FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DREPTUL LUCRĂTORULUI
LA SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN
MUNCĂ (SSM)

Student: MARTAC NICOLETA

MANAGEMENT ANUL II-ID

 CUPRINS

INTRODUCERE .............................................................................................................3
1. CUVINTE CHEIE – definiții ..............................................................................................4
2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ ................5
2.1. Principalele obiective în ceea ce privește securitatea în muncă .....................................5
2.2. Obiectul SSM ...............................................................................................................5
2.3. Scurt istoric ..................................................................................................................5
2.4. Importanța securității și sănătății la locul de muncă ......................................................6
2.5. Beneficiile oferite de protecția muncii .........................................................................7
2.6. Cadrul legal ce reglementează protecția muncii în România .........................................8
2.7. Organizarea instruirilor pentru protecția muncii............................................................8
2.8. Furnizarea echipamentului pentru protecția muncii.......................................................9
2.9. Aplicarea normelor SSM în cazul tinerilor.................................................................. 10
2.10. SSM: Recomandări privind promovarea sănătății la locul de muncă ......................... 11
2.11. Ce reprezintă EU-OSHA?......................................................................................... 12
2.12 Ziua mondială a siguranței și sănătății la locul de muncă ...........................................12
CONCLUZII ...................................................................................................................14
BIBLIOGRAFIE ...........................................................................................................15

2
 INTRODUCERE

D Din totalitatea drepturilor pe care le au lucrătorii, conform reglementărilor din Codul

Muncii, am ales spre dezbatere în această lucrare, „Dreptul la securitate și sănătate în muncă”.

Toți lucrătorii , indiferent de meseria practicată și de specificul activității desfășurate

la locul de muncă, sunt expuși unor riscuri profesionale. Acestea pot însă fi limitate, cu
ajutorul unor măsuri pe care angajatorul trebuie să le ia, iar angajatul, să le respecte, în acord
cu legislația în vigoare. Scopurile declarate ale protecției muncii sunt menținerea sănătății și a
capacității de muncă a lucrătorului, prin atingerea unui nivel cât mai înalt de siguranță a
acestuia, la serviciu.

Cuvinte cheie: muncă, lucrător, angajator, loc de muncă, securitate și sănătate la locul de
muncă (protecția muncii), accidente de muncă, boli profesionale, EU-OSHA.

3
1. CUVINTE CHEIE – definiții

Munca este activitatea conştientă, specifică omului îndreptată spre un anumit scop, în
procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de
materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale (DEX).

Lucrător (L319/2006-art.5 lit. a):persoana angajată de către un angajator, potrivit

legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum
şi ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, cu excepția persoanelor care prestează
activități casnice.

Angajator (L319/2006-art.5 lit. b): persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi
de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii
şi/sau unităţii.

În sensul art. 16 alin. (4) din Codul Muncii locul de muncă reprezintă locul în care
salariatul își desfășoară activitatea, situat în perimetrul asigurat de angajator, persoană fizică
sau juridică, la sediul principal sau la sucursale, reprezentanțe, agenții sau puncte de lucru
care aparțin acestuia.

Potrivit textului Legii 319/2003, Art 5, litera (n), securitate și sănătate în muncă
înseamnă „ ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune
condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice,
sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă”. Normele și
standardele de securitate și sănătate în muncă reprezintă un sistem unitar de măsuri și reguli
aplicate tuturor participanților la procesele de muncă.

Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută

profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces.

Boală profesională – afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii

sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în
procesul de muncă.

4
2. NOȚIUNI GENERALE DESPRE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE ÎN
MUNCĂ

Securitatea și sănătatea în muncă este o disciplină științifică de sine stătătoare care

are multiple legături cu o serie de alte discipline: medicina muncii, ergonomia, psihologia,
sociologia, etc.

2.1. Principalele obiective în ceea ce privește securitatea în muncă

 definirea riscurilor existente la locul de muncă;
 analizarea naturii riscurilor și măsurile necesare pentru neutralizarea lor;
 luarea măsurilor necesare în vederea îndreptării situației periculoase;
 verificarea măsurilor luate și a efectului lor. Dacă măsurile luate sunt cele adecvate,
efectul obținut este cel dorit;
 controlul apariției de noi riscuri prin evaluări periodice.

