Ex Scris Online DPPG IF Ses Ord Seria 2

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -
FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte generală,

Departamentul de Drept Public an univ.: 2019-2020, an studiu: II Licenţă, I.F. (Zi)
Disciplina: DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ Interzisă utilizarea, publicarea, răspândirea,
postarea sau folosirea în orice alt mod / scop!
Subiecte pt. examenul grilă – online – platforma tip Moodle - 30 mai 2020
Sesiunea ordinară – IF – seria 2 (gr. 6-10)
Materie: cauzele de excludere a infracțiunii, participația penală, generalități privind ansamblul sancțiunilor de drept penal,
pedepsele pentru persoana fizică, individualizarea pedepselor și a executării acestora, regimul sancționator al infractorului
minor, măsurile de siguranță, cauze care înlătură răsp. pen., exec. ped., reabilitarea, răsp. pen. pers. jur.
Testul este compus, în total, din 60 de întrebări-grilă (cu 3 variante de răspuns fiecare, din care o variantă va fi corectă și
două incorecte). Din acestea, fiecărui student i se va selecta, aleatoriu (de către sistemul informatic), un număr de 20 de
întrebări-grilă la care trebuie să răspundă (studenți diferiți vor avea de rezolvat, de principiu, întrebări-grilă diferite și în
compunere diferită din totalul elaborat). Nota maximă este 10, nota minimă este 0 (testul nu acordă niciun punct din oficiu),
fiecare întrebare-grilă corect soluționată (potrivit sistemului „totul sau nimic”) valorează 0,5 puncte (1/2 de punct).
1) Este adevărat că:

a) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se dispune doar pe lângă o pedeapsă principală,
indiferent care ar fi aceasta, numai în cazul infractorilor majori sau al persoanelor juridice. (interzicerea exercitării
unor drepturi nu se poate dispune alături de pedeapsa detențiunii pe viață – art. 67 alin. 1 CP și nu face parte dintre
pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice – art. 136 alin. 3 CP)
b) săvârşirea infracţiunii de către trei sau mai multe persoane, reunite într-un grup structurat, constituit pentru o anumită
perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni, reprezintă,
potrivit legii, o formă de manifestare a pluralității de infracțiuni. (formele pluralității de infracțiuni nu trebuie
confundate cu formele pluralității de infractori / făptuitori)
c) în cazul infractorilor persoane fizice majore sau minore, măsurile de siguranță dispuse pentru fiecare
infracțiune concurentă în parte, se vor cumula aritmetic; de la această regulă există și o excepție, situație în care
se recurge la sistemul absorbției. (v. 45 alin. 6 și 7 CP)
2) Prezintă caracter facultativ:

a) anularea tuturor măsurilor de individualizare a răspunderii penale (a pedepsei) care se dispun prin hotărâri de sine-
stătătoare ale instanţei penale (tipuri de hotărâri care sunt prevăzute drept soluţii autonome ale acţiunii penale).
(anularea - și în cazul RAP și al AAP – este obligatorie: v. art. 82 și art. 89 CP)
b) revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei dispusă pentru o infracțiune de ucidere din
culpă, atunci când pe durata termenului de supraveghere se comite o nouă ucidere din culpă, descoperită în acel
termen, chiar dacă pentru aceasta hotărârea de condamnare se pronunță ulterior împlinirii termenului de
supraveghere (cele două infracțiuni astfel comise fiind în pluralitate intermediară de infracțiuni). (v. art. 88 alin.
4 CP, rap. la art. 44 CP)
c) dispunerea măsurilor de protecție specială reglementate de Legea nr. 272/2004 ca sancțiuni penale pentru infractorul
minor, precum și dispunerea măsurilor de siguranță patrimoniale asupra aceleiași persoane. (măsurile de protecție
specială nu sunt sancțiuni penale, nici măcar sancțiuni de drept penal)
3) De lege lata:
a) sunt cauze cu aceeași natură juridică, lipsite de caracter personal: excesul neimputabil și excesul scuzabil de legitimă
apărare / stare de necesitate. (v. art. 26 alin. 1 și 2, respectiv art. 75 alin. 1 lit. b și c CP)
b) sunt cauze cu aceeași natură juridică, lipsite de caracter personal: lipsa, dar nu și retragerea plângerii
prealabile (în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de
introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată) și (ca regulă) amnistia. (v. art. 157, 158 CP și
art. 152 CP)
c) atât renunțarea la aplicarea pedepsei, cât și liberarea condiționată, reprezintă cauze / instituții de individualizare care se
dispun în legătură cu o persoană condamnată. (v. art. 396 CPP, RAP este o soluție distinctă față de condamnare)
1
4) Prezintă caracter obligatoriu:

a) stabilirea unor obligații în sarcina condamnatului liberat din executarea internării într-un centru de detenție,
pe perioada de până la împlinirea duratei măsurii internării. (v. art. 125 alin. 5 CP)
b) pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi în cazul unui persoane care a comis un omor calificat,
pedeapsa principală aplicată de instanță fiind detențiunea pe viață. (v. art. 67 alin. 1 CP)
c) reținerea unei circumstanțe generale agravante legale în cazul unei persoane care a comis o infracțiune profitând
vulnerabilitatea persoanei vătămate, determinată de etnie, orientare politică sau confesiune religioasă. (v. art. 77 lit. e
CP – se impune a se fi profitat de starea de vădită vulnerabilitate, determinată de cu totul alt tip de motive)

a) se reduc limitele generale ale pedepselor principale privative de libertate ca efect al reținerii tentativei sau
circumstanțelor generale atenuante. (nu și în cazul detențiunii pe viață care este absolut determinată, nu are limite)
b) se pronunţă încetarea procesului penal pe motivul intervenției unei grațieri postcondamnatorii, cu excepția cazului în
care făptuitorul solicită continuarea procesului penal pentru a obține o hotărâre de achitare. (v. art. 18 CPP; în caz de
grațiere postcondamnatorie, procesul penal este încheiat deja, în mod definitiv)
c) se reduc, în anumite împrejurări, limitele măsurilor educative privative de libertate, dar nu prin intervenția
cauze generale de atenuare. (v. art. 396 alin. 10 teza finală și art. 480 alin. 4 teza finală CPP)
6) Nu este posibil, în nicio situaţie:

