PRIMA GENERAȚIE DE PLANTE

TRANSGENICE

Prima generaţie de plante transgenice este

constituită din specii cultivate care au fost modificate
── prin introducerea unuia sau a cel mult două
caractere noi, cum sunt:

 toleranţa la unul sau mai multe erbicide,

 toleranţă la insecte sau la dăunători, sau

 toleranţa combinată (caractere input/

tehnologice).
Ponderea pierderilor produse de diferiţi factori din
producţia potenţială
 În anul 2002

În anul 2014

Ponderea diferitelor caractere obținute prin transgeneză

în cadrul suprafețelor total cultivate cu OMG
 PLANTE TRANSGENICE
TOLERANTE LA ERBICIDE

— molecule chimice care

acționează selectiv, afectând și distrugând buruienile:

― Specifice -– actionează selectiv,

― Totale -– distrug toate plantele normale.
Avantajele erbicidelor totale:
 toxicitate redusă,
 efecte minore asupra mediului,
 costuri reduse.
 Strategii privitoare la obținerea OMG tolerante
la acțiunea erbicidelor:

 modificarea țintei erbicidului (cantitativ și calitativ),

 introducerea în plantele cultivate a unui sistem de

degradare a erbicidului.

Erbicidele sikimice (glifosat) ── sunt

sistemice totale și acționează având ca țintă o enzimă
din calea metabolică ce duce la sinteza aminoacizilor
aromatici — (prezentă la plante și microorganisme nu
și la om sau animale).
 O genă mutantă — care să determine
sinteza unei enzime insensibile la acțiunea erbicidului
poate fi izolată de la bacterii sau chiar de la plante.

Soia Roundup Ready (RR) — poseda o

gena transferată de la E. Coli.

Porumbul RR — posedă o genă transferată

de la porumb.

Roundup (glifosat) este aprobat in Romania

de peste 40 de ani.
 A doua strategie — aplicată în cazul
erbicidului glufosinat de amoniu (fosfinotricin) ─ care
inhibă o enzimă cheie în procesul de asimilare a
azotului, rezultând concentrații letale de amoniac la
numai câteva ore.

Gena cu care au fost obținute plante

tolerante de rapiță — codifică o enzimă ce detoxifică
fosfinotricinul, inactivându-l.

Gena ─ izolată de la o actinomicetă din genul

Streptomyces ― a fost transferată cu Agrobacterium.
 PLANTE REZISTENTE LA
ATA C U L I N S E C T E L O R

Pierderile globale cauzate de insecte, s-ar

putea ridica anual la 4.000 de mrd. dolari (dacă nu s-ar
aplica nici o măsură de combatere) — actualmente fiind
de aproximativ 100 mrd.

Avantajele folosirii PMG tolerante la atacul

insectelor:

 reducerea poluării chimice,

 protejarea entomofaunei utile,

 eliminarea reziduurilor din apă și alimente.

 Strategie ── introducerea în plante a
unor gene ce determină sinteză unor proteine
insecticide (de origine vegetală, animală sau
microorganisme).

Cel mai frecvent se utilizează gene de la

bacteria de sol — Bacillus thuringiensis.

În condiții de stres bacteria formează un

endospor.

Pentru construcția endosporului celula

bacteriană sintetizează proteine specifice.
 Surplusul este depozitat sub forma unui corp
proteic paracristalin.

Celula bacteriană se degradează

eliberandu-se sporul și cristalul.

Insectele ingerează cristalele proteice — iar

proteina este fragmentată în două de enzimele din
aparatul digestiv.

Un fragment (delta endotoxina) — formeaza

un complex cu receptori specifici cu membrana
epiteliului intestinal — care se cristalizează și
determină moartea insectelor (sfredelitorul
porumbului).
 S-au studiat 40.000 de tulpini de B.
thuringiensis – 1.000 toxine diferite fiecare cu un
spectru specific de acțiune.

Genele Bt au fost transferate la peste 26 de

specii vegetale.

Compania Monsanto — a realizat hibridul

de porumb Yieldgard ce sintetizeaza Cry I A (b) —
construind o genă sintetică în proporţie de 65%.
Combaterea sfredelitorului porumbului
(Ostrinia nubilalis)
 A DOUA GENERAȚIE DE
PLANTE TRANSGENICE

A doua generație de plante transgenice

se refera la noi plante de cultură (hibrizi, soiuri)
── care au modificate caractere legate de
calitatea produselor obținute ― (caractere de
producție).
 Exemple:

 modificarea conținutului de amidon,

proteine, zaharuri,

 modificarea însușirilor de panificație,

 creșterea duratei de păstrare a

fructelor,

 sporirea conținutului de beta-caroten,

 îmbunătățirea digestibilității furajelor.

MODIFICAREA PROCESULUI DE
COACERE A FRUCTELOR

Tomatele ── comercializate în stare

proaspătă sub numele FLAVRSAVRR ― sunt primul
produs alimentar recoltat de la plante transgenice,
care a fost aprobat pentru consum.

Acesta a fost primul produs OMG

comercializat pe piața SUA în 1994 și primul în Europa
(UK) în 1996.
 În general, tomatele sunt culese când sunt
încă necoapte şi tari ― stadiu pe care cultivatorii îl
numesc “maturitate in verde”.

Coacerea este indusă după ajungerea la

destinaţie ── printr-un tratament cu etilenă
(hormon natural implicat în coacerea fructelor).

Din cauza recoltării timpurii ── aceste

tomate nu au arome şi gustul de maturare pe plantă.

Evident, o recoltare ceva mai târzie ar

ameliora considerabil calitatea tomatelor proaspete.
 În consecinţă, s-a procedat la
modificarea genetică în sensul păstrării
consistenţei după cules ── fapt ce face posibilă:

— recoltarea într-un stadiu de dezvoltare

mai avansat, când s-au acumulat şi aromele
specifice

— şi reducera pierderilor determinate

de zdrobirea în timpul transportului.
 Pentru modificarea procesului de coacere al
tomatelor, au fost aplicate două strategii.

── a fost concepută
pornind de la faptul că înmuierea fructelor, în general,
se produce atunci când pereţii celulelor sunt degradaţi
de enzime specifice; — două dintre aceste enzime au
fost identificate şi la tomate.

Cercetătorii de la Calgene, din Davis

(California), au blocat sinteza uneia dintre ele -
poligalacturonaza (PG) şi, ca urmare — procesul de
degradare a pereţilor celulari a fost întârziat, iar
fructele şi-au conservat fermitatea mai mult timp.
 ── se bazează pe
faptul că, într-o anumită fază a dezvoltării lor,
fructele produc etilenă - hormonul menţionat mai
sus — care declanşează şi accelerează procesul
de coacere.

Evident, dacă se suprimă sinteza acestui

hormon- sinteza în care sunt implicate tot două
enzime — întregul proces de coacere este întârziat.

Mai precis, se folosesc genele care

codifică una sau alta dintre cele două enzime
implicate în sinteza etilenei — dar orientate în sens
invers.
 Transferate la tomate — aceste transgene
antisens determină reducerea cu 95% (!) a cantităţii
de etilenă sintetizate şi prelungirea duratei coacerii
de la una la patru săptămâni.

În Franţa, a fost obţinută o linie de pepene

galben — care exprimă o genă antisens ACC
oxidază.

Fructele acestei linii se înmoaie mult mai

târziu decât fructele varietăţilor convenţionale.

Prin urmare, ele pot rămâne mai mult timp

pe plantă — acumulând zaharuri solubile şi
componente ale aromei în cantităţi superioare.