2.2. Obiectul SSM

 identificarea și studierea elementelor negative ce apar în sistemele de muncă și care
pot genera accidente de muncă și boli profesionale;
 stabilirea normelor cu caracter de lege pe baza legăturii cauză-efect în producerea
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;
 elaborarea pe baze științifice a metodelor și a mijloacelor de protecție.

2.3. Scurt istoric

Din momentul în care omul a început să muncească, au început și primele preocupări
de îmbunătățire a condițiilor de muncă. Exemplificare: existența unor medici pe șantierele
faraonice, folosirea unor măști din bășici de pește pentru șlefuitorii de minium, luarea unor
măsuri pentru combaterea intoxicației cu mercur și plumb în Grecia, Roma, Alexandria.
Trecerea omului de la munca fizică la utilizarea mașinilor, a dus la căutarea de soluții pentru
protejarea lucrătorului, în stabilirea relației om- mașină- mediul ambiant. Sănătatea și
Securitatea în Muncă (SSM, sau popular cunoscută ca Protecția Muncii/PM) a fost dezvoltată
înainte de Revoluția Industrială, în perioada 1760-1802.

 1802 - Proprietarul unei fabrici de textile, Sir Robert Peel introduca legea privind
sănătatea și moralitatea ucenicilor.
 1884 - Bismark promulga prima legislație socială prin care iau naștere casele
profesionale de asigurări de accidente de muncă și boli profesionale

5
  1934 - Legea privind accidentele de muncă și prevenirea lor, reprezintă actul de
naștere al SSM în România.

2.4. Importanța securității și sănătății la locul de muncă

Oamenii își petrec majoritatea timpului lor la locul de muncă, drept pentru care,
acesta trebuie să fie unul armonios, optim pentru lucrători. Atunci cănd lucrătorii își
desfășoară activitatea în siguranță , angajatorul nu are decât de câștigat. În primul rând,
pentru că productivitatea firmei sale va crește, având în vedere că toți lucrătorii vor fi capabili
să-își îndeplinească sarcinile de serviciu. De exemplu, aplicarea unor bune practici în
domeniul SSM înseamnă reducerea riscului ca cel mai bun mecanic din întreprindere să se
rănească grav într-un accident, sau ca proiectantul promițător să nu poată lucra zile la rând din
cauza epuizării, sau contabilul cel mai experimentat să facă greșeli deoarece suferă de dureri
permanente de cap.

Specialiștii în domeniu au demonstrat că fiecare leu investit în SSM de un angajator va

produce un câștig dublu în viitor, aceasta însemnând: evitarea pierderilor și întreruperilor de
producție, a concediilor medicale, deteriorării echipamentelor și a imaginii întreprinderii, dar
și evitarea costurilor administrative și juridice obținute de pe urma reducerii incidenței
accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Unul din motivele pentru care lucrătorii se
întorc cu bine acasă constă în faptul că activitatea de protecția muncii este executată cu simţ
de răspundere, nu formal (adică să ai fişa semnată, în rest nu contează). Scopul este de a
asigura angajatului sănătatea și prevenirea oricărei situații de urgență şi de expunere la
riscurile profesionale. Ținta pe care securitatea și sănătatea muncii trebuie să o atingă este de
a se asigura că angajatul este în afara oricărui pericol. Protecția muncii prevede și creearea
unui ambient plăcut la locul de muncă. Consecințele respectării cu stricteţe a protecției muncii
sunt încurajatoare. Productivitatea firmei crește în momentul în care angajatul este privit ca o

6
valoare umană importantă, când i se asigură un loc de muncă securizat și plăcut. Protecția
muncii oferă satisfacție de ambele părți, atât pentru angajat cât și pentru angajator.