a) a se admite excepții de la caracterul total al înlăturării interdicțiilor, decăderilor și incapacităților ca efect al intervenției
reabilitării, indiferent de forma acesteia. (v. HP Dec. 17/2018)
b) a se recurge la vreo sancțiune de drept penal cu privire la minorul nerăspunzător penal care a comis o
distrugere în stare de necesitate. (v. art. 107 alin. 2 CP)
c) a se dispune o măsură educativă în sancționarea unei persoane care a comis o infracțiune de lipsire de libertate în mod
ilegal, începând de la data la care avea 17 ani și până ce a împlinit 19 ani. (v. art. 114 CP)
7) Nu este adevărat că:

a) termenele de prescripție a executării măsurilor de siguranță nu se reduc la jumătate în cazul infractorilor minori. (v. art.
132 CP rap. la art. 131 CP)
b) este imposibil a se grația individual o pedeapsă complementară, indiferent de identitatea infractorului
condamnat la această pedeapsă pecuniară. (potrivit art. 9 alin. 4 din Legea 546/2002, se poate grația individual
pedeapsa complementară aplicată persoanei juridice)
c) medierea în latura penală a unor cauze este incidentă doar în ipoteza acelorași infracțiuni pentru care fie lipsa, fie
retragerea plângerii prealabile, fie împăcarea sunt admise pentru a înlătura răspunderea penală. (v. art. 67 ș.u. Legea
192/2006 privind medierea în latura penală a unor cauze)
8) Potrivit Codului penal actual:

a) nu există un text legal care indică expres denumirea de prescripție specială în materia prescripției executării
pedepsei. (v. art. 153 alin. 3 CP)
b) se reglementează expres lipsa sau retragerea plângerii penale și cu titlu de cauze de înlăturare a răspunderii. (v. art. 157
și 158 CP, rap. la art. 295 ș.u. CPP, comparativ cu art. 289 CPP)
c) există dispoziții legale în Partea generală prin care sunt reglementate toate formele posibile de pluralitate de făptuitori /
infractori. (PG a CP nu conține decât reglementarea participației, nu și a pluralității naturale, respectiv constituite de
făptuitori / infractori)

a) pronunțarea soluției de amânare a aplicării pedepsei, cu excepția cazului în care legea dispune în sens contrar.
(v. art. 378 și 380 CP)
b) stabilirea măsurilor de supraveghere pe durata termenelor de supraveghere a instituțiilor de individualizare a
răspunderii penale (a pedepsei). (toate măsurile de supraveghere sunt obligatorii, cu specificul liberării condiționate
unde nu se dispun dacă termenul de supraveghere e mai mic de 2 ani)
2
c) înlăturarea răspunderii penale prin împăcare sau prin retragere a plângerii prealabile (la alegerea persoanei vătămate),
în cazul unei loviri comise asupra unui membru de familie (art. 193 rap. la art. 199 CP). (v. Dec RIL nr. 11/2019)
10) De lege lata:

a) măsurile educative neprivative de libertate, spre deosebire de cele privative de libertate, nu se mai pot dispune dacă
inculpatul a devenit major până la pronunțarea hotărârii definitive de condamnare. (v. art. 114 și 134 alin. 1 CP)
b) se consacră răspunderea penală a oricărei entități care are personalitate juridică la data comiterii infracțiunii, potrivit
modelului de răspundere directă (pentru fapta proprie) și generală (în principiu, pentru orice infracțiune comisă în
realizarea obiectului de activitate, în numele sau în interesul persoanei juridice). (v. art. 135 CP)
c) individualizarea răspunderii penale (a pedepsei) nu are loc în cazul în care pe parcursul judecății inculpatul
persoană fizică a decedat, sau persoana juridică și-a încetat existența (cu unele excepții expres prevăzute doar
pentru acest ultim caz). (v. art. 396 CPP și art. 151 CP)

a) munca neremunerată în folosul comunităţii este o sancţiune penală neprivativă de libertate, care se poate dispune fie în
locul amenzii, fie ca pedeapsă accesorie pe durata termenului de supraveghere a suspendării executării pedepsei.
(munca neremunerată în folosul comunităţii nu este o sancțiune penală)
b) toate măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal compatibile cu făptuitorii persoane fizice (majore sau
minore), sau cu persoanele juridice. (nu sunt compatibile cu persoana juridică primele trei măsuri de siguranță)
c) instituția comutării se poate manifesta și în cazul măsurilor educative neprivative de libertate dacă se dispune
expres în acest sens prin actul de clemență colectivă, dar nu și prin cel individual. (v. art. 160 alin. 2 teza finală
CP)
12) Sub aspectul naturii juridice:

a) instituția liberării condiționate reprezintă o formă de individualizare execuțională (administrativă) incidentă doar în
raport de pedepsele privative de libertate dispuse de instanță pe o durată determinată. (v. art. 99 CP)
b) împiedicarea săvârșirii infracțiunii nu este o cauză generală de înlăturare a răspunderii penale pentru
participant. (o opinie = cauzele de nepedepsire nu sunt cauze de înlăturare a răspunderii penale; a doua opinie =
cauzele generale de nepedepsire sunt cauze speciale de înlăturare a răspunderii penale)
c) termenul de prescripție a răspunderii penale este unul de drept procesual penal, care se calculează potrivit dispozițiilor
din Codul de procedură penală. (v. art. 186 CP)

a) prescripția extinsă este o măsură de siguranță excepțională, menită a conduce, prin constrângere
patrimonială, la reeducarea infractorului condamnat. (v. 1121 CP)
b) uneori, în cazul amânării aplicării pedepsei, este posibil ca durata termenului de supraveghere să fie lipsită de
dispunerea unor obligații stabilite de instanță. (v. art. 85 alin. 2 CP)
c) săvârșirea unei infracțiuni în scopul special al obținerii unui folos patrimonial este o cauză de agravare facultativă a
răspunderii penale, indiferent dacă s-a realizat efectiv sau nu folosul patrimonial. (v. art. 61 alin. 5 și art. 62 CP,
respectiv art. 137 alin. 5 CP)

a) cumularea pedepsei amenzii la pedeapsa principală a închisorii aplicată pentru o infracțiune care a fost comisă în
scopul dobândirii unui folos patrimonial. (v. art. 62 CP)
b) dispunerea internării medicale în ipoteza nerespectării sau sustragerii de la executarea obligării la tratament medical.
(v. art. 109 CP)
3
c) aplicarea, de către instanță, a unui avertisment, în cazul în care soluționează acțiunea penală fără a stabili o
pedeapsă concretă pentru infractor. (v. art. 81 CP)

