Ex Scris Online DPPG IF Ses Ord Seria 1

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte generală,

Departamentul de Drept Public an univ.: 2019-2020, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
postarea sau folosirea în orice alt mod / scop!
Subiecte pt. examenul grilă – online – platforma tip Moodle - 30 mai 2020
Sesiunea ordinară – IF – seria 1 (gr. 1-5)
Materie: cauzele de excludere a infracțiunii, participația penală, generalități privind ansamblul sancțiunilor de drept penal,
pedepsele pentru persoana fizică, individualizarea pedepselor și a executării acestora, regimul sancționator al infractorului
minor, măsurile de siguranță, cauze care înlătură răsp. pen., exec. ped., reabilitarea, răsp. pen. pers. jur.
Testul este compus, în total, din 60 de întrebări-grilă (cu 3 variante de răspuns fiecare, din care o variantă va fi corectă și
două incorecte). Din acestea, fiecărui student i se va selecta, aleatoriu (de către sistemul informatic), un număr de 20 de
întrebări-grilă la care trebuie să răspundă (studenți diferiți vor avea de rezolvat, de principiu, întrebări-grilă diferite și în
compunere diferită din totalul elaborat). Nota maximă este 10, nota minimă este 0 (testul nu acordă niciun punct din oficiu),
fiecare întrebare-grilă corect soluționată (potrivit sistemului „totul sau nimic”) valorează 0,5 puncte (1/2 de punct).
1) Este adevărat că:

a) pedeapsa complementară a publicării hotărârii definitive de condamnare se dispune doar pe lângă o pedeapsă
principală, indiferent care ar fi aceasta, numai în cazul infractorilor majori sau al persoanelor juridice. (această
pedeapsă are doar regim facultativ de dispunere și este vizată, după denumirea, doar complementara privind persoana
fizică)
b) săvârşirea infracţiunii de către trei sau mai multe persoane, reunite într-un grup structurat, constituit pentru o anumită
perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, reprezintă,
potrivit legii, o formă de manifestare a pluralității naturale de făptuitori. (este o formă a pluralității constituite de
făptuitori – art. 367 alin. 6 CP)
c) în cazul unui concurs de infracțiuni între infracțiunea de la art. 367 C. pen. și o infracțiune din cele care fac
obiectul grupului infracțional organizat, măsurile de siguranță dispuse în sarcina unui infractor, pentru fiecare
infracțiune în parte, se vor cumula aritmetic (ca regulă), cu o excepție – caz în care se aplică sistemul absorbției.
(v. 45 alin. 6 și 7 CP)
2) Prezintă caracter facultativ:

a) revocarea tuturor măsurilor de individualizare a răspunderii penale (a pedepsei) care se dispun prin hotărâri de sine-
stătătoare ale instanţei penale (tipuri de hotărâri care sunt prevăzute drept soluţii autonome ale acţiunii penale). (RAP
nu are revocare, liberarea condiționată nu are revocare facultativă, iar în celelalte cazuri revocarea facultativă este o
excepție)
b) revocarea amânării aplicării pedepsei dispusă pentru o infracțiune de amenințare, atunci când pe durata
termenului de supraveghere se comite o ucidere din culpă, descoperită în acel termen, chiar dacă pentru aceasta
hotărârea de condamnare se pronunță ulterior împlinirii termenului de supraveghere (cele două infracțiuni
astfel comise fiind concurente). (v. art. 88 alin. 4 CP, rap. la 192 CP; art. 38 CP)
c) dispunerea măsurilor de protecție specială reglementate de Legea nr. 272/2004 ca sancțiuni penale pentru făptuitorul
minor, precum și dispunerea măsurilor de siguranță având caracter medical asupra aceleiași persoane. (măsurile de
protecție specială nu sunt sancțiuni penale, nici măcar sancțiuni de drept penal)
3) De lege lata:
a) sunt cauze cu aceeași natură juridică, lipsite de caracter real: excesul neimputabil și excesul scuzabil de legitimă
apărare / stare de necesitate. (v. diferența dintre art. 26 alin. 1 și 2, respectiv art. 75 alin. 1 lit. b și c CP)
b) sunt cauze cu aceeași natură juridică, lipsite de caracter real: retragerea plângerii prealabile (în cazul
infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri
prealabile de către persoana vătămată) și instituția împăcării (în cazurile expres prevăzute). (ambele sunt cauze
care înlătură răspunderea penală, cu efect in personam)
c) atât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cât și amânarea aplicării pedepsei, în cazul persoanei
supravegheate, reprezintă cauze / instituții de individualizare care se dispun printr-o hotărâre de condamnare (prin care
1
s-a aplicat, respectiv prin care s-a stabilit pedeapsa). (doar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se
dispune prin hotărâre de condamnare / v. art. 396 CPP)
4) Prezintă caracter obligatoriu:

a) stabilirea unor obligații în sarcina condamnatului liberat din executarea internării într-un centru educativ, pe
perioada de până la împlinirea duratei măsurii internării. (v. art. 124 alin. 5 CP)
b) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi în cazul unui persoane care a comis o tentativă la
infracţiunea de omor calificat, situație în care această sancțiune se va dispune pe o perioadă de la 6 luni la 2 ani și 6
luni. (în caz de tentativă se înjumătățesc doar limitele speciale ale pedepsei principale, nu și limitele generale ale
pedepsei complementare)
c) reținerea unei circumstanțe agravante legale în cazul unei persoane care a comis o infracțiune în timpul unei calamități,
al unei stări de asediu sau de urgență. (v. art. 77 lit. g CP – se impune a se fi profitat de respectiva stare)

a) se pot reduce limitele generale ale măsurilor de siguranță atunci când se rețin cauze de atenuare incidente față de fapta
prevăzută de legea penală, nejustificată, ce a fost comisă. (măsurile de siguranță nu au prevăzute limite)
b) se pronunţă încetarea procesului penal pe motivul intervenției unei amnistii postcondamnatorii, cu excepția cazului în
care făptuitorul solicită continuarea procesului penal pentru a obține o hotărâre de achitare. (v. art. 18 CPP; în caz de
amnistie postcondamnatorie, procesul penal este încheiat deja, în mod definitiv)
c) nu se pot reduce, în nicio împrejurare, limitele generale ale măsurilor educative neprivative de libertate, spre
deosebire de limitele măsurilor educative privative de libertate, care, în anumite situații excepționale, expres
prevăzute de lege, se vor reduce cu 1/3. (v. art. 396 alin. 10 teza finală și art. 480 alin. 4 teza finală CPP)
6) Nu este posibil, în nicio situaţie:

a) a fi condamnată pentru infracțiunea prevăzută de art. 188-189 alin. 1 lit. e) C. pen. persoana care a fost reabilitată
pentru un omor săvârșit anterior, înainte de a comite un noul omor. (v. HP Dec. 17/2018)
b) a se recurge la vreo sancțiune de drept penal cu privire la iresponsabilul care a comis un omor în legitimă
apărare. (v. art. 107 alin. 2 CP)
c) a se dispune o măsură educativă neprivativă de libertate pentru un infractor minor care a săvârșit un omor, dată fiind
gravitatea abstractă a infracțiunii comise. (v. art. 114 CP)
7) Nu este adevărat că:

