MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII DIN

REPUBLICA MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

Catedra: Economie și turism

REFERAT

Tema: Conducătorul şi stilurile de management

A realizat: Slobozianu Liviu,

student anul II, specialitatea business și administrare
grupa 203 BA
A verificat: Șargu Lilia,
Conferențiar universitar, doctor în științe economice
Facultatea Științe economice

CHIȘINĂU 2023
 Cuprins
Introducere................................................................................................3
1. Managementul ca știință.......................................................................4
Etimologia..............................................................................................4
Definiții..................................................................................................4
2. Caracteristica, rolul si aptitudinile managerului...................................5
Definirea managerilor............................................................................5
Aptitudinile manageriale........................................................................5
3. Tipuri de manageri................................................................................6
Definiție.................................................................................................6
Tipuri de manageri.................................................................................6
Tipuri de manageri in funcție de ariile de responsabilitate....................7
Tipuri de manageri in funcție de trăsături personale..............................8
Tipuri de manageri in funcțiie de tipul uman.........................................8
4. Grupele de stil managerial....................................................................9
Stilul autoritar........................................................................................9
Stilul democratic..................................................................................10
Stilul permisiv (laissez-faire)...............................................................10
După criteriul atitudinea faţă de responsabilitate.................................10
5. Stiluri manageriale eficiente...............................................................11
6. Stiluri manageriale ineficiente............................................................11
Concluzii.................................................................................................13
Bibliografie.............................................................................................14

2
Introducere
Actualitatea temei rezultă din apariția managementului in toate nivelurile
vieții contemporane si dorința oamenilor de a lucra pentru sine. Astfel crește
numarul antreprenorilor si persoanelor in posturile de conducere.
Scopul referatului este:
Formarea atitudinii pozitive la capitolul management, descoperirea stilurilor de
management și studierea eficienței fiecarui stil și stabilirea modurilor de conducere
eficiente.
Obiectivele sunt:
- Descrierea managementului ca știință
- Cunoașterea specificului unui conducător
- Aprecierea modului de manifestare a unui conducător in cadrul unei
întreprinderi
- Diferențierea modurilor de conducere
- Analiza eficienței stilurilor de management

3
1. Managementul ca știință
Etimologia
“Conturarea managementului ca ştiinţă, care a început în primii ani ai
actualului secol, a constat în sedimentarea succesivă a contribuţiilor unor curente
diferite de gândire, ale unor personalităţi ştiinţifice sau ale vieţii practice, în jurul
cărora s-au constituit şcoli şi mişcări care au jalonat procesul respectiv.
Deşi conducerea a existat, într-o formă rudimentară, practic de la începutul vieţii
organizate a comunităţii omeneşti, apariţia târzie a interesului deosebit pentru
domeniul managementului şi a primelor studii sistematice ale acestuia se explică
prin aceea că doar la un anumit grad al dezvoltării industriale şi tehnologice a
societăţii este posibilă şi necesară sistematizarea cunoştinţelor şi închegarea unor
teorii specifice.
Începuturile închegării managementului ca ştiinţă se identifică cu mişcarea pentru
conducerea ştiinţifică, apărută în SUA în primul deceniu al secolului XX, care
lupta pentru ideea existenţială a maximizării rezultatelor activităţii individuale sau
colective cu eforturi minime.”1

Definiții
“ Managementul reprezintă un proces prin care se acţionează împreună, cum
şi prin alţii pentru a realiza în cel mai eficient mod obiectivele organizaţiei într-un
mediu în continuă schimbare .Management este un cuvânt american, care nu
necesită a fi tradus în alte limbi, dar trebuie doar preluat şi utilizat atunci când
avem în vedere actul de conducere.
Procesul de management presupune optimizarea utilizării resurselor umane,
financiare, materiale şi informaţionale, în scopul atingerii obiectivelor organizaţiei
în cel mai eficient mod.”2
“Managementul ca proces reprezintă ansamblul integral al acţiunilor de
planificare, organizare, motivare şi control exercitate de către sistemul conducător.
Deci ca proces managementul presupune 4 funcţii majore:

1. Planificarea – stabilirea obiectivelor pentru viitor şi selectarea căilor de

realizare a acestora.
2. Organizarea – repartizarea responsabilităţilor şi resurselor necesare pentru
realizarea sarcinilor, crearea sistemului de conducere.
3. Motivarea – iniţierea angajaţilor în activitate, crearea imboldurilor pentru o
activitate productivă.
1
http://pwffi.canalblog.com/archives/2012/09/04/25035173.html [vizitat la 16.12.2021]
2
Sergiu Serduni “Management” Editura ASEM, Chisinau 2010

4
 4. Controlul – măsurarea, evaluarea şi compararea rezultatelor cu obiectivele
preconizate, introducerea măsurilor corective.”3
“Managementul ca ştiinţă reprezintă ansamblul organizat de cunoştinţe,
concepte, principii, metode şi tehnici prin care se explică în mod sistematic
fenomenele şi procesele ce au loc în conducerea organizaţiilor. Managementul ca
ştiinţă studiază fenomenul de conducere, adică procesul de influenţă a subiectului
asupra obiectului, care are un anumit scop, se înfăptuieşte după o anumită schemă
(algoritm) şi care se produce cu ajutorul unor mijloace speciale.”4

2. Caracteristica, rolul si aptitudinile managerului

Definirea managerilor
“Managerul în prezentarea actuală - o persoană care deține o poziție
permanentă de autoritate și are responsabilitatea de luare a decizii cu privire la
activitățile specifice ale organizației care funcționează în condițiile de piață.”5
“Termenul "managerul" este destul de comun și este utilizat în legătură cu
mai multe definiții:

• Organizator de tipuri concrete de muncă în unitățile individuale sau

grupurile operative;
• Directorul organizației (întreprinderii);
• Șeful de subordonații;
• Administrator  de orice nivel, ghidat prin metode moderne.

Specificitatea managerului este rezultatul final al activităților forței de muncă.”6

Aptitudinile manageriale
“Principalele calități de manager necesare:

1. Viziune asupra lumii - O calitate socială a unei persoane care are atitudini
morale specifice unei anumite activități:

• Disponibilitatea de concepte manageriale generate;

• Dorința de a-și atinge obiectivele economice și sociale ale organizației;
• Capacitatea de a influența pozitiv persoane de creșterea exemplu personal;

3
http://pwffi.canalblog.com/archives/2012/09/04/25035173.html
4
Ibidem
5
https://docs.google.com/document/d/1UthTLpNkjip0eHMSwU4TAPLP3AFnsE3GUS6rA_MfZMs/edit
6
https://docs.google.com/document/d/1UthTLpNkjip0eHMSwU4TAPLP3AFnsE3GUS6rA_MfZMs/edit

5
2. Competență - Este calitatea persoanei care are capacitatea să își desfășoare
activitatea într-o economie de piață:

• Au expertiză în domeniul economiei de piață;

• Au experiență în domeniul de activitate economică;
• Posedă metode moderne de management;

3. Talent administrativ - Este calitatea persoanei care are abilitățile

organizatorice care oferă o șansă reală de a aduce a început să se încheie:

• Capacitate antreprenorială în extinderea domeniilor de activitate;

• Experiență în activitatea administrativă;
• Nivel ridicat de cultură a comunicării profesionale;
• Fi în stare să efectueze sprijin întreprinderilor;

4. Calități personale - O proprietate de persoana care furnizează afaceri și

sprijin psihologic pentru mediul social în cursul practicii:

• Predispoziție genetică la conducere;

• Au un sentiment de libertate interioară și dorința de a-și asuma riscuri;
• Autocritică a  realizărilor;
• Să armonizeze relațiile interpersonale;”7

