Tahy, lui Zalasdy
§i lui Bogâthy. Apoi oastea comitatelor, co-
Rázboaiele cu mercenari ale- Domnilor romàni 25
mandata de Senyey Tholdy, Ravazdy, Bo-

dony Baltazar Komis. Gaspar Komis si
Sibrik comanda curtenii, în numâr de 2.000 ;
la aripa alti 2.000 de pedestri, la spate alti
600. N’ar fi fost, de toti, mai mult ca 9.000
de oameni.
Moise atacä ; in asalt piere Lazar, vechiu
ostaç al regelui polon gtefan Bäthory, Kolbas
(Românul Cälbazä din Urmeniç) §i altii. No-
bilii, Curtea due mai departe atacul biruitor.
Mihai restabileçte lupta. La dansa nu mai
ieau parte ìnsa Moise §i Benedict Mindszenty.
Asa s’a luat Ardealul de Mihai *.
1 Notäm §i cífrele gresite ale unui Prejmerean despre pierden

(Quellen der Stadt Brassó, V, p. 434): 2.040 de Románi, 3.027
de Unguri, 350 de Sasi.
II.
Lupta pentru Moldova.
Cele spuse — assa cum le-am interpretat —-

de nunciul Malaspina despre grija lui Mihai
ca nu cumva sa afle si dupà victoria lui o
nouà oaste ardeleanà, càci cardinalul Andrei
ii opusese numai o parte din puterile ce putea
strange, se adevere^te §i prin anumite cons
tatàri, culese tn cronicele ungure§ti, despre
presenta la Odorheiu a Sàrbului Palatici §i
mai ales despre expeditia de pradà in Jkrdeal
a lui §tefan Bocskai, viitor print al terii si
chiar rege al Ungarici ràsculate contra Impa-
ratului, care ìnainteazà cu 2.000 de haiduci,
pradà satele Gilàul, mai veche re§edin£à prin-
ciarà, Fene§, precum §i Mànà^turu! si subur-
biile propriu-zise ale Clujului1.
Fàcànd intrarea in Alba-Iulia §i stràluci-
torul sàu triumf, dupà datina neamului sàu
mai mult decàt dupà datina terii cucerite,
Mihai se gràbe^te a merge la Brasov (28
Februar)2 pentru a primi aici de la trimesul
Sultanului, Aga Huraia, un steag pe care
avea tot interesul sà-1 considere ca insemnand
1 Bethlen, I. c., pp. 439, 462-5.
2 Czack, in Quellen der Stadi Brassó, V, p. 377.
Lupta pentru Moldova 27
infeudarea cu provincia turceascà a acestui

Ardeal ; Petra^cu fu infeudai deosebi cu
Romàneascà. Cu acest prilej, pentru a impune
Turcului ca §i Saltar, Domnul dàdu un strà-
lucitor spectacol militar, inîrànd 7.000 de
oameni §i fàcànd sa se dea cu tunurile la
sosirea Agài. La 16 Mart 1600, el se ìntorcea
in Capitala lui *i.
Optile cele multe se gàsiau impartite in

cvartire, pe socoteala nobilitar §?i a oraêlor,
§i, cum bani nu sosiau de la totdeauna pre-
ten£ioasa, dar §i totdeauna ieftena Vienà,
mercenarii ìî luau, pe langà intrefinerea
neapàratà, §i ceva din solda neplàtità, —
crescandu-se astfel nemul£àmirea, provocata
§i de atàtea alte motive, contra cuceritorilor.
Daca Secuii fuseserà ìndatà trimeî a casa,
gloatele lor fiind cel mai neastàmpàrat eie-
ment de tulburare contra nobilitar de oriunde,
daca se licenjiaserà si contingéntele comita-
telor, 1.500 de Unguri iernau in Tara Bàrsei,
Cazacii erau la Uroiu,. langa Deva, Sàrbii
prin deosebite locuri, pe la mosii ; Mihai
pàstrase pe langà sine numai o parte dintre
Romàni, pe cei o sutà de be^lii turci §i pe
nàimiîi „cei cu doi ori trèi cai2“.
O listà de platà scrisà in romaneóte ni
aratà intreaga composite a acestei o§tiri.
Ea cuprinde pe Cazaci: ai lui Branetchi,
Valaoschi, Ocesalschi §i Ràstopcea: 2.917
1 Symigianus, pp. 208-9 ; Quellen der Stadt Brassó, V, op.
286-8; Trauschenfels, pp. 118-9, 152.
1 „Duorum ant trium equorum stipendiarios“ : Symigianus, pp.
200-3. Cf. Bethlen, l. c., pp. 491-5.
28 Istoria armatei romàne?;!
càlàreti, cei pedestri 18 ; Ungaci lui Grigore

Makó, 916 càlàreti ; Moldovenii lui Màrza,
Anghelachi §i ai hotnogului Lupul, 1.452 cà
làreti ; Sàrbii lui Petco §i Necula càpitanii,
1.608 càlàreti ; besliii sàrbi ai lui Marco hot-
nog, 40 de càlàreti ; drabantii lui Jivco Ro-
$ul, Mirda Jànos, Nedelco si Radul càpitanii,
4 000 de pedestri, si ai lui Jivco Negrul,
Miclàu^ Càpitanul §i Dumitru hotnogul, 2.010 ;
tunarii cei vechi ai lui Mihai, cei ai lui An
drei, „dràbanii de la Poartàf‘, „dràbanii un-
guri“ — 200 —, ai lui Franóse Thiiry ; cei
120 de càlàreti ai lui Sibrik §i Ivan Branco-
vici, — plus comiêii, stegarii, ,,sichirea§ii“
de la tunuri, satàrgiii, „sichireaîi de la lea-
gàne ‘ §i altii, de cei cu „lefi màrunte“ i.
De aspru cu toti oamenii sài — ca Tudor

Vladimirescn mai tàrziu, §i cu acelaî resultai
final fata de vitejii jafului —-, de §i era in
stare a osàndi pe cineva — ca la Bra§ov, pe
urmà, in lunie —, pentru ni§te cire§e furate—,
Mihai trebuia sa crute totu§i pe ace§ti aspri
§i desinatati profesioni^ti ai ràzboiului, avànd
nevoie de ei pentru expeditia pe care o pre-
gàtia in Moldova.
Ce voià el acolo ? Singurà pedepsirea unni
vechiu du§man, ràsbunarea, cum a pretins, a
uciderii, a tragerii in teapà, de leremia Mo-
vilà a vechiului sàu ¿ovata«? contra Turcilor
§tefan-Vodà Ràzvan2, ocuparea unei teri spre
1 Analele AcademieiRomàne, XX, pp. 468-9. Cf. ibid., pp.471-2.
2 „Se socii sui, Stephani, mortem, Vaivodae moldaviensis, armis
ulturum“ ; Symigianus, p. 203.
care-1 îndemna instinctul lui de Román? Se

pare cà mai malt decât atâta.
De atâta timp, el avea legàturi eu cneazul
din Ostrog, Constantin-Vasile, ortodox, ïntre-
tinând relatii eu Biserica greceasca din Sta
tele Sultanului — odatâ fusese pe acolo Ni-
chifor Dascalul, ucis de Poloni pentru uneltiri
politice, iar acuma sosise abia Chiril Lukari,
vicariu patriarhal la Constantinopol —, ocro-
titor al dascalilor de grecete, ca acel Pala-
med, cântàretul lui Mihai însuçi1, si, mai pre-
sus de tóate, duçman ascuns al regalitatii pe
lone, catolice2. Prin acest prieten firesc al ac-
tiunii sale, marele ostas se întelesese — spune
un izvor contemperan, reprodus de Bethlen
Ardeleanul, — §i cu „altii mul|i cari erau în
Polonia de legea rasàriteanà“. §i nàdejdea lui
era sá destaca unitatea, factice, a acestei Po-
lonii încarcate de ruseçti si sa atragâ
la sine partile cu care avea ca legatura reli
gia3. în complotul care nu §i-a produs resul
tatele ultime, dar, de existât, a existât farà
1 Despot-Vodà pe|ise pe copila de sapte ani a lui Constantin ;

lorga, Nouveaux matériaux pour servir à l’histoire de Jacques
Basilikos l’Héraclide, Bucuresti 1900, p. 60 nota.
1 Cf. si* Hrusevschi, Culturno-nationalni ruh na Ucraini v
XVJ-XVII vite. Chiev-Lemberg 1912, p. 89 si urm.
3 Inclina« ad se complures qui in Polonia religionis graecae
erant, non ignoraret. Et non unius aut alterius provinciae inde
iactura timebatur, sed totius regni Poloniae eversio, cum non ob-
scuris arguments apparerei Michaelem regnum petere“ (Bethlen,
1. c., p. 499). I s’a atribuit lui Mihai si intenta de a se facerege
în Ungaria : „Ad cuius coronam aspirabat et cuius potiundae spe
(regis nomine interdum ab assentatoribus vocitari et ab Ibraim-
Bassa regis-titulo salutari gaudebat) veh^retur, prima opportuni-
tate invaderei“ : Symigianus, p. 209.
■
30 Istoria armatei romàne?/!
ìndoialà, intrase cumva acel non stäpänitor

de la Moscova, acel rivai al regelui polon, care
era Boris Gudunov, usurpatomi de pe tronul
Ruîlor rasariteni1.
§i fata de leremia se intrebuinâ acela§i sis-

tem de incelare ca §i fafa de Andrei Bàthory.
Un agent apusean al lui Mihai merge, in Mart
incä, la Curtea Domnului Moldove!, pentru a
propune o casatorie intre una din fetele aces-
tuia §i intre Nicolae-Vodà Petra§cu, fiul lui
Mihai §i ìnlocuitorul lui in Tara-Romäneascä.
Si, s?tiindu se cä Sigismund, fostul print ar-
delean, e la Suceava, unde petrece cu pompa
$i zgomot, 1 s’ar fi vorbit §i acestuia, ìnsurat
cu o princesä austriaca, de eventualitatea unei
cäsätorii cu Florica, fiica "Voevodului2. Ìnca
din Mart-April regele Polonici ¡?tia de prega -
tirile lui Mihai si, plàngàndu-i-se de dànsele,
el aflà de la acesta cä se simte primejduit prin
uneltirile la Poartä ale Moldoveanului §i ale
lui loan Zamoyski chiar ; doi soli poloni mer-
serä in Ardeal cu doleante in aceastä privila 3.
Si acum acetati Mihai venia cu asiguràri a§a
de formale §i cu a§a de mägulitoare propu-
neri... Orice ar fi crezut leremia, el fu prins
total nepregatit, aflàndu-se insuî in Trotu§,
la nunta unei rude4.
Expeditia moldoveneascà porne^te la ince-
1 Ibiid.
2 Trauschenfels, o. c., pp. 154-5; Quellen, V, p. 288.
3 Hurmuzaki, Supl. Il1, pp 583-4 (no. cccxi'. Cazacii lui Pro
copie Saracovici se jurau regelui cä n’au de gànd sä primeascä
ofertele Munteanului ; ibid., pp. 586-7, no. cccxn.
4 Cf. Symigianus, p. 203.
putul lui Maiu, eu un numàr de trupe romà

neçti si secuie§ti\ care se poate socoti numai,
întru câtva, dupa plângerile Bistritenilor con
tra greutàtîlor de evartiruire12. Se înseamnà
acolo trecerea în Moldova a Secuilor Murà§u-
lui §i a Haiducilor, în numàr de 6.000, a Sâr-
bilor lui Petcu Odobaça, 1.000, a Ungurilor,
Polonilor Cazacilor eu Moise Szekély, 3.000 ;
orasul a dat 2.000 de oameni eu Vornicul Dra-
go£3. în fruntea trupelor ungureçti stàteau cei
mai influenti çi mai respectati din sefii lor, un
Çtefan Csâky, impunàtor bàtrân, si viteazul
Moise Szekély, apoi Pancratiu Senyey.
Acestor ostaci numerosi si deprinçi cu bi-
ruinta Domnul Moldovei nu li putea opune
— neavând oaste proprie — decât cele câteva
sute de Poloni pe care i le làsase lângà dân-
sul acel ocrotitor care-1 açezase în Scaun la
1595, puternicul, hotàrâtul si priceputul Can-
celariu §i Hatman al Polonici, loan Zamoyski.
200 de càlâri poloni trimeçi în cercetare fura
tàiati. Cei ce pàziau Suceava nu vor întârzia
s’o predeie4.
Cronica romàneascà, si mai sus citata (a
Buzeçtilor), pomeneçte o luptà „la un loc
anume Ja§tea“, „un ràzboiu mare, oarecâtà
vreme“, în care „multi Moldoveani çi Leaçi
perirà“. „Deacii Moldoveanii deaderà dosul
a fugi, §i Leaçii açijderea, pànà se apropiarà
1 Ar fi fost eu Mârza 6,000 de càlâri si pedestri ; ibid., p. 207.

’ Hurmuzaki, XII, o. 955, no. mcccl. Cf. Syminianus, p. 203.
8 în iarnâ stâtuserà 500 de beçlii, 2.000 de Sârbi, 200 de oa
meni ai lui Francise Lugassy, 400 de Cazaci.
4 Pentru predarea ei de Stanislas Trezka, SzamoskOzy, 111, p
286.
de cetatea Hotinului. Deacii iar se oprirà a

da ràzboiu. Mihaiu Vodà ìi pripi. Ei, dacà
vàzurà cà vor peri, ioti càti scaparà se in-
chiserà cu leremia-Vodà in cetatea Hotinului
Lui leremia, deci, nu-i ràmase decàt sa iea
ca fugar drumul Hotinului, unde §tia cà-î
poate afla scàparea, §i sa lase in urmà a se
pustii complect pàmàntul ferii sale, a§a incàt,
de fapt, càteva zile ai lui Mihai trebuirà sa
se hràneascà numai cu buruieni2.
In scrisoarea lui de la 3 Maiu, data incà
din Suceava, leremia Movila anuntà cà o
parte din oastea dusmanului sàu e la Bra§ov,
Voevodul insuî gàtindu-se a veni ìntr’acolo
pentru a intra pe la Oituz, pe cànd una din
despàrfirile armatei lui va pàtrunde pe la
Bistrita £Ì Ceremu^, iar alta, cu Nicolae-Vodà
Petra§cu si tutorii lui, pe vadul Ràmnicului3.
Peste trei zile cererea de ajutor càtre Poloni,
fàcutà noaptea, e desperatà. Iar la 18 din
aceiaî luna leremia recunoa§te retragerea,
tnfràngerea in cursul ei §i oprirea in Hotin
dupà dorinta celor din jurul sàu, de §i el
ìnsuî ar fi vrut sà treacà la Camenita4.
Din partea lui, Mihai era la Prejmer, cu
5.000 de oameni, la 2 Maiu ; la Bra§ov in
ziua urmàtoare. La Rà^nov 3.000 de oameni
din avangardà pràdau. Fàrà zàbavà, Voevodul
se indreaptà spre granita, pe care o trece
1 L. c., p. 297.
’ Hurmuuaki, Supl. IIT, pp. 595-6, no. cccxvni. V. si ma jos.
3 Ibid., Supl. Ill, pp. 595-6, no. cccxvm. — Dupà Constantin
Càpitanul (ed lorga, p. 94), trecerea lor se face pe la Focsani.
4 Ibid., p. 597 si urm.
Lupia pentru Moldova 33
pripit, cu 2.000 de osta§i, dupa 6 Maiu1. La

ii íl vedem scriind din Román, cu vestea cá
„ostasii mor de foame“ 2.
El nu merse insá pana la Hotin, spune
leremia, ci se retrase la o milá inainte de
puternicele ziduri, cu douásprezece tunuri3,
lásánd, ca pentru asediu, 2.000 de pede§tri §i
200 de cálári4. Pana la sfárîtul lunii §i
acesia erau sá se retragá, fárá sá fi a^teptat
venirea tunurilor grele, Zamoyski se in-
treabá dacá nu e o cursa pentru ai sai, dacá
nu se cautá un alt vad sau dacá, in sfár§it,
nu s’a ivit vre-o primejdie in Ardeal5.
latá cum biruitorul expune insumí biruinja
sa. íntr’o scrisoare din Suceava, 16 Maiu, el
vorbeste a?a cátre comisarii imperiall: ,,Vá
in?tiintez ce bun noroc mi-a dat Dumnezeu:
spre binele cre§tinátá|ii §?i spre folosul ímpá-
ratului am luat tara aceasta cu ajutorul lui
Dumnezeu. Mai mare dusman decát acesta
n’am avut. Dumnezeu mi-a dat tara in maná”,
lar la 20 Maiu, de supt Hotin, unde castigase
lupta la 25, stand acolo patru zile6, el adáugá
cele ce urmeazá: „Moldova, care a fost rázvrá-
1 Quellen, V, pp. 288-9—Chronicon Füchsio-Lupino-Oltardi-
ntun, 11, p. 155 si urm. La 6 (16), dupa crónica romaneases (Ma-
gazinul istoric, IV, p. 296).
1 Hurmuzaki, XI!, p. 900, no. mccliv. Cf. p. 920, no. mcclxxxiii ;
„Platter von den Paumen“.
8 Ibid., p. 942. no. MCCCXXIIL
4 Ibid., Supl. IL1, p. 6 »4, no. cccxxiv.
6 Ibid., IV T, pp. 72-3, no. Lix. Crónica Buzestilor spune cá ,,Mi-
hai-Vodá incepu a bate cetatea, o báturá trei zile, iar, dacá
vázu Mihai-Vodá cá nu o va putea sparge, puse paznici impreju-
rul cetáfii si se inturná in Moldova, in Scaun, in lasi“; p. 297.
34 Istorai armatei romànesti
tità de la un timp ìncoace fa|à de creatina-

tatea ìntreagà, am luat-o, slava Domnului, azi
supt stàpànirea noastrà. Pe Domnul ei, lere-
mia-Vodà, cu toatà oastea lui, 1-am gàsit peste
Nistru, bàtutu-l-am §i, trecànd in Tara Lesea-
scà b cea mai bunà parte din oastea lui’ s’a
ìnecat in apà, — cu care era §i printul Sigis-
mund, dar §i el noaptea, cu toatà primejdia
ce ameninta pe multi, a fugit dincolo de ràu.
Care izbàndà s’.a cà^tigat pentru Dumnezeu,
pentru cre§tinàtate si pentru noi. Si dumnea-
voastrà incà sa va bucurati, sa multàmiti lui
Dumnezeu. Va dàm de §tire cà, rànduind os
tile la hotarele ferii, farà nicio zàbavà §i noi
vom veni in mijlocul vostru2.“
De la Hotin, Mihai merge la laî, Capitala
cea nouà a Moldovei. Aici tine, la 2 lunie,
Sfat cu boierii, ìi pune la juràmànt, aêazà
ca loctiitor pe Marcu-Vodà, fiul lui Petru
Cercel §i deci propriul sàu nepot de frate, ii
dà ca sfetnici principali pe Banul Udrea, pe
Vistierul Andronic Cantacuzino, pe Sava Ar
maci §i pe Negre Spàtarul3, §i, in acetati
timp. cauta a-$i lega tara, dànd sentire de
bir pe mai multi ani locuitorilor din partile
pràdate, cu ìndatorirea de a face luptà de
ostasi. Baba Novac, cu Sàrbii, e trimes, la 4.
sà ocupe partile de jos, smulse nu de mult
timp de la Turci, Tinuturile Benderului, Chi-
liei si Cetàtii-Albe4.
1 La Bethlen, IV, pp. 493-9, se pomeneste 0 incursie in Po-
cutia.
3 Ibid., XII, pp. 909 ,no. mcclxiii), 912 (no. mcclxix».
* Cronica Buzestilor, p. 297.
T Jbid., XII, p. 951, nota l ; IV1, pp. 72-3, no. lix. V. mai ales:
„Incolis oppidorum et possesionum per milites igne in nihilum re-
Indatä dupä aceasta,— la 24 lunie era incä

la laî1—, rechemat in Ardeal de vestea sosirii
plenipotentiarului imperial, dr. Pezzen, Mihai
se intoarce in Ardeal. Sta cinci zile la Braôv,
la i-iu Mie iea drumul spre reêdinta sa
obisnuitä.
dactorum ad sex annos libertas data est“. Cf. ibid., XII, p. 951,
no. mcccxliii: „Der Herr Waida hab vier Spanschafften jnn der
Moldau gegen Bender, Killi. Akerment auf vill Jär Zinss und Steuer
frey gelassen, dann sie jnn der Treu bestendig bleiben“. — V. pen
tru lüpte si Cronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum,pA$5s\\xxm.
V. si Quellen, V. p. 288 si urm. (se dä ca datä a luptei Mar|i
dupä Pentecostä, 1-iu lunie st. n.l.
’ Hurmuzaki, IIIT, la aceasta data. Läsa la Suceava comandant
pe Ungurul Kaptury.
III.
Lupta cu Basta : MirisISu.
Inca din timpul petrecerii in Moldova Vce-

vodul anun|ase ca gându-i sta acum la cuce»
rirea cetätilor bänatene rämase încâ, de 0
Sigismuud încercase a le lua prin asediu, în
mânile Turcilor: Ijpova, Inäul, Timisoara,
chiar §i Oradea1. Pentru aceasta se spune ca
el ceruse imperialilor 1.000 de càlâreti ger
mani, 2.000 de husari, 500 de muschetari2.
Erau sä vie mai multi, — dar contra lui.
Caci complotul nobilimii ardelene pentru
izgonirea lui era acum alcàtuit. Gäsim pia nul
întrcg în niçte märturisiri de spioni unguri la
21 lunie3. Magnatii din jurul Voevodului în-
trebuinteaza chiar expeditia din Moldova pen
tru a întra în legatura cu fostul lor stàpîn
cu Ioan Zamoyski. Ultimele hotàrâri fura luate
acolo, supt Hotin. în memorialul säu din
1601. Mihai asigurà cä era vorba chiar ca
Makó, initiât în complot cu Szekély §i cu Si-
brik, sà-1 împuçte prin tradare4.
1 Hurmuzaki, IV1, pp. 72-3, no. lix; Symigianus, p. 226.

2 Hurmuzaki, XII, p. 955, no. mccl.
3 Ibid., p. 947, MCCCXXXIL
4 Hurmuzaki. IV1, sau Papiu, Tesanr ; traducere ìp lorga, Seri-
sori domnesti, p. 114.
Lupta cu Basta : Mirisláu 37
In August, supt cuvànt cà se gate^te lovi-

tura Timi§oarei, Mihai ordonà adunarea in-
tregii o^tiri a provinciei la Oràrie ìntàiu, se
pare, si apoi la Sas-Sebe§. Dar nobilii, in loc
sa vie acolo, pretexteazà lipsa de furaj pentru
cai si se stràng la Turda, unde se formeazà
ràpede o tabàrà care crescu pana la 12.000
de oameni, cu patru tunuri1.
Mihai, din partea lui, trebuise, in ultimele
timpuri, sa inserirne o slàbire a ottirii lui,
neregulat ti neindestulàtor piatite. Din Mol
dova ìncà trimesese acasà pe fiul sàu. In
cursul càlàtoriei militare prin aceastà £arà,
unele demente se desfàcuserà de la el : leremia
li oferia zecc zloti pe luna càlàrilor, §ase pe-
de^trilor (opt ofi£erilor)2. La ìntoarcere, ele-
mentele militare fuseserà impattiate pentru
nevoile aprovisionàrii la Secui, làngà Sebet, in
Càmpul Pànii, la Turda, la hotarele Moldovei.
Ungurii erau in Tara Bàrsei, Sàrbii pe la
Cohalm §i §inca, Polonii §i Cazacii la Sighi-
toara Media§3, Moise Szekély fugise, si el
nu era singurul: Sibrik se dusese pe urmele
lui. Asprele màsuri luate de Voevod contra
celor dintre Unguri cari pràdaserà sfintele là-
caûri in Moldova intetiserà §i mai mult spi
ritele4. La Huiedin soldatii romàni fuseserà
atacaî de populatie, §i aceasta aduse o as
pra pedeapsà de nimicire asupra orasului. In
Alba-Iulia insali Cazacii, la o zi de piata, se
1 Cífrele la Tarducci (v. mai departe).

2 Hurmuzaki, IV ‘, /. c.
8 Bethlen, IV, pp. 503, 523.
4 Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, pp. 157-&
incaierara cu Romanii1. Se zvonia ca Mihai

vrea sa ucida pe nobili dupa sfatul Banului
Mihalcea si ca singur Radu Buzescu bar fi
oprit de la aceasta2. Ar fi fost vorba de a se
face apel la instinctele de rasbunare ale tera-
nilor3.
La io Septembre nobilii publicara declara-
tia lor contra lui Mihai. Razhoiul incepuse.
Indata o sama de Sa§i, ca acei de la Bistrita,
tradeaza. Se desfac chiar unii dintre curteni
§i be§lii.
Soarta era sa atarne de la hotararea capi-
tanului imperial din Ungaria-de-sus, Albanesul
Gheorghe Basta, vechiul rival al Voevodului
pentru stapanirea Ardealului. Conform ordi-
nelor precise de la Curte — care insa-i porun-
cise a sprijini pe Mihai —, el inainta spre
Ardeal, pe la Satmar §i pe la Maitin. Ladis-
lau Pete comanda avangarda. El e acela care
a inodat cele d’intaiu legaturi, in calitatea lui
de Ungur, cu ace^ti rebeli. Basta, care primise
o solie de la Mihai, — cum vom vedea —, se
hotari, la capatul unui dramatic Consiliu de
razboiu, — sa faca acelaî lucru.
Lupta o cunoa^tem din trei izvoare mai
ales. Doua vin de la Basta si de la ofijerii
lui, al treilea e o cronica ungureasca din acel
timp.
Achille Tarducci, ofiter in trupele imperiale,
1 Cronicile ardetene.
* Symigianus, p. 226 si urm. ; Bethlen, IV, p. 544.
8 „Rusticorum viribus nomine Voivodae concitatis“ ; Symigia
nus, I. c.
Lupta cu Basta. Mirislàu 39
socoate cà, atunci cànd sosi la Turda, pentru

odihna unei singure zile, Basta avea 6.000 de
oameni, cu opt tunuri, iar in fata stàtea
Domnul cu 20.000 de pedestri si 12 000 de
càlàri, avànd §i 27 de tunuri1.
Mihai incercase pacea cu nobilii, trimetàn*
du-li un cleric catolic si pe pastorul calvin
din Alba-Iulia, cari trecurà imediat de partea
unui du§man pe care-1 doriserà a§a de mult.
Bui Basta-i adresà o somatie pe care o pre-
sintà Petru Armeanul, atràgàndui atenjia cà
de izbànda sau neizbànda acestei actiuni sa-
mavolnice ìi atàrnà capul. Basta ràspunse
degajat si despreûitor : in puterea unei vechi
faune, pe care se simtia in stare s’o mai
apere, ba poate s’o inalte, soma pe „Valah"
sa pàràseascà, farà zàbavà, tara, pe care a
venit s’o iea in numele Impàratului. Cel jig-
nit astfel fàcu sa se tragà, in mijlocul noptii,
tunurile in semn de sfidare.
Alesese un loc ca, odala, la Càlugàreni:
acclami spatiu ingust, acela§i sprijin pe dealuri,
care trimet o limbà intr’acolo, aceiaî apà
tàind drumul. Dar Basta, experientul generai
venit din Fiandra, n’avea orbul entusiasm al
lui Sinan, compatriotul sàu de lege turceascà:
el hotàri retragerea §i sili si pe Unguri, cari
credeau cà onoarea nu li permite a pleca, sà
admità o retragere, stràjuità in coadà de so-
lidele lui trupe germane. Mihai ìncepu urmà-
rirea, §i se vàzu oprit brusc de noua formatie
a lui Basta.
1 Alte stiri contempcrane dau 10-12.000 de oameni lui Mihai,

20-30.000 rebelilor (Hurmuzaki, IV s, p. 135. no. cxxin).
Aêzarea o^tii lui pe drumul care ducea la

Alba-Iulia — càci el alergase gràbit, farà a
mai a^tepta pe fiul sàu, care, cu 6 ooo de
oameni, Romàni, Sàrbi, Unguri, se fràmànta
in munti, unde avu, la 12 si 14 Septembre,
làngà Bran §i pasul Buzàului, douà ciocniri
nenorocite cu Saîi tràdatori ai Braôvului1,
pe Radu Buzescu2, care veni pe la Sibiiu, pe
Delimàrcu, cu 2.000 de Sàrbi, §i contingentul
moldovenesc, de 1.000 de ostaci, al Armaûlui
Sava, oprit ìncà prin mun£ii Secuimii,—e
datà astfel: la dreapta, cavaleria, spre apa
care, venind din mun|i, stràbàtea locul ingust ;
spre munte, infanteria ; 500 de pedestri, fàrà
tunuri, in avangardà;
Din partea lui, generalul impàràtesc avea
la mijloc 3.000 de Germani pedestri, ìntre
reiteri, càlàri silesieni, in numàr de 1.500 ;
inainte, la dreapta scosese 300 de musche-
tari, spre munte erau lante §i infanterie un-
gureascà ; altà infanterie ungureascà si laute
la stànga, spre apà.
L,upta e schifata pe scurt: locotenentul-co

lonel de Radowitz atacà o giupà de 3.000 de
càlàreti ai lui Mihai, pe cànd Basta cade
asupra infanteriei. „A fost mai mult un mà-
cel decàt o hiptà3.“ De la biruitori ar fi càzut
abia patruzeci de ostaci, acelaî fiind numàrul
rànitilor. De du^man ar fi perit 10.000 de
1 Hiirm izaki, IV \ p. 130.
’ „Piutosto un tagliare che combattere.“ Adausul la Hurmuzaki,
IV ’.
3 Bethlen, IV, pp. 591-2; Trauschenfels, p. 138 ; Hurmuzaki, XII,
p. 1034 §i urm.
Lupta cu Basta: Mirislau 41
cameni din oastea lui Mihai, iar 20.000 i-ar

fi ucis in cale satele ungurenti.
Lupta ramane astfel neexplicatà in ce prí

vente botaratea ni partea adusa de ficcare
dintre protagoninti pentru a o face sa se is-
praveascà in folosul sau.
O ìntelegere depliná o putem afla numai
in acele destainuiri ale lui Basta ìnsuni, pe
care le-a pus in scris Italianul Ciro Spontoni,
in ana-zisa Historia della Transitiamo (1638).
Dupa ce se pomenesc negocíenle pe care ni
din Tarducci le putem cunoante indestulàtor1,
se arata cercetarea vràjmanului facuta de unni
din ofiterii germani ai lui Basta, Rothall ;
prin doi prinni din aceastà ceatà aflá Mihai
de apropierea omului care venia sa distruga
edificiul intemeiat prin vitejia ni istetimea lui.
Ini pierde firea de manie: pieno di rabbia e
di gran sdegno.
De la Turda, generalul din Canovia se co-
boarà, farà graba, spre Alba-Iulia. La 16 el
se afla acnma in n^s, cu 18.000 de oameni,
Ardelenii formánd avangarda. Un singur popas
pe Muran, la Ujváros. In ziua de 17 el vede
satul Mirislàului ni. in stanga, piedeca ràului.
I se spune ca la Mihai sant mai pu£in de 40.000
de oameni.
Ochiul lui ìncercat descopere ìndata ni cea-
lalta prime j die, mai mare peate decát supe-
rioritatea numerica ni prisosul artileriei la
Mihai, care avea douazeci ni §epte de tunuri:
tària locului. „Anezarea lui era ana de tare ni
2 Historia, pp. 103-7.

a§a de prielnica, incàt n’avea nevoie sä se

tearna de nimic, oricàt de puternicä de
solida ar fi fost oastea din fata1/*
De altfel, in harta Ardelenilor lui §tefan
Csäky cu cei 2.000 de cäläri poloni ai lui
Mihai, ace§tia biruie. Trebuie sä se dea un
ordin strict de a se opri orice ìntreprindere
aventuroasä, pe sama proprie. Se cauta numai
a se räspinge Polonii, ceia ce se face prin
dona regimente germane : al colonelului Pezzen
unul silesian, garnisi£i cu 500 de musche-
tari, cari trag §i cu suliê, picche, ce iese la
ivealä pentru a infrunta, intre cele dona focuri,
cavaleria ; §ase tunuri de camp sprijinä ataoul,
care renate. Cànd ìnsa, in lumina focului
care arde Mirisläul, incä odatä Ardelenii, hu-
sarii pornesc ìntr’o mi§care räsbunätoare, Mi
hai insuî intervine, §i ei sant bätuti §i uci§i
pänä la unul. Basta vede atunci cä nu se
poate face nimic definitiv in acest loc: el se
ingrije^te deci de apärarea trupelor sale, ocu-
pànd dealul cu biserica §i facànd trance intre
ràu §i sat. Atunci numai se presintä Petru
Armeanul, ìncercànd, in momentul suprem, o
impacare.
Tunurile lui Mihai — patruzeci dupà acest
izvor —care, am väzut, provocaserä oastea
in cursul nopjii, erau foarte bine servite, data
aceasta, supt conducerea unui metter italian,
Vincenzo din Mantova. A trece vadul pentru
a incepe lupta i se pärea tot mai mult lui
’ „Erano gl’ alloggiamenti suoi di maniera forti et in così van

taggioso sito, che non potevano in modo alcuno bavere paura di
qualsivoglia, benché potente, essercito" (p. 109).
Lupta cu Basta: Mirisläu 43.
Basta lucru cu neputintä. El resista la orice

interventi! in aceastà privintà.
Retragerea incepe deci, cu 12.000 de pe
destri, 8.000 de càlàri, trei tunuri mari, dona-
sprezece de camp.
O furie sälbatecä prinde — cu toatà s°vài-
rea constiintei sale fajà de juràmàntul fàcut
acelui Impàrat al càrui steag Umbria tabära
dusmanä1 — pe Mihai. „Unde fuge cànele de
Italian? Nu §tie ca-l a jung eu oriunde2?“
Si urmärirea porne§te „cu cea mai mare furie
cu tot atàta neorànduialà3". Cavaleria, Ca-
zacii sant in frunte.
Totusi ordinea de bàtaie a Voevodului nu
era aceia a unni simplu „viteaz“ lipsit de
cunostin|:a adàncà a ràzboiului La dreapta
spre ràu el pune pe Cazaci si archebusieri cà
tari, cu dona companii de lante polone si
moldovenesti : Baba-Novac comandà aici. In
mijloc sta Mihai insusi, cu boierii si cu no’
bilii ardeleni rämasi credinciosi causei sale.
La stanga, spre munte, tot cavalerie, dar cu
dona cete de infanterie: Secui, Munteni, Sàrbi,
Moldoveni si ceva tunuri. Numàrul Secuilor
de pe dealul cu vii, — pe cari, dupà infràn
gere, erau sà i màcelàreascà, setosi de ràsbu-
nare, in mijlocul noptii, in chip tràdàtor, no-
bilii—, e socotit aici la 2.000: aveau arche
buse.
Basta desfasurà trupele sale in forma ,,lu-
1 Stavrinos o spune expres (Papiu, 0. c„ I, p. 311), ca si Me-

morialul Insusi al lui Mihai.
2 „Dove fuge questo cane italiano ? Non sà egli che per tutto
l’ariiverò ?“ ; p. 115.
3 „Con grandissima furia e con non minore disordine" ; ibid.
narà“ : pe drumul Albei-Iulii, la dreapta, in

fanterie ardeleanà §i ungnreascà (aceasta, a
lui), cu lanjele ràsculatilor, Csaky fiind in
fruntea lor. Urmeazà, în rànd, alti pedestri
ardeleni, dar întàriti cu cavalerie silesianà —
ìn convingerea generalului, Ungurii Ardealului
trebuind totdeauna ìncadrati cu caste mai
solida §i mai experientà. La stànga, spre Mi
bai, dona companii de laute ardelene, cu ca
valerie ungnreascà, a lui Valentin Prepost-
vary, fiancati de un escadron de infanterie
ungnreascà §?i ardeleanà, dar §i cu cavaleria
din Ungaria Superioarà, comandata de Ludovic
Rakóczy si de reiteri silesieni. Basta se aflà
aici, s?i dupà el vine infanteria germanà a lui
Pezzen. In centru sta reserva de patru com
panii de cavalerie germanà, ale lui Rothall:
in mijloc, steagul. Putinele tunuri sànt asezate
pe deal.
Cavriolo, pentru lauda càruia in special serie
istoricul lui Basta, iea iniziativa fericità care
va decide lupta. Farà a distolge saperloritatea
de artilerie a lui Mihai mi era nido perspec-
tivà de izbìndà; a le ataca pàrea o nebunie-
Totuî ea se ìncercà
Cu 300 de muschetari Cavriolo ìnainteazà
spre tunuri, a càror pazà fusese ìncredintatà
unor Secui §?i Sàrbi. Cìnd Mihai intervine cu
lan£ele, Basta trimete in sprijin cavaleria gre-
oaie, cu piatole, foarte mult pretuità de Dom-
nul ìnsusi, mult cerutà §i ìntrebuintatà §i in
ràzboaiele lui, a reiterilor silesieni. De pe deal
Secuii trag pripit. La capàtul unor grele sfor-
tàri, Silesieni! ajung sà prindà tunurile, ìndrep-
Lupta cu Basta: Mirislàu 45
tàndu-le contra o^tirii insedi pe care trebuiau

s’o apere.
Pallida era pierdutà- Mihai nu voi s’o ad-
mità incà. La atacul dat contra aripii lui stàngi
de Ardeleni, ìncunjurati de infanteria germana,
„impotrivirea ava aceiasi indràznealà si furie
ca si atacul, si biruinta ar fi fost poate ìn-
doielnicd in aceastà parte, càci escadroanele
infanterlei dusmane stàteau foarte tari, in bunà
ordine, dacà nu le-ar fi improscat — artileria
cuce rUà'“.
Acum abia Basta vine sa culeagà roadele
mi^càrilor izbutite. El atacà la aripa dreaptà
si la centru. Mihai stàtea acolo insusi, in cea
mai frumoasà orànduialà si cu obisnuita lui
vitejie“ *2- Baba-Novac se lupta la dreapta ,,mi-
nunat-' (mirabilmente) contra lui Ràkóczy sì a
infanterie! ungure^ti si ardelene, sustinute de
reiteri Dar Domnul nu mai avea o nàdejde,
si el crezu sa poatà scapa màcar oastea, in-
treagà incà, pentru ca, unind-o, supt munte,
cu ostasti lui Pàtrascu, ai lui Sava, sà incerce
din nou norocul.
Desfàcu astfel de pe sulità steagul sàu3si-l
puse in san, làngà inimà. Incunjurat de cava-
leria polonà, rupse ràndurile Valonilor. Ajuns
la Murà§, el trecu apa ìnnot, pe minunatul
' „Ma fu sostenuto da nemici con pari ardire la furia, e sarebbe
per aventura, stata dubbiosa la vittoria da questa parte, essendo
che gli squadroni della fantaria nemica stavan saldissimi e in or
dinanza, se sbaragliati non gli avesse l’artigliaria conquistata.“
2 „Dove stava la sua persona, con bellissimo ordine e con l’or
dinaria bravura.“
8 „11 suo generale standardo di bianco, damasco ov’ era dipinto
un corvo sopra verde ginebro, ch’havea nel rostro vermiglia do-
plicata croce.“ E cea d’intàiu descriere a unui steag romànesc.
46 Istoria armstei româneçti
lui cal iubit. Pe malul celait il sârutâ pe frante

§i-i dàdu drumul. La spatele lui macelul ìn-
cepuse, în neorànduiala care cuprinsese pe in
vinai. Cifrele lui Tarducci se répéta aici : 40
de pierderi de o purte, de alta 18.000 ( !j
de jertfe. 143 de steaguri fura culese pe cel
mai nenorocit din càmpurile noastre de luptà.
La aceastà expunere bogatà, Ungurii Ar-

dealului au de facut adausuri ìn cronicele lor,
mai aies in ce v riveste situatia ìn ziua de 17,
înainte de retragerea lui Basta
Se mentioneazá o alta solie deimpàcare:
a lui Andrei Postelnìcul si a lui Luca Traus-
ner1. Dànd apoi §tiri ca acelea de mai sus
despre operatiile. militare de o parte si de alta,
se arata astfel întâia orànduire a lui Basta:
300 de catafracti (càlàri cu piatole) 1.500
de oameni de cavalerie uçoara ungureascà, ìn
fata. La stànga 2.000 de Secui ai Muraçului,
pedestri, $i contingéntele Clujului §i Bistritei ;
in reserva, la ràndul al doilea 2.000 de cava-
leri unguri, cu Csáky, Pete, Makó. Al treilea
rànd presinta 1.500 de Silesieui ; la dreapta,
2.000 de Unguri, cu Bocskay §i Sebastian Tô-
kôly ; la stânga, 4.000 de Germani pedestri cu
pu§ti. Basta sta aici cu 100 de Valoni aleî
$i douasprezece tunuri La spate, spre Murà§,
Secuii Arieûlui? la stànga, cu tunuri, Secui
de pe Muras çi mii de terani2.
Din partea lui, Mihai avea ìn frunte 4.500
de curteni si Gazaci, cu Francise Lugassy §i
Stefan Tahy. Ràndul al doilea il formeazá
1 Bethlen, IV, pp. 570-3.
Symigianus, Historia, p. 234 si urm.
Lupta cu Basta : Mirisläu 47
i.ooo de pedestri secui, cn Senyey, Bodony,

Barcsay, avànd tunurile in mijloc Al treilea
rànd are 4.000 de Romàni, de Sàrbi, de Secui,
cu Petcu odobaâ §i alta parte a tunurilor. La
stànga (in sinistro aciei cornu) e Mihai, cu sol
dati amestecati, avànd cu ei restul artileriei.
La capät, Gheorghe Farkas, cu 3.000 de ca
lali secui, cu gloatä romäneascä si de terani
din Ardeal, plus 800 de curteni pedestri. 300
de cäläri stapànesc peste Nistru, la Gombo^1.
Dupä o ciocnire cu Cazacii, Basta vede pe ai
lui Mihai pornind la ocuparea definitiva a tu
turor dealurilor : atunci incepe el retragerea.
In §es, Mihai incearcà 0 inväluire, asupra
cäreia tac izvoarele imperiale. Fa nu izbute§te.
Restul e confus. Aiudenii, vecini, numärä numai
il 000 de morti2.
1 Bethlen, IV, p. 575. El socoate oastea lui Mihai la 25.000 de

oameni, cu 32 de tunuri (p. 586).
2 Ibid., pp. 591-2. — Pentru partea lui Mihai, p. 588 si urm.
IV.
Ultímele lupte ale luí Mihai Viteazul
în momentul când ajunse a párási Ardealul,

Mihai Viteazul mi era silit la aceasta printr'o
presiune a anei armate învingàtoare capabilà
de a-l urmari si, ín cas de mgädaire, ml dis-
trage
La Mirisläu 1 el aruncase in luptä, cum s’a
arätat, numai o parte din trupele sale, si poate
cà victoria n’ar fi fost a lui Basta dacä Dom-
nul románese ar fi avut la îndemâna si tru
pele sale cele mai vechi, cele mai bune si cele
mai credincioase. Avem pentru aceasta §i màr-
turia cuiva care, cunoscàtor al metodelor de
luptá din antichitate, initiât la Padova în cul
tura Renaçterii si ucenic al marelui rege po-
lon Stefan, era in masura sa judece, Ioan Za-
moyski, Cancelariul polon. Acela care era sá
distrugá; printr’o loviturâ norocoasà, întreaga
situatie a vechiului sau duçman, si în chip
definitiv, spune, în adevàr, despre bâtàlia din
1 întregiri, eu gestul lui Mihai care „ofteazä spre cer“, bätänd

eu mâna pe sabie §i strigä cä-§i „va purta dreptul räzboiu“, în ra-
portui, pus aiurea decât la locul säu, Hurmuzaki, IV \ p. 146, no.
exxx.
Ultímele lupte ale luí Mihai Viteazul 49
Septembre: „Trupele n’au ajuns inca din Mol

dova" (ai lui Udrea, ai lui Baba Novac, ai lui
Marza, ai lui Delimarcu), „nici dinMuntenia“
(ai lui Sava Armaûl §i ai lui Radu Buzescu,
trecuti pe la Sibiiu, dar farà noroc). „Secuii,
de asemenea, pe cari punea mult pret, n’au
putut sosi la luptä din lipsà de timp." Si el
adauge : „Dintre aceia chiar cari se aflá langa
el, Polonii singuri, se pare, s’au bàtut putin-
tei; toti ceilalti il päräsirä: s’au ucis putini
oameni làngà apa Muräûlui*1.“
Cát prívente pe invingätori, ei n’aveau nicio
cohesiune §i nicio disciplina, §i, pe langa
aceasta, o neincredere desävar§itä despartía
Statele ungure^ti ale Ardealului de Basta, care
se a§tepta ca aliaci pe cari i-i däduse un mo
ment numai ura impotriva ,,Valahului“ sa se
intoarcä impotriva lui, chemànd inapoi pe acel
Sigismund care se afla in oastea, tot mai apro-
piatä si mai amenintätoare, a lui Zamoyski.
Ss spune explicit in izvoarele contemporane
cä tortele ungure^ti §i de sigur §i contingén
tele oräsene^ti ale Saflor s’au imprä^tiat, tara
a mai pomeni de mercenari, cari pe tóate
drumurile terii i§i cantan singuri piata §i ras-
piata. „Oastea de Jará, cáláreatá si pe jos, se
imprá^tie toarte §i se razíetele", anuntà co-
misarii imperiali, Mihai Szekély §i David Ung-
nad2. De aceia — §i, in ce prívente pe unii,
de frica inaintárii polone §i a planurilor lui
Moise Szekély venit pe la Bistrita in sprijinul
causei, pe care o repudia numai in aparenja,
1 Hurmuzaki, Stipi. II, voi. I, p. 639.
1 „Das siebenburgisch Landtvolkh zu Ross und Fues sich gar
sehr zersträt und von einander komen“ ; ibid., IV, p. 139.
4
50 Istoria armatei româneçti
a fostului sáu print —, odatâ cu o foarte ín-

ceatá pätrundere spre Räsärit, de la Sibiiu la
Eagâraç, de aici la Porumbac Vlädeni, pe
cánd Mihai stränge în voie o noua oçtire la
Râ^nov1. De aceia negocierile, prin Radu Bu-
zescu Clucerul, eu aceia care fusese învins,
dar nu mai era invinsul. De aceia discutarea
serioasá a unor cereri din partea lui, cum e
aceia ca, în schimbul noului juramânt çi a pre-
dârii unor scumpi ostateci: sotia, fiul iubit,
fiiea, sá i se cedeze în Ardeal, ca locuri de
refugiu; dar, de fapt, ca puñete de stâpânire,
cetâti de o asa de mare importants militara,
în aceasta legâturà a lor, ca Eägärasui, Gur-
ghiul çi Veciul2. Ni se spune exprès ca unii
sfâtuitori ai Voevodului ca Zelestey, îi reco-
mandau sä înceapà o noua lupta3. Si Za-
moyski însuçi spune: „Ardelenii, simtindu-i
puterea. nu mai stâruiau sä rämänä în räs-
coalä: din potrivä, cäutau sä faca pace 4.“ Era
sigür acama cá nici mica nobilime, nici tru-
pele unguresti din Ungaria Superioará chiar
nu vor merge, eventual, contra lui Sigismund3.
Mihai ajungea astfel pentru Basta un pre
ño s auxiliar, care nu refusa de loe, ín cinstea
‘ La 25 Septembre Basta e la Sibiiu (ibid., p. 140; cf, §i p.
141, p. 142, no. cxxvni). Stefan Csáky la Fägära§, ibid., p. 143.
Pentru venirea pe la Bistri{a, a lui Moise, la care se únese
Csáky si Pete, ibid:, cf. si pp. 143-4. Licen(iarea fortelor bänuitu-
lui Stefan Bocskai, ibid., p. 144. Lagärul de la Porumbac (30 Sep
tembre), p. 145. — Pentru Vlädeni, ibid., pp. 150-1, no. cxxxiv.
Pentru presenta lui Mihai la Râçnov, raportul citât al lui Zamoyski.
8 Ibid., p. 147. Cf. §i ibid., pp. 146-7, no. cxxxi.
8 V. Memorialul lui Mihai cätre împârat, l. c.
. * L. c.
5 Hurmuzaki, IVT, p. 154. V. mai sus, p. 33.
Ultímele lupte ale lui Mihai Viteazul 51
sufletului san, jurat odatà pentru totdeauna,

sá joace acest rol. La Rá?nov, el adunase, pe
langa cei 3.000 ai lui de la Fàgàra^, pe Baba-
Novac1 cu 4.000 de pedestri, pe Sava cu 1.000 .
de calati, pe Delimarcu cu 2.000 de càlàri
Sárbi, §i 3.000 de Secui, farà a pomeni dece
putuse scapa din cetele, bátute la Sibiiu, ale
Buzescului2 Avea astfel o armata de 16.00034
de oameni, peste care era deplin stapán, tot
aâ de ascultat si de iubit ca *odinioará. Cu
acesia el se hotári a pune stavilá inaintarii
lui Zamoyski, ale cárui intentii, a cárui ho-
táráre le simtia, de la inceput, farà gre§>.
Cancelariul si Hatmanul polon nu cacease

MoldovJi ci o ocupase riamai, farà a intàinì
vre o ìmpotrivire — el ìnsuî a ìncunjurat ce-
tatea Sucevei —-, càci Mihai chemase trupele
sale moldovene^ti ca si pe cele muntene, là-
sànd acestui dusman Moldova, cum làsa Turci-
lor '1 Tara Romàneascà, numai sà-si aibá tóate
puterile pentru marea ciocnire cu Ungurii
revoltati. La 6 Septembre st. v., trecànd Nis-
trul la Colodrubcà5, Zamoyski serie astfel:
„Am trecut farà vre-o greutate trupele peste
Nistru ; nicio ìmpotrivire nu s’a intàlnit, Cred
ca dusmanul nu va voi sa se intàlneascà cu
mine alci, in Moldova, si ma tem sa nu ma
sileascà a merge in Ardeal, càci trebuie, data
1 Vestea trádárii lui, proiectate, nu pare a fi adevaratá (v. Hur-

muzaki, IV l, pp. 148-9, n-le cxxxi-11.
2 Ibid., p. 138.
3 Ibid.
4 V, mai ìntàiu, ibid,, p. 143.
5 Ibid., Supl. Il, vol. I, p. 637 si urm. Cf. Miron Costin, p. 256.
aceasta, sä punem definitiv lucrurile in ràn-

duialà1“.
E sigur cä planul polon a fost räsbaterea
in Ardeal pe la Oitnz. Zamoyski afla la Ro
man vestea luptei de la Mirisläu, dar resulta-
tul ei trebuia sa-l indemne §i mai mult a
executa acest gànd.
Mihai se hotàràste attinti si izbuteste a-i

inchide Oituzul..
Sebastian Tököly arata la 3 Octombre cà
trecätoarea e päzitä de 4.000 de pedestri de-ai
Voevodului cn ceva tunuri si suggereazà intre-
buintarea lui formala — fire§te cu ajutoarele
cuvenite, care i-ar fi putut da biruinta si con
tra unti armate proaspete, condu'sà de un
generai asa de expert, — in aceasta directie2.
Un moment, Mihai mai trimese la Oitnz 2.000
de mercenari, pe cari ìnsà fu silit apoi a-i
ceda fiului, inainte de a §ti cä acesta va
trebui — el o spune cu indignare — sa-l 5,ras-
cumpere“ pe dànsul cel a§a de credincios
a§a de nedreptätit34 . li trebuiau mäcar ìnca
1.000 de ostaci din Ungaria Superioarä cu.
halebarde (Copien)\ Si la 7 Octombre el re-
1 Hurmuzaki, l. c., p. 635, no. cccxl. Poloni! se temeau de
vre-o cursä (ibid., pp. 637-8, no. cccxlii).
2 Ibid., IV \ pp. 149-50, no. cxxxm.
8 „Der hat sich mit groszer Submission sich willig in Alles was
man ihm auf sein postulata geantwort ergeben; lamentirt gleich-
wol, er habe um die Christenheit nicht verdient also tractirt zu
werden ; er wöll aber dorumb Eur Majestät und der Christenheit
nicht untrey sein, ob ihn wol die Hendt nicht noch gar auf den
Ruckhen gebunden sein, dass er sich nicht andersst erzaigen könte“
ibid., JVT, p. 157.
4 Ibid., p. 154. Cf. ibid., pp. 155-6, no. cxxxvin.
comanda celor acum impacati cu dànsul, dupä