a) dispozițiile art. 80 – 106 sunt incidente și în cazul infracțiunilor comise de acele persoane juridice care își pot angaja
răspunderea penală. (nici una dintre aceste instituții de individualizare nu este compatibilă cu persoana juridică,
presupunând – de exemplu, printre altele – condiții subiective imposibil de verificat în cazul persoanei juridice și
cauze de revocare de aceeași natură; în cazul suspendării și al liberării trebuie să existe pedeapsă privativă de
libertate!)
b) nu sunt incidente dispozițiile art. 61 alin. 2 și art. 62 în cazul infracțiunilor comise de persoane juridice. (v. art.
137 alin. 2 CP, iar art. 62 vizează cumulul amenzii cu pedeapsa închisorii, incompatibilă cu persoana juridică)
c) dispozițiile privind computarea măsurilor preventive privative de libertate nu sunt incidente în cazul infractorilor
minori. (v. art. 127 CP)

a) a se reține concursul unei cauze de atipicitate obiectivă și al unei cauze de atipicitate subiectivă. (dacă fapta nu
este tipică obiectiv nu se mai pune problema formei de vinovăție)
b) ca un instigator să fie sancționat mai aspru decât autorul infracțiunii comise. (v. art. 49 teza a II-a CP + ex.:
complicele poate fi recidivist, autorul nu)
c) ca în cazul persoanei juridice să se manifeste o recidivă absolută temporară. (v. art. 146 CP, recidiva persoanei
juridice este relativă)

a) instituția plângerii prealabile, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă instituții
cu natură juridică mixtă, deopotrivă substanțială și formală. (v. art. 157, 158 CP, art. 295 ș.u. CPP; art. 80-82, art. 83-
90 CP și art. 396 CPP)
b) circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări evidențiază o formă de manifestare a unui exces
intensiv de legitimă apărare, spre deosebire de scuza provocării, care poate evidenția, în unele situații, o
formă de exces extensiv de legitimă apărare. (v. doctrina)
c) măsura de siguranță a confiscării extinse reprezintă o sancțiune penală care, spre deosebire de celelalte măsuri de
siguranță, este singura prescriptibilă, fiind condiționată de comiterea anumitor infracțiuni. (sancțiune penală =
pedeapsă + măsură educativă, nu și măsură de siguranță)

a) reprezintă instituții juridico-penale cu valențe multiple: exercitarea unui drept, excesul de stare de necesitate
și prescripția. (exercitarea unui drept = cauză de atipicitate sau justificativă; v. art. 26 alin. 2 și art. 75 alin. 1 lit. c
CP; v. art. 153 ș.u. și art. 161 ș.u. CP)
b) sunt cauze de excludere a infracțiunii: cauzele nejustificative, cele de imputabilitate, cauzele de atipicitate (precum
discriminarea), respectiv cauzele de imunitate. (dezincriminarea, iar nu discriminarea este o cauză generală de
atipicitate; e discutabil dacă se exclude infracțiunea în ipoteza cauzelor de imunitate, sau dacă sunt cauze de altă
natură – ex.: imunitatea de jurisdicție)
c) sunt cauze care înlătură răspunderea penală: amnistiția, reabilitatea, gratificarea și scuza provocării. (denumirile
primelor trei instituții sunt eronate)
4
19) De lege lata:

a) în cazul comiterii uneia și aceleiași infracțiuni, de către o persoană juridică, este exclus concursul (coexistența) dintre
infracțiunea rămasă la stadiul de tentativă incriminată și reținerea săvârșirii acesteia în mod continuat. (v. art. 79 alin.
3 CP)
b) circumstanțele generale atenuante legale, precum și circumstanțele generale agravante legale, atrag o atenuare, sau,
după caz, o agravare obligatorie a pedepsei. (v. art. 76 și 78 CP)
c) infracțiunile imprescriptibile nu exclud automat posibilitatea dispunerii de măsuri educative neprivative de
libertate. (v. art. 114 alin. 1 CP)

a) prin utilizarea sintagmei „pedeapsă prevăzută de lege” legiuitorul are în vedere dispoziția sancționatorie din
cuprinsul unei norme de incriminare, astfel cum este aceasta afectată de cauzele de atenuare sau agravare. (v.
art. 187 CP)
b) la individualizarea judiciară a executării măsurilor educative sunt valorificate toate criteriile generale de
individualizare reglementate potrivit art. 74 C. pen. (v. art. 115 alin. 2 CP)
c) în cazul infracțiunilor continue, continuate și de obicei, data săvârșirii nu trebuie apreciată, întotdeauna, a fi
reprezentată de momentul încetării acțiunii sau inacțiunii, sau de acela al comiterii ultimei acțiuni / inacțiuni –
ultimului act. (v. art. 154 alin. 2 și 3, respectiv doctrina referitoare la cazul infracțiunilor continue, continuate și de
obicei consumate în timpul unor termene precum: reabilitare, supraveghere a unor instituții de individualizare..., dar
epuizate după)

a) reducerea limitelor de sancționare a măsurilor de siguranță în caz de reținere a unor cauze generale de atenuare. (v.
art. 128 CP)
b) agravarea răspunderii penale a persoanei juridice în caz de infracțiune continuă săvârșită în vederea obținerii
unui folos patrimonial. (v. art. 137 alin. 5 CP)
c) stabilirea duratei internării în centrul de detenție (de la 2 la 5 ani, sau de la 5 la 15 ani), în funcție de persoana
infractorului minor și antecedentele penale ale acestuia. (v. 125 CP)

a) fapta incriminată la art. 236 poate fi comisă de orice persoană fizică (minoră ori majoră), reprezentând o
infracțiune imprescriptibilă. (v. art. 153 alin. 2 lit. b CP)
b) în cazul comiterii unei infracțiuni de agresiune sexuală, forma tip (art. 219 alin. 1 C. pen.) este posibilă participația
penală fie sub forma coautoratului, fie a complicității concomitente, lipsa plângerii prealabile înlăturând răspunderea
penală a persoanelor implicate în săvârșirea faptei. (v. art. 219 alin. 1 CP rap. la alin. 2 lit. f și alin. 5 CP)
c) dacă fapta incriminată de art. 193 C. pen. este comisă de o persoană intoxicată involuntar și complet, atunci aceasta
nu constituie infracțiune, această cauză de înlăturare a răspunderii penale neîmpiedicând, însă, dispunerea oricărei
măsuri de siguranță. (intoxicația nu reprezintă o cauză de înlăturare a răspunderii penale)