3. Tipuri de manageri
Definiție
„Tipul de manager, ca și stilul managerial au o determinare mai larga, ce
implică luarea in considerare a ansamblului elementelor principale care
condiționează modul de a gândi și de a acționa al cadrului de conducere. În
literatură de specialitate tipurile de manageri variaza in funcție de criteriile
specifice care stau la baza delimitarilor lor si de combinațiile acestor criterii.”8
Tipuri de manageri
„ Managerii de linia întâi (de nivel inferior) mai poarta denumirea de
observatori si coordonează munca altor persoane care nu au atribute de conducere
(in general șefi de echipa, șefi de compartiment). Subordonații pot fi functionari de
marketing, productie, contabili, maistri, vanzatori cu anumite atribuții de
conducere etc. Ei sunt responsabili pentru desfașurarea activitații de baza, conform
planurilor furnizate de superiori. Prezintă o importanță deosebita pentru succesul
7
https://docs.google.com/document/d/1UthTLpNkjip0eHMSwU4TAPLP3AFnsE3GUS6rA_MfZMs/edit
8
https://www.rasfoiesc.com/business/management/Rolul-si-tipologii-de-manager43.php [vizitat la 18.12.2021]

6
companiei, având responsabilitatea de a urmari conformitatea activitaților zilnice
cu obiectivele propuse. Sunt in contact permanent cu subordonații si primesc
aceste functii datorita pregatirii, experienței și abilității lor de a lucra cu oamenii.
Deoarece ei reprezintă interfața dintre conducere si restul forței de muncă, se pot
afla deseori in centrul unor conflicte. Puterea le poate fi erodată de influența
sindicatelor, de cresterea nivelului de pregatire a executanților si de tendinta de
computerizare a unei părți apreciabile din sarcinile lor.”9
„Managerii de mijloc sunt șefi de departamente, directori executivi, șefi, șefi
de divizie. Spre deosebire de primii, ei planifică, organizează, conduc si
controlează activitatea celorlalte persoane cu atribuții de conducere, constituind,
totuși, subiectul activitatii de conducere a unui superior. Managerii de mijloc sunt
răspunzători de implementarea planurilor organizației, urmărind realizarea
obiectivelor stabilite de aceasta. In prezent numeroase firme incearca sa micșoreze
numarul managerilor de mijloc pentru a reduce costurile, pentru a limita numarul
persoanelor implicate in procesul decizional si pentru a facilita comunicarea.
Acordandu-se importanța relațiilor dintre angajații aflați pe același nivel ierarhic,
va crește accesibilitatea la informații si se va exercita un control mai intens asupra
sarcinilor aferente nivelului inferior.”10
„Managerii de varf includ directori generali, președinți sau vicepreședinți. Ei
sunt responsabili de performanța intregii organizații, prin intermediul managerilor
de mijloc. Nu sunt răspunzători față de nimeni altcineva în afară de proprietarii
resurselor utilizate de întreprindere. Ei sunt puțini la număr și, de obicei, stabilesc
strategia și planul general al organizației, sprijină managerii de nivel mediu în
implementarea planului și controlează întreaga activitate. Managerii de varf trebuie
să urmarească atent schimbările din mediul extern, să manifeste vigilență față de
posibilele probleme si oportunități de perspectivă și să identifice căile adecvate de
abordare a acestora. Conducerea de vârf poate fi definita prin noua coordonate:
valori, viziune, perspectivă, comunicare, strategie, decizie, cunoștințe, subordonați,
propria persoană.”11

Tipuri de manageri in funcție de ariile de responsabilitate

“Manageri funcţionali (sau specialişti) – când sunt responsabilii unor arii
specializate în operaţiuni, cum ar fi: contabilitate, personal, financiar, marketing,
producţie, cercetare-dezvoltare.
Manageri generali – deţin poziţii cu unele responsabilităţi multifuncţionale.
9
https://www.rasfoiesc.com/business/management/Rolul-si-tipologii-de-manager43.php [vizitat la 20.12.2021]
10
Ibidem
1111
Frances Hesselbein, Marshall Goldsmith, Richard Beckhard – “Organizatia viitorului”, Ed. Teora, Bucuresti,
2000, pag 188

