Pedagogie 29.11.

2002
= curs =

II 2. Stadiile evolutiei ontogenetice a personalitatii umane

Profilele psihologice ale varstelor

In evolutia sa fiinta umana parcurge mai multe stadii. Fiecare stadiu isi are specificul sau
ceea ce ofera posibilitatea conturarii unui profil psihologic al varstei. Incadrarea unui individ in
acest profil este aproximativa. In acelesi timp fiecare individ isi are propiile particularitati care il
difirentiaza de alti indivizi. Acesta se numeste profilul psihologic individual. Prin profil
psihologic intelegem ansamblul trasaturilor anatomo-fiziologice, psihice si sociale care
caracterizeaza o varsta sau un individ.

Deoarece fiinta umana este unica nu exista profile identice ci numai asemanatoare.

Specialistii in psihologia varstelor au conturat profilele psihologice ale diverselor varste

atat pentru a cunoaste omul ,evolutia sa cat si pentru a utiliza aceste cunostiinte in domeniul
educatiei.
URSULA SCHIOPU considera ca exista urmatoarele varste ale omului:
 Varsta sugarului:0-1 an
 Varsta anteprescolara:1-3 ani
 Varsta prescolara:3-6/7 ani
 Varsta scolara mica:6/7-11/12 ani
 Varsta scolara mijlocie(preadolescenta):11/12-14 ani
 Varsta scolara mare(adolescenta):14-18 ani
 Varsta tineretii:18-24/25 ani
 Varsta maturitatii:25-pensionare
 Varsta batranetii(senectutii): dupa pensionare

Varsta sugarului si varsta anteprescolara

Imediat dupa nastere copilul scade in greutate dupa care urmeaza o dublare a greutatii in
urmatoarele sase luni.
In primele saptamani se formeaza reflexele si copilul actioneaza instinctual (reflexele de
supt,apucare,strangere). Copilul este foarte sensibil si trebuie protejata sanatatea lui. Treptat intra
in actiune analizatorii (primul:mirosul,auzul,vazul simtul tactil).
Din punct de vedere intelectual J. PIAGES considera ca sugarul si antiprescolarul au o
inteligenta senzori-motorie,cunosc realitatea prin simturi si prin miscare.
Afectivitatea lor e rudimentara si e legata de satisfactia sau insatisfactia trebuintelor. Isi
exprima placerea sau neplacerea mai ales legat de hrana si de curatenie.
Principalele achizitii pana la trei ani sunt: vorbirea , mersul. Prin vorbire copilul isi largeste
orizontul de cunoastere si comunicare, prin mers isi largeste orizontul spatial.

1
 Varsta prescolara

Aceasta debuteaza cu o criza de egocentrism,copilul doreste sa fie mereu in centrul atentiei

sa se faca remarcat,este posesiv mai ales in cee ce priveste propiile obiecte.
Egocentrismul se depaseste prin socializare, prin deschiderea comunicationala spre ceilalti.
Din punct de vedere intelectual J. PIAGET considera ca prescolarul are o inteligenta
intuitiva obiectuala. El cunoaste obiectele si fenomenele prin contact direct nemijlocit.
Afectivitatea prescolarului capata noi dimensiuni ,se diferentiaza (se polarizeaza) in
simpatii antipatii placeri neplaceri.
Afectivitatea contribuie la socializare . Prescolarul este in faza “realismului moral”. Invata
sa se poarte prin intermediul modelelor oferite de adulti.
Uneori se apeleaza la dramatizari;copii se socializeaza prin interpretarea unor roluri in joc.
Jocul e principala activitate a prescolarului. El traieste intens jocul,de obicei ii respacta regulile
dar sunt si situatii de inovare in joc.
Ed . Claparete considera ca prescolaritatea e perioada copilariei autentice,irepetabile.
De multe ori prescolarii au comportamente contradictorii ,uneori sunt placuti, gingasi, alteori
sunt obraznici, incapatanati. Acesta este primul semn al structurarii personalitatii propii, al
structurarii vointei,si a originalitatii personale.
In perioada prescolara, educatia institutionalizata se realizeaza in 2 medii: familia si
gradinita. In familie, sarcina cea mai importanta o are mama, care tr. sa asigure securitatea fizica
(sanatatea), psihica (echilibrul afectiv) si comportamentala.
In gradinita, educatia se realizeaza in urmatoarele directii:
 educarea simturilor, a auzului - prin educatie muzicala, a vazului - prin educatie plastica,
a simtului tactil - prin pipairea obiectelor, prin decupaje,…
 educarea caracterului - prin educatie civica, prin simularea unor comportamente in
diverse imprejurari (acasa, la masa, pe strada).
 educarea limbajului si a capacitatii de comunicare - prin lectura educatoarei, a parintilor,
prin lectura dupa imagini, prin povestiri, prin proiectii. Simultan se dezvolta imaginatia
copilului, care la aceasta varsta cunoaste si o perioada animista (da viata lucrurilor).
 educarea intelectuala - prin activitati matematice: de punere in ordine, de clasificare, de
ordonare logica in functie de un criteriu (culoare, forma, marime, grosime)
 educatia fizica - prin miscari simple de orientare in spatiu (stanga, dreapta), de ordonare
in raport cu ceilalti colegi.