-ce-l räniserä in inimä, sä alerge la Bretc, caci
altfel vor pierde Ardealul, cum va pierde el
la Turci, la Tatari, gàtiti de iernatec la dàn
sul in tarä, Muntenia. Si adauge, intr’o inte-
leaptä cumpänä a lucrurilor omene§ti: ,,U§or
este sä se ìnceapa oriîce lucru, dar este greu
a se duce la capät si greu a se intoarce ia-
ra§i inapoi*1.“
Asupra celor ce s’au petrecut pe urmà, cànd

acum Zamoyski ramànea sà treacà in Ardeal
doar prin pasili Buzaiilui, „pentru ca du§ma-
nul sä aibä totdeauna inaintea ochilor pute-
rea Maiestätii Sale Regelui“2, sä cäutäm ìntaiu
märturia scrisorilor insedi ale lui Mihai.
Concep£ia lui politica se vede ìnca din cele
spuse la 6-7 Octombre, cànd se afla „in munti“,
prin Radu Buzescu. „S’a arätat“, spunea emi-
sariul, ,,cu supunere mare“ — forme conven'
tionale obi^nuite in Orient si farà vre-o ìn-
semnätate deosebità in fond —, „gata de toate
cele ce i s’au räspuns la cererile lui ; dar se
piànge totuî cä n’a meritai fata de crestina-
tate sà fie tratat astfel, dar, càt despre aceia,
nu vrea sä fie necredincios fata de Maiestatea
Voasträ §i de crestinätate, chiar de ar fi sä
i se lege mànile la spate, — caci nu se poate
arata altfel“.
Mihai semnala cä Turcii fac cetäti — intä-
resc adecä Giurgiul —, cä locultorii Cperii-Ro-
mänesti fug in munti. Dacà nu se iea nicio
1 Jbid. : „Es ist gering alle Sachen anzufangen, aber schwär
zum Endt vnnd zueruekh zubringen“.
1 Raportul citat.
màsurà de oprire a lor, se va pierde, odatà

cu Tara-Romàneascà, „ba^cà $i scut pentiu
Ardeal“1, aceastà provincie insali2.
La 7 Octombre3 Voevodul vorbe§te de a
dreptul, printr’o scrisoare a lui càtre comisari,
aràtànd cà Polonii sant la Trotu^ §i cà vin
Tatarii cu sigurantà, pentru iernatec, farà ca
el sa- aibà cu ce-i opri, dacà nu se dà ajuto-
rul pe care 1-am aràtat mai sus. Ca sà-1 grà-
beascà, el adàugia §i §tiréa falsà, dar menità
a face impresie, cà „putina oaste care e cu
mine, se ìmprà§tie“4.
Peste ci nei zile, toemai cànd trecu muntii
spre vechea lui tara, Mihai aratà cà Turcii au
ajuns la Bucure^ti. fiul sàu fiind adàpostit la
Tàrgovi§te. Armata lui Zamoyski se aflà ina-
intea Buzàului, pe care-1 „asediazà“. Cu Can-
celariul se gàseste Sigismund Bàthory — do-
vadà cà se pàstra planul interventiei armate
in Ardeal —, leremia Movilà §i acela care
pana alci era candidatul la tronul manteau,
ca unul ce se ìnrudia de aproape cu Mihai
insu§i, acel Dumitrascu, fiul lui Petru Cercel,
care era sà ajungà apoi un biet prisonier la
1 „Welches ein Vormauer unndt Schildt von Siebenbürgen ist“ ;

ibid.
a Ibid.
8 La 26 Septembre (6 Octombre), într’un act de donate, Mihai
spunea, „din gura Teleajenului“, pe unde râsbàtuse, cä „se aflä
acum eu oçtile în gura Teleajenului, ca sä dea râzboiu eu Lesii
§i eu Moldovenii, §i eu Tatarii §i eu Turcii“ (L Bogdan, în Fri-
nos Sturdza, p. 168).
4 „Das wenig Volkh wasz bey mier ist, sich verlaufft“ ; ibid.,
pp. 155-6, no. cxxxvni. Cf. atitudinea plinâ de neîncredere §iurä
a Ungurilôr din Ardeal, ibid., p. 159.
Marienburg1. Dacä, la vestea cä el se apropie,

Turcii s’au retras, dusmanii cremini „ii stau
drept in fata“2, acolo, pe apa Cricovului, de
unde e datata si scrisoarea3. Pentru a i in-
frunta cu succes, ii trebuia, afarà de arme din
Bra$ov, 2.000 de infanterai cu halebarde si
cinci sute de càlàri. Cu atàt mai mult ii era
de nevoie o cavalerie mai grea, cu càt umblau
razna prin Ardeal nu mai putin ca 1.500—600
de husari fugiti de supt steagurile lui.
Astfel se ajunse, dar farà acest contingent
necesar, la lupta de la Näieni.
O poveste^te Mihai astfel, in scrisoarea lui

de la 13 , a doua zi dupä 0 luptä care luase
proporti! mari si, farà un neasteptat incident
defavorabil, ar fi putut duce ’ la distrugerea
prin surprindere a intregii ostiri palone si
moldovenesti : „Aceasta am vrut sa va fac
$tiut dumneavoastrà (comisarilor imperiali), ca
pana acum zilnic s’a fäcut hartà in cete, dar
azi toatà oastea a venit asupra noastrà, §i
ne-.am luptat de dimineajà pana seara. Seara,
a trebuit sä se tragà inapoi, §>i noi iaràî
ne-am tras in tabara noastrà.'' É1 ìncheie ce-
rànd din nou 3.000 de infanteri^ti si 2.000 de
reiteri silesieni4.
§i aceste §tiri le complecteazà a doua zi
cu acciari desperatà rugaminte sä nu fie uitat
si cu asigurarea cà de la Gherghita, pana
1 V. Prinos Maiorescu, p. 154 si urm.
’ „Der Feind ist mier gleich vor dem Gesicht“ ; Hurmuzaki,
IV \ p. 161 si urm.
3 „Ex castris iu valle Kirko positis“.
4 Jbid., p. 164, no. cxliv.
unde pàtrunseserà, Turcii s’au ìntors la Bu-

cure§ti, dar nu se §tie dacà s’au ìndreptat de
acolo spre Dunàre. ,,Eu si cancelariul leêsc,
cu Sigismund leremia-Vodà, sàutem numai
la douà mile depàrtare ; ai miei se hàrtuiesc
zilnic cu ei1.“ La 19 optile erau supt Ploie^ti2,
gàtindu-se o nouà §i decisiva luptà.
Cea mai bunà descriere a celei d’intàiu e

data in Memoriile lui Basta, care ignoreazà
pe cea de-a doua.
Mihai ar fi avut nu mai putin decàt 15.000
de oameni, ìntre cari 4.000 de „Romàni“
(forti Valachi). Planul sàu era sa cada pe
nea§teptate asupra du^manului, pe care-1 §tia
nepregàtit §i „farà stràji“3. Baba Novac, pus
in fruntea avangardei, are aceastà misiune.
E1 stràbate iute pàdurile muntelui in timp
de noapte. Aflà in zori de ziuà — la 13, cum
s’a vàzut, — pe Poloni adormiti incà si farà
nicio ìn^tiintare. Impotrivirea care se face
din partea lui e, deci, fàrà nicio rànduialà.
Domnul ìnsu§i intervine cu o parte din ai
sài, cànd se pare cà zàpàceala e la culme.
Avangarda lui Sigismund fuge.
In acel moment insà apare in spate oastea
proaspàtà a lui Moise Szekély, deplin cunos-
càtor al locurilor si oamenilor. Cu ciuci mii
de oameni — alte izvoare ìi dau si mai putin
—, el se strecurase supt ochii lui Basta fà-
càndu-se a trece in Moldova, §i acuma el ve
nia sà smulgà fostului sàu stàpàn §i càpitan
' Ibid., p. 167 si urm., no. cxlvi.
* Ibid,, pp. 172-3, no. cxlix
8 „Senza guardie“ ; p. 126.
lutimele lupte ale lui Mihai Viteazul 57
o biruintä aproape definitiv castigata. Aceasta

aduse retragerea lui Mihai.
Sä vedem acum ce se spune din tabära

polena, in care Heidenstein singur are infor
mati! ca acelea de mai sus, dar farà a po-
meni intervenga lui Moise Szekély. Raportul
lui Zamoyski vine în rândul ìntaiu. De la
Roman, unde se afla la 25 Septembre — a-
ceste date le avem din alt izvor —, el ajun-
sese la Trotu§? ìn ziua de i-iu Octombre,
trecuse Milcovul la ‘5 si plecase de la Buzàu
la 81. Da Näieni Baba-Novac apare pentru o
recunoastere, pe cànd trupele regale se scur-
geau fàra grabä cätre Ploie^ti. Cancelariul
recunoa^te cä, Mihai însuçi fiind încaîn munte,
la un moment dat, Polonii sânt prinçi între
doua focuri. Dar seäparea din aceastä situatie
grea s’ar fi fäcut farà vre-o intervenne a lui
Szekély §i a ìnsotitorilor sai, Polonul lacob
Potocki si Moldoveanul Stroici cel tànar. Ca-
zacii, aruncàndu-se farà ordin, ca o cavalerie
descälecatä, ar fi scos pe Romàni din gura
Nàienilor, ucigànd pe muìn, pentru ca apoi,
cn alte demente, sä cucereascä dealul, ìnain-
tänd pänä la satul Sähäteni. Mihai ar fi urmat
lupta si a doua zi, dar e silit prin harte a
se retrage in regiunea viilor, spre sangui de
la Ceptura. N’ar fi putut sä rämäie nici acolo,
supt necontenita bätaie a tunurilor, si ar fi
fost redus deci a se înfunda iarâçi ìn munte.
Povestirea nu se tifle > ìndoita falsificare,
1 lorga, Scurtä istorie a lui Mihai Viteazul, pp. 97-8. Cf. ra
portul polon de la Teleajen („lolason“), ìn Hurmuzaki, III’, p. 371
çi urm.
§i în danna Voevodului si în danna auxilia-

rului propriu, Secuiul Moise, e évidents. Ca
sa explice pentru ce nu s’a încercat nicio ur-
marire, se aduce înainte lipsa de apa, care
ar fi tinut oastea pe loe trei zile—, íntr’un
Tinut care numai de aceasta nu duce lipsä.
Inca o zi se stá langa apa Cricovului, §i numai
pe urmá Polonii ieau drumul spre Ploieçti, cu
gánd sá treaeä, apoi, cu sau farà ímpotrivirea
lui Mihai, la Târgovi^te1.
Un raport anonim de la Teleajen catre un
„principe“ care poate fi Sigismund socoate la
7.000 numárul Cazacilor ; lupta are loe la apa
„Sagesben", ceia ce ìnseamnà gàrla SShSteni-
lor. Cu oarecare nesigurantS in cronologie —
lupta fiind pusa la 15 —, se presinta amànunte
asupra ei: atacul la strâmtoare ìl dan, dupa
o recunoaçtere de archebusieri poloni, din par
tea lui Baba-Novac $ase companii de cSISreti,
pe când pedeçtrii stau în designi viilor, apSrati
de transee. Cazacii descSlecati erau numai .0
mie, cu doua tunuri mici ; la unul din ei se
adaugS unul din ginerii lui leremìa, printul
Vi§nievie|chi, descendent dintr’o fiicà a lui
§tefan-cel-Mare, cu trei sute de ostaci si ceva
aventurìeri. Cavaleria grea raspinge în sfârçit
pe generalul sârb, ucigându-i 400 de oameni
§i prinzand patruzeci §i doi. Mihai avea ìnsS,
ìn ziua de 15', 40.000 (!) de oameni, afarà de
gloatele terSneçti.
Am ajuns astfel la lupta a doua, cea mare
§i ultma, data pe linia principáis de apSrare
a 7erii'R°màne§ti—la Teleajen.
T L. c.
Ultímele lupte ale lui Mihai Viteazul 59
Din preajma ei sánt dona scrisori ale lui

Mihai. Una de la „Retesz", probabil Ràtc^ti,
cere din nou ajutor, arátánd ce speta de eres
tini sánt Polonii1. Cealaltà, farà indicatie de
loe, spune cá Polonii au inaintat cu o milà §i
mántuie a$a: ,,Nu pot sta tot ìntr’o tara §i
cu Turci si cu Poloni“2. Era prevederea unei
infranger! pe care n’o mai aflàm din gura lui,
càci urmàtoarea-i scrisoare e din drumuJ spre
Viena, de la Hàlmagiu, cum vom vedea mai
departe. In Memorialul sàu càtre Tmpàrat, el
spune, iaràî, cà n’a putut sà resiste, in acclami
timp, §i Polonilor si Turcilor §i o^tirii lui
Moise Szekély.
Zamoyski semnaleazà pentru lupta de la 20
cà Mihai i$i pregàtise positi a ca pentru pa
gani. De fapt el imita a§ezarea lui Stefan-cel-
Mare la Podul ínalt, cum o imitase la Càlu-
gàreni, cum ìncercase a o imita la Miràslàu.
Stàtea intr’o pàdure, avànd inaintea infante-
riei, care era multà, sapte tunuri mari, iar
cavaleria la aripi. Ca in vechea zi glorioasà
din 1475, — o vreme posomoratà, cu zàrile
piine de neguri.
„Am bàgat de sama“, spune Cancelariul, là-
murindu-§i biruinta, ,;cà toatà §iretenia se spri-
jinia pe pàdure, unde erau ascunzi§uri si care
era cea mai mare piedecà de invins pentru
trupele Màriei Sale Regelui.“ laràri Cazacii se
oferà pentru a inlàtura greutatea de càpetenie,
§i, cànd ei gàsesc un vad mai sus pe cursul
apei, ii urmeazà infanteria §i voluntarii in
‘ Ibid„ pp. 194-5, no. clxvii.
* Ibid., pp. 195-6, no. clxviii.
stanga Prin apà pana la bràu, experientii os

taci ai Niprului trec si ìmping in urmà infan
teria Voevodului. Apoi grosul o§tirii se prà-
vale de pe inànime, luànd cele „nouàzeci de
tunuri“ §i ìmprà^tiind multimea amestecatà,
de „Unguri, Romàni, Moldoveni, Sàrbi §i Po
loni
Soarta campaniei era astfel decisa.
Dintre celelalte izvoare polene, Heidenstein

urmeazà pe acela a càrui biografie a scris-o,
si din aceiaî sorginte sant, de sigur, §i alte
amànunte, ca pregàtirea prin artilerie a ata-
cului càzàcesc si neizbànda linei incercàri de
loviturà la spate din partea reservei lui Mihai.
Acesta ar fi làsat 7.000 de morti pe campai
de luptà, 14.000 ar fi fost uciî in retragere,
Polonii pierzànd doar ciuci cameni...
Cea mai intinsà povestire e aceia din Miron
Costin, care cum se s?tie, intrebuinteazà pen-
tru aceastà parte, in care-i lipsesc amintirile
personale, pe cronicarul polon Piasecki, dar
care pomene^te §i spasele oamenilor bàtràni,
contemporani cu faptele $i, alàturi cu „hrono-
graful lesesc“, care e izvorul aràtat mai $us,
§i un „hronograf“ care ar putea fi partea ce
ni lipse§te in manuscriptele cunoscute din Cro
nica munteanà, aâ de precisa, a Buze^tilor.
Oricum, acefali povestitor care .incepuse in-
curcànd in chipul cel mai grosolan faptele —
dar, cànd crede cà Simion .Movila a trecut
Milcovul si cà s’a dat o luptà la Movila Cà
iatei1, aminte^te un atac moldovenesc, ulte-
1 El cete^te nurnele altfel si se arata rusinat de ce iese. V.
mai departe.
Ultímele lupte ale lui Mihai Viteázul 61
rior, care s’a produs la timpul sáu, sánt

utilisabile ^tirile lui despre expedif ia lui Mihai
in Moldova, cu haiducii cari pazesc retragerea
lui leremia si înfrângerea lor la Verbia, pe
Jijia, unde movila mortilor poate fi aceia de
pe vremea lui Despot, precum si despre „Netti
ti?' cari apara Hotinul,. — are in acest mo
ment §tiri de cea mai mare însemnàtate.
Nu vom crede cà Mihai avea eu dânsul, la
Teleajen, 60.000 de oameni, „oaste ungureascà,
munteneasca, Sârbi, si Nemti încà avea, pu
tirli“. Socoteala armatei lui Zamoyski, eu 30.000
de oameni, între cari aça numitii quartiani si
trupele strânse de regele Sigismund Suedesul
pentru a si cuceri moçtenirea în tara de obâr-
<?ie, §i eu 10 000 ai Moldovei, „oastea de tara",
e exacta ; nu se uità nici contingentul polon
special adus de ginerii lui leremia. Se insista
eu dreptate asupra importante! celor 4.000 de
husari, cavalerie gréa, „tôt în her, temeinicâ
oaste foarte, çi nefrântà, aies de optile cum
sânt ale noastre §i munteneçti". în linia de
luptà, aripa dreaptá o are Petru Laski, eu ca-
valeria, §i aceçti husari ; la stânga se aflá
Domnul Moldovei, sprijinit pe o samâ de Po
loni ; la mijloc e Zamoyski însusi, cu pedes
tri mea §i tunurile, açezate, dupa o practica
noua pe aceste locuri, în ,.bâ§ti de pâmânt".
§i aici se spune cum vadul a fost gàsit mai
sus de locul unde açtepta Mihai, pentru ca
apoi aripa dreaptà sa treaeà „stoluri dupa
stoluri".
Mihai face atunci ânturi de aparare, la
rândul sàu, §>i, dupa obiceiul vitejiei sale, ataca
62 Istoria armatei rouiàne§ti
in fruntea càlàrimii'. Nu-1 impresioneazà in-

fàtiârea Cancelariului cu toatà oastea §i hu-
sarii lui L/aski. ,,§i au stàtut acolo un ràzboiu
mare attinti pentru vad. Singur Mìhai-Vodà
ca un leu in fruntea ràzboitilui. Si au tinut
ràzboiul càteva ceasuri, pana au sosit §i hu-
sarii/ Si cronicarul, care-i cunoa^te ceva mai
tàrziu, ìi descrie, cu aripile lor de vulturi, cu
pieile lor de pardos pe umeri sau màcar, in
lipsà, cu „scoarte de ceste turcesti", cu piacile
de fier in frante §i pe pieptul cailor celor
mari, „friji" (frisoni) ,.de cei nemte§ti, sau
turcesti, tari de sa poarte poveri, sa poatà
birui a purtare tarai" ; in „treapàdul calului",
ei indreaptà spre du$man sulitile de opt coti,
,,cu prapure pana in pàmànt“: ,,ca un zid stau
la ràzboiu"
Jkdàugàndu-se bàtaia artileriei lui Zamoyski,
la cel d’intàiu vad, contra pedestrimii romà-
ne§ti, manata astfel in bratele cavaleriei dus-
mane, lupta se ho£àrà$te contra Voevodului.
„Si au càzut toatà pedéstrimea lui Mihài-Vodà,
cu toatà armata" (adecà tunurile), ,,pe màna
lui Zamoyski“.
Dar nici la Teleajen n’a fost o catastrofà,
o risipà Retragerea se face in regala: „insà
nude tot in risipà ce cu tocmealà, intorcàn-
du-se Mìhai-Vodà unde era greul“. Astfel se
ajunse pànà la Tàrôr lar biruitorul, supt cu-
vànt cà se primesc juràmintele de supunere
ale boierilor munteni, stà trei zile pe loc, farà
1 In Memoria!, pentru a imbuna pe Imparai, el pretinde — am

vàzut — cà la Mirislàu n’a fàcut-o, n’a avut inima s’o facà, avànd
pe Imperiali in fafà.
a incerca o adeváratá urmánre. Si el pierduse

cam toti atátia ostaci ca Mihai: vre-o mie.
Zamoyski era hotárit iosa a nu merge mai
departe. Aceasta inainte de tóate pentra ca
era incredintat, din asigardrile ce i se dada-
sera, ca lacrarile din Ardeal, restabilirea tai
Sigismand, merg de acama sigare.
Atunci renuntá la candidatul sáu mantean
§i, lásand armaren rázboialai in sama Movi-
lestilor, admise pe vechial doritor al mosteni-
rii tai Mihai, pe Simiom Si tot atunci se in-
cheiè si contractul in aceasta privinfá, fratii
indatorindu-se a da fiecare un tribuí anual
de 40.000 de galbeni, a intretinea 3.000 de
soldati poloni piatiti pe trimestru, husarii cu
25 de fiorini in 7ara"R°maneasca si cu 18 in
Moldova, Cazacii cu 20 ,$i 15 ; cetátile vor
avea garnisoane leê^ti, si pentru instalare Si-
mion va pláti ajutátorilor sai, odatá pentru
totdeauna, un dar de 80.000 de fiorini.
El n’ar fi avut prilejul sa-1 faca,, dacá du§'
manii sài de acelaî sànge ar fi lucrat numai
cu puterile lor si cu cele naimite de la Za-
moisky. Ceia ce a hotárit a fost trádarea bo-
ierilor maníeni, sátai de Domnal vesnicelor
tapie si indiferenti la gloria lai si a lor
Aceasta se vede din cele dona §tiri privi-
toare la ultima luptá a lui Mihai pe pámántul
terii sale, la Arge^, unde se retrásese a§a cum
dupa Cálugáreni cáutase un loe de concentrare
la Stoiene^ti, pe acelaî curs al Argeûlui.
leremia insumí o descrie aâ1: „la 25 Novem-
1 Hurmuzaki, Supl. II, voi. II, p. 651.
bre a fost acum làngà Arge§ o luptà cu du§-

manul. Acesta, avànd aproape 9.000 de ca
meni, a fost cu totul bàtut. A fugit cu putini
dintre ai sài, dar s’a trimes indatà in urmà-
rirea lui, §i se nàdàjduie§te a ispràvi cu dàn-
sul, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca sa fie Dom
imi làudat.“
Miron Costin §tie ìnsà bine ce s’a petrecut
acolo. Si data aceasta, Mihai ìncercà lovìtura
de la Nàieni. Avangarda trimeasà in aceasta
misiune era comandata de Udrea, care, din
7.000 de oameni, cotnandà 4.000. Pe Simion
il incunjurà insà boieri cari §tiu càràrile. E1
ìnsuî previ ne atacul, strecurànd pe ai sài,
„ziua si noaptea, prin locuri ascunse". Ajun-
gànd in zori de zi, silente pe Udrea a-si scoate
oastea „la camp". Trebuirà ìnsà trei asalturi
pentru a-1 frànge, §i numai „a patra oarà au
purces in ràsipà oastea Udrii“.
Domnul ìnsuî era, ca si la Nàieni, in munte.
„Ci, dacà i-au dat §tire Udrea de ràsipa sa,
au inceput si celialti a-lparasi cu totii.“ Udrea
insu§i plecà genunchiul inaintea lui Vodà Si
mion.
Totul era pierdut. Peste càteva zile numai
Mihai se afla la Beius, cu abia 300 de oa
meni1, mai mult capitani, intre cari Miron
crede cà poate ìnsemna pe Marza, pe Gesty
si pe Rat. Prin Oradea-Mare el luà drumul
Vienei2.
Jumàtate de an dupà aceasta prilejul ràs-
bunàrii i se presinta la Goroslàu.
1 Hurmuzaki, IV'. pp. 200-1, 203.

2 V. Istoria Romànilor din Ardeal, I, p. 210-11.
Imparatili îl ascultase se fâcuse a i reçu-

noaçte dreptatea. Caci acum ceia ce Mihai
preväzuse era o trista realitate pentru politica
Imperialilor. Dieta din Octombre Novembre a
Ardelenilor pregàtise aducerea ìnapoi a vechiu-
lui print unguresc, iar cea din Cluj, în Fe
bruar looi, pe vremea cànd urmau la Viena
negocieri înçelatoare, in vederea instalärii ar-
hiducelui Maximilian, îndrâzni, supt conducerea
lui Csâki, actul hotarâtor. Smulgàndu-se din
mâna Polonilor çi a lui leremia, de la Boto-
§ani, Sigismund Bäthory veni la Bistrija pentru
ca la sfàr§itul lui Mart sä se dea forma legala
noii sale stäpäniri.
Mihai fu rugat atunci sà se ìmpace cu
Basta, — ceia ce fäcu la Caçovia. Indata el
stränge trupe nouà pentru revanâ de care-i
doria, mai muli ca de orice, sufletul. L,a
Maitin, unde odatà soldati lui Basta se uni-
sera cu tortele Statelor ardelene, el se ìnfà-
tisà cel d'intâiu, având aparenta conduce rii-
Basta sosi pe urmà numai, pe la Sàtmar,
färä sä aibä puteri mai multe decàt cei 10.000
de oameni ai Voevodului, caci un raport
frances socoate la 18.000 armata ìntreaga
In aceastà armata erau si 2.000 de Silesieni.
Armata lui Mihai nu cuprindea ìnsa pe
vechii §?i bunii ostaci. Baba-Novae, prins în
Ardeal, fusese ars pe rug in Cluj, ìmpreuna
cu un preot al sau. Zelestey. Sava Armaûl
fuseserä supuçi chinurilor: celui d’intaiu i se
sfärämaserä brätele çi picioarele pentru a fi
apoi aruncat in ocnä ; Sava fusese ìnchis
1 Hurmuzaki, XII, p. 1211 si urm.

5
ìntr’o temnitä ca aceia1. In loc, Mihai avea

Gazaci din Podolia, haiduci, 600 de Moldoveni
§i ceva Sàrbi, — Munteni de-ai lui aproape
de loc2.
Sigismund strànsese o oaste mult mai mare.
La Ia§i ìncà el avea cu dànsul 10.000 de
lancieri poloni §>i 16 000 de curteni moldo
veni3, supt comanda boierului Bucioc. Cu
ace§tia ie§i ìntru ìntàmpinarea lui Mihai ìnca
de pe cànd el räsärise abia la Dobrijin.
Räzboiul era considerai ca un duel ìntre

Bàthory §?i intre Voevod. A§a-1 presintà cro-
nicele ardelene. §i eie ne ajutä sä vedem cä
Mihai se pregätise de 0 mare opera de räs-
banare
In adevät, incà din Maiu venise vestea in
Ardeal cä Banatul Craiovei s’a ridicat ìmpo-
triva lui Simion, aducànd ìn locu-i pe Marcu-
Vodä. „Pretutindeni se strigä Domnia lui
Mihai4“. Se afla cä la 31 Maiu boierii de
acolo, Buze^tii, au bätut cu totul pe Moldo-
vean, izgonindu-1 peste Milcov, §i cä leremia
a trebuit sä eherne pe Tatari5. Intors, el e
bätut din nou §i mànat prin mla^tini, peste
cadavrele de oameni $i cai.
Pe de altä parte, Secuii se mi^cau pentru
Mihai ; Sigismund hotàràse uciderea, cu fa-
milia intreagä §i därämarea casei, aceluia care
1 Trauschenfels, 0. c., p. 177.
2 Hurmuzaki, IV l, p. 260, no. ccxviil
3 Ibid., p. 245.
4 „In omnibus siquidem locis Michael publicatur“ ; Trauschenfels,
0. c., p. 171.
8 Ibid.
ar fi macar banuit ca tine la Voda1. In

sfar§it la Bistriâ vor aparea haiduci cu te-
ribilul sau rival2. Romanii din Fagara§ ple-
casera pentru Mihai, iar, dupa Jupta, Rat si
Marzea, cu alti haiduci, vor ocupa Aiudul,
vor intra in Oôrheiu §?i, scoî de acolo, vor
prada, indraznind chiar a sfida la Fagaras pe
Moise Szekely, care avea cu el doar 700 de
calari3.
Cele d’intaiu harte fura deschise §i casti
gate de singurele trupe ale lui Mihai. Doua
sute de haiduci de ai lui bat, in momentul
cand ai lui Sigismund inaintau increzator de
la Simian spre Apus, 600 din ace^tia §i ucid
200 dintre dan§>ii4. In scrisoarea sa de la 30
lulie, Basta insu§i spune ca pe Voevod 1-a
trimes cu trupele de avangarda5.
Basta sili pe principele ardelean sa se re-
traga; in acelaî raport catre Curtea din
Viena el spunea ca era hotarit sa-1 aduca la
lupta cu orice pre|, chiar daca ar fi sa-i
treaca inainte, intrand in ArdeaL Esentialul
era de sigur sa se tmpiedece sosirea aj’utoa-
relor turcesti, care fusesera cerate, cu insis-
tentd, de Sigismund^.
La 3 August se dadu batalia. Izbcinda fu

nesigura pana la ceasurile cinci, pana catre
’ Ibid.
2 Ibid., p. 182 si Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 187
si urm.
3 Ibid.
4 Hurmuzaki, IVT, p. 261; XII, p. 1201, no. mcclxiii.
5 Ibid., IV \ p. 263.
• Simigianus, p. 249.
searä, spun altii. Atunci Ungurii, surprint,

furä izbiti inapoi, intr’o retragere desastruoasä.
Pierduserä toate tunurile, cinzeci §i trei la
numär.
Mihai vorbe^te astfel, scurt, in misiva lui
cätre Imparatul: ,,Cu ajutorul lui Dumnezeu,
la 3 ale lunii, i-am atacat, i am bätut tare,
li-am luat toate tunurile §i steagurile1“. Un
singur cuvänt despre Basta, §i acesta, in
propriul sä raport, abia-1 pomene^te. Impa
ratul, in räspuns, atribuie succesul „vitejiei
tale si a lui Gheorghe Basta“2.
Dar din toate partile lui Mihai i se punea
in samä, marele, fulgerätorul succes. Becte§-
Pasa din Erlau spune: „Dupä infrängerea lui
Sigismund de afurisitul Mihai..., cel foarte
viclean §i räu3“. O descriere francesä contem-
poranä märturise§te cä lupta a fost ca§tigata
de Voevod ?i de Basta: „armata lui Sigis-
mund a fost intäiu ruptä de Valoni, §i pe la
cinci ceasuri Mihai Voevod, de o parte, §i
Basta, de alta, au incercuit-o4“. Simigianus
vede in cavaleria si artileria armatelor unite
factorul victoriei5. In sfarît, Miron Costin,
dupä izvorul säu polon, dar poate §i dupä
cel intern §i, oricum, dupä traditie, resumä
1 Hurmuzaki, IVl, p. 265-6, no. ccxxin.

2 Ibid., XII, p. 1217, no- mdccxcii.
8 „Dapoi la rotta di Sigismondo dal scomunicato Michal..., molto
astutto et malvagio"; ibid., p. 1213, no. mdcclxxxii; cf. §i mai
departe, no. mdcclxxxiii.
* „Son armée a esté premièrement fendue par les Valons et sur
les cinq heures Michel Wayvode, d’un costé, et Baste, de l’autre,
l’ont enfermée“; ibid., XII, p. 1211 çi urm.
5 P. 249.
Ultimeie lupte ale lui Mihai Viteazul 69
lupta astfel: „ce, stand Nemtii in frante cu

focul, 51 Mihai-Vodà lovind din dos pe oastea
Batore^tilor, au frànt pe Batore^ti, càt abia
au scàpat ei cu capetele’', pentru ca sa adauge
apoi, cum 1-au làmurit §i „oamenii batràni de
pre acele vremuri1': „Fàcutu-s’au veste de
biruintà la acela ràzboiu mai mare a lui
Mihai decàt a lui Basta Giurgi, care zavistie
au fàcut §i perirea lui Mihai Vodà".
Càci, din partea lui, Basta, in Memoriile
sale, atinge numai in treacàt participarea lui
Mihai, afirmànd cà intervenga acestuia, cu
Ungurii, Moldovenii §i Cazacii sài, plus cinci
companìi de archebusieri germani ai colonelului
Flanz, dati in locul celor o mie de càlàreti
luati lui de Basta pentru formaîunea sa, a
fost fàcutà fàrà vre-o chibzuire §>i iniziativa
personalà: „De altà parte, Valahul s?i Rothal,
secundàud scopurile lui Basta ?i indeplinind
ordinele lui, cu soldati lor, se purtarà a$a
de viteje§te §i de fàrà fricà, incàt ajunse foarte
u$or sa arance in neorànduialà oastea vràj-
ma$à, cu mult màcel §i moarte, puind-o pe
fugà 1,‘.
De aici, in momentul cànd Mihai era ho-

tarit sa se ìndrepte spre Fàgàra^ spre a libera
familia sa §i a trece de acolo in 'j'ara-Romà'
neascà, lovitura uciga^à de la Turda, in ziua
1 Dall’ altra parte, il Valacco et Rothalt, secondando gli disegni
dei Basta et adempiendo gl’ordini sui, con le sue genti, si dipor
tarono cotanto valorosi et intrepidi, che facilissimo gli si rese di
sordinare il restante dell’ essercito hostile, con molta stragge et
mortalità, ponendolo tutto in fuga" ; Spontoni, p, 159 Cf. p«
156-7.
de 18 ale aceleiaî Inni, August. Dacä Beauri

§i Mortagne, Valoni, sävarsirä crima, din ordin,
un izvor säsesc da meritul Ungurilor Szekély
Ambrus §>i Nagylàky Ferencz1. Trupul, läsat
farà ìngropare zece zile si mancai apoi de
cani2, fusese pus in pamànt noaptea de ofi-
terul de reiteri silesieni Ioan Schneckenhaus3.
Omorul n’a fost räsbunat: Mihai apucase a
trimete inainte pe aceia dintre soldati cari
tineau la persoana sa, in frunte cu Màrzea §i
Gheorghe Rat4. Erau acolo „mazilii §i toti
Valonii“ (?)5.
Ceilalti nu cràcnira mäcar.
§i, cuminte, Miron Costin ìnseamna : ,.Sia§a
s’au plätit lui Mihai-Vodä pentru slujbele ce
au fäcut Nemtilor“.
1 Trauschenfels, o. c., p. 36.

2 „Wnnd doch von den Hunden aussgheschoren wnnd ghefresen“ ;
ibid., p. 248.
8 Ibid., p. 246.
4 Stavrinos, Z. c., p. 318.
5 Ibid.
V.
Succesiunea lui Mihai Viteazul : Luptele lui

Radu §erban pentru Domnie.
Mihai crease o armata cum nu mai luptase

supt steaguri romàne«ti, din elementele cele
mai ràzlete si disparate: càtiva Romàni de-ai
lui, multi moldoveni, pe cari un contemporan
ungur ìi calificà de ,,cei mai gata de luptà
mai de ispravà dintre Romàni“1, atàtia Ga
zaci, pe cari-i avuse §i la Calugàreni, calàreî
poloni cu piatole, husari de aceia cari fàceau
admiratia lui Miron Costin, Unguri din Ardeal
§i din Ungaria Superioarà, haiduci cari au
làsat numele lor Tinutului de làngà Tisa, §i,
pe làngà un contingent intàmplàtor de reiteri
germani, silesieni, o multime de Sàrbi, intre
cari si Bulgari, §i, pe alàturi, be§lii sàrbo-
turci. Legati prin credintà fata de el, prin
iubirea pentru persoana lui, prin respectul
pentru amintirea celui asasinat, ca §i prin
deprinderea de a fi laolaltà, prin chiagul lup-
telor comune care nu se puteau uita §i prin
cunoa^terea £erilor asupra càrora se intinsese
1 Nam hi Valachorum omnium promptissimi et expeditissimi ha-
bebantur; Szamoskozy, p. 176.
atàta vreme actiunea lor militarà de prefe-

rintà, ei nu se puturà despàrfi multa vreme,
chiar dupà ce unii apucarà intr’o parte,
al£ii in alta, ridicànd pe scut stàpànitori
pentru natii deosebite, ei impun caracterul
lor tuturor ìntreprinderilor militare ce se fac
in regiuuile care nu puteau scapa de dànsii.
Acelaî fenomen deci, ca §i, in mai mare, ce
s’a petrecut, in Apus, cu cavaleria stàrnità
pentru opera de cruciata, care nu §i-a atins
scopul si care, de la o vreme, nu s’a putut
manifesta nici prin cutezàtoare tentative iso
late sau, mai tàrziu, ca acele grandes com-
pagnies, ramala a Ràzboiului de o sutà de
ani, care tulburarà, trezind §i servind ambitii,
sau lucrànd pe sama lor proprie, pentru jaf,
trei teri, pana ce, in a doua generati e a mer-
cenarilor cari ai cre^teau urmaîi in siguranta
cà$tigului, trebui ca Delfinul Franciei, vii-
torul Ludovic al Xl-lea, sà-i duca in Elvetia
pentru a-i màcina in ultima lor luptà, la
Skt.-Jakob, putin inainte de jumàtatea seco-
lului al XV lea.
Miron Costin §i a dat samà de rostul aces-
tei armate a lui Mihai, care i-a supravie|uit,
cànd serie: „Avea Mihai-Vodà o?ti deprinse
la izbàndà ; ales o samà de slujitori ce se
chemau pe numele càpitanilor sài, anume:
Buze^tii, Ràte^tii, — foarte stàtàtoare
oaste 1 Dacà se inlocuie§te numele Buze§-
tilor, ramaci inainte de toate boieri §i intre-
buintànd „aderenti politici” sau terani de pe
mobile lor socotite cu sutele, cu al Màrze^ti»
1 P. 254.
Succesiunea lui Mihai Viteazul 73
lor, soldati lui Márzea cel Mare ai lui

Màrzea cel Mie, Dimitrie Màrzea, acei Mar-
ze=?ti cari, aêzafi iti preajma lasului de la
inceputul secolului al XVII-lea, au ìntemeiat
satul, existent pana azi, al Màrze^tilor, dacá
se tiñe sama ?i de suita, pe care o pome-
neste acelaî cronicar moldovean, a altuia din
„capitami lui cei crezuti“, pe langa „Marza §i
Race", menzionati aicea, a lui „Ge$ta" (Gesty),
pe care nu 1 cunoa^tem altfel, liniile alcàtuirii
acestor „bande" temute iese §i mai bine la
ivealà. A se serie istoria fiecàruia din §efi, a
fiecàreia din clientelele ostaseli care i incun-
jurau ar avea un interes mai mare decàt
acela, de simplà curiositate, pe care-1 treze§te
expunerea amànunZità a oricàrii cariere aven-
turoase.
Deocamdata insà, pe cànd mercenarii ì§i
càutau prin Ardeal rosturi nouà, neinterve-
nind decàt une ori, dupa ordinul noului sta-
pàn, in afacerile noastre, demente indigene,
supt conducerea Buze^tilor, priviZi cu drep-
tate ca s?efii Zerii $i apàratorii onoarei §i in-
tereselor ei nazionale, discutau cu ármele in
mina. ìntaiu „dreptul" lui Simion-Vodá faZá
de Mihai, §i apoi succesiunea Domnului jertfit
pe càmpia Turdei.
Au trebuit pentru aceasta zece lupte, mai
mari sau mai mici, a caror cuno^tinZa folo-
se^te $i prin aceia cá lumineazá mijloacele
militare ce se intrebuinZau, ca oameni §i ca
sistem, pe acele timpuri.
In scrisoarea, citata §i mai sus, prin care
74 Istoria armstei romànesti
Mihai, biruitor pentru ultima oarà, arata

Impàratului cum s’a desfà§urat lupta de la
Goroslàu, el mai spune, la acea data de 4
August 1601, despre ràscoala, atinsà mai
ìnainte in aceastà carte, a boierilor munteni,
cà „la 24 dupà vechiul calendar, din luna
trecutà“ *, — el se simte, dupà acel calendar,
in lulie ; deci e vorba de 24 Innie — Simion
a fost izgonit prin „unirea boierilor" (cons-
pirato eorum vaio). §i Polonii usurpatorului
au trecut la rasentati, cari s’au fàcut stàpàni
pe toate bunurile. O deser£iune care nu ne
mira cind ne gàndim ce goalà era Vistieria
Domnului adus de stràini intr’o tarà pràdatà
§i ràsculatà si in care, de altfel, — ca §i in
Moldova, unde nu crutau taina religioasà a
mànàstirilor §i cinstea familiilor boiere§ti §i,
supt Klicki, insultau in Hotin pe pàrcàlabul
domnesc1 2 —, ei ,,au pràdat §i au jefuit toatà
tara, §i mànàstirile, §i boieri si sàraci, pana
ce au luat tot ce au gàsit la dànîi“ 3.
Uniti cu Udrea, revenit la vechile senti-
mente, cu Megrea Clucerui, cu Stoichità Pos-
telnicul, pe cari-i atinse ràsbunarea lui Simion,
Buze^tii izbutiserà a lua tara ’n stàpànire, ca
represintanti ai lui Mihai, Domnul cel legiuit,
care se a^tepta sà cadà de peste munti din
clipà in clipà. Un alt izvor contemporan aratà
cà izgonitul Voevod s’a rei ras la Buzàu, in
lulie, cu 4 000 de pedestra§i §i paisprezece
tunuri, urmàrit de boieri. cari au 12.000 de
1 24 die veteris ca'endarii elapsi tnensis proxitni.

2 V. stirile din Hurmuzaki, Supl., 11, voi. Il, p. 16 si urm.
8 Cronica Buze§tilor, in Nlagazinul Istorie, IV.
Succesiunea lui Mihai Viteazul
infanteri^ti, dar li lipsesc tunurilei2, ceia ce

ar intra in contrazicere cu afirmatia din scri-
soarea domneascà. Simion e hotàrìt insà a
reìncepe lupta, càci leremia-i trimete pe ,,lo-
cotenentul“ sàu, ceia ce ìnseamnà pe fruntaûl
boier Nistor Ureche — çi cu un capitan a§a
de ìncercat ca Orà§ —, aducând cu el 4.0C0
de soldati pedestri, 2.000 de câlàri §i çaispre-
zece tunuri —, ceia ce arata cà Domnul a$a
de scàzut prin comparatia, naturala, cu Mihai,
era in stare, §i pe alàturi de sprijii.ul polon,
a§a de scump §i a§a de greu, sà-§i organisese
o oaste a lui moldoveneascàa. Cronica de
tara spune cà „optile Mehedintilor“, urmàrind
pe fugar, câçtigaserà intàiu o nouà biruinjà
la Milcov, la „0 vale mare ce este dincoace
de Foconi“, in locul zis Movila Càiatei —
numele fiind §i aici tàlmàcit ca in Miron
Costin, care se ruçineazà ìnaintea lui3.
Din partea lui, leremia anunâse incà de
la 30 lunie protectorilor lui de peste Nistru
ràscoala munteanà, adàugând vestea despre
plecarea mercenarilor neplàtiti. La 5 lulie el
explica înfrângerea din Martea trecutà prin
aceia cà fratele sàu a fost incunjurat prin
munti: ,,pe de-asupra“.
Cànd Simion se ìntoarce pentru a da a dona
lupta, avem insali màrturia lui. La 26 din
aceiasi luna lulie el arata cà la 24, „foarte
de dimineatà“, a trecut Siretiul §>i a bàtut
„supt Ràmnic“, la vechiul vad din luptele lui
1 Hurmuzaki, IV p. 265.
2 Hurmuzaki, IV *, p. 38, no. xxxiv.
3 Cf. totuçi „Kakanala“ (cet.: Kakata) in raportul lui Ioan Po
tocki, ibid., Supl. Il, vol. II, p. 218.
§tefan-cel-Mare si lui loan-Vodà cel Cumplit

eu vecinii munteni, straja Buzeçtilor, care
numàrà 2.000 de oameni: „prea puîni oa-
meni au scàpat" \ lar leremia, o lunà mai
târziu, la 21 August, lâmureçte câ, la 15,
Miercuri, Simion, eu Moldoveni de-ai lui si CU
Tatari, a înaintat pana la Buzàu dupa hranà
çtiri §i, întâlnind trupele rebelilor, le-a
bàtut în chiar tabàra lor, care cuprindea
2.000 de infanteri^ti, din cari „umil n’o scà-
pat“, si 3.000 de càlàreti, cari s’au salvat
numai în mica parte ; e vorba §?i de boierii
càzuti în robie la pàgâni, cum a fost çi eu
Neaga Vornicului Mitrea, despre care vorbesc
documente de mai târziu*2.
îndatâ însà aceçti rebeli învinçi, càrora

Poarta încerca sa li impuie ca Domn nou pe
Radu, fiul lui Mihnea Turcitul, §i el însuçi
un adversar, pe vremuri, al lui Mihai, î§i
dàdeau un Domn viteaz çi barnic în locul
celui pe care li 1 râpise crima. Cronica terii
înfàtiçeazà pe boierii veniti din Ardeal la
Cârstieneçti, în sus de Argeç, cari proclama
acolo pe unchiul dupa mamà al Buze§?tilor,
pe coborâtorul „bàtrânului Basarab Voevod“,
pe Serban, care ca Domn çi-azis §i el Radu.
Stroe Buzescu, propus, refusase, iar Marcu,
pe care-1 voise Basta, nu putuse fi primit, ca
unul ce era un copilandru de optsprezece ani 3.
Dar partidul crestin n’avea sprijinul lui
Basta. asupra càruia, în Septembre, nâvàlise
• Ibid., p. 53, no. xxxi.
2 Ibid., p. 54 si urm. Cf. Studii si documente, N, pp. 612-3.
3 Spontoni, pp. 161-2.
Succesiunea ini Mihai Viteazul 77
din non, pe la Trotu§, Sigismund Báthory,

incepánd o lungá främäntare, pentru cetäti,
cu Imperialii strámtorati, cari trebuirá mai
tárziu sä primeascä o linie de demarcatie
ce-i trimetea la Nord de Mura§ §i Arieî.
Concomitent cu pätrunderea printului ar-
delean in vechea lui stapanire, lnainteaza
Simion, care aceptase, dupa cat se pare,
aceasta. Ba 6 Octombre se da o luptä — a
treia —, in care boierii fura din nou invinî 2.
Un ajutor din Ardeal, cu Márzea cel Mare si
haiduci, nu izbute^te a opri izbánda Domnu-
lui inters pentru räsbunare: vedem pe Simion
dánd vejsti de biruinja din Pitesti, la I-iu §i
la 5 Novembre 3. Radu, cu 4.000 de oameni,
se duce la Basta, cáruia-i §i face juramant,
trimetand pe Stroe Buzescu, ocrotitorul säu,
la Curtea imparateasca 4.
in primavara anului 1602 se fäcu expeditia
de restabilire, care duse la a patra luptä,
aceia nenorocitä. Basta, intr’o scrisoare din 5
Mart, pretinde cä a dat clientului säu nu mai
putin de 14-15.000 de oameni (!), cu Ludovic
Rákóczy cu cäpitanul valon Boulet. Dar in fata
lor ace^tia gäsesc pe Geezer-Paâ, cu tot atä-
tia Turci si Tatari, päzind un „pas strámt". Cu-
tezanja lui Rákóczy, care, färä intelegere cu ca-
maraziisäi,se aruncä inainte, aduce infrángerea.
Se pierd 2.000 de o^teni unsprezece steaguri5.
1 Studii si documente, IV, p. vin si urm.

2 Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 197.
8 Hurmuzaki, Supl. II, vol. II, la aceastä datä.
4 Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 198-9.
5 Studii si doc., IV, pp. 130-2. V. scrisorile lui leremia, Hur
muzaki, Z. c., p. 126 si urm. (cf. p. 90 si urm.).
78 .Istoria armatei românesii
Memoriile lui Basta cuprind o expunere amà-

nunîta a expedijiiei lui Radu-Voda .pribeagul
§i a lui Boulet. §i aici — intendile fiind ace-
lea$i — se afirma cà ostaci de cari dispuneau
nàvàlitorii nu erau mai putini decât 15.000,
dintre cari 3.000 de càlàreti din tabàra impe-
rialilor. Cu ei trece el pe la „hotarele Moldo
ve!, la Enhè“ (ne’confini della Moldavia, ad
Enhè), ceia ce nu înseamnà altceva decât ve-
chiul loc de luptà de la Nàieni. Se ajunge la
un càmp „triunghiular" ìntre munti, unde apare
un du^man mai numéros. Boulet trimete inc
inte o mie de archebusieri, el avànd sa atace
pe aiurea cu 2.000 de càlàreti, in zori, — cam
ce fàcuse Mihai Viteazul ìn 1600. Moldovenii
cauta sa incunjure aceastà avangardà, dar de
pe un deal cei doi sefi observa £i cauta a ìm-
piedeca. Gloata ìntrebuintatà era ìnsà a§a de
nesigurà, încât parasele totul pentru pradà ;
la urmà §i archebusierii se împrà^tie la o noua
loviturà a Moldovenilor, §i Tatarii cearcà a
ìnchide retragerea celor bàtu£i. Ta ìntoarcere,
Moise Szekély, ìndeplinind §i acuma rolul de
odinioarà, loveçte în spate, la Vaçarheiu, pe
cei ce se ìndreptau spre Bistrita. Radu va trece,
prin Marghita, spre Beiu$, spre Satinar, pàs-
trând, cu toatà nereuîta sa ca prétendent,
multe mii de oameni pe care le tine la dis
posila patronului sàu1.
în aceastà oaste care nu-$i poate ìndeplini
misiunea era Màrzea cei Mare ; de vre-o par
ticipare a Buze^tilor nu se poate vorbi ìnsà.
1 Pp. 189-93, 203. Cf. Hurmuzaki, IV l, p. 295, no. ccxxxix ;

Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, I, p. 205.
Ei nu sânt pomeniti nicäiri. Intenta lor era

acuma sâ-§i facâ un Domn al lor din cineva
care sä nu atârne aça de mult de ajutorul
strain.
Nenorocitul tinerel Radu Mihnea se afla în
Giurgiu, neîndraznind eu câti Turci i se pu-
seserâ la disposijie, si nu se pricepea ce sä
faeä dintr’înçii, a päräsi cetatea. Puternicii
boieri ai Oltului se înjeleseserâ eu dânsul ca
sä ràstoarne Domnia lui Simion. Delimarcu
apare deci eu Sârbii säi supt ziduri §i-l„furâ"
de la ocrotitorii pâgâni, cari nu-i puteau da
stâpânirea. El e dus astfel spre Craiova, de
unde, prinî pe neaçteptate, Moldovenii fug.
Era eu atât mai uçor sa se încerce lovitura,
eu cât înca de la 8 Mart — se vede dintr’o
scrisoare a lui Basta — celait Radu pornise
din tabâra de la Bistrita si trebuiserâ a se
lua mâsuri contra nävälirii lui1.
Povestea acestei tentative §i a luptei, a în-
frângerii totale, definitive, care a urmat, reiese
din scrisori ale lui leremia Movifä, §i dintr’un
raport al lui Ioan Potocki, §?eful Polonilor cari
apärau çubredul tron al lui Simion.
Radu trimesese spre Craiova numai vre-o
mie de oameni. Garnisoana izgonitâ, pe care
o compun §i Poloni, se întoarce îndatâ. Ata-
când în zori, la Crejeçti, pe Jiiu, ea învinge,
de §i noul Domn însu§>i sosise eu toate pnte-
rile lui.
în fa Ja celor 5.000 de infanteri§ti — între
cari 2.000 de haiduci — eu Sârbii lui Mihai
§i o mie de cäläreji ai lui — §i Turci —, Orâ$
1 Studii si doc,, IV, p. 130 si urm.