a) calcularea termenului de supraveghere a pedepsei rezultante de la momentul rămânerii definitive a
condamnării cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, consecutiv unei anulări a amânării
aplicării pedepsei dispusă inițial pentru una dintre infracțiunile concurente în cauză. (v. Dec. HP nr. 13/2019)
5
b) valorificarea cu prioritate, din punct de vedere sancționator, a concursului de infracțiuni comis în termenul al doilea
al unei recidive postexecutorii de către o persoană juridică, iar abia ulterior valorificarea stării de recidivă. (dat fiind
sistemul sancționator specific al celor două forme de pluralitate de infracțiuni, soluția este imposibilă )
c) confiscarea specială a altor bunuri decât cele care pot fi confiscate extins, în cazul în care persoana este condamnată
pentru comiterea uneia dintre infracțiunile expres prevăzute de lege, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un
folos material și numai dacă pedeapsa abstractă este închisoarea de 4 ani sau mai mare. (v. art. 1121 alin. 1CP)

a) ca o persoană să poată fi sancționată penal cu o pedeapsă stabilită / aplicată în afara limitelor generale
prevăzute pentru respectiva sancțiune penală. (v. art. 2 alin. 3 CP)
b) să opereze reabilitarea de drept în raport de o pedeapsă de 2 ani, 11 luni și 29 de zile închisoare aplicată definitiv prin
hotărârea de condamnare a instanței penale. (v. art. 165 teza a III-a CP)
c) a se introduce / retrage plângerea prealabilă de către o altă persoană decât cea vătămată prin comiterea infracțiunii
(pentru a cărei urmărire și judecare legea solicită formularea unei plângeri prealabile), căreia i s-a acordat prin
procură autentică un mandat special în acest sens. (v. art. 158 alin. 3 CP, art. 295 alin. 3 rap. la art. 289 alin. 8 CPP)

a) infracțiunile contra vieții sunt infracțiuni imprescriptibile, susceptibile, în integralitate, de comitere în coautorat. (v.
153 alin. 2 CP)
b) potrivit dispozițiilor legale exprese, împăcarea este singura cauză de înlăturare a răspunderii penale care
stinge și acțiunea civilă, deși, potrivit Codului de procedură penală, în cazul acesteia instanța lasă
nesoluționată acțiunea civilă. (v. art. 159 alin. 2 CP și art. 25 alin. 5 CPP)
c) persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a unor instituții publice, pot fi trase la răspundere
penală numai în măsura în care nu au făcut obiectul divizării, fuziunii sau comasării până la data pronunțării hotărârii
definitive. (v. art. 151 CP)
26) De lege lata:

a) termenele de prescripție a executării sancțiunilor penale sunt diferite în funcție de persoana infractorului și de
tipul sancțiunii care se prescrie. (v. art. 132 CP, art. 149 CP, art. 162 CP)
b) prin sintagma „pedeapsă ce se execută” se înțelege pedeapsa stabilită de instanță, fără a se ține cont de incidența unei
eventuale amnistii parțiale. (v. art. 162 alin. 7 CP; amnistia nu poate fi parțială)
c) stagiul de formare civilă, liberarea supravegheată, stipularea la sfârșit de săptămână și asistența periodică constituie
măsuri educative neprivative de libertate care se iau față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii are vârsta
cuprinsă între 14 și 18 ani. (denumirile sunt parțial incorecte – v. art. 115 alin. 1 pct. 1 CP)

a) revocarea renunțării la aplicarea pedepsei și revocarea liberării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni,
din culpă, în termen de 2 ani de la data la care au operat aceste instituții. (RAP nu are revocare, liberarea condiționată
nu are revocare facultativă)
b) dispunerea încetării procesului penal ulterior intervenției unei legi de amnistie, dacă inculpatul a cerut continuarea
procesului penal pentru a obține achitarea, iar din probele de la dosar s-a stabilit vinovăția sa. (v. art. 396 alin. 8
CPP)
c) dispunerea pedepsei complementare a publicării hotărârii definitive de condamnare în caz de suspendare a
executării pedepsei sub supraveghere, caz în care executarea acestei sancțiuni penale va avea loc de la
momentul pronunțării hotărârii definitive de condamnare (v. art. 70 CP, suspendarea vizează doar pedeapsa
principală a închisorii – în condițiile legii - și implicit pedeapsa accesorie)
6

a) în cazul coautorilor într-un caz de participație proprie, este imposibilă pronunțarea unei hotărâri de
condamnare pentru unul și a unei hotărâri de amânare a aplicării pedepsei pentru altul. (v. art. 49 CP)
b) în cazul unei infracţiuni continue, comisă în formă progresivă, dacă elementul material s-a finalizat pe când
infractorul era minor, dar rezultatul mai grav s-a produs după ce acesta a devenit major, urmează a se aplica o măsură
educativă, iar nu o pedeapsă (v. art. 154 alin. 2 și 3 CP)
c) cererea de reabilitare judecătorească, respinsă anterior pe motivul lipsei de împlinire a termenului de reabilitare,
poate fi reintrodusă imediat ce termenul s-a împlinit, chiar dacă nu a trecut minim 1 an de la momentul respingerii.
(v. 170 alin. 3 CP rap. la art. 532 alin. 2 CPP)

a) eroarea asupra caracterului ilicit / nejustificat al faptei reprezintă o cauză de atipicitate, spre diferență față de eroarea
asupra unei stări / situații / împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, care constituie o cauză de
neimputabilitate. (v. art. 30 alin. 1 și 5 CP)
b) excluderea caracterului infracțional al unei fapte, ca efect al intervenției exercitării unui drept, poate avea loc
și când acesta se manifestă cu titlu de cauză de atipicitate, iar nu doar cu titlu de cauză justificativă. (v. spre
ex. – art. 224 CP)
c) intoxicația involuntară și completă constituie fie o circumstanță generală de atenuare, fie un criteriu de
individualizare a pedepsei. (v. art. 29 CP)

a) în cazul concursului de infracțiuni săvârșit(e) de către un infractor minor, acestuia i se aplică câte o măsură educativă
pentru fiecare infracțiune în parte, după care se alege măsura educativă cea mai grea, care, dacă este privativă de
libertate, se sporește cu 1/4. (v. art. 129 alin. 1 CP)
b) nerespectarea (sustragerea de la executare sau executarea necorespunzătoare) unor pedepse complementare
ori accesorii, de către persoana fizică față de care s-au dispus acestea, constituie infracțiune și conduce la
aplicarea unei pedepse. (v. art. 288 alin. 1 CP)
c) se pot majora cu până la 1/3 limitele pedepsei amenzii în cazul în care prin comiterea infracțiunii s-a urmărit
obținerea unui folos patrimonial, indiferent de calitatea infractorului: persoană fizică majoră sau persoană juridică.
(v. art. 61 alin. 5 și 137 alin. 5 CP)