Varsta scolara mica

Este o perioada de trecere intre doua varste bine conturate. Cresterea fizica e mai lenta,
toate organele interne sunt in mare parte maturizate; se pastreaza unele disproportii intre partile
corpului (mainile si picioarele sunt mai lungi).
D.p.d.v. intelectual, J. Piaget considera ca scolarul mic e in faza inteligentei preoperatorii,
preconceptuale. Se pastreaza elemente ale gandirii intuitive (primii 7-8 ani) dar apar si elemente
ale gandirii abstracte (acestea se bazeaza pe instrumentele achizitionate in clasa I – deprinderile
de citit, scris, socotit).
Principala activitate devine invatarea care ia treptat locul jocului. Copilul se obisnuieste
greu cu regimul scolar: orar, teme, note, ceea ce creeaza uneori probleme de adaptare si conflicte
intre copii, scoala si familie.

2
 Scolarul mic isi creeaza prietenii mai solide in functie de anumite criterii: vecini, rude.
De asemenea el invata sa se autoprotejeze, uneori prin purtarea unor masti, minciuna fiind o
astfel de masca. Acesta e un prim semn al constientizarii imaginii sale sociale dependenta de
imaginea celorlalti despre sine.
Datorita sarcinilor didactice diverse, exigentelor dascalilor, se formeaza si se dezvolta
efortul de vointa. Este necesara o dozare atat a sarcinilor didactice care nu tr. sa suprasolicite pe
elev, cat si a efortului depus in invatare.
Unii psihologi au descoperit cateva caracteristici la aceasta varsta. La 7 ani creste spiritul
critic si autocritic manifestat prin diverse stersaturi si ruperi de pagini = perioada gumei. La 8 ani
creste spiritul de aventura, lecturile devin preferentiale (basme, legende in special). Baietii
construiesc arme, cazermate, se joaca de-a razboiul – varsta Robinson Crussoe. La 9 ani se
manifesta un puternic spirit de colectionari – varsta colectionarilor.

Varsta scolara mijlocie. Preadolescenta

Debuteaza cu o criza psiho-somatica datorita intrarii in functiune a glandelor sexuale. Din

aceasta cauza, preadolescentii simt un grad ridicat de oboseala, sunt iritabili, au o foarte mare
mobilitate afectiva.
In educatie dascalii trebuie sa cunoasca elevii, sa fie intelegatori, sa nu exagereze cu temele
pt. acasa, sa-i protejeze in situatiile dificile. Sunt necesare discutii intime cu parintii. Se produce
o temporara ruptura intre grupul fetelor si grupul baietilor care conduce la insingurare, solitudine
sau agresivitate.
D.p.d.v. intelectual caracteristica preadolescentului este inteligenta abstracta (formala). El
poate creea sinteze, generalizari si abstractizari. Poate sa-si formuleze puncte de vedere propii,
uneori chiar originale. Poate rezolva probleme fie algoritmic, fie creativ. Poate defini si clasifica
obiecte si fenomene, poate intelege si demonstra teorii. Cutia lui craniana ajunge la o capacitate
normala pt. omul matur: 1500 cm2.
D.p.d.v. afectiv, preadolescentii cunosc primele “iubiri” care sunt romantice, naive si care
se pastreaza in amintire. Se contureaza si puternice sentimente stiintifice, atasamentul fata de un
anumit domeniu, stiinta si se contureaza optiunile solare si profesionale.

Adolescenta 14-18 ani

Adolescenta e considerata “ varsta furtunilor” pt. ca au loc numeroase conflicte interne sau
cu mediul social inconjurator. Adolescentul e un rebel , un nonconformist, un iubitor de libertate
absoluta. De aici decurge o aparenta criza de moralitate a adolescentei. In aceasta perioada
Ursula Schiopu a obsrevat si o “criza de originalitate ” compensata prin unele comportamente
aberante, iesite din comun. Si aceste comportamente sunt semn al unei motivatii superioare:
afirmarea de sine si recunoasterea sociala.
La aceasta varsta se structureaza Eul social. Se interiorizeaza intr-un mod personal valori,
norme si reguli de comportare sociala.