•<

CONST. L. HRISTEÂ

lb i/ Â c t 'P .

S T U P Ă R I T U L N O U

Ediţia a ll-a
Revăzută şi completată

■f -

i *
ASOCIAŢIA CRESCĂTORILOR DE ALBINE
l i n
DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA
Redacţia revistelor apicole
B u c u r e ş t i , 197 9

W
 PASIUNE ŞI EXPERIENŢĂ APICOLA ÎMPĂRTĂŞITE
CU GENEROZITATE TUTUROR I
■ ' - ■' : &■
m ■. , ■
Sub egida Asociaţiei Crescătorilor de Albine din R. S. România, în
tiparul editurii A PIM O N D IA , apare în acest an documentata lucrare a
I
lui Constantin L. Hristea : „Stupăritul nouc<.
Pentru marea sa dragoste faţă de albine, pentru pasiunea caldă,
pentru devotamentul, dăruirea şi munca sa creatoare, autorul acestei lu ­
crări cuprinzătoare a tuturor problemelor de apicultură este de multă
I
vreme bine cunoscut şi stimat de către toţi stuparii din ţară, bucurîn-
du-se, de asemenea, de elogioase aprecieri din partea apicultorilor de
peste hotare. Cartea de faţă este o concentrare a eforturilor sale perma­
nente, de o viaţă de om, de a pătrunde, a înţelege şi tălmăci minunata
viaţă a coloniei de albine, la care mereu căutăm să desluşim unele din I

tainele naturii — acest inepuizabil tezaur al surprizelor.

De la vîrsta de 14 ani trăieşte în m ijlocul stupinei, printre albinele
sale, supuse permanent studiului şi observaţiei sale atente, gata întot­
deauna să noteze şi să explice anumite fenomene asupra cărora ştiinţa I

ş i practica apicolă nu şi-ăte'lspus încă ultim ul cuvînt. De 70 ani, Con­

stantin L. Hristea îmbină fructuos pasvdnea sa cu cercetarea meticuloasă ^
a vieţii albinei şi cu practica apicolă, devenită an d e liii to t mai eficientă X
prin tehnologiile moderne la care apelează ca urmare a evoluţiei ascen- ■
dente a apiculturii contemporane.
O contribuţie esenţială la dezvoltarea apiculturii româneşti o are ^
şi activitatea publicistică şi de propagandist voluntar desfăşurată, fără I
întrerupere, pe acest tărîm de către Constantin L. Hristea. A m urmărit |
mereu bogata activitate a acestui truditor al apiculturii româneşti : zeci
şi zeci de conferinţe ţinute în toate regiunile ţării, nenumărate articole
publicate în ziare şi reviste, dar mai cu seamă în revistele noastre de
apicultură din ultim ii 50 de ani, elaborînd şi publicînd numeroase broşuri
I
şi cărţi apicole. Acum 40 de âni a publicat cartea „Stupăritul“ — reeditata
încă de două bri — conţinînd în 960 de pagini un temeinic îndrumătdr
pentru stupari şi pentru începătorii în apicultură. Multe generaţii de î ii i- ■
pari din România 'sJtiu format aplicînd călăuzitor dialogul instructiv din K
„ S tu p ă r itu l"In acest fermecător dialog cu fiu l adorat, m ulţi dintre noi ™
ne-am regăsit fie în rolul lui Călin fiul, în anii tinereţii noastre, fie în cel
al tatălui dornic să sădească aceeaşi pasiune pentru albine şi în sufletul
copilului său drag.' A m în memoria rfiea nenumărate scene din viaţă me*
I

3
 date atît de fidel în această carte. Meritul mare al autorului este că a
găsit această formă constructivă de prezentare, îmbrăcată în fermecă­
torul grai sfătos moldovenesc.
Această valoroasă şi cuprinzătoare carte de cunoştinţe şi sfaturi
apicole practice a fost completată acum zece ani de o altă lucrare a
sa : „A.B.C.-ul apicoV', care grupează, după un alt sistem, noţiunile de
specialitate şi terminologia apicolă experimentală şi generală, oglindind
nivelul apiculturii la acea dată.
In domeniul produselor apicole şi în special în cel al diversificării
producţiei apicole şi a utilizării produselor albinelor în scopul sănătăţii
omului, Constantin L. Hristea a adus, prin publicaţiile sale din ultim ii
ani, reale foloase apicultorilor şi consumatorilor de produse apicole.
La curent cu cercetările ştiinţei apicole contemporane, dispunînd
de o vastă experienţă practică, lucrînd zilnic în stupinele sale şi în
acelea pe care le-a condus direct în cadrul sectorului apicol de stat,
autorul lucrării „Stupăritule tşi-a dat seama că observaţiile şi constatările
sale, din 1935, sînt mult depăşite şi că este nevoie de o nouă lucrare. Cu
răbdare şi competenţă, studiind3literatura documentară de specialitate,
folosind un material de referinţă actual, Constantin L. Hristea a început
din 1970 să scrie o nouă lucrare despre stupărit, eforturile sale materia-
lizîndu-se în cartea apărută a,cum sub titlul semnificativ — care demon­
strează continuitatea primei sale lucrări de bază — : „Stupăritul nou“.
Abordînd o tematică principială deosebită faţă de aceea din prima
sa lucrare, de data aceasta el ne prezintă albina ca pe o simplă parte
din vastul complex biologic care este „colonia<c— organism biofizio­
logic desăvîrşit.
A u to ru l a făcut observaţii preţioase asupra comportamentului colo­
niei de albine, ajungînd la concluzii foarte folositoare pentru crescătorii
de albine cu privire la sistemul nervos al coloniei, explicînd astfel unele
din multiplele „taine“ din viaţa acestui complex biologic, cu diferitele
aspecte legate de viaţa ei comunitară.
Sînt încredinţat că această nouă carte a octogenarului Constantin
L. Hristea va -Ji primită cu acelaşi interes de către toţi apicultorii din
ţară, cititorii Si, tineri şi vîrstnici, practicieni şi amatori, găsind în bogatul
ei conţinut, prezentat într-un stil şi într-o formă literară românească,
plăcută şi accesibilă tuturor, o călăuză binevenită şi deosebit de folositoare
în practicarea apiculturii în condiţiile metodologiei apicole moderne.
In forma ei actuală, cartea „Stupăritul nou“ demonstrează de fapt
valoarea pasiunii şi îndelungatei experienţe pe care Constantin L. Hristea
o împărtăşeşte cu dărnicie tuturor.
De-a lungul anilor am urmărit laborioasa activitate a acestui maestru
al apiculturii. Adeseori mă întrebam de unde găseşte atîta energie la
vîrsta sa înaintată. Consider că xiumai entuziasmul său şi pasiunea cu
care iubeşte aceste minunate insecte au generat bogatele sale activităţi.
De aceea am prim it cu plăcere solicitarea de a prefaţa lucrarea
„Stupăritul nou(( şi consider o cinste pentru mine să o recomand, cu
toată căldura, stuparilor din ţară.
' Cu prilejul apariţiei cărţii ^Stupăritul nou“ >doresc autorului ei,
membru de onoare al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din Republica

4
Socialistă România, care împlineşte în curînd 84 de ani, să ducă departe,
încă m ulţi ani, munca sa neobosită în slujba apiculturii româneşti şi a
celei mondiale. Ca o recunoaştere a meritelor sale, Congresul interna­
ţional de apicultură al A P IM O N D IA din 1975 de la Grenoble — Franţa
a conferit maestrului Constantin L. Hristea diploma şi medalia de aur
pentru îndelungata sa activitate publicistică în folosul dezvoltării apicul­
turii moderne.

Ianuarie 1976 Prof. dr. ing. V. HARNAJ

Preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de A lbine
din Republica Socialistă România şi preşedintele
A P IM O N D IA
 S :.tn t ^
hi r>rj S‘ •i-lv'-» .mivh'^îo.a .,
^ u;;, :\t;- •• ■Oi. :«■•
■ " Ul ■-; •■•.-*:$\j o}£>2 ■' ': •3 '. ■ <i*î> ••-.■ V.
c\ -ţ r.
,.»Wi iî\... « : ) .'3; J^j-y
OţlUA^ — ••;: ;.i:‘>.*'-:r : •S
 K IV îO W 'î js 5» ‘ vr';'> o 303 >•'
W 1 :ih. : ■ -3 . • . ' ' r .

’> # # * * m!
. L-ct1' •"*
r&&H . / u*
=»fadîA
i*ferîrr *b ‘
: h- -.>V
m ir

____ ________________________________________ ________________________________________

 PARTEA I

ALBINA CA SUBIECT DE STUDIU

I

începem, tineri apicultori, cu expunerea planului învăţăturii api­

cole — aşa cum se procedează în oricare activitate — pentru a putea
obţine rezultate bune.
Vom prezenta la început o introducere în această disciplină pentru I
a vedea ce cuprinde ea ca sarcini şi cum trebuie să ne pregătim pentru
ca stupina să fie rentabilă şi bine organizată. Vom trece apoi la exa­
minarea locuinţei albinelor — stupi sistematici, care sînt uşor de mînuit I
şi în care coloniile se pot dezvolta fără limită.
în sfîrşit, examinînd activitatea unui roi natural primar şi apoi
a unuia secundar, vom începe cu un scurt studiu anatomic al albinei,
pentru a putea înţelege cum formează această populaţie cu zeci de mii I
de fiinţe acel complex biofiziologic care este colonia, cu grupele sale so­
ciale temporare, care sînt adevărate organe de vieţuire. Cu această ocazie
vom cunoaşte şi componenţa coloniei cu cele trei caste de indivizi ai ei. I
Studiind colonia ca atare, vom urmări activitatea grupelor sociale,
care duc, în primul rînd, la o continuă,preschimbare a generaţiilor care _
se succed, mai intens sau mai încet, în raport de sezoane, iar în al doilea ■
rînd la acumulările de bunuri alimentare aflate în natură şi aduse în stup ®
drept hrana pentru puiet, matcă şi albine.
în continuare vom examina felul în care trebuie pregătite coloniile
pentru a ierna în cele mai bune condiţii, astfel încît primăvara să apară I
în depline puteri, pentru a da apoi stuparului o recoltă cît mai mare.
Stuparul va lua albinelor numai prisosul, adică numai surplusul
care depăşeşte nevoile coloniei pentru a-şi putea desfăşura activitatea în
condiţii optime. I

Totodată vom urmări problema foarte importantă a ameliorării con­

tinue a preţioasei noastre rase Carpatica, prin creşterea de mătci selec­
ţionate, împerecheate natural sau artificial.
I
în sfîrşit, vor fi studiate metodele pentru identificarea diferiţilor
agenţi patogeni ai albinelor, caracteristicile bolilor provocate de aceştia,
precum şi metodele corespunzătoare de prevenire şi combatere a lor.
I
 v ’G r it . n a -* :.m k t z a

i*. . fj;..yj'îjQz>,'e} uo .- ;r-rjiL''jitjă h v ^ i! .m^q-r.w :