80 Istòria armatei românesti
Moldoveanul are mimai 1.500 de oameni: de

cerase stàruitor a fi ajutat, nu i veniserà
nici Nistor Uieche, nici solda tii poloni ai lui
Tarnowski. Andrei Potocki deschide totuçi lupta.
în zàdar se aruncà Rada asupra Cazacilor. cu
boierii sài, încercând a juca rolul, aça de greu
pentru oricine, al marelui Mihai. Tarnowski,
cu ace^ti Cazaci §i cu husari, ràspinge izbitura,
care nu se mai repetà. Oastea se ìmprà^tie.
Informatorul polon pretinde cà s’ar fi pierdut
din partea ìnvinîlor 2.500 de morti §i s’ar fi
numàrat 500 de prin$i. Cu turbanul în cap,
pentru a nu fi recunoscut, Radu se adàposteçte
la Cladova 1.
Simion nu putea sa retie insà trupele care-1
apàraserà cu atâta succès §i la Nàieni §i la
Cretesi. în vara el se afla cu totul incapabil
de apârare, cànd se aflà cà Radu §erban, care
avea acum cu dânsul §i pe Buzeçti §i pe Marcu-
Vodà, cu care se întâlnise la Sàtmar2, are de
gând sà aparà in Banat pe la Mehadia !?i cà
Basta se coboarà pe la Braçov.
însemnàrile contemporane ale Saçilor arata
cà la 22 Mie Radu era la Braçov, de unde
iea drumul spre Nàieni3. Trupele pe care i le
dase Basta erau ìnsemnate §i, cu obiceiul de-a
create cifrele, s’a putut pune pe hàrtie cifra
de 25 000 de oameni4. Polonii socot 3.000 de
lànceri unguri, io 000 de pedestri de hai-
duci, o mie de strânsurà çi pe Mârzea. Màrzea,
' Hurmuzaki, Supl. II, vol II, pp. 116 urm.. 125, 147 §1 urm.
2 Ibid., p. 158, no. lxxxii.
’ Chron. Fuchslo-Lupino-Oltardinum, I, p. 207 si urm.: „.ad
pagum Nén, ad alpium radices“.
‘ V. nota urmàtoare.
cu alte câteva mii, ar fi trecut la 15 August,

ca avangardà ; Basta s’ar fi mi^cat el însuçi
în aceastà directie la 23, dupa ce prietenul
sâu roman trecuse muntii \
Scrisoarea apàràtorului polon al lui Simion,
a singurului apàràtor, Andrei Potocki, afirmà
cà „Radu Çerban §i Buzeçtii“ — aceçtia poate
venind din tara pe la Apus — ,,au ìncunjurat
tara a§a de neprevestit încât din douàzeci de
oameni pe cari dutnnealui Voevodul i-a trimes,
ficcare ìn deosebi, ca sa a duca §tiri, nu s'a
mai vàzut niciunul si ca straja noastrà de la
Teleajen a fost atacatà“. Potocki venia de
càtre Ploie§ti, dar nu cutezà sa deie lupta §i,
aflànd cà Marcir Vodà vrea sa ieie Moldova,
se îndreptà, cu ce oaste avea, ràpede într’a-
colo. Radu urmàreçte, arzànd Tecuciul §i tre-
cànd Siretiul, pentru a face ca rivalul sàu sà-§i
caute un adàpost tocmai in fundul Moldovei,
la Tàrgu-Frumos2.
Precisàri se pot capata prin izvoarele arde

tene. L,upta cu „Tatarii, Polonii si Turcii“ are
loc la 23 August, si se credea la Braçov cà
du^manul a pierdut 4.000 de oameni ( ! ), din-
tre Imperiali ostaci de |arà ai lui Radu
càzànd doar 600. Ta 28 se aduceau rànitii din
Muntenia, dupà ce Basta ìncà din ajun reve-
nise la Prejmer.
Dar ràzboiul pentru moçtenirea lui Mihai
Viteazul trebuia sa aibà, în Septembre, ìncà
un act, al zecelea.
1 Ibid.
6
El fu datorit revançei lui Simion, care nu

ìntelegea sa piardà aça de ràpede ce cucerise
într’atâtea lupte, cu atàtea jertfe. Dinlagàrul
de pe Jijia, la 19 Septembre, Potocki arata
cà Voevodul pleacà ìnapoi spre Scaunul sàu,
cu 2.000 de Moldoveni, 300 de Cazaci zapo-
rojeni §i ciuci tunuri mici, la 13. A doua zi,
Tatarii trec Siretiul la Tecuciu, farà ìmpiede-
care, càci oamenii lui Radu-Vodà se ràzleti-
serà ìn mare parte, si Domimi biruintei din
varà era la Buzàu. Da 17 Tatarii, càrora fu
gami din August li ceruse ajutor, se aflau la
Foconi
In fruntea lor sta Hanul însuçi, §i el avea
puteri mai mari decât oricând de la açezarea
lui ca Han. Il întovàrâçia çi nepotul sàu. Voià
el ca aceste multimi, care sânt socotite çi pànà
la 30-40.000 de oameni. — Potocki spune:
20000 ìn frunte si 20.000 pe urmà*1, —sa
pàtrundà ìn Ardeal, pentru a pedepsi pe Basta,
ìncàlcàtorul de botar? S’ar pàrea cà da, mai
aies vàzând pe leremia cum unelteste cu Moise2.
Cercetànd ìnsà situatia Turcilor fatà de Im
periali in acel moment, se vede cà Hanul era
ìn trecere spre Dunàre si cà Simion nu pro-
vocase In folosul sàu miscarea temutului „ Tur“
al Cràmlenilor — nefiind destai de influent si
de bogat pentru aceasta —, ci se folosise de
expeditia acestuia spre Sud ca auxiliar al ar-
matelòr turcesti
Ce s’a petrecut in partile Teleajenului — la
Màgureni, scriu Sasii3, la Ogretin, dupà un
1 Ibid„ p. 226.
1 Studii si doc., IV, p. 134, no. v; p. 135.
* Trauschenfels, 0. c., p. 288: „Mogarenn bey den Hiigel“.
document intera al lui Radu1*§i, in sfàrît,

„in gura Teleajenului" §i anume la Tetani,
cum spune cronica terii, se poate §ti amànun-
tit, inainte de toate, din Memoriile lui Basta.
In adevàr, màrturiile romàne^ti sant scurte.
Cronica lui Stoica Dudescu, continuànd pe a
Buze§tilor, e tàrzie: §tie numai de o luptà de
trei zile §i atribuie un mare rol lui Preda Bu-
zescu, pe cànd de fapt acest rol l a avut Stroe.
Se adauge doar amànuntul cà, dupà victoria
cre^tinilor, Sitnion, ìnvinuit cà a dat §tiri fal§e,
e fost tratat ca rob, fiind „pus in tiara pre
supt pàntecele calului“5. lar inscriptia, extra -
ordinar de importantà, de pe mormàntul de
la Stancati (Vàlcea) al lui Stroe, mort de pe
urma rànilor primite, nu face decàt sa ìnsemne
incidentul luptei acestuia. in cea d’intàiu zi
a bàtàliei, cu acest cumnat al Hanului. Dupà
ce se vorbeste de rana lui „la màna stàngà
de Turci“, de „ràzboiul d’intàiu“, de ciocnirea
de la Giurgiu cu Hanul, in care-1 atinse o
sàgeatà, de ridicarea lui Radu gerban §i de re-
tragerea lui, de solia la Impàratul, de retragerea
lui Simion, se urmeazà astfel : „Deci se-au rà-
dicat (Simion-Vodà) cu Le§ii si Moldovenii, §i
Hanul cu mare oaste de Tàtari, §i eîrà de
sa ìovirà in gura Telejinului la Tetani, in
luna lui Septemvrie 14 zile si v leat 7110,
Luni dimineatà pànà sara ; §i fàcurà nàvalà
Marti dimineatà de trei ori de toate partile,
larà, vazànd jupànul Stroe atàta nevoie pre
cremlini, stàtu impotriva Tàtarilor, de se lovi
cu Mirza, nepotul Hanulu’, §i-l junghiè pre
1 P. V. Nàsturel, in Analele Academiei Romàne pe anni 1910.
’ Magàzinul istorie, IV, p. 304.
Tàtar. §i dintr’acel ràzboiu sa ràni la obraz

preste trei sàptàmàni se tàmplà moartea i,
in luna lui Octomvrie“. incheie Sima, va-
duva viteazului: ,,nu fu pre voia càinilor de
Tàtari0 \
Cronicile ardelene §tiu numai cà la 8 Oc-
tombre st. n. Basta pleca spre Tara-Romà-
neascà §i cà la 21 se intorceau de acolo hai-
ducii cu Màrzea 2 ; din partea lor, Turcii vor
besc de cei 30-40.eoo de oameni ai Hanului,
càrora li se opun 8-10.000 de cremini3.
Rapoartele polone sant douà : ài lui Potocki
§i al lui Marcu Sohiecki, venit pe la Cernàuji 4
in ajutor.
Cel d’intàiu spune cà, la somatia de a se
preda, Radu ràspunde luptànd, cà atacul ce
urmeazà nu izbute§te, càci Buze§tii, pe cari
singuri ii are inainte acest vechiu du^man al
lor, erau a§a de ìntàriti, de„nu li-a putut face
nimic'1 ; Hanul a trebuit, cu cei 12.000 de ca
meni ai lui, sa treacà Dunàrea, retrimetànd pe
Simion in Moldova. Cel de-al doilea fixeazà
ca loc al luptei pe Teleajen acela chiar „unde
Mihai fusese bàtut". Hanul aflà cu mirare
presenta Imperialilor lui Basta ; ei pierd— de
$i lucrul se tine in tainà—peste 2.000 de oa
meni. In zàdar cearcà §i alte pasuri. Si el is-
pràve§te in aceste cuvinte: „cred cà Vodà serie
a?a ca sà se lase a crede cà Poarta a ìmpie-
1 lorga, Inscripfìi, I, pp. 169-71 ; P. V. Nàsturel, in „Revista

pentru Istorie, Arheologie §1 Filologie".
* Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, I, p. 213.
3 Hurmuzaki, IV ‘, p. 269.
4 Hurmuzaki, Stipi. II, voi. II, pp. 213-4.
decat restabilirea lui Simion si ca sä crute

cinstea Hanului, care nu 1-a putut restabili“1.
Scrisoarea lui Basta de la 3 Septembre, în
care se arata cä Radu se açtepta a$a de pu-
tin la aceasta lovitura, încât îi däduse lui
Basta un ajutor de 4.000 de Romàni cari fura
trimeji de la Deva spre Dipova eu Gheorghe
Borbély2, aceia din i-iu Octombre de la Prej-
mer §i o serie de rapoarte germane din laga-
rul imperial de la Brasov dau 0 parte din ma
teriato! de întâia maria, care a fost apoi pre-
lucrat pentru expunerea amänuntitä çi deplinä
din Spontoni.
Ni se spune cä Radu avea 16.000 de ca
meni ai lui §i ca al£i 6.000 i-au venit în
ajutor: pe lânga Mârzea §i câteva mii de Ar-
deleni §i haiduci erau 3.000 de Secui, 1.000
de lan|e eu Marcu-Vodä, reiteri de-ai lui
lÙanz (trei companii) si Valoni cäläri (§apte
pana la zece companii) ; Basta „n’a ajuns la
timp eu Freiner“. Ardelenii nu erau siguri:
sä fi ie§it räu, ,,ar fi prins de sigur prilejul“3.
Ta Tatari se aflau §i 6.000 de Moldoveni §i
3.000 de Poloni. De fapt, ei se poartà räu,
încât atât de mult §i-au pierdut curajul, §i
cu totii s’au pus pe fugä deplinä, ba chiar
§i contele (Tommaso Cavriolo, comandantul
ajutoarelor) §i Wärlein au trebuit sä häcu-
iascä §i sä împungâ într’înçii eu vârful sâbiei,
ca sä-i opreascà" 4. Au fost astfel 1.500 de
’ Ibid., p. 327 çi urm.
1 Studii si doc., IV, pp. 133-4, no. v.
3 Die Siebenbürger, wann es übl soll ausgeschlagen sein, die
■Gelegenheit gewiss nicht versäumet hetten“ ; ibid., pp. 136-7.
T Ibid., p. 140.
ràniti §i 150 de morti, — ce e drept fa|à de

pana la 8.000 de morti si de ràniti de partea
cealaltà. Se tinurà numai cei 2 000 de arcaci
germani pusi la dreapta în pàdure. ,,Totu§i
tabara noastrà a fost bàtutà cam de dona
ori. Càci ìn ultimai atac pe care 1-au fàcut
Tatarii au pus pe fuga pe toti Ungurii, Ratii
§i Sarbii nostri, §i, de n’ar fi fost Valonii pe
cari i-a avut dumnealui contele Toma in
ambuscadà, de sigur cà Tatarii ar fi ìntrat
ìn ânturile noastre/' A trebuit intervenga
lui Cavriolo §i Wàrlein, cu o loviturà ìn
coaste, pentru a se aduce retragerea calare
|ilor du^mani, cari se vor aêza apoi pe dealul
din fata, mult disputât.
Se pare ìnsà cà hotàràrea a venit de aiurea.
Stroe n’a intervenit zàdarnic, ìntr’o luptà
singularà ca pe vremurile eroice, de la viteaz
la viteaz, ca sa poatà spune càntecul despre
isprava lui. El a iesit din tabara pentru a
restabili, reinoind metodo lui Mihai Viteazul,
0 situatie care altfel ar fi fost pierdutà. Epi-
taful de la Stànesti are dreptate : „vàzànd
jupànul Stroe atàia nevaie pre crestini stata
ìmpotriva Tàtarilor, de sa lovi cu Màrzea,
nepotul Hauului“. Astfel se restitue si rotai,
cu totul trecut supt tacere, intentionat,’ al Ro-
manilor ìntr’o luptà unde ei rìaveau numai
cel mai mare interes, dar aduceau si cel mui
puternic contingent de oaste.
Apoi a doua zi se opreçte har£a din ordi
nai lui Cavriolo. Atacurile tata resti avuserà
loc ìnsà numai in ziua precedentà, care accia
a fost decisivà. Marti, Tatarii se retrag, là-
Succesinnea lui Mihai Viteazul 87
sând, ni se spune, 4.000 de morji, fata de

,,abia 350 de cremini càzuji, dar multi rànifi".
Dupà Spontoni, Radu opunea celor 40.000
de Tatari, cari aveau numai 1.300 de infan-
teristi ce nu erau Tatari si mai putine tunuri,
8-10.000 de soldati de infanterie ; Cavriolo ìi
aducea, la 20 Septembre, contingentul ìnsem-
nat mai sus, cam o mie de càlàreti.
Se constata, de la ìnceput, cà frontul e
prea larg, —§i aceasta explicà mentionarea,
in trei izvoare deosebite, a trei localitàji,
aêzate, ce e drept, nu prea departe una de
alta: Màgurenii, Ogretinul, Teiçanii. Se aflà
$i înfrângerea, de 2-3.000 de Tatari, a stràjii
Voevodului, supt comanda Secuiului Petiu
Konkoly, strajà care cuprindea 5 000 de oa-
meni, dintre cari fura tàiati 2.000, iar 800
càzurà in robie.
Se întàreçte deci çantul ìmprejmuitor, fà-
càndu-1 de douàzeci de ori mai capabil de a
resista §i flancàndu-1 cu patru redute, in care
se açeazâ tunuri ; ìntrarea se ìnchide cu cara,
cu trunchiuri rostogolite, cu gunoiu. De o
parte, acest nou front se razimà pe deal, de
alta, pe pâduri. Marcu-Vodà, pe o ìnàltime,
pàzeste cu 3.000 de Secui §i o mie de lante
ardelene. Meritul acestei orànduiri se atribuie,
fire^te, lui Cavriolo, dar nu ne putem ìmpie-
deca de a constata asàmànarea perfectà ìntre
dansa si aceia de la Mirislàu §i, tot a§a, §i
aceia de la Teleajen.
In ziua de 23 apare Hanul Gazì-Ghirai.
S’ar fi ordonat imediata retragere in trançee,
dupà o întâie ciocnire a duçmanului cu Va-
lonii. Romànii, ,,cu foarte mare furie“ (con
grandissima furia), i se aruncà ìnainte, ca

Ungurii cu salite, ceia ce silente pe comari-
dantul fortelor apusene sa secata peste sant
pe propriul sàu frate, Camillo, §?i pe Wàrlein
Germanul ; Vimercati, altul dintre comandanti!
contingentului, scoate in pàdurice 400 de hai-
duci, pe cànd tunurile bat in stolul gros al
tàtàrimii. Se dà un timp lupta pentru dealul
din mijloc, trei atacuri ale Hanului fiind
frànte unul dupà altul. Aici se a$eazà, farà
a-i fixa importauta, intervenga lui Stroe Bu-
zescu. A doua zi apoi nimeni nu mai para
sele tabàra retranâtà §i, làsànd 5.000 de
morti, Gazì-Ghirai e silit a se retrage.
Urmarea acestui mare succes, care asigura

Domnia lui Radu-Vodà, au fost atacurile lui
peste Duuàre, cantra cetàtilor turcesti si sàla-
surilor de Tatari, in primàvara anulùi lìrmàtor.
Eie nu erau un capriciu, nici un simplu
incident militar. Fata de starea lucrurilor in
Ardeal, urmasul lui Mihai Viteazul i§i dàdea
sama cà poate sa i se cearà o nàvàlire peste
munti, §i el §tia bine cà ea nu e posibilà
decàt dacà ar scapa prealabil §i de panda
turceascà din acele vechi cetàti, §i mai ales
de amenintarea Tatarilor. In adevàr, s’a sta-
bilit cà, anume pentru a ìnfràna pe Domnii
nostri, dupà ispràvile lui Mihai Nogaii Ha
nului, cari stràbàtuserà ca pràdàtori adesea
aceste Tinuturi, fuseserà asezati intàiu in
Basarabia-de jos, apoi in Dobrogea insàsi,
care nu-i cunoscuse pana atunci l.
1 V. lorga, Studit istorice asupra Chiliei si Cetàtii-Albe, p.
216 si urm.
Succesiunea lui Mihai Viteazui 89
Aceastà expeditie, singura pe care Radu a

intreprins-o contra Turcilor, ni e cunoscutà
prin insemnàrile pe care le vom ìntàlni, tot
aâ de simple, de sincere $i de sigure, §?i in
alt moment din carierà ràzboinicà a Voevo-
dului, ale Ragusanului Alvise Radibrad.
Capitami de la Tetani ràmàseserà pe làngà
Domn, Màrzea fiind in preajma Giurgiului,
lona^cu, alt Moldovean, in Bucure^ti. Ei
a^teaptà inghe£ul Dunàrii pentru ca, la 8
Februar 1603, sa se arance asupra £intei ce-î
aleseserà, §i aceasta de §i boierii, chemati
supt steag, zàbovirà. Oramai Silistrei e nàvàlit,
puindu-se pe fuga acel Ahmed, ginerele Ha-
nului, càruia acesta voise, in 1595, sà-i dea
Moldova, §i Radu Mihnea. Vodà e de fata §i,
vàzànd cà nu se peate lua cetatea, se retrage,
— ràdvanul lui intrànd pe o copcà in Dunàre.
Al treilea capitan, Gheorghe Ra£, care, dupà
peirea lui Mihai, pràdase la Alba-Iulia mor-
mintele vechilor prinfi ai Ardealului, ràmàind
un timp in aceastà tara 4, intra in Dobrogea
pe la Hàrôva, gonind pe Turci din castel.
Cànd din Silistra se trimet contra lui 300 de
spahii ale§i, delti, ei sant distrussi de Romànii
dobrogeni, cari-i ineacà in Dunàre ; numai
cei din Dàieni, fugari din tarà, urànd §erbia
„Rumànilor“ din principat, §i temàndu-se de
bir, primesc ràu pe Domn, opuindu-i-se cu
armele. Ahmed-Pasa trebuie sà se retragà
pànà la Bazargic 12.
1 Spontoni, p 172.
2 Studii si doc., IV, pp. 114-7.
VI.
Succesiunea lui Mihai Viteazul : Luptele

pentru Ardeal.
Peste càteva luni numai, ajutorul lai Rada
era cerut in Ardeal, contra lui Moise Szekély,
care, ridicat pe scut de Ungurii lui, ajutat de
Turcii de la Timisoara — Becte$-Pa§a fiind
chiar in oaste — §i simpatisat §i de Romànii
Banatului, incunjurat apoi de pandurii sàrbi \
incepuse o stàpànire care era sä tie numai
prea putinä vreme, ispravindu-se cu o catas-
trofä.
Sä urmärim izvoarele ungnre§ti, — in primul
ränd pe Szamosközy.
La stäruitoarea dorinjà a lui Basta, Voe-
vodul trimete ìntàiu pe un Sàrb ungurit,
Lupu Kiss, cu 1.400 de Sàrbi, Unguri §i Ro
mani, impreunä cu un loan Ciungul sau
Cionca, acesta Roman1 2. Cum luptele se dà-
deau in partile Gherlei, cei doi cäpitani ina-
inteazà pana la Dumitra, in „vidicul“ Bis-
triteì. Aici li iese inainte un vechiu trädätor
al lui Mihai insumí, Secuiul Gheorghe Makó,
1 Szamosközy, p. 41.
* Ioannem Cyonkam, id est Mutilarti.
cu j.ooo de Tatari, Unguri si Sèrbi. Ai nostri

sânt bàtuti, dupa o aprigá ímpotrivire ; Tupu
cade în mánile Tatarilor, de la cari apoi íl
ráscumpará vechiul sau camarad, Moise, pentru
a-1 întrebuin£a apoi supt steagurile lui1.
Al doilea corp de ajutor románese e co
mandat de Dimitrie Márzea, cu care nu vin
însâ mai mult ca 200 de Romàni §i Sârbi,
cari nu pot trece de Sighiçoara. Îd acelaçi
moment eu înfrângerea lui, e prins la Secui,
unde mersese pentru a-i toemi, de cei doi
Bogâthy, Cavriolo. Basta trece prin Cluj la
Sàtmar, lâsând lui Senyey apararen Gherlei,
puternic întârità. Printul Ungurilor ocupà
Clujul, pe care-1 pradâ, §i someaza Bistri£a,
pe urmà Sas-Sebeçul: sa se predeie ; haiducii
lui apar supt zidurile Sibiiului, împàratul era
dispus a recunoaçte pe biruitor.
Radu2 fusese oprit de concentrarea la Du-
nàre a trupelor turceçti supt Pa§a-Hidir, care
avea ordin sa sprijine §i el pe Moise3 ; tri-
mejând la Poartâ — dupa afirmaba acestuia
— o solie de treizeci §i doi de boieri pentru
a cere pace §i momind pe vecinul de peste
munti cu oferte de prietenie §i juràmânt,
Domnul munteau iea hotarârea de a interveni
în sfârçit, în momentul când trupele ungu-
reçti ajunseserà acum la Braçov4.
Dar el se multami ìntàiu a face sá treacà
1 11 mai intalnim la Sighisoara; p. 112.
8 Basta-1 chemase din Maiu; ibid., p. 168. Kracker, trimesul lui
Basta, oferia din partea acestuia 3.C00 de Secui, 1.000 de Sasi, etc.
8 Ibid.
* Moise serie la 14 lulie „in castris nostris ad civitatem coro-
nensem positis“; ibid., p. 164.
92 Istoria armatei romàne?ti
o avangardà sau mai bine ingàduie trecerea

in Ardeal a lui Delimarcu, avànd doar o sutà
de haiduci, Romàni §>i Sàrbi, a lui Gheor-
ghe Rat ìnsuî, care nu dispunea de mai
putin decàt 3.000 de Sàrbi Moldoveni, pe
destri §i càlàri. Màrzea merge si el cu aceastà
mica ostire, la care se adauge ca sfàtuitor,
impreunà cu Alvise Radibradi, §>i Athilio Vi-
tercati, ràmas in tara dupà lupta cu Tatarii.
Aceasta nu ìmpiedecà negocierile ìntre Radu
SÌ Moise; la 11 lunie merg de la cel d’intàiu,
dupà ce „Craiul oferise pacea §i mijlocirea cu
Turcii, Slugerul Manoilà §i Armasul Zlat1.
Domnul cerea, ìntre aitele, ca Bectes sa o-
preascà pe Simion §i sa nu se dea drumul
„Tatarilor Bugeacului". Solii aduceau si sen
sori cu douàsprezece peceti, de la boieri,
contra „neputinciosuhii“2, „crudului” de Simion,
pe care 1-au adus numai „cu pielcica lui“3.
Ra^ porneste pe valea Teleajenului si, °'
colind Brasovul, care, ni spune ìnsusi Radi-
brad, dàdea toate cele de nevoie lui Moise
Szekély, se ìndreaptà spre Feldioara. Se as-
teaptà aici putin£a de a trece la Basta, ìm-
preunà cu 300 de Secui, cari li se adaugà.
Dar asteptarea de peste o luna demoraliseazà
trupele, asupra càrora se exercità si anume
interrì. Ioan Ra£, boier al lui Radu, Espàn
deste zvonul cà s’a fàcut ìntelegerea cu Moise,
Domnul càpàtànd cetàti de refugiu, dupà ve
dimi obiceiu, in Ardeal, si chiar boierii lui,
mosìi in aceastà tarà. Ostasii se gàtesc sà
1 Ibid., p. 129.
2 Impotens dominatus; p. 181.
3 Inter pelliculam suam.
piece în deosebite parti, si trebuie mari stà-

ruinti pentru a-i retine §i aduce înapoi. La
urmá, Secuii cei rái ai lui §tefan Bedó schimbá
caracterul national al micii armate. Kracker
íi da steag austriac §ï iea juràmânt în numele
singur al împàratului.
Tóate acestea íncurajeazá pe Moise. El
cearcá sa câs?tige pe Secui, si deocamdatá se
hotârâçte a sparge ceata de la Sighisoara. De
la Mediaç, el trimete pe Gheorghe Makó §i
Mihai Imécsy, amándoi Secui experienti,dán-
du-li §i 3.000 de cala reti ale§i §i 500 de Ta
tari, supt un nepot al Hanului. El însuçi íi
urmeazá, cu poruñea de a nu se íncerca
lupte pana la venirea lui.
Secuii ínsá, ajun§i la Remete, „paisprezece
mile de Brasov", dau lovitura, in patru grupe,
contra strájii comandate de Marzea cel Mare *1,
ín care erau 2.000 de cáláreti, Secui, Sárbi
§i Romàni. Cei d’intàiu singuri ar fi résistât
la ciocnire, pierzându-se în vâlmàçag doua
steaguri roçii ale noastre, doua ale Sârbilor.
Românii se întâresc, eu tunurile lor, între
ânturi, luptând de la amiazi pana seara, când
vine Dimitrie Mârzea cu forte proaspete, din
tara: 300 de calateti, Romàni çi Sârbi. Makó
se retrásese la distança de çapte mile. Ceia
ce înseamnâ câ, dupa ràspingerea stràjii, ca
la Teleajen, tabàra a résistât si a castigat
biruinta. Dacá a treia zi dupa luptâ Rat se
retrage spre Braçov, oprindu-se între Râçnov
çi Cristian, e numai pentru a iesi înaintea
Domnului sau.
1 Maior Merza quem vocant.
1 Merza alter, quem Minorem vocant.
în noua alzare, cu dealuri la spate, el se

apärä în fata cu un §ant $i face tabära de
cara, legate prin lanturi, intrata acum in
obiceiul oçtirilo** noastre. Makó încearcà ìn
zàdar o loviturâ. E räspins §i a poi urmarit
pana la pâdurea Codlei, pierzànd i 500 dintre
ai lui, fata de 300 numai din partea cealaltà.
El insuî e prins, tovarajul sàu râmânând pe
càmpul de luptä ; ìntre fugari erau §i Lnpu
Kiss §i Ciungul, trâdàtori, ca §i çefii Tatarilor.
Dupa biruintä, Romànii se ìnfundà ìn munte
pänä la Bran, unde iarâçi se intärirä.
Moise trece acum Oltul, venind pana la
Apata, tot eu gândul câ poate sa câçtige pe
Secuii sai. Cu dànsul are numai o parte din
fortele de care dispunea Cei 2.000 de Poloni
plecati de la Imperiali, cu Ioan Kaminski,
erau la Dej, ca si Albert Nagy, cu o sama
de Unguri ; lâugâ Deva se afla Gheorghe
Borbély, cu Valentin Török si cu viitorul
print ardelean Gabriel Bethlen. Tatarii cei
mul£i nu întraserâ încâ în Ardeal. El are de
fapt doar 6.000 de Tatari, Turci §i Unguri.
în sfârçit, dupa o noua solie câtre ai sâi,
IvOgofâtul Dan, çi un Constantin, càruia Mihai,
ca unui prétendent, îi tâiase nasul la Alba-
lulia în 1599, Radu, solicitât din nou de
Radibrad, iea hotârârea suprema. De la Rucâr
el vine ’n Ardeal în ziua de 12 Iulie st n. *.
De aici ne càlâuzeçte Radibrad. El spune
câ Voevodul a urmat linia muntilor, ca §i
Mihai în 1599, ca sa împiedece aprovisio-
1 Dupâ Simigianus el ar fi zâbovit, asteptând contingentai cerut
împâratului prin Leca Aga (p. 313).
Succesiunea lui Mihai Viteazui 95
narea du^manului si, iarä?i, de teamä ca Bra-

ôvenii sä nu-1 atace pe la spate. Ba 16 el se
afla in camp deschis, gata de luptä.
Moise fäcuse §>i el tabärä, la Moara de liar
tie, in ciuda sfaturilor lui Beetes, care ramane
afarä, cu 2.000 de Tatari §>i 200 de Turci.
Szamosközy descrie rànduiala. Cara legate cu
funii incunjurä pe print ; la spate are o pä-
durice ; in fata o mla§tinà. Douàzeei §i ciuci
de tunuri mari si mici ii stäteau la disposi
le, — Radu avànd numai patru tunuri uôare1.
Totu§i o ultima data, prin gtefan Halmagy si
doi Braôveni, el oferä pacea, pe care oastea
de Sàrbi si Secui a dusmanului sàu n’o voise
in ruptul capului.
Tot cronicarul ungur ni infätiêazä amänun-
tit aêzarea o§tii lui Radu intre Rà^nov si
Vàlcan, in ziua de 17 lulie. Cei doi Màrzea
sant la aripa stanga, contra Tatarilor ; de
cätre Brasov sta Rat ; la mijloc pedestrimea
haiducii ; Radu e längä steag. Dupä Simi-
gianus, celalt izvor unguresc, el avea doar 4.000
de cäläreti si 6.000 de pedestri.
§i un izvor si altul, ìntr’o concordantä per
fecta, arata cum, supt focul, räu ìndreptat, al
artileriei lui Moise, Romànii inainteazä de pe
dealuri spre Bra§ov. In fata mla^tinii, arche-
busierii haiduci ai lui Radu — invaiati de
succesul Cazacilor la Teleajen in 1600 — des-
calecä §i tree prin apä. Strigatul de luptä al
Romànilor e „Sfäntul Nicolae". Ba carä, luptä
Delimarcu §i le sfarmä. pe cànd unii dintre ai
lui sar peste eie. Odatä ce se inläturä aceastä
piedecä, incepe mäcelul, cu sulitile lungi care
tree prin douä si trei trupuri ; ai lui Moise
pier ca „nitte turme speriate“, veliti atterrita

armenta, serie Szamosközy instici1. Nu se ieau
prillai decàt doar càte un om cunoscut, ca
Stefan Tholdy §i Nicolae Bogàthy, ca begul
turcesc din Moldova Banatului2. Lupu Kiss
fu spànzurat la Cluj. Ramatitele ìncercatei
nobilimi ardelene au perit aici. O parte din
fuga ri fura a^teptati de teranii romàni in
Pädurea Dracului §i nimiciti.
Càt despre Turci, ei nici nu ìntrasera in
lupta. Bectet ofera doar lui Moise sa-l iea cu
sine pentru a-1 scoate din Ardeal. Bàtrànul
osta? refusa a primi aceastä rubine mai mare
decàt toate, cu care se invoi ìnsà un Fran-
cisc Rhedey. Pana Grecul, unul din boierii
lui Radu, il ajunge cànd fugia sä se ìnchidà
in Braôv, ti'l imputcä prin spinare ; apoi
Rat ìnsuti ii taie capul, care va fi expus in
Bratov pana ce mila lui Mihail Weiss, unul
din fruntatii oratului, ii va face loc intr’o
livadä nettiutä.
Marele-Vistier Nica duse la Basta, ti Radu
Buzescu, Mircea, fratele lui Mirisläu Logofä-
tul, ti Radibrad Ìmparatului, nu mai putin
de treizeci ti dona de steaguri, printre care
unul mare turcesc. In schimb, Cesarul trimese
biruitorului, prin Radu Buzescu, marele steag
de investitura, ti. cu acest prilej, Spontoni
ni-a pästrat privelittea frumoaselor ceremonii
de la Tàrgovitte, cu desfäturarea, in mijlocul
unor trupe in numärde 4.000 de infanteritti,
3 000 de cäläreti ti 500 de archebusieri cäläri
1 P. 213
* Lista celor ucisi la Szamosközy, care acopere de Ìnjurii pe
Romàni.
Succeaiunea lui Mihai Viteazul 97
ai lui Vimercati, a celor dona steaguri ale

terii, cu corbul si cu chiptil Precisteii.
Dar Radu, care trezise si el invidia lui
Basta, venit de la Sàtmar la Maitin, avea
prea mult ìnaintea ochilor soarta lui Mihai
ca sa ìncerce in tovàràîa lui cucerirea Ar-
dealului. Peste càteva zile se ìntorcea in tara.
Imperialii ocuparà singuri Alba-Iulia, in ul
tima sàptàmànà din Mie ; Polonii de làngà
Dej se làsara bàtuti §i ei. Proclamat generai
la Oràrie, Borbély, unit cu Albert Nagy, nu
putu face nicio ispravà §i fugi spre Caran-
sebe§ §i Timiôara, pierzànd in drum o mare
parte dintre ai sài.
In Ardeal ràmàsese dintre ai nostri, prà-
dànd pana la Olt, numai Ra|, cu 2.000 de
Sàrbi §i de Romàni. El intovàrà§i la Lipova
pe Basta si ìndeplini apoi o misiune la Bor
bély, pe care nenorocirea-1 zdrobise §i fisi-
ce^te, gràbindu-i moartea2.
Unele stiri le mai dau izvoarele sàse§ti.
De §i Domnul plecase pana la Mediai, o
parte din ostaci sài mai zàbovirà, pràdànd
Sighiôara Gurghiul §i luànd, spun Saîi,
pànà la 100.000 de capete de vite. Gheorghe
Rat stàrui in Ardeal §i mai departe, cu 2.000
de haiduci, urmàndu-§i ràtàcirile ca in 1601,
pe vremea ultimei lupte a lui Mihai. Reveni
in 1604, la Sighii?oara, Sibiiu §i Media§, apoi
la 1605, cu haiducii sàrbi, nem|i, §i avu de
Inàltare o luptà la Iba^falàu cu du^manii.
1 P. 245 §i urm.
’ Ibid., panà la pagina 343. Ceva stiri si in Trauschenfels, 0
c., pp. 63, 249.
7
98 Istoria armstei romànesti
Eämuriri nona ni dau acele cronici sase§ti1.

El se intàlni atunci cu Simion Movila, care,
ìnsotit de AIì-Pa§a, intra in lulie 1605 prin
Secuime, §i la Sighiôara avu aceastà ìntre-
vedere, poate in legäturä cu planurile pe care
ve^nicul vànator al tronului muntean le mai
hränia incä 2. O intervenne a lui Radu-Vodä,
care retrase pe cei 2.000 de oameni ai lui Rat,
zädärnici pe lànga noul prinj al Ardealului,
definitiv evacuai de Imperiali, §tefan Bocskai,
aceste intrigi 3. El oferi vecinului säu 3.000
de oameni cu tunuri §i hranä pentru 800 de
cäläreti 4.
Dupä prada tatareascà din 1605, se fäcu

astfel pe un numàr de ani pace in Tara-
Romàneascà, a§a de zbuciumata pana atunci.
Oastea lui Mihai Viteazul fu in mare parte
dìsolvata: in locul lupelor de pana atunci,
Voevodul dädea vànatori de càte douä sàp-
tamàni, in care se ìmpu^cau lupi, mistreti §i
cäprioare, ori ie§ia cu slujitorii la pescuit in
„iazul de lànga G-herghita", care se pare a fi
Snagovul $i care dädea peste o mie de crapi
dintr’odatà 5. El pàstra la vecinii sai saî, pe
cari-i ìmpartaîa de asemenea spèctacole, re-
1 Trauschenfels, 0. c., p. 267 si urm. ; Kemény, Fundgruben,
I, pp. 185-6; Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 216 §i urm.
1 Trauschenfels, 0. c., pp. 64, 158 §i urm. Totusi Radu asigurä
cä bätränul cäpitan sàrb e in serviciul säu (ibid., p. 182).
8 Ibid., p. 183. Cf. prefata la Studii si doc., IV.
4 Studii $i doc., IV, p. lui.
6 Trauschenfels, 0. c., p. 195 ; Kemény, 0. c., Il, p. 106 §i urm.;
Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 234. — tn 1604 veniserä
ajutoare muntene la Imperiali : „ein heilloses Volk, aber gute Sol
daten“ ; ibid., p. 187 ; Kemény, 0. c., II, p. 98.
putatia unni om „bogat, viclean si foarte in-

cercat in lucratile ostatesii“ *. In zädar navali
in 1604, pe la Hateg §i Mehadia, §tefan, fiul
lui Petra Cercel2 ; in zädar se mi^cau la bo
tare, visànd de Domnie, Pätra^cu fiul lui
Mihai, Stoichitä, Cämära?ul Mihai, cari fura
arestati in 1608 la Alba-Iulia 3.
In 1610 se vorbia totali de gàndurile lui
asupra Ardealului, unde ceruse in zädar, färä
piata, cetatea Veciului. Cei 300 de oameni
dati lui Gabriel Bàthory, care, creatura a
haiducilor, sprijinit de Gheorghe Rat, ocupa
atunci Scaunul princiar, nu erau o dovadà
indestulätoare cä el n’ar urmäri visul cel mare
odatà indeplinit. Bänuind o intelegere a Mun-
teanului cu Sa§ii, cärora voia sä li räpeascä
privilegiile, tànarul print ardelean se aruncä
pe neprevestite asupra Terii-Romàne^ti la sfàr-
§itul aceluia§i an si fäcu pe Radu sä fuga färä
mäcar a-§i putea lua, odata cu Doamna §i cu
cele dona fete, si pe maicä-sa. Prädand ìngro-
zitor, facànd pompoase plimbäri sfidätoare
prin oraê, nude punea sä se impube cànii
desbracànd läca§urile sfinte de bogatiile lor,
el statu in Targo vi^te, sperànd cä Turcii vor
ingädui silnica Dacie pe care el o crease, pänä
in Mart 1611 4.
In Moldova insa, unde domnià Constantin,
1 Raduliumque esse divitem, astutum et rei militaris peritissimum ;

Trauschenfels 0. c., p. 199.
* Hurmuzaki, IV 1 ; Bethlen, V, pp. 55-6.
8 Trauschenfels, o. c., p. 201.
4 Cf. ibid., p. 253. — Sa§ii socot la 20.000 de oameni (!) tru-
pele lui; Kemény, o. c., p. 255 si urm.
fiul lui leremia Movila, fugami aflà tot ce tre-

buie pentru a-§i face oastea ràsbunàrii. In
lunie 1611 ea-i stàtea la dìspositie. Aceastà
oaste e socotità astfel de Matei al Mirelor,
continuatorul lui Stavrinos : 800 de càlàri joi-
miri — numele nou al chiurasierilor poloni—,
400 de pedestri. Din tara, spune acetati izvor,
se stràng „tofi dàràbanii, §i càt mai multi cà-
làraî“ ; boierimea, pàràsind pe Domnul de
curànd pus de Turci (la 6 Mart1), Radu Mih-
nea, se gràbe^te in jurul vechiului stàpàn, cel
iali fiind izgonit la Nicopole. Ajunge ca Ma-
rele-Sluger Stanciul sa aparà cu avangarda
pentru ca sa disparà creatura turceascà (Maiu).
Imediat se dàdu lovitura ràsplàtitoare in
Ardeal. Asupra luptei a doua de la Bra§ov
avem izvoare felurite.
Braôvenii, Sa§di to£i erau acum de partea

aceluia pe care-1 numiau „vestitul viteaz“2,
de la care a^teptau màntuirea lor din ghiarele
tiranului. Prin Ioan Benckner ei chiama des-
perat pe Radu in ajutorul lor. Acesta trece
pe un pas ne§tiut in Ardeal, a§a de putin a§-
teptat, incàt cei cari aduserà vestea aceasta
increzàtorului print ardelean fura pedepsiî.
§tirile sàse^ti sant bogate cu privire la bà-
tàlia din ziua de Sàmpetru.
Gabriel Bàthory chemase in jurul lui pe acei
cari-1 aêzaserà in Scaun, haiducii. La 11 lu
nie ei vin in 'para Bàrsei, cu Andrei Nagy si
Ioan Ellek ; in ziua urmàtoare ei cearcà a lua
prin surprindere Bra§ovul. Vàzànd cà Domnul
1 Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum. pp. 241-2.
* Fùrnehmer Held ; Kemény, 0. c., p. 225 si urm.
lor nu sose§te, se intere la 18 ìnUngaria, iar

pùntili apare ìntre Codlea §i Ghimbav la 20.
Statuitomi sàu de cápeteme, loan Imreffy,
cauta el sá puie mana pe Bra§ov.
Radu-Vodà, adus in pripà, are oaste pu£ina,
§i in ea abia 2-3.000 de Poloni ; tunurile ii
lipsesc, Braôvul trebuind sà i deie cateva tu-
nuri mici ; oamenii sánt flámánzi §i obositi
Stàtuse la Rucàropt pana la zece zile la panda.
Numàrul alor lui nu trece de 8.00012, pecand
Bàthory ar fi dispus de 32.000 de oameni
bine armati, in piatole vechi de Sibiiu, unii
dintre dan§ii3.
Domnul muntean ì§i imparte trupele in trei-
zeci §i trei de rànduri ; cei 2-3.000 de Poloni
sánt ascun§i dupa Moara' de hartie. Vrajmaûl
sáu prívente aceastá gloatá pu£inà §i farà apa
renta cu un adánc despre£. ,,Ce-a venit: vrea
sá se bata cu el, ori sa se joace4?“ Secate
cele mai bune demente din armata sa contra
infanteriei romàne§ti §i, ucizàndu-i vre-o 2.000
de oameni, o ráspinge ’n neoránduialá. Nekünk
adta Isten, „Dumnezeu ni-a dat biruinta“,
striga „Craiul“.
Un argintar din Braôv, Seybriger, a fost
martur la aceastá scena 5 ; el a vázut dinTur-
nul Postàvarilor ânturiJe umplàndu se de fu
rari.
Atunci apar din ascunzàtoarea lor Polonii,
1 Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 203 si urm.

2 Kemeny, 0. c., p. 255 si urm.; Kraus, in Fontes rertun aus-
iriacarum, I, p. 2 §i urm.
3 Mit der hermanstädter schönen altväterischen Rüstung.
* Kemöny, l. c.
5 Cf. Studii si doc., IV, p. 122 si urm.
chiurasierii pe cari Gabriel li crede ìntàiu cà fac

parte dintre ai sài. Era o zi frumoasà, cu soare,
§i otelele de pe piepturi scànteiau orbitor \
Atacul lor furtunos ràstoarnà totul in cale.
Haiducii nu mai aveau praf si gloante, atàt
de mult tràseserà din pus?ti a biruintà. Se im-
prà^tie ràpede, aruncànd sulijile de s’a fàcut
un pod din eie. Romànii se intorc atunci,
incep màcelul si urmàrirea. Intre cei morti
se aflà Imreffy §i Rat, al càrui cap càrunt e
bàtut la poarta Cloa^terului braôvean. Cu
gràmada se aduc prinîi la movila de gunoiu
a oraûlui pentru a fi tàiati. De to£i càzurà
12.000 de oameni. A doua zi, Radu, cutreie-
rànd càmpiile luptei decisive, spunea smerit:
„Sant prea puîn ca sa fi putut face aceasta ;
n’am fàcut-o eu. Dumnezeu din cer a fàcut-o
cu màna lui atotputernicà12". Càt despre Ga
briel Bàthory, el scàpase abia, in portu-i pom-
pos de husar, cu aripi la coif §i la umeri, de
supt amenin£area lui Jivco, Sàrbul lui Mihai
(Schuffka)3, ucis in momentul cànd era sa
puie màna pe el ; un cal fusese sàgetat supt el.
Biograful lui Bàthory, Gabriel Bojthi (Boi-

thinus)4, se intinde foarte mult asupra nego-
cierilor si legàturilor patronului sàu. El crede
1 So haben die geharnischten einen trefflichen Glantz von sich

gegeben ; ibid.
2 Ich bin zu gering solches zu thun ; dieses habe ich nicht ge-
than ; Gott von Himmel hatt mit seiner almächtigen Hand gethan ;
Seybriger, l. c.
4 Pomenit mai sus, la arata rea ostini lui Mihai in 1599.
4 In Engel, Monumenta Ungarica. Urmez manuscriptul Gimna-
siului säsesc din Bra?ov.
cä Nagy s’a retras cumpärat cu banii Bra§o-

venilor. Printul se sprijinä pe faptul cä are
de trei ori mai multa oaste ca Radu. El face
a se päzi pasurile diu spre Moldova ca §i diu
spre 'para-Romaneascä. Voevodul il in§ealä tre-
cànd pe la „Tranga“ (Straja?)4. 2.000 de arcaci
il preceda ; ei räsping pe ai lui Stefan Torök §i
ai camarazilor sai de la trecätoare. Restul os
tini lui Gabriel nu se $inea decàt de jafuri.
Cu 7.000 de cäläreß si 1.500 de pedestri
Radu da lupta celor 12.000 de cäläre|i §i 3.000
de infanteri^ti ai Ungurilor, alzati a§a incàt
Bethlen era la dreapta cu curteni §i haiducii
lui Ioan Ellek, precum §i cu rebelii de supt
comanda lui Baltazar Ördög ; la stanga se afla
Gheorghe Rat, cu Secuii lui Bedö §i altii, la
mijloc fiind pedestri cu patru tunuri mai mici.
La Radu, stanga o au arcaci §i pu§ca§ii po
loni, cu Muntemi §i cele douä steaguri de Un-
guri ale lui §tefan Halmagy, dreapta Polonii
cu suliî, Moldovenii cu arce §?i ceva Tatari ;
Radu, cu tunurile, la mijloc.
Locul nu-i place lui Bethlen, dar Ioan Im-
reffy il face a fi pästrat. Atacul intàiu il dau,
strigànd „Isus“, „alba^trii“ de la Curte si Se
cuii, contra däräbanilor. Intre cei ce fug, se
aflä §i Radu, tàràt pänä langä spanzurätoarea
oraûlui. Dar, indatä, apare cavaleria §i, cu
voia lui Gheorghe Rat, deserteazä ofijerul säu
§tefan Bedö. Victoria e astfel cäpätatä, §i Radu
culege patruzeci de steaguri §i o sutä douä-
zeci de fanioane.
Radu se presintä la Sibiiu, dar asediul lui
1 Tertiam [viam], que Tranga nuncupatur, tenuit.
nu putii reduce cetatea. Cànd, apoi, apàru ar

mata imperiala cu care trebuia sa colaboreze,
a lui Sigismund Forgàch, el vàzu indatà, de
§i acela aducea 12.000 de càlàreti $i 4.000 de
pedestri, cà n’are cu cine lucra. Se intoarse
prin muntii Buzàului, sperànd — ca Mihai
odatà, — sa scape màcar mo§tenirea sa, unde
se ìncuibase insà Radu Mihnea. Fàcu inapoi
drumul spre Moldova, urmat §i de Forgàch,
càruia Tatarii ii aduserà, supt Bacàu, mari
pagube. Cu putinii cari scàparà, el trecu pe
la Càmpuluug, pe cànd Domnul romàn lua
drumul Vienei.
Niciodatà nu era sa se mai intoarcà, de si
stàruitor chemat, de acolo. Cu aceastà retra-
gere a lui ìncà o era din desvoltarea armatei
noastre se incheie.
CAP. II.
EPOCA DÄRÄBANILOR §I A SEIMENILOR

(1611-33)
I.
Lupfe pentru mostenirea Moldovei.
Am vàzut cum o armata moldoveneascà se

ìnjghebase dupà modelul celei muntene, cu-
prinzànd pe atàîa dintre luptàtorii cari
fàcuserà parte din tortele luptàtoare, ràmase
acum farà stàpàn, ale lui Mihai. Aceastà
armata era sa aibà in curànd un rol de cà-
petenie, trezind §?i sprijinind o serie intreagà
de lupte pentru stàpànirea Moldovei.
Deocamdatà, càt tràie^te leremia-Vodà, ea
se amestecà odatà §i in nesfàrîtele conflicte
ardelene. Cànd o parte din locuitorii provin-
ciei vecine refusa sa primeascà noua domi
nale, binecuvàntatà de Poartà, a lui §tefan
Bocskai, „rege" §i pentru Ungaria Superioarà
§i stàpàn §i la Caôvia, apar pentru el Mol-
dovenii Vornicilor Càrstea §i gtefan. apoi Si-
mion, avànd cu el §i pe Nistor Ureche, ràsare
dincolo de munti cu 4.000 de cameni, a càror
calitate nu se aratà anume, alàturi de cei
6,000 pe cari-i aduce beglerbegul Alì-Paâ.
El inainteazà pànà la Prejmer, fàcàndu-se cà
vrea sà atace Bra§ovul, ràmas credincios Im-
perialilor1. El cautà, cum s’a aràtat §i mai
T Trauschenfels, 0. c., pp. 181, 250.

sus, o întâlnire cu Gheorghe Rat, un om care

putea fi câ^tigat pentru orice, §i se pare cà
avea intendi ca pe aceastà cale sâ-î ceree
încà odatà norocul în Tara-Româneascà. Rat
petrecu pe Simion la piecare, dar, de oare ce
Radu §erban se întelese eu Bocskai, întoar-
cerea fostului Domn muntean se fâcu prin
pasurile Moldovei, Tatarii singuri apucând
drumul prin trecàtoarea Buzàului1.
In Iulie 1606 leremia muria, §i, înlàtu-
rându-se fiul sàu mai mare, Constantin, pu-
terea era luatà de acest Simion, care avea
în sfârçit fericirea de a domni în chiar tara
lui de na^tere. Scurtà Domnie de un an si
trei luni, farà niciun fel de însemnàtate. Când,
nu farà bànuialà de otravà, el se stânse, pro
blema moçtenirii moldoveneçti se puse între
veri: Mihâila?, fini cel mai mare al mortului,
de o parte, iai, de alta, Constantin, fiul lui
leremia.
Mihàilaç luà tronul, dar fu izgonit de tor
tele cumnatilor poloni ai lui Constantin (Sep
tembre), pentru ca, la rândul lui, prin No
vembre, sà-1 înlàture pe acesta. Când se credea
acum açezat însà, el fu învins în lupta de la
§tefàneçti, din 16 sau 19 Décembre 1607, pe
care o cunoaçtem mai aies dintr’o serie de
însemnàri stràine contemporane, venind din
Polonia §i Turcia. Eie aratà cà în armata lui,
„bine alcàtuità"2, de 15-20.000 de oameni,
erau çi 2.000 din acei Tatari ai Bugeacului,
cari încà de pe vremea aceia, supt mârzacul
1 Studii si doc., IV, pp. Lvii-viii.

