Curs 1.

(Varianta 2020 )

MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIILOR
Prof.dr. Dumitru MNERIE

Cuprins curs
(orientativ-parțial)

1. Elemente introductive privind managementul organizatiilor

2. Organizatia si mediul ambiant
3. Strategia organizatiei
4. Sistemul managerial al organizatiei
5. Managementul resurselor umane si motivarea
6. Cultura organizationala
7. Managerii si leadershipul
8. Perticularități ale managementului organizațiilor

1 Elemente introductive privind managementul organizaţiilor

1.1 Obiectul de studiu al managementului

MANAGEMENT – definiţii:
• Activitatea şi arta de a conduce.
• Ansamblul activităţilor de
– organizare,
– conducere
– gestiune a intreprinderilor.
• Şiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei organizaţii.
• Managementul este o funcţie profesională care înseamana a conduce, într-un context dat,
un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalităţile
organizaţiei din care fac parte.
MANAGEMENTUL reprezintă:
– ştiinţa organizării şi conducerii organizaţiei;
nivel microeconomic managementul poate fi considerat ansamblul sistemic de concepte, teorii, legi,
tehnici, metode, modele, şi reguli care privesc organizarea şi conducerea pe baze ştiinţifice a unei
entităţi economico-sociale, conturate pe baza unor procese de colectare, sistematizare şi
generalizare a experienţelor de vârf realizate pe plan mondial şi a rezultatelor cercetărilor proprii,
având ca scop adoptarea deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor la nivel
microeconomic.
- Managementul de firmă se caracterizează prin:
punerea în centrul investigaţiilor sale OMUL, în toată complexitatea sa, ca subiect şi obiect al
managementului, prin prisma obiectivelor care îi revin, în strânsă interdependenţă cu obiectivele,
resursele şi mijloacele sistemelor în care este integrat.
- ştiinţă economică de sinteză cu un caracter multidisciplinar.

Procesul managementului firmei constă în:

ansamblul fazelor care-i determină obiectivele. Tipic acestea sunt:
➢ - faza previzională,
➢ - faza de operaţionalizare,
➢ - faza de comensurare interpretare a rezultatelor, care pregăteşte reluarea ciclului
managerial.

➢ * Relaţiile de management se definesc ca raporturi stabilite între componenţii unei

organizaţii sau cu a altor sisteme în procesele de previzionare, organizare, coordonare,
antrenare şi control – evaluare a activităţilor firmei.
➢ Ele au următoarele determinări:
- social – economică,
- tehnico – materială,
- umană

1.2 Funcţiile manageriale ale organizaţiilor

• Trăsăturile caracteristice ale funcţiilor managementului sunt:

❖ - ele sunt specifice managerilor
❖ - se exercită în toate organizaţiile şi la toate nivelurile ierarhice
❖ - se diferenţiază ca formă de manifestare şi conţinut
❖ - au pondere diferită pe verticala piramidei ierarhice

Funcţiile managementului :
1. Prevederea (previziunea, planificarea)
2. Organizarea
3. Coordonarea/CONDUCEREA
4. Antrenarea
5. Controlul
• previziune - ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină
principalele obiective ale firmei şi componentele sale, precum şi resursele şi cele mai
importante mijloace necesare realizării lor.
• organizare - ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi se
delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor (mişcări, timpi,
operaţii, lucrări, sarcini etc.), precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă,
compartimente şi atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criterii manageriale,
economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cât mai bune condiţii a obiectivelor
previzionate.
• coordonare - ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi acţiunile
personalului firmei şi ale subsistemelor sale, în cadrul previziunilor şi sistemului
organizatoric stabilite anterior.
• antrenare - ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul firmei să
contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luării în considerare a
factorilor care o motivează.
• control - evaluare - ansamblul proceselor prin care performanţele firmei, ale subsistemelor
şi componentelor acesteia sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi standardele stabilite
iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi a integrării abaterilor pozitive.
 1.3. Principiile generale ale managementului organizaţiilor

• Principiile generale - nivelul de dezvoltare a ştiinţei managementului şi fundamentele

teoretice care se aplică în modelarea de ansamblu a sistemelor de management.
• Principiul asigurării concordanţei dintre parametrii sistemului de management al firmei şi
caracteristicile sale esenţiale şi ale mediului ambiant. –
• Principiul managementului participativ.
• Principiul motivării tuturor factorilor implicaţi, a „stakeholderilor" în activităţile firmei.
• Principiul eficacităţii şi eficienţei

[1] Stakeholder - beneficiari ai activităţilor firmei: acţionari, sindicate, clienţi, furnizori,

autorităţi locale etc.