';Ttnsq -•■ rţ y / j r j c & î ■..■:&M'/yx-iq •..?• tnu.;- ■ ■ âîc/O
v.k ; v-
iri: -rjq ^r-iiqhilb /:•'• o 1uc^-^n bl f^nsss?-* wn ■/
&! .fr'tq T,T*i%.:vvq ă:- ■•_>;• aiuv „v. ir,.: *>., .-r^nqxjo sţj / r5
-i-./.'j iCI. ;n q * ; jrrto/ sxL’tcşno sru d 1% J&'.dsztz-v; -A .- a
ioş;: ;**£? ./.r^ n-yx&aL'ii
’hhir-iî B iâ i njxyv^vb Jo?fsa oliu\< -Vo m o ni U-
;fn luaj.} £$1sii vIJîh; bnintap,;#.? . ni
jtD/il-.i.r- .'• ;!./; }b •<;•'.,«.>*.'• : ?’' K: fliU -00 f;‘£r.?v-i'Tî. îi*O’/ "{.I-;.?",'!?.'1 î-?•Y'‘■?U-’^' i r--
iim si> ui» iy*&tss:>r ăssDirn^n ?•
- - * fr-- * : ?*T£\> *^Iqr; o:> < 'tu?, -r?
" ; & ? z ir ■■'■■■ fjO s b ţ^&jţio VjşT^vob* înl?: / :'^yoom^i )fstv
'.\ ;y':-*i: ;,b :.v?6o î ^ t ! y b i î -jj, ifnn-.*:--., 'jcjn-yiioq.- • i vr o i f so;.1- ;• ■
*f>Lr>io-.- :îom ilvilâfl i'îâffri.v rnov ,; - ss ^ir: >io- h ;r^ :cr-;
V îIi^ ^ ;r u o o gf ;bn? : i - r ^ i a -.' ; ?.0 1 ^ 3
,v l;n h Ib iii .^ii/‘;OS3g ’>b Jioq,v; r?f &rratnfi^ n ..îa
/-• h siiin^n 0: r/u/^d "h •Âh^icrrur:^ m
•'5Xi/^5r {••• o::î.j/>r?c q /qs-ib
"î:?-;'■: ’c'v; ' ;i: •- ■■'iţ.-’k '- . : y v - 3 -:■ IrKv; , - n n ^ x / y , ...;. /
^€- ev . îq- J. ? Is'ÎJ^Ş ./^â.lIOD i^l'U S.'v'J 5 t’i: Vj ./■
. o îu[m & q> jt* i o q z m te^ q j s *?& j n a lu m .' xn
' ’ ■■' =•■■■•** ; -■ •. .• :. .. . k .-, •. l; ■
.•: ■8: - "'- •.' .*; 'Mzb k ’ i rs ■■ • .. • • • \■ .-- Ts,v-,
o/iifiqi; i^lb'-<OD
> m - 1■ fi • CT ri • 6 :• - i T ^ . ;•-. v ;-oîovI
~ • 3-■ *••■;r-f -.. ,:*iq fkx:i<T&tO ;4. :• ..-j.)
. _ ■'• • • ..... îoi.f
- ■ - ■ ' •■' Y: bboj - • i i . • •'
* '! • • ■ ■.' ' : ’: ' • ftttt ,70 , .;. • j
zm £ .* r i^ £ < m ' ^ ^ n ş X '- y x : s t SfehotofT! jn - ^ î e
 ■ v. ' - ' - - - ■ ^ 3 |x
$<l ; ;‘v : r > . : cr •••:•>:q ; : riisi.v .'■'af.i'g • -'iose i-3 ip * t+ ^ o M ş â îţQ 'îQ q
■ . ‘ - ' . ■■ : - ‘ - • nu*
b-iîtcod ;■ . ...... :' - ~$GiSr: " ' : ' .... ■
? &*"■>' 'v f o r ; . t o J iT h r . i ^ i "i & Z 83Q.B ■
•/•.:■, ai
* • ■*-r*- ■•: *:r*s..--r:x r; ; ■:.:.• otcx>&.afaxoă.
:: - -,>irtî * •;v.ţ e v h r ^ ;r ;L nr - iV .am . tvfUQ:. v ,
oi -.. . "4 t ^ i ■■; q /. ■ ■ :: k ; sli . i &s
b ^ INTRODUCERE IN APICULTURA
V.C !'a VG:.' • • -ii# 6 -A .£t&jbO£b .$£&&;
Apicultorul este persoana care se îndeletniceşte cu creşterea albi­
nelor. I se mai spune şi stupar, adică cel ce îngrijeşte stupii, sau prisăcar,
adică cel ce conduce o prisacă, adică o stupină. Ca om, stuparul este
neapărat un îndrăgostit de meseria lui. De aceea apicultura este consi­
derată drept o îndeletnicire pasională.
Oricine poate fi apicultor dacă doreşte să crească albine. Dar, în
orice caz, amatorul trebuie să ştie de la început că, la rezultate bune
va ajunge numai acela care se va lega sufleteşte de această îndeletnicire.
Tehnica aceasta se învaţă mai ales „citind închisa carte care este însăşi
stupul cu albinele lui“ — aşa cum spune un mare cărturar al literaturii
apicole, belgiahul M. Maeterlinck, care a scris unele dintre cele mai fru­
moase pagini despre viaţa albinelor. Personal, mi-au trebuit 2— 3 ani
pînă să înţeleg frămîntarea din această ,carte închisă, care era un modest
buduroi primitiv dintr-un trunchi găunos de copac, plin cu albine. Am
început cu stupul primitiv pentru că acum 66 de ani, cînd am început să
mă preocup de albine, existau puţini stupi sistematici. Astfel dm fost
silit să dezleg tainele vieţii coloniei de albine fără a deschide stupul.
Cînd vom ajunge la lucrările practice veţi vedea cum trebuie să vă
comportaţi cu albinele.
Cu timpul, apicultorul se formează numai dacă are spirit de obser­
vaţie şi dorinţa de a încerca să aplice diferite măsuri recomandate de
cărţile bune sau de apicultori pricepuţi, spi*e a ajunge la un rezultat
bun.
încă de la început, cînd omul a intrat în contact cu albinele, în
imensele păduri ce acopereau aproape totalitatea Terrei, el şi-a dat
seama de unele foloase ce le poate trage. Hrana lui obişnuită consta
pe atunci în fructele pomilor. Trebuia — fără efort — să întindă mîna
şi să culeagă fructele din pomul în care îşi avea şi sălaşul, de teama
animalelor sălbatice. La ramificarea principală a unui arbore bătrîn,
pe unde apele ploilor pătrunseseră zeci de ani, s-a format o scorbură.
Acolo albinele şi-au ales cel mai bun adăpost. Mai întîi au lărgit infe-
riorul scorburii sfîşiind cu mandibulele partea putrezită, apoi au lustruit
pereţii lăcaşului cu secreţii glandulare care împreună cu cleiul aflat pe
mugurii arborilor — clei denumit propolis — au format un strat izolator
contra umezelii. Cum propolisul conţine substanţe antifungice, deci contra
mucegaiului, această măsură a îndepărtat pericolul ca acesta să se poată
forma acolo unde este un aer închis şi întunecos.
Cînd orificiul de intrare în interiorul scorburii era prea mic, albi­
nele îi rodeau marginile ; dacă era prea larg, îl micşorau făcînd cu acelaşi
propolis o placă ;obtjjrantă îrţ care lăsau doar golul necesar pentru a
putea trece cîteva albine deodată. Albinele au stat acolo în pădure,
milioane de ani, cu mulţ, înaintea apariţiei omului pe părnînt şi acolo
le-a întîlnit omul ! El era doar un simplu musafir ce nu le supăra cu
nimic. Le-a privit probabil cu oarecare frică, mai ales cînd a simţit
usturimea înţepăturii de ac, atunci cînd voia să se înfrupte din ago­
niseala lor. Omul, după ce le-a studiat îndelung şi cu atenţie, le-a aflat
slăbiciunea : albinele au o grozavă teamă de fum pe care aur păstrat-o
ereditar în genele cromozomilor, ca amintire străveche, cînd pădurile
imense ardeau datorita descărcărilor electrice ale trăznetelor. Pîrjolul
silea mii şi mii de colonii să-şi părăsească locuinţele, luînd în fugă în
guşă atîta miere, încît, picătură cu picătură de la fiecare albină,. ele
să-şi poată umple fagurii noi clădiţi într-o altă locuinţă. Teama de fum
declanşează la albine un reflex de alarmă. A tît i-a trebuit omului ca de
atunci să le poată supune. Potolindu-le mînia cu ajutorul fumului, stră­
moşul nostru le-a putut lua agoniseala fără a mai. fi înţepat. Mai tîrziu,
a adus şi albinele lîngă locuinţa lui. A prins doar cîteva roiuri ale căror.al­
bine erau . foarte liniştite, stînd atîrnaţe sub, formă de Iciorchine pe crengile
[O
arborilor nu prea înalţi* Le^a dat sălaş în nişte coşuri ca nişte clopote,
împletite din nuiele mlădii, le-a lipit pe dinafară cu argilă pentru a feri
albinele de ploaie şi frig şi le-a dus lîngă casă, formind astfel prima
prisacă. :
Meşteşugul stupăritului se moştenea din tată în fiu, de la bunic
la nepot, iar prisăcile erauvcele mai preţioase' danii ce se făceau însură­
ţeilor. Cu ele voievozii noştri răsplăteau faptele vitejeşti ale ostaşilor şa]u
pe înţelepţii slujbaşi ai ţării. Tîrziu d e ,tot, mai încoace, cînd slova cărţilor
a găsit calea de xcomunicare a învăţărnînţului stupăresc, numeroşi căr­
turari şi-au exprimat pe această cale admiraţia pentru viaţa socială
a coloniilor de albine. Aristotel, Magon, Varro, Coiiimella, Pliniu, Ver-
giliu Maro, reprezentanţi antici ai culturii elene şi latine, urmaţi mai
tîrziu, £e ^drovanţa* Mortfort, Butler pînă la Swammerdam în secolul al
XVII-lea, iar la rnpifIoan Molnar Piuarju şi mulţi alţii au sqris foarte
interesante studii -asupra lor, lămurind multe taine din viaţa albinelor.

10
 I

Ajutată de toţi aceşti cărturari, apicultura din toată lumea a luat

un avînt impresionant. Producţia de miere în unele ţări bogate
resurse melifere a atins sute de kilograme de miere de stup. f

Cu puţin în urmă, cînd preşedintele APIM O ND IA, prof. dr. ing. V;V.
Harnaj, s-a înapoiat dintr-o călătorie de lucru din Australia, ne-a com
nicat că acolo se realizează cîte 400 kg miere de stup de la păduri
de eucalipt. Aceleaşi recolte le obţin stuparii din Uniunea Sifd-AfricaniI
Revista franceză de apicultură „La gazette apicole “ în urmă cu 8—
9 ani prezenta o fotografie a unei stupine de acolo, în care apicultor
lucra la stupii lui stînd pe scară, iar ei erau sprijiniţi cu proptei»
fiecare avînd 15— 20 de magazii de recoltă suprapuse. Producţia lor era
de 420 kg miere de stup, recoltă în majoritate de la eucalipt şi t r if o ii^
alb. România a fost din trecutul îndepărtat una din ţările cele mai vestitH
în ce priveşte apicultura, datorită mierii de calitate de la pădurile de t e P
şi arţari şi mai ales de la imensele fineţuri pline de flori* căci, pînă în
urmă cu un secol întreaga noastră economie era axată pe creşterea anim a®
lelor. Apoi agricultura an de an s-a extins ; pădurile s-au defrişat, în c îB
numai în regiunile de deal şi munte sînt resurse naturale de cules. In
schimb, culturile mari de sute de mii de ha cu plante industriale ca rapiţa,
floarea-soarelui, inul, soia, mai cu seamă pădurile de salcîm şi tei oferi

Fig. 1. — Unul dintre pavilioanele Combinatului apicol

albinelor un cules rentabil încît se poate asigura consumul intern şi
exporta 4— 5 000 tone de miere. .m^r; -
Din 1957, de cînd a luat fiinţă în ţara noastră Asociaţia Crescă­
torilor de Albine cu 66 000 stupari, sub conducerea unui Comitet Executiv
însufleţit de dorinţa de a face cît mai mult şi cît mai bine în sprijinul
apiculturii, s-a clădit cu mijloace băneşti proprii un Combinat apicol
la Băneasa-Bucureşti icum nu sînt două în lume (fig. 1). Preşedintele
asociaţiei, prof. dr. ing. V. H a r n a j este şi preşedintele APIM O N D IA,
ales în această calitate de patru ori pînă acum. El a înfiinţat un institut
internaţional de tehnologie şi economie apicolă ce are o publicaţie
proprie, „Apiacta“ , cu circuit internaţional. De asemenea, asociaţia are
d revistă proprie, ^Apicultura în România", sub! conducerea uriui colegiu
redacţional şi care apare şi într-o versiune în limba maghiară sub denu­
mirea de „Meheszet Româniâban“ .
Concomitent, statul sprijină acţiunea asociaţiei prin scutiri de impo­
zite şi reduceri la transporturi. Totodată, a luat fiinţă Staţiunea centrală
de cercetări pentru apicultură şi sericicultură cu personal de înaltă cali­
ficară care a făcut numerbăse cercetări. • iţ

.X ; r . i h x t .'■ & & & . i i h ’ii- .

a| . . . y - m . jv:r 1$ aofo şh Hm igQ* fri - '

skiţmi'.y m jus şti şfe aJb :•Jfiup .cjmirhH
I && m m -;n, J i d m m z -r ■ [i

H
 /

v. ■ • •' Oc' :,• ■- 'Vi i i i hi-/ -: Ş ‘ fZV m O & M

• :<yf ' •; '. .; i- - -it;; • ' m ş JÎ&m
■o %rrm$: <• WJhz'Q/ ' ; •nt;:? ‘^ ^ r v o t -
■ •; .. li . • .. . v : • •; .SV
,»rT>£ O .dŢ?;S H ■Î^OO'l'î £9 I r ’: Î X ' ‘V V. . ‘ CVf <"•
-iiiuy*: : ■ £ >v| .f•
VfTr ; ■■ir\tri ■; (< v:^.^u;n >^o' n-: ri .?ii-

i ’ • : . c' •r •- ; 5^ ^ | § ] Y '
ALBINELE IN LUM EA
INSECTELOR HIMENOPTERE
: | ^ ai . .