a) în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității, iar alta după majorat, singura formă de
manifestare a pluralității infracționale este pluralitatea sui-generis de infracțiuni, iar sancțiunea rezultantă poate fi,
uneori, măsura educativă, iar nu pedeapsa. (v. art. 129 alin. 1 și 2 CP)
b) în legătură cu ipoteza concursului de cauze de agravare, dintre cele compatibile cu starea de minoritate a
infractorului, se va ține cont de ordinea indicată în art. 79 alin. 2 C. pen. (v. art. 79 alin. 2 rap. la alin. 1 CP, nu se
indică obligatoriu ordinea )
c) formele pluralității de infracțiuni (cu excepția pluralității nenumite de infracțiuni și a recidivei), în cazul
persoanei juridice, se sancționează, în principiu, potrivit cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, similar
sancționării corespunzătoare a persoanei fizice majore. (v. art. 147 CP)
7

a) în cazul persoanei juridice, efectul reabilitării asupra pedepselor accesorii, în sensul că executarea acestora încetează
cel târziu la momentul intervenției reabilitării. (pedeapsa accesorie nu este incidentă în cazul persoanelor juridice – v.
art. 65 CP)
b) reținerea circumstanței agravante a comiterii faptei de către trei sau mai multe persoane împreună, indiferent
de forma proprie sau improprie a participației penale existente pe caz concret, această cauză de agravare
având caracter real. (v. art. 77 lit. a CP)
c) executarea unei măsuri educative privative de libertate în penitenciar atunci când inculpatul – infractor minor la data
săvârșirii faptei penale, a devenit major pe parcursul procesului penal, având împliniți 18 ani la momentul
pronunțării hotărârii definitive. (v. art. 134 alin. 2 CP)

a) ca în structura unei recidive comise de către o persoană juridică, să se rețină un concurs de infracțiuni, cuprins fie pe
primul, fie pe al doilea termen al acesteia. (situația este similară celei de la persoana fizică, nu există dispoziții
derogatorii, realitate indică asemenea ipoteze)
b) a se identifica alte deosebiri între internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție, în afară
de durata diferită de dispunere a acestora. (v. de ex. art. 124 alin. 1 și art. 125 alin. 1 CP)
c) a se dispune cumulativ, atât măsura de siguranță a confiscării speciale, cât și aceea a confiscării extinse, în
cazul condamnării unei persoane pentru comiterea unei infracțiuni continuate. (v. 1121 alin. 1 CP)
34) De lege lata:

a) atunci când o persoană aflată în exces neimputabil de legitimă apărare săvârşeşte o vătămare corporală, este
imposibil a se dispune o pedeapsă, sau, dacă este minor răspunzător penal, o măsură educativă, dar se poate
dispune o măsură de siguranţă, cu o singură excepţie. (v. art. 107 alin. 2 CP, raportat la art. 26 alin. 1 CP; v. art.
1121 CP)
b) este posibilă cumularea pedepsei amenzii la pedeapsa închisorii, atunci când prin infracțiunea comisă s-a urmărit
obținerea unui folos patrimonial, dar numai dacă pentru respectiva infracțiune legea prevede alternativ pedeapsa
închisorii cu aceea a amenzii, iar instanța a optat inițial pentru închisoare. (v. art. 62 CP)
c) există dispoziţii exprese prin care este definită sintagma pedeapsă ce se execută, ca fiind pedeapsa concretă dispusă,
fără luarea în considerare a efectului cauzelor de atenuare sau agravare. (v. art. 162 alin. 7 CP)

a) dispunerea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității față de infractorul condamnat cu
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, sau cu amânarea aplicării pedepsei. (v. art. 93 alin. 3 CP)
b) stabilirea conținutului concret al pedepsei accesorii în cazul în care pedeapsa principală aplicată este
detențiune pe viață, spre deosebire de ipoteza în care pedeapsa principală este închisoarea. (v. art. 65 alin. 2 și
1 CP)
c) dispunerea executării restului rămas neexecutat din durata internării într-un centru educativ, în caz de liberare a
minorului din centrul educativ, dacă acesta nu respectă, cu rea-credință, obligațiile impuse. (v. art. 124 alin. 6 CP)
8

a) înlocuirea obligației de plată a amenzii penale cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul
comunităţii este posibilă doar atunci când condamnatul persoană juridică nu a efectuat plata din motive
neimputabile. (dispozițiile art. 64 CP nu se aplică în cazul persoanei juridice)
b) în cazul unei amnistii antecondamnatorii, efectele actului de clemență se produc la momentul finalizării judecății, iar
nu la data apariției actului de clemență, atunci când inculpatul a solicitat continuarea procesului penal, dar nu a reușit
să obțină o hotărâre de achitare. (v. art. 18 CPP și art. 396 alin. 8 CPP)
c) data de la care începe să se execute pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi este diferită în
funcție de modul în care a fost individualizată executarea pedepsei închisorii aplicate de instanță. (v. art. 68 alin. 1
lit. b și c CP)

a) a se aplica două sau mai multe măsuri educative în sarcina unui infractor minor care a comis un concurs de
infracțiuni. (v. art. 129 alin. 1 și Dec. HP 2/2016)
b) a se produce cu prioritate efectul sancţionator al circumstanței generale agravante reținute în cauză, iar abia
ulterior efectul acordului de recunoaștere a vinovăției (prevăzut de art. 480 alin. 4 C. proc. pen.). (v. art. 79
alin. 3 CP)
c) a se putea dispune (ca regulă) suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii față de infractorul care a
fost anterior condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, fără a fi reabilitat sau fără a se fi împlinit, între timp,
termenul de reabilitare. (v. art. 91 alin. 1 lit. b CP)

a) revenirea instanței asupra înlocuirii internării în centrul de detenție cu asistența zilnică, sau asupra liberării din
executarea internării în centrul de detenție, constituie o sancțiune penală incidentă în cazul condamnatului la această
pedeapsă privativă de libertate care a beneficiat anterior de clemența instanței. (v. art. 125 alin. 6 CP)
b) în cazul persoanei juridice, starea de recidivă antecondamnatorie, respectiv cea postexecutorie, constituie stări de
agravare obligatorii a răspunderii penale. (v. art. 146 CP)
c) eroarea constituie o cauză de atipicitate în reglementarea art. 30 alin. 1, 2 și 4 raportat la alin. 1 și 2 C. pen.,
respectiv o cauză de neimputabilitate, în reglementarea art. 30 alin. 5, dispoziție care acoperă (potrivit unor
opinii) inclusiv ipoteza erorii de drept penal. (v. art. 30 CP și doctrina)

a) criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt avute în vedere și în ipoteza în care instanța trebuie să
decidă care pedeapsă, din mai multe, prevăzute alternativ de lege, va fi aleasă pe caz concret (inclusiv în
ipoteza comiterii faptei în participație, separat pentru fiecare participant în parte). (v. art. 74 alin. 2 CP și art.
49 CP)
b) în condițiile prevăzute de lege, instanța poate dispune condamnarea inculpatului infractor minor la o măsură
educativă privativă de libertate, căreia să i se adauge o amendă, dacă infracțiunea a fost comisă în urmărirea obținerii
unui folos patrimonial. (art. 62 nu este incident în cazul minorilor – v. art. 114 CP)
c) reabilitarea nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță, cu excepția confiscării extinse, care are un statut diferit
în rândul măsurilor de siguranță. (v. art. 162 alin. 6 teza a II-a CP)
9

a) se reglementează expres faptul că grațierea individuală privește, în cazul concursului de infracțiuni, pedeapsa
rezultantă, iar nu pedepsele individual stabilite pentru fiecare infracțiune concurentă în parte. (v. Legea nr. 546/2002
și Dec. RIL X/2005)
b) natura juridică a participației penale este aceea de unitate faptică (în raport de instituția fundamentală a
infracțiunii), respectiv aceea de cauză de agravare a răspunderii penale (în raport de instituția fundamentală
a răspunderii penale, respectiv a sancțiunilor de drept penal). (v. doctrina)
c) partidele politice, sindicatele și patronatele, nu pot fi trase la răspundere penală, acestora neputându-le a fi nici
confiscate special bunurile folosite pentru săvârșirea infracțiunii. (v. art. 135 CP)
41) Spre deosebire de :

a) ipoteza persoanei fizice majore, în cazul unei pluralități de infracțiuni comise de persoana juridică, nu este
incident sistemul de sancționare al absorbției. (în cazul persoanei fizice acest sistem este incident când una dintre
pedepse este detențiunea pe viață, ipoteză incompatibilă cu persoana juridică)
b) suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, amânarea aplicării pedepsei este lipsită de posibilitatea
dispunerii unor obligații care sunt similare cu unele drepturi al căror exercițiu poate fi interzis în cadrul pedepsei
complementare reglementate de art. 66 ș.u. C. pen. (invers, v. art. 93 alin. 2 CP, comparativ cu art. 85 alin. 2, rap. la
art. 66 CP)
c) pluralitatea sui-generis de infracțiuni, care este o formă antecondamnatorie a pluralității de infracțiuni, incidentă doar
în cazul infractorului minor, concursul de infracțiuni este o formă postcondamnatorie a pluralității de infracțiuni,
incident indiferent de subiectul activ. (raportul dintre concursul de infracțiuni și pluralitatea sui-generis este inversat,
prin raportare la data hotărârii de condamnare definitivă)
42) De lege lata :

a) nu se prevede expres, în Codul penal, când se consideră împlinite termenele (de exemplu, de prescripție, de
reabilitare etc.) care se calculează pe ani. (v. art. 186 CP)
b) termenul de prescripție a executării sancțiunilor penale poate fi calculat și de la alte momente decât acela al
rămânerii definitive a hotărârii prin care instanța a stabilit sancțiunea penală. (v. de ex. art. 162 alin. 3-5 CP)
c) interpretarea restrictivă a dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen. îl exclude întotdeauna pe instigator de la reținerea acestei
circumstanțe agravante. (nu și atunci când ar cumula contribuția de complice concomitent)
43) Nu este adevărat că :

a) sistemul operant în sancționarea persoanei juridice care a comis o pluralitate intermediară de infracțiuni este
acela al diversificării de pedeapsă, față de parificarea operantă în cazul persoanei fizice. (nu acestea sunt
sistemele de sancționare incidente în caz de pluralitate intermediară de infracțiuni)
b) diferența dintre excesul neimputabil și cel scuzabil de legitimă apărare constă în motivul care a stat la baza
disproporției dintre apărare și atac. (v. art. 26 alin. 1 și art. 75 alin. 1 lit. b CP și doctrina)
c) potrivit dispozițiilor legale, detențiunea pe viață nu este o pedeapsă perpetuă, spre deosebire de degradarea militară
sau de dizolvarea persoanei juridice. (v. de ex.: art. 56-58, și 99 CP; art. 69 și 169 alin. 2 teza finală CP; art. 139 CP)
10
44) Prezintă caracter obligatoriu :

a) luarea măsurilor de siguranță prezentând caracter medical, în ipoteza contaminării venerice, spre deosebire de cazul
tuturor celorlalte măsuri de siguranță, a căror dispunere este facultativă atunci când s-a comis o faptă prevăzută de
legea penală, nejustificată. (doar obligarea la tratament medical este obligatorie în caz de contaminare venerică;
confiscările sunt obligatorii)
b) revocarea anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă, pe parcursul termenului de supraveghere,
condamnatul nu respectă cu rea-credință măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse. (nu există
revocarea anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere)
c) obligarea la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, pe durata termenului de supraveghere
al suspendării executării pedepsei, dar nu și pe durata termenului de supraveghere al amânării aplicării
pedepsei. (v. art. 88 alin. 2 lit. b și art. 93 alin. 3 CP)

a) concursul real de infracțiuni, posibil a fi comis și de către o persoană juridică (entitate colectivă care are o existență
reală în drept), concursul formal / ideal de infracțiuni nu poate fi săvârșit de către o persoană juridică (căci existența
acesteia nu reprezintă o ficțiune normativă în dreptul penal). (formele concursului de infracțiuni sunt incidente la fel
în cazul persoanei fizice și al celei juridice)
b) concursul de cauze generale de atenuare a pedepsei, în cazul concursului de cauze generale agravante reținute
în legătură cu aceeași infracțiune, nu există o ordine legală strict impusă de prioritate. (v. art. 79 alin. 2 CP și
art. 78 alin. 2 CP)
c) complicitatea concomitentă, care poate fi morală sau materială, complicitatea posterioară nu se poate manifesta decât
prin îndeplinirea promisiunii de favorizare sau tăinuire, fiind exclusiv morală. (nu există complicitate posterioară, v.
art. 48 CP)
46) Nu este posibil, în nicio situație :

a) ca efectul cauzelor generale de atenuare să se manifeste sub forma înlocuirii de pedeapsă, iar nu doar sub forma
reducerii de pedeapsă. (v. art. 33 alin. 2 teza a II-a CP, art. 76 alin. 2 CP)
b) ca unei persoane care comite o pluralitate de infracțiuni să nu i se agraveze răspunderea penală ca efect al acestei
stări. (v. pluralitatea nenumită)
c) a se refuza unui condamnat major dreptul de a solicita beneficiul liberării condiționate, indiferent cât de
drastică este pedeapsa privativă de libertate pe care o execută. (art. 99 ș.u. CP)