* Ein wollstaffiret Krigsvolck; ibid., p. lxviii, nota 1.
Luptele pentru mostenirea Moldove! 109
cu apucàturi de independentà Cantemir, in

loc sa stea strajà pentru Turci, lucrau pe
sama lor proprie, oferindu-se in dreapta !?i
in stanga, cui li dàdea mai mult, sau fàcànd
pràdàciuni unde li se pàrea mai u§or si mai
spornic. Constantin aducea de la sotii suro-
rilor lui, maritate tustrele in Polonia, vre o
2.000 de pedestri §i 2.000 de càlàri, ìntre
cari, pe làngà oamenii lui Vi§nievietchi, unul
din cumnati, §i Cazaci ; avea §i archebusieri
pe jos §i dispunea de tunuri. Infràngerea lui
Mihàila^, pàràsit de Turci, spune Miron Cos-
tin*1, fu, deci, totalà. E1 ar fi pierdut 4.000
de oameni, pe cànd de la adversarul sàu cad
abia 2002.
Domnia lui Constantin fu de acum inainte
lini§tità, càci vàrul sàu invins si adàpcstit in
'J'ara-Romàneascà, la Radu §erban, muri acolo,
fiind inmormàntat la mànàstirea din Dealu.
Dupà aceia relatiile ìntre cei doi Domni se
puturà ìmbunàtàti, a§a incàt, in clipa sur-
prinderii si izgonirii sale, Radu càutà la ve-
cinul sàu moldovean un adàpost si gasi chiar
mijloacele pentru a-$i reface oastea menità
sà-1 ràsbune.
Turcii nu puturà ìmpiedeca toate aceste
actiuni, dar ei erau hotàràti sà inlàture pe
tofi trei ace^ti turbulenti vasali. Am vàzut
cum pentru Muntean a doua zi dupà victorie
fu o catastrofà ; Gabriel Bàthory era sà fie
dat de rapa in 1613, iar intre aceste doua
1 P. 260.
1 V. si Hurrnuzaki, IV2, p. 294 (povestirea unui Albanes) ; Vili,
p. 324 (§tiri polene).
HO Istoria armatei româneçti
lovituri o a treia, mijlocie, in 1612, atinse

pe trufaûl §i uûratecul Constantin.
Contra lui, Poarta trimese pe un bàtràn

osta§, originar, cum pretinde Miron Costin,
dintr’un sat putnean, dar care se pretindea
fiul acelui Tornea de la mijlocul veacului al
XVI-lea care, ridicàndu-se contra lui Despot,
se intitulase Stefan-Vodà. Avuse o tineretà
zbuciumatà §i luptase la Jaca, in Pirinei,
participànd la ràzboiul ìntre Henric al IV-lea
si regele spaniol Filip al Il-lea1. Era §i un
iubitor de soldati frumos?i §i càlàtorii stràini
il vedeau trecànd pe ulitile Ia§ului in hainà
roîe §i cu cei 500 de archebusieri càlàri dupà
dànsul2.
E1 fàcu u§or sa piece Constantin ìnaintea
lui. Dar vara readuse pe tànàrul Movila pentru
a incerca soarta la acel „Corn al lui Sas",
làngà §tefàne$ti („in drumul Sasului, la vii,
pe Prut“, spune Tornea insu§i), unde avuse
odatà noroc. Lupta se hotàrì insà, data a-
ceasta, in paguba lui.
Miron Costin are §tiri bogate §i precise cu
privire la ce s’a petrecut ai ci, in acea zi de
19 Mie 16123. §tefan dispunea de ostaci din
ai lui Mihai, de Màrzea — cel mare sau cel
mie —, de Ghetea (Gòczy) si de Racea — alt
Rat decàt Gheorghe, càzut in luptà, cum và-
T V. Pretendenti domnestl, in ^„Analele ¡-Academiei ¡Romàne“,

XIX, p. 286. ’
2 Tommaso Alberti, in Xorgafi Cdlàtoriâmbasadori, etc., din
„Buletinul Societàtii Geografice“, p. 13. ■'
3 Data în Cron.Fùchsio-Lupino-Oltardinum, p. 257.Cf.Doamna
lui eremia-Vodà, in „Analele Academiei Romàne“, XXXII.
Luptele pentru mostenirea Moldovei 111
zurám, cu cáteva luni ínainte. In tabára lui

de la Popricani, pe Jijiá, nu departe de Ia§i,
vin §?i Tatarii márzacului Cantemir.
Din partea lui, Constantin aducea ^contin
géntele date de cumna£ii sai $i boierimea Mo-
vile^tilor, care, pana la sfárît, s’a tinut de
dánsul. Era o ceatá „fárá de nicio tocmealá,
fárá strajá de a puterea hi“, o gloatá cute-
zátoare de aventurieri. Aveau tunuri, dar nu
$tiurá sá faca us de dánsele. Rápede, toatá
injghebarea se desfácu in elemente razíete,
care fugiau. Ramas stápán netágáduit, §tefan-
Vodá puse supt sabia sa sprijinitorii boiere^ti
ai pretendentului Vasile Stroici, bogatul Ba
bea, Grecul Chiritá Paleologul, Boul §i un
Mirón Stolnicul. Cát despre Constantin, prins
de un Tatar, el peri la trecerea Niprului.
Vechiul trunchiu al boierimii moldovene§ti
avea insá multe ramuri si destulá vlagá in
ele. Cei rámaî in viatá din acest partid
„aristocraticé, cu Beldiman §i Sturdza in frunte,
incearcá a desface de Domnul iubit de terani
de apárátorii lui insisi. ,,Au tras slujitorii to£i
in partea sa, §?i pe Márzes?tii cei de la Mihai-
Vodá“, strángándu-se in tabára de ráscoalá
de la Cucuteni. Dárábanii tnsá, — cáteva mii
la ñamar — alcátuiti, si aici ca si in Tara-
Romanea sea, dupa modelul trabaniilor ardeleni,
rámán aláturi de Domn. Si putém vedea
alte elemente ale o^tirii de atunci: §tefan
face apel la locuitorii chiar ai Scaunului sáu
de Domnie, pe cari-i chiamá la „leafá“, — la
jold, se mai zicea, de sigur (dupa „sóida“ ; de
unde ,,cai de jold“): ,,au strigat §i tárgul in
leafá“, si indatá s’au inscris calfe de práválii
112 Istoria armate! romànesti
vagabonzi, cameni farà ocupa|ie: ,,den slu-

gile negutitorilor si cameni nemernici“. In
sfàrît ostaci càlàri ai satelor, curtenii cu bir
scàzut J?i cu daterie de caste, i-au stàtut la
indemànà printr’o prielnicà potrivire, càci o
samà din ei veniserà sà se infàtiêze la cer-
cetare, sà fie „trecuti in revistà" de Domn,
dupà un obiceiu care e §i al celor mai vechi
timpuri din organisatia ostàêascà a Romà-
nilor de pretutindeni : „s’au prilejit atunce de
venise $Ì den T'inuturile den jos ni§te steaguri
de càlàraî la càutare“.
Astfel o loviturà a càlàretilor domne^ti pe la
spatele „shijitorilor", vechilor mercenari de
profesie, „de laturea tàrgului, de-asupra fàn-
tànii lui Pàcurar“ — de unde numele mabalalei
de azi a Pàcurarilor —, hotàrì lucrul. Ràscoala
era inàbuîtà. Dar se pare cà prin aceasta, §tiin-
du-se ce om stranie in sanctiuni era Tornea,
sa distrus si acca frumoasà ostire de profe-
sionisti din care o parte se àlipise la noni
Domn moldovean. Ei nu vor mai apàrea, §te-
fan fiind ìncunjurat de stràini, archebusieri
càlàri, cum s’a mai spus, pentru ca mai tàrziu
in luptele lui cu Movile^tii sà tocmeascà §i
auxiliari francesi.
Ocasia i se va oferi in luptele pe care tot
cruzimea lui, care nu cruta nici pe femei §i
alerga la cele mai sàlbatece rafinàri, le-a pro
vocai in 1615 x.
Pànà atunci insà amànduror Domnilor ro
màni li se infàji^à prilejul interven|iei in Ardeal,
dupà cum odinioarà fàcuserà, din aceiaî po-
1 V. si Gh. I. Bràtianu, in Revista istoricà, II, p. 54 si urm.

Luptele pentru mo§tenirea Moldove! 113
runcä turceascä, inaiataci lor de la jumätatea

veacului al XVI-lea, in alte tulburäri ale no-
bilimii ungure§ti din provincia vecinà.
Lui Radu Mihnea, pa^nicul cärturar, iubitor
de pompa §i de märire färä sänge, indemnul
din 1612 al stàpànilor de a repeta nävälirile
lui Mihai !?i lui Radu §erban pentru a sus-
tinea pe Andrei Göczy, ridicat contra nebu-
nului de Gabriel Bäthory, ìi cäzu foarte greu,
si el nu statu pe gànduri sä-1 refuse formal.
§i vom releva cä in aceastä expeditie arde-
leanä a celor doi Domni romàni comandantul
suprem, Ungurul renegat Maghiarogli, in legà-
turile lui cu Ardelenii, intrebuinta singura
limbä in care se putea ìntelege toatà lumea,
cea romàneasca i.
Luptele pentru Domnia Moldovei reincepurà

in 1615, dupä o nona baie de sänge a boie-
rimii din lasi — un izvor säsesc asigurä cà si
femeile ar fi fost trase in tapä2. Ca räspuns,
„Doamna lui leremia" trecu Nistrul, aducànd
pe fini säu Alexandru sau Alexandrèl, crescut
destul de mariôr pentru a putea face figura
de Domn ; coconul Bogdan, cel mai mie din
fiii ei, o intovara§?ia. In fruntea unei o§tiri
care s’a putut socoti in Ardeal ca numarànd
20.000 de oameni, ìntre cari multi Gazaci3, se
afla cneazul Vi§nievietchi, unul din sotii po
loni ai Domnijelor, un Lacki §i un Korecki,
Samuil.
1 Jorga, Brasovul si Romànii, p. 86 si urm.

* Trauschenfels, o. c., p. 264. Cf. Studii si doc., IV, pp. exix-xx.
8 Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 317.
8
Mâcelul se fàcuse catre sfârçitul lunii Sep

tembre. La 6 Octombre porniau Polonii. La
16 Novembre, dupa o ciocnire lânga Suceava,
Çtefan Tornea, care dispunea totuî de 10.000
de oameni, era învins (22 Novembre), pentru
ca apoi, dupa ciocnirile de lânga Tecuciu
Bârlad, la 24 lanuar 1616, sa fie silit a fugi
spre cetatea turceascà a Bràilei, unde a^teptà,
mult timp, în zâdar sprijinul pentru restaurare
al stàpânilor sài.
Mirón Costin dà lámuririle necesare asupra
bàtàliei care fàcu din Alexandrel Movila încà
un trecàtor Domo la Ia§?i. Optile se întâlnirà
la Tàtàreni. Càlàretii lui Vodà se împràçtiarà,
dar dàràbanii resistarà îndelung, îndàràtnic,
lângà satul Tàute^tilor. Li se oferirà conditii
onorabile de capitulare, §i ei se încrezurà.
Apoi sabia polonà întrà în ei. Ei fura nimi-
citi eu total si nu-si mai aflarà armasi, crea-
toral lor însùsi fiihd menit la 0 ràpede înlà-
tarare din partea Turcilor. Astfel dispàrurà
acei mândri soldati pe cari cronicarul moldo-
vean, care i-a vàzut în copilària lui, ni-i des
crie, „eu haine tot de feleandràç *1, eu nasturi
§i eu ceprage de argint, în pilda haiducilor
de Tara Lesascà, cu pene de argint la co-
mànace §i eu table de argint la ôlduri s?i la
làdunci2“, — cea d’intâiu uniformà româneascà
adeverità documentar.
Douà descrieri apusene complecteazà pe po-
vestitorul moldovean.
1 Flandrisch, postav de Fiandra.
1 P. 265.
Luptele pentru mosteniroa Moldovei 115
Alexandra, Elvetian, cavaler al Sfântului

Mormânt, care era sa §i piarà în aceste lupte,
arata cum, fiind oastea lui Alexândrel la doua
mile de laî, duçmanul apare cètre searâ. In
cep întâiu harte de-ale Cazacilor, amestecati
cu Francesi despre cari va fi vorba si mai de
parte. Viçnievietchi era pentru un atac ime-
diat, Korecki însà zàboveçte. A doua zi, la
22 Novembre, se cucere^te muntele din fata
çi se da asaltul, Zaporojenii fiind la stànga,
ìn fata Tatarilor. Indatà, ,,ca oile farà apàrare“
(instar inermium pecorum), sànt uciî Ungurii
§i Romànii —dàràbanii—§i chiar càlàrimea de
Sèrbi, Francesi §i Poloni a Movileçtilor ; cad
1.500 de oameni. Vodà fuge la Foconi. La
Tecuciu, mai tàrziu, atacà Tatarii §i, crezàn-
du-se ìntr’o biruintà a lor, se ieau la Ia?i
màsuri de apàrare. Boierii din pàrfile Bàrla-
dului atacà pe Poloni. La 24 lanuar apoi se
dà lupta de làngà Tecuciu si cu Muntemi, -
oaste de 3.000 de càlàri. §i aceastà sfortare
cade ; se ieau cinci steaguri. Intre morti sànt
300 de Turci si de Tatari \
Cu mult mai bogatà !?i sigurà, ìn limile ei

de amànunte chiar, e povestirea lui Joppe-
court, gentilom din Lotaringia, dintre Fran-
cesii lui Alexàndrel12, — care dà çi despre lupta
lui Constantin Movilà, la Cornul lui-Sas, cu
acelaçi Tornea, §>tiri de care, pentru caracterul
lor târziu, n’am crezut cà este a se tinea samà.
Straja càzàceascà aduce vestea cà Domnul
1 Acte si fragmente, I, pp. 52-5.

* V. titlul complect al càrpi sale, mai departe.
are douàzeci de tunuri, al càror comandant

ìnsà dàduse asiguràri de tràdare, caci §tefan-
Vodà îi ucisese un cumnat. O ìncercare de re-
cunoaçtere a acestuia nu izbuteçte: cei 1.200
de Tatari §i 2-300 de Moldoveni ai lui sant
distruçi ìn mare parte de 500 de Gazaci §i 400
de lancieri poloni.
La io (20) —povestitorul ìntrebuinteazà stilul
vechiu—Moldovenii ocupà, cu 1.000 de calali,
trecàtoarea între doua mlaçtini. Ei sânt însâ
încunjura£i printr’un nou act de tràdare ; abia
cinzeci dintre ai lui Tom§a ar fi scàpat. Vi$-
nievie£chi închide pe ai sài într’o tabèrâ eu
cara, §i, aceasta fiind bombardata, se vede cà
de cealaltâ parte sânt numai opt tunuri, mici
§i rele.
La 11 (21) se gàtesc optile. §tefan are trei
cete, cu Tatarii în frunte. La Alexàndrel Ko
recki are, în a doua ceata — Cazacii formârd
întâia —, 1.500 de husari, la dreapta, fata eu
3.000 de càlâri „tatari, munteni §i moldoveni“.
La mijloc el pune 3 000 de pedestri unguri
eu tunuri, pe un delulet. La stânga era restul
càlàrimii, eu Vi§nievietchi si noul Domn.
Lupta începe la noua dimineata. Tunurile
moldoveneçti nu nemeresc. Straja Tatarilor e
bàtutà Un atac contra dàràbanilor („infante
ria ungureascà“} ràpeste artileria Tomsei Dar
càlârimea lui era sa reiea tunurile („eussent
reprins sans doute ledit canon"). Numai o sfor-
tare energica a lui Korecki o împiedecà, dar
si acesta e silit a se retrage. Acum ataeà
Alexàndrel, care e, o clipà, în primejdie, §i
Vi^nievietchi. Numai astfel se decide bàtàlia.
Stefan Vodà „arata cà vrea mai curând moar-
Luptele pentru mo^tenirea Moldovei 117
tea decàt fuga“. §i aici se spune cà, la retra-

gerea lui, dàràbanii se predarà, strigànd „Tra-
iascà Alexandru-Vodà“, dar fura màcelàriji.
Pentru lupta de la Tecuciu se socot trupele
muntene la 4.000, ale lui Korecki, Poloni si
Cazaci, la 6.000 de càlàri. Se capata hotàrà-
rea, pe Siretiu, prin lovitura data de Korecki
cu 400 de Sàrbi („Gerbeys") contra cetei care
ìncunjura cu càlàrimea pe §tefan.
Marturul frances arata mai departe cà trupe
de ale lui Radu Mihnea intrarà in Bàrlad, in
numàr de patru sute de càlàreti, pentru ca,
surprinî acolo de tot atàtia Cazaci, sà fie
taiati aproape pànà la unul. Korecki, careni
ìngropase acuma tovaràsul §i cumnatul, ina-
inteazà cu 2,500 de alti càlàreî, „de elità“,
pànà la Vasluiu, de care se apropie fiul lui
Schender-Pa?a, bàiat de doisprezece pe treis-
prezece ani, cu nu mai putin ca 7.000 de oa-
meni. Polonii se aêazà „mai sus de un pod
de lemn ce este pe ràul ce curge de-a lungul
oraûlui aceluia Vasluiu1' — vechiul „Pod Inalt"
al biruintei lui ^tefan-cel-Mare1 — §i, a§tep-
tànd aici pe nàvàlitori, li love^te in momentul.
chiar cànd — ca la Càlugàreni — ei erau prinî
pe scàndurile podului. Era iarnà — §i acuma,
ca §i in 1475. Turcii veniau foarte obosiji de
calea noptii. Ìnfràngerea lor fu desàvàrîtà,
cu foarte mari pierderi. Urmàrirea fiului lui
Schender continuà apoi cale de patru leghi.
Faptul despre care se vorbe^te apoi, pàta-
nia, làngà Tecuciu („la §ase leghi") a unei
1 EI a fost refäcut de piaträ, la Cäntäläresti, abia in zilele lui

Vasile Lupu, de fratele acestui Domn.
parti mari din cei 1.500 de cameni trimeî

de Alexàndrel-Vodà cumnatului sàu §i cari,
in „tàrgul" (bourg) unde se aflau — cete§te
Bàrladul —, uitarà de cei 25.000 (!) de dus-
mani ce li stàteau inainte si càutau numai
„sa se imbete, sà-§i supere gazdele prin tot
felul de necuviinfe §i siluiri ale femeilor si
fetelor lor“*i, nu e in realitate decàt tntàiul
incìdent bàrlàdean Si. de oare ce aratà cum
locuitorii chiama in ajutor càtiva „boieri de
tara“ 2 $i ucid prin somnul lor pe ace^ti jà-
fuitori §i batjocoritori de trupuri, se vede
foarte bine cà e vorba de faptele care pre-
cedarà, precum se desinate in scrisoarea
cavalerului Alexandru, ciocnirea de la 24
Tannar 1616.
Moartea lui Vi^nievietchi — otràvit, se spune,

in cuminecàturà —, botàràrea oficialitàîi po
Ione de a nu làsa ca acest conflict, inceput
§i el farà voinâ ei, sa ajungà la un ràzboiu
cu Turcii, pentru care nu era pregàtità, adu
serà ìnsà in Februar 1616 un ordin de retra-
gere. Stefan Tornea aflà, se ràpede pe urma
celor ce plecau, prinde multi robi §i se scalda
din nou in sàngele unei boierimi care parca
nu se mai sfarla3. Poloni! ràmaserà numai
la Hotin, de unde initiatorii acestor expeditii
1 Ne faisoient autre chose qu’yvrongner et molester leurs hos-

tes, per toutes sortes d’insolence et violemens de leurs femmes
et filles; p. 49.
1 Quelques boyars du païs; ibid.
8 Cf. Citron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 282. Avuse, spune
Joppecourt, si 0 revolts de potolit la Orheiü eu ajutor de Tatar!
la rebeli (v. p. 38).
Luptele pentru moçtenirea Moldove! 119
erau hotârâ£i sa revie cât de curând împo-

triva Domnului turcesc din Ia§i.
în aceastà retragere Alexandru fusese înto-
vârâçit de „compania francesa“ a acelor inte-
resanti aventurieri, ale cáror isprávi, amà-
nuntite, sânt povestite, în redactiunea lui
Baret, de Joppecourt \ adâugindu-se §i ^tirile
mai sus discútate, privitoare la luptele înseçi,
çtiri de care se pot apropia, numai pentru
întâmplàrile din 1615-6, cele ce se dau într’o
scurta, dar cuprinzâtoare informatie de zisul
nobil de limbá francesa, cavalerul Alexandru,
din Ordinul Sf. Mormânt, venit din Elvetia 2.
Dar, în lupta de la Çtefàneçti cu Tatarii,
ciuci singuri dintre dânçii puturà scapa de
moarte §i de robie. Tomça luaîn serviciul lui
pe capitan, Montespin, pe când altul din §efi,
Rigaut, petrecea zile triste de închisoare la
Constantinopol.
Ca data a plecàrii Joppecourt fixeazâ pe

aceia de 23 Februar,— care însà, ca totdea-
una în acest izvor —, e dupa calendarul cel
vechiu. Era cea mai aspra vreme de iarna,
si un març de patru zile în aceste împreju-
rari însemna o adevàratâ mucenicie. Infan
teria fu açezatâ în cetate, ca §i boierii.
Aci se aleâtuieçte din nou o mai puternicà
oçtire, cea veche fiind usata prin atâtea lupte
çi poate parasita de o parte din ajutoarele
sale româneçti, caci din cele spuse pâna aici
1 Histoire sommaire des choses plus mémorables advenues
aux derniers troubles de Moldavie, Paris, 1620; çi în Papiu»
Tesaur, II.
1 Acte si fragm., I. c.
120 Istoria armatei românesji
se vâdeçte cà Domnia aristocratà a lui Alexàn-

drel Movila nu era voità, si din causa jafu-
rilor §i altor neajunsuri aduse de stràinii pe
cari se sprijinia, nici de ferànime, nici de
ràzeçii râzboinici, ca aceia din Orheiu, cari.,
cum am vàzut, se ridicaserà si ìmpotriva altui
Domn de la Turci, màretul si cumintele Radu
Mihnea însuî, nici, ca în casul de la Bârlad,
de boierimea umilità in màndria §>i ìncalcatà
în drepturile ei.
Asupra compunerii acestei optiti izvorul
frances làmure^te ca se cerurà ajutoare ìn
Polonia cà de aici, ,,pe la ìnceputul lui
Mart“, veni Tyszkiewicz, care nu e un necu-
noscut, cu 3.500 de Cazaci foarte hotàràti
(tout délibérez) ?i cu tânàrul Potocki, nepot
al celui prins ìn lupta de la Cornul-lui-Sas,
acesta avànd $i el 1,500 de Poloni, „foarte
bine marmati“. Pe la i-iu Aprii st. n. erau
astfel la Hotin io-ti.ooo de oameni.
Sa vedem acum amànuntele. De fapt, oastea
din Hotin nu ieçise, arata Joppecourt, ea
insali la lupta, ci asupra ei se ìndreptase,
setos de a-§i ràsbuna, Tomsa cu Tatarii lui
Cantemir1, ìn total, ni se asigurà, 20.000 de
oameni.
Se expune amànuntit planul de lupta. Da
un $fert de mila de ziduri iese toatà puterea
Movileçtilor, afarà de o mie de càlàreti ale§i:
se scot $i opt tunuri, ascunzàndude bine, dar
nu se lasà cetatea farà apàrare. Turcii se
intercaleazà ìntre Hotin çi tabàra polonà.
Tatarii riscà atacul, dar sànt secerati de ar-
1 El e acel „prince tartare appelle Monoza“ (cet. : Mourza), de
care vorbeste izvorul nostru; p. 52.
Luptele pentru mostenirea Moldove! 121
tileria neçtiutà. Cazacii ispràvesc eu elemen-

tele râzlete.
Românii însà, din ambele ieri, vin la luptà
acuma, si biruitorii asupra cetelor Bugeacului
si Crâmului dan dosul: trebuie sa H se opuie
Tyszkiewicz, cu 1.500-600 de calareti inzàoati,
ca sa nu cada tunurile. ,,§i se luptarà multa
vreme înainte de a se cine va avea bi-
ruinfa1.“ De o parte se adaugà 3.000 de
Turci, de alta Gazaci noi si Moldoveni de-ai
lui Alexandrel, cari râsping atacul. Tânàrul
Domn însusi se aruucà, în stilai lui Mihai,
fàcând semn ca tunurile lui Korecki sa iasâ
din Hotin. Acesta gràbindu-se, din partea lui,
trebuie ca 2.000 de câlàri, turci §i moldoveni,
sa asigure retragerea lui §tetan-Vodà. Alte
2.000 de câlâri nici nu înaintaserà. Ar fi
càzut din rândurile lor nu mai puîn ca
12.000 de oameni 2.
laçul fu ocupat §i ars, ca pedeapsà ; în ur-
màrire garnisoana de la Focçani fu màcelàrità
$i ea. Da Buzâu boierii din partidul creçtin,
care luerase totdeauna contra „Turcului" Radu
Mihnea, cerurâ pe Radu Çerban3. Da întors
ceata înaintatà a lui Troianowski bàtu pe
Tatarii ce-i ieçiserà înainte 4.
în Aprii 1616 Polonii, cari vâzuserà arzând

Ia§ul, erau deci din nou stàpâni pe Moldova,
izgonind dincolo de Buzàu pe Stefan-Vodà,
T Et combatirent fort longtemps devant qu’on peust congnoistre
qui auroit l’avantage; p. 54.
1 Pp. 53-5.
s P. 59.
4 P. 61.
careni càuta un adàpost, incà odatà, la Bràila.

Radu Mihnea, care ìncercase a-1 ajuta, se
ascunse cu fricà la Tàrgovi§te. Nàvàlitorii se
ìntoarserà pràdànd.
Dar Poarta era hotàràtà sa màntuie odatà
cu aceastà anarhie moldoveneascà. Se dàdurà
ordine pentru interven|ie noului print arde-
lean, cumintele Gavril Bethlen, care trimetea
pe la Turnu-Roi?u 1.000 de càlàreti in piatole
sau 300 de haiduci. In 7ara"Romaneasca se
stràngeau toate mijloacele de luptà, càci era
vorba acuta ca Moldova sa fie ìncredintatà lui
Radu cel blànd §i in£elept, care va avea sà
lase principatul muntean in sama fiului lui
Ilia§> cel turcit, Moldoveanul Alexandru. In
fruntea ìntregii expeditii se afla energicul co-
mandant al tuturor fortelor turce§ti, de la
Silistra, de la Babadag, de la Oceacov, pe tot
frontul de la gurile Dunàrii §i Niprului, Schen-
der-Paâ. Tornea fusese mazilit §i constràns
la renegare.
Ai lui Alexandru-Vodà Movilà nu ìncercarà
màcar o resisterà la botare, fatà de puhoiul
venit asupra lor. Da 20 lulie Pa§a de Silistra
se gàsia, ìmpreunà cu ocrotitul sàu Radu, pe
pàmàntul Moldovei. Ìntr’un singur punct, la
Dràc$ani, in Ibnutul de atunci al Hàrlàului,
se incercà o resistente fatà de avangarda, „sprin-
tenà“ — spune Miron Costin1 —, a nàvàlitori-
lor. Dar nici acutn pujinii Poloni ai celor doi
cumnati domne^ti, Korecki $i Potocki, nustà-
turà series in fat;a du^manului. Boierii perirà
— un capitol ca acela prin care, in Anglia,
1 P. 266.
Luptele pentru mo^tenirea Moidovei 123
ràzboiul celor dona Rose a istovit vechea

aristocratie, — ìntreaga familie a lui leremia
fu prinsà. Doamna cea màndrà, care era sa
fie aruncatà, la Constantinopol, in haremul
unui Agà \ apàru ìnaintea celor ramasi in
via£à dintre credincioîi ei cu acestjstrigàt de
suprema durere si indignare: „Boieri, boieri,
ru§inatu-m’au pàgànul“ 2.
Joppecourt ìncepe pomenind lupta ce trebui

sa se deie din nou contra Orheienilor revol
tati §i atacul lui Korecki, ajuns si el acum in
ràndul cumnatilor domne§ti, contra Cetàtii-
Albe, unde se aflau §i o samà de boieri pri-
begi, dintre ai lui Tornea ; Tyszkiewicz aler-
gase sa ajute, dar, nefiind tunuri, expeditia
se fàcu in zàdar 3.
Schender i§i face intrarea la Tàrgovi^te mi
niai la 25 lunie st. v., in sunetul musicei sale
de càlàreti, intre tineri ostaci in piei de fiare ;
Radu adauge la cei 20 000 de Turco-Tatan
lo'ooo de oameni, in parte caste cu piata.
Domnul cel nou al Moldovei.se oferise a servi
la masà el ìnsu§i pe oaspetele sàu.
Plecarea din cetatea de Scaun se petrece
la 2 (12) dulie. Pedepsitorii terii rebele nu
aveau sa ìntàmpine ìnsà nicio adevàratà ìm-
potrivire, càci — 5?i pentru cà Hatmanul Zol-
kiewski avea nevoie de trupe ca sà a§>eze in
1 lorga, Doamna lui leremia, in „Analele Academiei Romàne“

pe 1910, pp. 1043 si urm., 1068-9.
* Alte §tiri in Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, l. c., si in
Matei al Mirelor, l. c., p. 339.
8 P. 62.
Moscova pe printul de Coroanà al Polonici4

— cei 8.000 de Cazaci il pàràsiserà ; tot aâ
fàcu §i Hatmanul Bucioc, cu 200 de càlàri12.
La 25 lulie (4 August), un Sfat de ràzboiu
hotàrà^te deci pàràsirea laûlui. Restul ostini,
tot mercenari, se imprà^tie, nefiind plàtini:
Tatarii incepeau sa aparà in mahalalele ora-
§ului. Un Korecki muri de sàgeîle lor. Tysz-
kiewicz asigurà cu greu retragerea. La Cotnari
se produse o ciocnire cu Turcii, cari ìnnaintau,
in numàr de 12.000 de oameni. Si ginereie
Doamnei lui leremia, Korecki, avu sa sustie
o izbiturà a pàgànilor, in vii, fu rànit.
Tyszkiewicz oferi in aceste parti spectacolul
unei lupte singulare ca aceia din 1602 ìntre
Stroe Buzescu §i ruda Hanului34 .
Bucioc ìnsu§i iea asuprà-§i, cu 2.000 de Mol
dove ni §i Tatari, sa taie calea Polonilor, pe
drumul spre Botoâni, pe cànd trupe mun
tene ardelene — Radu Mihnea avuse càndva
pe Spàtarul Ceca, tàiat de putin timp pen-
tru tràdare4, — ìnaintau la dreapta, iar Turcii
a^teptau la spate.
La 23 August (2 Septembre) porne^te Schen-
der ìnsuî cu toatà oastea lui, ducànd cu sine
si cinsprezece ori êisprezece tunuri.
Cei 5-6.000 de Poloni, cu §ase tunuri mai
1 Joppecourt reproduce zvonul cà acest inalt dregàtor avea

candidatul sàu pentru Moldova, pe fini mai mare al lui Simìon ;
p. 66.
* S’ar fi a^teptat, in loc, Radu Serban si rle seigneur Bossy"
(p. 67). Un boier al lui Radu Serban cu ceva trupe ar fi sosit
(p. 69).
• Pp; 71-3.
4 Pp. 51-2.
Luptele pentru mostenirea Moldovei 125
mici, se închid în tabârà de cara, ocrotità de

o pâdurice. Resistenza însà pàrea imposibilà.
Tyszkiewicz ieçi printr’o furioasà pornire, dar
altii nu-1 puturà urmà. Când se pregàtia acum
marele asalt din doua parti, oastea strâmto-
ratâ, obosità si descurajatâ, puse armele jos.
Moldova era acum la dispostila lui Radu si
a Turcilor, — farà ve'chii ostasi ai lui Mihai,
farà dàràbanti, fàrà boierime luptâtoare.
O cingurà data se mai încercâ învierea tre-

cutului. In lanuar 1617 ràsàri, adecâ, un pré
tendent care se zicea fiul lui loan-Vodâ ,.cel
rupt de càmile“1 ; diac pana atunci si, pe alâ-
turi, în mânàstiraa lui, cizmar, el ridica în
arme pe mazilii Orheiului2. Cu 3.000 de os
taci el merge asupra laçului §i cearcà a momi
pe Logofàt, care tinea Scaunul, în lipsa lui
Radu, care mersese cu Turcii contra Cazacilor
dincolo de Nistru, la Raçcov. îngelat de di-
baciul boier, e prins însà §i ucis, ceata îm-
prà§tiindu-se dupa închiderea càpeteniilor3.
însemnàm cà în aceastà expeditie pentru Turci,
Muntenii aveau, se pare, §i tunuri, pe care
vedem cà Alexandra- Vodà ¡lias orânduise a
i se topi la Brasov 4.
1 Petri (sic) Vaida Son, so mit den Kameelthieren zerrissen

worden; Trauschenfels, 0. c., pp. 326-7.
’ Tartamani ( ungureste: Tinut) Orsey (ceteste: Ortey); ibid.
3 Ibid.
* Ibid., p. 328. Cf. ibid., o. 33?.
CAP. III.
LU PTE MOLDOVENE §1 MUNTENE

PENTRU DOMNIA DE TAR A
I.
Lupte contra Grecilor si Turcilor
Tara-Romàneascà era insà mai vioaie. Re

gimai „turcesc" se sprijinia pe Sàrbii §i Bul
gari! de la Mihai-Vodà, cari vor incepe a-§i
zice sei meni, dupà acei soldati permanenti de
infanterie orànduità, pe cari, desgustat de le-
niceri, si-i crease Sultanul Murad al IV-lea
pentru luptele lui asiatico,, pana la Bagdad1.
Dar boierii, credinciosi traditiei Buzestilor, Rosii
de tara si alte etemerite militare voiau D omnia
de tara, ràzboinicà, a càrii deprindere o pàs-
trau de la Mihai.
Astfel Pàharnicul Lupu Mehedinteanul in

cerca, se pare in lipsa Domnului, dus la Ra$-
cov, o ràscoalà ; pàrìt de ostaci stràini, el se
retrage, cu Spàtarul-cel-Mare, in Ardeal $i aici
organiseazà in pripà o oaste de nàvàlire, al-
càtuità din aâ-numitii haramii, — se pare cà
ìnseamnà oastea ungureascà piatita din darea
tricesimei; si la Unguri se aflà asemenea aven-
turieri cu acest nume —, haramiii din cànte-
1 V. „Analele Academiei Romàne“ pe 1910, p, 191 si urm.

9
cui Mihului Cobiului, care e farà ìndoialà din

acest timp. Conduci de cineva care §tie tara,
§tefan Toròk, de tovaràûl lui, Pavel lancsò,
ei cad asupra lui Alexandru, care, o clipà, fu
pàràsit §i de seimenii lui, gràbiti chiar sà-si
vàndà, nefiind piatiti la vreme, armele si caii.
Alexandru fàcu jertfe de bani ca sà-i pàstreze,
dar totuî straja de 400 de Sàrbi tràdeazà.
kupu ìnsu=?i are nevoie de bani, §i pentru
mercenarii pe cari-i aducea, pentru aceia
cari, din tara, se alipiserà la dànsul In sen-
sul chiar al mi^càrii sale, el va inchide, deci,
pe negustorii greci §i-i va despoia de averi.
Astfel el avu o bucata de vreme puterea, pe
cànd Domnul de la Turci fugi la Bràila, apoi
la Rusciuc, pànà-1 chemarà la Constantinopol,
trimetàndu-se steag de Domnie lui Gavril
Movila, la 31 August 1618 * *.
Acesta nu va §ti sa apere insà pe omul
càruia, de fapt, ii datorià Scannili. In cursul
uuei nona expedifii peste Nistru — Bethlen
ìnsuî stràbàtu pe la noi, aducànd o trecàtoare
pace ìntre Poloni §i Turci —, Schender prinse
pe Bupu si pe Buzdugan 51-i pedepsi cu moarte
pentru cutezanta lor2.
Pacea, de care am vorbit chiar acuma, era

sa fie ruptà insà peste doi ani de acel ciudat
aventurier, Ga^par Gratiani, Roman slavisat
din Croazia, vechiu uneltitor cu Francesii,
apoi ajutàtor diplomatic al Imperialilor, ne-
gociator al pàcii lor cu Poarta, duce de Paros,
T Chron, Fuchsio-Lupino-Oltardinum, p. 291 si urm. Cf. cu
stirile din Matei al Mirelor, l. c.
* Aceleasi izvoare.
Lupte contra Grecilor Turcilor )31
de Naxos, care la retragerea lui Radu Mih-

nea bolnav, silit a merge la Poartä „pentru
leacul ochilor“, cäpätase Moldova ca räsplatä
pentru serviciile dubioase ale unui suflet ver-
satil. Ajuns aici, el visa, ca Mihai-Vodä, de
Ardeal. §i, ca sä-1 aibä, ca sä fie marele Domn
cre^tin de la Dunäre, — §i cu Tara-Roma*
neasca1 —, chemä pe Polonii Hatmanului Sta
nislav Zolkiewski, care nu pregetà sä vie, in
1620, in ajunul expeditiei pe care se stia
acuma cä Sultanul Osman, tänär doritor de
glorie, 0 gäte^te contra Polonici. Fusese des
tituii de Turci, odatä cu Gavril Movilä, si nu
voià, ca acesta, sä päräseascä a§a de iute o
märire cu greu dobänditä.
Gaspar avea cu el trupe sträine, foarte
pu£ine: Uscoci de-ai lui de 1a Adriaticä, Ra
gusani de limbä särbeascä, §i li pusese capi
tani din Apus, Marino de’ Resti, dintr’o veche
familie din Ragusa, Annibale Amati §i tatäl
säu, ca ?i Montalbano, care a povestit aceste
imprejuräri ìntr’una din scrierile sale, — 55 i,
dupä dànsul2, ca si dupä rapoarte polone3,
urmäm in aceste rànduri care cautä a infä-
ti$a numai partea noasträ in Campania ince-
putä cu a$a de mari sperante §i mantuitä cu
o a§a de grozavä catastrofä.
In lagärul de la Tutora, in §anfurile lui
Zamoyski, Gaspar infiuntä pe Aga trimes ca
sä-1 ridice din Scaun §i, in Ia§ul vecin, ne-
gustorii turci sant mäcelärifi. Peste cäteva
1 Hurmuzaki, VIII, p. 389, no. dlxxiii; Sincai. III, p. 18.
3 „Analele Academiei Romane“, XXI, p. 27 §i urm.
8 Hurmuzaki, Supl. II, vol. Il, p. 474 si urm.
zile el ieîa pana la Cainari, in Basarabia, ca

sa întâmpine pe Zolkiewski çi pe locotenentul
san Koniecpolski, cari trecuserá Nistrul la 3.
Septembre.
Avem din descrierea íntrevederii o prive-
liste a ostirii de Curte moldovenesti, asa cum
o’formase superbul strain : ¡?aptezeci de hale-
bardieri barbogi, §ase armaci cu cizme de
píele galbená, cu lungi haine ro§?ii çi coma-
nace mici de urçinic (satin) galben, samânate
cu stelute de argint, cománace aplecate pe
ureche ; ei au tolbe legate de cingátori largi
de argint, arce pe umâr §i buzdugane suflate
en argint l.
Se încearcà fata de Schender, care nu za-
bovise întru apàrarea margenii sale, o defen
siva în tabârâ, la Tutora. A treia zi, fata de
staruinfa atacurilor tàtàreçti, Moldovenii pleaeâ,
iar Hatmanul Çeptelici îrsu§i trece de-a drep-
tul la duçman. Râmaçi singuri — Gaçpar fuge
la munte, §i-l omoarâ boierul Goe —, Polonii
încearcà a se retrage în „tabara legata“, dupa
datina Cazacilor, dar sânt a$a de ràu bâtuti
în cale, lipsiti fiind si de hrana si de apâ,
încât, mai aies la Slobozia Sauçai, cei mai
multi pìer, §i o sabie tàtareascà taie din fuga
si capul bàtrânului §ef al o^tirii 2.
Astfel o ultima încercare moldoveneascâ, în
care tot contingentul unei teri desármate
fusese — spune raportul polon despre întâl-
nirea de la Cainari — doar «apte sute de ca
meni, càzuse. Pe la 1630 Domnul întrebuinta
' Ibid., p. 501.
’ V. si expunerea largâ a lui Mirón Costin, pp. 273-5. Cf. „Ana-
lele Academiei Romàne“, XXI, pp. 38-9.
Lupte contra Grecilor si Turcilor 133
ca singurà patere „siimeni cu sinete“, pe cari-i

biruia un sitnplu tumuli de mahalagii ieêni *.
Moldova era gata de orice: de Dotnnia nouà
a lui Radu Mihnea, a lui Alexandru Ilia§, a
lui Moise Movila — care, acesta, doria el
de Poloni —, de càràusie §i slugàrie la Turci,
•cu prilejul acelor expedi£ii in Polonia de la
1621, cànd Sultanul Osman insuî merse la
Hotin §i.Radu-Vodà negociè pacea, pana la
incursiunile peste Nistru ale succesorului lui
Schender la Silistra, fostul rebel asiatic Pa§a
Abàzà.
T'ara-Romàneascà presintà alta viatà.

Ea-si uvea boierimea intreagà, si mai ales
cea din Oltenia, leagànul Buzestilor, foarte
vioaie Rosii de farà erau gata de luptà, si
dàràbanii mi fuseserà màcar atinsi. Dacà
Seimenii atàrnau mimai de leafa Vistieriei, li
se puteaa opime usor alti mercenari, din Ar-
deal, din partile Hategului, de la Inidoara ;
si mai erau nobili ardeleni, ca groful David
Zolyómy, gata sa ajate. p entra bani, pe pri-
begi; si mai erau, in sfàrsit, dupà modelul
haiducilor, Romànii ostasi din Banat, cu Voe-
vodul Banca, „ Vaidabuna“ pentru Uliguri.,
cari se incercaserà incà din zilele pretenden-
tului Stefan si cari vor da, la 1632, un Doma
principatului ’vecin.
O nouà incercare, supt Alexandru Coconul,
(„copilul“), fini lui Radu Mihnea, in 1627, ri-
dica in arme contra Domnului stràin pe ,,cà-
1 Miron Costin, p. 294. — Boierul Bucioc, prins, peri in fapà ;

Pesti, Amati cel bàtràn murirà luptànd.
larari de la Manenti §i de la Gherghita §i de

la Ploie?ti s?i de la Ruîi-de-Vede“, contra ca
rota sta Curtea boierii lui Radu Mihnea.
Dupà ìnfràngerea, la Manenti, a rebelilor, bo-
ierimea Oltului ìncearcà pe un pretendente
Paisie, un fiu de Domn de prin vre o mànàs-
tire, care e ràpede ucis1.
Cunoa^tem amànuntit, din Cronica terii, con-
temporanà pentru acest moment, din scrieri
romànesti §i ungure^ti, din inscrip£ia de la
biserica Slobozia din Bucure^ti, desfàûrarea
expedijiilor ìntreprinse de boierimea olteanà
contra lui Leon-Vodà Tom§a, ale Grec, ur-
maûl „Coconului“ si al lui Alexandru-Vodà
Ilia^ numit ìndatà dupà ìmprejuràrile aràtate.
Matei Aga, vechiu osta§ al lui Mihai, care
mai de curànd luptase la Tokaj in oastea prin-
tului ardelean Gheorghe Ràkóczy I-iu contra
Imperialilor2, Aslan, nepot al lui Petru §chio-
pul, Spàtarul Gorgan — avànd ca §ef pe As
lan, cel d’intàiu candidat la Domnie — ieau
cu bani ìmprumutaji haiduci contra „Grecilor“,
dupà exemplul lui Lupu Mehedinteanul. Ei
se coboarà pe la Turnu-Roû, §i-i ìntàmpinà
Spàtarul Mihu, care luptase §i el in Ungaria,
pentru Ràkóczi, la 1623. §tim din scrisele
unui càlàtor, Strassburgh, cà Leon avea cu
el 200 de gardi^ti dalmatini, foarte bine gà-
ti£i, §i altà oaste, anume 1.000 de càlàri si
600 de pedestri. §tim de aiurea cà avèa §i
Sàrbi, cu càpitanul Voicina3. §i, adauge visi-
1 Cronica lui Stoica Ludescu, in Magaziuul istorie, IV, p. 310.
* V. Studii si doc., IX, p. 4 §i urm.
3 Stoica Ludescu, l. c., p. 313.
Lupte centra Grecilor si Turcilor 135
tatorul, „am ìntrebat cà|i ostaci se mai pot

strànge in tara lui. A ràspuns cà 10.000 de
càlàri, 2.000 de pedestri au mai ràmas, §>i a
suspinat, mai spuind cà pe vremea lui Mìhai-
Vodà erau 50.000 de oameni supt arme1“. In
lupta de la Ungureni, in Romanati, apàràto-
rul Domniei e bàtut, si Leon trimete, ca, odi-
nioarà, Alexandru Uia§, pe Doamna lui la
Turcii dunàreni. El insusi se retrase inaintea
rebelilor de la Prisiceni, pe Sabar, la Màrcuta,
§i de aici ,,de-asupra viilor", unde era pe atunci
un sat deosebit de Bucure^ti, o Slobozie. La
23 August st. n. el biruie§te, ucizànd in lupta
pe Adam Banul si pe ginerele lui Mihai Vi-
teazul, Preda din Greci. Un numàr de ,,Un-
guri“ fu expediat la Poartà ca dovadà a nà-
vàlirii. Inchizàndu se càteva zile la Tismana,
fugarii se puturà strecura in Ardeal2.
Dar Domnii cari provocau lupte erau sco§i
de Turci. Leon pà£i la 1623 ca tatàl sàu
Stefan la 1616. In locul lui se numi Radu,
fluì lui Alexandru Uia? din Moldova. Si la
aceastà veste pribegii se pun din nou in mia
care. Ei erau a^teptati pe la Jiiu, pe la Bran,
pe la Teleajen, de Caimacamii, loctiitori de
Domn, inspàimàntati. Dar Matei, cu Bànàj:enii
lui, veni din Caransebe^, pe la Mehadia. Era
inteles cu Turcii dunàreni, cu begul de Or-
§ova, ca §i cu Abàzà insu§?i, care avea ambitia
de a face el un Domn, si pentru aceia-1 primi
la Nicopol, ìi dàdu „sudari" §i be§lii de lupta.
„Boierii, Roîi §i toatà tara càti era’ preste
1 In Cipariu, Archivu, I, p. 14.
2 Jnscriptii, IV. 259-60, no. 595. Cf. scrisoarea din 1630, ibid.,
IV, pp. 19-20.
Olt“1 se strânsera în jurul lui si, astfel, când

ocupâ Bucure^tii, dupâ Sânta-Marie, el avea
o adeväratä entire. Radu trecuse priu Mol
dova §i venia cu oastea pe care i-o putuse
pune la îndemânà tatäl säu, dar mai aies eu
Tatari ; în zädar încercase, la hotar, sä ca
pete, pe bani, concursul teranilor, „sä se prinza
slujitori cu lefi“2. Straja lui Matei, eu Mihai
Cofofeanul §i Radu Deseanul, ambii Olteni, îl
dädurä înapoi, Domnul voit de tarâ înaintând
însuçi, pe la 20 Septembre st. v., pänä la Bu-
zäu, pe când Moldovenii pândiau la Movile,
pe Siretiu.
într’un atac neprevestit, Radu-Vodä ajunse,
însa, în Octombre, pänä la Bucureçti, puin-
du-§i tabàra lângâ Obileçti si Plumbuita ; ri-
valul säu se afla la Dudeçti, pe lângâ Moldo
venii, Seimenii“ tatälui säu. în lupta de
avangardâ de la 2 st. v., ai lui înving. îndatâ
optile se gätirä de marea luptä din 28 3.
Fini lui Alexandru Iliaç avea doar, dintre
boierii munteni, câtiva Greci, apoi pe Mihu,
pe un Catargiu, înrudit eu neamul säu, pe un
Dudescu §i un Greceanu, pe bogatul boier
Hrizea. La Matei era toatä tinerimea doritoare
de râzboiu, §?i de dincoace de Oit, ca Ivaçcu
Baleanu ; erau câlâraçii de tara §i Ro§ii ; erau
däräbanii, eu Aga Oprea çi cäpitanul, de loc
din Mehedinî, Lu pu Buliga. în strigätul de
luptä al Arhanghelului Mihail ei räspinserä pe
Tatari, cärora biruinta li era indiferentä. Radu
1 Stoica Ludescu, l. c., p. 315.
2 Ibid., p. 316.
8 Data e indreptatä dupä calendar. Cronica are 25 pentru lupta
de Sämbätä.
Lupte contra Grecilor si Turcilor 137
fugi „cu capul gol“, päräsind grija Domuiei ;

învingâtorul cäpatä in curând §i marea înta-
rire de la Constantinopol *.
Oastea ¿erii, a boierimii, crease la Bucuresti,
treizeci de ani dupa plecarea lui Mihai, un
Damn de tara
1 Ibid., pp. 316-8.

CAP. IV.
ULTIMELE LUPTE ALE OSTILOR

romanisti supt steag propriu
(1637-1655)
I.
Seimenii lui Matei-Vodá Basarab.
Aêzarea lui Matei Basarab in Scaunul /J?erii-

Romane§ti era in legatura cu planurile cele
mari pe care le formase in aceste parti Abàzà,
ambitiosul Caucasian, care in muntii sài tú
sese, o bucata de vreme, un rebel contra Sul-
tanului si care aici, la Dunàre, se ìnfà|i§a
aproape ca un stàpànitor autonom, dispunànd
de tronurile romàne§ti, primind pretendenti1,
depuind Voevozi, recomandandu-i la Poarta
pentru ìntàrire pe aceia càrora se ingrijise a
li da intáiu el insuî puterea in mana. Abàzà
vroia ca prin Domnul de la Bucure§ti sa su-
praveghese Ardealul, unde dominatia lui Gheor-
ghe Ràkóczy I-iu, puind capat luptelor pen
tru putere, crease o temuta organisatie mili
tará, in legatura cu ìnteresele europene ale
ràzboiului de treizeci de ani. Si, in acela§i
timp, cu buna pazà asupra mi§càrilor aces-
tui suspect, capabil de a se impetrivi arma-
telor turce§ti si de a-§i smulge o independentà
‘ Un „Stanomir tabacui din Ràmnic“ sfatti un an de zile làngà
dànsul fárá resultai; Kraus, Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum,
li, p. 6-7.
142 Istoria armstei româneçti
complectà, beglerbegul dunàrean voià sa duca

mai departe, ìmpreunà cu Tatarii §i cu Domati
nostri ìnsisi readusi la functiuni luptàtoare,
opera ràzboinicà ìmpotriva Polonilor inceputà
de Sultanul Osman.
luca de la 1633, Matei e chemat la lupta
peste Nistru, la asediul puternicei cetàti pe
lone la Nistru, Camenita, ìmpreunà cu vecinul
sàu moldovean, Moise Movila. Niciunul, nici
altul ìnsà nu si servesc cu credila stàpànii, si
Turcii, pentru a sili la actiune aceastà aripà
stanga a o^tirii lor, trebuie sa intre in ea „cu sà
bbie smulte“1. „N’aveau inimà“, spune un con-
temporan, un stràin, „sa loveascà pe cremini,
fratii §i vecinii lor, ci, dupà o harjà uôarà,
se retraserà, dar nu furà mult urmàriti.“ O
intelegere secretà exista ìntre Romànii din
ambele taberi $i „dusmanii lor“. Falî càlàraî
de s?tafetà ai lui Moise aduseserà, pentru a
pane capàt campaniei, vestea cà se apropie
Cazacii, cari, de fapt, nici nu porniserà. Pa§a
de Silistra, „socotind §i ràceala acestor douà
teri la bàtaie“, e adus deci a se retrage farà
nicio ispravà, — ceia ce trebuia sà-i aducà,
ìndatà, reehemarea la Constantiuopol §i peirea2.
Bxpeditia fu reluatà in 1634 de noul co
mandant la Dunàrea romàneascà, Murtezà, dar
calea pe care o luà acesta putea sà inspire
’ Miron Costin, p. 299.
* lorga, Studii asupra istorisi Romanilor in se colui al XVII-lea,
mai aies dupà corespondenta olandesà din Constantinopol si
alte izvoare inedite sau neîntrebuintate, Bucureçti 1900, p. 13
si urm. — Matei se unise cu Pasa la Calati, in ziua de 20 Sep
tembre, si venise in Scaun la 16 Novembre (Cronica lui Stoica
Ludescu, l. c-, p. 320).
Seimenii lui Matei-Vodà Basarab 143
grele bànuieli Domnului muntean abia instalat.