Albinele — ţineri apicultori — fac parte din marea clasă a insec­

telor din ordinul Himenopţerelor, caracterizat prin aceea că posedă patru
aripi membranoase, ordin care cuprinde,. în afară de albine, viespile şi
furnicile. Ele aparţin familiei Apidelor, genul Apis, specia Apis m ellifica
L., 'avînd o metamorfoză completă cu larve ce diferă total de adulţi.
Sînt înrudite cu toate speciile de albine sălbatice, ce-şi fac cuibul
în pămînt, în tulpinile trestiei sau săpîndu-şi locuinţa în lemnul din
esenţe moi.
Din sutele de specii de albine vom alege }doar cîteva, care
reprezintă trepte evolutive pînă la situaţia unei societăţi organizate, aşa
cum sînt albinele din prisaca noastră.
Din cele singuratice, cea mai înapoiată este viespea săpătoare,
Pompila — specia Pompilus apicalis. Este singura dintre himenoptere
care nu are grijă de progenitura, ei. De o şiretenie deosebită, ea stă
la pîndă pentru a descoperi sălaşul unui anumit păianjen, din specia
Nemesia, ce trăieşte în pămînt. Mica viespe pătrunde în vizuina acestuia,
îl paralizează cu veninul acului, fără a-1 ucide. Apoi depune pe abdome­
nul victimei un ou, din care, atunci cînd va apare larva, ea va trăi şi
va creşte pînă la maturitate pe seama trupului amorţit al gazdei, din
care, pînă la urmă nu rămîne nici o fărîmă. In căutarea acestei prăzi ea
zboară din primăvară pînă în toamnă lăsînd în urmă-i numeroase fiice
ce duc la rîndul lor aceeaşi viaţă parazitară.
Specia de albină singuratică Prosopis variegata — considerată
de V noi înaintaşă a albinei melifere, trăieşte tot singuratică dar
într-o stare superioară faţă de alte specii. Ea nu-şi mai face cuibul în
pămînt, ci în partea mai fragedă a unei rădăcini pe cale de uscare. Acolo
duce miere şi polen singurului ou depus, pentru ca viitoarea larvă să
aibă hrană la îndemînă pînă cînd ajunge matură.
Osmia este animată de up. spirit de asociere, mai pronunţat. E drept
că locuinţa sa este strict individuală, bine îngrijită, căptuşită cu petale ale
florilor de mac, dar pe patul catifelat insecta depune numai un ou pe care-1
înconjoară cu miere şi polen. înclinaţia spre asociere a acestei spetiuL se
manifestă prin construirea cuibului în apropiere de cel al suratelor sale.
Pe un metru pătrat sînt sute de cuiburi— locuinţe individuale — ca în-
tr-un mic sat. Caracteristic pentru spiritul său de asociere este apărarea

13
în comun a satului. Ele gonesc din preajma satului orice insecte sau ani­
male care le-ar tulbura liniştita lor viată.
Halictele sînt primele între speciile de albine sălbatice care s-au
organizat într-o societate primitivă. Locuinţele satului albinăresc
sînt mai bine orînduite, apărînd în comun intrarea fiecărui cuib. O serie
de albinuţe fac serviciul de pază patrulînd permanent în jurul satului.
O comparaţie între diferite himenoptere, incluzînd şi albina Apis
m ellifica L., este şi mai expresivă dacă studiem locuinţele clădite de ele.
Viespile, adunate în asociaţii mai mari sau mai mici, îşi clădesc
locuinţe arătoase prin podurile caselor sau prin alte adăposturi. Aceste
locuinţe sînt în etaje, sprijinite pe piloni puternici, folosind substanţe
celulozice. Unele specii de viespi îşi fac locuinţa în formă de clopot sau
în conuri cu etaj ; acestea sînt străbătute de o singură uliţă centrală de
la bază, pînă sus, aşa încît acest palat babilonic poate fi mărit în raport
de populaţia ce-1 ocupă, adăugîndu-i alte etaje după nevoie.
.Toate acestea însă sînt cu mult depăşite de locuinţa albinelor
noastre ! Ele clădesc un adevărat palat de ceară, cu zeci de mii de că­
măruţe hexagonale, denumite alveole sau celule, formînd faguri rînduiţi
la aceeaşi distanţă unii de alţii, ca să nu i stingherească buria circulaţie
â aerului de jos în sus şi invers. Este un adevărat oraş cu pieţe,_uliţe,
spaţii speciale rezervate hranei de iarnă, cît şi cuibului orînduit astfel
ca să nu piardă ^căldura necesară vieţuirii şi dezvoltării puietului în
diferite stadii de metamorfoză.
Această locuinţă are o singură intrare, urdinişul, reglabil în raport
de sezonul cald sau rece; are pereţii smălţuiţi cu of*soluţie de salivă şi
propolis, substanţă care apără locuinţa nu numai de uniîditate ci şi de
invazia diferiţilor microbi, căci conţine* antibiotice* *' *
Pentru ca să fi ajuns la asemenea locuinţe minunate, desigur că
au trecut milioane de ani. Mai sînt şi azi specii de albine care n-au
ajuns încă la perfecţiunea alveolelor1 hexagonale.
Albinele au un simţ de întrajutorare deosebit faţă de cele din
aceeaşi colonie. S-au văzut totuşi cazuri cînd albinele străine, rătăcite din
stupii unei prisăci mutată peste noapte în alt loc necunoscut, se adună
în cîţe 1—-2 ciorchini ca la roire, .împrumutîndu-şi reciproc căldura şi
hr^na din guşi. Dacă cineva pune aceşti mici roi în stupi goi şi le dă cîte
o matcă, de îndată toate se organizează ca şi orice colonie din prisaqă;
unele din ele clădesc faguri în noua locuinţă, iar altele aduc nectar şi
polen pentru colectivitate. j .
în interiorul stupului simţul acesta de întrajutorare e lege pentru
albine, nu numai în sprijinul activităţii colective, dar şi în ajutorarea
celor obosite. M. Haydak descrie ::o categorie de albine maseuze care
dau îngrijire celor ce vin obosite din cîmp, cu povara grea a coşuleţelor
cu polen, încît e nevoie ca picioarele să le fie masate.
. - o CD ; ■ - ; i'
_ ______________________________
v . , . •• fa
*) V om folosi în tot studiul nostru cuvîntul „a lveolă 1* în loc de celule, cum s-a obişnuit
pînă acum, căci cuvintul celulă ;este atît de des folosit în b iologia albinelor, ?încît ar putea d a
loc la confuzii. Vom folosi de aceea şi cuvîntul „ cămăruţă“ care în latineşte este expresia
justă a alveolei. 1

14
 Toate au un simţ deosebit al direcţiei; ele îşi memorizează punctele
de reper, regăsindu-şi locuinţa cînd vin de la mari depărtări ; a r
instincte şi reflexe ereditare, care le îngăduie Să găsească în amintire
genelor cromozOmice soluţia cea măi bună pentru a ieşi din anumit1
situaţii grele şi care au părut la început fără dezlegare. Cunoscutul a
biolog francez L. Roussy a supus albinele unor experienţe pentru
observa comportarea lor şi a ajuns la concluzia că „ activitatea lor l
clădit este o artă inginerească de mare fineţe care depăşeşte iii multi
ocazii marginile i n s t i n c t u l u i t: x»
•'—'• Dar cum s-au diferenţiat ele, aşa încît unele au putut să urc
spre o viaţă socială, cum sînt albinele unei colonii, cînd alte speci:
direct înrudite, din marele ordin ăl Himenopterelor, au rămas atît di i
înapoiate ? întreabă unul dintre Cinerii apicultori.
— Diferenţierile au urmat legile biologice impuse de natura e ce
le-a creat, legi care au influenţat, prin mutaţii, treptat, de-a lungul
milioane de ani, atît animalele cît şi vegetalele. Ele au suferit transfor­
1
mări mai mari sau mai mici şi au apărut forme noi de viaţă.
După părerile cercetătorilor biologi, rcum ar fi prof. Wîterbert,i
strămoşii albinelor de azi au fost la început un fel de larve fără aripi,
hrănindu-se cu materii vegetale mai mult sau mai puţin fragede, cumj
erau sporii ferigilor gigantice. Ca urmare a unor mari schimbări clima-^I
tice, ferigile au fost înlocuite de arbori' şi plante cu flbii. Pefitru a
supravieţui, larva, încă solitară, a trebuit să devină aptă pentru1zbor.,
I-au apărut de asemenea, Mijloace de transport al polerlului : perişori
pe cap, periuţe de adunat polenul de pe corp, coşuleţe pentru depozi­ I
tarea lui provizorie şi (transportai! Mspre cămăimţele faguM or; ia fel au
trebuit să se dezvolte şi organele de care are nevoie la cules nectarul,
cum sînt : limba şi guşa. Acestea i-^ăU îngăduit să-şi strîngă hrana din
florile de curînd deschise, hrană cu care se asigură viitorul speciei, care I
este puietul. Modesta albină sălbatică despre care v^am’ vorbit ^
Prosopis verigatus — înaintaşa albinei melifere, deşi îşi HrâneşWUăf^a ?cu
miere şi polen, nu are încă aparatura de cules polenul, cum âu albinele
noastre : îi lipsesc ţatît coşuleţele de ;la picioarele posterioare^ cît şi
periuţele pentru adunatul grăunciorilor de polen *?aflaţi pe haina" ei
păroasă. De aceeâ Prosopis înghite şi depozitează, polenul i în guşă, trans-
portîndu-1 astfel în sihastra sa locuinţă, drept hrană pentru larva de
mîine, pentru ca la ieşirea acesteia idin ou să-l aibă la îndemînă pînă
la maturizare. I

„Mutaţiile — după prof. M. Prenant de la Sorbona adeseori

diferă puţin aparent faţă de forma originară a speciei respective. Esenţial
este că aceste transformări imediate şr-complete ale caracterului nou,
urn^ează legile precise ale eredităţii", g , * I

Mutaţiile se moştenesc şi se transmit astfel mai departe urmaşilor,

în această operă natură are la îndemînă un element de mare impor­
tanţă : timpul. Fiecarer schimbare se riiăsoară cu s u t e d e r r i i i şi chiar
milioane de ani. ----- I
Biologul sovietic prof.. Oparin a stabilit că „în aceşt element ce
este timpul, a fost posibilă concepţia unei legături între liiinea -fizică ,şi ^
cea biologică, deci între materie şi viaţă% : ■

15
 După noi cercetări Universul s-a format acum 6— 10 miliarde de
ani, iar Pămîntul acum 4— 5 miliarde ; primele bacterii au apărut cu
două miliarde de ani în urmă. Toate transformările s-au îndeplinit în
sute de milioane de ani. Cercetătorii o pot afla urmărind fosilele care
— în ce priveşte albinele — datează din era geologică terţiară, care a
fost acum cincizeci de milioane de ani. Studiind aceste fosile după me­
todele noi, cu substanţe radioactive, s-a putut stabili că albinele trăiau
deja organizate în comunităţi în timpul erei terţiare.
în afară de albina fosilă, găsită la Aix-en-Provence (Franţa), fixată
într-o placă de ghips, din acea eră, s-au mai găsit şi alte două fosile.
Prima, provenind din eocenul superior — prima parte a erei terţiare —
era fixată în răşina revărsată a unui conifer baltic. Această fosilă prezintă
un grup de şase albine la care s-a alipit şi un fluture de găselniţăi).
Aceasta dovedeşte că încă de pe atunci albinele îşi clădeau faguri din
ceară, avind şi parazitul respectiv alături de ele. Cealaltă fosilă datează
din miocenul inferior — a treia perioadă a erei terţiare — fiind bine
conservată într-o rocă formată din straturi suprapuse lîngă localitatea
Gottingen (R.F.G.). Cercetătorii însă consideră că albinele au apărut pe
Pămînt mult mai înainte — deci în era secundară — mai precis spre
sfîrşitul acestei ere care a duraţ 150 milioane de ani. Intr-adevăr, este
cunoscut precis că atunci au apărut plantele superioare cu flori, produ­
cătoare de seminţe, fanerogamele.
Intre florile acestor plante erau multe dintre cele care secretau
nectar, zahărul fiind elementul energetic care dă impulsurile necesare
formării şi dezvoltării seminţelor. Acesta atrăgea insectele avide^, de
dulceaţă care, în felul acesta, ajutau florile să facă o fecundare mai
activă, prin opera de polenizare pe care o îndeplineau.
în marele ordin al Himenopterelor a apărut, de-a lungul vremii,
o diferenţiere mică, sub acţiunea feluritelor elemente cu care ordinul
s-a găsit în atingere, în medii deosebite. Această diferenţiere a dat naştere
la specii noi şi tot atît de deosebite.
Odată modificată celula germinativă, ea s-a transmis astfel des­
cendenţilor în forma ei nouă, apărînd deci un nou tip. El se înmulţeşte
urmînd o evoluţie în raport cu condiţiile impuse de mediul la care s-a
adaptat, ajungînd deocamdată la o anumită stare de fixare. Legăturile
de filiaţie, în cadrul ordinului, s-au păstrat ; numai aparenţele le des­
part în familii, genuri, specii etc. înzestrate cu organe noi, aripi, man­
dibule etc, fiecare specie nouă se adaptează unei alte forme de viaţă,
cu un alt mijloc de trai.
sl.rrsfeg găsim astfel în era terţiară — după cum am amintit — nu
ca insecte singuratice, - ci organizate în clanuri reduse. In era cuater-
nară (era geologică a patra, în care trăim şi noi) care a început acum
2— 3 milioane de ani, s-au întîmplat mari prefaceri terestre datorită
unor masive mişcări tectonice *), şi a unpr îngheţuri succesive, urmate
de lungi perioade de căldură (perioadele glaciaţiilor).
-------------?------
*) Găselniţa *= Galeria mellonela — fluture care depune ou ă în stup, Iar la rv e le sale,
în cântare de substanţe proteice pentru dezvoltare, atacă fa gu rii de cuib, unde găsesc rezi­
duurile, cămăşuţele n im felor ce au răm as lipite pe pereţii alveolelor natale, reziduuri cu
care se hrănesc^ "distrugind astfel în întregim e fagurii.
*) Mişcări tectonice = cutrem ure de pămînt. \} Pi'
 Albina, insectă uşor adaptabilă condiţiilor de trai, şi-a organizat
viaţa în raport de încercările pe care timpul i le scotea în cale. O parte
importantă din clanuri a pierit, îngheţate ; altele s-au îngropat în pă­
mînt în bîrlog individual, ieşind la suprafaţă în sezoanele calde, cînd,
dezmorţite din starea de semicongelare, organismul şi-a reluat funcţiile.
Din acestea se trag unele albine sălbatice săpătoare, care au rămas în
aceeaşi stare de înapoiere. In schimb, cele mai evoluate — dar şi ele
deocamdată tot singuratice — în stare de clanuri reduse, trăiau pe cont
propriu. Singura preocupare era doar să-şi găsească loc potrivit pentru
progenitura lor, ce trebuia crescută pînă la maturitate. Ele fiind deja
gastriligene — deci consumatoare de polen şi miere — s-au stabilizat
numai spre acest consum ca hrană. Din categoria acestora sînt bondarii
din pămînt şi alte grupe de albine sălbatice amintite.
Ca să atingă deci un complex organic, cu mii de albine strînse în
comunitate, au trecut prin diferite mutaţii, unele motivate de vicisitudi­
nile vremii reci. Acestea le-au silit să se apropie cît mai strîns în formă
de ghem compact, care să aibă în directă apropiere hrana adunată în
comun, în scurtele sezoane calde. Mierea a devenit astfel elementul pri­
mordial de producere a căldurii, dătătoare de energie, iar polenul — rezer­
ve de proteine şi substanţe de creaţie ; în felul acesta s-a organizat colonia
care cu cît are o populaţie mai mare, cu atît trăieşte mai bine.
Prin selectivitate şi specificitate, din poligine, albinele au devenit
monogine, avînd o singură femelă fecundată — matca — pentru întreaga
colonie, care depune mii de ouă pe zi şi compensează dispariţia celor
care altă dată, în negura vremii, depuneau şi ele ouă în acelaşi cuib.
„Matca şi-a luat rămas bun de la lumina zilei, de la dulceaţa
florilor, de la libertate, albinele lucrătoare de la dragoste, de la 4— 5 ani
de vieţuire, de la bucuria de a fi mame. Matca îşi vede creierul redus la
minimum în folosul ovarelor — organele de înmulţire, iar lucrătoarele
îşi văd aceleaşi organe strîngîndu-se în folosul unei iscusinţe specifice.
Este adevărat că albinele lucrătoare nu pot să-şi schimbe propria soartă,
dar dispun de cea a tuturor larvelor şi nimfelor din preajma lor şi care
sînt aproape fiicele lor “ , scrie M. Maeterlinck.
Alegîndu-şi uri loc potrivit — de obicei în scorbura arborilor bă-
trîni, viaţa coloniei se desfăşoară într-un ritm domol în perioadele de
toamnă şi de iarnă, pentru a porni vijelios în primăvară şi culminînd în
vara plină de roade \ ^.tunci, ea îşi umple hambarele cU mierea parfu­
mată a florilor, miere care în iarnă le dă căldură, şi cu polenul — re­
zervă de proteine şi substanţe de creaţie, cu care vor creşte generaţiile
viitoare.
Cînd numărul nou născuţilor depăşeşte cu mult pe cel al pierderilor
de vieţi, iar populaţia scorburii nu mai are spaţiu suficient, şe formează
roiul care plşacă cu mama sa, să-şi organizeze în altă parte o nouă aşe­
zare, la fel ca cea din care el a plecat.
în felul acesta, speciile de albine melifere s-au răspîndit pretutin­
deni în lume, căci le găsim la toate latitudinile globului, împărţindu-se
în diferite rase geografice.