a) termenele de prescripție a executării măsurilor educative (neprivative sau privative de libertate) nu se reduc la jumătate
față de durata termenelor de prescripție a executării pedepselor. (v. art. 132 CP rap. la art. 131 CP)
b) este imposibil a se grația individual o pedeapsă cu amenda, indiferent de identitatea infractorului condamnat la
această pedeapsă pecuniară. (potrivit art. 9 alin. 2 și 4 din Legea 546/2002, se poate grația individual amenda penală
aplicată persoanei juridice)
c) există și alte cauze de înlăturare a răspunderii penale în afara celor reglementate în Partea generală a Codului penal. (v.
art. 67 ș.u. Legea 192/2006 privind medierea în latura penală a unor cauze)
8) Potrivit Codului penal actual:

a) există un text legal care indică expres denumirea de prescripție specială în materia prescripției răspunderii
penale. (v. art. 153 alin. 3 CP)
b) se reglementează expres prescripția specială ca excepție de la întreruperea, respectiv de la suspendarea cursului
termenului prescripției răspunderii penale. (v. art. 155 alin. 4, rap. la art. 156 CP)
c) prescripția specială este incidentă atât în raport de înlăturarea răspunderii penale, cât și de înlăturarea executării
pedepsei. (v. art. 155 alin. 4 CP, fără corespondent în materie de prescripție a executării sancțiunilor penale)
9) Prezintă întotdeauna caracter facultativ:

a) pronunțarea soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 80-82 C. pen. (v. art. 80
CP și art. 20 din Legea 143/2000)
2
b) stabilirea obligațiilor pe durata termenelor de supraveghere a instituțiilor de individualizare a răspunderii penale (a

pedepsei). (nu și în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei – art. 93 alin. 2 și 3 CP)
c) dispunerea fie a amânării aplicării pedepsei, fie a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condițiile
legii. (v. art. 378 alin. 5, art. 380 alin. 3 CP)
10) De lege lata:

a) regimul de sancționare aplicabil infractorilor minori este unul mixt: măsuri educative (neprivative sau privative de
libertate) față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, respectiv pedepse –
dacă la data judecării cauzei penale acesta a devenit major. (v. art. 114 și 134 alin. 1 CP)
b) se consacră răspunderea penală a persoanei juridice potrivit modelului de răspundere indirectă (pentru fapta altuia) și
în baza unei clauze speciale (doar pentru anumite infracțiuni, expres prevăzute de lege). (v. art. 135 CP)
c) individualizarea răspunderii penale (a pedepsei) pentru infractorul major poate conduce instanța la rezolvarea
cauzei și prin alte soluții decât aceea a condamnării inculpatului. (v. art. 396 CPP)

a) munca remunerată în folosul comunităţii este o sancţiune autonomă de drept penal, a cărei dispunere este uneori
facultativă, alteori obligatorie. (denumirea nu este corectă – în CP nu există instituția muncii remunerate...; a se vedea,
spre exemplu: art. 64 CP, art. 85 alin. 2 lit. b CP, art. 93 alin. 3 CP)
b) măsurile de siguranță reprezintă sancțiuni de drept penal compatibile doar cu infractorii persoane fizice (fie aceștia
majori sau minori), nu și cu persoanele juridice. (nu și confiscarea specială, respectiv confiscarea extinsă)
c) instituția computării duratei măsurilor preventive privative de libertate operează atât în raport de pedepse, cât
și de măsuri educative privative de libertate definitiv aplicate. (v. art. 72 CP, coroborat cu art. 127 CP)
12) Sub aspectul naturii juridice:

a) instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o formă de individualizare execuțională
(administrativă) a unei pedepse privative de libertate. (v. art. 91 CP / este o formă de individualizare judiciară, spre
deosebire de liberarea condiționată)
b) împiedicarea săvârșirii infracțiunii nu este o cauză de impunitate a autorului unei tentative incriminate /
pedepsibile (forma imperfectă sau perfectă). (v. art. 52, rap. la art. 34 CP)
c) renunțarea la aplicarea pedepsei este o cauză de impunitate a infractorului major, inaplicabilă minorilor sau
persoanelor juridice. (v. art. 80 CP, art. 396 CPP)

a) prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității este o măsură excepțională de constrângere și un
mijloc de reeducare a condamnatului, sancțiune penală alternativă pedepsei de ordin pecuniar. (v. art. 53, rap.
la 64 CP)
b) uneori, în cazul liberării condiționate, este posibil ca durata termenului de supraveghere să fie lipsită de dispunerea
unor măsuri de supraveghere, precum și a unor obligații. (v. art. 101 alin. 1 CP)
c) săvârșirea unei infracțiuni în scopul special al obținerii unui folos patrimonial este o cauză (stare, iar nu
circumstanță) de agravare facultativă a răspunderii penale în cazul infractorilor majori sau al persoanelor juridice. (v.
art. 61 alin. 5 și art. 62 CP, respectiv art. 137 alin. 5 CP)

a) revocarea renunțării la aplicarea pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni în termenul de 2 ani de după
aplicarea avertismentului. (RAP nu cunoaște revocare, doar anulare)
b) acceptarea grațierii individuale acordate ca efect al cererii formulate de către avocatul condamnatului beneficiar al
acestui act de clemență. (v. art. 11 din Legea nr. 546/2002)
3
c) incidența reabilitării de drept, în cazul unei pedepse de 3 ani închisoare, considerată ca executată ca efect al
împlinirii duratei termenului de supraveghere a suspendării executării pedepsei. (v. 165 CP)

a) dispozițiile art. 80 – 106 sunt incidente și în cazul infracțiunilor comise de infractorii minori, deveniți majori la data
judecării cauzei penale. (v. art. 134 CP)
b) nu sunt incidente dispozițiile art. 91 – 98 în cazul infracțiunilor comise de persoane juridice. (v. art. 91 CP –
instituția funcționează doar pentru anumite pedepse cu închisoarea)
c) dispozițiile art. 74 nu sunt incidente nici în cazul infractorilor minori, nici în privința persoanelor juridice. (v/ art.
115 alin. 2 CP; cu unele excepții care se impun obiectiv, celelalte criterii sunt incidente, în mod firesc și pentru
persoanele juridice)

a) a se reține concursul unei cauze de atipicitate și al unei cauze de impunitate. (dacă fapta nu este tipică, nu există
infracțiune, deci nu există o sancțiune penală a cărei incidență să fie înlăturată de cauza de impunitate)
b) ca un complice moral anterior să fie sancționat mai aspru decât autorul infracțiunii comise. (v. art. 49 teza a II-a CP
+ ex.: complicele poate fi recidivist, autorul nu)
c) ca în cazul persoanei juridice să se manifeste o dublă recidivă, deopotrivă postexecutorie și postcondamnatorie.
(situație similară persoanei fizice – v. Dec RIL XVIII/2007)