Bunele proceduri în cadrul SSM sunt importante pentru întreprinderile mari, dar
esențiale pentru cele mici. Performanța slabă în materie de SSM are un impact disproporționat
asupra întreprinderilor mici. Costurile umane și economice ale unui accident mortal la locul
de muncă sau ale unor urmăriri judiciare intense sunt evidente. Aproximativ 60% din
companiile a căror activitate este întreruptă mai mult de 9 zile , dau faliment.
Incidentele SSM grave pot avea consecințe catastrofale pentru o întreprindere mică.
Este mult mai dificil pentru o microîntreprindere sau o întreprindere mică să se recupereze de
pe urma unui incident SSM, deoarece:
 Lucrătorii de bază nu pot fi înlocuiți cu ușurință sau în scurt timp.
 Întreruperea pe termen scurt a activității poate atrage pierderea de clienți și de
contracte importante.
 Un incident grav poate conduce la închiderea unei întreprinderi din cauza costurilor
directe ale gestionării incidentului sau a pierderii de contracte și/sau de clienți.
 Chiar și incidentele minore și cazurile de îmbolnăviri pot dubla numărul absențelor pe
motive medicale.

2.5. Beneficiile oferite de protecția muncii

Protecția muncii oferă siguranță, atât pentru angajator, cât și pentru angajat. Știm că efectele
accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale sunt:

 anual, un număr mare de lucrători nu se mai întorc în mijlocul familiilor lor;

 cheltuielile și pierderile anuale datorate accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor
profesionale totalizează 2-4% din PIB;
 tinerii reprezintă categoria de vârstă cea mai afectată, ca urmare a lipsei de experiență
și a efectuării unor activități riscante.

Astfel, pentru angajator , SSM :

 ajută la demonstrarea faptului că firma este responsabilă din punct de vedere social;
 ajută la mărirea productivității lucrătorilor;
 îmbunătățește devotamentul salariaților față de firmă;
 construiește o forță de muncă mai competentă și mai sănătoasă;
 permite angajaților să rămână activi mai mult timp;

7
  reduce costurile și perioadele de întrerupere a activității.

Orice angajator se poate bucura de avantaje semnificative investind în SSM . Investiții

simple pot mări competitivitatea, profitabilitatea și motivația angajaților. Drept urmare,
angajatorul este obligat legal să ia toate măsurile pentru protecția muncii, indiferent de
domeniul de activitate.

Pentru angajat: Securitatea și sănătatea muncii oferă angajatului siguranța necesară în timpul
serviciului, îl ajută să își păstreze sănătatea și capacitatea de muncă în programul de lucru.
Totodată protecția muncii previne accidentele la locul de muncă, previne bolile cauzate de
tipul de activitate și identifică pericolele la care este supus angajatul.

2.6. Cadrul legal ce reglementează protecția muncii în România

În România, legislația în ceea ce privește protecția muncii cuprinde zeci de acte
normative, dintre care cele mai importante sunt:

 Codul Muncii (Legea 53 din 2003, actualizată);

 Legea 319 din 2006 (cu modificările aduse), privind securitatea și sănătatea în muncă;
 Hotărârea de Guvern 1425 din 2006 (cu modificările aduse), pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006;
 Normele generale și specifice de protecție a muncii (cu modificările aduse)

Instituțiile care fac controale în acest sens sunt Inspectoratul Teritorial de Muncă
(ITM) și Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU). Serviciile de protecția muncii și PSI
iau măsuri, împreună cu angajatorul, pentru a preveni suferințele umane, amenzi usturătoare,
pierderi de resurse, timp și materiale. Incendiile pot conduce către pierderi umane și
materiale. Situațiile de urgență trebuie prevenite pentru a evita daune majore. Măsurile luate
de protecția muncii, precum și prevenirea incendiilor oferă lucrătorilor încrederea că ajung
acasă sănătoși şi nevătămaţi.

2.7. Organizarea instruirilor pentru protecția muncii

Este obligatoriu ca angajatorul, indiferent despre ce domeniu de activitate este vorba,
să ofere fiecărui salariat condiții de muncă în siguranță și care nu îi pun sănătatea în pericol.
El trebuie să se asigure că toți angajații săi sunt instruiți suficient de des și corect, în special
sub forma informațiilor și instrucțiunilor de lucru specifice postului ocupat. Toate sunt
gratuite pentru lucrători, elevi aflați în practică sau vizitatori. De organizarea acestor
instructaje se ocupă fie șeful compartimentului în care urmează să se desfășoare o activitate

