Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE


SPECIALIZAREA MANAGEMENT

ABORDAREA MANAGEMENTULUI COMPARAT ÎN


LUMEA ARABĂ

Student: MARTAC NICOLETA

ANUL III-ID
CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................3
CAPITOLUL 1. CE ESTE MANAGEMENTUL COMPARAT?........................................4
1.1. Conceptul de management comparat...............................................................................4
1.2. Scurt istoric......................................................................................................................4
1.3. Funcțiile managementului comparat................................................................................5
1.4. Rolul managementului comparat.....................................................................................5
CAPITOLUL 2. LUMEA ARABĂ..........................................................................................6
2.1. Caracteristici culturale.....................................................................................................6
2.2. Cultura țărilor arabe din perspectiva lui Geert Hofstede..................................................7
2.3. Analiză comparativă între cultura arabă și culturile occidentale.....................................8
2.4. Valorile sociale.................................................................................................................9
CAPITOLUL 3. ABORDAREA MANAGEMENTULUI COMPARAT ÎN LUMEA
ARABĂ....................................................................................................................................12
3.1. Comunicare şi negociere................................................................................................12
3.2. Particularităţi ale managementului din ţările arabe........................................................14
3.3 Motivarea salariaţilor în ţările arabe...............................................................................15
3.4. Relaţia dintre management şi sindicate în ţările arabe...................................................15
3.5. Perspective ale managementului islamic........................................................................16
CONCLUZII...........................................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................18

2
INTRODUCERE

Am ales ca temă pentru referatul meu „ABORDAREA MANAGEMENTULUI


COMPARAT ÎN LUMEA ARABĂ, deoarece părerea mea este că arabii au o cultură foarte
diferită de a noastră, implicit de cea a occidentalilor.

În această lucrare îmi propun să definesc pe scurt noțiunea de management comparat,


să fac o descriere mai detaliată a valorilor culturale și sociale ale arabilor și să evidențiez
principalele caracteristici ale managementului în lumea arabă.

Lucrarea cuprinde trei capitole. Primul capitol intitulat „Ce este managementul
comparat?” însumează definiții, un scurt istoric , funcțiile și rolul managementului comparat.
Al doliea capitol „ Lumea arabă”, cuprinde o descriere a lumii arabe din punct de vedere
cultural și social precum și o analiză comparativă între cultura arabă și culturile occidentale.
În cel de-al treilea capitol am punctat particularitățile managementului din țările arabe, cum se
desfășoară negocierea, dar și perspective ale manegemetului în lumea arabă.

3
CAPITOLUL 1.
CE ESTE MANAGEMENTUL COMPARAT?
O trăsătură definitorie a perioadei de după 1960 o reprezintă, pe întregul front al
cercetării ştiinţifice, extinderea abordărilor comparatiste.

1.1. Conceptul de management comparat.

„Managementul comparat se ocupă de studiul similarităților și


William Newman diferențelor din practica managerială locală din diferite țări.”
„În mod larg, managementul comparat se concentrează asupra
Raghu Nath similarităților și deosebirilor dintre sistemele de management și
economice din diferite contexte.”
„Managementul comparat se ocupă cu studiul fenomenelor de
management pe o bază multinațională, axându-se asupra detectării,
Edwin Miller identificării, clasificării, măsurării și interpretării similarităților și
deosebirilor privitoare la elemente cum ar fi procesele, conceptele și
tehnicile de management.”
„Managementul comparat este știința care studiază procesele și relațiile
manageriale din organizații ce funcționează în contexturi culturale
Ovidiu Nicolescu naționale diferite, axându-se asupra identificării și analizării asemănărilor
și deosebirilor manageriale, în vederea favorizarii transferului
internațional de know-how managerial și a creșterii functionalității,
eficacității și eficienței organizațiilor.”
Sursa: suport de curs „Management comparat”

1.2. Scurt istoric

Deceniul al VI-lea -SUA Au apărut primele cristalizări teoretice ale managementului


comparat .
1965-1972 Primul „boom” al managementului comparat. Efortul de cercetare
științifică este imens, concretizându-se în publicarea a 11.000 de
studii și articole și introducerea ca disciplină în numeroase
universități nord-americane, dar și în cele mai bune facultăți din
Europa Occidentală și Japonia.
După 1972 Se constată o anumită stagnare atât în planul cercetărilor teoretice,
cât și al investigațiilor empirice. Această situație se prelungește
până la începutul anilor '80.
După 1980 Se manifestă un nou „boom”.
Sursa: suport de curs „Management comparat ”