a) instituția plângerii prealabile, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei reprezintă
instituții cu natură juridică mixtă, deopotrivă substanțială și formală. (v. art. 157, 158 CP, art. 295 ș.u. CPP; art.
80-82, art. 83-90 CP și art. 396 CPP)
b) circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări evidențiază o formă de manifestare a unui exces
extensiv de legitimă apărare. (în cazul scuzei provocării e posibil a se evidenția excesul extensiv de legitimă apărare,
excesul scuzabil este o formă de exces intensiv – v. doctrina)
c) măsura de siguranță a confiscării extinse reprezintă o sancțiune penală care, spre deosebire de celelalte măsuri de
siguranță, nu poate fi dispusă decât în ipoteza comiterii unei anumite infracțiuni pentru care s-a pronunțat o hotărâre
de condamnare. (sancțiune penală = pedeapsă + măsură educativă, nu și măsură de siguranță)

a) reprezintă instituții juridico-penale cu valențe multiple: consimțământul persoanei vătămate, eroarea, starea
de intoxicație și starea de minoritate. (consimțământul... poate fi cauză de atipicitate sau justificativă, eroarea
poate fi cauză de atipicitate sau neimputabilitate, intoxicația poate fi cauză de neimputabilitate sau circumstanță
agravantă, minoritatea făptuitorului este cauză de neimputabilitate, minoritatea infractorului este cauză de
diferențiere a răspunderii penale)
b) sunt cauze de excludere a infracțiunii: cauzele justificative, cele de neimputabilitate, cauzele de atipicitate, respectiv
cele de impunitate. (cauzele de impunitate = nepedepsire nu exclud infracțiunea, ci doar sancțiunea penală)
c) sunt cauze care înlătură răspunderea penală: amnistia, grațierea, lipsa și retragerea plângerii prealabile în cazul
infracțiunilor pentru care acțiunea penală nu se poate pune în mișcare (ca regulă) din oficiu. (grațierea înlătură sau
modifică executarea pedepsei – art. 160 CP și art. 1 Lg. 546/2002)
4
19) De lege lata:

a) în cazul comiterii uneia și aceleiași infracțiuni, de către un infractor minor, este exclus concursul (coexistența) dintre
infracțiunea rămasă la stadiul de tentativă incriminată și reținerea săvârșirii acesteia în mod continuat. (ex.: o
tentativă de furt comisă în mod continuat, la consumarea și epuizarea căreia infractorul era minor răspunzător penal)
b) circumstanțele generale atenuante judiciare, precum și circumstanțele generale agravante judiciare, atrag o atenuare,
sau, după caz, o agravare facultativă a pedepsei. (v. art. 75 alin. 1 și 2, art. 76 CP; de lege lata nu sunt reglementate
circumstanțe agravante judiciare)
c) nu toate infracțiunile imprescriptibile sunt indicate explicit de către legiuitorul penal. (ex.: art. 257 alin. 1 CP în
măsura în care în ultraj se absoarbe omorul)

a) prin utilizarea sintagmei „infracțiuni intenționate urmate de moartea victimei” din materia faptelor
imprescriptibile, legiuitorul penal actual are în vedere ipoteza infracțiunii de omor, în forma tip sau calificată.
(v. art. 153 alin. 2 lit. b CP; art. 188 și 189 CP sunt indicate separat de lege)
b) la individualizarea judiciară a pedepsei pentru persoana juridică nu sunt valorificate toate criteriile generale de
individualizare reglementate potrivit art. 74 C. pen. (a se vedea art. 74 CP alin. 1 lit. g CP)
c) în cazul infracțiunilor de durată, cu excepția celei progresive, momentul săvârșirii nu trebuie apreciat, întotdeauna, a
fi reprezentat de data epuizării faptei penale. (v. art. 154 alin. 2 și 3, respectiv doctrina referitoare la cazul
infracțiunilor continue, continuate și de obicei consumate în timpul unor termene precum: reabilitare, supraveghere a
unor instituții de individualizare..., dar epuizate după)

a) reducerea limitelor de sancționare a măsurilor educative în caz de reținere a unor cauze generale de atenuare. (v. art.
128 CP)
b) agravarea răspunderii penale a persoanei juridice în caz de infracțiune continuată sau de reținere a unor
circumstanțe generale agravante dintre cele obligatorii compatibile cu răspunderea penală a persoanei
juridice. (v. art. 147 CP)
c) obligarea la tratament medical, indiferent de fapta prevăzută de legea penală, nejustificată, comisă pe caz concret. (v.
art. 353 alin. 2 CP)

a) fapta incriminată la art. 195 poate fi comisă de orice persoană fizică (minoră ori majoră) sau de o persoană
juridică (dintre cele care răspund penal), reprezentând o infracțiune imprescriptibilă. (v. art. 153 alin. 2 lit. b
CP; a se vedea doctrina referitor la sistemul răspunderii generale a persoanei juridice)
b) în cazul comiterii unei infracțiuni de viol, forma tip (art. 218 alin. 1 C. pen.) este posibilă participația penală fie sub
forma coautoratului, fie a complicității concomitente, lipsa plângerii prealabile înlăturând răspunderea penală a
persoanelor implicate în săvârșirea faptei. (v. art. 218 alin. 1 CP rap. la alin. 3 lit. f și alin. 5 CP)
c) dacă fapta incriminată de art. 228 C. pen. este comisă de o persoană iresponsabilă, atunci aceasta nu constituie
infracțiune, această cauză de înlăturare a răspunderii penale neîmpiedicând, însă, dispunerea oricărei măsuri de
siguranță. (iresponsabilitatea nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii penale)

a) atât revocarea amânării aplicării pedepsei cât și pronunțarea soluției de condamnare pentru noua infracțiune,
în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării
pedepsei (în condițiile legii). (v. Dec. HP nr. 24/2017 ...)
5
b) fără discuție, valorificarea cu prioritate, din punct de vedere sancționator, a concursului de infracțiuni comis în
termenul al doilea al unei recidive postcondamnatorii de către o persoană juridică, iar abia ulterior valorificarea stării
de recidivă. (v. art. 146 rap. la art. 43 alin. 2 CP)
c) confiscarea extinsă a altor bunuri decât cele care pot fi confiscate special, în cazul în care persoana este condamnată
pentru comiterea uneia dintre infracțiunile expres prevăzute de lege, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un
folos material și numai dacă pedeapsa concretă este închisoarea de 4 ani sau mai mare. (v. art. 1121 alin. 1CP)

a) ca o persoană să poată fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data la
care a fost săvârșită, precum nu este posibil nici a se aplica o pedeapsă ori o măsură educativă sau de
siguranță, dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data la care fapta a fost săvârșită. (v. art. 1 și 2 CP)
b) să opereze reabilitarea de drept în raport de o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată definitiv prin hotărârea
de condamnare a instanței penale. (v. art. 165 teza a III-a CP)
c) ca titularul dreptului de a introduce / retrage plângerea prealabilă să fie o altă persoană decât cea vătămată prin
comiterea infracțiunii (pentru a cărei urmărire și judecare legea solicită formularea unei plângeri prealabile). (v. art.
158 alin. 3 CP, art. 295 alin. 3 rap. la art. 289 alin. 8 CPP)