8
profesională sau o vizită, fie o persoană desemnată de conducerea unității, prin decizie. Locul
de desfășurare a instructajelor trebuie să fie ori cabinetul de protecția muncii, dotat cu
programe de instruire și testare, pe meserii sau activități, ori un alt spațiu amenajat
corespunzător. Există trei tipuri obligatorii de instructaj pentru protecția muncii:

instructajul introductiv general :

 sunt instruiți lucrătorii noi angajați, delegați, detașați și cei puși la dispoziție de un
agent de muncă temporar.
 durata instructajului este de cel puțin 8 ore, se face de către responsabilul SSM din
unitate, individual , sau în grupuri de cel mult 20 de persoane;
 finalizarea instructajului constă în verificarea însușirii cunoștintelor , pe bază de teste;
 instructajul introductiv general conţine: legislaţia de securitate şi sănătate în muncă,
consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi
sănătate în muncă, riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice
unităţii, măsuri la nivelul unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor şi evacuarea lucrătorilor.

instructajul la locul de muncă – se face în perioada de probă și este organizat de șeful direct
al departamentului în care urmează să se desfășoare activitatea; nu poate dura mai puțin de opt
ore; presupune, printre altele, exerciții practice privind utilizarea echipamentului individual de
protecție, a mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și de prim ajutor;

instructajul periodic – se face întregului personal, pe baza unei tematici ce este păstrată la
persoana care efectuează instruirea, și este organizat de șeful unui loc de muncă; are ca scop
aprofundarea normelor de protecție a muncii; este completat obligatoriu de demonstrații
practice.

Instruirea suplimentară – sunt instruiți lucrătorii ce au lipsit peste 30 de zile lucrătoare,

lucrătorii ce se întorc după un accident de muncă, la executarea unor lucrări speciale, când au
apărut schimbări privind prevederile legale, la introducrea sau schimbarea unor tehnologii sau
echipamente.

2.8. Furnizarea echipamentului pentru protecția muncii

Angajatorul stabilește dacă lucrătorii săi au nevoie de echipamente individuale de
protecție împotriva pericolelor pe care el nu le-a putut elimina de la locul de muncă, să le
procure și să le ofere gratuit. Îl informează pe angajat cu privire la echipamentele de

9
protecție pe care i le-a pus la dispoziție și de a-i schimba acestuia echipamentele pe care i le-a
oferit, dacă ele s-au deteriorat din motive care nu țin de utilizarea lor greșită sau cu rea
intenție. Angajatorul riscă sancțiuni dacă nu îi asigură lucrătorului echipament individual de
protecție și îi cere acestuia să execute sarcini de serviciu în timpul cărora ar fi trebuit purtat
echipamentul. De altfel, într-o astfel de situație, lucrătorul poate să refuze sarcina de serviciu.

Pe lângă drepturi, lucrătorul are și o serie de îndatoriri. Printre acestea: să folosească

echipamentul de protecție primit, dar numai în scopul în care i-a fost încredințat. Dacă
avariază echipamentul din vina sa, să îl plătească. Dacă muncește fără să se protejeze prin
purtarea echipamentului, să suporte eventualele sancțiuni.

România conduce detașat în Europa la capitolul fonduri alocate de angajatori pentru

achiziția echipamentelor de protecție, după cum arată un studiu realizat de Agenția Europeană
pentru Securitate și Sănătate în Muncă (SSM) și citat de Safelandia, un jucător important de
pe piața SSM. 66% dintre angajatorii români alocă fonduri pentru echipamente de protecție,
în timp ce media la nivelul Uniunii Europene este de numai 43%.

2.9. Aplicarea normelor SSM în cazul tinerilor

Statisticile arată că tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani sunt mai predispuși la
accidente grave la locul de muncă decât adulții mai în vârstă. Ei pot fi expuși unor condiții de
muncă inadecvate, care să ducă la apariția unor boli profesionale fie chiar din tinerețe, fie mai
târziu în viață. Fiind nou veniți în câmpul muncii, este posibil ca tinerilor să le lipsească
experiența și, adesea, maturitatea fizică și psihologică. Este posibil ca ei să nu acorde
importanța cuvenită riscurilor cu care se confruntă. Există și alți factori care îi expun pe tineri
unor riscuri mai mari, precum: nivelul insuficient de competențe și de formare, necunoașterea
drepturilor proprii și a obligațiilor angajatorului, insuficientă încredere pentru a semnala
eventualele probleme, nerecunoașterea de către angajatori a protecției suplimentare de care
au nevoie lucrătorii tineri.

