C1

GERONTOLOGIE, GERIATRIE
ÎMBĂTRÂNIREA UMANĂ

Gerontologia- știința proceselor de îmbătrânire

Geriatria – ramură a medicinii care cercetează aspectele patologice ale îmbătrânirii.
Cauzele care explică fenomenul de îmbătrânire a populației sunt:
- scăderea natalității
- progresele medicinii
- creșterea nivelului de trai
care măresc rata de creștere numerică a populației vârstnice prin ameliorarea
morbidității și mortalității.
Senescența cuprinde ultima perioadă a vieții, (spre deosebire de îmbătrânire - proces dinamic,
indiferent de vârsta cronologică),
Senilitatea – perioada finală cu deteriorări biologice severe.
Procesul de îmbătrânire este unul fiziologic, care antrenează modificări specifice speciei de-a
lungul întregii vieţi. 
În ultimii ani de viaţă, aceste modificări produc o scădere a adaptabilităţii individului la mediu.
Funcţiile organismului nu regresează în mod egal şi diferă de la o persoană la alta.
În general s-a constatat o creştere a duratei de viaţă la femei, comparativ cu bărbaţii, ceea ce va
duce la o „ feminizare ” a populaţiei.
Creşterea numărului vârstnicilor modifică morbiditatea în sensul creşterii bolilor cronice .
Din toate aceste motive este necesară cunoaşterea particularităţilor biologice, psihologice şi
sociale ale persoanelor vârsnice.
Creşterea duratei de viaţă a impus o subîmpărţire oarecum artificială a vârstei a treia, în trei
perioade:
- 65-75 de ani este perioada de vârstnic;
- 75-85 de ani , perioada de bătrân;
- peste 85 de ani , perioada de longeviv.
Există mai multe tipuri de îmbătrânire:
1. îmbătrânirea fiziologică în care vârsta cronologică coincide cu cea biologică
2. îmbătrânire nefiziologică , care poate fi prematură ( vărsta biologică corespunde unei vărste
calendaristice mai mari) sau accelerată ( ritmul de îmbătrânire se
accelerează la un moment dat)
3. îmbătrânire asincronă în care aparatele şi sistemele au ritmuri diferite de îmbătrânire şi apare
îmbătrânirea predominent cardio-vasculară , cerebrală sau articulară

Aspectele psiho-sociale ale îmbătrânirii au importanţă deosebită şi trebuiesc cunoscute.

Astfel prin pensionare se produce o nivelare socială şi psihologică.
De cele mai multe ori cea mai importantă suferinţă a persoanelor în vârstă este izolarea.

În linii mari bolile vârstnicilor se pot clasifica în felul următor:

- boli comune ale vârstelor anterioare;
- boli comune ale vârstelor anterioare, dar cu tablou clinic, evolutie şi prognostic particular
vârstei a treia;
- boli senile, specifice vârstnicului.

Factorii care influenţează îmbătrânirea umană

Factorii genetici Teoriile genetice afirmă că ceasul biologic al fiecărei specii este setat la o anumită
„oră“
 şi, potrivit lor, omul este programat genetic să trăiască 110-120 de ani.
.Ipoteza conform căreia îmbătrânirea survine datorită programului înscris în codul genetic
este susţinută şi de faptul că perioada vieţii este diferită în funcţie de specie
longevitatea este ereditară
agenţii genotoxici modifică durata vieţii (de exemplu, radiaţiile), diferenţele dintre
duratele de viaţă ale gemenilor univitelini sunt de două ori mai mici decât între fraţi
(Kallman şi Jarovik)..
Factorii socio-culturali Dezechilibrele psihosociale ale grupurilor comunitare se prezintă sub forma unor
tulburări ale spiritului comunitar cu caracter generalizat, afectând structura,
dinamica şi evoluţia psihosocială a tuturor membrilor comunităţii respective
Aceasta se datorează unor schimbări sociale, culturale, morale, unor factori
economici, socio-demografici (fenomenul de marginalizare socială a unor indivizi
sau a unor categorii sociale), presiuni exercitate de mass-media, calamităţi
naturale (cutremure, inundaţii) etc. Conflictele dintre generaţii se manifestă cel
mai pregnant în planul social-comunitar şi au la bază ciocnirea dintre mentalităţi
diferite, dintre moduri de a gândi şi modele de comportament diferite de la o
generaţie la alta
Obiceiurile culturale intervin prin intermediul educaţiei asupra caracteristicilor psiho-fiziologice ale
fiecărui individ în parte.
Factorii psihologici În psihologia senescenţei, modificările asociate procesului de îmbătrânire sunt
diferite, corelându-se cu tipul de personalitate, particularităţile etnice, profesionale şi
cele habituale ale fiecărui individ în parte.
Unele evenimente pot precipita îmbătrânirea psihologică : retragerea din activitatea
profesională, plecarea copiilor, decesul partenerului de viaţă, iar adaptarea la noile
condiţii are mari implicaţii în plan psihic.
Factorii somatici Fiecare organism îmbătrâneşte după un orar propriu, bătrâneţea fiind cel mai frecvent
rezultatul suprapunerii unor boli cronice şi degenerative pe un organism modificat prin
înaintarea în vârstă.
Modificări în organism apărute pe parcursul procesului de îmbătrânire:
- părul încărunţeşte,
- pielea îşi pierde elasticitatea,
- apar ridurile,
- iar expunerile la soare pot duce la apariţia unor pete maronii.
- senescenţa senzorială apare constant.
- scad acuitatea vizuală,
auditivă,
sensibilitatea tactilă,
mirosul şi
gustul.
Diminuează atenţia şi memoria.
Scade spontaneitatea gândirii, iar
limbajul reflectă dificultăţile gândirii.
Scade fluxul verbal,
apare lentoarea ritmului şi a vocabularului.
Afectivitatea este compromisă adeseori.
Comportamentul este emoţional,
apar irascibilitatea şi labilitatea emoţională.
Şi personalitatea reflectă deteriorările prezentate.