2 —cd. 44 17
 RASELE DE ALBINE

Grupul de specii indiene : c

Apis fio r ea şi Apis dor sata care nu prezintă importanţă economică.
Apis cer ana cu calităţi deosebite de rezistenţă la boli şi prolificitate.
Specia Apis mellifera cuprinde mai multe rase grupate astfel :
Grupul de rase african :
In acest grup sînt cuprinse rasele Apis mellifica adansonii, har­
nică dar foarte agresivă, Apis m. monticola, Apis m. fasciata, Apis m.
unicolor.
Grupul de rase irano-mediteranean
a) Apis mellifera remipes, a cărei arie de răspîndire cuprinde:
Armenia, Iranul şi Anatolia ; este foarte roitoare, clădind sute de botei ;
adeseori albinele acestei rase devin ouătoare. ‘
b) . Apis. mellifera caucasica, din Caucaz, are perişori de culoare
cenuşie ; limba ei lungă atinge 7 mm, ceea ce face să fie mult căutată
pentru hibridări, dînd recolte mari de miere şi polen. în sînul acestei
rase se deosebesc trei populaţii : megreliană, abhază şi careliană ; o . ca­
racteristică distinctă e că propolizează într-o măsură deosebiţă.
c) Apis mellifera taurica din sudul Crimeei pînă la Orei, unde
există o rasă de albine denumită ,}păduroasae( (rasa silvarum), bună, rezis­
tentă la frig şi productivă ; i s-a creat acolo şi o rezervaţie.
d) Albina comună, Apis mellifera mellifera, ce are o largă arie de
răspîndire pcupînd întreaga Franţă, Belgia şi Anglia ; are o culoare
neagră, e rezistentă la frig şi boli ; are o caracteristică privitoare la
mătei : ele îşi dau drumul de pe ramă cînd e cercetată de stupar, care,
dacă nu este atent, poate pierde matca, aceasta căzînd în afara stupului
de unde nu mai poate reveni.
în partea dinspre Mediterană găsim :
a) Apis mellifica Cypria din insula Cipru, roieşte puţin, foarte
harnică dar foarte agresivă. Totuşi apicultorii de acolo o cresc căci dă
producţii mari. Caracteristic acestei rase e că albinele nu-şi ucid matca,
ci dacă le stînjeneşte prezenţa uneia străine, o scot afară din stup şi nu-i
mai dau voie să reintre acolo ;
b) Apis mellifica syriaca este albina din Siria, în regiunea estică a
Mediţeranei ;
c) Apis m ellifica carnica, albina cu o arie mare de răspîndire por­
nind din apropierea Adriaticei pînă în Tirol, cuprinzînd Austria şi Ger­

18
 mania, considerată ca o rasă bună, blîndă, productivă, uşor de condus şi
destul de bine selectată de cercetătorii austrieci şi germani. O varietate a
ei, de culoare surie, se află în Polonia sub denumirea de Apis mellifica
Lehzeni, ce se întinde spre nord în Scandinavia şi spre est în Bielorusia,
sub denumirea de Apis mellifica silvarum ;
d) Apis mellifica ligustica — albina italiană, recunoscută ca rasa
cea mai bine îngrijită, economică, productivă, rezistentă la boli. A fost
atent selecţionată încă de pe timpul romanilor, căci Vergilius Maro —
poet roman — scrie în cartea sa Georgicele despre ea şi felul cum este în­
grijită ; cuibul se dezvoltă minunat fiind foarte prolifică şi neroitoare.
De acest grup aparţine şi albina noastră Apis m ellifica Carpatica
intrată de curînd în nomenclatorul raselor de albine, de cînd grupul de
cercetători români sub directivele cercetătorului N. Foti, a stabilit că ea
are caracteristici proprii, făcînd interesante studii biometrice asupra ei.
Ea se întinde în vastul triunghi mărginit la vest de Carnica, la sud de
albina dalmată şi la est de cea ucrainiană.
Ne vom opri ceva mai mult asupra rasei noastre, Carpatica, căreia
i se mai zice şi albina de Banat. Ea are însuşiri morfobiologice carac­
teristice climei şi culesurilor de la noi. E rustică, blîndâ, rezistentă la
boli. A re o trompă lungă de 6,399 mm. Căpăceşte mierea fără să atingă
suprafaţa ei.
Apis Carpatica are — după V. A. Gubin — o obîrşie foarte veche,
menţinîndu-se în perioada glaciară în cele mai calde zone ale Cîmpiei
Dunării. După încălzirea climatului A. Carpatica s-a extins şi s-a în­
mulţit atît de mult încît vestitul istoric grec Herodot (484— 420 î.e.n.)
scrie că trecînd Dunărea călătoria i-a fost mai grea din cauza nenumă­
ratelor roiuri întîlnite la tot pasul. Această observaţie istoricul n-o mai
face pentru nici o ţară străbătută de el de-a lungul vieţii. Aceasta
confirmă observaţia cercetătorului Gubin, că rasa noastră este foarte
veche, căci a avut timp pentru o asemenea extindere şi înmulţire extra­
ordinară. Ea s-a extins spre vest pe versanţii Alpilor, spre est pînă la lito­
ralul Mării Negre şi la sud pe versanţii sudici ai Carpaţilor pînă la Dunăre.
Astfel, răspîndindu-se în aceste direcţii, albinele Carpatica nu au întîlnit
în calea lor obstacole naturale serioase şi au ocupat în special teritoriul
dintre Carpaţi şi Dunăre, pînă la Nipru. Ea se deosebeşte de albina
ucrainiană, căci dansurile de mobilizare ale Carpaticei apar şi în cazul
unui cules cu un conţinut redus de zahăr în nectar, de la 6,5% la 8%,
în timp ce albina ucrainiană dansează numai cînd nectarul are peste
18% zahăr. Aceasta se datoreşte faptului că rasa Carpatica s-a dezvoltat
şi s-a format în condiţiile climatului mai umed şi mai rece din Carpaţi,
pe cînd cea ucrainiană trăieşte într-un climat relativ uscat şi Cald, din
zona de stepa. Ea se apropie mai mult de rasa carnica. N. Foti consideră
posibil câ rasa carpatică să fi alcătuit o formă intermediară între rasa
carnica şi rasa ucrainiană, dar Gubin susţine că deşi Carpatica şi Ucrai-
niana se aseamănă mult, cu greu pot fi deosebite legăturile lor de rudenie,
care nu sînt nici apropiate, nici directe. Ea face parte — după acesta
din urmă — din subrasa Apis carnica şi reprezintă populaţia carpatină
a acestei rase mari şi nu forma intermediară dintre această rasă şi albina
ucrainiană..

19
vai
Un nou născut

•> _fTtiuILisra-*-
■i mazsb v-i>j
UiZf££l >«.i“ U~'fi > ,
ROIUL CU CELE TREI CASTE
'Ji î Si'j ‘t
ALE COLONIEI
i m : - ™ â-b ck

în liniştea nopţii de vară cu scăpărări de stele ce se prăbuşesc

în hăul întunericului, mă plimbam cu cursanţii printre rîndurile de stupi
ai prisăcii. Boarea vîntului aducea din depărtări parfumul florilor de isop
şi mătăciune cultivate în lotul apicol din preajma stupinei. Dintr-un
stup se aude un sunet ca o chemare de tulnic, căreia îi răspunde un
ecou scurt şi înfundat : tu i... tu i... tui___ ! Cîntă o matcă, iar din botcile
încă căpăcite răspundea ca o îngînare abia şoptită un sunet asemănător.
— Auziţi — tineri apicultori ? Aceste sunete ne dau de veste că
mîine va ieşi un roi din acest stup. însemnaţi-i numărul său de ordine,
şi între orele 9— 16 şă stea unul
din voi în apropiere ca să ne ves­
tească cînd va apare roiul.
în ziua următoare, la orele
11, dintr-odată albinele stupului
au început să iasă grăbite afară
ca un şuvoi. Repede am fost ves­
tit şi eu. Roiul se mai vălurea în
ţinutul prisăcii, dînd roată stupu­
lui, în timp ce o mică parte în­
cepuse să «se aşeze pe o creangă
a vişinului din apropiere, formîn-
du-se ca un ciorchine (fig. 2).
Cînd toate s-au adunat acolo,
am scuturat roiul într-o roiniţă,
aşezată sub ciorchine. Un vuiet
s-a auzit din fundul roiniţei şi de
îndată valuri de albine au început
să se reverse pe marginile ei. Am
aşezat încet pe pămînt roiniţa
puţin înclinată ca să aibă aer sufi­
cient pe dedesubt, iar albinele
răsfirate, simţind că sub acest clo-
Fig. 2. — Un roi în formă de ciorchine P 0^ nuiele împletite se află
sub creanga unui vişin matca lor, au început să bată

20
vioi din aripi, chemînd pe cele ce se roteau încă în zbor deasupra
roiniţei. *
— Bănuim — tineri apicultori — că matca este acolo căci altfel
ele nu s-ar fi liniştit aşa curînd ; însă pentru că nu cunoaştem dacă
matca roiului este cea vîrstnică din anul trecut — în care caz roiul
este primar, adică primul roi ce-1 dă colonia, sau acolo este o matcă
tînără încă neîmperecheată — deci este roi secundar — vom face o
probă ; am pus sub roiniţă o pînză neagră ; peste 15— 20 minute ridicînd
puţin roiniţa într-o parte am văzut pe pînza neagră nişte puncte albe ;
acelea nu sînt altceva decît ouă scăpate din vaginul mătcii ; am ştiut
deci că acolo se află matca fecundată din anul trecut şi deci roiul este
primar. Dacă pe pînza neagră nu s-ar fi văzut aceste puncte albe, am
fi ştiut că roiul are o matcă încă neîmperecheată, născută în stup de
cîteva zile, şi deci este roi secundar.
Atunci am adus lîngă roiniţă un stup sistematic cu faguri artifi­
ciali pentru a indica albinelor care să fie direcţia de clădit a fagurilor
şi cu ce fel de alveole trebuie ele să-i clădească.
In faţa urdinişului stupului larg deschis pe toată lăţimea peretelui
său frontal, am întins o prelată ale cărei margini ajungeau la scîndura
de zbor a stupului nou. Scuturînd roiniţa cu roiul din ea pe prelată,
albinele pentru moment s-au împrăştiat ca o apă vie, jucăuşă şi sclipi­
toare. însă cele dintîi albine care au ajuns în pragul stupului, cînd
au simţit mirosul de ceară al fagurilor din interior, au început a bate
vioi din aripi. Stînd în poziţie cu abdomenul înclinat puţin în sus, s-a
observat că în ultimul segment abdominal, denumit tergită, era un punct
alb. Acolo se află o anumită glandă — despre care vom aminti la ana­
tomia albinei — denumită glanda lui Nassonov, ce emite efluvii par­
fumate cu miros de geraniol şi citrol. Ca prin farmec, întregul roi in­
clusiv matca, ghidat de mirosul respectiv, s-a îndreptat spre urdiniş,
intrînd cu grabă în interiorul stupului. Apoi totul s-a liniştit de parcă
nicicînd acolo n-ar fi avut loc un eveniment de o .însemnătate covîrşi-
toare în viaţa coloniei : a apărut în prisacă un nou-născut cu tot alaiul
de albine în majoritate tinere, rupt din trupul său, roi plecat spre zări
străine şi nesigure, şi care a lăsat în urmă toată bogăţia adunată cu
trudă, hambare pline cu miere şi polen ce rămîn dincolo pentru continua­
rea vieţuirii unei populaţii mai mari ca aceea a roiului. Aceasta însă
reprezintă ceva mai mult : roiul este dovada unui act de reproducţie şi
răspîndire în lume a speciei ! Este un nou născut al speciei Apis m elli-
fica ce va continua acolo în stupul unde a fost scuturat să formeze o
nouă colonie, a cărei existenţă o vom urmări pe tot parcursul învăţămîn-
tului apicol ce-1 vom face împreună.
Să nu credeţi — tineri apicultori — că introducerea roiului în
stupul sistematic se face numai în felul pe care l-aţi văzut, ci el poate
fi scuturat direct în stup, deasupra ramelor cu faguri artificiali, după
ce mai întîi am pus peste stup un magazin gol de recoltă şi silind
albinele să coboare între faguri dînd pe deasupra puţin fum. Am pus
deasupra podişorul şi capacul, lăsînd deschis, jos, un mic urdiniş cam
de 2— 3 cm. Curînd, albinele vor începe să clădească faguri întregi din
cei artificiali puşi la dispoziţie.