7
 Managerii de proiect au responsabilitatea coordonarii activitatii unor
personae din departamente diferite, care lucreaza la realizarea unui anumit proiect.
Avand in vedere ca persoanele implicate in realizarea proiectului trebuie sa se
subordoneze atat superiorilor lor directi, cat si managerilor de proiect, acestia din
urma trebuie sa dovedeasca abilitati deosebite in ceea ce priveste lucrul cu
oamenii, pentru ca obiectivele sa fie realizate.”12
Tipuri de manageri in funcție de trăsături personale
„Managerul conducător se caracterizează printr-o înaltă capacitate de luare a
deciziei, este penetrant in relațiile cu oamenii, bucurându-se de un înalt prestigiu și
de o mare autoritate. Daca are un simț de responsabilitate deosebit, acest manager
este potrivit la nivel ierarhic superior, deoarece are forța de a conduce organizația
spre performanțe ridicate. Calitățile native au un rol important în activitatea
managerului conducător, însa nu trebuie neglijate calitățile umane. Este competent
și este urmat de subordonați în acțiunile dificile.
Managerul constructor are ca principala calitate echilibrul, fiind preocupat
de construirea unei fundamentări temeinice a deciziei fără fisuri, evitând pe cât
posibil riscurile si preferând stabilitatea față de schimbări. Are mai puțină forță de
decizie, formația sa bazându-se mai mult pe calitățile dobândite prin muncă decât
pe talentul nativ.
Managerul distrugător este inclinat mai mult spre distrugerea structurilor
existente și mai puțin spre construirea altora noi, viabile. Este preferat pentru a
înlătura unele structuri învechite, dominate de rutină și care nu mai corespund
noilor condiții socio-economice.
Managerul inovator are aptitudini deosebite spre inovație, spre o schimbare
care se înscrie pe linia cerințelor reale ale vieții socio-economice. El este potrivit
pentru relansarea unei întreprinderi ce traversează o perioadă de criză, de declin,
prin mutații curajoase. Managerul inovator schimbă pentru a crea.”13

Tipuri de manageri in funcțiie de tipul uman

“În funcție de tipul uman cunoaștem două tipuri de manager:
- Extravertiții
persoane deschise lumii exterioare, impetuoase, exteriorizate,la
care predomina tendințele obiective;
- Introvertiții 
persoane interiorizate, adâncite în propria lor lume, meditative, rezervate, la
care predomină tendințele subiective;

12
http://pwffi.canalblog.com/archives/2012/09/04/25035173.html
13
Alexandru Puiu - “Management: analize si studii comparative”, Ed. Independenta Economica, Pitesti, 2003, pag.
43

8
 Aceasta polarizare a tipurilor umane este diversificată prin tipuri intermediar
e. Se pot preciza in acest sens urmatoarele tipuri umane:
- Echilibrații – persoane meditative dar energice, adaptabile dar cu rezerve,
deschiși lumii exterioare, cenzurate însă de filtrul introspecției. Echilibrații
constituie prototipul conducătorului.
- Compensații – persoane la care tipurile extravertit si introvertit coexista
doar temporar, alternând cu o anumită periodicitate. Pesoanele din aceasta
categorie acumuleaza fapte, observații, mediteaza asupra lor, trag concluzii
și le verifică. Reprezintă tipul creatorilor.”14

4. Grupele de stil managerial

Stilul autoritar
“Stilul autoritar este propriu acelor manageri care refuză să accepte
participarea subalternilor la îndeplinirea atribuţiilor manageriale.
Managerii cu stil autoritar adoptă în mod unipersonal deciziile privind
obiectivele şi mijloacele realizării acestor obiective. Ei vor fi preocupaţi de
realizarea sarcinilor, de controlul modului în care se execută sarcinile repartizate.
Aceşti conducători acordă o încredere nelimitată măsurilor organizatorice în
direcţia atingerii obiectivelor. Sub aspectul consecinţelor produse, stilul autoritar
va declanşa rezistenţa neexprimată a subalternilor.
Un astfel de stil managerial reduce posibilităţile de dezvoltare profesională ale
subalternilor. Restrângerea acestor posibilităţi derivă din limitarea până la
excludere a subordonaţilor de la adoptarea deciziilor.
Imposibilitatea de a participa la decizie diminuează simţul de responsabilitate,
stânjeneşte interesul creativ – participativ. Acest stil deschide calea spre exagerarea
atitudinii critice ori spre ştergerea interesului profesional (alienare profesională) al
subalternilor.
La fel, exagerarea controlului, va avea ca efect dezorientarea executanţilor în
lipsa managerului, ceea ce induce, provoacă nevoia de control. Reducerea
randamentului muncii în lipsa managerului îl va determina pe acesta să intensifice
controlul. Deci, extinzând timpul afectat controlului, managerii cu stil autoritar
reduc simultan timpul afectat creaţiei, inovaţiei.
Efectele disfuncţionale ale controlului exagerat sunt:

• Deplasarea interesului subalternilor de la obiectivul de realizat la respectarea

normelor (regulilor);
14
https://www.referatele.com/referate/marketing/online2/TIPURI-DE-MANAGERI-SI-STILURI-DE-MANAGEMENT-
IN-MANAGEMENTUL-FIRMEI-referatele-com.php

9
 • Crearea unei nevoi sporite de control.