a) omorul, omorul calificat și uciderea din culpă în forma agravată pe motivul existenței unei pluralități de subiecți
pasivi, sunt infracțiuni imprescriptibile, susceptibile de comitere în coautorat. (v. 153 alin. 2 CP)
b) există incompatibilitate între starea de minoritate a infractorului și posibilitatea de operare a instituției
reabilitării. (v. art. 133 CP și art. 169 CP)
c) persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor publice, pot fi trase la răspundere
penală fără a se înlătura, astfel, răspunderea penală a persoanelor fizice care au acționat în realizarea obiectului de
activitate, sau în numele ori interesul persoanei juridice. (v. art. 135 alin. 2 și 3 CP)
26) De lege lata:

a) sfera infracțiunilor imprescriptibile sub aspectul răspunderii penale este aceeași cu a infracțiunilor
imprescriptibile sub aspectul pedepselor concret aplicate prin hotărâri definitive de condamnare. (v. art. 153
alin. 2 și 3 CP, rap. la art. 161 alin. 2 și 3 CP)
b) prin sintagma „pedeapsă ce se execută” se înțelege pedeapsa stabilită de instanță, fără a se ține cont de incidența unei
eventuale grațieri parțiale. (v. art. 162 alin. 7 CP)
c) stagiul de informare civică, libertatea supravegheată, consemnarea la sfârșitul lunii și asistența zilnică constituie
măsuri educative neprivative de libertate care se iau față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii are vârsta
cuprinsă între 14 și 18 ani. (denumirile sunt parțial incorecte – v. art. 115 alin. 1 pct. 1 CP)

a) anularea reabilitării în cazul persoanei juridice, spre diferență de anularea reabilitării în cazul persoanei fizice, care
este obligatorie. (nu se anulează decât reabilitarea judecătorească, așadar instituția anulării reabilitării nu este
incidentă în cazul persoanei juridice – art. 171 CP și art. 150 CP)
b) dispunerea încetării procesului penal ca efect al decesului inculpatului, caz în care procedura reabilitării poate fi
demarată post-mortem, de către soțul acestuia sau de rudele sale apropiate. (v. art. 396 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. f
CPP)
c) dispunerea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi în cazul comiterii infracțiunii de
divulgare a informațiilor secrete de stat prevăzută de art. 303 alin. 2 C. pen., chiar atunci când instanța ar
pronunța o hotărâre de amânare a aplicării pedepsei, caz în care se va trece la executarea acesteia numai în
6
măsura anulării sau revocării amânării aplicării pedepsei. (v. 303 alin. 2 CP, art. 67 alin. 1 CP, art. art. 89 și 89
CP)

a) instituția liberării condiționate este aplicabilă, prin analogie, și în cazul condamnărilor la măsuri educative
privative de libertate. (v. art. 124 alin. 4 și 125 alin. 4 CP pt. o instituție echivalentă, dar nu identică liberării
condiționate în cazul internărilor aplicabile minorilor)
b) în cazul unei infracţiuni continue, comisă în mod continuat, dacă elementul material a debutat pe când infractorul era
minor, dar activitatea s-a încheiat după ce acesta a devenit major, urmează a se aplica o pedeapsă, iar nu o măsură
educativă. (v. art. 154 alin. 2 CP)
c) uneori, cererea de reabilitare judecătorească, respinsă anterior, poate fi reintrodusă înainte de trecerea unui termen de
minim 1 an. (v. 170 alin. 3 CP rap. la art. 532 alin. 2 CPP)

a) eroarea asupra caracterului ilicit / nejustificat al faptei reprezintă o cauză justificativă, spre diferență față de eroarea
asupra unei stări / situații / împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, care constituie o cauză de
neimputabilitate. (v. art. 30 alin. 1 și 5 CP)
b) excluderea caracterului infracțional al unei fapte, ca efect al intervenției consimțământului persoanei
vătămate, poate avea loc și când acesta se manifestă cu titlu de cauză de atipicitate, iar nu doar cu titlu de
cauză justificativă. (v. spre ex. – art. 228 CP)
c) intoxicația preordinată constituie o formă de manifestare a conceptului de actio libera in causa reglementată expres
de legiuitorul penal cu titlu de stare generală de agravare. (v. art. 77 lit. f CP; circumstanțele nu sunt stări!)

a) în cazul concursului de infracțiuni săvârșit(e) de către o persoană juridică, acesteia i se aplică amenda prevăzută de
lege pentru persoana fizică, corespunzător sistemului cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix. (v. 146 CP – se
aplică regimul amenzii , iar nu amenda propriu-zisă a persoanei fizice: sistemul de sancționare și fracțiile de agravare
se aplică dar raportat la limitele proprii ale amenzii persoanei juridice)
b) nerespectarea (sustragerea de la executare sau executarea necorespunzătoare) unor măsuri de siguranță de
către persoana fizică față de care s-au dispus acestea constituie infracțiune și conduce la aplicarea unei
pedepse. (v. art. 288 alin. 1 CP)
c) se impune majorarea cu 1/3 a limitelor pedepsei amenzii în cazul în care prin comiterea infracțiunii s-a urmărit
obținerea unui folos patrimonial, indiferent de calitatea infractorului: persoană fizică majoră sau persoană juridică.
(v. art. 61 alin. 5 și 137 alin. 5 CP)

a) în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității, iar alta după majorat, singura formă de
manifestare a pluralității infracționale este concursul de infracțiuni, iar sancțiunea rezultantă poate fi, uneori, măsura
educativă, iar nu pedeapsa. (v. art. 129 alin. 2, distinct de alin. 1 CP)
b) în legătură cu ipoteza concursului de cauze de agravare, atunci când se comite un concurs de infracțiuni în structura
termenului secund al unei pluralități intermediare de infracțiuni, se soluționează cu prioritate, sub aspect
sancționator, pluralitatea intermediară, după care se valorifică regimul sancționator al concursului de infracțiuni. (v.
Dec. RIL nr. 7/2020 )
7
c) recidiva, în cazul persoanei juridice, este absolută, iar nu relativă, ca în cazul infractorului persoană fizică
majoră (căci recidiva nu este incidentă în ipoteza infractorului minor), însă ambele prezintă caracter
temporar, iar nu perpetuu. (v. art. 146 rap. la art. 41 CP)

a) în cazul persoanei fizice efectul reabilitării asupra pedepselor complementare, în sensul că executarea acestora
încetează, în măsura în care nu luase sfârşit deja la un moment anterior reabilitării. (referirea generică la pedepsele
complementare vizează şi degradarea militară – or, v. art. 169 alin. 2 teza II CP)
b) aplicarea prioritară a regulilor de sancţionare specifice concursului de infracţiuni între pedepsele stabilite
pentru infracţiunile comise după majorat, atunci când acestea sunt concurente cu (cel puţin) o infracţiune
săvârşită anterior majoratului, urmând ca sancţiunea dispusă pentru aceasta să se compare, ulterior, cu
pedeapsa rezultantă stabilită pentru infracţiunile concurente săvârşite după majorat. (v. art. 129 alin. 4 și 2
CP)
c) neaplicarea sau înlocuirea detenţiunii pe viaţă, caz în care această pedeapsă se transformă în sancţiunea închisorii, pe
durata sa maximă (maxim general), întreaga durată deja executată din cuprinsul pedepsei iniţiale a detenţiunii pe
viaţă putând fi dedusă din perioada pedepsei închisorii care a înlocuit-o. (v. art. 57 CP, rap. la art. 58)