4
1.3. Funcțiile managementului comparat

1. Transferul internațional de know-how.


2. Globalizarea cunoștintelor în domeniul managerial.
3. Leadership-ul internațional.
4. Introducerea TIC în toate domeniile manageriale la nivel internațional.
5. Corelarea datelor financiare utilizând sistemele contabile și de raportare financiară
internațional.1

1.4. Rolul managementului comparat

Managementul ca teorie şi practică constituie o cale ştiinţifică de rezolvare a


problemei puse conducerii în procesul complex al reformei economice şi sociale, a
interdependenţelor şi a schimburilor care caracterizează lumea contemporană extrem de
dinamică, asigurând dezvoltarea adecvatelor probleme; sistemică, raţională în vederea
atingerii cu succes a implementării reformei economice. Pentru a se asigura din timp succesul
activităţilor de natură economico-socială a progresului economic si pentru a fi capabili să
determine la timp direcţia de dezvoltare a firmelor pe care le conduc managerii vor trebui să
aibă în atenţie, următoarele aspecte:

 viitoarea dinamică şi structură a populaţiei;


 evoluţia economiei mondiale;
 schimbările de mediu înconjurător;
 evoluţia conceptelor şi proceselor politice;
 politica socială.2

1
Suport de curs „Management comparat”
2
Idem

5
CAPITOLUL 2.
LUMEA ARABĂ
Suprafaţa pe care se întinde Lumea Arabă este de trei ori mai mare decât cea ocupată
de Europa, iar populaţia totală depășește 200 de milioane. Amestecul de rase, care include
berberi, negri, curzi si alţii, determină existența unor culturi și civilizaţii foarte variate, dar
care au două elemente comune: limba arabă și islamismul (religia musulmană). În lumea
arabă perceptele islamice influenţează toate acţiunile oamenilor. Însă, autoritatea religiei
musulmane variază de la ţară la ţară, pentru că nu toţi arabii cred în islamism.

2.1. CARACTERISTICI CULTURALE

Ţările arabe sunt ţări islamice, comportamentul arabilor fiind determinat de credinţa
islamică. Pentru a putea înţelege valorile arabe, este necesar să se cunoască elementul de bază
a credinţei islamice: Coranul (biblia islamului), care conţine poruncile lui Alah, revelate
profetului său Mahomed. Pentru musulmani, acţiunile indivizilor nu sunt importante. Tot ceea
ce contează este credinţa. Culturile islamice sunt culturi de tip tribal. În aceste culturi,
individul se subordonează autorităţii tribului şi îşi regăseşte identitatea în structura ierarhică a
familiei din care face parte.

Societatea islamică poate fi văzută ca o oglindă. Întreaga societate reflectă fiecare


individ în parte, iar indivizii reflectă societatea. Comportamentul unei persoane faţă de
celelalte este determinat de imaginea pe care acestea o reflectă. Este foarte important de
înţeles că imaginea este cea mai importantă. Motivele tuturor acţiunilor unui arab pot fi
rezumate într-o singură întrebare : „Ce spun vecinii?”. Familia, rudele, tribul, fac mari
presiuni asupra indivizilor, pentru că imaginea unui membru al grupului afectează imaginea
întregului grup.

Societatea musulmană poate fi considerată cultură ierarhică, deoarece are o structură


ierarhică rigidă. În vârful ierarhiei se află familiile bogate şi cele aflate la putere; clasa de
mijloc este formată din comercianţi şi din proprietarii de pământ, iar clasa de jos este formată
din ţărani şi oamenii săraci. Societatea musulmană se caracterizează printr-un puternic
fatalism, datorită credinţei că Alah controlează totul. Indivizii unei familii se nasc într-o
anumită clasă socială şi trebuie să accepte poziţia în societate a famililor lor. Nimeni nu se

6
aşteaptă să urce, sau să coboare, pe scara socială. De la fiecare individ, în funcţie de clasa
socială din care face parte, se aşteaptă un anumit comportament.3