Mecanismul care explică o asemenea situaţie se fundamentează pe teorema lui

Thomas conform căreia o definire falsă a unei situaţii devine adevărată prin
consecinţele sale.”15

Stilul democratic
“Stilul democratic este caracteristic managerilor care asigură participarea
subalternilor la procesul de conducere. Managerii cu un acest stil apelează la
colaborarea subalternilor atât la stabilirea obiectivelor cât şi la repartizarea
sarcinilor.
Sub aspectelor consecinţelor se apreciază că stilul democratic determină o
reducere a tensiunilor, conflictelor, o puternică participare.
Randamentul grupului este de prezenţa sau absenţa managerului. Orientarea
managerilor cu acest stil spre control redus generează rezerve pentru muncă
inovatoare.”16

Stilul permisiv (laissez-faire)

“Stilul permisiv (laissez-faire) se caracterizează prin evitarea oricărei
intervenţii în organizarea şi conducerea grupului, plasând accentul pe organizarea
şi conducerea spontană. Prezenţa sau absenţa managerului nu are efecte la nivelul
randamentului. Diferenţa între stilul permisiv şi stilul democratic constă în starea
moralului. În cazul managerului democratic moralul este ridicat deoarece
conducătorul sprijină grupul. În cazul managerului permisiv moralul este ceva mai
scăzut, deoarece conducătorul nu sprijină grupul în îndeplinirea sarcinii.

În literatura sociologică se cunosc alternative ale acestui sistem de clasificare.

Aceste alternative vizează categoriile de stil autoritar şi stil democratic, păstrând
acelaşi distincţii esenţiale între cele două categorii de stimuli. Astfel, Brown
subdivide manageri cu stil democratic în “democraţi autentici” şi în
“pseudodemocraţi”, iar cei cu stil autoritar în “strict autoritari”, “binevoitori”,
“autoritari incompetenţi”.”17

După criteriul atitudinea faţă de responsabilitate

• “Stil repulsiv – refuză promovarea lor în funcţii de conducere în baza unor
complexe şi o redusă încredere în forţele proprii.

15
https://conspecte.com/management/comportamentul-managerial-stilurile-de-conducere.html [vizitat la
21.12.2021
16
https://conspecte.com/management/comportamentul-managerial-stilurile-de-conducere.html
17
Ibidem

10
 • Stil dominant – comportament orientat la ocuparea funcţiilor cât mai înalte
în ierarhie, corespunde persoanelor dinamice şi active care în adoptarea
deciziilor doresc să-şi impună părerea, dar care în caz de nereuşită plasează
responsabilitatea pe umerii subalternilor, cauzele eşecurilor le caută în
exterior. Acţionează cu fermitate.
• Stil indiferent – imagine realistă despre sine şi despre ceilalţi. Lipsa
interesului pentru evoluţia pe scara ierarhică. Sunt pe poziţii de egalitate cu
colaboratorii.”18

5. Stiluri manageriale eficiente

• “Stilul metodic, care apelează la metode moderne de management, la
știință, tehnologie si inovare;
• Stil umanist, acordă prioritate resurselor umane, ceea ce garantează
eficiența;
• Stil tehnicist pune accent pe prioritatea produsului, dar într-o manieră
fundamentală căutând totdeauna soluții raționale pentru probleme tehnice;
subalternii înțeleg caracterul de necesitate al măsurilor adoptate;
• Stilul moderat susține echilibrul între producție și cerințele oamenilor,
colaborând cu subalternii.”19