a) dispunerea tuturor pedepselor complementare în cazul persoanei juridice, spre diferență de ipoteza dispunerii unor
pedepse complementare în cazul persoanei fizice. (v. de ex. art. 138 alin. și 2, art. 67 alin. 2)
b) în anumite condiții expres prevăzute de lege, reacordarea liberării condiționate după o prealabilă anulare a
unei liberări condiționate anterior dispuse. (v. art. 105 alin. 2 CP).
c) tragerea la răspundere penală a tuturor persoanelor implicate în săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, în cazul
unei participații improprii, varianta: intenție – lipsă de vinovăție. (coautorul / autorul lipsit de vinovăție nu va fi tras
la răspundere penală)
11
48) De lege lata :

a) urmează a fi reabilitat de drept orice infractor care a avut de executat o sancțiune de drept penal privativă de libertate
pentru o perioadă de maxim 2 ani. (nu și infractorul minor)
b) singura circumstanță generală agravantă care implică exclusiv pluralitatea ocazională de făptuitori este cea
reglementată de art. 77 lit. a) C. pen. (v. art. 77 lit. d CP )
c) în cazul persoanei juridice este posibilă renunțarea la aplicarea pedepsei principale a amenzii, precum și dispunerea
pedepselor complementare chiar în absența unei amenzi penale. (RAP nu e posibilă în cazul persoanei juridice,
pedepsele complementare nu se pot dispune autonom)
49) Este adevărat că :

a) atunci când se comite o infracţiune prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante și în stare de
intoxicație preordinată (cu excepția cazurilor în care asemenea ipoteze ar reprezenta elemente circumstanțiale
agravante), maximul special al pedepsei prevăzute de lege se va majora o singură dată, nu mai mult de 1/3 din acest
maxim. (v. art. 78 CP, rap. la 77 CP).
b) sunt sancțiuni penale privative de libertate: internarea în centrul educativ, închisoarea, internarea medicală,
detențiunea pe viață. (internarea medicală = măsură de siguranță, așadar nu este o sancțiune penală, ci doar de drept
penal)
c) întreruperea cursului prescripției executării pedepsei produce efecte in personam, spre deosebire de
întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale . (v. art. 155 alin. 3 CP; pedeapsa fiind aplicată
intuitu personae, prescripția acesteia este personală, inclusiv întreruperea ei)

a) efectele circumstanțelor generale agravante, efectele circumstanțelor generale atenuante privesc ambele limite
ale pedepsei principale relativ determinate. (v. art. 76 și 78 CP)
b) măsurile educative privative de libertate, celelalte sancțiuni de drept penal privative de libertate se prescriu în mai
perioade mai mari de timp. (internarea medicală = măsură de siguranță = imprescriptibilă – art. 162 alin. 6 teza
finală CP)
c) prezumția de legitimă apărare, prezumția de stare de necesitate nu este relativă, ci absolută (juris et de jure). (nu
există o prezumție legală în materia stării de necesitate)

a) împăcarea poate interveni, în cazul infracțiunilor pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu,
dacă legea prevede expres incidența acesteia, dar numai până la citirea rechizitoriului. (v. art. 159 CP,
rechizitoriul fiind actul de sesizare a instanței)
b) în caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, nu mai curge termenul de reabilitare, deoarece în acest
caz, la împlinirea termenului, condamnatul este reabilitat de drept în mod automat. (v. art. 165 CP)
c) cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale își produc efectele specifice asupra limitelor generale ale
pedepsei amenzii (fără a se putea depăși însă limitele speciale ale acesteia) . (v. art. 2 alin. 3 CP)

a) prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității care reprezintă un caz de înlocuire a răspunderii penale cu
una administrativă, avertismentul este, fără discuții, o sancțiune administrativă (contravențională). (CP actual nu mai
12
prevede instituția înlocuirii răspunderii penale cu răspunderea care are caracter administrativ, avertismentul este o
sancțiune reglementată în dreptul penal, nu una contravențională)
b) instituțiile publice (care răspund penal), partide politice, sindicate, patronate și organizații religioase sau
aparținând minorităților naționale (constituie potrivit legii), respectiv de persoanele juridice care au activitate
în domeniul presei, toate celelalte persoane juridice care răspund penal pot fi supuse dizolvării. (v. art. 142
CP)
c) excesul neimputabil de legitimă apărare, cauză personală de neimputabilitate, excesul neimputabil de stare de
necesitate este o cauză reală de neimpunitate. (v. art. 23 alin. 2 CP, nu există cauze de neimpunitate)
53) Nu este posibil, în nicio situație :

a) a se reține nașterea pluralității nenumite de infracțiuni, în cazul persoanei juridice, atunci când nu sunt întrunite
condițiile recidivei postexecutorii la momentul comiterii unei noi infracțiuni, după o condamnare definitivă
anterioară, a cărei pedeapsă a fost executată sau considerată ca executată. (situație similară persoanei fizice – v.
doctrina)
b) ca pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, aplicată unei persoane fizice majore, să
înceapă a se executa înainte de momentul la care a început a se executa pedeapsa accesorie. (v. art. 68 alin. 1
lit. b CP)
c) a se opta pentru executarea unei măsuri educative, în detrimentul unei pedepse, în caz de concurs de infracțiuni, din
care prima a fost comisă de infractorul minor, iar a doua de aceeași persoană, devenită majoră între timp. (v. art. 129
alin. 2 CP)

a) unei persoane juridice îi sunt aplicabile toate tipurile de soluţii procesual-penale (reglementate de art. 396 Cod
procedură penală) care sunt incidente şi în cazul unui infractor major. (renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea
aplicării pedepsei nu sunt incidente în cazul persoanei juridice)
b) în cazul infractorului minor, regimul de sancționare al cumulului aritmetic nu este incident în cazul
pluralității sui-generis de infracțiuni, formă postcondamnatorie specifică acestuia a pluralității de infracțiuni.
(cumul aritmetic = rezultantă obținută prin adunare = nu e cazul)
c) așa cum instituția plângerii penale este o cauză sui-generis de înlăturare a răspunderii penale, și legitima apărare este
o cauză sui-generis de neimputabilitate, sub forma excesului scuzabil. (plângerea prealabilă nu este o cauză sui-
generis / nu înlătură ci atrage răspunderea penală în cazul anumitor infracțiuni, excesul scuzabil de legitimă apărare
nu este cauză de neimputabilitate)