21
 Dacă am ales prima metodă^ de introducere indirectă a roiului în
stup, scuturîndu-1 pe prelată, este pentru că astfel aveţi posibilitatea
de a urmări matca care se observă uşor, ea fiind mai mare ca toate
fiicele sale. în al doilea rînd să vă daţi seama că în componenţa roiului
mai sînt un număr limitat de trîntori, iar grosul populaţiei îl formează
albinele lucrătoare.
Deci, în noua colonie există trei categorii de fiinţe. Oamenii de
ştiinţă le-au denumit caste, deci trei caste, fiecare cu specificitatea sa,
cu instincte diferite, ce îndeplinesc în noua colonie funcţii speciale, sau
mai bine zis o succesiune de funcţii.
Cuvîntul „castă“ — spune Chauvin — nu trebuie interpretat * aici
la fel cu cel folosit pentru desemnarea în sensul social uman a unor
grupe soqiale închise, care-şi apără privilegiile lor egoiste, ci în sensul
ştiinţific arătat, deci ca destinaţie clară şi sarcini precis diferenţiate.
Prima castă în roiul prins, şi care de acum a devenit o colonie nouă
în prisacă, este reprezentată de acea unică fiinţă din comunitate de care
depind celelalte două caste şi care este casta femelei fecundate, deci
matca, capabilă să depună mii de ouă în aceeaşi zi. Ea este mama tuturor
fiinţelor din colonie şi care derivă deci din ea. Chiar dacă în fostul roi
s-air fi .observat mad multe mătci, aşa cum se mtîmplă ia roiurile secundare
care pleacă din colonia-mamă cu mătci virgine, dintre ele, albinele îşi
aleg numai pe una cu destinaţia de a fi viitoare mamă a generaţiilor de
albine ce se vor naşte în noua locuinţă. Legea coloniei nu îngăduie decît
o singură matcă în mijlocul ei, care să depună ouă fecundate sau nu, !
ouă din care atunci cînd sînt fecundate se vor naşte albine lucrătoare,
iar cînd nu sînt fecundate se vor naşte trîntori (fig. 3).

matca trîntarul a lb in a lucrătoare

Fig. 3. — Cele trei caste ale coloniei de albine : matca, trîntbrul şi

albina lucrătoare

Cea de-a doua castă este a masculilor, deci a trîntorilor. în mod

obişnuit numărul lor este limitat la cîteva sute de indiviziT din care doar
cîţiva se vor împerechea cu mătci virgine ieşite în zborul de împerechere,
indiferent din ce stupi provin. Ba ceva şi mai mult : cu cît trîntorii vin

22
 mai de departe în preajma prisăcii, deci mătcile sînt împerecheate cu I
trîntori proveniţi din stupi străini, cu atît se înlătură împerecherea
între rude apropiate, evitîndu-se astfel consanguinitatea*) care de la
un anumit grad are urmări neplăcute pentru viitorul stupinei.
Cea de-a treia castă — este cea a femelelor castrate nutritiv în I
timpul stadiului larvar şi nimfal şi care formează masa m iilor de albine
lucrătoare, femele sterile, fecioare, care chiar dacă ar vrea, nu se pot
împerechea, căci organele lor sexuale s-au atrofiat în timpul metamor­
fozei ca larve şi nimfe. Sînt născute din ouă fecundate, ca şi larva de I
matcă, şi în anumite condiţii de hrănire ar fi putut fi mătci, dacă colonia
ar fi hotărît aşa : organele lor atrofiate pot să producă cîteva ouă, dar
din ele nu se pot naşte decît numai masculi. Intr-adevăr, s-a constatat
că în timpul stadiilor de larvă şi nimfă, prin hrana primită, ele au suferit
un fel de castrare parţială. Deci, determinarea castelor în colonie nu I
se face numai prin împărţirea între masculi şi femele, ci acestea din
urmă pot fi subdivizate între femele sexuate şi femele sterile. :i(>: '
Albinele din casta lucrătoarelor funcţionează pe rînd în sarcini
temporare : albine gospodine ale stupului, deci „curăţitoarele“ , ori albine I
străjere, ventilatoare, doici etc. legate de o anumită funcţie fiziologică.
Şi între acestea sînt diferenţieri ca de pildă albinele doici care sînt
distincte în legătură cu distribuirea hranei diferenţiate după vîrsta lar­
velor şi casta din care vor face parte. Toate acestea le vom lămuri pe I
larg cînd vom ajunge să cunoaştem anatomia coloniei, şi totuşi vor mai
rămîne încă multe necunoscute de dezlegat ! Cu drept cuvînt cunoscuta
cercetătoare, biologa A. Maurizio spune că „sînt încă multe cercetări
de făcut cu privire la albine în domeniul fiziologiei, biologiei, patologiei, I
geneticii, fizicii şi chimiei".

mb şl -3D •' H.- / > I

■ î .'Jf- --

i ' ' '■ . ■:<?. ■ ' ■ w

U • ■ ^ i m • I iţim ■ ■ . • S :: . : I
■■ .......... : f îx -
t § ■ • . • im 8 I ■> ,,.U * -A

■ \ i*:_. T r *-*•* ?h , i sbV M I

__________ -■
4) Consanguinitate = rudenie de sînge între soţii ce se îm perechează.

- *.£ I
 ORGANIZAREA STUPULUI DE OBSERVAŢIE
»

Din magazia de utilaje am scos stupul de observaţie pe care trebuie

să-l organizăm, pentru a urmări în mic viaţa interioară a unei colonii.
Am luat dintr-un stup oarecare un fagure cu puiet căpăcit şi necăpăcit,
împreună cu albinele lui acoperitoare; am evitat ca între albine să fie
matca coloniei. Acest fagure cu puiet l-am aşezat în partea de jos
a stupului de observaţie, acolo unde se află şi urdinişul. Deasupra lui
am aşezat un al doilea fagure avînd în el hrană — miere şi polen ;
rama acestui fagure avea în partea sa de sus ulucelul de hrănit, iar
fagurele avea pe el multă albină lucrăţoare şi cîţiva trîntori. Întrucît
spaţiul rămas gol, unde ar fi trebuit să
f ~ 1 aşezăm şi cel de al treilea fagure, era prea
*J ^' mare deocamdată, am pus provizoriu dea­
supra celei de-a doua rame un carton cu
orificiul de 1,5 cm diametru, pe unde, cu
ajutorul unei pîlnii cu tub lung, să putem
introduce în ulucel hrana necesară cînd
va fi nevoie.
Pentru a întări mica populaţie aflată
pe cei doi faguri, am periat în faţa ur­
dinişului albinele tinere de pe alţi doi
faguri cu puiet necăpăcit, luate de la alţi
stupi şi am pus aceste rame cu puiet ne­
căpăcit în stupii din care au fost scoase
provizoriu.
Avînd în vedere că albina din acest
stup de observaţie provine de la diferiţi
stupi din prisacă, şi deci au mirosuri di­
Fig. 4. — Stup de observaţie : ferite, le-am unificat mirosul introducînd
1 — capacul ; 2 — po dişorul ; 3 —
u lucel — ram a cu h r a n ă ; 4— 5 — ram e deasupra celui de al doilea fagure un
pentru c u ib ; 6 — scîndura de zb or şl
picioare de sprijin ; 7 — orificiu
tampon de vată îmbibat cu un parfum
pentru aerisire. oarecare. în lipsa acestuia se pot pune
acolo 2— 3 foi de ceapă zdrobite.
Am dus stupul de observaţie astfel format într-o cameră răco­
roasă, cu urdinişul închis provizoriu, cu perdelele coborîte, dar cu aeri­
sirea de la fund deschisă, lăsîndu-1 acolo două zile, în care timp am
alimentat zilnic ulucelul de hrănit cu cîte 100— 150 g de sirop. După
trecerea acestor două zile, am adus stupul de observaţie în prisacă,
într-un loc fără prea mult soare, deschizîndu-i urdinişul. Albinele
vîrstnice zburătoare l-au părăsit ducîndu-se la stupii lor, dar a rămas
în interiorul micii colonii — care era orfană de matcă — numai albina
tînără care nu apucase să-şi facă zborul de recunoaştere. Dacă se
observă că cele rămase sînt prea puţine pentru a popula bine micul
stup de observaţie se mai perie alte albine tinere de pe 2— 3 faguri,
luaţi din stupii vecini, repetînd şi unificarea acestora cu acelaşi miros
ca cel din stupul de observaţie. Desigur că operaţia de periere a acestor
nou-venite se face chiar în faţa urdinişului, pe unde ele se grăbesc
să intre. *
Veţi înţelege mai bine, tineri apicultori, învăţămintele ce vi le; voi
da în continuare, studiind deocamdată două situaţii : prima este situaţia
coloniei-mamă, din care roiul a ieşit şi etapele ulterioare de întregire
a ei cu o matcă nouă, ţinînd seama că roiul a plecat cu matca vîrstnică,
din anul trecut ; a doua situaţie trebuie să vă lămurească' felul cum
îşi începe roiul viaţa în noua sa locuinţă.
Pentru a nu deschide stupul de observaţie prea des, vom urmări
aceste situaţii prin geamurile de plexiglas, modificînd rar aranjamentul
din interior, cînd va fi nevoie să vă lămuriţi într-o nouă problemă.
Apropiindu-ne de stupul roit am putut observa că plecarea roiului
nu a micşorat vizibil activitatea coloniei-mamă în comparaţie cu acti­
vitatea stupilor vecini care nu au roit. Intr-adevăr, roiul a plecat cu
o mare parte din albinele tinere, care dau cel mai preţios sprijin la
clădirea intensivă a fagurilor noi şi întemeierea noului aşezămînt. Dat
fiind însă că această colonie-mamă avea o populaţie foarte numeroasă
şi care nu mai încăpea în stup, această revărsare a roirii riu i-a schimbat
aparent activitatea, care a continuat să se desfăşoare normal, după roire.
Albinele zburătoare care au venit de la cules au intrat tot atît de nume­
roase. Pentru a vedea situaţia coloniei mame, după roit, trebuie însă
să deschidem stupul.
Iat-o ! am ridicat podişorul ; albinele stau ca o pînză deasupra
ramelor. E dovada că populaţia stupului este încă foarte mare. Dacă
stupul ar fi avut magazin de recoltă, îl găseam gol.
Cu puţin fum împrăştiat pe deasupra, sau pulverizînd uşor albinele
cu apă dintr-un p’ ^verizator cu picături fine, am scos primul fagure
mărginaş pe care se aflau mulţi trîntori, dar şi albine ce-şi descărcau
coşuleţele cu polen şi unele alveole goale. Incepînd cu fagurele următor,
am intrat în sectorul cuibului cu puiet. O parte din albinele acoperitoare
stăteau imobile peste puiet ca să-i ţină de cald. Altele se agitau pe
suprafaţa fagurelui făcînd un fel de dans caracteristic culesului. In
fagurii următori puietul forma elipse mai extinse pe măsură ce ne
apropiam de fagurele central şi apoi, dincolo de acesta, elipse din
ce în ce mai reduse. Zeci de mii de alveole erau ocupate în totalitate
cu puiet căpăcit sau nu. In acestea din urmă se vedeau larve mature,
albe ca neaua, stînd alungite cu capetele aproape de nivelul superior
al alveolelor, fără să li se tragă oblonul de ceară ; altele, mici, stînd
încovrigate pe fundul chilioarelor natale, înotînd cu gura deschisă în
hrana oferită de albinele doici ce le îngrijeau. Pe fundul altor alveole

25
 se vedeau şi nişte mici bastonaşe albe stînd puţin înclinate ; ouăle din care
nu ieşiseră încă larvele. In sfîrşit, pe marginile a doi faguri din, cuib,
în partea lor de jos şi lateral, găsim locul ales de albinele coloniei pentru
viitoarele mătci în devenire. v , B, £
Locul unde albinele clădesc botei în care urmează să se dezvolte
Iar vede de matcă are nun rol impartainit. în această .privinţă crescătorii aiu
consitaitait că batcdUe clădite pe fagurii alibi, coi oesară nouă oare esite mult mai
maleabilă, sînt mai voluminoase, iar măteile cînd eclozează sînt mai
mari, şi în consecinţă cu ovariole 4) mai numeroase şi mai lungi. Acolo,
în botei, se plămădeşte viitorul coloniei-mamă care deocamdată este
orfană, căci matca vîrstnică a plecat cu roiul primar. Din toate acele
pretendente ce vor ecloza din botei, albinele îşi vor alege numai una,
obişnuit pe cea dintîi care-şi părăseşte acest leagăn natal. Ea este
deocamdată virgină şi va deveni o demnă urmaşă a mamei sale după
împerecherea cu cîţiva trîntori.
Dacă colonia roieşte a doua oară, matca tînără, nefecundată, va
însoţi roiul secundar, care va părăsi stupul în cea de a opta zi după roiul
primar, dacă timpul de afară este statornic. în această din urmă situaţie
matca virgină a roiului secundar urmează să se împerecheze la cîteva
zile după ce roiul s-a instalat în noua aşezare, iar în colonia-mamă apa­
re o a treia matcă, urmînd ca aceasta, in mod obişnuit, să continue des­
tinul coloniei.
Cum însă un stup de observaţie nu are rostul de a studia numai
un anumit proces din viaţa unei colonii, aranjamentul făcut iniţial tre­
buie modificat. Deocamdată vrem să urmărim comportarea albinelor
orfane din amicul stup, care îşi clădesc botei. Peste cîteva zile cînd şi
această lecţie practică şi-a îndeplinit scopul, vom schimba situaţia din
interior, aducînd acolo o matcă fecundată pentru a urmări cum îşi în­
deplineşte sarcina sa principală.