ìn adevàr Turcii, in fruntea càrora se aflau trei
Pa§?i — Halli fiind acuma cel de Silistra —,
in loc sa se indrepte, dupà vechiul obiceiu,
spre vadul de la Isaccea, trecurà ràul la Giur-
giu, ìn ziua de 2 August. Se pare cliiar, dupà
o notità ràtàcità ìntr’un loc oarecare al
compilatici destai de tàrzii care, de la un
timp, £ine locul cronicei comperane pentru
Domnia lui Matei-Vodà, cà avangarda turceascà
pàtrunse pànà ìn preajma Bucure§tilor, ca §i
cum s’ar fi pornit pe urma unui vànat de
mult ràvnit, apàrànd §?i „din sus de Bucu-
re^ti, la morile Cotroceanilor“ si „din jos de
Bucure^ti, de spre Vàcàre^ti“ i.
Pretextul alcàtuirii ostanti era, fireste, ràz-
boiul cu Polonia. Abàzà insà nu se mai afta
ìn viatà, §i o miscare popularà, ìntetità §i ìn-
trebuintatà de boierii romàni din Ia§i, porniti,
dupà exemplul Muntenilor, §i ei contra Greci-
lor, aêzase ca Domn al Moldovei pe acel Vor-
nic Lupu, care, aràtànd incà de atunci unde
înfeste, ì§i luà marele nume bizantin de Va-
sile, al aceluia pe care si ca dàtàtor de legi
era sa caute a-1 imita. Lui Vasile-Vodà, cu
planurile ce avea — care priviau, potrivit
cu amintirea làsatà de Mihai Viteazul el in-
susi, §i T'ara-Romàneascà si Ardealul —, nu-i
trebuia insà la botare acest ràzboiu cu Polonii
cari aduceau necontenit osti turce^ti pe pà-
màntul sàu. Cu istetimea, cu cuno§tintele si
mai ales cu bogàtia lui, el $tiu a face sà se
incheie pacea, fàgàduindu-se din partea Purci-
1 Ibid., p. 322.
lor cà uneltitorul de vrajbà, cutezàtorul §i

neastàmpàratul màrzac Cantemir, càpetenia, cu
titlul de Pa£à, al Tatarilor Bugeacului, va fi
seos din colini acela de panda, impreunà
cu toti ai lui \
Tàtàrimea nu era sá se lini§teascà insà cu
atàta. Pe langa neascultàtorul din obiceiu, Can-
mir, Sultanul, strasnicul Murad al IV-lea, cu-
ceritorul „Vavilonului", al Bagdadului, avu in
curand prin aceste parti un rebel fati§, in per-
soana Hanului insuî, Inaiet-Ghirai. §i impo-
triva lui, cu tot nácazul Domnulni moldo-
venesc, careni avea acum legàturile tràdà-
toare, se indreaptà noul capitan de margene
al Imparatici, Chenaan, §i la un moment dat
comanda o va lua un om de o §i mai mare
reputatie, beglerbegul Mohammed. In vara lui
1637 pleacá astfel catre Bugeac Matei ca §i
Vasile. Mitopolitul Varlaam §tia cà era vorba
de a se ìnlàtura ,,ne§te Tàtari ce-au ràmas
de-ai lui Cantimir-Paêa, de nu-s inchinati acei
Tatari nice Impàratului, nice altuia nimànuia,
ce imblà ei de capul sàu ; ce nu stiu pana
unde le va fi màrsul“. Cu acest prilej Domnul
moldovean veni la Chilia, la Ismail §i pana
in preajma Cetàtii- Albe ; Matei, din partea lui,
atinse numai termul lacului lalpug.
Cantemir ìnsà, privit iarà§i ca un tulburà-
tor, trecu pe acolo prin Chilia in Dobrogea
spre a se da prins la Constantinopol, unde,
dupa nouà vicisitudini, il a§tepta meartea de
mana calàului. Hanul, seos §i el din rostul lui,
avu acciari scarta. Cele §apte seminai tàtàre^ti
din Bugeac se supuserà. Opera pàcii, in folo-
1 V. studiai mieti citai mai sus, pp. 30-29.
sul Polonilor, asiguraji de acum inainte,

macai in ce prive^te pe tàlharii pagani mai
apropiati de dànîi, era altfel asiguratà*
1.
Pentru astfel de actiuni militare, dar §i pen-
tru propria lui apàrare contra evidentelor in-
tentii ale Turcilor de a secate dinDomniepe
fostul client al lui Abàzà cel disgratiat §i e-
xecutat §i mai ales pe omul a carni situatie,
sprijinità de iubirea realà a ìntregii boierimi,
nu atàrna de favoarea cercurilor intrigante
§?i conrupte ale Constantinopolei, ii trebuia lui
Matei o armata, altfel de armata decàt aceia
pe care o mo^tenise de la Leon-Vodà.
Pentru aceasta el adàugi la demente bai-
canice mai vechi, poate §i la ceva dàràbanî
unguri ce-i vor fi ràmas de la trupele chiar
cu care nàvàlise, forê nouà venite de peste
Dunàre, mai ales din parlile bosniace, piine
de haiduci ridicaci impotriva ordinii de Stat
otomane. Pe ace§ti sprijinitori stràini ai puterii
sale ii numi, ìmbràcàndu-i §i inarmàndu-i poate
cum Sultanul insuî imbràcase §i ìnarmase
noile sale cete permanente, cu soldà, Seimenii,
cu acelaî cuvànt turcesc pentru oastea cea
nouà. Un contemporan sas, Kraus, spune ex-
plicit: ,,Sà se §tie cà ace§ti Seimeni erau o
pedestrime inimoasà, bàrbatà si iute, cei mai
mul$i Sàrbi sau Rati, §i s’au format in 1636,
toemai supt Matei“2. lar un alt cronicar ar-
delean, ungur, insemnatul demnitar care a fost
1 Miron Costiti, pp. 303-4 ; Stoica Ludescu, p. 322 ; Hurmuzaki,
XV, p. 1035, no. mdccccxlviii ; cf. studiul mieu citai, p. 370 §i
urm.
1 Pp. 219-20.
10
loan Bethlen, explica astfel: „Seimenii sant

pedestri culeî din neamul Tracilor, un fel de
oaste indràznet si de ispravà, dar nestatornic
§?i aplecat la ráscoalá“1.
Din ce alte demente, stràine §i de tara, se
alcàtuia o§tirea nona a 'ferii-Romanead, sin
gara adèvàratà ostire romàneascà pe acest
timp, se poate vedea din ceia ce spun izvoa-
rele asupra intàiului atac al Lupului contra
vecinului sau in acest an chiar, 1637.
Lovitura Domnului moldovean nu era de
mult pregátitá §i se sprijinia mai mult pe in
fluenza surprinderii §i pe sprijinul ocult al
protectorilor turci de la Constantinopol si al
lui Mohammed chiar, comandantul expeditiei
in Polonia ìntrerupte prin pace De aceia Va-
sile-Vodá n’are o armata in adevàratul sens
al cuvántului, pe cánd puterea militará a lui
Matei pare a fi fost alcàtuita inca din acest
timp. Caci Mirón Costin, dupa ce spune cà
acel d’intáiu a vea doar ,,o§ti cateva, iara tot
de £ara §i lefecii si acealalta oaste, farà pu-
Zini Sàrbi ce avea in leafá, calar?', descrie
astfel mijloacele de luptà ale Munteanului,
care „apàra al sau“: „avea ojti §i stràine, si
de Zara sa, ales pedestrime ; fiecánd avea cate
o mie in leafá, farà dàràbanii de Zarà §i ca
tari de-ai nostri moldoveni, acolo mer§i in
leafá, cárora era numele levici“ — dupa mo-
1 Hi [Semeni] sunt ex natione Thracum collecti pedites, audax
et oxpeditum, verum inconstans ac seditiosum militiae genus;
Historíete, p, 36. — Pentru legenda unni Simion venit la Matei;
v. Kraus, l. c., ?i memorial mieu despre Seimeni in „Analele Aca-
demiei Romàne“, XXXIII, p. 191 §i urm.
Seimen» lui Matei-Vodä Basarab 147
delul leventilor, „räsäritenilor“ din Levant, ai

Turcilor — ; „§i Le§i cäläri Jinea punire cate
200 §i, deosebi, Unguri cäläri“1. Dupä rapoarte
venetiene ale bailului, Moldovenii ar fi fost
in numär de 30 000, iar contra lor Domnul
yerii-Romàne^ti ajunse a putea stränge 28.000
de luptätori, cu douäzeci de tunuri2.
Planul cugrindea inläturarea lui Matei in
folosul fiului, beteag §i bolnav, al lui Vasile,
loan-Vodä. Innainte de a se mi§ca insä Turcii,
Moldovenii se gräbirä cätre Milcov. Ei räsbä-
turä pana la Rámnic, izvoare ungure^ti afirma
chiar cä pänä la Buzäu3. Aici, de pe urma
stäruintilor fäcute la Constantinopol, un ceau§
veni sä li aducä ordinul de a se opri.
„Si in urma ceaujului“, continuä cronicarul
moldovean, „au silit §i o samä de o§ti de-a
lui Matei-Vodä“, „simetite“ acum, cànd marea
primejdie de spre partea Turcilor dispäruse.
Eie lovirä „coada o^tii“ ce se retràgea ; Mi
rón Costin pretinde insä cä Vasile ar fi avut
o atitudine de viteaz §i, ìntorcàndu-se cu fata
spre urmäritori, ,,au ìnfrànt pre Munteni“.
Cronicile sases?ti $tiu numai de o prádáciune
moldoveneascä pänä la Milcov, 35.000 de oa-
meni ar fi càzut asupra Terii-Romäne^ti, intru
apärarea cäreia insä Matei avea acum pe Sei-
menii sai, concentrati intàiu la Gherghita. La
Foc$ani, unde räsäri imediat avangarda lui,
1 P. 305.
2 Hurmuzaki, IV *, pp. 494-6, n-le dlxx-i.
3 Aceste izvoare sänt analisate in Särbu, Mateiu Bäsäräbäs
auswärtige Angelegenheiten (dupä Török-Magyarkori Emlekek,
IV, si Levlee es Okiratok, II, §i mai ales dupä scrisoarea lui
Matei cätre Räköczy. in cea d’intäiu publicatie, pp. 504-6).
„baitele“ ai fi durat cinci zile. Se vorbe^te

de bogata piada luatà de nàvàlitoii: bagaje,
tiàsuii, aigintàiie de masà, covoiul de ani,
cusut cu pietie scumpe, pe caie Vasile sta de se
luga. „Se zice cà Matei Vodà a ajuns din fuga
pe Lupu-Vodà §i a viut sà-1 cinte, bàtàndu-1
numai cu màna peste umài, ca semn de ma
li ni mie, si 1-a làsat sa fuga1“. E foaite pio-
babil ìnsà — càci amànuntul covoiului il gà-
sim §i aiuiea pentiu alt moment — cà aceste
§tiii se lefeià la ciocniiea, cu mult mai seii-
oasà, din 1639.
Un ajutoi aidelenesc fusese ceiut, potiivit
cu ìnvoielile ce avea, de Domnul muntean, in
ceasul amenintàiii. E1 voià ca Toldalagy, unni
din càpitanii lui Ràkóczy, sa tieacà piin Bietc,
aducànd cu sine pe pietendentul Ioan Movilà.
fini lui Simion, cerut de multà lume din Mol
dova ; astfel imediat Vasile ai fi fost silit la
letiageie. Ciedea chiai cà „domniôiul“ ai pu-
tea fi dus pànà la Ia?i. §ì, cànd vàzu cà nu
se alege nimic din fàgàduielile ce i se fàcu-
seià, iai Domnul Moldovei ìnceaicà a-î tri-
mete fiul pe alt dium, piin Pa§a de la Silistia,
Husein, el intieba „unde e cinstea lui ca
aceia a piintului aliat“ 2.
Nu peste multà vieme, Matei, intàiit de
Tuici, ìncà de la 22 Decembie, incheie cu ve-
cinul du§man o pace caie eia sa Jie ìnsà nu
mai càteva Inni. Càci in 1639 se produse o
nouà nàvàliie, cu mai multe mijloace, din
1 Kraus, l. c., I, pp. 124-5. Cf. Trauschenfels, 0. c., p. 336, st
Stoica Ludescu, p. 32, unde se pomeneste, atei, din gresealà, in-
toarcerea pràdalnicà a Unguriior pe la Trotus.
* Dupa Memoriile lui Kemény, Sàrbu, l. c.
partea Moldovenilor, cari avuserà ràgazul unei

pregàtiri militare.
Data aceasta, Vasile vine „cu mai bunà gà-

tire‘‘, spune Mirón Costin, „pedestrime si cu
pu=>ti“. Era sigur de izbàndà: „tinea ca in
palma Domnia 7er^ Muntene^ti“. Avem un
act al lui din Focânì, 22 Novembre — inca
o expeditie de toamnà —, in care el iea titlul
de Domn peste Moldova ca §i peste Tara-Ro-
màneascà1: in Ia§i acezase pe fiul sàu loan
ca pe un stàpànitor, iar el ìnsuî ar fi vrut
sa se aêze la Bucure^ti. Làsànd in urmà dru-
murile .spre Tàrgovi^te, el se ìndrepta, direct
§i iute, catre cetatea cea nona de Scaun. Ordi-
nul Sultanului, care se làuda cu biruinja de
la Bagdad si ameninta cà, de nu i se dà as-
cultare, „in biserici o sa strige hogea“, era
formai ; se punea in vedere $i o nàvàlire tà-
tàreascà 2.
Dar „roata lumii nu-i a$a cum gaudente
ornili, ce in cursul ei se ’ntoarce“3. Da Ojo-
geni, pe Prahova, in locul unde ràul se varsà
in lalomita, Matei apàru cu ai sài, intre acest
sat $i Nàniôrii vecini, pe lalomifa insà§i4.
Era apàrat prin situatia de acolo, cu ape, pà-
duri, „bàhniûri“ ; in zàdar incercà Vasile sa
atragà la camp pe du^manul de mult pàndit §?i a
càrui càdere i se pàrea acum a§>a de apropiatà.
Ai lui se ràspàndirà prin „podgorii“, pradànd
1 Ibid., p. 139 si urm. Cf. Mirón Costin, p. 306.
* Sàrbu, 0. c., p. 171. Cf. Studii si doc., IV, p. cxcix.
3 Mirón Costin, l. c.
4 Cronica munteaná pune lupta àici : celali loe e aratat de Mirón
-Costin.
càtre munte. Atunci Domnul muntean, supt sen

tili linei artilerii càreia rivalili sau rìavea ce i
opime, trecu apa, de §i nu era vad, §i, deci,
acca sta trecere nu era de asteptat, ficcare càlàret
luàud un pedestra§ pe calul lui (3 Décembre). Se
presintà apoi, ìntr’o ordine perfectà, „cu oaste
stolità“, gata sa loveascà. Moldovenii nu se
pu tura strànge ìnsà pentru a resista. Domnul
lor làsà §i corturi §i tunuri, fugind la Bràila,
apoi, amenintat sa fie dat de Turcii de acolo,
la Galani. La întoarcere tàiè càtiva boleri
pentru tràdare, dar nu pu tu opri înfâtiçarea
la Milcov a Muntenilor, nici trecerea pe la
Trotuç a Ungurilor, care trebuie açezatà in
acest moment, si nu la 1637 1. Ca ultim ré
sultat, ceauûl cu steag ìmpàràtesc fiind prins
de Matei, Mohammed-Pa§a piati lovitura ne-
isbutità cu mazilia si cu moartea 2. Totul du-
rase, dupà izvoarele sàse^ti, abia „trei-patru
sàptàmàni“ 3.
§i de aici ìnainte, Matei î§i îngrijeçte oastea,
pe cànd Vasile, cu toate marile lui proiecte
de a intra in Constantinopol, ca Ìmpàrat or-
todox, in fruntea ostaçilor sài §i a unei pu-
ternice armate polone, cu sprijinul, decisiv, al
unei flote venetiene, nu se gândeçte de loc a
se pregati, acum când pàràsise gàndul ofensi-
velor, pentru vre-un cas de primejdie. Mun-
teanul trimete astfel in 1644 lui Ràkóczy, supt
conducerea rudei sale Constantin, fini lui Radu
1 Izvoarele citate.
2 Cf. si cealaltà compilale de cronici muntene, a lui Constantin
Càpitanul, ed. lorga, p. 123, nota 2, unde si inscripfia de la Gherghita.
3 Trauschenfels, l. c., p. 337. Cf. Studii si doc., IV, pp. 211-4.
§erban, 6.000 de soldati, cari se luptà foarte

bine contra Imperialilor lui Homonay la Jes-
zenò, in ziua de 16 Mie \ pe cànd, doi ani
mai tàrziu, celali trebuia sa caute in Ardeal
cele 500 de catane ale lui Ioan Szilàgyi12.
Ce putea sa ìnsemne insà o politica mare

sprijinità pe mijloace militare foarte mici era
sa se vada ìnaintea catastrofe! care era sa cu-
funde tronul lui Vasile, in cursul ìmprejuràrilor.
Miron Costin poveste§te cum, in urma le-
gàturilor, tot mai strànse, ale Domnului Mol
dove! cu Polonia, se luà hotàràrea de a pe-
depsi pe Tatarii cari se ìntorceau dintr’o ex
pedice de jaf in tara regelui. Cu oameni
stràn§i la intàmplare, cu „slugi boiere§ti“ de
prin IaC> se dàdu unuia din bulucurile ìncàr-
cate cu pradà o grea loviturà làngà Bràtuleni
C Ràzina, aproape de Nistru3. Cronica lui
Kraus, contemporan, are de aici o expunere
paratela, une oii chiar mai bngatà, dupà in-
formatii care vin, evident, de la boieri mol-
doveni, §i el spune cà, in 1649, 200 de Ta
tari au fost atacati de ni§te „persoane parti-
culare*' (Privatleut), luàndu-li-se càteva sute
de cai 4.
Ràsbunarea zàbovi numai càteva luni. Ha-
nul chemà la tovàraîa pràdalnicà pe Cazaci,
al càror tànàr conducàtor, fiul vestitului Hat-
man Bogdan Hmilnitchi, petise in zàdar pe
1 Kraus, /. c., 1, p. 179.

2 Ibid., p. 169.
3 Pp. 318-9.
4 P. 184.
Ruxanda, frumoasa fiicà a Domnului moldo-

venesc. Nàvàlitorii, càzànd asupra miei teri
ìmbogàtite de o lunga pace, se impartirà in
cete: parte din ei, numai Tatari, pornirà prin
Soroca spre Suceava, pe cànd altii, ìntre cari
Cazacii, apucarà pe la Orheiu §i Eàpu^na. In
ziua de 17 Septembre, dupà cronica ardeleanà
a lui Kraus, care ìntrebuinteazà povestirea
trimeîlor, afla£i in Ia$i, ai noului print Gheor-
ghe Ràkóczy al Il-lea1, apàrurà cei d’intàiu
dintre dusmani, ceilalti patrusprezece zile mai
tàrziu.
Suceava fu arsa, ca o multime de sate.
Aceiaî scarta atinse Ia§ul, afarà de unele
mànàstiri, de unde pàzitorii averilor ìngràmà-
dite acolo se apàrau cu sinetele ; totuî focul
cuprinse §i Trei lerarhii, màndra ctitorie a
lui Vasile-Vodà. Garnisona de trabanti lasatà
de Domn tràdà, impàrtà§indu-se la despoiere,
pentru care, la revenirea sa, Voevodul ii de
grada — „s’au fàcut a li facere càutare, incins
cu sabie, §i Nem£ii ce aveau gata, cu sinetele
piine“, — §i-i trimese l'a temnità sau la ocnà2.
Pe cànd Doamna, Ecaterina Cerchesa, se
adàpostia la mànàstirea Neamjzului, in jurul
càreia roiau barbarii — aici era sortità sa
moarà mai tàrziu si aceia a càrii petire se ia
cea cu atàta ruinà, Ruxanda —, Vasile insuî,
lipsit de oaste, se ascunse in codrul Càpote§-
tilor, unde stàtu sàptàmàni intregi, cu boierii
1 P. 184 ?i urm. Acesti trime?i erau Nicolae Sebessi si Stefan

Fiotta. Ei duceau Hanului un dar de 7.000 de galbeni. Numai cel
d’intàiu scäpä intr’o mänästire.
* Miron Costin, p. 321,
Seimenii lui Matei-Vodä Basarab 153
Curtea*. Dintre locuitorii ramaci farà apa

rare singuri Chighecenii §tiurä sä tie piept
hordei prädalnice, in „codrisorul lor“, „pädure
deasä ràpoasa, §i spini mai multi decàt alt
lemn in pädurea aceia“ 12.
Dar nici dupä aceastà ìncercare màndrul

Domn al Moldove! nu se gàudi a-§i face alta
oaste desàt a Nemtilor ce-i ramaseserà singuri
dupä desfacerea däräbanilor. Aceasta era sä
se §i vadä in curànd, la 1653, dupä ce acum
el credea cà a gäsit in ginerele säu Timu§,
primit a$a de mult peste voia lui, in 1651,
un sprijin impotriva oricui.
Boierimea de tara a Moldovei, care vedea
cum cei de un sànge cu dànsa guverneazä
farà, un amestec mai insemnat de Greci prin-
cipatul vecin, ajunsese a nu mai suferi pe
Vasile-Vodä, a cärui infatuare §i a carni vorbä
erau straine §i care indrepta politica sa dupä
necontenit schimbätoare scopuri personale.
Aventurosul stapànitor tànar al Ardealului
ajunse a fi cà^tigat pentru ìnlocuirea unui
vecin totdeauna nesigur §i adesea amenintä-
tor, care, spun izvoare säse§ti, ar fi voit sä
treacä ìnsuî munjii pe urmele lui Mihai Vi-
teazul $i, — dupä moartea släbänogului fiu
loan, celali fiu §tefäni£ä, nefiind de vrastä,
— sä gäseascä si pentru ginerele Timu§ o co-
1 Gavril Logofâtul, ìnchls in Suceava, se ràscumpàrase-

2 Miron Costin, l. c. — O scrisoare a lui Hmilnifchi, care insusi
veni in Moldova, cafre Ràkóczy, din lagàrul de la Prut, 16 Sep
tembre, in Monumenta Conitialia Transyìvaniae. Cf. Studii si
doc., IV, pp. ccxxxiii-v.
roana romàneasca *. In sfàrît Matei Basarab,

care voià sä asigure mo^tenirea sa lui Diicul,
rudä a sofiei sale, se temea sä lase acestui
urmas un megie^ care se dovedise fata de el
ìnsuî, Matei, a§?a de nelini§tit §i de amenin-
tätor. Astfel se ajunse la intetirea ambitici
unui boier care §i pänä atunci se manifestase
mai mult ca un iubitor de petreceri §i de pia
ceri, de aventuri cu femeile, — §>i el un ade-
värat Venuskind, „copil al Venerei“, cumspune
despre Timu§ Sasul Kraus, care descrie, foarte
amänuntit, aceste tulburäri §i prefaceri — :
Gheorghe §tefan.
Nu e locul aici sä se arate toate itele aces-
tor uneltiri pe care povestitorul acesta, perfect
informat, le dà cu atàta precisiune123 . Lupu fu
surprins absolut färä nicio pregätire. Supt
pretextul unei nouä primejdii tàtàre§ti, unul
dintre tovarä§i, §tefan Serdarul — titlul sàu
e ìmprumutat, ca al Seimenilor §i leventilor,
de la Turci —, care avea paza Nistrului, du-
sese acolo o parte din mica o^tire ce s’ar fi
putut ìntrebuinta, 6.000 de soldati. Daruri
fäcute la timp prin soli de cinste ìmpiedecara
vre una din acele mari vànatorì care stràngeau,
spune izvorul ardelean, in jurul Domnului 0
adeväratä micà o stire0- Boros, piincipalul tri-
1 Kraus spune cä intenda sa, in injelegere cu Imparatul, cu Pa-
latinul Vesselényi, guvernatorul Ungarici Inferioare, si cu Vizirul
din Buda, era sä se a§eze insuî in Ardeal, dànd fratelui — Gheor
ghe, care fu dus apoi prisonier in Ardeal, — Muntnnia si läsänd in
Moldova pe Timus (I, pp. 196-7). Episcopul grec Makrypodari ne-
gociazä in numele lui Ferdinand al 11-lea, care primise cai moldo-
vene?ti si alte daruri (ibid.).
* Kraus, 0. c., I, p. 196 si urm.
3 Wie denn die Waida nach Gewonhait mit etlig taussent Volck
auf die Jagt zu ziehen pflegen ; Kraus, 0. c., I, p. 197.
mes, avea sarchia de a Ina ultímele mäsuri

pentru ca lovitura sä reuseascä. Daca un Ciu-
golea se vádi in ultimul moment Serdarul
se lásá prins, platind amándoi cu capetele,
Gheorghe Stefan, simulànd o boalä a sotiei
lui, scapa la moîe §i de aici merse ìnaintea
Ungurilor lui loan Kemény, principalul om
de räzboiu al Ardealului, care tocmai venia,
cu o oarecare zäbavä, prin pasul Oituzului.
La Foconi apäruserä Muntenii lui Diicul, mai
mult calarime.
Vasile trebui sa fuga, avànd cu el doar
„boierii cei de Scaun cu gloatele sale“, lefe-
ciii cápitanului Boj, däräbanii ce mai fuse-
será pastrani, cu càpitanul Cara, vre-o §eizeci
de Seimeni s?i vre-o sutä de Nemß1. ¿ocui-
torii din Hotin, care, dupa socoteala cronica-
rului moldovean, ar fi putut sä fie apärat
foarte u§or cu oameni de tot putini, se ridi-
cara impotriva Domnului lor §i trasera cu tu-
nurile asupra lui, de mai sà-1 nemereasca.
Boierii aceptará numai ca el sä treacä Nis-
trul pentru a se ìntoarce la ìnlocuitor.
Fugarul ceruse ajutor de la starostele po-
lon de Camenita, care nu-i putu ajuta, §i de
la ginerele cazac, care alergä, dar nu atata
ca un fiu supus si ca un ajutätor care asculta
de sfaturi, ci ca un adevärat stäpän ori mäcar
ca unni care lucreazá pe sama lui proprie.
Cu 8.000 de Cazaci2, el trecu Nistrul la So
roca, ìndreptàndu-se spre Ia§i. J
Gheorghe §tefan, abia uns ca Domn al Mol-
dovei, fu surprins de aparifia acelui cu care
1 Mirón Costin, p. 327.
2 Dupä Kraus, cu 16.000.
credea prea lesne cà s’a sfàrît. E1 nu avea

làngà dànsul decàt o parte din auxiliarii sài,
altii indreptàndu-se catte Oituz, nude fura a-
tacati de ângàii de la Ocnà, cu coase §i to-
poare lungi in coadà", cu pietre §i butuci
aruncati de pe ìnàltimea stàncilor, perind ast-
fel o multime de Nemti si pierzàndu-se opt
tunuri. Totuî Miron Costin socoate la 12.000
numàrul acelora cari ieîrà la Popricani, pe
Jijia, nu departe de Ia§i, ìnaintea vechiului
Domn care se ìntorcea sà-§i ieie Scaunul.
Afarà de càlàretii lui Kemény, restul era o
simplà oaste de strànsurà. Hànce^tii, Cerchesii
trecurà la Vasile. Cànd Cazacii trecurà vadul,
ceilalti se retraserà in pàdurile vecine, dàrà-
banii singuri resistànd pe deal pànà la moarte.
Apàràtorii laûlui, farà pedestrime §i farà tu
nuri, se ìmputinarà pe jumàtate dintr’o zi pe
alta. Nu-i ràmànea lui Gheorphe §tefan decàt
sa caute pe drumul care ducea la Munteni
màntuirea persoanei sale.
Dacà Vasile s’ar fi oprit aici, dacà ar fi
trimes ìnapoi, cu daruri, pe teribilul sàu gi-
nere, dacà n’ar fi càutat ràsbunarea, §?i una
imediatà, centra vecinului muntean in care
recunoscuse pe vechiul du§man, Miron Costin
crede cà el ar fi putut domni in pace, pànà
la ispràvitul zilelor sale. Dar firea celui ,,ca
un leuu cerea indestularea farà zàbavà a pa
tinici lui de ràsplàtire.
Armata cu care se indreptà spre Milcov,
làsànd in urmà cetatea Hotinului, unde resista
eroic pàrcàlabul Hàjdàu, n’ar fi cuprins, dupà
socotin£a lui Kraus, mai mult ca 4.000 de
oameni, dupà a lui Miron Costin chiar abia
Seimenil lui Matei-Vodä Basarab 157
8.000, pe cànd, in retragerea lui, Gheorghe

§tefan avea ìncà, pe làngà Moldovenii ramaci
credincioî causei sale \ 2.000 de „Meszei" §i
de Secui 200 dintre pu^ca§ii lui Kemény.
Si acei cari ìncunjurau pe Vodà cel vechiu
erau clemente strànse prin chemarea oricui sa
incalece §i prin iertarea tuturor pàcatelor,
chiar a celor fata de Domnie. Se vede u§or
ce garantii de succes presintau asemenea lup-
tàtori. Din partea lui, Timu§ aducea nu mai
putin decàt 16.000 de Zaporojeni.
Trecànd Siretiul pe un pod de vase, Mol
dovenii ajung la Foc§ani, §i-l ard. Cei 9.000
de càlàreti ai Diicului, in parte lefecii, dar
mai ales caste localnicà, Roîi de tara din re-
giunea intre hotar §i Bucuré^ti, nu pot resista
mult timp la ciocnirea lor §i cu deosebire la
puternicul foc al Nemtilor, ,,supu§i supt ma
turi". Ei se retrag pana la cursul Ràmnei,
unde odatà §tefan-cel Mare insuî cà§tigase o
bìruintà asupra Muntenilor.
Matei a^tepta ìntr’o poiana dintre lalomita
§?i un „pàràu tinos", de trecàtoare ràu", „stand
cu mare inimà, nu a§a optile sale, cum el sin-
gur“1 2. Din partea lor, Moldovenii si Cazacii
gàsirà §i ei pentru tabàra lor—spune Kraus —
un loc ìncunjurat de ape, de unde numai
foamea, §i nu atacurile lui Gheorghe §tefan,
fu in stare a-1 secate. Se dà o luptà in mo-
mentul cànd Matei era incà la depàrtare de
o mila. Timu$ cu Cazaci càlàri atacà pe Sei-
1 Dupä Miron Costin, 300 de càlàri si de boieri tineri, cu cari
ai lui Vasile avurä 0 ciocnire ’n gura Berheciului, làngà Tecuciu.
Miron Costin, Z. c.-
meuii §i Roîi cari se retràgeau ; cu toatà so-

sirea, in acea clipà, a unni ajutor de 2.000
de oameni, conduci de Grecai Ghinea Vistierul
§i de Rada Armaci, puî la ariergardà, lovi-
tura din trei parti a Cazacului rendeste, Sei-
menii càutànd un nou punct de sprijin in
„lanca Praovei". Trecànd Teleajenul, Timu$
ajunce la Cocore^ti, unde petrece §i doarme,
pentru a se intoarce a doua zi la tabàra lui
Vasile. Kraus spune cà Muntemi ar fi vrut
mai curànd sa atace pe Ardeleni, ceia ce ar
fi decis. 1.200 de „Meszei“ ràmàseserà morti
pe loc, ìmpreunà cu multi Secui. Neizbànda
fu pedepsita de Domn in persoana celor doi
boieri aratati maj sus, dar el trebui sa pri-
veascà neputincios la ìnjosirea si uciderea bo-
ierului Socol, pe care Seimenii 1-ar fi màcelà-
rit acusàndu-1 cà e inêles cu du^manii.
Trei zile dupà aceasta Matei oferà lupta.
Aêazà in centru pe Roîi, „cameni liberi §?i
boieri" 1 ; la aripi pedestri si Seimeni, cari sa
impiedece pe ceilalji de a tràda : douàsprezéce
tunuri se aflà in mijlocul o^tirii sale de 30.000
de oameni Aceasta dupà spusa izvorului sà-
sesc. Miron Costin a§eazà pe Ro?i §>i altiindi-
geni, cu ceva pedestri Seimeni, la dreap a, la
stanga pe Poloni, lefecii <?i Unguri, pe tcànd
Mitei e la mtjloc, cu leventii, dàràbanii, Sei
menii §i cu tunurile.
Oastea lui Vasile nu se putu a§eza màcar
intr’un singur front, Timu? inêlegànd sa §i
pàstreze §i in acest moment rostul sàu deose-
bit, asa incàt Cazacii ràmaserà putintel in
1 Dass ist seine freie Leut undt Bugern ; Kraus, Z. c.
Seimenii lui Matei-Vodá Basarab 159
urmà. In acest timp Matei, simtindu-se mai

slab — cu 7.000 de oameni, dupa cronica mun-
teanà, fata de 20.0001 —§i nedeprins cu acest
du^man nou care erau oamenii lui Hmilnitchi’,
se ìncunjurà cu §an£uri.
Moldovenii ràzbirà intàiu, atacànd cu ìn-
dràznealà Nemtii se aràtarà ca pu^caî supe
riori Seimenilor. Càlàrimea boierilor lui Vasile
puse pe fuga cetele Roîlor. Se atinserà §i cor-
turile muntene in acest avànt plin de in
credere.
Atunci, aducàndu-§i aminte de ce vàzuse la
marele sàu ìnvàtàtor, Mihai Viteazul, Matei
luà asuprà-î schimbarea ìnfàti^àrii pe care o
luase o luptà acum mai mult ca pe jumàtate
piérduta pentru dànsul. El, care pierde trei cai
supt dànsul, trece in fuga calului la aripa
zguduità, si, cu pedestrimea §i artileria, ràs-
pinse pe nàvàlitori, perind §i comandantul ger-
man al Nemtilor. „Puntile nepàràsit dau in
Moldoveni." „Boiarii cei mari §i al doilea, cu
coconii lor, cu slugile lor", luptà ,,cu sàbbie
goale“, „gonind §i ràspàndind in tóate partile"
pe du§man2.
Dregàndu-se astfel aripa primejduità, Dom-
nul muntean, om de §eizeci si cinci de ani,
revine la locul sàu pentru a primi atacul, care
se pregàtia in acea clipà chiar, dupa atàta zà-
bavà, al Cazacilor. Ei inainteazà pedestri, tà-
ràndu-se pe brànci §?i tràgànd cu sinetele. Dar
Polonii lui Màtei ii intàmpinà „neolatini“. To-
tu=>i Matei e lovit in „piciorul stàng din josul
1 L. c„ p. 324.
2 Jbid., p. 325.
genunchiului“. Un paj, un „peic", alergà sà-1

ajute, dar bàtrànul sàu Domn il inlàturà,
brusc, mànios, ,,cu sudalmà": ,,nearàtàndu-se
nimica de rana, au indemnat oastea sa ca un
deplin ostean". Cànd Polonii, la ràndul lor, se
aruncà asupra Cazacilor càzuti in risipà, un
vifor sàlbatec se starni, ca o pedeapsà ce-
reascà. Compilatomi cronicei muntene simte,
parecà, fiorul acelui ceas hotàràtor cànd serie:
,,Iar, cànd fu in de searà, fàcu Dumnezeu o
minune mare, cà trimise lui Matei-Vodà ajutor
un nor ploios, care se ivi de spre austru, fiind
cernì prea seninat, §i venia asupra taberelor
prea iute, cu un vànt foarte viforos, §i a§?a
trecu peste tabàra lui Matei-Vodà. lar, cànd
sosi la tabàra lui Vasile-Vodà, acolo i§i nà-
pusti toatà apa, ca si cum ar cura un ràu
prea iute, §i picàturile era’ groase «i vàrtoase
ca o piatrà ; unde-i lovia’, ticàloîi, indatà cà-
dea’ de pre cai jos §i se fàcu in tabàra lor
apà multà ca o baltà tinoasà4.“
Miron Costin §tie §i el despre „sunetul co-
pacilor §i ploaia ràpede“ care au. ingrozit pe
invinsi, puind capàt bàtàliei. Artileria mun-
teanà continuà sà batà. In zàdar incercà Timu$
o refacere a ostini sale. Cazacii se retraserà
mai in ordine ; Moldovenii se imprà§tiarà in
mare parte. 3.000 de trupuri fura aflate pe
càmpul de luptà ; 7.000 de Cazaci, dupà Kraus,
perirà in ânturi12.
Aceasta a fost lupta de la Finta, in ziua
de 8 (18) Maiu 1653: incà odatà Matei dove-
1 Ibìd., p. 325. — Pentru peici, Uricariul, IX, p. 441 ; XXII, p

387 ; XXV, p. 34.
2 L. c.
dise cá, oricare ar fi proportia numerica, nu

poate învinge decàt acela de partea càruia
este ordinea militará, disciplina çi unitatea
în miçcâri.
Vom adáugi cá pentru tóate aceste lupte

poate servi scrisoarea, din 3 Maiu 1653, a lui
Vasile-Vodá catre Potocki, Voevodul de Bra-
claw, cáruia, dupa çtafeta din Moldova, íi spune
cá Miercuri (30 April) Timu§ a trecut Prutul
§i a ímpins pe „Unguri, Moldoveni si Munteni,
de la Cornul-lui-Sus“ (Sassische Ecke, spune
traducerea germana in care s’a pástrat docu-
mentul, a§a de pretios) „pana catre Jijia". Si
expunerea domneascá urmeazá a§?a: „Acolo in
fanteria ungureascá §>i munteanâ s’a açezat
la vad, §i toatá cálárimea în câmp a dat
lupta, dar spre paguba §i nenorocirea lor,
càci Ungurii s’au pus rápede pe fugá §?i Ca-
zacii au náválit aça de dárz asupra Munteni-
lor a pedestrimii, de au ramas mai toji
morfi pe loc“. Joi, i-iu Maiu, fuge din Ia§i
Gheorghe Çtefan1. lar despre lupta de la
Finta Gheorghe Rákóczy serie astfel oraçelor
sale sáse^ti: „La 27 ale lunii, cu ajutorul lui
Dumnezeu, Vodá Matei 1-a biruit pe Vodá
Lupul, ímpreuná cu ai lui, luându-i tóate ár
mele §i bunurile ce le avea la sine. A§a e
Cázácimea2.“
în sfârçit o scrisoare a lui §tefan Sulyok
socoate la 4.000 numárul celor cázu|i din oas
tea ínvinsá, — trupuri numérate — , la §ai-
1 Acte si fragmente, I, p. 220. V. si paginile urmätoare.

2 Hurmuzaki, XIV, pp. 1216-7, no. mmcclxxxiv.
11
sprezece tunurile luate1. In retragere Cazacii

fura leviti de Orheieni $i Làpu^neni2.
Se mai làmure^te, de Kraus, cà Ràkóczy
ìnaintase pana in tara Bàrsei, pentru a putea
interveni dacà ar fi nevoie, §i cà trimesul sàu,
Petki Istvàn, capitan de Cic, care venia cu
5.000 de „Meszei“ $i de Secui, fu oprit numai
de tràdarea unor boieri munteni.
Tndatà Gheorghe §tefan e, fire^te, restabi-

lit. Petki, care acum ìntrase in .¿ara, Mihail
Mikes §i Coloman Mikes il vor sustinea cen
tra ìntoarcerii du^manului3. La ìnceput ìnsà
el avea, dupà Miron Costin, martur al aces-
tor evenimente, numai 400 de Seimeni impru-
mutati, dàràbani pe cari-i plàtia el, si pu£ini
leventi, cedati de Matei ; el izbute^te totuî
a bate la Valea Seacà, làngà Bacàu, pe Or-
heienii si Làpu^nenii trimesi contra lui de
Vasile. Càpàtànd sprijinul unguresc al lui Ioan
Boros, — 1.000 de càlàri4 —, Gheorghe-Vodà
inainteazà spre Ia§i.
Nu departe de aceastà Capitala, la Sàrca,
in preajma Podului-Leloaii, el aflà pe cei 4.000
de oameni ai Domnului legitim, — adecà 3.000
de càlàri, 200 de Seimeni §i dàràbani §i abia
400 de Gazaci, càci pentru moment Timu§?
pàràsise Moldova. Ca oile, spune povestitorul
1 Ibid., p. 1220, no. mmcclxxxviii. So vorbe§te si de rana lui

Matei.
s Ibid., p. 1225, no. mmccxciii. — Multe sensori ale lui ur-
meazà. Apoi vin ale lui loan Boros si Stefan Petki.
8 Kraus, l. c.
4 Miron Costin mai inseamnà la el 1.090 de càlàri moldoveni §i
500 de pedestri munteni, pe làngà „strànsuri“.
moldovean, fug insä acei apärätori ai unei

cause pierdute ; pu§ca§ii nu träseserä macai
un glonte.
Aparitia ginerelui domnesc pärea cä va in-
drepta situala. El aduce abia 9.000 de oa-
meni. Atunci Petki veni sä dea sprijin lui
Gheorghe §tefan, unindu-se cu trupele lui la
Cotnari. Kemény aleargä §i el cu 6 000 de
soldati1 si douäsprezece tunuri spre Ia§i. Si
regele Polonie! da apoi 600 de Nemti §i patru
tunuri, cu un cäpitan suedes, Döhnhoff2.
In curand Timu§ putu sä fie grämädit ast-
fel in Suceava, unde se afla Doamna lui Va
sile — acesta stätea inchis la Hanul, in Bac-
cè-Sarai3 —, fiul ei §tefänitä, cu toate como-
rile familiei 4. Din paginile lui Miron Costin,
ca 51 din ale Italianului Maiolino Bisaccioni5,
se poate vedea cum s’au desfäûrat zi de zi
luptele pentru vechea cetate de Scaun a Su-
cevei. Eie se purtau mai malt tntre sträini,
Ungati, de o parte, Gazaci, de alta. Eovit de
o ghiulea in genunchiu, tanärul §ef cäzäcesc
peri in càteva zile ; ai lui incheiarä o capi-
tula|ie (9 Octombre), care-i läsä liberi sä se
intoarcä supt arme in patria lor ruseascä.
Doamna Ecaterina, roabä, umilitä, ameninjatä
cu soarta ruînoasä a Elisavetei lui leremia-
Vodä, se räscumpärä cu bani §i, crede poves-
1 2.000 dupä Kruas.

* Dupä Kraus, 6.000 de oameni.
8 Kraus /. c.
4 Fratele mai mare al lui Vasile, prins, fu inchis, la Gherla,
apoi la Oradea-Mare, unde muri (Kraus, l. c.).
5 Traduse in Arhiva societätii ftiìntifice si literare din lasi,
IV ; Hurmuzaki, XV, p. 1216 §i urm.
titorul sas, §i cu un dar de unsprezece fete-

frumoase. Ràzboiul era astfel încheiat \
Cronica munteanâ îl numeçte „ràzboiul cà-
zàcesc“ ; prinçii moldoveni fura inchini într’o
mânàstire, farà altà pedeapsà. §i nu putem
uita aceastà menjiune la un scriitor ardelean:
cà „unii ostaci tràdàtori ai lui Matei-Vodà au
refusât sa se lupte eu fratii lor, Românii din
Moldova*2.
Un sentiment national începe astfel sa se
pronunte în ostirile noastre, §i el era sa pro-
voace în curând ciocnirea, în Muntenia biiui-
toare chiar, între stràinii cu piata §i soldatii
indigeni, care aduse nimicirea totalà a celor
d’intàiu.
Matei, câruia de mult îi murise singura o-

draslà, eu acelaçi nume, voise apoi sà lase
mo^tenirea, promisà odatà tânàrului Mihai,.
nepotul Viteazului, unui Istrati Logofàtul Go-
lescu, care luase pe una din fiieele lui Pâ-
tra^cu, feciorul lui Mihai Viteazul. Erau însà 0
alti dorifori de Scaunul muntean: Diicul, pe
care-1 cunoaçtem acum în ambitia ca §i în
incapacitatea sa, 0 Constantin, fiul lui Radu
Çerban cu o fata de preot din Ilfov. Cel din-
tâiu, nepot de sorà al lui Matei, fu préférât.
Acesta din urmà uneltia, §i ca fost coman
da nt al trupelor trimese cândva în Ungaria,
cu mercenari! strami, acei dorobanti, acei Sei-
meni pe cari, spune cronica munteanâ, „Matei-
' V. si lorga, Acte si fragmente, I, p. 217 urm.

2 Renuentibus insuper perfidis quibusdam Matthiae principis co-
piis in fratres Valachos moldávicos saevire; Chron. Fuchsio-Lu-
pino- Oliardinum, p. 51.
Seimenii lui Matei-Vodá Basarab 165
Vodà foarte-i îngràçase", càci „se ìnsurarà, §i

fàcurà copii, §?i se ìmbogà£irà toti, — mai vàr-
tos, zie, de acest neam dorobàntesc, fiind tot
dintf acest pâmant al Terii-Romanesti“,— deci
acuma prefàcu£i ìntr’un element indigen, de
§i nu, ìn mare parte, románese de sànge. Al
zati in Bucurejti, unde aveau case, gradini,
locuri, deprinçi cu daruri dormienti §i cu bac-
§isurile boierimii, cercetàtori obisnuiti ai càr-
ciumelor, ínruditi ìntre ei, de forman ca o
mare familie * 1, ace^ti Seimeni §i dorobanti re-
presintau ceia ce ìn Stambulul de la stàrîtul
veacului al XVI-lea ajunseserà a represinta
lenicerii decàzuti, cu femei, cu copii, cu bani
pu§i la dobàndà §?i cu pràvàlii de câçtig.
Constantin rásculá pe soldatii stràini împo-
triva lui Diicul, care era Spàtar. Patimile bâ-
trânului, aça de respectabilului Domn de pe
urma acestor haite desmámate, care, cerându-i
trei lefi ràmase în urmà, cutezará a i ucide
supt ochi boierii la cari tinea mai mult, Vis-
tierul §i Armaçul, §i a-i închide în faja, pen-
tru cà nu voiau „Domn bâtrân“, „la çantul
cel mare“, porcile Târgovi^tii, sânt cunoscute.
Eie nu se mântuirà decât odatà eu viata e-
roicului mo^neag, care muri în Aprii 1654,
supt cerul liber, în lumina celui d’intâiu soare
al primàverii2. §i f trente cà ocrotitul Seime-
nilor £i al dorobantilor, Constantin, ajunse
Domnul Perii-Românesti, în ciuda lui Diicul,
care nu pàràsi niciodatà pretendile sale, tre-
1 Stoica Ludescu, p. 329. Cf. Ràscoala Seimenilor, l. c., pp.

199-201.
1 V. memoriul citât.
càndu-Ie finirti, Papa, §i nepotului, numit tot

Diicul *.
Un conflict cu spnjinitorii sài il a§tepta cu
siguran^à, de §i, spune cronica oficialà, ,,ier-
tase dorobantilor càlàraîlor dijma oieri-
tul ìmbràcase pre toti cu postav bun, §i pe
capitami lor cu fringhii, cu coftirii, cu atlaze“
— dupà exemplul lui Matei1 2 —, „lefi incà le
da din destul ; la masà de apururea <?edea cu
dànsul §i-Ì dàruia" 3. Putu sa se vada aceasta
§i din Moldova, unde cei o mie de Seimeni,
munteni §i de alta origine, cari se aflau in
jurul Domnului, se ridicarà contra celorlalte
trupe, alcàtuite din càteva sute de oameni
fiecare: Nemtii, Polonii càlàri, lefegiii càpita-
nului Voicehovschi, lefegiii de tara ai càpita-
nului Grumezea. In special Mem|ii din Ia§i §i
Suceava stàrniau invidia Seimenilor sàrbi §i
a imitatorilor lor moldoveni, cari purtau acc
lami nume. O pornire centra lor sàngerà stra
zile ieêne, ìnspàimàntànd pe Domn, supt a-
ripa càruia se oploîserà cei ramaci in viajà.
Se credea, spune Kraus, cà vine Vasile-Vodà
cu Tatarii4. E1 se pricepu ìnsà a ispiti la sine
pe càpetenii, §i-i ucise. Corpul fu disolvat,
Muntenii fiind trimeî acasà ; cei ramaci nu
mai avurà curajul sà se mi^te5.
1 Ibid,, p. 208, nota 5. Cf. Ghibànescu, Sarete, VI, pp. 40-1
(39), 67, 200-1, 220 (175).
2 V. comenzile lui de postav oentru caste in Ai deal, in lorga,
Brasovul $i Romànit, p. 56 si urm.
3 Stoica Ludescu, p. 336.
‘ Kraus, I, p. 220 si urm. : e aceiasi expunere paralelà cu Miron
Costin.
5 Domnul Moidovei era pàzit si de 300 de „Meszei-*, cu loan
Szilàgyi, trimeî lui de principele Ardealului i Kraus, I, p. 228).
In Tara-Romàneascà fu o adevàratà ràscoalà,

farà cea mai mica sfialà de Domn, care asistà
neputincios la cele mai sàlbatece scene de tu
muli pretorian de revolutie socialà. Pretex-
tul fu cà Roîi1 se pregàtiau sà-i nimiceascà
cà Vodà i-a pus la bir: de fapt, cronica
spune cà Domnul se injelesese pentru aceasta
cu capitami, iuzbaîi, ceausii, vàtaîi §i cetani
dorobantilor. La 27 Februar, dupà acea cro
nica, iar dupà Kraus, pe care-1 contrazice Ne-
kesch-Schuller, alt Ardelean 2, la 12 Mart 1655,
ìnainte de ziuà, fura jertfiti treizeci si doi de
boieri, aruncàndu-li-se trupurile despoiate in
uli$à. Altii trebuirà sa se adauge la rasentaci.
Bisericile nu furà crutate in barbara pradà ne-
sàtioasà. Ro§ii ei ìn§ii §i deosebitele cete ale
„slujitorilor“ de farà se làsarà molipsi£i de
aceastà zgomotoasà anarhie De ?i Constantin
avea làngà el ìncà pe lefecii, „Unguri, Poloni,
Cazaci, dragoni (sau cum se zicea atunci:
dràgani) §i soldati“ propriu-zi§i3, el trebui sà
cedeze in aparentà, dànd ìnsà §?tire §i in Ar-
deal $i la Paâ din Silistra. Doùà sute treizeci
§i ciuci de boieri se refugiazà prin lunie in
Ardeal, unde multi ìutàmpinarà inchisoarea
sau oprirea, pentru a fi trimeî peste botar.
Pedeapsa neomeno§ilor rebeli se a propia
ìnsà. Ràkóczy se hotàri in sfàr§it, cedànd re-
petatelor stàruinti ale lui Constantin4, sà in-
1 Despre ei Kraus spune cu acest prilej cä sänt säteni liberi
ca Secuii: „so freye Leut sein wie unssere Zeckei“.
2 Care dä tot ziua de 27; v. Studii si doc., IV, p. cclxii, nofa 3.
8 Seine besoldigte Völcker, als Unger, Polacker, Koczaken, Dra
goner und Soldatten.
4 Studii si doc., IV, p. cclxiv si urm.
tervie, §i ìn ajutor era chemat sàvieîDom-

nul moldovenesc.
Iâ coboràrea trupelor ardetene, putin nu-
meroase, de alminterea, Constantin, care se
facuse una cu ostaci sai revoltati, „sträinii
ho£i“ pe cari-i denuntau solii sài in Ardeal, §i-i
adunase la Gherghifa contra „ficlenilor boleri1“,
se strecurà din tabàrà pentru a lua drumul Si-
listrei, pe care, la Stramba, ìn „vadul Dirsto-
lului", îl açtepta noul Paçà al Dunàrii-de-jos,
Siavu^. La 2i Maiu acesta cerea lui Rakóczy
sa gràbeascà sosirea sa pentru a se ìncheia cu
tulburàrile2 ; la 12 lunie „Craiul“ mântuitor
se afla acum lângà Braçov ; a doua zi Gheor
ghe Çtefan intra în Bacàu, mergànd ràpede
spre Milcov.
Furiosi de plecarea Domnului care-i ìn§e-
lase cu atâta meçteçug, rebelii proclamarà in
locul lui pe tânàrul boier Hrizea, „fini lui Du-
mitraçco de la Bogdànei, din jude|ul lalomita“,
sau, cum i se spunea de obiceiu: Hrizica.
Acesta ìncerca sa negocieze, dar nu întâlni
ascultare 3. Trebuie sa se deie lupta, §i succe-
sul càstigat la trecerea prin trecàtoarea Bu-
zàului — càci la Bran calea era ìnchisà — a
Ardelenilor4, hiarea provisiilor nu era o che-
zàçie de succès.
La 27 lunie 1655 optile se întâlnirà la §0-
1 Constantin Cäpitanul, p. 310.
1 Szilägyi, Bellum boreo-or<entale, p. 395.
3 V. scrisoarea lui Dabija, probabil viitorul Domn, in Studii si
doc., IV, pp. 36-7, no. XLIII.
4 Nekesch-Schuller, in Quellen der Stadt Brasso, IV, p. 240
Kraus, l. c.
plea, supt o bisericutá, unde se pomeniau çapte

biruinte muntene, spune Kraus. O íncercare
de surprindere, noaptea, din partea Seimenilor
se lovi de buna privighere a lui Kemény, care
era íntre luptátori \ A doua zi ai Hrizei-Vodà
erau foarte incalziti §i ìncrezàtori. Mirón Cos-
tin, acela care ni da ^tirile cele mai multe §i
mai bune despre lupta, spune cà se auziau
strigatele lor: „la ei, la ei, numai sa ni i
arati“, sau „haida, haida, la ei, la ei*'. Se ìn-
§elau ìnsà asupra resultatului.
Nu çtim càti erau 12 in aceastâ hotàràtoare
clipà ràsculatii. Càrtile lui Hrizea, prin care
chema ¿ara „sa se strângâ la dánsul, la Te
leajen“, to¿i „slujitorii“, din tóate judetele,
n’avurà timp sà-î produca urmarile, chiar dacá
lu mea ar fi voit sá sprijine o asemenea aven
tura. Dar in lagârul lui era vechea artilerie
bunà a lui Matei, compusa din treizeci de
tunuri3, §i condusá de un comandant neam¿.
§i pedestrimea rasentata §?tiu sa ofere lupta
lui Ràkóczy înainte ca acesta sa se fi unit cu
Gheorghe §tefan, care, avànd putini oameni
§>i un mie ajutor de Tatari, stàtea cu buna
pazà la Sárata Buzáului, cu atàt mai mult
ìnaintea sosirii Turcilor, al càror çef avea, se
pare, motivele lui de a se codi.
Totuçi cápetenia Nemtilor lui Ràkóczy,
1 Ibid.
2 Cu Gheorghe Stefan ar fi fost 12.000 (Studii si doc., IV, p.
129). Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum (p. 54) vorbeçte ïnsâ
de 24.000, iar Ràkóczy ìnsusi (Studii si doc., IV, p. 243, no.
lxxviìi) de 16.000.
’ Kraus. 1, p. 235. La Ràkóczy, dupâ acelaçi izvor, abia douâ-
isprezece.
Gaudy, fàcu curaj principelui sàu. Cu trupa

