Liceul Teoretic ,,Marin Preda”, Sector 6, București

Limba și literatura română

Prof. Dana Schipor
Clasa a X-a
FIȘĂ DE LUCRU
Romanul Ion de Liviu Rebreanu

Relația lui Ion cu pământul

Secvențe Ipostaze Observații

 ,,Ion de-abia așteptase zilele acestea. Acuma, stăpân al tuturor pământurilor,

râvnea să le vadă și să le mângâie ca pe niște ibovnice credincioase.” (p. 318)

 ,,se opri în mijlocul delniței. Lutul negru, lipicios, îi țintuia picioarele, atrăgându-
l ca brațele unei iubite pătimașe. Îi râdeau ochii, iar fața toată îi era scăldată
într-o sudoare caldă de patimă. Îl cuprinse o poftă sălbatică să îmbrățișeze
huma, să o crâmpoțească în sărutări. Întinse mâinile spre brazdele drepte,
zgrunțuroase și umede. Mirosul acru, proaspăt și roditor îi aprindea sângele.
Se aplecă, luă în mâini un bulgăre și-l frământă între degete, cu o plăcere
înfricoșată. Mâinile îi rămăseseră unse cu lutul cleios ca niște mănuși de doliu.
Sorbi mirosul, frecându-și plamele.
Apoi încet, cucernic, fără să-și dea seama, se lăsă în genunchi își coborî
fruntea și-și lipi buzele cu voluptate de pământul ud. Și-n sărutarea aceasta
grăbită simți un fior rece, amețitor...” (p. 319)

 ,,<Măcar o brazdă să-mi iau înapoi din pământul meu!> se gândi

deodată flăcăul, cu obrajii aprinși de o poftă nestăpânită.
Apoi repede înfipse plugul dincolo de hat, în petecul vecinului, și porni
să curme o nouă despărțitură.[...]
După ce croi un hat nou și sfârși de arat câteva brazde din delnița lui
Simion, astupând hotarul cel vechi, flăcăul respiră adânc și ușurat.
Inima îi tremura de bucurie că și-a mărit averea.” (p. 87)

 ,,Toată ființa lui arde de dorul de a avea pământ mult, cât mai mult...”

 ,,Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil.[…] De pe atunci pământul

i-a fost mai drag ca o mamă.”

 ,,Sudoarea căzând se frământa în humă, înfrățind, parcă mai puternic,

omul cu lutul.”