a) ca în structura unei pluralități sui-generis de infracțiuni să fie cuprins un concurs de infracțiuni, fie pe primul, fie pe
al doilea termen al acesteia. (de ex.: infractorul minor comite un concurs de infracțiuni pentru care este sancționat
definitiv prin măsură educativă și ulterior comite două sau mai multe infracțiuni, fără ca între datele de comitere a
acestora să intervină hotărâri definitive de condamnare; v. art. 129 alin. 4 CP)
b) a se identifica deosebiri între pedeapsa complementară a publicării hotărârii definitive de condamnare şi aceea a
afişării sau publicării hotărârii de condamnare. (v. art. 70 CP, rap. la art. 145 CP)
c) a se dispune pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita o funcție, profesie, meserie sau
altă activitate pentru o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, ca efect al
inaptitudinii sale în desfășurarea profesiei sale. (v. art. 66 alin. 1 lit. g rap. la art. 111 CP)
34) De lege lata:

a) atunci când o persoană constrânsă moral săvârşeşte o înșelăciune este imposibil a se dispune o pedeapsă, sau,
dacă este minor răspunzător penal, o măsură educativă, dar se poate dispune (teoretic şi legal, dacă ar fi
întrunite toate condiţiile prevăzute de lege) o măsură de siguranţă, cu o singură excepţie. (v. art. 107 alin. 2 CP,
raportat la art. 25 CP; v. art. 1121 CP)
b) în toate cazurile în care instanţa stabileşte o pedeapsă cu amenda pentru un infractor – persoană juridică, în vederea
determinării cuantumului corespunzător unei zile-amendă va ţine seama de situaţia materială a celui în cauză şi de
obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele aflate în îngrijirea sa. (v. art. 137 alin. 3 rap. la art. 62 alin. 3 CP)
c) există dispoziţii exprese prin care este definită instituția participaţiei proprii în toate formele / variantele posibile sub
care se poate manifesta aceasta, ipotezele în cauză atrăgând, din punct de vedere sancţionator, în mod invariabil,
sistemul parificării concrete de pedeapsă între participanţi şi autor. (v. art. 52 raportat la art. 16 CP)
8

a) în toate cazurile reglementate de lege, luarea măsurilor de supraveghere pe durata termenelor de supraveghere a
amânării aplicării pedepsei și suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. (v. art. 85 alin. 1 și art. 93 alin. 1
CP)
b) punerea în mișcare din oficiu a acțiunii penale în cazul în care persoana vătămată printr-o infracțiune pentru
care legea solicită formularea unei plângeri prealabile a decedat înainte de expirarea termenului de
introducere a acestei plângeri, ceea ce este valabil și în raport de situația unei persoane juridice care a fost
lichidată. (v. art. 157 alin. 5 CP)
c) stabilirea unei măsuri educative pentru participantul infractor minor beneficiar al cauzei generale de impunitate
operante în materia pluralităţii ocazionale de făptuitori / infractori (deoarece acesta nu poate fi pedepsit). (v. art. 51
alin. 2 CP)

a) ulterior înlocuirii obligației de plată a amenzii penale cu obligația de a presta o muncă neremunerată în
folosul comunităţii, condamnatul nu se mai poate elibera de executare achitând suma în cauză, dacă
dobândește resurse materiale suficiente pe parcurs. (v. art. 64 alin. 4 CP;)
b) în cazul unei grațieri colective antecondamnatorii, efectele actului de clemență se produc din momentul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare, moment din care va începe să curgă și termenul de reabilitare, dacă grațierea
respectivă este totală și necondiționată. (v. art. 13 alin. 2 din Legea 546/2002 și art. 167 alin. 3 CP)
c) într-un anumit caz (prin excepție de la regulă), pedeapsa accesorie va începe să se execute de la data liberării
condiționate sau de la data la care pedeapsa principală a fost considerată ca executată. (v. art. 65 alin. 4 CP)

a) a trebui să se dispună, în mod obligatoriu, în sarcina unui infractor minor, o măsură educativă privativă de libertate,
fără ca instanța să poată opta, luând în considerare și posibilitatea dispunerii unei măsuri educative neprivative de
libertate. (v. art. 124 alin. 3 și art. 125 alin. 3 CP)
b) a se produce cu prioritate efectul sancţionator al unei infracțiuni continuate, faţă de acela presupus de
rămânerea infracţiunii la stadiul de tentativă pedepsibilă. (v. art. 79 alin. 3 CP)
c) a se putea dispune (ca regulă) amânarea aplicării unei pedepse față de infractorul care a fost anterior condamnat
definitiv la pedeapsa închisorii, fără a fi reabilitat sau fără a se fi împlinit, între timp, termenul de reabilitare. (v. art.
83 alin. 1 lit. b CP)

a) anularea, respectiv revocarea, constituie sancțiuni penale incidente în cazul amânării aplicării pedepsei, suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv al liberării condiționate, prima fiind determinată de motive
anterioare acordării beneficiului acestor instituții, iar a doua de motive subsecvente acordării lor. (anularea și
revocarea acestor instituții nu sunt sancțiuni penale)
b) starea de minoritate constituie fie o cauză de neimputabilitate (minoritatea făptuitorului), fie o cauză de atenuare a
răspunderii penale (minoritatea infractorului). (v. art. 27 CP, coroborat cu art. 114 CP)
c) suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reprezintă o instituție de individualizare judiciară a
executării pedepsei, iar medierea în latura penală a cauzei este prevăzută expres ca fiind o cauză sui-generis
de înlăturare a răspunderii penale în cazul anumitor infracțiuni. (v. 91 ș.u. CP, art. 67 din Legea nr. 192/2006)
9

a) criteriile generale de individualizare a pedepsei nu sunt avute în vedere în ipoteza în care instanța pronunță o
soluție de renunțare la aplicarea pedepsei. (v. art. 74 CP și art. 80 CP)
b) în condițiile prevăzute de lege, instanța poate dispune condamnarea inculpatului, fie cu executarea pedepsei, fie cu
suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, fie cu sau fără posibilitatea de dispunere a liberării condiționate.
(nu decide instanța, la data pronunțării hotărârii, dacă va exista sau nu posibilitatea de liberare condiționată, teoretic,
orice condamnat are această posibilitate pe parcursul executării)
c) măsura confiscării speciale nu se poate lua în raport de o persoană care a beneficiat de o amnistie antecondamnatorie
pentru infracțiunea comisă. (v. art. 107 alin. 2 și 3 CP, art. 396 CPP)

