UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI, ROMÂNIA

SPECIALITATEA EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT

Tema: De la management ca proces – la management ca știință și aplicabilitatea practică

Disciplina: Managementul aplicat in stiinta sportului si educatiei

Autor: Rotari (Verejan) V. Alina

Gr.II, Anul

Coordonator: Liliana Budevici-Puiu

Chișinău 2023

1
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………..3

Managementul in diversitatea sa……………………………………………………………3

Metode si abordari in studiul managementului…………………………………………….4

Studiu de caz…………………………………………………………………………………5

Concluzii……………………………………………………………………………………..7

Bibliografie…………………………………………………………………………………….7

2
 Introducere

Managementul ca proces - urmãreşte atingerea unor obiective (scopuri) utilizând resurse:

oameni, materiale, spaţii, timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrãri) în proces, iar
obiectivele outputuri (ieşiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul
dintre ieşiri şi intrãri, care indicã productivitatea organizaţiei.
Dacã managementul poate fi sintetizat doar în aceste câteva cuvinte, ce-ar fi de spus despre
manageri? Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în
funcţie de abilitãţile personale - conduc procesul cãtre atingerea scopurile urmãrile.
Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizaţii personalul este implicat, mai mult sau mai
puţin, în managementul procesului. Managerul, prin urmare, este socotit ca fiind omul noilor
cerinţe de dezvoltare a societãţii, el executând o profesiune cu un grad ridicat de cunoştinţe şi
practici, a cãror însuşire cere un lung şi complex proces de formare şi perfecţionare.
Managerul nu poate fi unilateral, sã cunoascã numai problemele tehnice sau economice, sã se
rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practicã. Trãsãtura sa de bazã trebuie sã
fie capacitatea de corelare şi de integrare a tuturor acestor cunoştinţe.
,,Filozofia managerului" nu constã în cãutarea adevãrului absolut şi etern; decizia managerului,
deşi fundamentatã şi elaboratã, este aplicabilã într-un anumit loc şi la un moment dat. Managerul
este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros şi modelarea excesiv de exactã
a modelului necesitã timp. În consecinţã, managerul opereazã cu modele simplificate şi soluţii
optimale.
Managementul ca disciplinã -Este un domeniu al ştiinţei cu principii, concepte şi teorii proprii,
iar scopul sãu major este ca acestea sã fie învãţate şi înţelese pentru a fi aplicate cu succes.
Bazele teoretice ale managementului îşi propun sã dezvãluie legile, principiile, metodele,
tehnicile, procedeele şi regulile acţiunii eficiente. Arta conducãtorului înseamnã priceperea de a
transpune aceastã teorie în practicã.
Managementul ca ştiinţă de sine stătătoare - s-a definit în ultimele decenii ale secolului
XX,urmare a cuceririlor  practicii, a studiilor şi conceptelor teoretice. Evoluţia managemenetului
a demonstrat că acţiunea managerial, s-a bazat pe conceptul teoretic care la rândul său a fost
 produsul practicii.

3
 În derularea istorică a faptelor, putem nominaliza managementul, ca produs al dezvoltării
societăţii, ca o necesitate a dezvoltării economice şi sociale. Managementul a fost, este şi va
fiinfluenţat de aceiaşi factori: economici, sociali, culturali şi politici.
 Istoria managementului are ca punct de plecare Antichitatea, derulându- şi evenimentele în
Evul mediu şi în societatea modernă actuală.
  Ideea de „management”, a preocupat întotdeauna societatea aflată fie în dezvoltare lentă fie
accentuată şi a contribuit decisiv prin instituţiile sale la definitivarea studiului managementului
ca ştiinţă cu un domeniul bine definit. Activitatea, începând cu anul 3000 Î. H., a fost perioada
istorică care a dat omenirii primele surse privind formele empirice ale managementului.
Organizarea iudeilor şi mai târziu marile construcţii din Egipt, China completate de organizarea
cetăţilor Greciei antice, au fost mărturii la istoriografia managementului.
Probele practice, conceptele teoretice, informaţiile ştiinţifice - toate la un loc - au creat
un fundament pentru multe ştiinţe, între care putem enumera şi managementul. Ştiinţa
managementului poate fi în sfârşit definită.
  Studiul managementului a necesitat variate puncte de vedere, diferite metode şi abordări.
 Iată câteva dintre ele :
- abordarea de tip legalist, cu preocupări de cercetare a organizării, puterii, activităţilor şi
limitelor autorităţilor publice;
- abordarea ştiinţifică, vizând organizarea administrativă instrument al managementului;
- abordarea behavioriştilor, care au urmărit comportarea grupurilor, a noţiunilor deconducere
şi decizie.
 Toate acestea sunt contribuţii clare la stabilirea esenţei şi înţelegerii managementului,ele reflectă
problemele epocii respective, modul în care au constituit sau nu, elementul deinfluenţare pozitivă
a gândirii şi practicii viitoare a domeniului conducerii ştiinţifice.
În cadrul reformării societăţii, a implementării unui management performant în toatedomeniile
vieţii sociale regăsim printre acestea şi sportul, care se află la început de drum, deacumulări
cantitative şi calitative, de formare de specialişti. Startul în această „cursă”, a fostdat de colegii
noştri, profesori universitari – Al. Voicu, Al. Lăzărescu, I. Todan, I. Lador (doctor în
management) şi alţii, care şi -au orientat studiile – cercetările spre acest domeniu.
Studiul managementului sportului, constituie o întreagă „combinaţie”, ce poate fi rezumată,
astfel:

4
  ştiinţă, nu ordine de execuţie (regula degetului); armonie, nu discordie; cooperare, nu
individualism; randament maxim, într-o zonă cu randament restricţionat; dezvoltarea fiecărui
individ spre eficienţa şi prosperitatea lui maximă.
 Studiul managementului sportului, va fi realizat ţinându se cont de următoarele
viziuniale acestuia: este considerat o sumă de procese aplicate în mod consecvent şi corect,
pentru eficienţă şi eficacitate organizatorică; o însuşire a rolului managerilor; rol de informare;
rol decisional.
Totusi, pentru a pătrunde în esenţa managementului, pentru a cunoaşte conţinutul şi
mecanismele proprii acestuia, este necesar să cunoaştem funcţiile.
  Dintre teoreticienii managementului, cei ce au nominalizat funcţiile (cei maicunoscuţi), au
fost: H. Fayol, I. Longenecker şi Ch. Pringle. Ne-am oprit la nominalizarea concepută de O.
Nicolescu şi I. Verboncu,care ni s-au părut mai familiare „producţiei sportive”: previziunea,
organizarea, coordonarea, antrenarea și evaluarea-controlul.

STUDIU DE CAZ BAZAT PE O „ANECDOTĂ MNAGERIALĂ”

Rezumat Studiul de caz: conține 7 secvențe comportamentale din derularea unui jaf la o
bancă, cu multiple conotații de management organizațional, management individual și etică
managerială.
Domenii manageriale: strategia organizaţiei, managementul general al companiei,
management intreprenorial, funcții manageriale, comportament organizațional și responsabilitate
socială corporativă.
1. Introducere
Ministudiul de caz prezentat în continuare, are drept conținut o „anecdotă managerială” care a
circulat pe internet foarte intens, având titulatura „Management”. La baza sa, se află un jaf operat
cu mai mulți ani în urmă, la o bancă din SUA, ai cărui făptași au fost prinși și au făcut mărturisiri
privind derularea lui.
Secvențe din derularea jafului și urmările sale
Secvența 1
La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! Țineţi
cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în

5
linişte. Asta se numeşte REORIENTARE – schimbare a modului de gândire dinspre reacţia
involuntară înspre reacţia gândită.
Secvența 2
O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercând să atragă atenţia. Spărgătorul i se
adresează: „Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!” .Asta se numeşte
PROFESIONALISM – Concentrează-te doar pe ceea ce eşti calificat să faci.
Secvența 3
Când s-au întors de la seif, spărgătorul cel tânăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrân
(care avea doar studii primare): „Hai să numărăm câţi bani am furat!”. Hoţul bătrân îi răspunde:
„De ce să pierdem noi atâta timp şi să ne prindă, când putem să aflăm diseară, de la ştiri, câţi
bani lipsesc din bancă.” Asta se numeşte EXPERIENŢĂ – În zilele noastre este mai importantă
decât calificările de pe hârtie.
Secvența 4
Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția.
Casierul după ce se gândi o secundă îi răspunse: „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5
mil de $ deoparte şi să spunem că i-au furat hoţii?” Asta se numeşte OPORTUNITATE –
oamenii obişnuiţi văd mai mult piedicile; puţini sunt cei care intuiesc şansele de reuşită în orice
condiţii”.
Secvența 5
Casierul zâmbind: „Ar fi minunat să avem câte o spargere în fiecare lună!” Asta se numeşte
CREATIVITATE – şi mai puţini oameni au capacitatea de a transforma un dezavantaj pe
termen scurt într-un avantaj pe termen lung.
Secvența 6
Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil. $. Hoţii
au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decât 20 de milioane. Furioşi au
început să înjure: „- Noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi
directorul s-a ales cu 80 de mil. cât ai bate din palme?!?” Asta se numeşte EFICIENŢĂ -
înseamnă să obții un output mai mare decât alții.
Secvența 7
Directorul băncii este fericit şi zâmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum
acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi câteva milioane bune, bani de buzunar. Iar banca este

6
pe profit. Asta se numește MANAGEMENT – „arta de a înfăptui ceva împreună cu alți oameni”
(conform definiției date de Mary Parker Follet)
În concluzie putem aprecia că managerii și angajații trebuie să recunoască cu tărie
cunoașterea şi cunoştinţele ca surse vitale pentru obţinerea avantajului competitiv durabil.
Managementul ar trebui să depună eforturi continue pentru a menține și dezvolta în mod
continuu organizaţia care învaţă, în scopul de a atinge constant niveluri de performanță ridicate.
Un accent deosebit trebuie pus pe: tolerarea greșelilor și dezbaterea constructivă a acestora,
încurajând experimentarea și inovarea, extinderea utilizării structurilor bazate pe echipă (cross-
funcționale și cross-ierarhice), încurajarea și cultivarea încrederii reciproce, deschidere, stabilirea
de contacte constante cu diferite părți interesate; extinderea învățării și schimbul de cunoștințe
etc.

Bibliografie

1. Burduş E., Popa I., (2013), Fundamentele managementului organizaţiei, Editura Pro
Universitaria.
2. Stănescu A., Vrâncuţ M., (2014), Management, Editura ASE.
3. Nicolescu O., Verboncu I., (2008), Metodologii manageriale, Editura Universitară.
4. Simion C.P., Vrâncuţ M., Anghel F.G., Radu M.I., (2008), Managementul proiectelor, Editura
Universitară.