Ce este de făcut ?

 cunoașterea prevederilor legale în materie de SSM

 conștientizarea riscurilor
 însușirea unor deprinderi corecte
 formare continuă
 schimbarea mentalității

10
  începeerea unui proces educativ încă din școală

Este responsabilitatea angajatorilor să protejeze sănătatea și securitatea lucrătorilor,

acordând o atenție specială lucrătorilor tineri. Angajatorii trebuie să evalueze riscurile înainte
ca tinerii să înceapă lucrul și să adopte măsurile necesare pentru a-i proteja. Tinerilor trebuie
să li se încredințeze sarcini adecvate și să li se asigure formarea si supravegherea
corespunzătoare. Angajatorii ar trebui să promoveze o cultură solidă a siguranței și să
îi implice pe angajații tineri în aspectele legate de siguranță. Există reguli speciale care se
aplică în cazul angajaților cu vârsta sub 18 ani.

2.10. SSM: Recomandări privind promovarea sănătății la locul de muncă

Promovarea Sănătății la Locul de Muncă (PSLM) este un concept nou, apărut în anul
1996, an în care s-a constituit și Rețeaua Europeană de Promovarea Sănătății la Locul de
Muncă. Astfel, Declarația de la Luxemburg emisă în 1997 a rămas până în ziua de astăzi
singura definiție emisă și agreată pentru acest nou domeniu.

„Promovarea Sănătății la Locul de Muncă reprezintă eforturile combinate ale

angajaților, ale angajatorilor și ale societății pentru îmbunătățirea stării de sănătate a
angajaților la locurile de muncă. Acest deziderat poate fi obinut prin combinarea:
îmbunătățirii organizării muncii și a mediului de la locul de muncă, promovării participării
active, încurajării inițiativei personale”

Prin îmbunătățirea stării de sănătate și a confortului lucrătorilor, promovarea sănătății

la locul de muncă are numeroase efecte pozitive, cum ar fi reducerea rotației de personal și a
absenteismului, creșterea motivației și a productivității, precum și îmbunătățirea imaginii
angajatorului ca fiind o organizație cu o atitudine pozitivă și responsabilă.
Aspectele relative la promovarea sănătății la locul de muncă sunt:

-Asigurarea participării angajaților la procesul de îmbunătățire a organizării muncii;

-Posibilitatea de a avea un program de lucru flexibil sau de a lucra de la domiciliu;

-Introducerea conceptului de alimentație sănătoasă la locul de muncă,

-Informarea privind efectele fumatului, inclusiv prin participarea la programe gratuite pentru
renunțarea la fumat, precum și prin stabilirea de măsuri generale de interzicere a fumatului în
întreprindere
-Promovarea sănătății mentale, prin asigurarea de cursuri pentru manageri privind gestionarea

11
tensiunilor generate de stress în cadrul firmelor , posibilitatea asigurării de consultanță
psihologică anonimă pentru toți angajații,
-Exerciții și activitate fizică, prin asigurarea de cursuri de sport, încurajarea activității fizice

-Monitorizarea stării de sănătate, prin asigurarea de examene medicale pentru controlul

tensiunii arteriale sau al nivelului de colesterol.

2.11. Ce reprezintă EU-OSHA?

Securitatea și sănătatea în muncă s-a situat în centrul proiectului european încă de la

început, odată cu crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Principalul punct de
referință pentru SSM în dezvoltarea UE a constat în publicarea Directivei-cadru
(89/391/CEE) din 1989. Aceasta a stabilit principii comune și a așezat evaluarea riscurilor în
centrul legislației privind SSM. La începutul anilor ’90, în Europa se produceau anual peste 4
milioane de accidente la locul de muncă, 8 000 dintre ele fiind mortale. Ca răspuns la aceste
cifre șocante, Comisia Europeană a declarat 1992 Anul european al securității și sănătății în
muncă. Acesta a pregătit terenul pentru înființarea EU-OSHA, în 1994.