2.2. Cultura țărilor arabe din perspectiva lui Geert Hofstede

Studiile lui Hofstede ne sunt utile în evidenţierea similitudinilor și diferenţelor dintre


țările arabe din perspectiva celor patru dimensiuni:

Individualism - colectivism. Din punct de vedere al acestei dimensiuni, care se referă la


intensitatea relaţiilor dintre indivizii unei colectivități, țările arabe se caracterizează prin
individualism redus, în cadrul lor predominând colectivismul. Specific țărilor arabe sunt
puternicele legături dintre indivizi, care sunt puternic integraţi în colectivităţile din care fac
parte. În procesele de conducere, reţelele de comunicare nu sunt cele formale, pentru că un rol
important în organizaţiile arabe îl au elementele informale (informaţionale și organizatorice).
Managementul în ţările arabe este privit şi realizat mai ales ca un fenomen de grup.
Salariaţii sunt capabili de loialitate, atunci când apreciază că patronul lor (sau
managementul superior) merită aceasta.

Distanţa ierarhică mare/mică. Din punct de vedere al distanței ierarhice, care reflectă
maniera în care fiecare societate tratează faptul că indivizii sunt inegali fizic, intelectual,
economic etc., ţările arabe se caracterizează printr-o distanţă ierarhică mare atât în
societate, cât şi în cadrul sistemelor de management (indicele de distanţă ierarhică este 80).
În ţările arabe se constată o largă utilizare a sistemelor de management excesiv de
centralizate, mari inegalităţi în distribuirea bogăţiei sociale, folosirea unor modalităţi de
motivare care determină variaţii largi ale salariilor. La majoritatea populaţiei există o stare
de dependenţă faţă de cei situaţi la nivelurile superioare ale ierarhiei. Aceasta explică
valorile relativ mai reduse ale spiritului de întreprinzător, creativităţii şi dinamismului unei
părţi a populaţiei ţărilor arabe, căreia îi corespund sisteme de management cu un pronunţat
caracter paternalist.

Control de incertitudine intens/redus. În funcţie de această dimensiune, ţările arabe se


caracterizează printr-un grad ridicat de control al incertitudinii (indicele de control al
incertitudinii este 68). Caracteristic acestora este faptul că membrii societăţii sunt educaţi în

3
https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/abordarea-managementului-comparat-in-tarile-
arabe-142233.html

7
ideea de a căuta să învingă viitorul. Populaţia ţărilor arabe priveşte viitorul cu nelinişte, care
se manifestă prin nervozitate, emotivitate şi agresivitate peste medie. De aceea, în ţările
arabe se observă tendinţa de a organiza instituţii, de a face planuri şi sisteme de organizare
care să controleze evoluţia incertă a viitorului. Asumarea de riscuri este redusă.

Masculinitate/feminitate. Ţările Arabe se caracterizează prin grad relativ ridicat de


masculinitate (indicele de masculinitate este 53). Acestor societăţi le este specifică
importanţa acordată elementelor de faţadă, realizării unor lucrări vizibile, câştigurilor
materiale. Pe de altă parte, în aceste societăţi se poate observa restricționarea participării
femeilor la viața publică şi de afaceri. Pe plan managerial este răspândită o pronunţată
diviziune a muncii în cadrul organizaţiilor. Cei mai puternici au acces la posturile de
conducere, în exercitarea cărora pun accentul pe rezultate, în jurul celor mai buni se creează
legende şi mituri cu caracter stimulativ. 4

2.3. Analiza comparativă între cultura arabă și culturile occidentale

Diferenţele dintre religia musulmană și celelalte religii împiedică schimburile de idei,


chiar dacă acestea sunt dorite. În prezent, arabii sunt obişnuiţi să lucreze cu străinii și sunt
dispuşi să le ierte faptul că nu se poartă la fel ca ei. Străinii vor fi iertaţi pentru
comportamentul lor, dacă manifestă dorinţa de a se adapta culturii arabe. Cel mai important
lucru este să nu spună sau să nu facă nimic din ceea ce arabii consideră insultător sau
păgubitor.