Cele trei feluri de botei

■ ■ o h ... -■ ’ I ftţtr
în dimineaţa următoare, continuînd lucrul în jurul stupului de
observaţie am înlăturat obloanele laterale ce (fereau de lumină interiorul,
iar prin geamurile de plexiglas s-a putut urmări cum se desfăşoară în mic
viaţa unei colonii. Intre timp, în locul gol de sus am introdus un al
treilea fagure, ca şi în el albinele să aducă strînsură -— miere şi polen.
Micul nucleu de aici cu cele trei rame cu faguri aşezaţi pe acelaşi
plan vertical, .în etaje suprapuse, urmează aceleaşi legi ca şi ale oricărei
colonii.
Deocamdată se poate vedea cum albinele tinere şi orfarţe şi-au
orînduit în fagurele cu puiet necăpăcit 2— 3 spaţii mai largi, defor.mînd
cîte trei alveole ; acolo există cîte o larvă născută de curînd spre a fi
drescuită ca viitoare' maitcă.
■ ^ ------ -------

*) qpariole == tubuieţe a le ov a relor;m ă te ii în c are se form ează ouăle. IC j

26
 Acestea sînt începuturile unor botei de salvare (fig. 5), din care,
în a 16-a zi de cînd fosta mamă a depus ouăle în celulele fagurelui, se
vor naşte mătci virgine, dintre care albinele îşi vor alege numai una,|
ucigînd în leagănele lor pe cele de prisos.
I
Botcile de salvare sînt mult mai mici ca cele de roire din stupul'
care a roit şi l-am examinat mai înainte. Acelea sînt mari, voluminoase,
lungi, iar albinele au depus în ele mai
multă hrană glandulară, încît întotdea­
una, după eclozarea măteilor, pe fundul
lor rămîne multă hrană de prisos, necon­
sumată. în schimb, aceste botei de sal­
vare, mult mai mici, au larve care la ie­
şirea din stadiul embrionar primiseră ini­
ţial hrana destinată viitoarelor albine lu­
crătoare ce urmau să se nască acolo.
Această hrană este de zece ori mai puţină
faţă de cea a larvelor care iniţial, în bot­
cile de roire, sînt destinate să fie viitoare
mătci, hrană care are şi o componenţă
mai valoroasă. Dar avînd în vedere situa­
ţia disperată în care se află o colonie ră­
masă pe neaşteptate fără matcă, albinele
îşi aleg din fagurele cuibului cîteva larve,
pe cît posibil mai tinere din cele îCe tre­
buiau să fie viitoare albine. Adeseori însă
ele sînt nevoite să ia în grijă larve mai
vîrstnice. Limita maximă ca vîrstă pentru
ca o larvă de lucrătoare şa fie transfor­
mată totuşi într-o viitoare matcă este de
Fig. 5. — Botcile de r o ir e X
trei zile de la ieşirea lor din ouy Atunci 1 — lăptişor pe fundul botcii ; 2 —
însă vor fi mătci de p valoare, foarte la rv a de matcă ; 3 botca des­
chisă ; 4 — botca închisă cu matca
redusă. ' . . ,4 iz m atură ; 5 . r început de botcă ; 6 —
m atoa nouă ce iese din botcă ; 7 —
Cercetătorii au făcut studii compa­ botca abia căpăcită cu la rv ă m atură.
rative între măteile din botcile de mire, I

pe care albinele le aleg şi le pornesc,şa le îngrijească chiar din stadiul

de ou faţă de cele de salvare ; ei au aflat că greutatea acestora din urmă
este de numai 176,1 mg faţă de 190,1 mg a celor de roire, numărul tu-
buleţelor ovigene, la primele, este de 141,9 faţă de 161,1 la cele de roire, I
iar lungimea ovarelor de 2,87 mm faţă de 3,28 mm.
De aceea botcile de salvare sînt folosite în situaţii de neînlocuit.
De altfel, însăşi albinele coloniei, după ce o astfel de matcă de salvare
eclozionează, este fecundată şi începe să depună ouă, aleg un loc potrivit 1
şi-cresc una, sau cel mult , trei botei, în care de data aceasta îngrijirea
şi hrănirea specifică porneşte din stadiul de ou. în acest scop, pun pe
fundul fiecăreia o hrană ce pătrunde printr-un proces de osmoză pînă
la embrionul de sub coaja oului, iar apoi, la apariţia larvei o hrănesc
I
abundent cu lăptişor special, obţinînd astfel o matcă de mare valo.are,
la fel ca cele de roire. Sînt aşa-zisele botei şi mătci de schimbare liniştită,
mătci care sînt mari, viguroase, cu multe tubuleţe ovigene, deci prolifice,
I
cu o rezistenţă deosebită la boli şi o longevitate mare. După ce aseme­
nea matcă apare în colonie, se împerechează începînd să depună oiiă, iar
cea mică şi nevaloroasă, obţinută din botei de salvare, dispare.
Pentru studiul nostru însă, neavînd timp ca să urmărim în între­
gime acest proces în stupul de observaţie, vom proceda la înlocuirea
acestor botei de salvare, fie cu una din cele de schimbare liniştită, dacă
ştim că se află una disponibilă într-o colonie din prisacă, fie cu o matcă
gata fecundată, a cărei activitate să o putem urmări. Vom alege soluţia
din urmă.
— Dar de ce să nu folosim în locul măteilor de salvare una din
botcile mari şi frumoase din cele de roire, ce le-am găsit în stupul deja
roit ? întreabă un ţînăr apicultor.
-rr. în stupăritul sistematic urmărim ca roirea naturală corespunză­
toare instinctului de reproducere a speciei să fie cît mai redusă, pentru
a nu compromite producţia de miere prin fragmentarea coloniilor puter­
nice, care pierd în acest fel tocmai albinele tinere şi o mare parte din
albinele culegătoare. Cum acest instinct este ereditar, dacă vom folosi
botei de roire pentru a înlocui pe cele de saîvare, vom transmite prin
ele înclinarea spre roit, aptitudine pe care noi o combatem, deoarece
este unul din indicii negativi ai selecţiei măteilor.
în schimb, folosind botei de schimbare liniştită reducem parţial
acest instinct. Selecţionînd colonii din cele neroitoare un vestit apicultor
francez, Sibenthal, n-a mai avut nici o grijă că stupii lăsaţi pe munte
vor roi, şi i-a vizitat mai rar. Coloniile sale îşi schimbau singure măteile
la doi ani aşa îneît în 40 de ani în care a urmărit această problemă n-a
avut nici un roi. Pentru a-şi păstra însă intactă această calitate, el şi-a
ţinut stupii la 1 600 m altitudine, unde nu se urcă alte roiuri naturale, pen­
tru ca prin împerechere cu măteile -lui, să-i strice liniile de selecţie
izolate aşa de bine acolo sus. După cele constatate de fraţii Ruttner în
1971 nu numai altitudinile sau depărtările pină la 8 km sînt sigure în
această privinţă, ci mai ales izolarea de alte stupine are însemnătate.
Coloniile care-şi schimbă liniştit măteile sînt recunoscute ca foarte
productive ; s-au văzut deseori colonii din 'această categorie care-şi
păstrează o a doua matcă mult timp după ce matca tînără s-a împere­
cheat, mărind astfel mult populaţia acelor stupi şi obţinînd în conse­
cinţă producţii mari de miere şi polen.
Botcile de schimbare liniştită dau mătei foarte bune şi tocmai
de aceea, dacă am izbutit să găsim în prisacă o colonie cu astfel de
botei, e bine să înlocuim cu ele pe cele de salvare. Această operaţie o
vom face astfel : înlăturăm botcile mici sau matca mică ieşită din bot­
cile de salvare şi lăsăm colonia orfană timp de trei zile, pentru ca ulti­
mele ouă să eclozioneze. Trei zile după aceasta, distrugem toate botcile
de salvare clădite în acest timp, după care altoim pe fagurele de cuib
o botcă de „înlocuire liniştită". în acest scop botca cea bună, tăiată din
fagurele pe care se află, va avea o porţiune mică din fagure denumită *
călcîiul botcii. Concomitent, în fagurele din cuib facem o tăietură cu un
perimetru exact cît călcîiul botcii bune, îneît să se poată introduce acolo,
în spaţiul creat; această botcă se' pune în poziţie verticală, puţin mai
afară de suprafaţa fagurelui, sau chiar lipită de acesta, dar totdeauna

28
cu vîrful liber, ca matca să poată ieşi uşor la eclozare. Operaţia trebuie
făcută cu toată atenţia pentru ca să nu se deformeze vîrful botcii altoite.
După 1— 2 zile, va apare o matcă foarte bună, voluminoasă, prolifică,
longevivă, uneori chiar mai bună ca una din cele de roire.
Dar dacă intr-adevăr mărimea boteilor are importanţa ei în pri­
vinţa greutăţii măteilor la părăsirea leagănului natal, să nu credeţi că
absolut toate botcile de înlocuire liniştită, altoindu-le înţr-o colonie în
locul celor de salvare, vor da rezultate, iar, în al doilea rînd ştuparul se
poate înşela, folosind botei excesiv de lungi. In selectarea botcilor nu
numai factorul de mărime şi greutate trebuie să vă ghideze, ci şi ele­
mentul de mare importanţă care este ereditatea. Opiniile diferiţilor cerce­
tători sînt în divergenţă. In această privinţă chiar dacă Orosi Pali spune
că într-adevăr măteile mari trăiesc mai mult şi sînt mai rezistente
decît cele mici, nu trebuie să generalizăm această constatare. Dacă la
aceeaşi zestre ereditară se adaugă şi cea de greutate şi mărime, va fi cu
atît mai bine. înlocuind botcile de salvare cu cele de înlocuire liniştită,
întîmpinăm unele greutăţi, căci trebuie căutaţi mulţi stupi pînă se gă­
seşte o astfel de botcă ; stuparul se poate înşela folosind drept bune
botei nenatural de lungi, care se datoresc unui accident, în special la
transportul în pastoral. Atunci multe larve din botei sînt deplasate de
pe patul lor cu lăptişor pînă aproape de vîrful botcii datorită trepidaţiei
călătoriei. Albinele doici, pentru a le hrăni şi feri de răceli, prelun­
gesc pereţii botcii, iar cînd o căpăcesc, în interior se află ;larve care
au flămînzit o bună bucată de timp şi deci viitoarea matcă va fi de o
valoare scăzută.
Cînd se face o transplantare de botei, stuparul este obligat să ve­
rif ice partida coloniei respective înscrisă în registrul de partizi, spre a
vedea ce producţie a dat acea colonie de-a lungul timpului ; şl satisface
astfel şi cerinţa de urmărire ereditară.
— Dar prin ce se deosebesc atunci botcile de roire faţă de cele de
înlocuire liniştită ? mă întreabă un alt tînăr apicultor.
— In primul rînd, botcile de roire. sînt în număr mare şi variate
ca dezvoltare, căci albinele nu le cresc pe toate deodată şi deci nu au
aceeaşi vîrstă. Cele de înlocuire liniştită sînt cel mult trei botei. Apoi
locul celor de roir^ este la baza fagurilor sau pe laturile lor, pe cînd
cele de înlocuire se găsesc uneori chiar în mijlocul fagurelui de cuib.
Botcile din categoria celor 3e „schimbare liniştită" le găsim obiş­
nuit în perioadele de după roire, deci după a doua decadă a lui iulie şi
august ; atunci cînd măteile obosite de atîta ouat în sezonul de v îrf, nu
mai satisfac albinele coloniei, acestea din urmă vor : să le schimbe cu
toate că măteile vîrstnice sînt prezente şi depun ouă; Numai albinele ştiu
cît mai este ea de valoroasă ; căci nu le dau suficientă substanţă de lins
şi de aceea clădesc botei şi cresc altă matcă pornind de la stadiul de
ou. In acest scop hrănesc larvele din plin ; după^ eclozionare se împere­
chează, încep să depună ouă şi abia atunci dispare matca vîrstnică sau
bolnavă.
Aceste mătei vor fi mai bune dacă vor fi crescute în perioadele
cînd în natură culesul nu a încetat cu totul. Cînd nu este de loc cules^ iar
stuparul nu hrăneşte stimulent coloniile ce urmează să crească mătei.

