ANALIZA FENOMENULUI

DE AUTOINDUCŢIE
profesor Cătălina Stanca
Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza”, Galaţi

Lucrarea îşi propune investigarea fenomenului de autoinducţie, ca un caz particular al

fenomenului de inducţie electromagnetică. Experimentele se adresează elevilor din ciclul liceal,
accentul căzând pe analiza calitativă a fenomenului. Un alt aspect analizat este fenomenul de
inducţie mutuală, urmat de calculul coeficientului de inductanţă mutuală, specific fenomenului.

Obiective urmărite

Evidenţierea experimentală a fenomenului de autoinducţie

Evidenţierea fenomenului de inducţie mutuală
Deeterminarea experimentală a coeficientului de inductanţă mutuală

Noţiuni teoretice

Fluxul magnetic produs de un curent care străbate un circuit produce asupra propriului
circuit aceleaşi acţiuni de inducţie pe care le exercită asupra unui conductor străin. Faraday a
stabilit că fenomenele de autoinducţie (sau selfinducţie) sunt legate de variaţia de curent în
acelaşi circuit şi sunt cu atât mai remarcabile cu cât fenomenul de inducţie care străbate
circuitul este mai puternic. Aceşti curenţi apar doar în momentul închiderii sau deschiderii
circuitului. Faraday i-a numit „extracurenţi de inducţie”.

Pe baza observaţiilor experimentale fenomenul de autoinducţie se defineşte astfel:

Fenomenul de apariţie a unei tensiuni induse în bobinele prin care trece un curent electric
datorită variaţiilor acestuia.
 Apariţia fenomenului de autoinducţie poate fi observată la:
❖ apariţia scânteilor la aprinzătoarele electrice (explicată datorită tensiunilor
autoinduse ridicate)
❖ producerea scânteilor la troleul tramvaiului, troleibuzului, locomotivei electrice

Un alt aspect care trebuie evidenţiat este faptul că tensiunile autoinduse ating valori
periculoase atunci când curentul îşi schimbă sensul de zeci de ori pe secundă (curentul
alternativ). Pentru a elimina tensiunile autoinduse periculoase, se folosesc condensatoare
electrice conectate în paralel cu întrerupătorul circuitului care conţine bobinaje, sau se folosesc
înfăşurări bifilare bobinate cu două fire conductoare izolate, dar unite la capete.

Alt element deloc de neglijat este comportarea a două bobine aşezate una lângă cealaltă care
intervin în inducţiile reciproce. Coeficienţii de inducţie mutuală sunt coeficienţi care intervin în
inducţiile reciproce dintre două circuite diferite (două bobine) aşezate unul lângă celălalt.
Apariţia fenomenului de inducţie mutuală se datorează uneia din celebrele experimente ale lui
Faraday.
Experienţa crucială a lui Michael Faraday, care prefigurează transformatorul de mai târziu a
fost efectuată în felul următor: pe un cilindru de lemn au fost înfăşurate două bobine, B1 legată
la un galvanometru şi B2 legată la o baterie. El a observat că în bobina B1 apărea un curent
numai atunci când întrerupătorul K închidea sau deschidea circuitul bobinei B2.

Figura 1 Schema electrică a experimentului realizat de Faraday

Reluând experimentul lui Faraday, se constată că în momentul

stabilirii curentului în bobina inductoare B2, are loc o creştere a
fluxului magnetic care se transmite în bobina B1. Conform regulii lui
Lenz, în aceasta apare un curent indus, al cărui câmp magnetic creşte, dar în sens contrar celui
din bobina inductoare. Dacă I2 este intensitatea curentului din bobina inductoare şi Φ1 fluxul în
bobina 1 produs de câmpul creat de I2, atunci Φ1 = M12 x I2.
Prin variatia lui Φ1 apare un circuit o tensiune

∆∅ ∆𝐼2
𝑒1 = − = −𝑀12
∆𝑡 ∆𝑡

Dacă prin bobina B1 trece curentul I1, atunci datorită variaţiei fluxului în bobina B2

Φ2 = M21 x I1 apare o tensiune

 ∆𝐼1
𝑒2 = −𝑀21
∆𝑡

Experimental, s-a constatat că M12 = M21 = M dacă bobinele sunt suficient de aproape una de
alta. Coeficientul de inducţie mutuală depinde de forma, dimensiunile şi poziţiile relative ale
celor două bobine.
Valoarea acestui coeficient poate fi calculată cu ajutorul formulei
𝜇 𝜇
𝑀 = 0 𝑟𝑁 1 𝑁2
𝑆, dacă considerăm că bobinele sunt identice, cu N1 şi respectiv N2 spire
𝑙
Fenomenul de inducţie mutuală a fost descoperit pentru prima data de Joseph Henry. El a fost
capabil să genereze un arc electric spectaculos atunci când a întrerupt un curent electric într-un
circuit al unei bobine cu un număr mare de spire.