Occidentalii și arabii au puncte de vedere foarte diferite în legătură cu ce este corect și


ce este greşit, ce este bine si ce este rău, ce este logic și ce este ilogic, ce este acceptabil și ce
este inacceptabil. Ei trăiesc în două lumi diferite, fiecare fiind organizată în mod distinct.
Dacă aceste diferenţe nu sunt înțelese, este posibil ca unul dintre grupuri să rămână cu o
impresie nefavorabilă despre celălalt. De aceea, pentru o comunicare optimă, este foarte
important să se cunoască principalele diferenţe culturale, explicând astfel de ce fiecare parte
reacţionează diferit față de evenimentele cu care este confruntată. Pentru a înțelege mai bine
particularitățile lumii arabe, am făcut o analiză între cultura arabă și culturile occidentale.

4
https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/particularitati-ale-negocierii-in-tarile-arabe-
232569.html

8
Lumea occidentală Lumea Arabă

Occidentalii consideră că societatea Arabii sunt convinşi că ei au pus bazele


arabă este în declin, fiind susţinută civilizaţiei occidentale și că în prezent, au un rol
temporar de rezervele de petrol. important în dezvoltarea culturii mondiale.
Occidentalii, în general, separă biserica Cele mai multe țări islamice nu o fac; religia are o
de stat. influență foarte mare asupra comportamentului
social, politic și chiar de afaceri.
În vest, individul este unitatea de bază a La arabi, unitatea de bază a societății este familia.
societății.
În vest, statutul unei persoane este În lumea arabă, statutul este determinat de clasa
determinat de realizările sale. socială din care face parte individul.
Occidentalii vor să fie fermi, dar drepţi. Arabii vor să fie drepţi, dar flexibili.
Occidentalii cred în forţa organizaţiilor si Arabii cred în forţa persoanelor (ghidate de
instituţiilor. Allah).
Occidentalii doresc, în principal, să Arabii se luptă să găsească o cale de a adopta
modernizeze. comportamente moderne fără să distrugă valorile
tradiţionale.
Cele mai multe țări din Occident au Arabii cred că cele 2 sexe au personalități complet
reuşit să stabilească în viața socială, diferite.
egalitatea între bărbați și femei.
Occidentalii urmăresc să adopte un Pentru arabi este important să-i impresioneze pe
comportament raţional. ceilalţi cu integritatea lor.
Occidentalii respectă puterea. Cea mai admirată calitate este respectul față de
cei slabi.
Prietenii sunt consideraţi cei cu care au Prietenul este persoana care nu-ți poate refuza
relaţii de afaceri. cererile și căreia nici tu nu-i poţi refuza nimic.
Când se prezintă, occidentalii obişnuiesc Arabii au tendinţa de a vorbi mult despre familia
să nu ofere multe informaţii personale. și relaţiile lor.
Celor din Occident le place să utilizeze Arabii își folosesc relaţiile personale.
canalele oficiale pentru a-și promova
interesele de afaceri.
Când negociază, occidentalii încearcă să Arabii folosesc argumente subiective și apelează
găsească argumente logice. la persuasiune.
Occidentalii sunt interesaţi să-și păstreze Arabii se aşteaptă să fie plătiţi corespunzător
slujba. atunci când fac treabă bună.
Occidentalii, în special elveţienii, Arabii sunt mult mai relaxaţi n ceea ce priveşte
suedezii și ceilalţi nordici, respectă orarul programarea timpului lor. Ei nu fixează niciodată
întâlnirilor. cu exactitate ora de începere sau încheiere a unei
întâlniri.
Sursa: http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/789/1/manag_compar.pdf

2.4. Valorile sociale

În societatea tradiţională, virtuţile considerate obligatorii sunt:demnitatea, onoarea şi


reputaţia. Străinii trebuie să evite să-i pună pe arabi într-o postură ruşinoasă sau care denotă
lipsă de respect. Cele mai importante valori sociale sunt loialitatea faţă de familie, curtoazia şi
comunicarea armonioasă. Priorităţile unui arab sunt propria persoană, rudele, concetăţenii,

9
membrii tribului din care fac parte şi toţi acei care împărtăşesc aceeaşi religie şi locuies în
aceeaşi ţară cu el. Valorile tradiţionale ale comunităţii sunt generozitatea, galanteria,
curtuazia, răbdarea şi îngăduinţa.