6. Stiluri manageriale ineficiente

• “Stilul dezinteresat conduce la pierderea interesului oamenilor pentru
produs;
• Stilul paternalist în care managerul exagerează preocuparea pentru
oameni, asemănător celui întâlnit în relația părinți – copii, acest stil reduce
interesul participativ al subordonaților și îi deresponsabilizează;
• Stilul abuziv centrează interesul spre producție, față de subordonați fiind
distant sau chiar dezinteresat; el poate genera tensiuni și conflicte, datorită
rezistenței tacite a subalternilor față de solicitările exagerate;

• Stil indecis descrie managerul bazat pe exagerarea echilibrului între cele

două categorii de interese producție și oameni; manifestă prudență
exagerată; lipsă de fermitate în decizie.”20
18
Sergiu Serduni “Management” Editura ASEM, Chisinau 2010 pag.126
19
Petrovici V. Stiluri de conducere și eficiența managementului. București: Ed Economică, 2001 pag 66
20
Ibidem

11
 Cunoașterea personală a tipului uman și aptitudinea de a înțelege
comportamentul oamenilor înconjurători permite determinarea calității de
conducere și stilul ei. Este foarte important să putem identifica conducători
puternici si interesați in succesul comun ci nu doar personal pentru ca entitatea sa
aiba success de lungă durată. La fel sunt importante cunoștințele din domeniul
managementului pentru a conduce corect o întreprindere și personalul care
lucreaza in ea.

12
Concluzii
Concluzie general la tema referatului. Cunoștintele despre management și
leadership sunt primordiale la inceputul înființării unei întreprinderi, dar și de-a
lungul conducerii ei. Fiecare conducator se diferențiază dupa caracter si modul de a
conduce, astfel fiecare entitate se dezvolta in mod unic. Relațiile intre angajați la
fel depend de modul oficial de organizare.
Concluzie la obiectivul 1 Managementul ca știintă a aparut la inceputul
secXXI, oamenii au inceput sa se orienteze spre capitalism, venit personal si
înființarea întreprinderilor in scopul de a lucra pentru sine. Iar existența și
dezvoltarea profitabilă a întreprinderii depinde de stilul managerial.
Concluzie la obiectivul 2 Cunoașterea specificului unui conducător
conturează direct forma de organizare în cadrul întreprinderii si rata de success a
ei.
Concluzie la obiectivul 3 Întelegerea și aprecierea modului de manifestare
a conducătorului în cadrul entității permite determinarea puntelor forte si punctelor
slabe care la randul său permit marirea succesului și evitarea eșecurilor.
Concluzie la obiectivul 4 Diferențierea modurilor de conducere are ca scop
determinarea relațiilor cele mai eficiente dintre angajați din cadrul entitatii.
Concluzie la obiectivul 5 Analiza eficienței stilurilor de management
permite formarea unei imagini care conturează rata de success a întreprinderii și
modul ei de dezvoltare în perspectiva de lungă durată.

13
 Bibliografie
1. http://pwffi.canalblog.com/archives/2012/09/04/25035173.html
2. Sergiu Serduni “Management” Editura ASEM, Chisinau 2010
3. https://docs.google.com/document/d/
1UthTLpNkjip0eHMSwU4TAPLP3AFnsE3GUS6rA_MfZMs/edit
4. https://www.rasfoiesc.com/business/management/Rolul-si-tipologii-de-
manager43.php
5. Frances Hesselbein, Marshall Goldsmith, Richard Beckhard – “Organizatia
viitorului”, Ed. Teora, Bucuresti, 2000, pag 188
6. Alexandru Puiu - “Management: analize si studii comparative”, Ed.
Independenta Economica, Pitesti, 2003, pag. 43
7. https://www.referatele.com/referate/marketing/online2/TIPURI-DE-
MANAGERI-SI-STILURI-DE-MANAGEMENT-IN-MANAGEMENTUL-
FIRMEI-referatele-com.php
8. https://conspecte.com/management/comportamentul-managerial-stilurile-de-
conducere.html [vizitat la 19.12.2021
9. Sergiu Serduni “Management” Editura ASEM, Chisinau 2010 pag.126
10.Petrovici V. Stiluri de conducere și eficiența managementului. București: Ed
Economică, 2001 pag 66

14