Activitatea 1:

Analiza fenomenului de autoinducţie

Prima activitate îşi propune evidenţierea fenomenului de autoinducţie prin câteva experimente
calitative.

Materiale necesare:
✓ un miez de fier dreptunghiular;
✓ o bobină B numită bobină de self (N = 1000 spire);
✓ 2 becuri;
✓ o sursă de tensiune continuă (12V);
✓ un întrerupător;
✓ un bec cu neon;
✓ 6 conductoare de legătură

Fişă de lucru numărul 1

Fenomenul de autoinducţie

Evidenţierea fenomenului de autoinducţie se poate realiza cu ajutorul unor circuite electrice.

Pentru început vom realiza schema următoare utilizată de Flemming:
Sarcini de lucru:
✓ Inchideţi brusc întrerupătorul. Observaţi şi comparaţi iluminarea dată de cele două
becuri;
....................................................................................................................................................................
...
✓ Aduceţi becul B2 la aceeaşi intensitate luminoasă ca şi becul B1 cu ajutorul reostatului;
✓ Deschideţi brusc circuitul. Observaţi şi comparaţi iluminarea dată de cele două becuri;
....................................................................................................................................................................
...
✓ Inchideţi din nou brusc circuitul. Observaţi şi comparaţi iluminarea dată de cele două
becuri;
...................................................................................................................................

Explicaţi observaţiile voastre experimentale pe baza principiului transformării şi

conservării energiei.

Stiaţi că: Pentru punerea în evidenţă a curenţilor de autoinducţie Faraday a folosit în locul
becurilor electrice întrebuinţate de Flemming, un galvanometru obişnuit al cărui ac primea
scurte impulsuri.

Fişa de lucru numărul 2

Fenomenul de autoinducţie
 Al doilea circuit electric are schema electrică redată mai jos:

Sarcini de lucru:
✓ Închideţi brusc întrerupătorul. Observaţi şi comparaţi iluminarea celor două becuri B1
şi B2.
....................................................................................................................................................................
..
✓ Deschideţi întrerupătorul continuând să observaţi iluminarea celor două becuri;
✓ Deşurubaţi becul B2 şi observaţi becul cu neon B la închiderea şi deschiderea
circuitului;
✓ Notaţi observaţiile voastre experimentale
..........................................................................
✓ Deşurubaţi becul B1 şi observaţi comportarea celor două becuri rămase în circuit;
✓ Notaţi observaţiile voastre experimentale
..........................................................................
Incercaţi să concluzionaţi observaţiile voastre experimentale identificând condiţiile necesare
producerii fenomenului de autoinducţie.

Activitatea 2: Determinarea coeficientului de

inductanta mutuala
Activitatea îşi propune evidenţierea fenomenului de inducţie mutuală şi determinarea
coeficientului specific acestui fenomen.

Materiale necesare (pentru o grupă de lucru formată din 4-5 elevi):

✓ 2 rezistoare de rezistenţe de valoare mai mare de 10Ώ;
✓ o bobină cu N1 = 500 de spire;
✓ o bobină cu N2 = 1000 de spire;
✓ o sursă de tensiune continuă;
✓ 2 ampermetre;
✓ conductoare de legătură
 Fişa de lucru numărul 3

Să analizăm fenomenul de inducţie mutuală

Câteva noţiuni teoretice!

Prin închiderea întrerupătorului, în bobina secundară se induce un curent electric de

valoare
2𝐼1
𝐼2 = 𝑅 +𝑅 𝑀 unde I1 = intensitatea curentului electric din circuitul primar
1 2
R1, R2 = rezistenţele circuitelor primar, respectiv secundar
M = coeficientul de inductaţă mutuală
𝐼
Din această ecuaţie 𝑀 = 2𝐼2 (𝑅1 + 𝑅2 )
1
Sc hema electrică pe care o vom folosi pentru evidenţierea acestui fenomen este redată mai
jos:

Sarcini de lucru:
✓ Se realizează circuitul din imagine;
✓ Se închide circuitul şi se măsoară valorile curenţilor indicaţi de cele două ampermetre;
✓ Se completează tabelul de valori;
✓ Se repetă determinările de mai multe ori (cel puţin 5 determinări) pentru a realiza o
evaluare corectă;
✓ Se calculează valoarea coeficientului de inductanţă mutuală pe baza relaţiei
experimentale (2) şi se compară cu valoarea teoretică dată de relaţia (1).

nr. I1 (A) I2 (mA) M Mmediu

determinare