a) se reglementează expres cele două forme de manifestare a grațierii: individuală (emisă de Președinte), respectiv
colectivă (emisă de legiuitor). (v. art. 160 CP rap. la Legea nr. 546/2002)
b) eroarea care exclude infracțiunea reprezintă o cauză cu natură juridică eterogenă, putând înlătura, după caz,
fie tipicitatea (cauză de atipicitate subiectivă), fie imputabilitatea (cauză de neimputabilitate). (v. art. 31 alin. 1
și 2, respectiv alin. 5 CP)
c) persoanele juridice care își desfășoară activitatea în domeniul presei nu pot fi trase la răspundere penală, acestora
neputându-le a fi nici confiscate special bunurile folosite pentru săvârșirea infracțiunii. (v. art. 135 CP)
41) Spre deosebire de :

a) participația improprie, în modalitatea intenție – culpă, participația improprie în modalitatea culpă – intenție
este lipsită, de lege lata, de relevanță penală. (art. 52 alin. 1 teza I și alin. 2 CP)
b) interzicerea exercitării unei profesii, funcții, meserii sau activități, dispusă cu titlu de pedeapsă complementară,
măsura de siguranță cu un conținut similar este condiționată de săvârșirea unei infracțiuni care să dea în vileag o
stare de pericol, fiind perpetuă. (v. art. 66 lit. g CP rap. la art. 111 CP)
c) amnistia postexecutorie care înlătură consecințele condamnării, grațierea postexecutorie înlătură doar executarea
pedepsei. (referirea la amnistie postexecutorie acoperă și situația amnistiei postcondamnatorii, din acest punct de
vedere, dar nu există grațiere postexecutorie – o grațiere intervenită după executare sau considerarea ca executată a
pedepsei nu produce efecte juridice)
42) De lege lata :

a) nu se prevede expres ce trebuie a se înțelege prin sintagma pedeapsă prevăzută de lege, doctrina indicând faptul că
noțiunea se referă la pedeapsa abstractă prevăzută pentru forma tip a faptei incriminate, fără luarea în considerare a
efectului produs de cauzele de atenuare și / sau agravare. (v. art. 187 CP)
b) termenul de prescripție a răspunderii penale nu curge întotdeauna de la momentul săvârșirii infracțiunii
(reprezentat, în cazul infracțiunilor continue, continuate și de obicei, de data epuizării, respectiv, în cazul
infracțiunilor progresive, de data încetării elementului material al laturii obiective). (v. art. 154 alin. 4 CP)
c) complicele care promite, anterior săvârșirii faptei, favorizarea celui care o va comite nemijlocit, nu va fi pedepsit
dacă împiedică săvârșirea infracțiunii, beneficiind de efectul acestei cauze de impunitate, întrucât, astfel, nu se
ajunge nici măcar la comiterea unei tentative pedepsibile, fapta rămânând la stadiul de pregătire. (dacă nu se comite
nici măcar o tentativă pedepsibilă, nu se poate reține cauza de impunitate a împiedicării săvârșirii infracțiunii)
10
43) Nu este adevărat că :

a) spre deosebire de lipsa de relevanță penală a unei situații de instigare care nu este urmată de o trecere la
executare, situației de act de complicitate neurmată de executare legiuitorul îi atribuie uneori efecte juridice.
(invers: v. art. 272 CP și art. 370 CP)
b) grațierea individuală vizează, în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa rezultantă, în timp ce grațierea colectivă se
raportează doar la fiecare pedeapsă individual stabilită pentru fiecare dintre infracțiunile concurente în parte. (art. 14
alin. 1 din Legea nr. 546/2002, și Dec. RIL X/2005)
c) avertismentul nu reprezintă o sancțiune penală, deși instanța care dispune renunțarea la aplicarea pedepsei este
obligată să îl dispună corelativ acestei soluții procesual-penale. (v. art. 82 CP, art. 2 CP)
44) Prezintă caracter obligatoriu :

a) luarea măsurilor de siguranță patrimoniale, condiționat de săvârșirea unei fapte penale, în condițiile prevăzute de
lege, spre deosebire de cazul tuturor celorlalte măsuri de siguranță, a căror dispunere este facultativă atunci când s-a
comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată. (faptă penală = infracțiunea, or, numai confiscarea extinsă
este condiționată de această calificare a activității incriminate comise în concret – v. art. 107 alin. 2 CP)
b) revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă, pe parcursul termenului, condamnatul nu respectă
cel puțin una dintre măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, caz în care se va trece la executarea
restului rămas neexecutat din pedeapsa pronunțată. (nu există un rest neexecutat, pedeapsa nu a fost deloc executată
în acest caz; neexecutarea trebuie să fie cu rea-credință)
c) obținerea acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pentru a se putea
dispune amânarea aplicării pedepsei, chiar dacă aceasta nu se va regăsi în cuprinsul concret al obligațiilor pe
care le poate stabili instanța, în acest caz, pe durata termenului de supraveghere. (v. art. 83 alin. 1 lit. c și art.
85 alin. 2 lit. b CP)

a) recidiva postexecutorie, care se sancționează, în cazul persoanei juridice, prin sistemul cumulului juridic cu spor
obligatoriu și fix, recidiva postcondamnatorie se sancționează în baza cumulului aritmetic. (v. art. 146 CP)
b) concursul de stări de agravare a pedepsei, în cazul concursului de circumstanțe generale agravante reținute în
legătură cu aceeași infracțiune, efectul de agravare se produce o singură dată, iar nu în etape succesive. (v.
art. 79 alin. 2 CP și art. 78 alin. 2 CP)
c) complicitatea concomitentă, care poate fi morală sau materială, complicitatea anterioară nu se poate manifesta decât
prin promisiune, fiind exclusiv morală. (complicitate anterioară = înlesnire, v. art. 48 CP)
46) Nu este posibil, în nicio situație :

a) a se cere, de către inculpat, continuarea procesului penal, atunci când soluția ce i s-ar aplica ar fi achitarea, spre
deosebire de cazul în care soluția ce i s-ar aplica ar fi încetarea procesului penal. (v. art. 18 CPP – referirea la
incidența unei cauze de neimputabilitate)
b) a se refuza unui fost condamnat dreptul de a introduce o cerere de reabilitare judecătorească, deoarece această
instituție reprezintă un potențial beneficiu recunoscut oricărei persoane care a executat o pedeapsă sau căreia i se
consideră ca executată o pedeapsă. (v. art. 532 alin. 3 CPP)
c) ca starea de agravare reprezentată de recidiva postexecutorie reținută în sarcina unui coautor să se răsfrângă
și asupra celuilalt coautor, chiar dacă acesta din urmă a cunoscut situația în care se află coparticipantul său.
(art. 50 alin. 1 CP)
11