a) cazul infractorului major, în cazul persoanei juridice este grațiabilă individual și pedeapsa amenzii. (v. art. 9
din Legea 546/2002)
b) efectele in rem ale cazului fortuit în cazul persoanei fizice, acestea se produc in personam în cazul persoanei juridice.
(nu există o asemenea dispoziție sau afirmație ilogică în lege sau doctrină)
c) reabilitarea judecătorească, în cazul reabilitării de drept efectele nu includ și înlăturarea stării de recidivă. (v. art. 41
alin. 1 CP și art. 169 CP, legea nu distinge)
56) Nu este adevărat că :

a) grațierea produce efecte, ca regulă, și asupra măsurilor educative neprivative de libertate. (art. 160 CP)
13
b) în cazul participației proprii instigatorul și complicele răspund potrivit sistemului parificării de pedeapsă (ca regulă),
în raport de sancționarea autorului. (v. art. 49 CP)
c) reabilitarea nu produce efecte asupra măsurilor educative și a celor de siguranță. (v. art. 133 CP și art. 169 CP)

a) sunt cauze care exclud infracțiunea, fără caracter personal: atipicitatea obiectivă, cauzele justificative, cazul
fortuit. (v. art. 15 alin. 1 CP, art. 18 alin. 2 CP, art. 23 alin. 2 CP)
b) sunt instituții cu natură juridică mixtă (având reglementare atât pe plan penal material, cât și procesual penal):
executarea pedepsei la locul de muncă, amânarea aplicării pedepsei, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei. (CP
actual nu reglementează executarea pedepsei la locul de muncă)
c) amnistia înlătură în totul sau în parte răspunderea penală, la fel precum o face și prescripția răspunderii penale.
(niciuna dintre acestea nu produce efecte parțiale)
58) De lege lata :

a) sunt cauze subiective/personale operante în materie penală: intoxicația voluntară și incompletă, împiedicarea
săvârșirii infracțiunii, lipsa plângerii prealabile și reabilitarea. (v. art. 158 CP – efect real)
b) sunt cauze obiective/reale operante în materie penală: consimțământul persoanei vătămate (indiferent dacă se
manifestă drept cauză justificativă sau de atipicitate), întreruperea cursului termenului de prescripție a
răspunderii penale, amnistia antecondamnatorie (ca regulă). (v. art. 18 alin. 2 și art. 22 CP, art. 155 alin. 3 CP și
art. 152 CP)
c) sunt instituții juridico-penale care prezintă clasificare în formă proprie / improprie: participația penală; legitima
apărare; excesul de stare de necesitate; reabilitarea. (nu: excesul de stare de necesitate, nici reabilitarea)

a) condamnările pentru infracțiuni comise cu intenție depășită, care atrag starea de recidivă și în cazul
persoanei juridice, condamnările pentru infracțiuni din culpă nu pot genera aplicarea facultativă a degradării
militare. (v. art. 146 CP și art. 69 alin. 3 CP)
b) consimțământul privind traficarea propriei persoane, prin fapta unui terț, care poate justifica săvârșirea traficului de
persoane, consimțământul părintelui pentru traficarea copilului său minor nu poate justifica traficul de minori. (v.
art. 22 alin. 2 CP și 210, 211 CP)
c) eroarea asupra unei circumstanțe agravante, care nu este reglementată, eroarea asupra unei atenuante produce efectul
reținerii respectivei circumstanțe, chiar dacă ea nu există, obiectiv, în baza prevederii exprese a legii. (v. art. 30 alin.
3 CP)
60) De lege lata :

a) există incompatibilitate între starea de minoritate a făptuitorului și reținerea incidenței cauzei de impunitate a
împiedicării săvârșirii infracțiunii. (v. art. 44 CP și art. 114 CP)
b) este prevăzută imprescriptibilitatea măsurilor educative, precum și aceea a confiscării extinse, ambele categorii de
sancțiuni astfel indicate reprezentând consecințe ale răspunderii penale. (v. art. 132 CP, art. 107 alin. 2 CP)
c) ca regulă, este posibilă tragerea la răspundere penală a unei persoane atât pentru complicitate prin promisiune la o
infracțiune cât și în calitate de autor al tăinuirii la aceeași infracțiune. (v. art. 48 CP)
14

Ex Scris Online DPPG IF Ses Ord Seria 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ex Scris Online DPPG IF Ses Ord Seria 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi Material exclusiv pentru uz intern -

FACULTATEA DE DREPT activități de seminar la Drept penal parte generală,

1) Este adevărat că:

2) Prezintă caracter facultativ:

4) Prezintă caracter obligatoriu:

5) Este adevărat că:

6) Nu este posibil, în nicio situaţie:

7) Nu este adevărat că:

8) Potrivit Codului penal actual:

9) Prezintă caracter facultativ:

10) De lege lata:

11) Este adevărat că:

12) Sub aspectul naturii juridice:

13) Nu este adevărat că:

14) Prezintă caracter obligatoriu:

15) Potrivit Codului penal actual:

16) Nu este posibil, în nicio situaţie:

17) Sub aspectul naturii juridice:

18) Este adevărat că:

19) De lege lata:

20) Nu este adevărat că:

21) Prezintă caracter facultativ:

22) Potrivit Codului penal actual:

23) Prezintă caracter obligatoriu:

24) Nu este posibil, în nicio situaţie:

25) Este adevărat că:

26) De lege lata:

27) Prezintă caracter facultativ:

28) Nu este adevărat că:

29) Sub aspectul naturii juridice:

30) Potrivit Codului penal actual:

31) Este adevărat că:

32) Prezintă caracter obligatoriu:

33) Nu este posibil, în nicio situaţie:

34) De lege lata:

35) Prezintă caracter facultativ:

36) Nu este adevărat că:

37) Nu este posibil, în nicio situaţie:

38) Sub aspectul naturii juridice:

39) Este adevărat că:

40) Potrivit Codului penal actual:

41) Spre deosebire de :

42) De lege lata :

43) Nu este adevărat că :

44) Prezintă caracter obligatoriu :

45) Spre deosebire de :

46) Nu este posibil, în nicio situație :

47) Prezintă caracter facultativ:

48) De lege lata :

49) Este adevărat că :

50) Spre deosebire de :

51) Potrivit Codului penal actual:

52) Spre deosebire de :

53) Nu este posibil, în nicio situație :

54) Este adevărat că :

55) Spre deosebire de :

56) Nu este adevărat că :

57) Este adevărat că :

58) De lege lata :

59) Spre deosebire de :

60) De lege lata :

S-ar putea să vă placă și