sa discipinatà era sigur sa ìnvingà. Farà ,,ta-
bàrà“, in desordine venían valurile Seimenilor
dorobantilor la vad, „buluc dupa buine",
„mànand in biciu“ bivolii cari tràgeau tunu-
rile. „Stoliti'1 la apa, dàdeau din pu§ti, din
„sinete". Artileria ardeleanà ràspunse cu folos,
pe cànd cea munteanà fusese cufundatà in
apa de bivolii incalziti. Focul Nemtilor birui ;
infanteria lui Ràkóczy trecu raul pentru a
urmári o mare multime ìnvàlmàîtà, care pier-
duse acum cu totul speranta ìntr’o biruin|à
pe care o crezuse la ìndemànà. „Direaptà me-
semina“, serie cronicarul moldovean, „adevàrat
màcel". „Trupurile pe £leav“ — pe drum —
„zacean polog, §i spinii pre de laturi piini de
trupurile lor: a§a zàceau pana la Ploie§ti.“
lar cronicarul muntean, din partea lui, ìn-
seamnà: „Zàcea’ trupurile lor grámadá unul
peste altul. cate cinzeci. cate o sutà, la alte
locuri §i mai multi. Ca£i scàparà, se rà§chirarà:
unii in mun|i, altii peste Dunàre, prin tóate
gáurile se ascunserá, §i, de frica mare, §tiin-
du-§i vina, §i de umbra lor se spàimànta’ §i-§i
lepada’ hainele lor cele dorobànte§ti, §i se im
braca’ in ferfenite caliceli, si se jura’ cà n’au
fost dorobanti.“
La podul Dridovului, pe Prahova, làngà
Gherghita, se intinse apoi masa, cu Gheorghe
§tefan, care alergase in pripà, §i cu màrzacul
lui purtand „cojoc de soboli preste zean, farà
sa aibà prilej de a luptà ; Constantin nu ve-
nise inca sà-§i sature ochii de crunta priveli^te
pe care priveli^tile ambitici sale o pregàtiserà
in mare parte. Mirón Costin ni infàtiêazà cum
Seimenii lui Matei-Vodà Besarab 171
au „pohtit Racoti pre §tefan-Vodà la masà,

vesel §i voios de izbànda ce au fàcut. Cim-
poieîi, cu cimpoaiele imbracate de ur§inic la
dvorbà cu zicàturi, apoi, dacà s’au inai ve-
selit, au pohtit pre §tefan-Vodà pentru sudari
sa zicà, ?i au zis ti surlarii“. O alta masà mare
se dàdu peste patru zile dupà intàlnirea cu
Domnul restabilit in Scaun i?i cu „boierii
amànduror terilor, vàrstati", — Ràkóczy cre-
zàndu-se acum „Craiu peste Crai §i Domn
peste Domni“. O cruce la Dràgàne§ti pome
nette azi, in numele lui Constantin, cum „Gheor-
ghe Racot, cinstitul Craiul Ardealului, vàzànd
Mariia Sa jaloba noastrà, Màriia Sa au venit
cu optile Màriei Sale, §i eu cu boierii tarii
mele ti cu pribegii asupra a ràsculajilor o^tire lu-
La 20 lulie12, Ràkóczy se intorcea in tara
lui, làsànd lui Constantin trupe de sprijin, cu
Boros §i cu Gaudy3. Cronica munteanà ni spune
cà eie erau de nevoie, cà necontenit — de ti
Hrizea, adàpostit la Bràila, fusese dus, cu fa-
milia lui, in Ardeal — focul ràscoalei dàdea
sa iasà din nou in fata, fàcàndu-se conspiratii
prin deosebite locuri, ca aceia a càpitanului Pri-
boiu4. Au fost ti lupte formale, in August,
cu vre-o 2 000 de càlàreti, cari fura infrànti
de Boros, la Càlugàreni, ti o ridicare de stea-
guri la Rutii-de-Vede, altele in ostroavele Du-
nàrii5 tndemnuri se fàceau càtre Cazaci, arà-
1 Studii sì doc., IV, pp. 243-4.
2 Dupà Nekesch-Schuller, l. c.
8 500 cu unul, 600 cu attui, dupà Kraus. Otràvit fiind Boros, e
Inlocuit cu Mikes.
4 Kraus, o. c., 1, p. 244.
8 Monumenta Hungariae Ilistorica, Diplomataria, XXIII, p.
206.
tându-li-se cá „Ungurii pângàresc bisericile,

ard icoanele çi le rup1“. Desarmarea ferii se
putu crede depliná numai dupa ce, pe rând,
tóate categoriile de ostaci se supuserâ eu ju-
râmânt, prin actele, de mare interes, care ni
s’au pâstrat, înfàti^ând §i numele ofiterilor
„cetaçilor" din deosebitele formatiuni: a lui
Coman Capitanai, a pàliârniceilor lui lane Ca
pitanai, a lefeciilor lui Leca Capitanai din Bo
tezati, a „lefeciilor sârbi, steagul lancului Ca
pitan". Ele poartá date între 17 (27) Augast
§i Décembre 16552. Dar ocupatia 'perii*R°"
mâneçti fina pânà în lanuar 1657 3. §i ea era
îndreptàtita prin împrejuràri ca acelea din
1657, când Hrizea, cu Seimenii inchini în mâ-
nàstirea Bistritei oltene, trecu prin pasul Tur-
nului Roû (Mart) §i dàda o luptâ la „Târgul
Bengai", în Gorj, aflându-çi moartea pe roatâ4.
Se poate zice cá astfel se înheie, printr’o
serie de greçeli politice, epoca luptelor româ-
neçti eu mijloace proprii si pentru scopuri
proprii. Oastea de 2.430 de oameni, Unguri,
Sârbi, leventi, Poloni, dragoni, be§lii, Tatari,
puçcaçi si aprozi, cu care se làuda la 1656
Constantin5, nu putea sá mai lucreze de sine.
Am urmat pe povestitorul vietii moldove-
neçti din acest timp, dar pentru aceastâ luptâ
cronicarul ardelean Kraus are §tiri de cel mai
mare folos; care sânt noua. Seimenii apar aici
1 Ibid., p. 230.
* Hasdeu, în Traían, 1, no. 1 ; Studii si doc., IV, p. 37 si urm.
3 Kraus, o. c., I, p. 241.
4 Stoica Ludescu, pp. 343-4; Kraus, I, pp. 265-7; Szilagyi, 0. c.,
II, p. 289.
8 Studii si doc., IV, pp. cclxxvi.
cu o mai bunà pregàtire decàt la Miron Cos-

tin ; oastea lor se alcàtuie§te din patru cete.
Ràkóczy e surprins de atacul generai al du§-
manului in timpul somnului sàu de amiazi.
In grabà oastea lui se orànduie^te, scotànd
pe boieri in frunte, pe cànd Kemény §i Gaudy,
comandantul gardei princiare, pàzesc 1^ ràu.
Nimic despre scena ridiculà cu bivolii, dar tu-
nurile muntene, a§ezate pe deal làngà bise-
ricà1, bat prea sus, §i comandantul trece la
dusman.
Totuî e nevoie de un puternic atac al lui
Gaudy cu trabanti si pedestrimea oraselor sà-
sesti, dragoni si pascasi, pentru a le lua si a
le indrepta contra Seimenilor si ajutàtorilor
lor, intre cari se pomenesc si Rosii2. ceia ce a-
ratà cà fata de strain aproape intreaga oaste
a ferii se unise pentru impotrivire. Dacà n’ar
fi fost starea de betie a ostaîlor destràbàla|i,
s’ar fi ajuns poate la alt capàt. Aici se arata,
in sfàrît, cà Siavu^ avea planul de a pune
Domn pe fiul din fiori al lui Leon-Vodà, Radu,
care a §i stat mai tàrziu in Scaun, de §i cu
acest prilej, prins impreunà cu Hrizea, fu in-
semnat la nas. Ràkóczy va reveni in Ardeal
cu toatà artiteria munteanà 3*8, treizeci si trei
1 Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, II, p. 54. — Dupà acest
izvor, numàrul mortilor la cei invilii ar fi fost de 4.000.
2 Rosii si in Ghibànescu, Surete si izvoade, IV, p. 227 si urtn.;
VI, pp. 40-1 (39) 65; Studii si doc., Vi, pp. 472, 477 (109). Cf.
cei din Gabrova si Tràpezi|a, 1665. Ghibànescu, l. c., p. 226 (185).
Capitani, ibid., pp. 161-2 (càpìtanul Mogo§ din Pàule^ti, in Pra-
hova). Alî Rosi de sat, Studii si doc., V, p. 448. Joimiri rosi»,
1736, ibid., VI, pp. 434-5 (1636). — Dàràbani, Ghibànescu, o. c.,
VI, p. 79 (85).
8 Cf. ?i I. Belhlen, pp. 35-8. Studii $i doc., IV, p. cclxviii.
sau si patru de tunuri, si cu cinsprezece stea-

gurìx In scrisoarea sa de la 23 lulie càtre
Cancelariul Ungarici, arâtând aceasta, el va
spune cà Hrizea „s aluptat vitejeste ìmpotriva
noastrà“12- Bra, adanse un Ardelean foarte
bine informât, „un om cu vazä §?i viteaz“ 3.
Astfel, dupä nereu§ita marii expedi£ii ìn Po
lonia a lui Gheorghe Rakóczy, care spera sä
ajungä rege prin luptà ìn £ara unde domnise
cu glorie Ardeleanul Stefan Bäthory, Gheor
ghe Stefan, care tremura de frica Tatarilor,
putu fi ìnlaturat (in Aprii 1659)4, farà luptà,
de un ceauis cu doua sute cinzeci pe Turci,
în folosul paçnicului boier Ghica, pe cànd slu-
jitorii ce mai avea strigau: „lefe, lefe sa ni
dea“5. Avea cu el in fuga doar trei steaguri
de dragoni s?i 700 de Unguri6, §i Constantin-
Vodà, totu?i un om neastàmpàrat §i deprins
cu lupta, nu fu in stare sä apere Domnia sa
ìmpotriva lui Mihnea Radu, pe care Paça Sia-
vu§ i-1 aducea ca ìnlocuitor, din ordinul Ma-
relui-Vizir Mohammed Chiupruliul, restaurator
al Impäräîei. De §i ar fi avut pàna la 30.000
de oameni, el nu §?tiu decàt sa dea foc Bucu-
re^tilor §?i, tràdat de Spätar, cäruia-i läsase
1 Räköczy vorbe§te chiar de patruzeci si douä; Studii si doc.,

IV, p. 243, no. lxxviii.
2 „Adversus nos strenue dimicavit.“ Se preciseazä cä la 27 a
venit Gheorghe Stefan, §i cu 400 de Tatari, la 28-30 Constantin,
iar apoi si Siavus; Studii si doc., IV, pp. 242-3, no. lxxvil
4 Studii si doc., IV, p. 126 ?i urm. Cf. si V, p. 549; XXI, pp.
101-3.
* Trauschenfels, 0. c., p. 345.
4 Miron Costin, p. 358.
6 Kraus, 1, p. 333. Cf. ibid., p. 342.
Seimenii lui Màtei-Vodà Basarab 175
in samà Tàrgovi§tea, nu apàrà nici §anturile

de la Rucàr1. Doroban£ii Seimenii, càji
mai ràmàseserà peste Dunàre, duceau pe pa
gani la pradà2. Tatarii pràdarà groaznic la
Tàrgovi^te si aiurea.
Incercàrile celor izgoniji de a-§i recàpàta
Scaunele sant cu trupe stràine, §i apàrarea
Domnilor celor noi se face cu mijloacele mi
litare ale Turcilor.
Si totuspi stim prin màrturisirea càlàtorului
sirian Paul de Alep ce pregàtiri mari se fàcu-
serà pentru aceasta. Boierii se unirà cu Dom-
nul pentru resistentà— ; tara, càreia i se scà-
zuse birul, numai sà fie gata de oaste, aleargà
la Curte, unde se impàrtiau steaguri. Se scriau
numele luptàtorilor, §i toatà ziua Mitropolitul
sta in bisericà, primind juràmàntul. Dàràban£ii
furà restabiliti. Ardelenii lui Ràkóczy fuse-
serà sporiti printr’un nou contingent. Arme §i
muniti erau destule 3.
Astfel Mihnea, om ambitios, care vàdit do-
re^te sà joace rolul lui Mibai Viteazul, càruia-i
imprumutà §i numele de „Io Mihail Voevod“
— bietul favorit de Seraiu, bànuit cà ar fi
trecut, de §i se arata adànc cunoscàtor al teo
logici ortodoxe, la legea turceascà !— pàstrase
cele cincizeci §i trei de tunuri cu care venise
Pa$a de Silistra 4. La §oplea, cànd Turcii lui
Fazlì-Paisa se pregàtiau de lovitura in Ardeal,
el fàcu o ìncercare de ràscoalà, dar o zàdàr-
1 Studii si doc., IV, pp. cclxxxvii-viii.
8 Stoica Ludescu, pp. 345-6.
3 Trad. Emilia Cioran, Bucure§ti 1900, pp. 221 si urm.
4 Paul de Alep, l. c., p. 243.
nicirà boierii. Dupà expeditia peste munî, el

strànge supt un be^leagà „saragèle, delii, be§lii,
seimeni“, luànd apucàturi de Pa§à1. Peste
càteva Iudì, dupà ce pregàtise pe Ro$i §i
strànsese 1.200 de pedestri Seimeni2, ìi tàia
pe ace§ti Turci cari stricà tara si nàvàlia la
Silistra, rànind §i pe Pa§à, la Bràila §i la
Giurgiu, ca sa se laude cà „mulji Domni cre§-
tini cari s’au luptat deschis cu Turcii n’au
fàcut atàta càt am fàcut noi in scurtà vreme“.
Avea 18.000 de oameni §i se credea acuma
Mihai ìntreg3. Se fàcu o unire cu Moldova §i
cu Ardeahil, — cu pribegii celor douà tronuri
— ca in vremea aceluia. Era sa fie totuî in-
làturat, cu tot sprijinul lui Gaudy §i Mikes,
la 25 Novembre 1659, cu ajutorul boierilor
chinuiti,
O incercare a lui Constantin-Vodà in Mol

dova dàdu prilej la un §ir de lupte pe care
le cunoa§tem amànuntit din Miron Costin. Ea
fusese precedatà ìncà din 1658 de o ultima
apari|ie a lui Gheorghe §tefan in tara care
fusese a lui. Avea cu sine dragoni, „meszei“,
cu boierul Tàlmaciu §i ceva pribegi. Lupta s’a
dat la Strunga, sau, mai precis. spune infor
matomi ardelean, „làngà ràul Bahluiu §i Sàrca,
intre satele Madjesacz (Màdarje^ti), Tàrgul-
Frumos §?i Pietrigni*. De §i pribeagul a^tepta
1 Stoica Ludescu, p. 350. E garda de 400 de Turci de la Kraus,

I’, p. 382.
2 Ibid.
s Studii si doc., IV, p. ccxcliii ?i urm. Dar ucidea pe boieri,
ii ìnchidea cu mànile legate, de alergau mu§càndu-se de foame,
§i ìnchidea femeile goale in saci cu pisici, spune Kraus.
Seimenii lui Matel-Vçda Basarab 177
sprijin de la Tatari, Çirinul Crimeii îi statu

înnainte eu 300 de-ai lui, §i-l goni1.
La rândul lui, nemai aflându-çi loc în Tara-
Româneascà, Vodà Constantin intra în Mol
dova. Strânsese vre-o 4-5 000 de lefecii, „Nemti
calâri, eu foc, Siimeni pedestri §i oastë un-
gureascà“, boieri de-ai lui, eu Banul Bàleanu,
pe când Gheorghe Çtefan chema la Movilâu
pe Cazaci în sprijinul unei expeditii pe care
trebui s’o parâseascà.
Ghica-Vodà. se açezâ în lagar la Cârniceni.
Le vestea câ vin duçmanii, el se retrase, „la
capul Stâncii de spre 'J'utora"> aÿteptând pe
Tatari, apoi trecu Prutul, lasând pe Hatma-
nul Hàbaçescu si pe Grigore Pâharnicul sa
apere laçii. De §i Polonii, cari de la Gheor
ghe §tefan trecuserá la urmaçul sàu, beti ca
§i ceilal£i apàrâtori ai Domniei, nu fura de
nicio isprava. Capitanul Voicehovschi ataca,
nu farà sa aibà întâiu succès, pe catanele s?i
Nemtii usurpâtorului, cari „au càzut aceia
mai to$i“. Aripile oçtii lui Constantin resta
bilirà lupta la Jijia. învinçii se grâmâdiau
într’un oribil haos. Rezultatul fu retragerea
lui Ghica la Lapuçna, unde-1 parâsirà, de §i
„ieçise la dânçii eu çlicul a mânà“, dâràbanii
§i seimenii, „de toti pân’ la 700 de oameni,
eu foc §i eu tunuri". Tàlmaciu aleargá §i el
peste Nistru.
Ghica se întâlni eu Aga Mârii al Tatarilor,
lali-Agasi, în acele pàrji basarabene, pe Botna.
Caiga însuçi veni sa pacifice Moldova. Astfel
se încearcà atacul contra ânturilor lui Cons-
1 Mirón Costin, pp. 358-9.

12
tantin, in sus, la Galata. Aici se desfajará

lupte intre ai lui Constantin §i Tatari, cari
cutezarà sa atace pu^caîi gata sá tragà, ,,cu
sineêle la obraz". Resistenta insemnà numai
o zàdarnicà risipà de munitii. 3.000 de Tatari
primita atacul desperat al oamenilor preten-
dentului, in numàr de 8.000, avànd §i tunu-
rile facute de Gheorghe §tefan la Lemberg,
„bune §i mari*. Cànd ei ràspunserà, la ràndul
lor, aparàtorii aventurii perirà, §i in iazulve-
cin, sau se imprà^tiara prin poduri. Dar Ghica-
Vodà fu dus la Munteni, Moldova find data
lui §tefànità, fiul lui Vasile Dupu1.
Constantin, fugar din nou, cerceta pe Ghica
§i in 'J'ara-R°aiàneascà, izgonindu-1. Avea, cu
„banii lui Matei Vodà*, Poloni, Unguri
Sàrbi. laràri Tatarii insà-1 izgonirà2.
Prin Maramurà? el trecu apoi, avànd doar
800 de lefecii, la Dorna, la Càmpulung, la Ho-
tin §i Movilàu. Adunànd pe Cazacii supàrati
pe Ghica pentru cà li atacase Ra^covul spre
a liberà de acolo pe vàduva lui Timu§, sora
copilului Domn, el i$i cearcà a doua oarà no-
rocul in Moldova. Venind de la Soroca, el trece
Prutul la Zagarancea, cu 5.000 de Cazaci, pe
langa mia de lefecii ai lui. Ca §i Ghica, noul
Voevod se retrage spre Bugeac, intàlnindu-se
in codrii Chigheciului cu Tatarii ; pàstra cu el
doar pe Hàbàêscu §i pe Voicehovschi.
Dar dupa o scurtà luptà la Aron Vodá, langa
Ia«?i, din nou Constantin e silit sà-î caute
adàpost in stràinàtate, trecànd Nistrul la Mo-
1 Mirón Costin, pp. 362-7.

’ Ibid.. p. 368. Cf. Chron. Fuchsio-Lupino-Oltardinum, li, 56-7-
viläu \ A fost ultima lui tentativä, §i, data

aceasta, el se putea lauda cä fusese Doma în
Scaun, unde-1 afläm la 26 lanuar 166112.
1 Miron Costin; Kraus, II, p. 138 si urm.

2 Studii si doc.., IV, p, cccix (la 5 Februar 1661, Munteanul
era in Ia§i).
CAP. V.
DESFACEREA OÇTILOR ROMANISTI

(1655-1691).
I.
Trupe romànesti ca auxiliare ale Turcilor.
Incà in vremea ultimelor lupte cu armele

in mànà pentru stàpànirea unor tronuri care
mai tàrziu vor fi càpàtate prin dare de bani
ri prin intrigi, orti romànesti sant chemate pen
tru ca sa ajute, §i ca luptàtori, armatele tur
certi in noua era de ràzboaie pe care o des-
chid Chiupruliii.
Mohammed-Pa§a, bàtrànul Chiupruliu, Al-
banes de sànge, din satul Chiopri, ajungànd
Mare-Vizir al Imparatici stàpànite de Sultani
bolnavi, netrebnici, belivi, ca Murad al IV lea,
idioti, ca Mustafà, intelese ceia ce scàpase din
vedere predecesorilor sài: cà Statuì militar, §i
numai militar, ìntemeiat prin cuceririle vechi-
lor emiri, nu se poate |inea, impotriva du£-
manilor cari-1 incunjurau din toate parlile,
decàt reluànd seria necontenitelor expeditii in
toate parlile, care-i puteau da concordie in
làuntru, glorie §i cà§tig. Acciari a fost §i cre
dila fiului ri urmarului sàu, Ahmed, fire mai
nobilà, cu o mai bunà pregàtire, care n’a fà-
cut altceva decàt sa caute in dreapta ri
stanga pricini de luptà pentru a exercita pu-
terile ostanti ale Imperiului otoman. O ade-

vàratà dinastie de majordomi turce^ti se in-
temeiazá astfel, pe làngà membrii familiei
carmuitoare adaugindu-se ocrotiji §i ucenici
ai ei.
Chiuprnliii inlocuirà vechiul sistem ràzboinic
al lenicerilor §i Spahiilor, cei d’intaiu con-
rupti, prea mult molesti cei de-aidoilea, prin
acela al corpurilor speciale (topcii, gebegii,
cumb.aragii) §i prin contingéntele totdeauna
gata de acîune, la cea d’intaiu chemare, àie
provinciilor *. Intre aceste contingente erau §i
ale terilor noastre, §i aceasta cu atàt mai mult,
; cu càt razboaiele cele nouà ale Turciei rege
nerate se purtau in preaj ma provinciilor ro-
màne^ti, peste Carpazi sau, mai tàrziu, peste
Nistru.
Astfel, dupa ce la 1657 in Campania polona
se ìntàmpinà contingéntele de aìci, cu Serdarul
Grigore Hàbajescu $i Fratina Capitanul12, la
expeditia din 1658 contra lui Gbeorghe Rà-
kóczy al II-lea, asupra càruia càzuse acum
urgia Vizirului, expedi£ie menitá a-i substituí
in stàpànirea Ardealului pe un Román de
sànge, Acatiu Barcai, Barceai laco? (pentru:
Aco?) al contemporanilor romàni3. participará
Moldovenii §i Muntemi. Prin cronica lui Mi
rón Costin aflám cà Grigore Ghica, fiul lui
Voda, ducea nu mai putin de 7.000 de oameni
dincolo de intingi, impreunà cu 2.000 de Ga
zaci ai Hanului, supt comanda lui Hanenco.
1 V. cartea mea Geschichte des osmanischen Reiches, IV, p.
156 si urm.
1 Studii si doc., IV, pp. cclxxx-i.
3 lanos e 0 formi resultati din cetire gresiti, pentru lacos.
Trupe romàne^ti ca auxiliare ale Turcilor 185
Fi ocupä trei pälänci in Tara Bàrsei, care è

pentru acest martur „tara Braêului“. Dùpà
ce se arde Balgradul, Grigore se indreaptä cù
§irin-beiu Tatarul „in datele Ungurimii de sus“,
adec^, ni sespune: Oradea-Mare Inàul. Dar;
apoi, ai nostri sant pu$i sä lucreze la cetate
cu Sinan-Pa§a de Buda. Inceput in lulie, acest
drum de oaste se màntuie in Decembre4. Mun
temi fuseserä condusi de Mihnea Voda.
In jurul lui Barcsai, stabilit acuma, ramati
pentru a-1 päzi §i o mie de Moldoveni, supt
Nicolae Càrnul, care nu e decàt Spätarul Ni
colae Milescu, traducätor al Bibliei §i unni
dintre cei mai mari ìnvataji ai Räsäritului pe
vremea lui.
In anul urmàtor, 1659, Ràkóczy, rarnas
stapàn pe cetätile de cäpetenie, Oradea-Mare,
Sibiiul, Fagaraûl, reiea lupta, inchizànd in
Cluj pe rivalul säu ; el ajutä pe Constantin
Basarab sä §i facä o oaste de lefecii, $i Gheor
ghe §tefan ìnsu?i „mai slab", adunä ìncà, in
vederea unei posibile restauräri, o ceatä de
500 de cameni, càutànd alti auxiliari in Po
lonia sau la Cazaci2. Am väzut ce ispravä a
putut face in Moldova cel d’intàiu dintre ace§ti
dorifori dd Scaun.
O nouä expedifie de pedepsire nu fu ince-

putä insä decàt in 1660. O cunoa§tem §i din
spusa, scurtä, dar cuprinzàtoare, a marelui
cronicar moldovean, §i din izvoare ardelene §i
din analele turce^ti ale lui Husein Vegihì, tra-
1 Mirón Costin, p. 360.

3 Ibid.
eluse de dragomanni venetian Giacomo Tarsia1.

Acel care primi sarcina de a formà corpul
de expedi|ie fu Vizirul Seid-Ahmed, fost la
Buda, iar, in urrna, comandant la Inäu. I se
puserä la disposile Tatarii trupele din Silis—
tra §i i.ooo pe oameni din Rumelia, supt Ah-
med-beiu, sangeacul de Elbasan in Albania.
Domnii nostri, Ghica, mutat acuma la Mun-
teni, §i copilandrul de cinsprezece ani al lui
Vasile Lupu, §tefanita, primirà poruncà sä
ajute. Veniserä la Pa§a-Serascher abia 2.000
de Moldoveni, cu Mihalcea Hàncul, Voicehov-
schi, atunci Serdar, §i capitanul de lefecii, §?i
1.000 de Munteni, — intre ace^tia fiind Cons
tantin Cantemir. ,,ce era la Munteni ceau$ spä-
tàresc pe atunci §>i carele apoi aice, in Mol
dova, au fost Serdar“/ Tot ostaci de aceia
cari „impotriva focului nu stau“ 2.
Turcul li recomandase sä treacà peste pe-
destrimea ardeleanä, lovind pe du^man pe la
spate, iar apoi, dupä biruinâ. „unni din voi
sä nu cumva sä se apuce de jac, deseäleeänd
la borie, sau sä alerge sä prinzà cai slobozi,
ce sä goniti stràn$i pe neprietenul, cä de goanä
mai buni sànteî voi decàt oastea mea ceas-
tälaltä“. Cei infrantaci astfel nu resistarä la
focul Nemtilor lui Ràkóczy, dar, acesta nea-
vànd cavalerie §i in acest punct, nu putu sà-i
puie pe goanä. Atunci Voicehovscbi, cu Mol-
dovenii, §i Cantemir, cu Muntemi, se ìntoar-
1 Am reprodus aceste pasagii in „Analele Academiei Romàne“,

XXI, p. 55 si urm. Se afirmä airi cä in oastea lui Constantin-
Vodä, aflätoare làngà Ia§i, erau, „pe làngà alti luotätori, 13.000
de puscasi si cu doisprezece tunari in fafä“ (p. 50).
* Miron Costin, p. 371.
Trape romàne^ti ca auxilié e ale Turcilor 187
sera asupra pu§ca§ilor du§mani, §i ,,au intrat

cu sàbiile smulte in pedestrime', ìmprà§tiind-o
cu totul De aici a resultai, apoi, si nu din
ciocnirea cavaleriei lui Seid-Ahmed cu càlà-
retii auguri ai printului ardelean, infràngerea,
de pe urma càreia Ràkóczy, rànit el ìnsu$i,
nu mai putu sa se ridice niciodatà1.
« De alminterea, dacà Barcsai avea cu el Sei-
meni de la noi §i Curteni, ei nu lipsiau nici
la Ràkóczy2. Ca §i pe vremea lui Maghiarogli
din 1613, §i acuma, la ó/l6 lunie 1660, in
demani de supunere càtre Ardeleni, ,.trei limbi
tarai Ardealului“, fusese fàcut in romàne^te de
,,Sàit-Mahamet-Pa§a. Vizirul de la Buda“3.
Chestia ardeleanà fu deschisà din non, peste
càteva luni, prin alegerea ca principe, la
sfàr§itul aceluiaî an, a lui Ioan Kemény,
liberat din robia tàtareascà §i de mult in-
tors acasà, prin Tara'R°maneascà> stàpànità
atunci de Mihnea-Vodà4. Si prin sprijinul pe
care, imediat, i-1 dàdurà Imperiaci, ìnaintànd,
cu Montecuccol. Italianul, cu Francesul de
Souches, pana la Sàtmar §i Cluj, se ajunse
la un ràzboiu, in sensul dorit de Chiupruli,
cu Impàratul insali.
De la inceput, in 1661, se cerurà ajutoare
muntene contra rebelului5. Càt despre Mol-
1 Ibid., p. 372. Nu ín acest an, ci ín 1661 abia, tánárul Domn

moldovean lucra, cu Tatarii cu Turcii Silistrei, la inálfarea unor
cetáfi pe Nipra, contra Cazacilor; el muri de boalá, probabil de
ciumá, la Bender (ibid., pp. 372-3).
2 Studii si doc., IV, pp. ccxcvi, cccn.
8 Jorga, Braôvul si Románii, pp. 294-5, no. 11.
6 „Analele Academiei Romane“, i. c.
8 Bethlen, la aceastá datá; Hurmuzaki, Fragmente, II, pp. 51,
254-5.
doveni, ei erau priori cu luptele interne pro

vocate de instalarea trecàtoare a lui Cons
tantin pribeagul cu Cazacii ìn Scaunul din
Ia?i Rolul Romànilor, ìn luptele care adii'?
serà, dupa o ìndelungata s?i viteazà resistenza,
înfrângerea çi peirea celui mai ìnsemnat osta$
pe care, dupa pàrerea lui Ràkóczy, ìl avea
Ardealul, a fost neînsemnat*1. Càtiva Curteni
ai lui Mihail Apaffy, noul prin£ a?ezat de
Turci ìn Ardeal,—in fruntea acestor ostaci
se afla omul lui Constantin >5erban, Românül
Petru Budai —, fura uciî lângà Bran de
haiduci din tabàra opusà.
Ìn schimb, contingentele noastre participarà

in numàr mare §i càpàtarà misiuni destul de
importante pe lângà obiçnuitele servie» de
salahorie cu care erau damici Ture», in ex-
pedi£iile din 1663-4, contra Imperialilor ìn?ii.
Cetatea Neuhausel, Ujvar pentru Unguri,
§i o Uioarà pentru ai nostri, ca §i cea din
Ardeal, a fost asediatà de Turci de la 14
August la 24 Septembre 1663, §i la asediu
ca §>i la ìntreprinderile de avangardà in le
gatura cu dânsul au lucrat §i cei 12.000 de
Romàni chemati in tabàra turceascà, — Mol-
doveni ai noului Domn, blajinul befiv bâtrân
Istratie-Vodà Dabija §i care e, probabil, a-
celaî cu „Dabija" pàzitorul de hotar la Mil-
cov2, §i Munteni, ai lui Grigoraçcu-Vodà Ghica,
ramas Domn al 7erii’R°mâ»e§ti dupà nea<?-
teptata mazilire brutalà a tatàlui sàu. Ar fi
1 Cf. si Hurmuzaki, V.
1 Studii si doc., IV, pp. 36-7, si Studii si doc., IX, p. 135
si urm.
Trupe romànesti ca auxiliare ale Turcilor 183
fost, dupa un izvor stràin, 5 000 de Moldo-

veni, venivi cu Tatarii, conduci de fiul Ha-
nului. Drumul urmat de acesia a fost pe la
Brejc, la Prejmer, la Cluj, la Podul-Secuiului,
la Dobritin §i Solnoc, unirea cu Muntenii
fácándu-se, in Àugust, pe la Dobrijin. Ghica
plecase de acasà la 2 lulie, prin pasul Bu-
zàului, inaintànd prin Bra§ov, Zàrne§ti, Po-
rumbac. Ambii Domni lupta, impreuna cu
Palpa de Damasc, la raul Waag, Moldovenii
dànd o raità pana la Brünn, in tovàràîa
Tatarilor. Apoi li se fixeazà locuri la asediu.
Ta 6 Decembre, pe calea intorsului, erau la
Coholm.
Urmarea biruinêi polone la Hotin fu nà-
vàlirea Moldovei, in care se incercà a§ezarea
din nou a lui Petriceicu, care veni prin Bo-
to§ani la Ia§i, Doamna lui, Mariana, aflandu-se
inca in Suceava, unde mai tarziu comandà
Germanul Teodor Frank. Polonii statura in
cetatea Neamtului. Fra vorba §i de aêzarea
in Tara-Romàneascà a lui Constantin Basarab.
Cazacii din oastea lui Sobieski aparurà supt
zidurile Bràilei turce^ti \
Dar ultímele resultate nu corespunserà lo-
viturii date cu atata putere de un mare co-
mandant cum era Sobieski, ajuns pu$in dupa
isprava sa regele loan al Ill-lea. Tatarii
aduserà inapoi pe Dimitrie Cantacuzino, Grecul
constantinopolitan numit de Poartà ca Domn
credincios al Moldovei. Dupa o ciocnire la
Bohotin, §tefan-Vodà trebui sa-§?i pàraseasca
1 In acest an däräbanii de la steagul Doamnei si de la al Agäi,.

Studii si doc., VII, p. 367, nota 2.
$ara, unde totuî era sà mai revie. Caplan-

Pa§a era acolo ca sà-1 apere, $i Vizimi Ahmed
Chiupruliul se linea gata sà intervie.
In Mie, Sultanul apàru la Dunàre, §i pe
la 26 el i$i iacea ìntrarea la Ia§i, de unde
se ìndreaptà càtre Soroca, la Nistru, contra
Cazacilor cari stàteau in legàturà cu du§manul
lui polon. Un Italian, Carlo Magni, a ìnsemnat
felul cum trecurà atunci de-a lungul Moldovei
cetele, care-i pàreau nesfàr§ite, ale noii ostiri
otomane, creata de Chiuprulii.
In August, Pa§a de Damasc, Husein, luà
ìnapoi Hotinul. Càteva cetani càzàce^ti de la
Nipru, Uedijua (Ladyzyn) §i Umanul avurà
aceia?i soartà, — singura dreptate pentru o
expeditie pornità cu atàta zgomot. Aici in
£arà Polonii erau scoî din cetatea Neamjului
ca §i din Suceava, ìnaintea càreia ràsàrise,
cu ajutoare tàtàre^ti, Hatmanul Sandu Buhu§.
Da atàta s’a màrgenit participarea noastrà,
in afarà de serviciile obi^nuite, care n’aveau
caracterul militar propriu-zis. Din ce in ce
mai mult „slujitorii" de odinioarà ajungeau
vrednici de acest nume luat in sensul obi§-
nuit al lui.
Tot a§a a fost §i in anii urmàtori. in 1675,
cànd se oràndui dàràmarea cetàtilor moldo-
venesti, ca sà nu se mai incuibe in eie temuti
vràjma<?i cremini, Pa$a §i$man Ibrahim, co-
mandantul firesc la aceastà granirà, §eful
ofensivei contra Cazacilor §i Polonilor, trece
cu càlàrimea lui pe la Bar spre Demberg §i
Trembowla, arzànd in cale. Cum i se pàruse
cà Dumitra^cu-Vodà nu-1 servente destul de
bine, el fàcu sà se dea locul, de care acesta
Trupe romàne?ti ca auxiliare ale Turcilor 191
se aràtase nevrednic, ca ràu gàzduitor de

o$ti, aitili Constantinopolitan, tot a§a de pufin
deprins a lupta, pa^nicul Antonie-Vodà Ruset.
De Sàmpietru, in anni urmàtor, acesta
Munteanul Grigore Ghica, destili de istet ca
sa se poatà mentinea, se aflau làngà Ia§i in
tabàra de la Cetàf:uie, supt ordinele superioare
ale acciaiaci Pa?à. Ostaci lor, neluptàtori, in
numàr de vre o 5 000, sant pu?i sa pàzeascà
podul pe Nistru. Càtre toatnnà se ìncheie
pacea de la Zurawna, làngà aceiaî apà,
vestea o duce la Poartà capitanai romàn
Matei Càràmidà.
Cànd, in 1677, ràzboiul se concentreazà a-
supra Cazacilor, contra cetàtii lor de la Bug,
Cehrinul (Cighirinul), contingentul nostru e
de càte 1.000 de oameni. Nu se putu ajunge
la capàt in acest an, Cazacii aruncànd asupra
asediatorului §i cu stupi de albine. Dar ce-
tatea fu luatà, tot cu ìmpàrtàîrea Romànilor,
cari fac fàntàni in stepà §i pod pe apa Tis-
menului, in 1678, cànd Caplan-Paâ se in-
toarce in aceste parti bine cunoscute lui. O
bejie ruseascà, lasànd zidurile goale, fàcuse
sa cada Cehrinul*1.
Apoi in 16792 Duca-Vodà, noul Domn al
Moldovei, mutat din âra-Romàneascà, §i acel
care 1 inlocuise acolo, §erban Cantacuzino,
merg la Nipru sa intàreascà un castel de a-
pàrare, Dohan Ghecet sau Dohan-Calè. De la
1681 inainte Duca, dàruit cu incà un tuiu la
inoirea Domniei lui in Constantinopol, iscà-
1 La 1678 capitanai Pàcurar; Studiì si doc., VII, p. 368 (13).

1 In acest an Miron Hàjdàu era capitan de dàràbani si Stro-
iescul de càlàra§i ; Ghibànescu. Surete, V, p. 43.
492 Istoria armstei romàne?ti
Ic^te ca „Domn al Ucraine?; capàtànd

vrednicia de Hatman asupra partii ucrainiene
supuse Turcilor, cu Nimirovul si 'Ticaneuea \
Din acclami sistem de expedijii, in care ai
nostri joacà un umil rol de ausiliari, pe care
e mare lucra cà farà organisatie permeneuta, la
orice chemare incidentata, neasteptatà, il pot
indeplini, face parte presenta aceloia§i Domni
in oastea cu care urmaûl CbiupruliiJor, Carà-
Mustafà, se ìnfàti^à, hrànind mari sperante,
ìnaintea Vienei lui Leopold I-iu.
Nu §tim mai de aproape ce fel de ostaci
ducea màndrul §erban-Vodà supt steagurile
sale ; numàrul lor era de 4.000. In oastea, pe
jumàtate mai mica, a lui Duca, ni se spurie
insà cà erau Cazaci, Curteni*2, hànsari, lefecii3,
boieri si mazili, cari aduceau cu sine cute
zece doisprezece oameni, precum §i scutelnici,
in legatura cu unele familii ajutate de Vistie-
rie, „vàtajii boierilor §i a giupàneselor sàrace".
De bunà samà cà vechea organisatie a osta-
$ilor de sate, cu hotnogii lor, mai multi in
aceia§i alzare, §i cu stegarii, supuî toti cà-
pitanului, se pàstra ìncà4. Moldovenii venirà
T V. lorga, Ucraina moldoveneascà, in Analele Acadètniei
Romàne pe 1912, si Romànii de peste Nistru, lasi 1918. Pentru
rest, Studii si doc., IX, p. 129 si urm. (unde ?i izvoarele).
2 La 1645 un Racle? e càpitan de Curteni (in act, si aprozi,
vàta?i): Uricariul, XXIII, p. 210. Cf. si ibid, XX, p. 74. Libe-
ràri din Curtenie, la 1607, ibid., XVIII, pp. 427-8.
3 Pentru un vàtaf de hànsari pe la 1600, v. Studii si doc,, V,
p. 17, uota 4. Pe la 1660 Duca-Vodà insù?! avea un „vàtaf de
sinetari“ (ibid.).
4 Studii si doc., V, p. 17, nota 4. Cf. in Arhiva istoricà, I ‘,
p. 93, izbasi, vàtafi si cà1àra?i la Putna, in 1636. — Capitani in
Moldova, Uricariul, XI, pp. 210-1 ; XXII, p. 386; XXV, p. 299
Trupe romàne?ti ca auxiliare ale Turcilor 193
pe la Focnani in tara vecinà, pentru ca, apoi,

pe la Bran, sa treacà in Ardeal, Muntenii, din
partea lor, luànd calea pe la Ornova.
Càt privente rolul unora ca al celorlalti
la asediul Vienei, el a fost inteles greît de
aceia cari au crezut cà in crucea aflatà pe
locul de unde, in clipa catastrofe! turce§ti,
fugise Cantacuzinul, era o demonstra|ie pentru
causa creatina. Asprul monument de piatrà,
cuprinzànd un cunoscut tropar, dàdea, doar,
Domnului putinta de a-§i face rugàciunile ìna-
intea lui.
Abia in Decembre Serban se intoarce pe la
Belgrad la Ornova, iar Duca tot pe acolo
prin Ardeal. Nici unni, nici celàlalt, dar cel
d’intàiu mai pu|in decàt vecinul sàu, nu erau
prea scàrbiti de nenorocirea intàmplatà unor
stàpàni pretensioni §i apàsàtori in màsura sca
dérli ni nenorocirii lor: o carte adusa din
prada Tatarilor la ..Beciu" de Constantin Can-
tacuzino Stolnicul, unchiul Bràncoveanului,
(a. 1665>, 236 (a. 1671); XVII, p. 994 (de BSrlad; 1642); XXIII,
p. 263 (de Odobesti; 1670); p. 210 (de curteni; 1645); XXI, p.
335 (a. ¡696); XII, pp. 319-21 (de Roman; 1664). luzbaî, Ghi-
bSnescu, Cuzestii, p. 141; Uricariul, XXV, p. 220 (a. 1669);
XXIII, p. 241. Hotnogi, GhibMnescu, Cuzestii, pp. 86, 201, 212;
Uricariul, I. c., p. 211, 220; I, p. 152; XVIII. pp. 402-3 (a. 1631);
cf. ibid., p. 243 (a. 1590); XX, pp. 82-3 (a. 1673-6; M5rzacul);
XXIII, pp. 67-8. (Grozav; c. 1600). -r Hansari. GhibSnescu, Cu
zestii, p. 207; cf. Uricariul, XIV, p. 325 (nume); XVIII, p. 148;
XXIII. p. 68. — Stegari. ibid., XVII, pp. 135-6 (a. 1636). — VS-
tafi, XVIII, pp. 211, 232; XXV, p. 45. — DSrSbani, ibid., V, p.
308; XXIII, p. 128 (1637); in Muntenia, XX, p. 127. DarMbat. ca
nume, XXII, p. 161. — Curteni, XX, p. 74. Liberarea lor, XVIII,
p. 390; GhibSnescu, V, p. 105 (de cSmarS). Ei dadeau la 1669
„dajdea calului §i pentru ialovifS“, pe 15nga orAnduieli; ibid., ppi
278-9 (246).
13
ìnseamnà „cànd cre^tinàtatea au bàtut toatà

puterea turceascà §i i-au gonit cu mare ru
bine de acolo, luàndu-li $i toatà avujia
armele“.
Domimi Moldovei gasi insà pe Poloni in
traci cu Petriceicu in tara care doria mai
mult pe acesta, om blànd, nelacom §i pà-
màntean. Podghiazurile — càci a§a li se zicea
> — fàcurà ca Doamna Nastasia, bunà prietenà
a Munteanului §erban, sà fuga la Bràila, cu
Caimacami cu tot. Intrat in Ia§i, §tefan-Vodà
trimese un numàr de càlàreti ca sà prindà la
moîa sa, Domne^tii din judejul Putnei, pe
Duca, menit — bàtràu §i bolnav cum era —
sà nu se mai intoarcà din aceastà robie po-
lonà.
Sobieski voià insà §i mai mult: cucerirea
Bugeacului, sfàrmarea cuibului tàtàiesc §i pu
tida, deci, de a-§i anexà, in forme de auto
nomie, principatele. Se trimeserà acolo, dupà
liberarea Ucrainei, Cazacii lui Cuni£chi §i Mo-
ghilà, uniti cu pribegi moldoveni, ca Ilie Mo-
toc §i Savel Smuncilà. De la lalpuh ei tre-
buiau sà meargà pana la Cetatea-Albà.
Dar invasia nu izbuti, din greutàîle natu
rale pe care trebuia sà le intàmpine. Regele
era s’o incerce insuî.
Pànà atunci, in 1684, anul celor mai mari
sperante, crezàndu-se cà Polonii se vor putea
ìntàlni cu Imperialii ducelui de Lotaringia in
càmpiile ^?erii-Romanelli, pe cànd ilota crea
tina ar cerca la Salonic $i chiar la Constan-
tinopol, nu se putu da nicio loviturà, de §i
Pa§a Soliman vine pànà la Zwaniec §i Tatarii
pradà peste Nistru. Cànd, in 1685, Hatma-
Trupe románesti ca auxiliare ale Turcilor 195
nul lablonowski pátrunse in pádurile care se

ziceau pe atunci „Bucovina“, o ciocoire cu
trupele, injghebate in graba, ale noului Domn
moídovean, Constantin Cantemir, ceauûlspá-
táresc din vremuri la Munteni fost osta§
polon el insumí (Septembre), contribuí sá-1
faca a se retrage. Doar ceata condusá de a-
venturierul moídovean Burla sau aceia in
fruntea cáreia státea un Zaharowski, in ser
vienti regelui, dacá puturá sá pátrundá pana
la Ia$i.
ín 1686 Cantemir avea cu el zece steaguri
de oaste, dar el nu crezu cá se poate opune
cu ele lui Sobieski insumí, care se apropia. Cu
atát mai putin, cu càt in oastea acestuia
erau atavia voinici de la noi, ca Davidel, pre-
tendent la tron, ca Turcule£, un vestit viteaz,
§i chiar boierii din fruntea slujitorilor Dom-
niei, ca Hatmanul Veli^cu Costin, itatele cro-
nicarului, $i cápitanul Mitre, aveau infelegere
cu Polonii. Constantin-Vodá insu§i negociase
cu dán?ii, oferind, in anume conditii, supu-
nerea £erii. El se retrase deci de-a lungul
Prutului, §i regele putu sá ìntre in Ia$i, un-
de-§i cántá, §tiind románente, cántecul sáu de
biruintá :
Constantine,
Fugi bine,
Nici ai casa, nici ai masa,
Nice draga jupáneasa.
Eásánd in laî douásprezece tunuri, el se
indreptá spre Bugeac, unde, ca §i pe altii,
din cele mai vechi vremuri, ii rápuse ardita
§i pustiul.
In 1691 el se va multami sa se coboarein:

Moldova ca sa facà numai a se ocupa de sol
dati! sài mànàstirile §i cetàtile, de la Càmpu-
lungul bucovinean pana la Cetatea Neamtului,
de a càrii resistenza se leagà eroica legenda,
raportatà §i de Dimitrie Cantemir, fini Dom-
nului de atunci, a celor càtiva plàieî instare
sa inlocuiascà o armata1.
Nici data aceasta nu ìntàlnim vre-o impo-
trivire a Domniei moldovene. Tn Tara Romà-
neascà, la intrarea Imperialilor lui Veterani,
cari din Banat trecurà in Ardeal la 1688, ca
§i la pàtrunderea, in 1689, a lui Heissler
supt noni Domn, care ìnlocuise pe unchiul
sàu §erban, Constantin Bràncoveanu, aceia§i
incapacitate unità cu aceia$i lipsà de dispo
sile in ce prive§te resistenta. Ca sà scoatà
pe Heissler, care nu era dispus sà piece de
la sine, trebui ca Bràncoveanu sà alerge la
ajutorul Tatarilor, auxiliari ale càior servici!
se plàtiau foarte scump §i prin halul in care
ràmànea pe urma lor tara.
Totuî in 1690 Bràncoveanu primi ordin
de la Turci sà ìntovàràêascà, impreunà cu
Moldovenii comandati de Hatmanul Bogdan,
§>i de vecinul din Moldova, pe Cerchez-Ahmed-
Pa$a, care mergea sà aêze in Ardeal pe pre
tendenti la Coroana Ungarici, Emeric Tòkòly.
Unindu-se, in lulie, la Potlogi cu Turco Ta
tarii, el trecu pe la Negru-Vodà §i Dragos
lave, Cerchez insuî apucànd calea Branuiui.
Trupele noastre luarà parte la lupta de la
Tohani (21 August), in care peri §i boierul
* Studii si doc., XI, p. 132 ?i urm.
Trupe romànesti cu auxiliare ale Turcilor 197
Bàlàceanu, Agà in tara lui, colonel la Nemtij

care visa de Domnie1.
De-acum inaiate intr'un principat ca si in
celali, cum nu mai era o politica, nu va mai
fi nido armata.
Dar soldati erau, mimai càt ei se luptau
supt steaguri stràine.
Incà de la 1661 Ioan Kemény a§tepta ,,vi-
teji“ din Moldova2 „Lazàr ce-au fost strileû“,
strelif: la Ru§i. apare la 1680, §i mai avem
chiar de la 1660 pe ,,§andro ce-au fost izba$
de strealiti, din Rosii“3.
Am pomenit pana acum serviciile fàcute
Polonilor de un Hàjdàu, de un Hàbàêscul,
de un Mihalcea Hàncu, de un Constantin Can-
temir, de un Ilie Motoc §i Savin Smuncilà,
de un Da videi sau Davidenko, — „Sandul sin
David ot Zaluce 4 —, de un turcule£ — Cos
talo. care avea §i un frate supt arme —
nn Burla. Ei nu erau singuri. §i alte figuri
menite sa fie improspàtate, làsand la o parte
pe acei Romàni din teri stràine, cari, ca ,,Va-
lahii" din Polonia, Goraliii de azi, cu o a§a
de interesantà artà popularà, joacà un rol im-
1 Analele Academiei Romàne, XXI, pp. 238-9. Petra^cu capi
tarmi, tatàl lui, trecuse la crostini in 1673; v. si Ghibànescu, o. c.,
IV, pp. 250-1.
s La 1650 Milescu Serdar servente la Ru§i; Hurmuzaki, XV,
pp. 1310-1, no. mmcccciv. Verdzelescu trece la Gazaci; ibid., pp.
1320-1, no. mmccccxxviii.
8 Ghibànescu, o. c., IV, p. 165; Studii si doc., XXI, pp. 101-2.
‘ Studii si doc., VI, p. 438.
s Documente Callimachi, I, p. xxv. — David de Zaluceni, in
1665, Uricariul, XXV, pp. 274-5. Toader de Zaluceni, Ghibànescu,
o. c., p. 136 (147). Cf. Studii si doc., X), p. 92 (202). I se zice
$ Alexandru Leahul; V, p. 405.
portant la jumàtatea veacului al XVII-lea1.