a) decizia instanței de a da efect cauzei de impunitate, sau de a aplica pedeapsa pentru activitatea infracțională comisă
până la intervenția acesteia, în caz de desistare a unui participant. (desistarea – art. 34 CP – este aplicabilă autorului,
nu participantului; instanța trebuie să dea efect cauzei de nepedepsire – art. 51 alin. 1 CP – dar este obligată, în egală
măsură, să pedepsească actele de executare calificată – art. 51 alin. 2 CP)
b) înlocuirea detenţiunii pe viaţă, spre deosebire de neaplicarea acestei pedepse principale, atunci când persoana
condamnată a împlinit vârsta de 65 de ani. (v. art. 57 și 58 CP).
c) tragerea la răspundere penală a tuturor participanților, sau numai a unuia dintre ei, în cazul în care plângerea
prealabilă a fost formulată numai față de un singur participant din mai mulți care s-au asociat la comiterea respectivei
infracțiuni. (v. art. 157 alin. 3 CP)
48) De lege lata :

a) în cazul pronunţării unei hotărâri de condamnare cu amânarea renunţării la executarea pedepsei, este obligatorie
stabilirea a cel puţin unei măsuri de supraveghere din cele indicate exemplificativ de lege, putându-se dispune, în
plus, şi unele obligaţii pe durata termenului de supraveghere. (nu există reglementată de lege lata o instituţie a
condamnării cu amânarea renunţării la executarea pedepsei; măsurile de supraveghere nu sunt indicate
exemplificativ, fiind toate obligatorii - v. art. 85 alin. 1 CP)
b) o anumită situaţie particulară de manifestare a participaţiei penale este reglementată cu titlu de cauză
generală de agravare (din categoria acelora care nu sunt stări de agravare), efectul produs asupra pedepsei
fiind unul facultativ, deşi reţinerea agravantei în cauză, de către instanţă, este obligatorie atunci când aceasta
reiese din probele administrate la dosarul cauzei. (v. art. 77 lit. a CP )
c) în cazul persoanei juridice este posibilă amânarea aplicarea pedepsei principale a amenzii, precum și a tuturor
pedepselor complementare incidente față de aceasta, cu singura excepție a dizolvării, pedeapsă complementară a
cărei dispunere nu poate fi efectuată față de anumite entități, precum: partide politice, sindicate, persoane juridice a
căror activitate se desfășoară în domeniul presei. (amânarea aplicării pedepsei nu este incidentă în cazul persoanelor
juridice)
49) Este adevărat că :

a) atunci când se comite o infracţiune de către trei sau mai multe persoane împreună, profitând de situaţia creată de o
calamitate ori de starea de urgenţă / asediu, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se va majora o singură
dată, cu doi ani, dar nu mai mult de 1/3 din acest maxim. (v. art. 78 CP, rap. la 77 CP).
b) sunt sancțiuni de drept penal, neprivative de libertate și imprescriptibile: confiscarea specială, obligarea la tratament
medical, asistarea zilnică, supravegherea specializată, închiderea punctelor de lucru, munca neremunerată în folosul
comunității. (v. art. 162 alin. 6 teza a IIa CP)
c) întreruperea cursului prescripției răspunderii penale nu se poate realiza, la acest moment, prin efectuarea
unui act de procedură din cele care nu se comunică suspectului sau inculpatului, potrivit legii procesual
penale, respectiv că motivele de întrerupere a cursului prescripției executării pedepsei întrerup și prescripția
executării măsurilor educative . (v. Dec. CCR 297/2018, respectiv art. 133 CP)
12

a) amenda penală aplicabilă persoanei juridice, amenda penală stabilită pentru infractorul persoană fizică
majoră se poate pronunța și printr-o hotărâre de amânare a aplicării pedepsei, iar nu doar printr-o hotărâre
de condamnare. (v. art. 83 alin. 1 lit. a CP; persoanei juridice nu i se aplică amânarea aplicării pedepsei)
b) măsurile educative neprivative de libertate, internarea în centrul educativ și internarea în centrul de detenție sunt
prescriptibile în termenul general de prescripție, de 3 ani. (v. art. 132 CP)
c) legitima apărare, starea de necesitate are o sferă de aplicare care privește o gamă mai largă de valori sociale
protejate. (invers; v. art. 19 și 20 CP)

a) retragerea plângerii prealabile poate interveni, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală nu se pune
în mișcare (ca regulă) din oficiu, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri, indiferent de tipul acesteia. (v.
art. 158 alin. 1 CP)
b) în caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul de reabilitare (de drept sau judecătorească,
după caz – în funcție de durata pedepsei) curge de la data împlinirii termenului de supraveghere. (v. art. 165 CP)
c) cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale își produc efectele specifice asupra limitelor speciale ale
pedepsei amenzii (asupra sumelor de bani reprezentând minimul, respectiv maximul special al acesteia) . (v. art. 61
alin. 5 și 6 CP și art. 147 alin. 1 CP)

a) medierea în latura penală a cauzelor în care se judecă infracțiuni pentru care se impune formularea unei plângeri
prealabile, care poate interveni până la rămânerea definitivă a hotărârii, medierea în latura penală a cauzelor în care
se judecă infracțiuni pentru care legea permite împăcarea poate interveni doar până la citirea rechizitoriului. (art. 67
Legea 192/2006)
b) bunurile date pentru a determina săvârșirea prin presă a unei fapte prevăzute de legea penală, nejustificate,
bunurile folosite, în orice mod, la comiterea acesteia, nu se pot confisca special. (v. art. 112 alin. 4 CP)
c) excesul scuzabil de legitimă apărare, în cazul excesului scuzabil de stare de necesitate limitele pedepsei închisorii
prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă nu se vor reduce cu 1/3. (art. 75 alin. 1 lit. b și c, rap. la art. 76 alin. 1
CP)
53) Nu este posibil, în nicio situație :

a) a se reține nașterea pluralității nenumite de infracțiuni în cazul persoanei juridice, atunci când nu sunt întrunite
condițiile recidivei la momentul comiterii unei noi infracțiuni, după o condamnare definitivă anterioară. (situație
similară persoanei fizice – v. doctrina)
b) a se aplica, în mod obligatoriu, pedeapsa complementară a suspendării activității persoanei juridice, care este o
sancțiune penală ce se execută de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. (v. art. 140 alin. 2 CP)
c) ca pedeapsa închisorii dispusă cu executare pentru infracțiunea comisă după majorat să fie sporită cu mai
mult de ¼ din durata măsurii educative privative de libertate ori din restul rămas neexecutat din aceasta,
dispusă pentru o altă infracțiune, comisă anterior, de aceeași persoană, pe când era minor răspunzător penal.
(v. art. 129 alin. 2 lit. b și alin. 5, prin prisma Dec. CCR nr. 601/2018)
13

a) unui infractor minor îi sunt aplicabile toate tipurile de soluţii procesual-penale (reglementate de art. 396 Cod
procedură penală) care sunt incidente şi în cazul unui infractor major, cu singura deosebire că hotărârea de
condamnare va viza o măsură educativă, iar nu aplicarea unei pedepse. (renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea
aplicării pedepsei nu sunt incidente în cazul infractorului minor, tocmai pentru că acestuia nu îi sunt aplicabile
pedepse, ci doar măsuri educative)
b) în cazul persoanei juridice, regimul de sancționare al cumulului aritmetic este incident în cazul recidivei
postcondamnatorii, dar numai după ce a avut loc majorarea cu ½ a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute
de lege pentru noua infracțiune. (art. 146 alin. 2 și 3 CP)
c) așa cum medierea este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, și cazul fortuit este o cauză sui-generis
de neimputabilitate, deoarece este singura care produce efecte in rem. (v. art. 67 din Legea nr. 192/2006 și art. 31
CP)

