Monitorizare pacient:

- observarea functiei vitale periodic sau continuu ( tendinta moderna )

- da informatii despre evoluitia TA, EKG ( se urmareste segmentul ST)
- se observa profunzimea anesteziei si calitatatea ei
- se refera si la interrelatia medic anestezist – pacient – asistent medical – echipament de
monitorizare
- cuprinde urmarirea : aparatului de anestezie, medicatiei folosite, functiilor vitale, pacientului
( pre, intra – si postanestezic)
1. Standard
Pentru anestezie generala:
1. supraveghere clinica
2. puls
3. EKG
4. TA
5. frecventa respiratiei
6. saturatia in oxigen a sangelui periferic ( SpO2)
7. valoarea CO2 la sfarsitul inspirului ( pentru pacientul intubat )
8. fractia inspiratorie a oxigenului
9. temperatura ( pentru metabolism )
Pentru anestezia loco-regionala:
1. Supraveghere clinica
2. puls
3. EKG
4. TA
5. frecventa respiratiei
6. SpO2 – se masoara prin pulsoximetrie
2. Pentru situatia patologica – monitorizarea se extinde si se adapteaza
1. pentru masurarea TA – cateter
2. pentru monitorizarea hemodinamica – PVC – cateter Swan – Gantz ( masurarea presiunii in
artera pulmonara blocata )

Îngrijirea bolnavului asistat respirator

       Ventilaţia mecanică este o metodă terapeutică suportivă a funcţiei ventilatorii pulmonare. Ea
este folosită atât în terapie intensivă cât şi în anestezie ca substituent al funcţiei mecanice a
plămânului la pacientul sedat şi curarizat.
    Printre indicaţiile terapeutice ale ventilaţiei mecanice amintim: insuficienţa respiratorie acută
(hipoxemică, hipercapnică, mixtă), dificultatea eliminării secreţiilor traheobronşice, efectuarea
unor manevre diagnostice/terapeutice (endoscopie/ bronhoscopie) sau de protecţie a căilor
aeriene, stopul cardiorespirator.
    Materialele necesare manevrei de intubatie oro-traheală îi sunt foarte bine cunoscute
asistentei medicale care lucrează în secţia de A.T.I, acestea sunt: sonda de intubaţie de diverse
marimi, mandrin, laringoscop cu lame drepte/curbe (de diverse marimi), stetoscop, seringă de 10
ml, mască, balon Ruben, pipe Guedel, manuşi, sistem de aspiraţie cu vacuum şi sonde de
aspiratie, bronhoscop, pensa Magill, aparat de ventilaţie mecanică.
Medicamentele folosite: droguri (folosite pentru sedare/curarizare – propofol, midazolam,
diazepam, succinilcolina, atracurium), vasopresoare (adrenalina, efedrina, tropina), spray cu
anestezic local (lidocaina 1%). Bolnavul asistat respirator trebuie monitorizat noninvaziv
permanent, prin asta intelegându-se masurarea tensiunii arteriale, pulsului, frecventei respiratorii,
saturaţiei de oxigen, temperaturii.
    Ca manevre generale postintubaţie pe care le execută asistenta medicală sub atenta
supravegheare a medicului anestezist sunt:
1. umflarea balonaşului (etanşeizare),
2. securizarea sondei de intubaţie,
3. aspiraţia secreţiilor traheo bronşice,
4. ventilaţie mecanică cu Fi O2 100%,
5. repletie volemică,
6. administrare de vasopresoare/ inotrope,
7. montarea sondei nazogastrice, montarea sondei vezicale.
Pe lângă acestea mai sunt şi manevrele specifice postintubaţie – setarea parametrilor, titrarea Fi
O2 , evaluarea funcţiei respiratorii (pulsoximetrie, monitorizarea gazelor sanguine).
    Această metodă terapeutică nu este lipsită de complicaţii, cele mai importante sunt respiratorii
– imediate (intubaţie esofagiană, detubare accidentală, astuparea şi cudarea sondei, fisurarea/
ruperea balonaşului sondei, alunecarea sondei, pierderi aeriene, inserţia accidentală a sondei
nasogastrice în trahee, bronhospasm, atelectazie, aspiraţtie de conţinut gastric) şi tardive (infecţii
pulmonare, stenoze traheale, eroziuni de perete traheal/vase sanguine, atelectazii).
După acestea, ca importană, sunt complicaţiile celorlate aparate şi sisteme aici putem vorbi de
cele cardiovasculare (hipotensiune arteriala, bradicardie/ tahicardie), digestive (HDS,ileus),
neurologice (polineuroparia bolnavului critic), renale (IRA, edeme generalizate), cutanate
(escare).
    Rolul asistentei medicale în prevenirea unor astfel de complicaţii este foarte important.
Printr-un nursing permanent care include
- toaleta zilnică a cavităţii bucale,
- aspiraţia traheobronsică,
- schimbarea zilnică a leucopastului
- pipei, verificarea regulată a balonasului sondei de intubaţie orotraheală,
- verificarea permeabilităţii sondei nazogastrice,
- drenaj postural,
- mobilizare pasivă a pacientului – se încearcă evitarea compicaţiilor dar şi asigurarea unui
climat optim pentru o evoluţie bună a bolii.
    Alţi paşi importanţi în îngrijirea bolnavului ventilat mecanic mai sunt: -
administrarea tratamentului (terapie cu bronhodilatatoare, administrare de mucolitice pe
sonda de intubaţie orotraheală, aspiraţie bronhoscopică);
- monitorizarea prin: recoltarea de probe biologice (secreţie bronsică, exudat faringian),
recoltare de sânge arterial (gaze sanguine),
- radiografie pulmonară, bronhoscopie.
O foarte mare importanţă se va acorda şi aparatului de ventilaţie mecanică la care se urmareşte să
fie racordat la sursa de oxigen şi aer comprimat, să aibe montate tubulatura şi canistra de
umidificare (umplerea acesteia cu apa distilata), schimbarea acestora la un interval de 48 ore,
golirea capcanelor şi a tubulaturii de apa rezultată din condens, recoltarea de probe
bacteriologice din capcanele de apa.