Distanţa personală

În privinţa prieteniilor, arabii sunt adepţii relaţiilor strânse. În viaţa arabilor simţul
olfactiv este foarte important. Ei îşi aleg prietenii în funcţie de miros; pentru ca un arab să
accepte pe cineva ca prieten, trebuie să-i placă mirosul acestuia. În timpul conversaţiei stau
atât de apropiaţi, încât pot simţi respiraţia celui cu care vorbesc; refuzarea apropierii este
considerată o jignire adusă partenerului de discuţie.

Atingerea

Arabii sunt adepţii contactului fizic. În timpul discuţiilor, arabii stau aproape de
partenerii lor. Datorită reticenţei celor din occident faţă de contactul fizic, arabii îi consideră
pe occidentali distanţi şi rezervaţi. În general, arabii sunt sociabili, primitori, senzitivi şi au un
dezvoltat simţ al umorului. Modul de a saluta al arabilor este plin de efuziune. Când se
întâlnesc, ei se îmbrăţişează şi se sărută, obicie care în occident este practicat doar între
prieteni care se cunosc de multă vreme. Când se întalnesc cu străini, arabii se mulţumesc doar
să le întindă mâna. Nimic din toate acestea nu este valabil pentru femei, care nu rebuie să fie
atinse. Arabii folosesc numai mâna dreaptă pentru a ţine, a oferi sau a primi diverse obiecte.
Mâna stângă este, în mod normal, rezervată strict pentru igienă şi niciodată nu se vor atinge
cu ea: mâncarea, băutura, ţigările sau oamenii.

Vestimentaţia

Arabii pun mare preţ pe eleganţă. Pentru ei aspectul exterior este foarte important,
pentru că îmbrăcămintea reflectă statutul persoanei. La întâlnirile de afaceri, strainii trebuie să
poarte costum şi cravată, îmbrăcămintea sport fiind acceptată doar la întâlnirile neoficiale.
Femeile trebuie să poarte haine care să le acopere braţele de la umeri până la încheieturile
mâinilor şi să evite pantalonii şi hainele care lasă să se vadă formele corpului. Arabii se
aşteaptă ca străinii să respecte, dar nu să imite modul de viaţă arab. De exemplu, în Oman este
împotriva legii ca o femeie care nu este arabă să poarte îmbrăcăminte arabă.

10
Femeile arabe

Indiscutabil, din punct de vedere al religiei islamice , femeile nu sunt considerate egale
cu bărbații. În cele mai multe dintre familii, femeile au o influenţă mare, mama fiind
considerată elementul central al evoluţiei societăţii musulmane. Cu toate acestea, în societăţile
strict musulmane, cum este Arabia Saudită, viaţa femeilor poate părea restrictivă. În aceste
societăţi femeile trebuie să respecte unele reguli specifice.

Educaţia

În lumea musulmană, este constrângătoare. Musulmanul se supune, în orice ocazie,


unui cod aproape de neînţeles pentru nemusulmani.5

5
https://www.tocilar.ro/economie/abordarea-managementului-comparat-in-tarile-arabe-4759

11
CAPITOLUL 3.
ABORDAREA MANAGEMENTULUI COMPARAT ÎN LUMEA ARABĂ
Pentru străinii care vor să facă afaceri cu arabii, este necesară cunoaşterea tabuurilor
existente într-o societate musulmană. Câteva dintre aceste tabuuri sunt :

 Nu se discută afaceri cu persoane străine.


 Nu se discută despre soțiile sau fetele arabilor.
 Nu trebuie puse întrebări care pot fi resimţite ca o încălcare a intimităţii.
 Nu se folosesc cuvinte vulgare și nu se fac glume obscene.
 Nu se discută cu străinii despre politică, religie sau despre Israel.
 Nu se oferă băutură drept cadou și nici nu se bea alcool.
 Nu trebuie să se vadă talpa piciorului când se stă jos și nici nu trebuie să se arate cu
degetul sau să se facă semne (cu mâna, ochiul, capul) către un arab.6