Îmbătrânirea normală şi patologică

Printre modificările frecvente apărute la vârstnic se numără:
- modificări neurologice,
- modificări ale pielii şi ale fanerelor,
- scăderea acuităţii vizuale şi auditive,
- scăderea toleranţei la efort,
 - hipomnezia, (slăbirea memoriei)
- hiposmia ( slăbirea mirosului) etc.
În ceea ce priveşte interpretarea datelor de laborator, se preferă termenul de
“valori de referinţă ” în locul “valorilor normale”.
- TA creşte cu vârsta, ( valori de 160 mm Hg maxima şi 95mm Hg minima sunt considerate
fiziologice.)
- glicemia,
- colesterolemia,
- ureea, acidul uric, creatinina au valori
toate superioare celor normale ale adultului.
- VSH-ul poate depăşi 15 mm la 70 de ani, în special la femei.
- proteinemia scade,
- numărul de hematii este diminuat, ca şi cel al limfocitelor.

Aspecte medicale în geriatrie

I. Tulburări psihice şi neurologice
Tulburările neuro-psihice includ modificările la limita normalului precum şi
patologia bine definită.
Frecvenţa afecţiunilor psihice creşte proporţional cu vârsta.
Aceste tulburări pot fi împărţite în felul următor:
- afecţiuni psihice cu debut anterior îmbătrânirii, comune şi altor vârste, care nu
caracterizează vârstnicul;
- afecţiuni psihice cu debut la vârsta înaintată care intră în cadrul “îmbătrânirii
cerebrale”.
Pe masura îmbătrânirii suferinţa psihică se îmbină cu cea somatică, iar delimitarea este greu de
realizat.
Factori care favorizează apariţia unui dezechilibru psihic la vârste înaintate :
a) Modificări în statutul familiei şi de coabitare
- plecarea copiilor din casa părintească;
- restrângerea condiţiilor de locuit;
- părăsirea locuinţei pentru a locui cu unul dintre copii sau într-o instituţie pentru
vârstnici;
- relaţii nearmonioase între generaţii;
- decesul unuia dintre parteneri;
-diminuarea veniturilor materiale.
b) Modificări în statutul profesional şi ocupaţional
- retragerea din activitatea profesională- pensionarea;
- pierderea rolului şi statutului social;
Tulburarile neurologice ale îmbătrânirii cuprind două aspecte şi anume:
- îmbătrânirea fiziologică şi
- modificările de ateroscleroză.
Cea mai mare parte a patologiei este reprezentată de accidentele vasculare cerebrale.
Modificările funcţionale din cadrul senescenței senile sunt abolirea reflexelor,
lentoarea mişcărilor,
reflexe oculare (fotomotor şi de
acomodare) lente.
Tulburările de somn
Durata somnului la vârstnic este mai mică, 6 ore fiind în limita normalului.
În practică acuzele subiective ale pacientului în ceea ce priveşte durata somnului trebuie
analizate cu discernământ pentru a deosebi dissomnia reală de falsa insomnie.
Dissomnia include tulburări cantitative cum este hiposomnia sau
 tulburări calitative ( somn superficial, tulburări ale ritmului normal).
Ca urmare a hiposomniei cu vârsta creşte consumul de hipnotice.
Cu înaintarea în vârstă se constată o diminuare a somnului de noapte şi a stării de veghe diurnă,
deoarece se recuperează veghea nocturnă prin somn diurn.
Se formează astfel un cerc vicios în care somnul de zi împiedică somnul nocturn.
Cauze care perturbă somnul de noapte la vîrstnic:
- hipertrofia de prostată, sau
- refluxul gastro-esofagian. - poate fi împiedicat prin:
1. alimentaţie corectă seara: cina cu 2 ore înainte de culcare,
evitarea meselor copioase, evitarea preparateor
greu digerabile cum ar fi grăsimi, prăjeli, sosuri,
alcool;
2. culcarea într-o postură ridicată, pe o pernă înaltă.
- bolile reumatice care de regulă au orar nocturn,
- crampe musculare ale membrelor inferioare prin tulburări circulatorii,
- tuse rebelă.
Tratamentul insomniei va avea în vedere în primul rând cauzele.
- tratarea factorilor şi bolilor care provoacă insomnia
(adenom de prostată, reflux gastro-esofagian, reumatism, bronşită etc. ). 
- terapie educaţională:
- culcarea la aceeaşi oră, de preferat mai devreme şi eventual
după o mică plimbare;
- masa de seară cu 2 ore înainte, nu trebuie să conţină alimente
sau băuturi iritante, ceai, cafea
sau medicamente pe bază de
antinevralgic;
- nu se va fuma înainte de culcare deoarece se exită sistemul
nervos prin eliberarea de adrenalină;
- se evită discuţiile aprinse, controversele;
- aerisirea camerei înainte de culcare ;
- o baie caldă are efect sedativ;
- ingestia unui pahar de lapte, ceai de tei sau consumul unui măr;
- creearea unei atmosfere prielnice: pat bine făcut, confortabil,
linişte, intimitate;
- o postură mai ridicată pentru cei cu reflux gastro-esofagian;
- tehnici de relaxare ca hipnoza sau masaj.
- tratament medicamentos. Diversele hipnotice au efect toxic
la vîrstnic, provocînd hipotensiune,
agitaţie,
agresivitate,
confuzie,
halucinaţii.
Barbituricele şi tranchilizantele,
administrate în cure lungi ,
determină imunodepresie cu
apariţia unor infecţii microbiene
şi fungice cronice.
Hipnoticele - administrare discontinuă, cu
- reducerea progresivă a dozei și
- pauze de 3-4 zile.  
Facultativ:

Schimbări normale în îmbătrânire

- Părul, unghiile: părul devine slab, rar, cărunt, unghiile îngroşate
pielea: ridată subţiată, uscată, 
fragilitate vasculară, 
transpiraţie redusă, 
p i g m e n t a r e tegumentară
Simţurile: vederea:
creşte opacificarea lentilei,
corneea devine cenuşie,
scade secreţia lacrimală,
cad pleoapele,
se instalează capacitatea de a se concentra asupra obiectelor apropiate. 
auzul 
reducerea uşoară a auzului.
  tactil 
scade capacitatea de diferențiere între căldură și răceală
scade  simţul tactil.
mirosul:
se reduce mirosul nasul devine proeminent. 
  gustul 
gura este uscată,
salivă redusă,
se reduc papilele gustative.
Sistemul osteomuscular:
musculatura devine flască,
energia este redusă,
oboseală frecventă,
mersul mai încet şi mai scurt,
se reduce mişcarea mâinilor, 
poziţia corpului devine încovoiată,
se reduce înălţimea,
se reduc cartilaJele articulare,
se rarefiază şi se reduce greutatea oaselor şi
se limitează mişcarea articulaţiilor.
Sistemul cardio-respirator:
se reduce capacitatea vitală,
scade amplitudinea mişcărilor toracice, 
pulsul devine bradicardic,
creşte tensiunea arterială sistolică,
apare dispneea la eforturi.
Sistemul gastro-intestinal şi genito-urinar:
scade motilitatea sistemului gastro-intestinal,
scade secreţia de enzime digestive şi acizi,
stomacul se umple mai lent,
se reduce capacitatea de filtrare a rinichilor,
apare poliuria,
mucoasa vaginală devine uscată,
se măreşte în volum prostata la bărbaţi.
Sistemul nervos:
- se atrofiază celulele creierului,
- încetinesc reflexele,
- scade ritmul ideativ, spontaneitatea şi flexibilitatea gândirii,
- scade memoria de scurtă durată şi conservă memoriade lungă durată, ceea ce stimulează
frecvente întoarceri în trecut sau detalieri din experienţade mult dobândită.
- se poate produce deshidratarea vârstnicului fie prin aport insuficient
delichide, fie prin modificarea structurilor cerebrale când este atins centrul setei şi
vârstnicul pierde senzaţia de sete.
- apare hipofuncţionalitatea sistemului imunitar,
 - slăbesc reacţiile de apărare şireactivitatea organismului scade.
Sstemul imunitar nu-şi mai recuoaşte propriile structuri şi fabrică anticorpi împotriva lor.
Se alterează funcţia de termoreglare, vârstnicul capăta aversiune faţă de frig şi nu semai poate
adapta la frig.
Îmbătrânirea psihologică
Dacă la baza acestui fenomen stau modificările de vârstă suferite de diferitele organe şi sisteme,
unele evenimente care intervin în existenţa vârstnicului o precipită
retragerea din activitate,
îmbolnăviri diferite,
plecarea copiilor,
decesul partenerului,
dispariţia vechilor  prietenii etc.
Criza de adaptare la noile condiţii are mari implicaţii psihologice. examinarea unui bătrân
implică câteva funcţiuni psihice: nivelul de conştientă,
orientarea,
starea afectivă,
gândirea, 
comportamentul,
 integrarea în familie şi societate, 
limbajul etc.