29
 rezultatele ce ele le dau nu sînt pe deplin satisfăcătoare, în special privind
pe cele crescute în toamnă ; atunci hrănirea lor este mai puţin abun­
dentă, iar în prisacă, ori în împrejurimi, sînt puţini trîntori pentru o
împerechere suficientă. Chiar dacă în disperare de cauză albinele le
cresc, ele vor fi schimbate în primăvara următoare, cînd în stup şi în
prisacă au apărut trîntori maturi numeroşi, iar florile aii început de
mult să dea nectar şi polen proaspăt.
Aparent, botcile se aseamănă mai toate ca formă ; ele sînt asemă­
nătoare unor ghinde mari de stejar, dar ceva mai lunguieţe. Poziţia lor
pe faguri este verticală ; bele de schimbare liniştită sînt clădite, cum
am mai spus, pe suprafaţa unui fagure din cuib şi sînt suspendate în
intervalul dintre doi faguri vecini 5 în schimb botcile de roire sînt clă­
dite pe marginea de jos a fagurilor cuibului şi uneori chiar pe marginile
laterale ale acestora.
Lungimea naturală a botcilor este în medie de 2— 3 cm, iar diame­
trul de 8— 8,5 mm. Fundul este îngroşat, iar capacitatea lor în mod nor­
mal este de 824 ‘m m 3. Cînd în natură nu este cules, capacitatea lor este '
mai mică, pînă la 728 mm8. In schimb la un cules abundent albinele le
clădesc mari, voliiminoase, lungi.
Au fost găsite şi din cele foarte mici, pregătite în grabă care nu
au decît 293 mm8, din care eclozionează mătci fără valoare.
Oricare ar fi mărimea lor, albinele le ornamentează, îngroşîndu-le
pereţii exteriori cu ceară şi cu desene hexagonale ; rostul acestor îngro-
şări este de â le proteja contra răcelii, dat fiind că ele stau suspendate,
expuse variaţiilor de temperatură, pe cînd puietul din fagurii cuibului
se încălzeşte reciproc prin directa sa apropiere. * J
Cînd botcile sînt largi, albinele doici depun pe fundul lor o mai
rrlare cantitate de lăptişor, de 200— 300 mg, iar mătcile sînt din cele mai
bune. Ele sînt prolifice şi încep să depună ouă la cîtevâ zile după împe­
rechere, prelungind perioada de ouat pînă toamna tîrziu. 10
Cînd mătcile au abdomen lung, înseamnă că cele două tergite abdo­
minale sînt mai late ; tubuleţele ovigene sînt mai lungi şi deci, în con­
secinţă, pe traiectul lor se formează un număr mai mare de ovule.
Mătcile mici pot să apară atunci cînd, din anumite cauze, hrănirea
lor ca larve a fost oprită, cum se întîmplă adeseori la transporturile în
pastoral, despre care v-am amintit, sau cînd matca este prea bătrînă şi
suferă de nanism 4). Orice mişcări bruşte ale ramelor cu botei pot compro­
mite viitoarele mătci.
Căpăcirea botcilor are loc la sfîrşitul celei de a opta zi de la de­
punerea oului în începuturile de botei. Pînă atunci însă larvele îşi pre­
schimbă învelişul corporal deci are loc fenomenul de „năpîrlire“ -r—
de patru ori în primele cinci zile de la apariţia lor ; cea de-a cincea nă-
pîrlire are loc în a 11-a, iar ultima — cea de-a şasea — cu puţin înainte
de părăsirea botcii natale, sau mai precis în a 16-a zi de la depunerea
oului de către matcă, m ; > • )
Incoconarea sau împuparea — adică ţesătura mătăsoasă a înveli­
şului nimfal -—necesită două zile. Această importantă operă are loc în a
" ' • . , ■, . . î ; «j. 3
J; v î r- . :. . ' . • •' : ' ' •. • —.5. <- •
*) Nanism = creştere insuficientă î n . raport cu m edia vîrstei, u rm a re a unor tu lb u rări
endocrine, nervoase, digestive sau a unor -agenţi patogeni sau condiţii n efavorabile.

t
30
patra zi de la eăpăeire ; glandele serigene ale nimfei secretă b^sub^
stanţă care în contact cu aerul întăreşte firul mătăsos. In sfîrşit7 î f l
preziua eclozării, glandele mandibulare secretă o substanţă care înmoaiB
vîrful botcii, ce capătă o culoare mai deschisă. Dacă albinele nu vor în cP
să elibereze matca care a ajuns la maturitate, ele îngroaşă capătul în
aceeaşi măsură în care prizoniera îl roade pe dinăuntru. Cînd ele nu fate
această operaţie, matca roade circular căpăcelul, ieşind la lumină. î f l
privinţa hranei larvelor de matcă, aceasta fiind o problemă legată d S
creşterea acestora pe cale naturală, sau artificială, vom da mai departe
explicaţii largi în lecţia despre „nutriţie şi metabolism".
Pentru a face însă un studiu comparativ în privinţa înfăţişărM
mătcii, scoatem din stupul de observaţie fagurele cu botei deja stu diat^
şi introducem un fagure cu matca lui, cu albinele acoperitoare, scos
dintr-un stup oarecare, căruia în schimb îi dăm fagurele cu botei din
stupul de observaţie (de pe care însă periem încet în faţa urdinişuluB
albinele, care vor intra toate în nucleul lor).
Pentru a înlătura mirosul diferenţiat între albinele străine şi cele
ale stupului de observaţie, pulverizăm şi pe unele şi pe celelalte cu un
sirop parfumat, iar ca precauţie introducem matcă provizoriu într-o co-*|
li vie automată, din care albinele o vor elibera în următoarele *ore, d a c »
la orificiul de ieşire s-a pus o foiţă de fagure artificial, pe care ele îjP
rod repede.
Mă mărginesc deocamdată numai la acest mijloc ^simplu de i n - «
troducere a unei matei într-o colonie, căci aici avem o situaţie specială
un nucleu lipsit de matcă în mod provizoriu care-şi creşte botei deB
salvare, şi căruia i se ia această ultimă nădejde de a-şi creşte o altă
matcă, primeşte curînd o matcă în colivie. Măsurile care trebuie lu ate^
sînt uşoare şi fără risc. Cu totul altele vor fi însă măsurile care se iauB
atunci cînd se introduce o matcă nouă într-o colonie mare, ceea ce vomJj
arăta pe larg mai tîrziu la „creşterea şi iintrojducea^a mătcdlor", ddn
capitolul „Tehnologia apicolă".
După trecerea a 24 de ore de la aceste modificări făcute în stupul®
de observaţie, matca şi-a luat în primire sarcina. Atunci, deschizînd d i n »
nou obloanele, am. putut să continuăm studiul comparativ între această®
femelă fecundată şi albinele lucrătoare.
 Zdmis/itoarea de viefi

tiu*

•'-Ţ0: bv
*
; : âf? :Mdmq
■r*&p;iW& isnt
MATCA.
CASTA FEMELEI FECUNDATE
' 'Zfţ >
— Priviţi această fiinţă unică în comunitatea stupului, care con­
diţionează bunăstarea oricărei colonii normale din prisacă (fig. 6). Ea
are capul cu un profil triunghiular faţă de cel aproape sferic al trîntori-
lor şi cel intermediar între cele două tipuri, pe care-1 au lucrătoarele.
Abdomenul său are o lungime de 15— 18 mm faţă de 10 mm al
lucrătoarelor. Ea nu are coşuleţe la picioarele posterioare.
Dacă s-ar privi la microscop unul din aceste picioare, s-ar observa
Clar un rudiment de coşuleţ, ceea ce dovedeşte că pe parcursul perfec-

I&

Fig. 6. — Matca înconjurată de albinele curtence ce

o îngrijesc :
1 — m atca ; 2 şi 3 — albine însoţitoare ; 4 — alveole din
care puietul a «d o z a t.

32
ţionării şi evoluţiei speciei, matca a avut şi ea odată coşuleţe — care
nefiind folosite, întrucît sarcina ei a rămas doar de a procrea — au
dispărut.
Greutatea mătcii româneşti — după studiile făcute de N. Foti
— este în medie de 196— 200 mg faţă de 100 mg cît are o albină. Cînd
au fost hrănite insuficient în stadiul larvar, ele cîntăresc 152— 185 mg
şi chiar mai puţin, cum am mai amintit. Cercetătorii au stabilit că atunci
cînd cantităţile de hrană sînt mai însemnate, greutatea măteilor creşte,
cîntărite imediat după eclozare.
Culoarea mătcii este deosebită de cea a albinelor înconjurătoare şi
diferă de la rasă la rasă ; cele de rasă italiană au o culoare galbenă pre­
dominantă a segmentelor abdominale ; cele caucaziene sînt cenuşii;
egiptenele au segmentele roşii iar cele din rasa comună din Franţa sînt
negre.
De asemenea, greutatea măteilor împerecheate şi cantitatea puie­
tului căpăcit sînt cu atît mai mari, cu cît hrana care o primesc de la
albinele curtence înconjurătoare este mai abundentă. Greutatea lor creşte
pînă la finele lunii mai, iar suprafaţa puietului căpăcit în elipsele fagu­
rilor de cuib este concordantă pînă la jumătatea lunii iunie. Se dovedeşte
prin aceasta, încă o dată, importanţa hranei dată nu numai în stadiul
larvar, dar mai ales cînd matca a ajuns matură şi îşi îndeplineşte sarcina
de procreaţie. Această creştere în greutate în lunile de vară a mătcii
fecundate e greu să o punem pe seama hranei, fără a socoti cantitatea
mare de ouă din ovare.
Deosebirile cele mai importante între matcă şi albinele coloniei sînt
cele ale organelor interne.
Creierul mătcii, comparat cu al unei albine lucrătoare este cu mult
mai mic. Prin specificitatea rolului ce îl are matca de îndeplinit în
colonie, rezumîndu-şi activitatea numai la opera de procreaţie, este
explicabilă această diferenţă în minus a creierului, căci albina de-a
lungul milioanelor de ani a avut ocazii imense să se lovească de anumite
oprelişti, pe care pînă la urmă le-a putut ocoli. Acestea s-au răsfrînt
asupra celulelor creierului, care s-a dezvoltat ca volum fără să-şi fi
înmulţit numărul neuronilor, pe cînd cel al mătcii nefiind supus efor­
turilor cerute de situaţii variate şi vitrege a rămas mic.
în schimb, glandele mandibulare ale mătcii sînt mult mai dezvol­
tate faţă de cele ale lucrătoarelor, căci ele îndeplinesc sarcini mai nume­
roase în viaţa coloniei. Ele secretă acea svmstanţă de matcă cu caracter
hormonal, ce constituie elementul principal de coeziune a comunităţii,
feromonic, despre care vom vorbi la antatomia albinei cînd vom explica
sistemul nervos, cel hormonal şi enzimatic.
Guşa mătcii este cu 50% mai mică, deoarece ea nu are nevoie
să-şi facă un depozit alimentar, fiind hrănită continuu de grupul albi­
nelor însoţitoare şi care au grijă de toate nevoile ei. Pentru acelaşi
motiv stomacul său e redus, ea consumînd aproape permanent secreţii
glandulare şi hrană mult prelucrată care nu lasă reziduuri. Numai foarte