Polcovnicul de Zaporojeni, care in 1665 dàdea
un zapis §i in románente §i in polone§te2, nu
era, de sigur, nici Rus, nici Polon. Un Cascar
Cioranul, pe la 1690, merge in 7ara Moschi-
ceascà la Hatmanul càzàcesc, cercànd slujbà,
pe langa un vàr al sàu, Preda Pàharnicul,
„care sluja^te la Hatmanul de a colo“ ; aici
aflà §i pe Moldoveanul Lupa^cu MurguleJ, care
ajunsese rohmistru sau, cum i§i zice ìnsu§i,
„opnistru“3. Un astfel de osta § ca Lascar Cio
ranul lasa in urma lui o avere, un bagaj mi
litar ca acesta: ,,doi cai, o pàreche de sàhài-
dace cu arcui 4 galben si o sabie ferecatà la
sàhàidace ; patru trumbliti de argini §i un rà£-
ti§or purtat peste carnata“ ; un fecior ii into-
vàràîa, ducánd cu el cate un bcal roib mare“
§i càte „un bahmet negru umblàtor". Un Con-
stantin Ceauûl, Muntean, „feciorul Hagiului
de la Boie^ti", un Silion erau in aceastà to-
váráîe5. Sobieski formase o intreagà ceatà
moldoveneascà, purtànd càciuli6. Joimiri mol-
doveni sant pomeniji atunce7. La Poloni era
un Mirón Cocoranul, cumnat cu Polonul An
drei Grocholski, un Toader Armaûl, poate
dintre Nàcule^ti, §i fíatele sàu, un Pàtrà§can
‘ Lettres de Pierre Des Noyers, Berlin, 1859.
’ Studii si doc., V, p. 40, nota 2.
8 Ibid., p. 47, nota.
4 „Arcarii“ erau adesea Armeni, ca Aracál (Uricariul, XXII»
pp. 361-4), ori Càrstea Latef (ibid., p. 367). Cf. o „sabie ferecatà
cu inel de argini“, Ghibànescu, Sarete, V, p. 339 (249).
5 ibid.
6 lorga, Un ofiter román in oastea lui Carol al Xll-lea
(planea), Analele Académiei Romàne, XXXIV.
7 Uricariul, X, pp. 106-7.
Trupe româneçti ca auxiliare ale Turcilor 199
Tàutul, un Ilie Abazà, un Sandui Volcinschi,

un Dumitraçco §i un Vasile Isàcescul, ìn
sfârçit, acel Toader Calmà§ul, din Orheiu, pàr-
càlab de Hotin, apoi Vornic de Càmpulung,
al càrui fiu era sà fie Ioan-Vodà Callimachi1.
Un Muntean, Sandu Coltea, va ajunge osta§
al lui Carol al XII-lea, regele Suediei, pe vre-
mea când Apostol Chigheciu, fost soldat al
lui Sobieski2, intra in serviciul lui Petru al
Moscoviei3. Cel d’intàiu fu prins de Ru§i,
dus in Siberia §i, libérât de acolo, cerea sà
fie trimes inapoi in tara lui, fiindcà numai
acolò poate asculta ìntr’o bisericà de legea sa
rugàciunile folositoare sufletului. Cel de-al
doilea fàgàduia, in 1707, sà aducà Ìparului ,,doi
rohmi^tri, trei locotenenji, trei stegari §i trei
sute de soldati, la Sniatyn sau la Sambor".
Bainschi4 Lupa^cu, Murgulet, Mihàilà Ganul,
Andronic Isar, un Ioan al vàtafului Roman,
un Gheorghità Spàtarul5 s?i altii fac parte §i
ei din aceastà serie de tineri ràzboinici pe cari
nu-i încàpeau |eri potolite 6. Si Neculce, cro-
nicarul timpului, înrâurit el însuçi întru càtva
de acest spirit, spune cà multi feciori de bo-
ieri mergeau dupà câçtig — §i glorie, adàugim
noi, — nu numai la Poloni, la ârul, la Carol
1 Doc. Callimachi, 1, p. xxv si urm.l

2 Ca stegar de Càmpulung, la 1693 ; Hurmuzaki, XV, p.^1455,
no. MMDCCXiii ; p. 1457, no. mmdccxiii ; Studii si doc.,fN, pp.
584-5.
s Cf. ibid., si Hasdeu, Arhiva istoriti^. pp. 83-4.
* Studii si doc., V, p. 413.
8 Jbid., VI. pp. 450-1, no. 1702.
6 lorga, Basarabia noastra, p. 83 (dupä Arh. istoriti!, Ili,
p. 276).
al XII-lea, ci §i la acel Francisc Ràkóczy, pre-

tendentul unguresc care ridicase steag de ràs-
coalà contra Imperialilor din Ardeal1.
Ei erau sa incerce a da o ultima ìndrep-
tare ràzboinicà politicei romàne§ti.
1 P. 273 §i Studii si doc., XVI, pp. 286-8; cf. termenul de do-

bàndasi, Uricariul, XXI, p. 255.
CAP. VI.
DECÄDEREA MILITARA A ROMÄNILOR

(1692-1821).
I.
Oastea de Curie de la sfàrsitul veacului al
XVII-lea si aitimele intervenfii ìn
ràzboaiele stràine.
Làmuriri bogate ìn condica, zisà, dupà moda

turceasca, „anatefter“ a lui Constantin Brân-
coveanu ne ajutà sa cunoa^tem din ce eie-
mente se alcàtuia oastea lui de Curte, variata,
stràlucitoarea çi tàrcata gardà a acestui „Lu
dovic al XlV-lea ‘ dunàrean in miniatura
Se pàstrau dorobanîi cei vechi, cinci „stea
guri“, §i Seimenii lui Matei-Vodà, foarte re
duci la numàr însâ, abia §ase „steaguri“, pe
làngà care se întâmpinà de douà ori atàtea
steaguri de Gazaci, formaîune nouà, care nu
se aflà si ìn Moldova çi — dupà modelul Aus-
triecilor din Ardeal, de curànd ìntrati in
aceastà provincie, unde trebuirà apoi sa zdro-
beascà reactiunea ungureascà a lui Francise
Rakóczy, pretendentul national, — trei „stea-
guri'* de catane. Dupà acelaçi model nu lip-
sesc Nemti, douà „steaguri “, §i „talpoî“ \ Se
întâlnesc §i câtiva tunaii. Dupà o rànduialà
care e aceia noua, fàcànd parte din mul-
1 Studiì si doc., V, p. 372.
tele inova£ii ale epocei bràncovene§ti, sàteni

scuti ti de bir — in afarà de càlàraî, cari au
curate rosturi locale, mai mult de servicii pu-
blice §i de polizie ruralà 1 —, scutelnici, for-
meazà paisprezece steaguri de càlàre£i §ase
de pedestri.
Garda propriu zisà a Doamnei cuprindea
patru steaguri, §i fiii dormienti, „coconii“, i§i
aveau §i ei gardi^tii.
Cea mai mare parte dintre soldati, cari, in
genere, poartà numele de „slujitori", e alcà-
tuità din micile companii ale celor cu servicii
speciale la Curte. Sant, astfel, saragèle §i ceau§i,
ca la Turci2; sant, ca la dàn?ii, seizi3. Sant,
la grajduri, §i corniceli, la tràsuri „legànarii“4,
povodnicii. In Divan func£ioneazà pentru
strajà ,,fu§ta§i“ de datinà, cu „fusele“ de lemn
colorat in mànà, „fu^taîi ot Vel Divan“. Da
vànàtori se chiama, ca in organisatia primi
tiva a corpului ieniceresc la Osmanlài, in care
fiece companie avea un rost cu prilejul aces-
tor adevàrate expeditii contra fiarelor, copo-
iarii si ogàrarii5. Copiii de casa, càrora li se
mai zice, turce?te, §i peici — ca in zilele lui
Matei-Vodà, de alminterea — pàstreazà organi
savia lor deosebità Pentru trebi mai ordinare
sant viglari, dàrvari (cari aduc lemne)6.
Ofiterii au titluri, dintre care unele fac
parte din vechea nomenclatura militarà a £e-
1 Am intàlnit undeva un Robea, càoitanul de càlàrasi din Ràmnic.
* Studii si doc., V, p. 351.
3 Ibid., p. 372.
4 Ibid., pp. 362, 372.
‘ Ibid., p. 372.
4 Ibid., p. 361.
Oastea de Curte de la sfársitnl veacului al XVII- lea 205
rii— astfel Seimenii, numai ei, au in frunte

pe Vel Cápitan, Cápitanul cel mare —, iar
áltele sánt de importare recenta: alaiu ceau§,
sangeactar (de la sangeac, steag in sens mai
mult feudal ; in loe de stegar, care se pás-
treazá aláturi) ; vátafi sánt numai la plaiuri1,
peste pláieî, cari nu poartá obi^nuit acest
nume.
Aceastá oaste n’are prilej de a se luptá
pentru sine Ea e insá foarte solemná §i din.
bielûg impodobitá. ín frunte, la zile mari,
pá§e§te „stegarul ce poartá steagul terii“, intre
cei doi tuiungii Jiind cozile de cal turce§ti in
várf de sulitá, care inseamná infeodarea de
catre Sultan2. Noapteay la alaiuri, lumineazá,
ca la 'Tarigrad, masalagii. Música e, fire§te,
foarte bine represintatá de mehterii turci, de
,,trámbit:a§ii ungure§ti“, de „tobosi“ sau ,,to-
boâri“ si „surmaci“, de elemente mai popu
lare, ca acelea care-i cántau lui Mibai Vi-
teazul la intrarea ’n Alba-Iulia: cimpoiaî,
láutari §i cobzari. La ocasii deosebit de im
portante, „dobuûl bate doba cea mare" ; de
Iordan „slujitorii zic cu surlele pentru Mária
Sa Vodá“3.
N’avem §tiri a$a de bógate pentru Moldova,
unde putem admite insá cá instituya militará
avea, nu numai acelaî carácter, dar in mare
parte §i aceleaî amánunte. latá ce putem
culege insá din cronici pentru momentul luí
Dimi trie Cantemir, in 1711. •
1 ibid., p. 357.
* Ibid., p. 372.
8 Ibid., pp. 372-3.
Domnul Moldovei are pe làngà el — attirici

càrici Pavel Ruginà, Savel Smuntila, Ilie Abàzà,
Io m Mirescul, Pricopie, Chigheciu, Hàncul,
Iene Munteanul, Gligora§ Ivanenco luptà in
ràndurile lui Petru-cel-Mare, cu Moldovenii,
cu joimirii lor, — Seimeni, cu un capitan in
frunte, saragèle, al càror sef e Aga Di-
mitrie. Urmaûl sàu, Nicolae Mavrocordat,
va piati un , steag“ de Sàrbi, pe làngà Sei-
menii Cur£ii, §i el va dispune, ca §i Dimitrie-
Vodà insuî, de catane §i de obi^nuitii cà-
làraî1.
Cànd e vorba insà de ràzboiu, ca atunci,
in 1711, alta armata trebuie facuta, cu totul
din nou. O proclamale a Domnului anunjà
cà acei ce „se vor serie la steaguri“ vor avea
cinci ruble pe luna sau trei taleri („cincizeci
de lei §i un tult,:), iar, la inceput, pentru
echipare, cinci galbeni. Dintre mazili, clasa,
tot mai vioaie, care dàduse ostaci §i arma-
telor veci ne, se vor face offerii, numiti, dupà
datina ruso-polonà, polcovnici §i rohmi^tri, ca
si sub alterni i lor, chehaii - dupà un cuvànt
turcesc care inseamnà locotenent — §i stegarii.
Au fost treizeci de polcovnici, piatiti cu o
sutà de ruble, o sutà §aptezeci de rohmi^tri,
primind numai treizeci, — stegarii aveau ca
leafà zece ruble. Suma necesarà, o sutà de
pungi de bani, de càte cinci sute de lei, o
dàduse 7arul din Vistieria lui. Domnul mol-
dovenesc orànduise $i adunarea provisiilor,
1 V. lorga. Carol al XII-lea, Petru-cel-Mare si ferite noastre,
in „Analele Academiei Romàne“, XXXIII, pp. 19, 21, 37-8, 42.
Cf. aici, p. 211.
Oastea de Curie de la sfàrsitul veacului al XVII-lea 20T
pentru armata ce era sa aibà el ca §i pentru

aceia cu care venia impàràtescul sàu suzeran:
„oboroace de caste“1.
Astfel se adunarà mulfi cameni bucuroî
de a se distinge, de a castiga. Desprejuitor
ca un boier ce era, deprins sa vada ostaci de
alta origine §i cu alt caracter, cronicarul
Neculce serie: „Atunce to|i se fàcurà o§teni:
slugile làsau pe boieri, argatii làsau pe sta-
pani ; §i alta prostime multi au mers de au
luat bani §i s’au scris la steaguri. Mai mul|i
farà de arme, ca nu aveau de unde-î cum-
pàra, ca §i arca rii sfarrise arcele, sàgetile §i
sàhàidacele ce au avut in dughenile lor, ce
i§?i fàceau sulije din crengi ascuîte si pàrlite
la vàrf. Se ìncàlàra cine cum putea.“ Totu§?i
acest avànt ràzboinic, care e insuî o puter-
nicà nota de vitalitate, nu peate fi farà im-
portantà in desvoltarea sufletului nostru na-
tional.
Pe làngà cei cari se imbulzirà ieînd din
legatura breslelor de me?te§uguri, din dughe
nile negustorilor §i din curtile boierilor, cari
n’aveau voie sà-i opreascà, nu ràmàseserà ne-
sim£itori obi^nuitii participanji la toate ,,ràz-
meritile“, mazilii cei dàrji din Orheiu, Soroca
§i I/àpu^na. §i Vodà, care nàdàjduia sà im-
plineascà 10.000 de ostaci2, chemase, ca §i pe
boieri §i pe breslaî, pe terani. Càci ordinul
raportat de aâ-zisa cronicà a lui Muste3 era
formai: „tot omul sà incalece, sà meargà in
oaste“ §i, cànd se spune cà acela care nu va
1 Studii fi doc., XVI, p. 99.
2 Analele Academiei Romàne, l. c., p. 31.
3 Letopisite, III, p. 45.
208 Istoria armatei romàne$ti
asculta de domnescul indenni, „va ràmànea

vecin §i podan, in veci neràscumpàrat §i ne-
clintit“, se vede bine de care clasà e vorba,
de aceia care pierduse, odatà cu stàpànirea
pàmàntului ei, §i libertatea personalà pe care
astfel o putea recàpàta.
Se $tie ce rost modest au avut Moldovenii
in luptele ce s’au dat atunci. Planul lui Pe-
tru-cel-Mare, inspirai de ai nostri, nu era sa
se coboare pe Prut §i prin Dobrogea. Doar
Sàrbii cari 1 a§teptau, supt cei doi „boieri“ ai
lor, in Serbia propriuzisà, ca §i in Bosnia,
nu erau in aceastà parte. Era vorba de a se
trece pe la Foci? a ni in 'para-Romàneascà, si-
lind astfel la o declaratie formala §i la un
ajutor efectiv pe precautul Bràncoveanu, care,
fàcàndu-î lagàr, il aêzase in gura Urlatdor *.
Expeditia din 1711 ea insali are mult mai
multa ìnsemnàtate pentru istoria militarà in
genere decàt pentru istoria armatei romàne§ti.
Corpul format de Dimitrie Cantemir, abia
ìnjghebat §i in cea mai mare parte incapabil
de luptà, n’avu mai nicio parte in desvolta-
rea ràzboiului. Trecerea o§tilor *paru]ui pe la
Foconi, care era, cum am spus, in proiect,
nu se produse2. Turcii Vizirului apucaserà a '
trece mai ràpede de cum se a§teptau toji, pe
la Isaccea, §?i Tatarii sosiserà, cu cetele lor de
càlàreti, la Prut, in stare sa oboseascà o ar
mata pe care n’ar fi incercat màcar s’o in
vi ngà.
1 Analele Academiei Romàne, l. c., p 33.

8 Memoriul citat, p. 33.
Oastea de Curie de la sfârçitul veacului al XVlI-lea 209
Astfel detaâmentul trimes inainte cn ge-

neralul Rönne, cu brigadirul Cropotov cu
un „pâle“ de Moldoveni, luà în adevär Bräila,
la 14/25 lulie, dar rolul lui se opri aici. Toma
Cantacuzino, Spàtarul, çeful o§tirii muntene,
n’ajunse Domn, cum visase, in locul nesigu-
rului Bràncoveanu, §i doar de aceia-1 pàrà-
sise, la 18 lunie, pe acesta, pentru a se duce,
farà ordin, înaintea Ruçilor la laçi, cu o mica
suità, in care deosebim pe ajutorul sàu, pe
„ceauçul spätäresc" Ghinea, pe Teodor Corbea,
din Çcheii Braçovului, menit sä ajungä in
Rusia „cantilena“, pe unii capitani §i boierina§i,
ca pe Gavrilà $i Preda Drugànescu, rude ale
lui Toma §i din neam de uneltitor, pe un
Càndescul din partile Buzàului *.
Astfel Bràncoveanu ìnsu§i rämase in tabàra
de la Urlaci, unde-si avea mäcar zece steaguri
de Gazaci supt marele-Capitan Neagul, pe do-
robanîi Marelui Capitan Donie, pe stràjerii
Càpitanului de Margene §i pe slujitorii celor
de judeêa. Aici se aflà apoi ìncheierea, la
Stànileçti, a „päcii de la Fälciiu“ §i retragerea
ruînoasà a oçtilor ruseçti, bucuroase cà au
scàpat §i cu atâta, fiind ìn primejdie de a se
vedea ìncunjurate §i de a peri de foame.
Ventile de biruin|à, pe care se gràbiserà Ruçii
a le trimete pretutindeni, se dovedirà astfel
mincinoase8. Constantin Stolnicul Cantacuzino
1 Ibid.; Radu Greceanu, Viafa lui Bràncoveanu, ed. St. D.

Grecianu, Bucarest! 1906, pp. 200-1. Cf. Studii si doc., XXI,
pp. 15-7.
’ Greceanu, o. c., pp. 204, 211.
3 D. dr. Gh. Cräiniceanu imi däruie?te unul din aceste diur
nale“, „Die lang gewünschte und erfreuliche Nachricht aus Flan-
14
judeca astfel, la 8 August st. v., din Targa

vate, isprava de la Prut: „La ìnceput, se pu-
tea spune despre 7ar cuvintele lui Cesar, ca
unul ce venise vàzuse ; dar sfàrîtul nu s’a
potrivit. Räu sfätuit §i incredin|àndu-se in
deferte fagàduieli, oastea lui, farà hranà §i im
partita in deosebite datatamente farà folos,
pierzànd bagajul, dupà càteva ciocniri, fiind
ìncunjuratà §i asediatà de Turci din toate par
lile, farà pane $i farà apà ti zàpàcità §i de
zàpàceala femeilor ce erau cu dànsa, a fost
silità a face o pace pripità §i rutinoasà. Dum-
nezeu sa binecuvinteze pe Domnul nostra, care
a pàstrat acest principat de nenorocirea Mol
dove!, purtàndu-se cu in|elepciune, asteptànd
sa se hotàrascà o bàtàlie in care s’a vàzut la
urmà cà, supt baine nem|e§ti, Muscalii sant
tot Museali 1.“
Astfel, peri $i nàdejdea lui Cantemir de a
ràmànea Domn de sine stàtàtor, ereditar, din
„mila lui Dutnnezeu“ — cura incepuse a se
serie ti pe pecetea lui latina —, avànd hota-
rele tiretti ale Moldovei sale la Miazàzi, cu
adaugirea „cetà|ilor ce ni s’au luat de tirani",
cum spunea insuti in proclamala sa2.
Astfel, fiind silit sä fugà la aliati! sài, ajunti
acum ocrotitori cu apucàturi de stàpàni, Di-
mitrie-Vodà, care visase de o armata romà-
neascà nouà, stricà, luànd cu dànsul elemen-
tele cele mai bune, ti ce gàsise in 1710.
dem und Wallachey wegen Eroberung der frantzösischen Linien
und der Türcken grossen Niederlage, in einigen Extract-Schreiben,
welche diesen Monath Augusto eingelauffen, anno 1711“.
3 lorga, Acte si fragmente. I, p. 326, nota 2.
• Memoriul citat, p. 31.
Oastea de Curte de la sfàr§itul veacului al XVll-lea 211
Cu el plecarà, spune Neculce, polcovnicui

loan Mirescul, Vel Capita nul loan Bánarul,
càpitanul dàràbanilor, Brahà, ba§bulucba§ul
de Seimeni, Dima, càpitanii Ciute, Apostol,
Toader Pavel Mirescul 4. Cronica munteana
pomene^te pe „loan Zárul, carele §i cumnat
ii era, Savin Smuncila Vel Postelnic, §tefan
Luca Vel Vistiar, Gheorghifà Vel Spàtar, San-
dul Sturza Vel Stolnic, Mogaldea Vel Serdar,
Findicu (sic), pàrcàlabul de Soroca, Ion Bá
narul Vel CapitanUnii dintre dàn§ii nu
erau sa mai vada Moldova na§terii lor3.
In noua lui Domnie, supt apàsàtoare pro-
tectie turceasca §i in coasta cu amenintarea
Tatarilor de la Benderai unde ràmàsese Carol
al XII-lea, Nicolae Mavrocordat are acel steag
de Sàrbi $i catane, pe lànga Seimenii Curtii,
ai Hatmanului, ai Agài §i obi§nui£ii càlàraî4.
In 'J'ara-Romàneasca, unde trecu peste pufin,
inlocuind pe Stafan Voda Cantacuzino, càzut
el ìnsu?i in nenorocire dupa ce provocase ne-
norocirea radei sale Bràncoveanu màre£ul Fa-
nariot, cáruia-i lipsia ìnsà cu totul spiritul
militar, gasi pe aceiaî Cazaci5, pe aceleaî
catane, pe aceiaî calàraî §i slujitori: organi-
’ P. 332.
* Greceanu, o. c„ p. 208.
8 La 1702 gàsitn un poru?nic Solomon ; pe Apostol Mihulet la
1693 (cf. Studii si doc., V, p. 226, no. 62; p. 94, no. 85; Uri-
cariul, XX, p. 179). Cf. pe stegarul Mirón Mihulet la 1796, ibid.,
XXV, p. 269.
* Memoriul cìtat, p. 49.
8 Un Stefu, càpitan de Cazaci, tinea la 1720 pe Califa, nepoatá
lui „Constantin-Vodà din Moldova“ (Uricariul, XII, p. 333 si urm.).
Pentru catane, si ibid., XIV, p. 328.
sarea militarà a celar dotta ferì ajunse astfel,

la inceputul veacului al XVIII-lea, sa fie
aproape identica, precum spie o identitate fo-
lositoare vremii de mai tàrziu se indreptau
alte demente ale vietii nazionale.
Aceastà slabà oaste de Carte nu foiosi de
loc §efului ei domnesc in noul ràzboiu dintre
Imperiali §i Turci, pe care-1 deschise la 1716
invasia Turcilor ràzbunàtorului, crudului Mare-
Vizir din Gin-Alì in Moreia Venetienilor aliaci
cu Habsburgii. Boierii olteni infeleî cu cata-
nele austriece1, cari aveau in fruntea lor pe
un Spàtar Golescu, un Legofàt Bàleanu, un
§erban Bujoreanu, un Barbu Bràiloiu, acesta
purtànd titlul ostasse de Serdar, un Dosofteiii
Bràiloiu càlugàrul, puseserà la cale 0 loviturà
nàprasnicà asupra Scaunului domnesc insu§i,
§i ea reuî. „Oastea amestecatà, Turci, Tatari,
Romàni pe care Mavrocordat o trimesese
pana la Goleati ìnaintea oamenilor imparateci,
putu sà-i scoatà prin foc din Curtile boieie§t*
de acolo ; dar alta mica oaste, de acciari al-
càtuire, „Turci, Tatari §i càtàva slujitorime de
tara", fu indreptatà, cu noul Ban, Radu Po-
pescu, spre Craiova. Astfel càpitanul Pivoda
veni cu catanele, „prin pàduri, prin pustietàji“,
la 14 Novembre st. v., §i aflà reêdinta dom-
neascà nepàzità §i cu porcile deschise. §i po-
vestitorul contemporan spune: ,,Au ìntrat in
case §i in càmàri, jàfuind toate ale Màriei Sale
averi. Acoleà indatà vine §i Golescu Spàtariul
§i Bàleanu Logofàtul §i sotii lor, cu armele
1 Seful era càpitanul romàn Mihul (Cronica lui Radu Popescu,

in Magazinul istorie, IV, p. 55).
Oastea de Curte de la sfârçitul veacului al XVII-lea 213
incingi §i eu pistoalele, eu toatà gatirea ca

niçte catane, carii îndata au poruncit Seime-
nilor ce era de paza Curali sa puie ármele jos,
sá nu cumva sa stea împotriva catanelor im
parateci, cá vor peri cu totii Care auzind din
gura unor boieri ca ace§tia, Spàtariu Mare,
Logofàt-Mare, au pus ármele jos, §i ei au fà-
cut cum au voit1/4 Oraçul a fost prâdat. A§a
se putea prinde la 1716 un Domn románese
in Capitala sa.
Dacá lucrurile mersera astfel in Moldova,
unde domnià Mihai Racovi|à, aceasta nu se
datori nici vaiorii ce putea sà aibà mica lui
strajà, nici talentului militar, initiative! ráz-
boinice a Domnului, ci singurului fapt cà Ta
tarii erau la îndemâna si puteau salvà pe un
Domn care acuma se credea pierdut.
Aici catanele ocupara mânàstirile de la
munti, Caînul ca §?i Neamtul. Anume boieri,
un Vasile Ceaurul. un Mirón fost joimir polon,
un Velico, fiastrul lui, un Contescu, erau ìn-
teleçi cu dàn$ii, — locul de comandant al lui
Pivoda avându-1 aici cutare Francise din Lo-
taringia, François, din care croniche noastre
fac un „Franta“, iar tradita populara chiar
un „Ferent“ unguresc. Inaintarea spre Ia§ise
face foarte uçor: stràjile scoase ìnainte de
Voda, la Târgu Frumos, sânt prinse2*. Doua,
trei sute de oameni, — „cu Nemti, cu Moldo-
veni cu tot“, — por astfel sá pátrundá, la
10/21 lanuar 1717, pàna in Tasi, Domnul fu-
1 Ibid., pp. 77-8.
* Cu acest prilej se pomeneçte „Movila lui Constantin-Vodà“,
care aminteçte náválirea si scurta Domnie a lui Constantin Ba-
sarab.
gind pe ghiatä, cu haine schimbate, la Cetä-

Juie, ale càrii ziduri cearcä nàvalitorii sä le
escaladeze cu „loitre“ §i „prepelece“.
Tatarii, de càtva timp chemati, se aflati
insa foarte aproape, la mänästirea lui Aron-
Vodä, färä ca Racovitä sä fi aflat de venirea
lor. Ei erau chiar mai multi decât poftise
Mihai-Vodä. La cel d’intäiu semn, ei venirä
„ca väntul“. Atunci, imbärbätändu-se, Domnul
scoate in luptä, între Cetä|uie §i mänästirea
Hlincii, de peste deal, putinii lui ostaci: „Sii-
menii §i strettiti, adecä vanätorti“. Ei au fost
räpede biruitori, §i çeful, adus ca un tälhar,
înaintea Domniei, fu décapitât în locul de pe
deal unde astäzi se vede Crucea si era odatä
„Cerdacul lui Ferent“* 24. între steagurile luate
era si unni al rebelilor2.
Dupä o grea pradä tätäreascä, in Februar
chiar, o expedite de pedeapsä se organisa in
primävarä, cei 5.-6.000 de Tatari luând parte
la dânsa, ca §i trupele lui Iliaç Colceag beiu,
Aga de solaci din cetatea Hotinului, — care,
cu prilejul unei lovituri de dat in Polonia,
fusese ocupata, definitiv, de Turci, la 1713 5.
A§a se curätirä, in Main, si cu §ase tunuri,
cuiburile de catane de la Mira, unde comanda
Munteanul Ranit, spärgändu se zidurile de la
Caçin. §i trecându-se cu prada çi in Secuime.
Cei din Neamt plecaserä de mai nainte4.
Astfel Domnul care, cu càteva luni inainte
’ Neculce, p. 352 çi urm.
2 Chiparisa. ìn Erbiceanu, Cronicarii greci, p. 69.
* Neculce, p. 351. V. lorga, Chilia Cetatea-Alba, p. 246
urmeazä.
4 Neculce, p. 354.
Oastea de Curie de la sfàrîtul veacului al XVII-lea 215
„stàpànià numai pe làngà Ia§i §i la Orheiu

pujintel“*1, ajunse iaràî in posesiunea |erii
sale intregi
Urmà, in August, lovitura din Ardeal a lui
Mihai-Vodà, cu 3 600 dintre ai lui, cu aceia§i
Tatari §i cu acciari lipcani (Tatari de Ijpca)
spahii de la Hotin, la cari se adàugiserà
vreo 500 de Cazaci Zaporojeni in serviciul
Hanului ; pribeagul ungur Esterhàzy trebuia
sa vie in oaste. Se trecu pe la Càmpulungul
bucovinean càtre Bistrita, Domnul Moldove!
càutànd anume pe Romàni! din aceste pàr|i,
cum o spune un izvor contemporan: nIar
Domnul dàduse poruncà ostirii lui ca pe Nemti
si pe catane sà-i acida si sà-i iea robi, iàr
pe Moldoveni sa nu i iea robi. Ci Moldovenii
cari zie eu, nu sant Moldoveni din Moldova,
ci Moldoveni crostini drept-credinciosi, nàscati
si crescati in Tara Ungurcasca, ci sà-i ascundà
sà na-i iea oamenii lui Colceag2“. Se ajunse
pana in 'pinutul Bistri£ei, cu o cumplità pradà
de Tatari, dar vestea cà Belgradul a fost luat
de Imperiali! lui Eugeniu de Savoia sili pe
nàvàlitori la o grabnicà ìntoarcere. Stàlpul din
Vania ràmase ca semn al nea^teptatei mani
festati! ràzboinice fàcute de un Voevod mol-
dovenesc ìntr’o epoca de slàbiciune 9! injosire,
pe drumul lui Petru Rare§ cel puternic §!
màndru, acolo, in parlile ardelene§ti3.
1 Ibid., p. 352. Cf. Amiras, in Letopisite, 111, p. 133 §1 urm.;
„Mustea“, ibid.', Cronica lui Chiparisa, p. 65 si urm.; Uricariul,
III, pp. 53-7, XIV, pp. 332-3 ; Ist. Ut. rom. In secolul al XVHI-lea,
I, p. 217.
’ Chiparisa, p. 82.
s V. Studii si doc., VI, pp. 643-5.
Cuprinsul i-a putut fi reconstituit astfel:

„Din mila lui Dumnezeu Io Mihai Ràcovifà
Voevod, Domn oblàduitor a toatà Moldavia,
la vàlet 7224 (1716), al treile rànd a Dom-
niei Mele., ràdicat-a puternica Impàràtie tur-
ceascà oaste asupra Nemtilor, $i la aceste mes-
tecàturi multa pradà s‘au fàcut bietei teri a
Moldovei de spre partea Nemtilor, pcftindu-i
§i chemándu i o sama de boieri ai Moldovei
si din cei mai de jos, de pururi cum sant
Moldovenii, ìncàt nu a ramas mànàstire sau
bisericà [nepràdatà. Si au venit Frent càpi-
tanul] cu o samà de Nemfi §i Moldoveni. Mun-
teni, Unguri, Sàrbi, catàva adunàturà. Ci a§a
far de veste ne-au lovit la Scaunul nostru in
lasi, cu gandul ca sa iea, precum au luat Pi-
vodà Capitan pe Necolai Mavrocordat, Doni
mi! muntenesc, din Scaunul ferii, din Bucu-
re§ti, 1 au dus la Sibiiu. lar noi, cu ajuto-
rul lui Dumnezeu, i-am biruit §i i-am ràsipit,
dar §i movila am fàcut pe trupurile lor §i mi-
nunatá cruce si cerdac de piatrà làngà movila
am fàcut, langa drumul cel mare din josul
Cetàfuii, unde au fost si ràzboiul.
,,§i am mers pe muntele ce se chiama Màs-
tàcàniûl §i pe muntele Suhardul. Pogoràn-
du-ne pen codri §i ape, am venit in 'para Un-
gureascà, ìntr’un sat anume Rodna. Si de
acolo, impreunà cu Maria Sa Sultanul §i cu
multime de Tatari, pràdànd §i arzànd pàn la
cetatea Bistrifei, am incunjurat-o de tóate
parlile. Si s’au dat ; ninnai cetatea singurà
au ramas. Apoi s’au slobozit Tàtarii in pradà,
trecànd de Muncaciu, la Ungurime de afarà.
§>i s’au intors prin Maramorà§, au pràdat [tot
Oastea de Curte de la sfàrsitul veaculni al XVII-lea 217
Maramoràûl] ; care pradà jaf s’a pomelli

la Unguri §i apoi ne-am intors...
,,§i aceastà pradà robie ce fàcu in pàmàn-
tul terii Moldovei 0 a 7erii Ungure^ti s’au
fàcut din pricina ghinàrarilor de Ardeal,
anume §tefan Stinvil (Stainville), ghinàrarul
den Sibiiu, baronul de Tighe (Tiege), ghi
nàrarul den Bra§ov, §i Santamor (Saint-Amour),
ghinàrarul de Bistri£à. Cari pentru atàta sa
deie samà inaintea lui Dumnezeu, la infrico-
§atul judét..., pentru spurcata làcomia lor,
trimi£ànd asupra terii pentru dobànda lor1.“
Norocul lui Mihai Racovità nu l avu insà,
cu prilejul noului ràzboiu intre Austrieci, Ru§i
§i Turci, care aduse, la 1738, pentru a doua
oarà dupà Stèndesti, in Moldova optile ,,mos-
chice^ti“, urmaûl sàu, Grigore Matei Ghica.
In Moldova lui apàrurà intàiu catanele, pe
calea pe care î in 1717, dupà ofensiva de la
Bistrita, o luaserà din nou, càteva zile, ina-
intànd §i pana la Foc§ani2. Elemente germane
pàtrunserà pe la Oituz, pana la Comàne^ti,
dar cele doua steaguri de Gazaci, trimese de
Domn, cu boierii Constantin Ipsilanti §i Toa-
der Paladi, silirà pe nàvàlitori sa piece, pier-
zàndu-§i colonelul si làsànd doua tunuri3.
Afarà de Seimeni parte Bosnieci, parte Ro
màni4, cu càpitanul Manoli din Chios 5, ai cà-
1 V. Stefanelli, in „Analele Academiei Romàne“, XXXVI, p.
1027 si urm. — O sorà a Domnului, sofia chiar a Ceaurului,
prinsà, isi fàcu singurà drum piin munfi (Chiparisa, p. 70). ,
1 Chiparisa, la sfàrsit.
3 Neculce, pp. 397-8.
4 Uricariul, XXIV, p. 225.
5 In 1739; Studii si doc., XII, p. 39, no. 74.
ror ofi£eri purtau nume turce^ti (ba^bulucbaçà,

odaba^, chehaie1) erau deci aceçti Cazaci, oràn-
duiti inserte, cu polcovnicii poruçniciilor2,
întâlnim chiar, pe aceastà vreme, dupa acc
lami exemplu al „saldatilo!" (soldati) ru§i, al
càror nume se iveçte acum întâiaçi data3, si
dragoni4. lar vechii câlâraçi de 'pirraturi dài-
nuiaü, cu capitami lor, ca Vartic (din 1723),
loan Giucca (din vremea ràzboiului) altii
multi5. Hi serviau însâ mai ales pentru dusul
corespondentei, ca §i barami6, timiraçii, cu ca
pitami! lor de timir7, umblàtorii8, pantirii9.
N’aveau un rol militar, cum nu-1 mai aveau
de mult, de §i se bucurau de anumite conce-
sii fiscale, vechii curteni10. în tabàra de la
Socola, |inutà cu grea cheltuialà a terii, Ghica
avea patru steaguri de Turci çi alte patru de
làpcani, formànd un grup de 3-4.000 de oa-
meni11
1 Cf. Studii si doc., VI, p. 257, no. 393; Uricariul, \, p. 318
X, p. 115; XVÍI, pp. 219, 278; XXII, pp. 359-60; Studii si doc.,
VI, p. 343, no. 19; Ghibánescu, o. c., IV, pp. 76-7, no. 83.
I $i in 1666, 1686 polcovnici, porusnici (Ghibánescu, V, o. c.,
p. 49; no. 39; IV, p. 104, no. 12).
8 Neculce, p. 411.
* Studii si doc., VI, p. 441, no. 1660 (an. 1740).
5 V. Uricariul, XII, pp. 305-6; II, p. 284; X, pp. 120-1. Cf.
ibid., XVII, p. 201. Cf. Ghibánescu, Cuzestii, p. 230. — Stegari,
Studii si doc., VI, p. 401, no. 1499. — Sáidácari, ibid., p. 436,
no. 1643. — Cálárasi, ibid., p. 425, no. 1621.
6 Studii si doc., V, p. 415.
7 Ibid., VI, p. 279, no. 520.
8 Ibid., p. 444, no. 1679; Ghibánescu, Surete si izvoade, IV,
p. 200 (a. 1668).
9 Studii si doc., VI, p. 353, no. 1055; XVI, p. 332, no. 101.
’• Uricariul, XXIV, p. 419 (a. 1722).
II Neculce, pp. 401-3.
Oastea de Curte de la sfârçitul veacului al XVII-lea 219
Când Ruçii se înfâtiçarâ, având eu dânçii

pe beizadelele, crescute în împàràtie, ale lui
Antioh Cantemir, Ghica nu putu opune nicio
resistentà, ci, urmând exemplul de odinioarà
al lui Consta ntin-Vodà Cantemir, el se retrase
spre Galati. Astfel maiorul Dimitrie Cantemir
putu sà prade pânâ la Bacâu, iar fratele sàu,
brigadirul Constantin, întrâ în Ia§i la 2 Sep
tembre 1739, trimetând înainte o trupà de
2.000 de oameni pentru a prinde pe Domnul
fugar. La întrarea solemnâ a tânârului înstâi-
nat i se aduserà „cheile terii §i steagurile slu-
jitorilor“1.
Urmâ apàsàtoarea si despoietoarea stàpânire
ruseascà a generalului Münnich, un metter în
ce priveçte stoarcerile §?i un inexorabil brutal
din çcoala germana a veacului al XVIII-lea.
Când desvolta rea ràzboiului îl sili sà pàrà-
seascà laçul §i Grigore-Vodà putu în sfârçit
sa revie ’n Capitala sa, pentru apàrarea lui,
care n’avea o armata, fu necesar sa se aducà
iaràçi stràini.
în T'ara-Româneascà, împotrivirea opusà

Nemtilor împàratului, cari nàpàdiserà toatà
partea muntoasà a Jerii — amànuntele se aflà
în Efemeridele lui Constantin Daponte2—, fu
mult mai energica, ?i Constantin Mavrocordat
a încercat chiar crearea unei armate nationale.
în fruntea elementelor chemate de tânàrul
Fanariot e un steag de boieri tineri, eu acel
Pârvu Cantacuzino Màgureanu, pe atunci Pos-
‘ Ibid., p. 408.
* Publícate, în textul grec si în traducere francesá, de Émile
Legrand.
telnic, care trebuia sa fie mai tàrziu §eful par-

tidului militar §i rusofil in £araRomàneascà.
Vin apoi „copili den casa cei mici“ $i „copiii
den casa cei mari“, paicii, vàtafii, mataragiii,
saragè ba§ii. tot personal de ceremonii al Curjii.
Ostaci propriu-ziî: slujitorimea, se compun
din §ase capitani cu 303 „linde“, oameni de
trupà. avànd asupra lor optsprezece zapcii.
Seimenii, cari trebuiau sa fie neìnsurati ca
anumite trupe turce^ti, „siimenii holteai“, sant
146, cu nouà „zapcii“ ofiteri. Sant §i Sàrbi,
66, cu un capitan §i trei zapcii. Sant leventi,
dupà obiceiul turcesc, 65, cu un capitan §i
zece zapcii. Sant Cazaci càlàri, 262, cu patru
capitani si doi zapcii. Ca in Moldova \ avem
vànàtorii: 162 cu doi capitani §i f?apte zapcii.
Talpoîi lui Bràncoveauu existà incà, §i tot
a§a ,,Nem£ii de Poartà“, pàzind la ìntrarea
Curfii, dar supt ordinele unui capitan Antohie.
Numàrul lefegiilor e de 87, cu zece zapcii.
Gàsim Tarigràdeni aduî din Constantinopol,
slujitori de granite la Foconi ( ,foc§anlài“ dupà
expresia turceascà), martologi (ca la aceiaî
Turci in partile sàrbe^ti) peste Olt, càlàra§i,
lipcani, dupà imitatia celor de la Hotin. In-
teresanti sant Mocanii, Ardelenii de creatiune
recentà, luati din mijlocul pàstorilor cari ve-
niau cu turmele lor in partile noastre : 200 cu
$apte capitani §i douàzeci si unul de zapcii.
§i, in sfàrît, intàiaî datà dàm de Arnàufi,
Albanesi, venivi dupà leafà in partile noastre
si purtànd, supt §efi de aceiaî rasa, costumul
1 V. mai sus §i, pentru 1690, Studii si doc., V, p. 546; pentru

J741, ibid., VI, pp. 255-6, no. 391.
Oastea de Curie de la sfàrîtul veacului al XVILlea 221
lor national: deocamdatà nu sant mai mult

decàt 36 cu doi capitani §i $ase zapcii *. In
Moldova, odàile „Arnàutilor de la Curte“ apar
pe la 174012.
Nu odatà aceastà mica o?tire §i a fàcut da
toria intr’un ràzboiu pe care, se §tie, Austrie-
cii, cari credeau sa poatà birui §i farà minu-
nata conducere a lui Eugeniu de Savoia, 1-au
pierdut cu desàvàr§ire, fiind siliti sa restituie
§i judetele oltene pe care, cu permanenta ne-
mul|àmire a tuturor claselor populajiei, silità
brutal sa ìntre in forme stràine, le ocupaserà
in intervalul de vre o douàzeci de ani, de la
pacea din Passarowitz (Pojarevaci) la aceia
din Belgrad, ce era sà se incheie acum, la
17393. Generalul von Saalhausen parasi ru§i-
nos Craiova ; generalul Gillany trebui sà iasà
din Oltenia dupà o nàvàlire care-i aduse pradà,
dar nu glorie (lulie 1737) ; intentia lui fusese
totu§i sà ràsbatà pànà la Bucure^ti, inoind
isprava din 1716 ; ocupajia lui Bàrkoczy la
Càmpulung, pàtrunderea altor deta§amente la
Càmpina §i aiurea nu aduserà decàt trecàtoare
succese asupfa Turcilor surprin§i.
Austriecii intrebuinâserà in Oltenia contin
gente indigene, de care se aràtau muljàmiti4.
1 Ceva despre ocupafia austriaci in ani! 1789-91, in „Ana-
lele Academiei Romàne“, XXX111, p. 234 urm.
* Studi! si doc., VI, p. 389, no. 13574
3 Supt Austrieci in Oltenia se pàstraserà vechii plàie§i, càci
gàsim un „Andreas Sakorai, director plajasonum subalpensùim
Austriacae Valachiae“.
4 N. Iorga,gAcie si fragmente, 1, p. 344 §i urm. Cf. insemnà-
rile lui Daponte, citate mai sus. Gillany, care vorbia de cei LOCO
de càlàrefi ai sài, avea, de fapt, ceva husari si 200 de chiurasieri;
ibid., no. 3.
Se afirma, in sfarît, ca Romànii, luptànd ala-

turi cu Turcii, se purtara viteje^te in Banat,
dar e vorba de aceia din partea locului pe
cari regimul austriac ìi muljàmia mai pujin
decàt al vechilor stàpàni, cei cu „steagul farà
cruce", dar cu grijà pentru nevoile omului.
§efii rebelilor, cari strigau stràinilor1: „carati va
din Jara noastrá“, erau Niculcea §i Bumbàcila2.
1 Ibid., p. 352, no. 3.

* Ibid., p. 360, no. 1. Cf. lorga, Ist. Romànilor din Ardeal $i
Ungarici, I, Vàlenii-de-Munte, 1915, pp. 31U-1. Catanele màce-
làrirà pe Romàni ia bàlciul de la Caransebe§.
II.
Incercàri de manifestare ostàêascà a

Romànilor (1778—1821).
Dopa ìncheierea noii paci de la 1774, Prin-

cipatele fura scutite aproape o jumàtate de
veac de presenta o^tilor stràine. Astfel pute-
rea lor militarà putu sa decada §i mai mult
pana la dimensiunile restrànse ale pàzitorilor
Domniei, indigeni, mai ales stràini.
Pentru anni 1759, o descriere de càlàtorie

a trimesului polon Potocki ni arata amànun-
|it, si din cel mai bun izvor, din ce se alca-
tuia oastea Moldovei: o sutà de ,,Ru$i“ cu
„càpitanul darabanilor“, o sutà de Seimeni, cu
ba$-ceau£ul, o sutà de „ulani“, cu ba§ buluc-
ba§a, o sutà de vànàtori, cu càpitanul lor, o
sutà de tuuari, o sutà de Arnàuti cu steaguri
in mànà, avànd ca §ef pe Aga, „douà sute de
stràjeri ai oraûlui, cu doi càpitani“, afarà de
politia propriu-zisà 4.
In ce prive^te elementele luate de la Turci,

1 lorga, Càlàtori, ambasadori si misionari, din „Buletinul so
cietàri geografico“, 1898, sem. II (Bucure§ti 1899), p. 45.
seimenii se pàstreazà, cu odobaîi §i iuzbaîi

lor.1. Intàlnim §i mai departe Serdari cu atri«
butii politiene§ti2. Se adaugà insà aâ-numitii
saraci3. lar de la un timp politia o fac de a
dreptul Torci, chemaji sau impubi, al càror
§ef are §i oarecare atribujii politice, be^lii —
constataci ìncà din Domnia moldoveneascà a
lui Constantin Mavrocordat — ,cu be^lì-aga,
solemnul be^leagà, trecut §i in proverb, in
fruntealor4. Dintre vechile alcàtuiri romànesti,
se pàstreazà la pasuri — Oituz, Trotu^, §te-
fàne§ti, in Moldova — vechea pazà cu càpitani
localnici5. Càlàraîi, ai càror §efi sant càpita-
nii, avànd càte un chehaie, locotenent, làngà
dànsii, ràmàn in legàturà cu Hatmanul6: un
act de pe la 1750 spune: „ni s’au dus ficiorii
nostri sà se serie càlàraî7“. Ne miràm insà
gàsind §i la 1741 ca §i la 1770 dàràbani8.
Dràganii au un steag, §i §eful lor era la 1751
un Sandu Berechet9. Numele vechiu de sluji-
tori a ràmas10, pe làngà cel de lefegii, care
nici acesta nu e nou 11. Vel Càpitanul e coman
danti suprem al acestor cameni de tarà12, §i
I Uricariul, V, p. 314; XXIV, pp. 420-1 (à. 1758).

* Studii fi doc., VI, pp. 427-8, no. 1628 (a. 1730).
8 Ibid., p. 81, no. 35. Cf. Uricariul, VI, p. 320.
* Studii si doc., VI. p. 268, no. 469. — Bulibas (buluc-ba§i) la
ostaci cremini, 1751, ibid., XVI, p. 100.
5 Ibid., XX, p 311.
6 Ibid., VI, p. 353, no. 1060; XVII, p. 221.
7 Ibid., XVI, p. 100, no. 4.
’ Ibid., XXI, p. 350; Studii si doc., VI, p. 251, no. 365; pp.
267-8, no. 463.
8 Ibid., XVI, p. 100.
19 Ibid., XV, p. 116 nota 1.
II Ibid., XVI, p. 106 : Constantin, fost càpitan de lefegii, in 1738.
1J Uricariul, I, p. 237.
Incercari de manifestare ostà§eascà a Romànilor 225
supt el gàsim polcovnicii poru^nicii §tiutix.

Dar mai tàrziu apar si hotnogi1 2 §i ceauî
— astfel un ,,ceau$ agesc“3 —, vàtafi4 (§i ste-
gari5). Numele càpitanilor lor sant curat ro>
manenti, ca ale ìnainta§ilor : dupà un Tofan,
gàsim,. in vremea la care am ajuns, un Vasile
Busuìgc (1754), un §tefan Rosica (1765)6, iar
la Munteni un lane, un Cozma: un Barbul,
un Stoica, un Tipa, un lomtà, un Pàun, un
Radu, un Musat, un Càrstea, pe làngà un sin-
gur stràin, Bagdatliul (din tfagdad7) Acum au
dispàrut ìnsà ramante din veacul precedent,
ca pàharniceii §i stolniceii, cari ràsàriau si in
Moldova8.
In ràzboiul care porne^te prin navàlirea ru-

1 Chiriac poru^nicul, Vornic de Poartà, in 1760, Uricariul,
XXII, pp. 384-6. Cf. si, pentru ani! armatori, Uricariul, VI, p.
296 (Scartai Dodan, 1816); XXI, p. 356 (C. Banu, 1772-3); An-
tonovici, Doc. bàrlàdene. li, p. 75, no. 58; Studii si doc., VI,
p. 61, no. 25; p. 446, no. 1686 (Vasile Kogàlniceanu). — Polcov-
nici, ibid., XVI, p. 51 (a. 1783).
1 Uricariul, XXI, p. 273 (a. 1780). Cf. Studii si doc., VI, p.
358, no. 1088 (a. 1742).
3 Un „aprod ceausesc", Studii sì doc., XVI, p. 51 (a. 1783).—
Ispravnici, capitani, aprozi in 1780, Uricariul, XXI, p. 401 (a.
1780).
4 Uricariul, XVIII, pp. 265-6.
5 La Munteni, pe la 1750, capitani „boiere^ti“, „polcam“ (de
polc), de Càmpina; Studii si doc., XVI, p. 100 si urm. Pentru
stegari, Ghibànescu, Cuzestii, p. 286; Uricariul, XXII, p. 361.
6 Uricariul, XVII, p. 261 ; XXI, p. 266 ?i urm.; Studii §i doc.,
XXV, p. 287. Cf. Uricariul, XVI, p. 49 (cf. 1770); XXV, p. 203
(a. 1775), 270 (a. 1804: Sandul).
7 Studii si doc., XVI, p. 100 si urm. (tot acolo, pentru vremea
mai veche, iuzbaî, §i un Dobrin, càpitan de Ungurei), pp. 141,
142-3.
8 Uricariul, XVI, pp. 214-5; Studii si doc., XVI, p. 389.
15
seascà din 1768 partea mai vie din oastea

moldoveneascà, Arnàuîi lui Grigore-Vodà Cal-
limachi, care iese compromis din acest inci-
dent — avànd apoi sa §i piardà capul —, trec
la cremini **. Cei din Tara-Romàneascà, inca-
dra£i cu Turci, §i formànd impreunà o armata
de peste 6.000 de oameni, nu pot urmà acest
ispititor exemplu2. Dar, in afarà de ace§ti sol
dati cariai schimbà usor stàpànul, din popo-
rul insu§>i se ridica, pentru intàia oarà, volun-
tari, §i cuvàntul voiintiri apare pentru a-i numi,
„volintiri“ atra§i de proclamatale Impàràtesei
Ecaterina, care credea sa ajungà la scopurile
ei chemànd la arme pentru „liberarea“ lor pe
toî creatimi supuî Sultanului, §i in ràndul
intàiu pe Romàni, la cari de mult, §i in spe
cial, umblau emisari, càlugàri §i laici, mai ales
la Munteni.
Din „volintirii ce umblau prin tara, fiindcà
sant Romàni“, din Arnàuti se alcàtuie§te ast-
fel, dupà ocuparea Moldovei de Ru§?i, un grup
de vre-o §apte sute de oameni, avànd in frunte
pe un capitan improvisat, pe un polcovnic cu
numele de Ilie Làpus?neanu, care se vede ast-
fel a fi de toc din Basarabia, §i se dà, tot
dupà vechea ispravà din 1716, o loviturà la
Bucure^ti, unde Domnul nu era de loc du§man
al biruinêi cre§tinilor. Un izvor contemporan
ni presintà pe nàvàlitori ràsàrind noaptea in
sunetul a douà tràmbi£i §i douà tobe, care ar
fi fost luate de la „slujitorii“ din Foconi,
de-asupra micii bande se ridica, in loc de stea-
' lorga, Doc. Callùnachi, 1, prefata.

* Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. lorga, p. 168.
Incercàri de manifestare ostà§eascà a Romànilor 227
•guri, ni?te „mese“ (fete de mese) ,,sau cear-

ceafuri".
Din tarà-i a?teaptà partidul boieresc doritor
al desrobirii prin Ru?i, cu Pàrvu Cantacuzino,
vechiul luptàtor din 1738, in frante, ?i cu
fratele sàu Mihai Màgureanul ; amàndoi erau
intele?i cu aceastà actiune, §i, cu toate cà
Mihai ajunse apei generai rus, Pàrvu singur
era in stare s’o ?i sus|ie ca osta?. Contingen-
tul pe care-1 aducea el insà era foarte restràus,
abia 2-300 de Arnàuti, castigati din garda lui
Vodà. Dar cu vremea Bucure?tii, de unde ple-
caserà, ca prisonieri, Ghica-Vodà §i familia sa,
ajunse sa aibà pana la 2.000 de Àrnàuji ?i nu
mai puîn ca 4.000 de „volintiri“.
Pàrvu Cantacuzino n’avu insà noroc Plecà,
dupà càtva timp, contra Turcilor, cari veniau
din Giurgiu cu o mie din „volintirii“ sài, du-
cànd ?i douà tunuri. La Comana insà, supt
dealul cu mànàstirea unde se odihniau, làngà
ràzboinicul Voevod Radu §erban, §i Cantacu-
zini de-ai lui» din vremea Bràncoveanului, el
fu incunjurat intr’o pàdure ?i peri impreunà
cu 750 dintre Arnsujii cari se luptau làngà el1.
Cu aceasta se ìncheie §i participarea mili-
tarà a Romànilor la ràzboiu.
Cu totul altfel se infàti?arà elementele ro-

màne?ti in noul ràzboiu pe care Rusia, aliatà
?i data aceasta cu Austria, il deschise in 1788.
Si acum Arnàutii Domnului Moldovei tra
darà. Cànd maiorul austriac Fabri inaintà prin
Boto?ani spre Ia?i, incercarà a i se impetrivi
1 Genealogia Cantacuzinilor, pp. 168-79.