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI

1.Diviziunea muncii – eficienţa muncii personalului este determinată de specializare

2.Autoritatea – managerii trebuie să aibă autoritate şi, în acelaşi timp, să manifeste şi

răspundere

3.Disciplina – personalul trebuie să respecte regulile impuse de organizaţie

4.Unitatea de comandă – dependenţa fiecărui angajat faţă de o singură persoană din structurile
de conducere

5.Unitatea de direcţie – un grup de oameni cu aceleaşi obiective şi activităţi să fie condus de

către un singur manager

6. Subordonarea intereselor individului faţă de cele ale organizaţiei –interesul organizaţiei

trebuie să primeze

7. Remunerarea – salarizarea trebuie să fie corectă în raport cu efortul depus

8. Centralizarea – gradul de implicare al personalului în luarea deciziilor optime

9. Ierarhia – informaţiile trebuie să parcurgă ierarhia managerială a organizaţiei în ambele
sensuri

10.Ordinea – toate resursele trebuie să se găsească la momentul potrivit în locul potrivit, de

câte ori este nevoie de ele

11.Echitatea – managerii trebuie să manifeste amabilitate şi corectitudine în relaţiile cu

subordonaţii

12.Stabilitatea personalului – planificarea personalului să asigure permanenţă în ocuparea

posturilor

13.Libera iniţiativă – trebuie încurajată, tolerată iniţiativa personalului, chiar dacă sunt
posibile greşeli

14.Spiritul de echipă – dezvoltarea unui climat de armonie în şi de apartenenţă la cultura

organizaţiei.
Efectul Dunning-Kruger

De ce ignoranții și incompetenții se supra-apreciază și sunt promovați?

Efectul Dunning-Kruger = efectul de supra-încredere/supra-apreciere - mecanism de gândire

care generează o eroare de autoevaluare,

persoanele ignorante, incompetente își apreciază nivelul de inteligență, de cunoaștere și de

competență ca fiind cu mult mai ridicat decât în realitate.

Charles Bukowski, „Problema acestei lumi este că oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, în
timp ce cei mai proști sunt plini de încredere, în toate împrejurările”.

Efectul Dunning-Kruger este demonstrația științifică a unui adevăr pe care fiecare dintre noi îl
poate constata în viața de zi cu zi, în epoca actuală și mai ostentativ și generalizat, și despre care
personalități remarcabile, oameni de știință, filosofi, artiști, din epoci diferite, s-au exprimat în
ziceri devenite celebre.

În antichitate:

Aristotel: „Ignorantul afirmă, savantul se îndoiește, iar înțeleptul reflectează”.

Confucius: patru secole î.Hr.: „Adevărata cunoaștere este a-ți ști dimensiunea ignoranței”.

Sec. al XIX-lea

Charles Darwin: : „Ignoranța generează mai des încredere decât cunoștințele”.

Prezent:

Principiul lui Peter: „În orice ierarhie, fiecare angajat este promovat până la nivelul lui
maxim de incompetență”

BIBLIOGRAFIE

1. Mnerie, D. (2019), General și particular în management, Editura Fundației pentru cultură și

învățământ „Ioan Slavici” Timișoara, ISBN 978-606-8480-67-1

2. Mnerie, D., Lădar, L., Marketing – intern şi internaţional, Editura Fundaţiei pentru cultură
şi învăţământ IOAN SLAVICI, Timişoara, 2010

3. Mnerie D., D.Ţucu Opportunities of Integrated Systems Agrofood Production, editată de,
Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999

4. Nica, P, Neștian, A., Iftimescu A., ș.a.., ( 2014), Managementul organizației,. Concepte și
practici, Editura SEDCOM LIBRIS

5. Ţucu, D., Managementul întreprinderii, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2008

6. Dănăiaţă, I., ş.a. Management, Baze tooretice, Editura MIRTON, Timişoara, 2004

7. Negruşa, Adina Letiţia, Tranziţia şi managementul japonez, Editura Concordia, Arad, 2003

8. Petrişor, I., Strategii de firmă (studii de caz), Editura MIRTON, Timişoara, 1997

9. Nicolescu O, Verboncu L- Management, Editura Economica, Bucuresti, 1995

10. * * * Managementul afacerilor dinamice – Ghid pentru IMM-uri- Editura Universităţii

POLITEHNICA, Timişoara, 2007.

11. * * * Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Academiei Română, 1986