3.1. Comunicare şi negociere

Referitor la modul de desfăşurare a afacerilor în ţările arabe, se poate observa că în


lumea arabă nimic nu se întâmplă cu repeziciune şi că încrederea faţă de partenerii de afaceri
este obligatorie, aceasta cultivându-se în timp, prin intermediul unei terţe părţi. Deşi în
lumea arabă obiceiurile diferă de la o ţară la alta, o persoană interesată să facă afaceri
aici va avea succes atâta timp cât înţelege islamismul şi cultura arabă. Câteva dintre
rezultatele acestor studii arată că:

 Există o tendinţă de „occidentalizare” a managerilor din ţările arabe, ei devenind


în ultimul timp mai puţin paternaliști.
 La aceleaşi întrebări, managerii arabi şi cei occidentali dau răspunsuri semnificativ
diferite.
 În negocieri, arabii au două stiluri predominante (competitiv şi colaborativ),
amândouă regăsindu-se în contextul cultural arab.

6
https://ro.scribd.com/document/398648384/Management-comparat

12
 În firmele realizate prin cooperarea dintre SUA şi Arabia Saudită. americanii cer
localnicilor implicaţi în management să urmeze programe de pregătire intensivă cu
specialişti americani, (în ultimul timp, această tendinţă se manifestă din ce în ce mai
mult în toate ţările arabe.)
 Arabii îşi exprimă emoţiile si sentimentele, uneori chiar până la extrem. Ei cultivă
prietenii puternice, sunt loiali, drepţi, ospitalieri, generoşi şi curtenitori, însă. în afaceri
este periculos să se generalizeze trăsăturile culturale, deoarece comercianţii pot fi fie
foarte sinceri şi de încredere, fie nesinceri şi vicleni. În afaceri este bine ca partenerii
arabi să fie trataţi cu respect şi demnitate, pentru că în societatea arabă se pune mare
accent pe onoare.
 Pentru arabi, comerţul este cea mai binecuvântată ocupaţie ( profetul Mohammed a fost
comerciant şi a fost căsătorit cu o comerciantă, de aceea, orice musulman respectă
afacerile şi munca).
 În lumea arabă, afacerile se fac cu „persoane”, nu cu companii. Afacerile merg bine
atunci când între parteneri se dezvoltă o relaţie de prietenie. Asta înseamnă că
încheierea unei afaceri ia mult timp, dar o relaţie astfel stabilită va fi valoroasă pentru
ambele părţi. Relaţiile de afaceri sunt facilitate de stabilirea unor raporturi personale
între parteneri, de respectul reciproc şi de încredere.
 În general, birocraţia arabă urmează acelaşi model ca si cea europeană, însă în țările
arabe lucrurile se desfăşoară într-un ritm mai lent decât în ţările europene. Nu este deloc
indicat să se facă presiuni asupra oficialităţilor arabe pentru grăbirea lucrurilor.
Oferirea de mită (care în unele ţări arabe poate părea o practică larg răspândită) este o
mare greşeală. Nu numai că duce la pierderea credibilităţii şi la afectarea relaţiilor de
afaceri, dar, şi mai rău, este posibil ca cel care a oferit mită să fie penalizat legal.
 Nordicii nu obişnuiesc să vorbească cu mai multe persoane în acelaşi timp, dar ei
folosesc şi o tonalitate joasă. În schimb, arabii ţipă sau vorbesc tare, pentru a crea
efecte dramatice şi au atenţie distributivă, putând participa la trei sau patru conversaţii în
acelaşi timp.
 Cărţile de vizită, oferite cu ocazia întâlnirilor de afaceri, trebuie să fie scrise în două
limbi (engleză si arabă).
 Discuţiile preliminare iau de obicei mult timp. În ceea ce priveşte problema preţului,
acesta nu este menţionat până la sfârşitul întrevederii, sau de multe ori este stabilit într-
o altă întâlnire.