228 Istoria armatei romàne$ti
trupele de la Sipote ale lui Ibrahim-Pasa, care

aparan pe Alexandru-Vodà Ipsilanti, dupà
fuga in Rusia a ìnainta§ului sàu, Alexandru
Mavrocordat Fugaiul (Firarìs). Ipsilanti era
insa gata sä treacä la du^man, §i intru aceasta 1
ajuta, in ciocnirea de langà mänästirea Galata,
ìmprejurul Ia§ului, §eful Arnäutilor sai. Vitu.
Princiarul prisonier fu indreptat catre Brünn,
Capitala Moraviei, unde era sä steie multa,
vreme *.
In Tara-Romaneasca Austriecii imitara exem-
plul celor din 1738, cu o jumàtate de veae
in urmä. Ca §i atunci, ei se cuibàresc in mä-
nästiri, la Tismana, la Cozia, in targurile 0
oracele de la munte, Ocnele Mari, Campulun-
gul, Campiña. Si acum, ca §i alta data, ei afla
boieri cari sa-i introduca §i sa-i indemne: tot
un Bujoreanu ca in 1716, Preda Serdarul, doi
Cantacuzini, fiii lui Ràducanu §i nepotii de
frate ai lui Pàrvu, precum §i altii mai màrun|i.
Precum in ultimul räzboiu 7ar’na'§i avuse
„volintirii" ru§>i, Tmpàratul gaseóte acum ,,vo-
lintiri" nem|i. Din partea lor, Turcii Pa§ei de
Vidin ocupa Craiova §i inainteazà si pana ’n
preajma Tàrgu-Jiiului.
Domn fusese numit de Poarta, §i anume de
Amirai, un insular, Micolae Mavrogheni, care,
ìntr’o zbuciumatà tineretà, se dovedise capa-
bil, nu numai de iniziativa, dar §i de cute-
zantá. El avea la indemänä 200 de Amanti,
ceva „catane" §i, la botare, plaieî. Hotarit
sà intampine pe du^man, el trimete din aceste
trupe la Vàrciorova, la Turnu-Ro§u, la Càm-
1 Acte sZ fragmente, I, p. 237 si urm. ; Hurmuzaki, X, p. xll
pulung, pentru paza trecàtorilor. Apoi organi-

seazà o adevàratà o^tire, de luptà, de stator-
nicà, indelungata une ori fericità, luptà, a
càrii composite o cunoa^tem. Din ea fàceau
parte Arnàutii, al càror numàr fusese ridicat
la 400i, slujitorii sau lefeciii Spàtarului, 150,
§i ai càpitanului lor, ioo, trupele „càpitàniilor
de pe afarà“ cuprinzànd opt cete de scutelnici,
cu càte cinzeci de oameni, ìntrebuintati la
strajà in ora$ ; opt cete de seimeni, cu acelaî
numàr de càte cinzeci. §i iaràî tinerii boieri,
cari erau acuma o sutà douàzeci §i cinci. De
toate, erau 90 de steaguri de 100 §i 6 de 50
de oameni. Purtau uniforme, „capoduri dom-
ne^ti“ roîi pentru infanterie, ofiterii (càpitani,
odoba§i, ceauî) erau ìmbràcati in galben,
ceauîi §i stegarii in verde. Se menîoneazà
steaguri cu sfingi, §i companiile se numiau
dupà eie : a Sfàntului Gheorghe, a Sfàntului
Dumitru, a Sfàntului Teodor Tiron a. „Era’
§i capitami de Arnàuti cu Turci amestecati2.“
O musica militarà e pomenità §i ea in acest
timp. Piata era de un leu pànà la douàzeci
pentru càlàri, de un leu pànà la §ase pentru
pedestri3. Se fàcuse apel, ca in Moldova lui
Dimitrie Cantemir, la toate elementele din
popor ?i un glume£ indirà pe conduragii, ciz-
mari, precupeti 91 càrciumari*.
1 Intre ei Vi|u, care servise si pe Ipsilanti care màntui ca
tràdàtor; Blancard, o. c., pp. 675-6.
2 Dionisie Eclisiarhul, in Papiu, Tesaur, II, p. 173.
8 Dupà Urechià, Istoria Rotnànilor, si Blancard, Les Mavro-
yéni, in memoriul citat, „Despre ocupafia austriacà in anii 1788-
1791“, p. 100 §i urm.
1 Poema Pitarului Hristachi (§i in „Biblioteca pentru toti“).
Izvoare turce^ti fac socoteli exagérate : 4.000

de Amanti (3 000 de infanteristi), 2.000 de
„Romani turci“ (1.500 de infanteristi), 2.000
de „Romani cre§tini“ (aceiasi proportie), 4 ooo-
de Bulgari (3 000 de infanteristi), 4.000 de Ta
tari, 200 de tunari cu 8 tunuri \
ínsárcinat, o bucata de vreme, si cu apà-
rarea Moldove!, pe care Rusii si*° impartan
cu Austriecii, — acestia din urmà, stàpani ai
Bucovinei de la 1775, avánd teritoriul dintre
Siretiu si munte, pana la Roman —, Mavro-
gheni indeplini lucruri destul de ìnsemnate,
mai ales fiind samà de mijloacele sale asa de
redase si de putinul ajutor real pe care-1 pu
tea astepta de la stàpànii sài.
tn l'ara-Romaneases ìnsàsi ostasii lui apà-
rurà izgonind pe dusman, la Valenii de-Munte,
la Rucàr, la Cozia, pe valea Oltului si pe va-
lea Jtiului Polcovnicii lui se asezarà la Cra-
iova. A doua zi dupà lupte la Targu-Ocna, la
Comànesti, ba chiar in codrii Vasluiului, el ia
cea sa fluture steaguri romànesti càtre Brasov,
in lulie 1788, si un raport contemperan spune:
„Un spirit de nemul£ámire apare ìntre cíasele
de jos ale poporului din Ardea!, multi dintre
cari s’au unit de bunà voie cu Domnul mun-
tean" 2. Ardealul fu nàvàlit si pe la Poiana
Sibiiului si pe la Hafeg, fireste farà urmàrt
mai ìnsemnate.
Luptele urmarà si in iarnà ; in Februar 1789.
se intàmpinà ciocniri la Focsani, la Caineni,
la mànàstirea Adam, in parlile Tutovei. In
1 Blancard, 0. c., pp. 432, 505.

* Urechià, pp. 295-6 ; Blancard, o. c, p. 342 si urm.
Incercàri de manifestare ostàêascà a Romànilor 231
vara se ìncercà o pàtrundere in Ardeal prin

pasul Buzàului, de Domnul instici, laràri se
schimbarà focuri la pasul Branului la al
Turnului Ro§u.
Iodata ìnsà se produse, scotànd pe Austrieci
din ìncurcàtura ’n care-i pusese lipsa lor de
curaj de hotàràre, marea ofensivà victori-
oasà a Ruîlor lui Suvorov. Cu ei se gàsiau
o mie de Arnàuti moldoveni, comandati de
ofi£eri germani, ca Derfelden. Ei luarà parte
la lupta de la Focsani §i la cea din Cràng,
de la Martinetti, làngà Ràmnicu-Sàrat, care
decise soerta Terii-Romànetti. dànd-o pe màna
Austriecilor. Condus de boierii Ioan Cantacu-
zino §i Càmpineanu, printul de Koburg iti
fàcu ìntrarea in Bucuretti. Alti boieri servirà
de càlàuzi pe valea Oltului. Ca ti Tara*R°-
màneascà, Oltenia fu ocupatà ti, la 1771, Cler-
fayt ti Stadler dàdeau acolo, làngà Calafat, o
luptà Turcilor. Càt despre Mavrogheni, el piati
cu capul sàu ìnfràngerea care nu i se datorià lui<
Oastea lui se impràttiè, pe cànd cei intrati
supt steagurile imoàràtetti — ca bimbata Ma-
vrodin, ajuns maior austriac, fitti sàu2 —
ràmaserà in serviciu pànà 1a isprà\irea ràz~
boiului, prin pacea de la Sittov (1791), hotà-
ràtà de evenimentele Revolutiei francese.
In cei abia paisprezece ani de zile cari des-
part aceastà ocupatie de aceia pe care o ìn-
cepurà Rutii sìnguri la i8có, in credinta cà
acum terile romànetti li vor ràmànea lor, ti
1 Memoriul citat, pp. 219-29.
9 „Mavrodin bimbasa, maior acum, fiind un viteaz, cu un fecior
al lui, iar viteaz si hràbor“ ; Dionisie Eclesiarhul, l. c., p. 180.
numai lor, se ìntàlnesc in jurul Domnului

'perii Romàne^ti §i Moidovei ramatitele, ciudat
amestecate, ale tuturor corpurilor ce fuseserä
pàna atunci. Intàiu stràinii sau cei formaci
dupä obiceiul strain: lefecìi, leventi, lipcani,
seimeni, hatmàne^ti si agenti, pe làngà bres-
lele de carte, ciohodari, safari, copii de casa,
niehteri (musicanti), aprozi, portarei, fu^taî
de Divan §i de harem. Apoi däräbanii — §i
de temnità —, cäläraîi, chiar Rojii, cu capi
tani — §i de baltag —, ceausii cu stegarii, §i
cu musicanti! lor: cimpoiasi, bucinaci1. La
pasuri sant plàie§ii, la vànat päsärarii 2.
ìncà pana a nu trece Ruîi peste Prut3,
tinerii Romàni, ca §i ìnaintaîi lor cu un veac
in urmà, ìntrarà in serviciul ârului. La 1803
intàlnim astfel pe un Dumitru §i un Anton
„ofiteriul“, pe un capitan lacov Bulicä, pe un
„maior Ioan Batist'* (Baptist) Bal§, pe un Mä-
cärescu, pe nn polcovuic Manolachi 4. Un Ni-
1 Cf. Uricarial, XIX, p. 318; Vili, pp. 336, 361, 377; VII, p.
339. Cf. ibid., p. 276; XXII, pp. 229, 242 si urm. ; V, pp. 131-2.
— Buciumas (nume) si Bucinas (sat), Uricarial, XVIII, pp. 265-6 ;
Aricescu. Revista istoricà a arhivelor, p. 1205. — Cimpoiasi,
Uricarial, XII, p. 277. — Cf, „a päzi parola“, ibid., XXIV, p.
445. — Cäpitani : de däräbani (1780), Uricarial, XXIV, pp. 450-15
Vii, pp. 71-3; (1807), ibid., 11, p. 278. De mazili, ibid., XXV, p.
246. De räzesi, ibid., XXV, p. 218. De podari, ibid., X, pp. 70-1
(a. 1785). De sat, ibid., XXV, pp. 118-9. - Cäpitänifä, ibid.,
XVII, pp. 39-40.
8 Uricarial, VII, p. 276 ; Ghibänescu, Surete $i izvoade, V, p.
165. — Pentru vànàtorile domnesti, unde merg aprozi, armàdi,
copii din casä, pähärnicei, Vel Cäpitan de däräbani, etc., Doc.
Calumatiti, pp. 568-9, no. 6.
* Manifestai lor, in romàne^te, Uricarial, III, p. 220 si urm.
4 Uricarial, Vili, p. 366. Cf. Radu Rosetti, Arhiva Senatori-
lor, III, in „Analele Academiei Romàne“ 1910, p. 41 (81).
Incercäri de manifestare ostâçeascâ a Românilor 233
corica, care ajunse locotenent-general, iea

parte la operatine campaniei contra Turcilor1,
ca :?i un alt locotenent-general, printul Ghica,
§i generalul maior Scarlat Sturdza, care a
iost cel d’intàiu guvernator al Basarabiei2, ca
§i generala!"maior Cristofor Macarovici Com-
ninò 3.
Ru§ii gàsirà aici demente care puteau fi
intrebuintate : cele aràtate mai sus, apoi
altele: pu^caî domnesti, capitani de margine
(la Soroca), cu slujitorii lor, càlàraî, dorobanti,
etc. 4. Ei incercarà a formà o armata romà-
neascà §i amestecarà pe ai nostri in compà-
niile lor de polizie ; nici volintirii nu lipsesc 5.
Grija cea mare a ocupantilor a fost ìnsà
crearea unei armate pentru revolu£ionarea Pe-
ninsulei Balcanice. Corpul zis din, din 1808,
supt comanda unui maior Pangal, cuprindea
sectiuni ca acestea: olimpica, tesalicà, spar
tana, tracicà, macedonica6. Alàturi de acest
corp era apoi al Sàrbilor lui Caragheorghe,
aceia pe cari un contemporan ii nume§te des-
preûitor: „husarii cerno-sàrbi cari bat paveaua
in Bucure$ti7".
1 Ibid. II,pp. 129-30 (89-90); III, p. 130 (710).
' Ibid., II, p. 714 (134); Ili, p. 77 (37).
8 Ibid., II, p. 67. — Un parucic Albu, ibid., p. 713(133).
4 Ibid., Il, p. 712 (132), p. 135 (35) çi urm. ; Studii si doc.,
VII, p. 86 (43); XV, p. 153, no. 27; XX, pp. 496-7.
8 Radu Rosetti, l. c., Il, pp. 691 (111) si urm., 710 (237); cf.
I, 134.
6 Ibid., Il, pp. 693 (112) si urm., 712 (132); Urechiä, Istoria
Românilor, IX, p. 172. Cf. lorga, Geschichte des osmanischen
Reiches, V, p. 241.
T Radu Rosetti, l. c., II, p. 708 (128). Cf. lorga, Relations
entre Serbes et Roumains, Välenii-de-Munte, 1913.
Dar Constantin Ipsilanti, Domnul din Bu-

cure^ti, care sprijinia in tot chipul mi§carea
nationalà a Sàrbilor, nàdàjduind, de sigur,
a-si ìntinde autoritatea §i asupra lor, visa de
o Romanie unità, de o Dacie in care supt or-
dinele lui, de rege, s’ar fi contopit cele douà
Principate. Recunoscut de patronii sài ru$i ca
oblàduitor al ambelor Principale^ el càuta sa
aibà un sprijin militar propriu.
§i astfel, dupà ìncercarea lui Dimitrie Can-
temir, dupà aceia a lui Constantin Mavrocor-
dat §i a lui Mavrogheni, avem §i pe aceasta,
a noului Constantin-Vodà, pe care càsàtoria
lui cu o Vàcàreascà il apropiase, de altfel,
atàta de boierimea noastrà.
S’a pàstrat ?i ordinul lui, ca Domn moldo-
vean, din 1801, cu atàtia ani inaintea ràzbo-
iului, prin care se orànduie^te ca „din streinii
ce se aflà aice in tara sà stràngem o samà de
ascherlii“ contra pràdàciunilor pe care le fà-
ceau bandele de rebeli ale puternicului aian
de Vidin, Pazvantoglu. Vor fi „si càlàri §i pe
destri“, càte douàzeci la o „capitarne“ sau supt
un bulucba?, pànà se vor face 60.000. Buluc-
ba§a va primi 50 de lei, bairactarul (termin
ture in loc de stegar) càlare 35, neferul calare
30, bairactarul pe jos ca §i neferul pe jos 25,
pentru gàtire. Deafa oscileazà intre 30 si io
lei, si se dà si 0 bonificale pentru piecare,
ce se zice ismiclic, §i un tain de intrejinere
§i, in legàturà cu aceiasi Pasvangii, Zilot
Romànul, care inseamnà in stilul de critica
al mahalagiului bucurestean ìnàcrit tot ce se
1 Studii fi doc., XVI, pp. 102-4.

petrece supt ochii lui. ni spune cà acclami lu

cra il ìncercase Alexandru Moruzi, care stràn-
gea din judete panouri, „scriind“ §i la Bucu-
re§ti „càji mi§ei, càti blàstàmati toji in ràndul
ostaîlor“ \ Nu doar cà ar crede pe Romàni
incapatili ca ostaci, càci §tie „istorile vechi“,
dar „cursul anilor §i ìmpilarea ce au avut in
toatà vremea i-au desbràcat de màrimea inimii,
care na§te vitejia si indràzneala, si i-au ìm-
bràcat cu spaima $i cu frica1.“ Tot a§a face
Mihai Su£u, la 1802, inaintea fugii lui in Ar
deal :
Si ’ncepe-a aduna din Bucuresti ostinie:
Bràgari n’au mai ràmas si alta calieime,
Care càte-un pistol, care §i farà pu^cà,
Al|:ii in loc de pasti ciomegele apucà.
0, càtà esti de rea, tàrzie. socotealà,
Càci ispràvesti nimic prin multà ostenealà !
S’au ostenit prea muli Mihai-Vodà s’adune
Ostasi, §i au si stràns, dar doar numai cu nume :
Càci ce ostasi pot fi oameni de-adunàturà ?
Nimic, in adevàr : mai multà stràmbàturà !
Au mai trimes porunci la unele judete
Sà stràngà din Rumàni ostaci cu minti iste|e,
Voinici pentru ràzboiu, vrednici, cu arme bune;
Dar ce alt au fàcut decàt o uràciune?
Càci zàu cà te scàrbiau vàzànd cest fel de oaste
De ticàlosi Rumàni, de bir càzu|i pe coaste,
Descul|i si felego$i ; unde arme la dànsii ?
Cum peate fi voinici cei de nàcaz pàtrunsii ?
Ce s’a fàcut in 1806 §tim prin izvoare con
tempcrane, scrise de oameni cari n’aveau des-
tul simt pentru a privi cu màndrie aceste in
cercàri ìncà timide. Domnul adunase, pe vremea
cànd ìncà nu se produsese conflictul, „cioho-
1 B. P. Hasdeu, Ultima cronici romàna din epora Fonar io-
filar, Bucuresti 18S4, pp. xxi-ii, 30, 60-1.
dari, Arnàuti, panduii catane, càlàraçi cu

mazdrace càzàce^ti“. Dacà o parte dintre ace§ti
soldati, neplàtiti, se împràçtiarà, Arnàutii, cà-
rora li se zicea Arva£i (dupà cuvàntul Harvat,
din ungure^te Horvàth, care ìnseamnà Croat),
ràmaserà pentru paza Bucure^tilor ìnainte de
sosirea armatei rusesti. Dupà ce se ajunse la
ruperea legóturilor dintre cele douà Ìmpàràtii,
nu numai cà Ipsilanti sprijini, cà initié chiar
alcàtuirea, cu clemente din Moldova, a ,,dra-
gonilor machedoneni", ,,cu haine verzi de pos-
tav §i cu coifuri în cap ‘, cari li se pàreau
unora a fi chiar 10.000, dar strànse pentru
apàrarea oraçului, et si boierii lui, cari nu mai
farà lasati a fumica alta data, „Arnàuti, Sàrbi,
Rumâni“, fixându-li cartierul la mànàstirea
Radu-Vodà. Ace^ti ostaci improvisati unifi cu
„Sàrbii mahalagii“, urmàrirà, alàturi cu Cazacii,
pe Turci, cari, zàpàciti, pàràsiserà in desor
dine Capitala munteanà* 1.
Ocupatia începând, cu Ipsilanti restituii ìn
Scaun, ,,poruncit-au Vodà la tot felul de me§-
teçugareti cu vàtàîa de fàcea' haine, cachili,
cizme, arme ; adusese cai, §ei, sàbii. mazdrace.
$i o ordie se fàcuse: Gazaci, imbracaci ìn al-
bastru, càlàrime, cu numele lui Ipsilant pe
pantelire cu slove de alamà, cu pecetea lui
Vodà pe piept. Alta oaste era de li zicea pan
duri2, iar pedestri. Alta oaste era’ dragonii
cei din Moldova adunati, cari «i pecetea Mol
dove! avea’ pe coifuri. într’aceste oliera feliu
de feliu de limbi: Arnàuti, Greci, Sàrbi, Ro-
1 Dionisie Eclesiarhul, pp. 205, 206, 208-9.
1 Pandurii lui Curt, ìn 1808-9 (Radu Rosetti, l. c., Il, p. 713
<131)). Pentru panduri si bir in 1811, ibid., p. 719 (139).
Jncercári de manifestare ostàçeascà a Românilor 23T
mâni de tara, Nemti, Unguri. Fâcutu-s’au §i

alte câpitànii cu osebite steaguri, càci da’ nà-
valà, precum am zis, pentru lefi. Vodà la op
tile cele adunate li orânduise capitani §?i ofi-
|ieri, Museali, Nemti. Sèrbi din Banat, ìncà
Unguri, dar tot Museali se numia’. Si i-au
pus peste polcuri cète douà sute sau mai mult
la o câpitànie, §i i-au început a-i învàta muç-
tra ostàçeascà, çi li da pe spate cu latul sa-
biei, çi, daeâ au mai deprins, mergea’ §i ei cu
pàlcurile lor la razboiu cu Muscalii." §i, spe-
riat, bietul eclesiarh de la Râmnic îngânà:
„Apoi au început unii a fugi §i, daca-i prin-
dea’, bâtai ce punea’ pe ei, muría bàtându-1 ;
încâ §i mort il batea’, sa se împlineascâ nu-
mârul hotârârii Se spàriase Rumami care era’
de (ara, cà unii isi lasase muierile si copiti
de se fàcuse osta si \u
Zilot Românul ràde de paza ostâçeascâ la
Curtea lui Ipsilanti, a carni noua pompa, eu-
ropeana, „se ìncheia cu dui soldati ce pazia*
cu puntile la. u§a odàii ìn care se afla çezând,
§i la capul scàrii jos vre-o alji càtiva soldati
cu o darabanà §i un fluier", §i i se pare cà
acest obiceiu apusean nu s’ar potrivì „la un
Domn al 7erii-Romàne§ti, supuse Portii tur
certi"2. §i el taxeazâ noua oçtire drept o „.adu-
náturá de felurimi de oameni blástamati...,
curata ceatá de tñlhari, cá, pe unde ajungea,
gemea pamántul"3. Deci se bucurá cánd co
mandanti rus Prozorovschi desfiinteazá ,,vo-
lintirimea, adeca oastea lui Constantin-Vodá.
1 Dionisie Eclesiarhul, p. 209.
8 Hasdeu, l. c., p. 86.
8 Ibid.
238 Istoria armatei rotnàne?ti
Ipsilant, ce era din Harvaji, Greci, Sàrbi, Ar-

nàu|i §i alte neamuri, §i se numia a terii, a’
càrora tàlhàre^ti fapte nu era’ de suferit“ *.
Dar cine a armarti desvoltarea acestui ca
reni cafre oaste, cine intelege cà pornirea ge
nerala cafre glorie din epoca Revolutiei si a
lai Napoleon na putea sa lase indifèrent an
popor in care na se oprise viata, acela va
pretui dapà cavitata aceastà incercare militarà
cu asa de scarta durata. Si cu atàt mai muti,
cu cht pria Solomon, pria Tudor, fini teranu-
lui din Vlàdimirii Gorjului, se creaserd, in co-
laboratie cu Rusii, pentra libertatea Serbici,
cei d’intàiu conducàtori de oaste la noi.
1 Ibid., p. 93.
CAP. VII.
RENA§TEREA MILITARA
I.
„Domnnl Tudor“ si „Adunarea“ lui.
Domnia cea noua, restabilità de Turci dupà

pacea din Bucureçti, a ràpirii Basarabiei (1812),
ràmàsese cu elementele §tiute ale Arnautilor.
Ioan Carageà çi Alexandru Sutu aveau in ju-
rul lor numai pe Arnàutii càpitanilor lordachi
çi Farmachi, cel d’intâiu de locdinOlimp, de
la Vlaho-Livadi, deci farà îndoialà un Arò-
mân\ celait réclamât si el de conationalii
nostri din Balcani. Erau apoi trupe de politie
ale colonelului (bimbasa) Sava, care fusese în
legatura cu Cara-Gheorghe. §i ale subalternilor
sài, Ghenciu §i delibala Mihali O însemnare
contemporanà ni a pàstrat numàrul lor §i chel-
tuielile pe care Vistieria le fàcea eu dânçii12.
Erau apoi, în „Casa militarà" a lui Vodà,
aceste companii: cei 50 de neferi ai lui tu-
fecci-ba§a, puçcaçi cei 30 de delii ai lui deli-
basa, având pe lângà sine si doi capitani, cei
18 ai lui Ghiulèr aga. tot atâtia ai lui buluc-
basa, ai celui de-al doilea si dealtreilea, bu-
1 lorga, lordachi Olimpiotul, în „Analele Academiei Komâne“,

XXXVIII.
* Acte fragmente, II, pp. 558-9.
16
luc-ba$a, ai lui Càrc-Serdar, cei 12 ailuioda-

baâ, cei 3 (!) ai lui buluc-baâ de Cämarä,
cei 2 (!) ai pazei beizadelelor, topciii de la
tunuri s?i tulumbagiii pompieri4. Pe lângâ a-
ceasta se pâstrau mai aies trupele turceçti ale
lui ba§-be§lì aga. El |inea, in principatul mun-
tean, un bairactar ?i numai 70 neferi calarefi
supt ordinele lui. Subordonatii lui, beçlegii din
judete, aveau in special grija de a pàzi pe ne-
gustorii turci cari umblau prin tara2.
Cu aceçti „apärätori ai ordinii** ìn fata, ri-

dicâ Tudor, ìn Tannar 1821, nu farà ìntele-
legere cu lorda chi, un vechiu §i statornic ade-
rent al Eteriei revolutionäre pentru toti creatimi
din Oiient, steagul unei miçcâri, care ìndata,
prin ìnsesi legaturile cu singurul popor terà-
nesc al Romànilor, trebuia sä ieie un carac-
ter particular.
El plecase din Bucureçti numai cu o màna
de Amanti, §i cei d’intâiu gànd al lui, potri-
vit cu vechi amintiri de ràscoala, fusese a
merge la adäpostul mänästirilor oltene care
ocrotiserä în ceasurile de strâmtoare pe ade
renti lui Matei Aga contra ojtii lui Eeon-Vodä
§i, acolo, a chema pe panduri, cari-i erau cu-
noscut §i prin rostul lui de mai multä vreme
ca vätaf de plaiu la domani. Era sigur cä ur-
märitorii trimeî contra lui se vor reuni cu
dansul.
Dar Tudor, care luptase pentru izbànda
causei lui Caragheorghe §i 0 vàzuse izbutind a
1 Hurmuzakî, X, pp. 38-9 ; cf. Lagarde, Voyage à Moscou, p.
321 ; Acte si fragmente, I, p. 522 nota 1, 559 ; II, Z. c.
* Hurmuzaki, X, p. 540.
„Domnul Tudor“ „Adunarea“ lui
intemeia un Stai liber de terani, avea, din ca

pili locului, modelul inaintea sa. Voià o „Adu
nare a norodului', ceràndu î, cu armele in
mani, vechile drepturi, calcate de boierii cei
rài, de ciocoii, de Grecii din Bucure^ti, cari
erau pentru dànsul ceia ce fuseserà pentru
Sàrbi dahiii din Belgrad §i ajutàtorii lor. lar
el insu$i se vedea, ca §i Caragheorghe, —
„velichi vozd“ al teranilor §i haiducilor lui,
supt comanda de „gospodari“, — inlocuitor po-
sibil al Voevozilor impubi de Poartà. Era gata,
ca $i Sàrbii, sa se inteleagà pentru aceasta cu
Sultanul, cu ,,Impàratul ‘ turcesc, care s’ar fi
desfàcut de cei ce exploatau £ara in numele lui.
In aceasta miscare cu caracterul politic ne-
deplin fixat. lucrul de càpetenie era deci oas-
tea, care inlocuia orice alta autoritate. In pro
clamala din Tannar, farà indoialà scrisà de
dànsul, care n’avea nevoie pentru aceasta de
secretari, càci, „advocat“, §i nu numai al sà-
racilor, el apàraê procese, §i pana la Viena,
se spunea astfel, dupà un numàr de formule
fàgàduind „binele“ in locul „ràului": ,,Nu va
leneviti, ci silici de veniti in grab cu totii ;
cari aveti arme, cu arme, cei cari nu ave|i
arme, cu furci de fier §i cu lànci. Sa va fa
ceti de grab, §i sa venivi unde ve]:i auzi cà se
aflà Adunarea cea orànduità pentru binele §i
pentru folosul a toatà tara, §i ceia ce va va
povàûi mai marii Adunàrii, aceia sa urma|i.
§i unde va vor chema ei, acolo sa mergeti ;
cà ni ajunge, fratilor, atàta vreme, de cànd
lacrimile noastre nu s’au mai uscat." §i, ca
vechiu ofi£er, care §tia ce este disciplina, pe
care o §i pàzia cu cea mai mare stricte^à,
244 Istoria armatei románe^ti
osándind la moarte pe jàca?i, spànzuràndu-i

de copaci ori taindu-i prin calarti lui sarb in
cort la el, pentru a zvàrh apoi trupurile supt
pat, el adause, de la inctput: „Si, iaràî.sà
§titi ca nimeni dintie voi nu e siobod, la vre-
mea aceasta a Adunarli, ob^tii folositoare, sa
se atingá macar de un gràunte de binele sau
de casa vre unui negutà:or. oràsean sau te-
ran, sau de alt vre unui Jocuitor, decat numai
binele §i averiie cele ràu agonisite ale tirani-
lor boleri sa se jafuiascà“. Si inca el face o
reserva, politica: „Insà ale càrora nu.vorurmà
nona precum sàntem fàgàduiti, — numai ale
acelora sa se iea pentru folosul de ob^te1.“
In aceastà caste improvisatà erau panduri,
plàieî, poterasi, catane h baiduci—un mar-
tur ìnseamnà ca „mai zdiaveni“ pe Dumitru
Busteanu, Vasile Cràpatu. Barbu Ticu, Ghità
Cutuiu, Nicoìae Urleanu, iar Boliac citeazà
nume de capitani ca acestea: Frante Lata,
Nespálatul, Vijelie, ..arhangheli de pandu-
rirne' —, dar, pe làngà ai lui Solomon, erau
§i contingéntele „gospodariior“ stràini sàrbi,
„dunàrinti“ 2 de speta lui Haiduc-Velico §1 mai
ales Bulgari: Hagi-Prodan Machedonschi, leva,
Enciu, Anastasie, Gheorghe Cárjaliu si altii.
Acesia insù voiau un singur lucra:, prada,
§i, fiindcà Tudor n’o ìngàduia. se ajunse la
conflictul decisiv, la tràdarea, la ìnchiderea §i
la moartea lui de sabia calàilor lui Alexandru
1 Aricescu, Acte justificative la istoria revolutiunii romàne

de la 1821, Craiova, 1874, pp. 27-8, 3.
2,Iorga, Situatia agrarà, economica si sodala a Olteniei in
epoca lui Tudor Vladimirescu, Bucureçti 1915, pp. 37, 63, 157.
Domnul Tudor“ si „Adunarea" lui 245
Insilanti, càruia i-1 dàduse lordachi, respon-

sabil pentrn ereditila asociatului sàu in Éterie.
Aceastà armata, care era foarte numeroasà
§i avea tunuri care fàcuse in ordine mar
ni! din . Oit'enia pana la Bucuresti. nici
n’avuse prilejul de a se bate supt i?eful ei. La
un moment dat, acesta, vàzànd cà Turcii ho-
tàrìt nu vreau sa 1 prìmeascà, nefàcand o deo-
sebire intre el si Green Eteriei, §i cà ei trec
Dunàrea, cu Pasa din Silistra, ca dujmani, se
gàndisè, dupà càt se pare, la iupta cu dànîi.
Intr’o ultima cuvàntare cètre ostaci lui, in
Maiu, cànd se decisesela retragere numai pen-
tru a càuta dincoace sau dincolo de Oli po
siti! potrivite pentiti defensivà, el s’ar fi ros-
tit astfel: „Vàzànd prea bine cà vràjmaîi nos
tri au ajuns afarà din cetatea noastrà de
Scaun, cu gànd a ni face ràzboiu, sàntem si-
liti a làsa acest o-'as, Bucure§tiul, ca sa
nu firn pricinà, noi singuri, a arderii lui, §i sa
ne tragem spre ìntrnpare cu ceilalti frati ai
nostri cremini, purtànd grija pentru a noastrà
ob^teascà scàpare §i a patriei noastre. Si de
acum incoio, frafii miei, panduri, Bulgari §i
Sàrbi, conlocuitorii nostri, trebuie sa deferta m
pu?ca noastrà in carne de Ture, de vor nà-
vàli pe noi, si sa facem numele nostru làudat,
a ne vesti toate noroadele, cà au stàtut voì-
nici ìmpotriva ,vràjma?ilor nostri. Fratilor pan
duri §i voi, ceilalti confrati ai nostri, ace^ti
Turci nu sant ca acei din Cladova din Pu-
reti (?) §i din Fetislam, voinici, cu cari ne-am
bàtut de multe ori ; acum sà cinstim nea-
mului nostru biruintile cu care ne va ìncu-
mina Dumnezeu luptàndu-ne cu vràjma§ul cu
ìndràznealà inimà voiniceascà. Cà dànsul,

vàzàndu-ne cà ne luptàm barbatele, va dosi
ìnapoi, gonit de noi, precum alta data au
pàtit-o, atunci cànd, mai vàrtos, §i vàrtutea
noastrà era mai mica1.“
Dar atà$ia dintre ai lui Tudor, ca si dintre
Romànii din Moldova, prinî la un loc cu
Grecii lui Caravia §i altor §efi eterici, luptarà
la Dràgàâni, Alti Romàni perirà in lunca Scu-
lenilor, làngà Ia§i, supt ochii Ru§ilor, cari pri-
viau nepàsàtori, de peste Prut, la sfàrîtul unei
ràscoale pe care ei o uneltiserà in folosul
lor. Càpitanul lordachi se aruncà in aier la
mànàstirea Secul, in muntii Neamtului, §?i Far
machi plàti §i el cu viata participarea la re-
voltà. Nu scàparà, cu toatà atitudinea lor du-
bioasà, incheiatà prin ìnchinarea la Turcii bi-
ruitori, Sava, Mihali §i Ghenciu : ei furà atrasi
la reêdin|a din Bucure§ti a lui Chehaia-beiu,
loctiitorul Paêi din Silistra, §i màcelàriji, toti
cei opt sute càti erau, in August urmàtor.
Cu aceasta se stàrpia §?i ultimul rest din
armata de Curte a regimului fanariot.
1 Ibid., pp. 139-40.

II.
Armata Regulamentului Organic.
Amintirile unei mi^cäri nu dispar odatä cu

suprimarea mi§cärii insesi. A$a s’a intämplat
cu „Adunarea“ din 1821, impra^tiata prin
lovitura, trädätoare, contra §efului ei, care
ajunsese a fi privit ca „Domnul Tudor“.
tn adevär, de pe urma imprejuränlor revo
lutionäre, care rupserä pentru totdeauna ve-
chea tovara§ie exploatatoare dintre Turci §i
Greci, se numiserä, inläturänd pe Fanarioti.
doi boieri de fara ca Domni in Bucure^ti §i
Ia§i: Grigore- Ghica §i Ionita Sturdza, a cä-
ror stäpänire se deosebi printr’o serie de mä-
suri inoitoare §?i regeneratoare. Dar din Olte-
nia se ivirä in contra lui Ghica porniri de
rästurnare. Astfel, in 1826. cäpitanul Sitnion,
de ai lui Tudor, nävali prin Or§ova in fruntea
unei bande a cärii haiducie avea §i un evi
dent caracter politic. Vorbia de jaful ce se
face cu banul säracului, de stricäciunea dre-
gätorilor, asemenea cu cei de odinioarä. Bätut
la Motru, inchis in mänästirea Topolnita, Si-
mion §i tovarä§ul säu, Gbitä Nicolicea, Cutuiu
sau Olteanul, trebuirä sä se predea urmaûlui
la Clo?ani al lui Tudor, boierul Stràmbeanu.

Altii, un bulucbaça Cristea, din Moreia, un
Sàrb, urmarà luptele cu poterà. Se credea chiar
cà Machedonschi luase comanda. Afacerea fu
ìnàbuîtà1. La potolire avusetà rost „catanele
de poterà“ §i „catanele de la Gorj“, avànd in
fruntea ìor pe Gheorghe Magheru, pe atunci
al doilea Vistier, care era sa aibà un rol ìn
mi^carea révolu tionarà de la 1848, Ghità Ple-
çoianu, polcovnic de seimeni, Nimoiu Vàrbi-
ceanu, polcovnic de poterà, Vasilachi, polcov-
nic de variatori, si basbulucbasa Marcu2.
Erau deci puteri, si la rasculati si la birui-
torii lor, din care s ar fi putut face, supt noni
regirn românesc, întàrit si orànduit — dupa
râzboiul ruso turc din 18/8 9 la care abia
dacà a participat Solomon3 —, prin Regu-
lamentul Organic, o armata, in legatura cu
cele mai vechi, mai bune si mai solide tradita
ale ferii ìnsesi Numit Caimàcam al Craiovéi,
Alexandru, fratele, mult mai tànàr, al Dom-
nului muntean, având o mare iubire pentru
oaste, — a fost ce.l d'intàiu care, ajungànd
§i el pe tron, ìnlocui vechiul costum fanario-
tic prin uniforma apuseanà, — încercà o reor-
ganisare a corpului pandurilor4.
Dar generalul rus Chiselev. precedatele ple-
nipotentiar al Divanurilor române^ti §i reor-
ganisatorul Principatelor, voià altfel. Sigur cà
se va ajunge, foarte ràpede, la o confundare
T Hurmuzaki, X, p. 361, si urtn. ; Situatici agrara, pp. 259-64.
2 Ibid., p. 264.
• V. memiriile lui retipàrite la Vàleriii-de-Munte, in 1909.
4 Hurmuzaki, X, p. 445.
Armata Regulamentului Organic 249
a terilor noastre in Imperiai rusesc, el avea,

in alcàtuirea ostàseascà, numai griji de polizie.
Articolai 380 din Regulament o spune làmu-
rit: ..pentru a' asigura politia §i buna -ordine,
precum $i executarea legilor“. $i, pe làngà
aceasta, era vorba de a se formà un corp de
soldati ai carantinei dunàrene — cea de la
Prut a fost iute desfiintatà — , care trebuia,
• puind piedeci legàturilor dintre cele douà tna-
luri ale ràului, sa deprindà pe Tuici cu ideia
ca aici e o granita.
Incà de la Septembre 1834, cu firman tur-
cesc in regala, se constituie o armata, càreia
i se zicea ..militie". Formata de ofiteri rasenti,
lacobson, Finlandes, Paznanschi. Borotin, de
• càte un Frances imigrat in Rusia, ca Gram-
mont, ajuns apoi aghiotant si sfàtuitor al non
lui Doma, de Romàni cu studii sau cu prac-
ticà la Ru$i, ca Solomon si Odobescu, ea se
compunea dintr’un stab (stat-major), in care
intrau patru polcovnici, patru maiori
patru capitani, dìntr’un regiment de cava-
lerie, din vre-o 4.000 de infanteri§ti4. Mai
exact, cu „32 de stabofiferi, 164 oberofiteri,
501 unterofiteri“ ( ! ), 81 de musicanti si §ase
medici, 3541 de soldati si 685 de cai. Tunu-
rile, mai tàrziu in numàr de §ase. erau numai
„spre cuviinta serbàrilor solenale pentru un
Stat ca acesta, care §i mai ìnainte nu era
lipsit de aceiaî podoabà“ 12.
Fortele militare din Moldova erau §i mai
1 Uniforma lor in Albumul lui Raffet la „Voyage“ al lui De-
tnidoff.
* Multi dintre soldati slugàriau ofiferilor, cari serviau numai
de formà.
slabe: la 1843, cu un ,,§tab“ de 8 §tab-ofiteri

30 oberofiteri, 182 unterofiteri (!), (892 de
soldati), un escadron de cavalerie (204), un
vas (cu 22 de marinari) 1.
Aceasta „militie“ uumàra printre ofiteri §i
„iuncàri“ §i pe unii din principalii represin-
tanti ai tineretului ìnoitor al literaturii §i al
vieîi politice: în Muntenia, un Càrlova, poe-
tul ruinelor Târgoviçtii, un Grigore Alexan-
drescu, slàvitorul Dràgàçanilor, dar si evoca
tomi lui Mircea-Vodà ostaçul, un Nicolae Bàl-
cescu, ìnvietorul epopeii lui Mihai Viteazul,
chiar, dintre cei mai tineri, Nicolae Golescu,
I. C Bràtianu, iar, in Moldova, poetul Hriso-
verghi §i, mai aies, Mihail Kogàlniceanu, a§-
teptànd pe Alexandru Cuza. Spiritul romantic
de care era ìnsufletit corpul de tineri ofiteri
al armatei rasenti — de la Lermontov la Tol-
stoi — avuse, pe làngà curentul generai de
Benavere, venit §i din Apus, o influentà asu-
pra acestei nobile stari de spirit.l
Dar atàta nu ajungea pentru ca „milizia“

de la noi sa ìncerce, la ceasuri de crisà, ceia
ce a ìncercat armata polona la 1830 §i ar
mata ruseascà insali, putin mai ìnainte, la sui-
rea pe tron a lui Nicolae I-iu. Fata de „revo
luta“ intelectualilor §i studen|ilor la 1848,
„milizia“ Moldovei, supt comanda beizadelei
Grigore, fiul lui Mihai-Voda, se prefacu in bà-
tâuipi contra tinerilor revolu£ionari, iar, la Bu-
cure^ti, Odobescu §i Solomon fura, pe rànd
1 I. C. Filitti, Domniile romàne supt Regulamentul Organic,.

Bucuresti 1915, passim.
Armata Regulamentului Organic 26f
— pe cànd Domnul lor, Gheorghe Bibescu,

totu§i amorezat de memoria lui Mihai Viteazul,
a carni gugiumanà o purtase cu màndrie, pà-
ràsia greutàtile situatici sale, — spectatori in-
diferenti ai unei abdicàri, apoi agenti brutali
ai reactiunii §i invin§i farà demnitate ai unei
cause pierdute, pentru a se ridica a poi odatà
cu reactiunea pe care nu indràzniserà a o
apàra. Pompierii din Deahil Spirei, cari §tiurà
sa lupte, in Septembre, lucrau farà ordin apà-
rànd onoarea lor militarà, jignità de imbul-
zeala obraznicà a Turcilor.
Càt despre tabàra olteanà a lui Magherà,
corpul consular interveni pentru disolvarea ei
farà luptà.
Noii stàpànitori pe §epte ani, impubi de Pu-
terea suzeranà §i de Puterea protectoare, càu-
tarà a face, mai ales cel din Bucure^ti, exce-
lentul administrator care a fost Barbu §tir-
bei, dintr’o nouà armatà un scut al puterii
lor amenintate de spiritul revolujionar (a fost
vorba §i de aducerea la Bucure^ti a unei garde
de Svi|eri ca a Papei1).
Consiliul militar din 1850 pregati in Tara-
Romàneascà o reorganisare totalà, care nu se
oprise deci la inlocuirea uniformei prin una cu-
rat ruseascà2. Domnul se gàndia la chemarea
de instructori prusieni pentru artilerie, cava-
leria §i infanteria continuànd sà fie discipli
nate de Ru§i, la un ìnceput de flotilà3. La
T lorga, Màrturii istorice despre Stir bei-Voda, pp. 254-5.
* Ibid„ pò. 100-1 (56), 207, 214, 229, 614-5.
’ lorga, Corespondenta lui Stirbei-Vodà, pp. 367, 372, 374-6,
390, 3^2, 393-6, 408-9, 419, 422-3, 434, 438 sì urm.
♦
capàtul silintelor lui, militia -avea acest efec-
tiv: cu un „stab“ numai de.9 ofiteri superiori .
§i 120 de ofiteri, plus 324 de subofiteri. trei
regimente de infanterie (adecà 6 batalioane,
24 de companii), 4 416 soldati (cu medici, hi-
rurgi, preotì, administratori), o divisie de ca
vacene, compusà din dona escadroàne, cu 348
de soldati (14 ofiteri, 36 subofiteri; plus ve
terinari si administratori) o baterie de artile-
rie pe jos,*o „divisie" de artilerie calare, cu
2ro soldati (1 ofiter superior, 6 ofiteri, 22 de
subofiteri), 342 de pompieri §i 137 de mari
nari Nurnàrul gràniceriior, cari aveau cinci
batalioane, era de aproape opt mii. Si pentru
administratie stàteau la indemànà 4.197 de.
dorobanti càlàri, in 17 escadroane. Nurnàrul
tunurilor era de douàsprezee \
Tu sfàrît, dacà, incà din lunie 1847, Bi~
bescu ìritemeiase ^coala miiitarà a iuncàrilor,
ea incepu de fapt numai supt gtirbei, in 1850,
cànd comisiunea, formata din coìonelul Voi-
nescu, din coìonelul Florescu, maiorul Salmen
$i profesorul civil Dimitrie Pavel aiegea pe
ace?ti elevi : §tefan Grecescu, Matei Slàtineanu,
§tefan Burileanu, Mihai Cojescu, Constantin
Barony (Barozzi), Alexandru Sihleanu, Mihail
Mànciulescu, Constantin Papadopol, Mihail Zea-
varov, Dimitrie Stràchinescu, Nicolae Vlàdescu,
Matei Vlàdescu, Ioan Popescu, Ioan Coirla,
Gheorghe Slàniceanu, Silvestru Tereuzescu,
Constantin Maican t?i Constantin Dimitriu Da-
nielopol. Unele din acèste nume au ràmas in
istoria armatei noastre
Sz aid ìnsà, pria lipsa contactului cu popo-
1 Ibid.
Armata Regulamentuhii Organic 253
rul si pria lipsa legatura cu traditia, prin lipsa

educatici morale a trupei, sufletul lipsia. ins
tinoti v numai el se mi^cà in Moldova, mai
ràu organisatà militar, cànd, la 1854, Ruîi
retragàndu-se, ordin se dàdu alor nostri sà*i
intovàràêascà. Ei refusata hotàrìt, §ifurà in-
cunjurati §i désarmati. §eful revoltei, . capita
rmi Filipescu., primi pedeapsa exiluluiin Rusia,
de unde se ìntoarse mai tàrziu numai, seibà-
torit de toate elementele patrìotice.
Peste càteva luni, §eful insu§i al militici
Moldovei, Alexandru Cuza, ajungea Domn al
Romanie! unite, si o misiune francesà incepea
reorganisarea unei armate pe care nu se peate
zice cà Alexandru Ioan I iu, aâ de bucuros
sà i poarte uniforma, n’a iubit-o. O altà Dom-
nie aduse altà reorganisare, in altà directie,
de sigur cu aceiaî iubire. Dar tot instinctul,
§i nu pregàtirea sufleteascà a ostaûlui a dat
zilele din 1877, pentru a nu mai verbi de cele
din 1916-7.
** *
Nu putem mcheia altfel astàzi, fata de te-
ribila concurentà dintre neamuri decàt reco-
mandànd, cui poate intelege, deschiderea celar
irei izvoare de viola ale oricàrii armate: cul
lai traditiilor, democrazia miliiarà si educatia
sufletului.
Cu ,,cel d’intàiu soldat din lume“ vom pu-
tea sa avem astfel — cum a cast soldat 0 me
rita — §i cea d’intàiu armata din lume, cea
mai puternicà garantie de existen£à pentru
Romania stabilità, prin sublimul sacrificiu al
celor mici, in margenile insedi ale hotarelor
nazionale.
TABLA DE MATER»
CAP. I.
Räzboaiele cu mercenari ale Domnilor romàni
(1599-1611).
I. Luarea Ardealului (1599)..................................................... 7
—
II. Lupta pentru Moldova................................................... 26
—
III. Lupta cu Basta : Mirisläu................................................... 36
—
IV. Ultímele lupte ale lui Mihai Viteazul....
— 48
V. Succesiunea lui Mihai Viteazul: Luptele lui Radu
—
Serban pentru Domnie........................................... 71
VI. — Succesiunea lui Mihai Viteazul : Luptele pentru Ardeal. 90
CAP. II.
Epoca Dárábanilor $i a Seimenilor (1611-33).
Luptele pentru mo§tenirea Moldovei......................................... 107
CAP. III.
Lupte moldovene d muntene pentru Domnia de fará.
Lupte contra Grecilor si Turcilor.................................................. 129
CAP. IV.
Ultímele lupte ale o$tilor románe?ti supt steag propriu
(1637-1655).
Seimenii luí Matei-Vodá Basarab.................................................. 141
CAP. V.
Desfacerea o$tilor románesti (1655-1691).
Trupe románesti ca auxiliare ale Turcilor . . . .183
CAP. VI.
Decáderea militara a Romànilor (1692-1821).
1. — Oastea efe Curte de la sfàrsitul veacului ai XVII-lea
?i ultímele interventi! in ràzboaiele stràine . 203
II. — ìncercàri de manifestare ostàseascà a Romànilor
(1778-1821) . . ’............ 223
CAP. VII.
Rena^terea militará.
I. — Domnul Tudor si „Adunarea“ lui ... . 241
II. — Armata Regulamentului Organic .... 247
,y
.ì
¡LWMM ¿Cío-.
I'"'

Istoria Armatei Romane Vol II PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Armatei Romane Vol II PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISTORIA ARMATEI

Editura Ministeriului de Räzboiu

In Octombre 1599 Mihai Viteazul trece in

Este intàiu scrisoates lui Mihai insali, al

face cunoscut Máriei Tale mai pe larg cu su-

Biruitorul recunoa^te astfel cà armata ce-i

Márturisirile acestui emisar, un „popa Stan“,

rapoartele germane ale timpului despre bàtà-

intàiu in livezile Secuiului Beldy, o rada a

1 Cf. lorga, ìn „Analele Academiei Romàne“, XVIII, p. 5.

Guçterita. La 17 (27) trupele lui Mihai se gâ-

odatä regele Carol Robert al Ungarici fata de

Lupta se incepe, dupä fireasca räspingere a

1 Bethlen, l. c., pp. 376-82.

Vom vedea unde se poate afla — nu intr’un

„íntr’aceia Mihai-Vodá se veseli, de graba

tenii ; mult sànge se vàrsà multe trupuri

■ Hurmuzakì, 111?’ pp. 423-4, si apoi p 427 §i urm.

de coràbiile dunàrene ce se vor lua. Se dau

1 „Pulcherrimum item rosonum, ut ipsi vocant, exercitum uni-

Mihai li-a promis leaf a pe patru Inni. Se

Voevodul instici trecerca muntilor, printr’o

cara de povarà. §i el §tie sà-§i intrebuinteze

apoi de Mihai ìncunjurat de toatà Curtea,

hai i-ar fi cerut mediala §i ar fi revenit asu-

In afarà de notele contemporane ale Sa§i-

comitatelor. La ace§ti Unguri se adaugá in

desperarea da puteri çefilor ramaci credincio^i

fCa informator ardelean trebuie relevât si

mandata de Senyey Tholdy, Ravazdy, Bo-

Asa s’a luat Ardealul de Mihai *.

1 Notäm §i cífrele gresite ale unui Prejmerean despre pierden

Cele spuse — assa cum le-am interpretat —-

infeudarea cu provincia turceascà a acestui

Optile cele multe se gàsiau impartite in

càlàreti, cei pedestri 18 ; Ungaci lui Grigore

De aspru cu toti oamenii sài — ca Tudor

care-1 îndemna instinctul lui de Román? Se

1 Despot-Vodà pe|ise pe copila de sapte ani a lui Constantin ;

30 Istoria armatei romàne?/!

ìndoialà, intrase cumva acel non stäpänitor

§i fata de leremia se intrebuin^a acela§i sis-

putul lui Maiu, eu un numàr de trupe romà

1 Ar fi fost eu Mârza 6,000 de càlâri si pedestri ; ibid., p. 207.

de cetatea Hotinului. Deacii iar se oprirà a

pripit, cu 2.000 de osta§i, dupa 6 Maiu1. La

tità de la un timp ìncoace fa|à de creatina-

Indatä dupä aceasta,— la 24 lunie era incä

Lupta cu Basta : MirisISu.

Inca din timpul petrecerii in Moldova Vce-

1 Hurmuzaki, IV1, pp. 72-3, no. lix; Symigianus, p. 226.

In August, supt cuvànt cà se gate^te lovi-

1 Cífrele la Tarducci (v. mai departe).

incaierara cu Romanii1. Se zvonia ca Mihai

socoate cà, atunci cànd sosi la Turda, pentru

1 Alte stiri contempcrane dau 10-12.000 de oameni lui Mihai,

A^ezarea o^tii lui pe drumul care ducea la

L,upta e schifata pe scurt: locotenentul-co

cameni din oastea lui Mihai, iar 20.000 i-ar

Lupta ramane astfel neexplicatà in ce prí­

2 Historia, pp. 103-7.

a§a de prielnica, incàt n’avea nevoie sä se

’ „Erano gl’ alloggiamenti suoi di maniera forti et in così van­

Lupta ramane astfel neexplicatà in ce prí

’ „Erano gl’ alloggiamenti suoi di maniera forti et in così van

narà“ : pe drumul Albei-Iulii, la dreapta, in

Septembre: „Trupele n’au ajuns inca din Mol

stanga Prin apà pana la bràu, experientii os

Precisàri se pot capata prin izvoarele arde