a) prescripția executării pedepsei în cazul persoanei fizice, în cazul persoanei juridice sunt prescriptibile și
pedepsele complementare. (v. art. 162 alin. 6 CP și art. 149 alin. 2 CP)
b) interzicerea exercitării unui drept – cauză generală justificativă, neîndeplinirea unei obligații poate avea și natura
juridică de cauză de atipicitate. (v. art. 21 CP)
c) cazul persoanelor juridice, în ipoteza infractorilor minori operează și reabilitarea judecătorească, iar nu doar cea de
drept, căci aceștia pot fi condamnați și la sancțiuni penale privative de libertate, iar nu doar pecuniare. (v. art. 133
CP)
56) Nu este adevărat că :

a) amnistia antecondamnatorie sau postcondamnatorie nu produce efecte asupra măsurilor educative . (art. 152
CP)
b) în cazul participației improprii instigatorul și complicele răspund pentru infracțiunea intenționată, iar autorul poate
răspunde pentru infracțiunea din culpă comisă. (v. art. 52 CP)
c) în cazul persoanei fizice majore, reabilitarea produce aceleași efecte, pentru viitor, indiferent dacă este de drept sau
obținută pe cale judecătorească. (v. art. 169 CP)

a) sunt cauze cu aceeași natură juridică și care nu au caracter personal: lipsa plângerii prealabile (în cazul
infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei
plângeri prealabile de către persoana vătămată) și clemența sub forma amnistiei (de regulă). (v. art. 157 și art.
152 CP)
b) sunt instituții cu natură juridică mixtă (având reglementare atât pe plan penal material, cât și procesual penal):
amânarea aplicării sancțiunilor penale, respectiv anularea renunțării la amânarea aplicării pedepsei. (amânarea
aplicării pedepsei nu vizează și alte sancțiuni penale – măsurile educative; nu există o instituție a renunțării la
amânarea aplicării pedepsei care să poată fi anulată)
c) sancțiunile de drept penal privative de libertate pot fi comutate, ca efect al grațierii, în sancțiuni de drept penal mai
ușoare (neprivative de libertate). (nu și internarea medicală)
14
58) De lege lata :

a) sunt cauze subiective/personale operante în materie penală: iresponsabilitatea, starea de necesitate, amnistia
antecondamnatorie și grațierea colectivă. (v. art. 18 rap. la 20 CP, art. 152 CP)
b) sunt cauze obiective/reale operante în materie penală: legitima apărare, cazul fortuit, lipsa plângerii
prealabile (în cazul infracțiunilor indicate de lege). (v. art. 18 rap. la 19 CP, art. 23 alin. 2 rap. la art. 31 CP și art.
157 CP)
c) sunt instituții juridico-penale care prezintă clasificare în formă proprie / improprie: participație penală; amnistia;
recidiva în cazul persoanei juridice. (nu și recidiva)

a) condamnările pentru infracțiuni din culpă, care nu atrag starea de recidivă nici în cazul persoanei juridice,
condamnările pentru care Președintele României a acordat clemența vor putea reprezenta primul termen al
acestei stări de agravare a pedepsei. (v. art. 42 CP, art. 146 CP, art. 160 CP)
b) consimțământul privind suprimarea propriei vieți, prin fapta unui terț, care nu poate justifica săvârșirea unui omor,
consimțământul unei persoane de a fi traficată constituie o cauză justificativă specială. (v. art. 22 CP rap. la art. 210
CP)
c) eroarea asupra unei circumstanțe generale de agravare, care nu exclude infracțiunea, ci doar împiedică reținerea
acelei agravante și producerea efectului său sancționator, eroarea asupra unui element circumstanțial agravant
înlătură caracterul penal al faptei comise . (v. art. 30 alin. 3 CP)
60) De lege lata :

a) există incompatibilitate între starea de minoritate a infractorului și manifestarea pluralității de infracțiuni
sub forma pluralității intermediare. (v. art. 44 CP și art. 114 CP)
b) este prevăzută prescriptibilitatea măsurilor de siguranță, precum și aceea a măsurilor educative, a cărei durată de
prescripție este diferită după caracterul privativ sau neprivativ de libertate al acestora. (v. art. 162 alin. 6 CP)
c) sunt consacrate cu titlu enumerativ împrejurările care reprezintă circumstanțe generale atenuante și acelea care
reprezintă circumstanțe generale agravante de ordin judiciar. (v. art. 75 alin. 2 CP fără corespondent în materia
circumstanțelor agravante – art. 77 CP)
15

Ex Scris Online DPPG IF Ses Ord Seria 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ex Scris Online DPPG IF Ses Ord Seria 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -

FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte generală,

1) Este adevărat că:

2) Prezintă caracter facultativ:

4) Prezintă caracter obligatoriu:

5) Este adevărat că:

6) Nu este posibil, în nicio situaţie:

7) Nu este adevărat că:

8) Potrivit Codului penal actual:

9) Prezintă întotdeauna caracter facultativ:

b) stabilirea obligațiilor pe durata termenelor de supraveghere a instituțiilor de individualizare a răspunderii penale (a

10) De lege lata:

11) Este adevărat că:

12) Sub aspectul naturii juridice:

13) Nu este adevărat că:

14) Prezintă caracter obligatoriu:

15) Potrivit Codului penal actual:

16) Nu este posibil, în nicio situaţie:

17) Sub aspectul naturii juridice:

18) Este adevărat că:

19) De lege lata:

20) Nu este adevărat că:

21) Prezintă caracter facultativ:

22) Potrivit Codului penal actual:

23) Prezintă caracter obligatoriu:

24) Nu este posibil, în nicio situaţie:

25) Este adevărat că:

26) De lege lata:

27) Prezintă caracter facultativ:

28) Nu este adevărat că:

29) Sub aspectul naturii juridice:

30) Potrivit Codului penal actual:

31) Este adevărat că:

32) Prezintă caracter obligatoriu:

33) Nu este posibil, în nicio situaţie:

34) De lege lata:

35) Prezintă caracter facultativ:

36) Nu este adevărat că:

37) Nu este posibil, în nicio situaţie:

38) Sub aspectul naturii juridice:

39) Este adevărat că:

40) Potrivit Codului penal actual:

41) Spre deosebire de :

42) De lege lata :

43) Nu este adevărat că :

44) Prezintă caracter obligatoriu :

45) Spre deosebire de :

46) Nu este posibil, în nicio situație :

47) Prezintă caracter facultativ:

48) De lege lata :

49) Este adevărat că :

50) Spre deosebire de :

51) Potrivit Codului penal actual:

52) Spre deosebire de :

53) Nu este posibil, în nicio situație :

54) Este adevărat că :

55) Spre deosebire de :

56) Nu este adevărat că :

57) Este adevărat că :

58) De lege lata :

59) Spre deosebire de :

60) De lege lata :

S-ar putea să vă placă și