13
 Pe parcursul întâlnirilor trebuie să se arate respect faţă de gazdă, faţă de organizaţiile
arabe şi faţă de procedurile ce trebuie urmate. Nerăbdarea vizitatorului, atunci când i se
cere să aştepte, sau orice altă manifestare de nervozitate, aroganţă, criticism, chiar
dacă .pe moment sunt trecute cu vederea, sunt reţinute şi duc la încetarea relaţiilor
viitoare.
 În timpul negocierilor, arabii par să nu acorde multă atenţie prezentărilor realizate de
parteneri, părând că sunt interesaţi de alte lucruri (astfel, ei pot să studieze camera, pot
să se concentreze asupra unui obiect din cameră sau asupra ceştii). Acesta este modul lor
de a reacţiona, însă nu înseamnă că nu acordă atenţie celor discutate; arabii au un
deosebit simţ al detaliului.
 Pentru arabi, negocierile şi târguielile sunt obligatorii şi reprezintă o „artă” pentru
locuitorii acestor ţări. Principiile negocierii în lumea arabă pot fi observate în orice zonă
comercială. În lumea arabă, arta compromisului este împământenită de secole. Aceasta
se bazează pe păstrarea demnităţii, ceea ce în termeni occidentali ar însemna că părţile
trebuie să fie mulţumite şi să rămână în bune relaţii.
 În negocieri, timpul este o armă; întotdeauna încercarea de a grăbi lucrurile reprezintă un
dezavantaj. În negocierile purtate cu arabii nu trebuie să se ceară termene stricte. Nimeni
nu trebuie să se aştepte să finalizeze afacerea de la prima întâlnire. Porunca unei
colaborări cu ei este: „răbdare!”.
 Nimeni nu trebuie să arate că are într-adevăr nevoie de rezultatul negocierii. Pe parcursul
negocierilor, în lumea arabă se obişnuieşte organizarea unor petreceri diverse, la care
sunt invitaţi partenerii de discuţii, dar niciodată nu se încheie contracte în astfel de
circumstanţe.7

3.2. Particularităţi ale managementului din ţările arabe

Structura organizatorică a organizaţiilor din ţările islamice este, cel mai adesea,
informală, bazată doar pe capacitatea managerului (de regulă o persoană fără pregătire de
specialitate) de a pune în practică, în manieră empirică, atributele managementului. În schimb,
cea ce contează şi deci ceea ce aduce profit organizaţiilor din acest spaţiu cultural este
reprezentat de intuiţia, talentul, flerul, puterea de a convinge şi de a negocia pe care le pune în
practica managerială conducătorul sau proprietarul organizaţiei. Organizaţiile se adaptează

7
https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/particularitati-ale-negocierii-in-tarile-arabe-232569.htm

14
rapid la orice context, la elemente conjuncturale, la particularităţile partenerilor de afaceri sau
la cele ale clienţilor.8

3.3 Motivarea salariaţilor în ţările arabe

Elementele motivaţionale sunt derivate din acest stil managerial bazat nu pe ştiinţă, ci
pe adaptarea la mediu. Salariul negociat este minim şi este stabilit astfel în mod intenţionat,
astfel încât salariatul să fie interesat atât în realizarea scopurilor organizaţiei, cât şi în
realizarea unor scopuri personale. Ca atare, el trebuie să încerce să obţină pentru produsele pe
care le vinde un preţ minim stabilit de proprietar, dar ori de câte ori este posibil, un preţ mai
mare, care să-i asigure şi o marjă de profit personal. Adesea, atunci când unul dintre vânzători
nu reuşeşte să convingă clientul, intervine un alt vânzător, care aduce noi înlesniri clientului,
reducând preţul până la un nou nivel, suficient de ridicat şi acesta, astfel încât un cumpărător
avizat să se simtă obligat să reia, în fond, întregul proces de negociere.9

3.4. Relaţia dintre management şi sindicate în ţările arabe

Sindicatele, în accepţiunea cunoscută a termenului, sunt rar întâlnite în organizaţiile


din ţările islamice. Ca urmare, relaţiile dintre manageri şi subordonaţi sunt foarte greu de
observat din afară. Ambele părţi, deşi teoretic au interese divergente, se sprijină pentru a se
realiza o tranzacţie din care toată lumea să câştige cava. În interiorul organizaţiilor, nivelurile
ierarhice sunt bine precizate şi respectate atât de către manageri cât şi de către subordonaţi.
Atenţia acordată, în mod mutual, tuturor partenerilor de afaceri demonstrează, în fond,
preocuparea pentru o motivare adecvată, chiar dacă foarte particulară, fiecărei categorii de
deţinători de interese ai organizaţiei: proprietar, familia acestuia, clienţilor, furnizorilor,
salariaţilor de orice fel, altor parteneri de afaceri.10