EU-OSHA este agenția Uniunii Europene care furnizează informații privind sănătatea
și securitatea în muncă. Activitatea sa a contribuit la crearea Cadrului strategic al UE privind
securitatea și sănătatea în muncă 2014-2020, elaborat de Comisia Europeană și a altor
strategii și programe UE relevante, de exemplu a Strategiei Europa 2020.

EU-OSHA elaborează statistici, monitorizează riscurile la care sunt expuși tinerii și

sprijină schimbul de bune practici pentru ca aceștia să fie protejați la locul de muncă.

2.12 Ziua mondială a siguranței și sănătății la locul de muncă

Ziua mondială a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă se marchează în fiecare an la

28 aprilie şi reprezintă un prilej pentru a iniţia campanii de promovare a siguranţei şi sănătăţii
celor care lucrează, precum şi a muncii decente. Deasemeni, este asociată şi cu mişcarea de
comemorare a victimelor accidentelor de muncă sau a persoanelor care s-au îmbolnăvit la
locul de muncă. Accidentele şi bolile la locul de muncă pot fi evitate prin prevenţie, iar acest
deziderat trebuie să devină obligatoriu în toate statele de pe mapamond.

12
 În 2020, în condiţiile în care guvernele, angajatorii, lucrătorii şi societăţile întregii
lumi se confruntă cu lupta împotriva pandemiei COVID-19, Ziua mondială a siguranţei şi
sănătăţii la locul de muncă se axează pe combaterea focarului de boli infecţioase la locul de
muncă, cu accent pe COVID-19.

Opriți pandemia: securitatea și sănătatea la locul de muncă pot salva vieți” a fost
sloganul Zilei mondiale a SSM din 2020, organizate de Organizația Internațională a Muncii .
Mai mult decât oricând, sensibilizarea cu privire la adoptarea unor practici sigure la locul de
muncă și la rolul important al serviciilor din domeniul securității și sănătății în muncă (SSM)
a fost în centrul atenției acestei zile internaționale.

13
 Concluzii

În trecut, angajatul era privit ca o piesă care ducea către productivitatea muncii, o
sursă de muncă și atât. Astăzi relațiile dintre angajat și angajator s-au schimbat, iar protecția
muncii reprezintă o parte importantă din conceptul managerial. Protecția muncii nu implică
doar prevenirea accidentelor, a incendiilor sau a bolilor profesionale, ci și un mediu de lucru
optim și sănătos. Orice firmă trebuie să asigure securitatea și sănătatea în muncă , care vor
aduce aduce beneficii atât pentru angajat, cât și pentru angajator.

Firma sau compania, este obligată prin lege să- i asigure angajatului, igiena, siguranța,
protecția în muncă, dar și să-i ofere instructajul necesar referitor la protecția muncii și la
normele pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Există proceduri prevăzute de lege prin
care sunt verificate toate aceste obligații. Altminteri, angajatorul este sancționat penal sau
contravențional, în funcție de situație. La rândul său, fiecare angajat are datoria de a-și însuși
normele și de a ține cont de ele.

Existența și respectarea normelor de protecție a muncii sunt obligatorii pentru

siguranța fiecarui lucrator în parte dar și a colegilor săi, pentru că ele previn accidentele și
îmbolnăvirile profesionale.

Preocupările moderne în domeniul SSM pun accent pe prevenire și protecție în scopul

asigurării celor mai bune condiții de muncă, prevenirii accidentelor și bolilor profesionale în
rândul lucrătorilor și al adaptării proceselor de muncă și de protecție la progresul științei și
tehnicii.

14
 Bibliografie

https://legislatiamuncii.manager.ro/a/6252/ssm-recomandari-privind-promovarea-sanatatii-la-
locul-de-munca.html

https://osha.europa.eu/ro/themes/young-worker Agentia Europeana pentru Sanatate si

Securitate in Munca

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-muncii/obiectul-metoda-
sisistemul

https://bns.ro/piata-muncii/sanatate-si-securitate-in-munca

https://www.ip.gov.sk/securitatea-si-protectia-sanatatii-la-locul-de-munca/

https://www.revistabiz.ro/romania-campioana-la-sanatatea-si-securitatea-in-munca/

http://eprofu.ro/tehnic/lectii-discipline

https://protectiamuncii-bucuresti.ro/ce-inseamna-ssm/

15