3.5. Perspective ale managementului islamic

Încadrarea culturii şi a managementului din ţările islamice corespunzător celor două


abordări culturale cunoscute, particularităţile de natură geografică, socială şi economică ale
ţărilor islamice, răspândite pe cinci continente, face dificilă identificarea unor direcţii de
evoluţie a acestora pe termen mediu, dar mai ales îndepărtat. Cu toate acestea, se pot
8
http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005-1/9.pdf

9
https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/abordarea-managementului-comparat-in-tarile-arabe-
142233.html
10
Idem

15
identifica unele perspective ale managementului din ţările islamice, care vor permite plasarea
treptată a acestora în prim planul competiţiei comerciale internaţionale, datorită unor avantaje
concurenţiale specifice. Dintre aceste perspective le reţinem pe următoarele:

 dezvoltarea economică accelerată, bazată pe utilizarea resurselor naturale importante


de care aceste state dispun (petrol, gaze naturale) şi a resurselor umane numeroase (un
miliard de persoane);
 creşterea nivelului de instruire a populaţiei din ţările islamice, prin programe adecvate
convingerilor religioase ale acesteia;
 valorificarea ecologică a enormelor resurse naturale de care aceste ţări dispun;
 democratizarea treptată, din interior, fără intervenţii externe de nici un fel, a vieţii
sociale, economice şi politice a ţărilor islamice;
 valorificarea moştenirii culturale, bazată pe rolul preponderent al religiei, şi, prin
urmare, dezvoltarea turismului cultural, pe măsura stabilizării situaţiei politice şi
economice;
 preluarea în managementul companiilor a unor elemente manageriale din alte ţări,
după o adecvată adaptare la specificul cultural al ţărilor islamice11

11
https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/abordarea-managementului-comparat-in-tarile-arabe-
142233.html

16
CONCLUZII

Nivelul de civilizaţie, de dezvoltare economică şi standardul de viaţă a populaţiei unei


ţări depind de capacitatea de a absorbi rapid şi eficace ceea ce este nou şi performant în
realizările celorlalte ţări.

Islamul funcţionează ca un ansamblu, fiind concomitent religie, organizare politică,


socială şi culturală, civilizaţie şi mod de viaţă. Ca religie, prezintă importanţă izvoarele
Islamului: Coranul, Sunna Profetului, consensul doctorilor legii, raţionamentul prin analogie.
Ca fenomen politic, social şi cultural, Islamul este bazat pe patru piloni: unitatea, dreptatea,
concordanţa legii cu natura, convieţuirea alături de ceilalţi musulmani. Civilizaţia islamică
înseamnă oraş, viaţă urbană, mecenat, dezvoltarea ştiinţelor exacte, moscheele-şcoală. Ca
mod de viaţă, Islamul este o rezultantă a principiilor de natură religioasă, a particularităţilor
de natură politică, socială şi culturală, dar şi a specificului civilizaţiei musulmane.

Managementul din ţările islamice se caracterizează prin: predominarea organizării


informale, motivarea puternic contextualizată, negocierea în orice situaţie, relaţii greu de
diferenţiat din punct de vedere formal între manageri.

Perspectivele managementului din ţările islamice necesită o contribuţie combinată a


acestor ţări şi a celor dezvoltate din punct de vedere economic, pentru a reduce treptat
decalajul economic şi social dintre cele două tipuri de societăţi: dezvoltată şi, respectiv, în
curs de dezvoltare.

17
BIBLIOGRAFIE

1.Suport de curs „ Management comparat”

2.https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/abordarea-managementului-comparat-in-
tarile-arabe-142233.html

3.https://biblioteca.regielive.ro/referate/management/particularitati-ale-negocierii-in-tarile-
arabe-232569.html

4.http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/789/1/manag_compar.pdf

5.https://www.tocilar.ro/economie/abordarea-managementului-comparat-in-tarile-arabe-4759

6.https://ro.scribd.com/document/398648384/Management-comparat

7.http://www.management.ase.ro/reveconomia/2005-1/9.pdf

18