33
f

rar, şi mai cu seamă în timpul iernii, ea consumă foarte puţină miere

din guşa albinelor însoţitoare.
O altă deosebire se observă la acul mătcii. Acesta are numai trei
zimţi marginali faţă de cei zece ai albinelor lucrătoare. Este mai lung,
căci se criede că îi serveşte la aranjarea poziţională â ouălor depuse în
alveolele fagurilor din cuib. Forma lui este puţin încovoiată, asemănă­
toare cu cea a unui hanger turcesc, pentru a putea, la nevoie, să-l
împlînte în corpul unei mătci rivale. In asemenea împrejurări între
mătci se dau lupte îndîrjite, lupte care au rolul de a asigura coloniei o
mamă viguroasă.
Organul său de reproducţie este cel mai important al fiinţei şale.
El este alcătuit din două ovare în formă de pară, de culoare albr-sidefie,
care se situează sub diafragma dorsală a abdomenului, ocupînd cea mai
mare parte a acestuia (fig. 7). Ovarul măsoară ca lungime 5—-6 mm, iar
ca lăţime 3— 4 mm. El are un înveliş subţire înţesat de numeroase
traheole care pătrund şi înconjoară fiecare din numeroasele sale tubuleţe
ovigene. Acestea din urmă, denumite şi ovariole, sînt în număr variat de
la matcă la matcă, în directă legătură cu originea sa, şi mai ales cu
condiţiile de întreţinere în stadiul larvar şi a
depozitului de secreţie glandulară care este
lăptişorul de matcă pe care doicile îl depun pe
fundul botcilor, înainte ca ele să fie căpăcite.
Obişnuit, numărul tubuleţelor ovigene
este de 160— 250, dar s-au găsit mătci de cali­
tate superioară care aveau mult mai multe,
mai ales cînd apicultorul crescător aplică o
metodă specială de transvazare dublă a larve­
lor în botei, aşa cum vom explica la capitolul
„tehnica de creştere a -măteiior".
în aceeaşi măsură se dezvoltă şi vezica
spermatică, depozitul în care stau stratificaţi
spermatozoizii trîntorilor ce iau parte la împe­
recherea mătcii ; lîngă spermatecă se află o
glandă anexă a cărei secreţie ajută la contracţia
orificiului de ieşire a spermatozoizilor pentru
fecundarea ouălor. .. f
O altă deosebire între matcă şi albine
constă în mirosul său caracteristic, ce diferă de
la^patcă la matcă, imprimîndu-1 întregii colo­
nii, fagurilor şi chiar stupului în cuprinsul său.
El este un^produs complex al aparatului repro­
ducător, cu conţinutul său neomogen al vezicei
spermatice. El provine de la seria de trîntori
cu care ea s-a împerecheat în zborul de nuntă,
în acest complex intră o secreţie produsă de
Fig- 7. Aparatul
reproducător al mătcii : n glandele sale mandibulare, descoperită de cer­
1 — -ovarul ; 2 — • oviductul ; cetătorul* englez I. Butler, denumind-o sub­
3 — vezica sperm atică ; 4 —
vagin ul ; 5 — orific iu l vaginal. stanţă de matcă. De asemenea, Cercetătoarea
O;
34
 I

franceză J. Piarime consideră substanţa de matcă un fenomen a cărui com­

poziţie chimică anu e (deplin lămurită.
După noile observaţii ale savantului F. Ruttner acest feromon
al glandelor mandibulare îndeplineşte două funcţii bine diferenţiate între I
ele : funcţia de regulator al vieţii sociale diţi interiorul coloniei şi aceea
de substanţă sexual atractivă în aer liber. Cînd o matcă chiar bătrînă
este suspendată şi ridicată cu un balon la 15 m, dacă e în curs de ouat,
poate — chiar după 5 minute — să fie puternic atractivă pentru trîntori.
I
Substanţa sau feromonul, indiferent cum va fi denumită, apare
pe corpul măteii după 3— 4 zile de la ieşirea ei din botca natală, iar can­
titatea sa creşte pe măsură ce matca — după împerecherile repetate —
a început să depună ouă în cuib. Din acel moment, ea reprezintă în
colonie factorul principal de reproducere şi de coeziune a comunităţii. I

Substanţa este linsă de pe capul şi corpul său de albinele ce o

înconjoară — de cele mai vîrstnice1— căci c6le tinere au sarcina spe­
cială de a o hrăni în permanenţă ; ele îşi transmit din gură în gură
această substanţă devenită astfel element circulatoriu, pînă la ultima I

albină din cel mai îndepărtat colţ al stupului, care sesisează astfel pre­
zenţa măteii în stup.
Cu cît larva de matcă a primit mai mult lăptişor, cu atît la maturi­
tate ea va oferi albinelor coloniei o mai mare cantitate de substanţă I
pe care să o lingă de pe cot-pul ei.
Această substanţă hormonală foarte persistentă are un rol de
mesaj chimic, de atracţie faţă de albinele coloniei. Eâ este în acelaşi
timp atrăgătoare pentru trîntori în perioada roitului şi este atît de
I
persistentă, încît mirosul său îl păstrează un timp chiar cadavrul măteii.
Substanţa este răspîndită pe capul ei atunci cînd îşi face toaleta.
Dacă se taie ambele picioare anterioare ale măteii, ea nu mai poate
să-şi ungă capul şi albinele clădesc botei. De aceea este %bine
să nu aruncaţi cadavrele măteii, ci să le păstraţi într-un borcan I

bine închis pentru a servi în unele împrejurări grele unei colonii orfane,
într-un moment cîhd în cuib nu sînt nici ouă, nici larve şi în prisacă
nu zboară nici un trîntor. în astfel de împrejurări colonia devine bezme­
tică, adică îşi alege la început cîteva albine care să depună ouă dar din I

acestea se nasc numai trîntori ducînd colonia la pieire. Dacă însă stu-
parul leagă cu o sîrmuliţă cadavrul unei mătci moartă de curînd şi îl
suspendă în intervalul dintre doi faguri din cuib, albinele consideră
că au matcă şi nu clădesc botei, ia r ovarele albinelor nu se dezvoltă 1
ca să poată depune ouă în fagurii cuibuluL Desigur această situaţie nu
poate fi de durată, căci după un timp d®10— 15 zile albinele văd că
s-aiSînşelat. în schimb, stuparul poate pînă atunci să-şi procure o matcă
gata fecundată şi colonia îşi poate ^regăsi echilibrul biologic, continuîn-
I
du-şi viaţa normal.
Cînd o colonie rămîne pe neaşteptate fără matcă, se produce o
mare nelinişte, o tulburare, o alarmă. Albinele încetează pentru un timp
orice activitate de cules, de adunare a nectarului sau a polenului şi de
prelucrare a lor. I

Afară de doici care nu lasă puietul fără îngrijire, toate celelalte

se mobilizează în căutarea dispărutei. împrăştiate pe pereţii stupului,

35 I
mai ales pe cel frontal, albinele emit nişte sunete de disperare, de
agitaţie, în interiorul şi exteriorul stupului. Dacă atunci matca este
retrocedată, fiicele sale manifestă o vădită satisfacţie, o mîngîie, o alimen­
tează, o curăţă şi totodată distrug botcile începute.
O altă particularitate a măteii constă din anumite sunete pe care
le emite în anumite împrejurări, cum sînt cele care vestesc că într-o
colonie se fac pregătiri pentru roiul ce va pleca chiar a doua zi.
Un sunet de alarmă şi de plînset îl scoate şi o matcă străină,
care din greşeală nimereşte într-un stup vecin, cînd se întoarce din
zborul de împerechere. E_ ca un semnal prelung şi repetat, auzit clar şi
din afara stupului, încît un apicultor atent poate interveni să o salveze
de la o moarte sigură. în acest scop el deschide stupul, află matca
îrighemuită de cîteva zeci de albine, ghemuleţ pe care dacă îl aruncă
într-o farfurie cu apă, albinele despresoară prizoniera pe care stuparul
o spală bine în apă ca să piară mirosul de venin ce-l are pe corp, şi
oferind-o în colivie, ea poate folosi la un stup orfan.
Longevitatea măteii este o marcantă deosebire faţă de albinele
lucrătoare. Ea poate trăi 3— 4 ani, iar un mare crescător de mătci din
S.U.A. — Smith — a ţinut o matcă experimental pînă la opt ani, fiind
încă fecundă.
Interesantă este la ea şi o particularitate deosebită, de data aceasta
de ordin psihic ; cea de vrăjmăşie cruntă pînă la moarte ce o are faţă
de rivalele care apar în stup sau care sînt încă în botei, în stare nimfală.
Se bănuieşte că această rivalitate este generată de anumite glande aflate
pe abdomenul lor. Cercetătorii au acoperit abdomenul cu un lac şi au
extirpat unor mătci şi glandele lor mandibulare generatoare de sub­
stanţe alarmante; ele nu s-au mai vrăjmăşit, ci au trăit paşnic; cînd
ei s-au mărginit numai la operaţia de extirpare a acestor glande fără
să mai şi lăcuiască abdomenul, vrăjmăşia a fost* activă şi lupta a început
între rivale ; s-a tras deci concluzia că pe abdomen există o substanţă
care mai trebuie încă examinată şi care generează vrajmăşia.
Obişnuit, în astfel de încleştări fatale, moare matca vîrstnică
deoarece în afară de faptul că puterile sale sînt slabe faţă de una tînără
care vrea să-i ia locul în colonie, vezica sa cu venin e de mult timp
atrofiată. în schimb, cea tînără o poate înfrînge cu acul, paralizînd-o
iniţial cu veninul său activ. De asemenea, matca atacă şi pe rivalele în
devenire şi care-şi dorm încă somnul nimfal în botei. Dacă albinele
coloniei, ce stau obişnuit d e o p a r te ca spectatoare la astfel de încăierări,
nu o opresc să ucidă pe c ® care sînt încă Eîn botei, matca tînără îşi
înfige acul cu venin prin peretele de ceară al fiecărei botei, ucigînd fcolo
pe aceste nevinovate. Apoi albinele completează restul : rod lateral
peretele botcilor, scot afară cadavrele, le sug limfa, şi avide de lăptişor
consumă cu lăcomie restul de hrană ce stă încă pe fundul botcilor, încă
neconsumat integral de mătcile decedate.
Dacă mătcile manifestă o atare înclinare la lupta contra rivalelor,
care sînt răpuse cu veninul acului, niciodată ele nu folosesc acul contra
vreunei albine, nici chiar cînd albinele o atacă, şi cu atît mai puţin
asupra omului care le ţine în mînă şi se poartă cu ele fără menajamente.

36
 A r mai fi de lămurit, pentru a termina acest mare capitol privitor
la matcă, actul :cel mai important al vieţii sale : cel al împerecherii
cu masculii fecundatori şi felul cum depune ouăle. Aceste activităţi însă
privesc exclusiv întregul comunităţii şi îl rezervăm la acea parte a stu­
diului nostru privind acest mare complex biologic care este colonia şi
anume în lecţia despre „sexul coloniei şi mediul său uterin“ .
încheind cele expuse pînă aici privitor la mătei, rezumăm în cîteva
cuvinte ce condiţii trebuie să îndeplinească spre a fi considerată matcă
bună : să. depună ouă cît mai multe în. concordanţă cu sezonul, pentru ca
puterea coloniei să fie maximă în pragul marelui cules • dezvoltarea şi
lărgirea elipselor cu puiet în cuib, fără a lăsa alveole goale nefolosite;
să intre în diapauză de ouat cît mai tîrziu în toamnă, pentru a pregăti
un mare contingent de albine tinere care să treacă cu bine iarna şi să
trăiască cel puţin pînă cuibul se reînnoieşte cu generaţie nouă de albine
tinere, care să înlocuiască la timp pe cele uzate şi bătrîne ; să nu aibă o
înclinare accentuată la roit, stuparul avînd grijă să intervină la timp lăr­
gind cuibul şi punînd la dispoziţia albinelor clăditoare faguri noi de clă­
dit ; să aibă un caracter blînd ; să nu fie prea sensibilă la lumină atunci
cînd stuparul deschide stupul şi cercetează fagurii şi să nu-şi dea drumul
de pe el, căzînd undeva unde s-ar pierde, aşa cum sînt de pildă măteile
din rasa comună din Franţa.

Bolile măteii
Matca poate fi atacată de boli specifice, despre care trebuie să vorbim
înainte de a epuiza acest important capitol privitor la matcă şi care
se încheie cu moartea ei.
Una din cele mai periculoase boli despre care vom vorbi mai pe
larg în capitolul despre bolile albinelor este nosemoza, cauzată de para­
zitul Nosema apis Zander, care se cantonează în învelişul intestinului
mijlociu, deci stomacul său, cu grave tulburări într-o măsură chiar mai
mare decît atunci cînd atacă lucrătoarele. Măteile infestate experimental
au trăit cu 35— 75% mai puţin decît măteile martore. Din ce in de elipsele
sale de puiet din fagurii cuibului se tot micşorează pînă cînd colonia se
epuizează, dacă stuparul nu intervine la timp, cu un tratament drastic
pentru albine şi prin schimbarea măteii. C. L. Farrar (S.U.A.) consideră
că înlocuirile liniştite ale măteilor de către albine au în proporţie de 86%
la bază o infecţie cu Nosema apis a măteii, iar producţia coloniei scade
cu 24%. Parazitul, atacînd epiteliul intestinului şi ventriculului şi uneori
chiar tubuleţele malpighiene — ce reprezintă rinichii insectei — şi chiar
ovarul ei, determină pieirea măteii dacă <ftu se iau măsuri severe, pe
care le vom descrie cu ocazia discutării bolilor albinelor.
\ Melanoza este cauzată de ciuperca Melanosella mors apis, deci boală
micotică, şi e cea mai periculoasă pentru sănătatea măteii, boală care
părea altă dată fără importanţă, dar care în ultimii ani a devenit pri­
mejdioasă. Melanoza, ciupercă din familia Dematiaceae, clasa Hypho-
mycetes, atacă întîi albinele adulte, care se înnegresc, şi apoi trece la
matcă instalîndu-se în aparatul reproducător; ea s£ înmulţeşte prin
spori şi înmugurire terminală sau laterală, deci asexuată. Forma spo­
rilor este rotundă şi sînt înghiţiţi odată cu lăptişorul pe care îl pri-

37
 meşte matca de la albinele însoţitoare, fixîndu-se în tubuleţele ovigene
şi în cele două oviducte, care iau o culoare galben-închis. Sporii sînt
transportaţi de albinele culegătoare ale mierii de mană. Odată pătrunşi
în organismul mătcii, încep să se înmulţească, abdomenul se măreşte
considerabil şi — în consecinţă — nici respiraţia, nici digestia şi nici
celelalte funcţii nu se mai fac normal. Matca, pierzîndu-şi puterile, pare
paralizată ; neputînd să se ţină pe fagure, ea cade pe fundul stupului,
unde, fiind izolată, moare. Tratament direct nu se poate aplica decît dacă
se mută stupina la un cules de nectar din flori şi se extrage toată
mierea de mană aflată în stup şi care este infestată de boală ; concomi­
tent, coloniei i se dă o matcă nouă, după ce s-au luat măsurile de igienă
^ prin flambarea interioară a stupului şi a accesoriilor lui, schimbarea
fagurilor care au fost cu miere de mană şi topirea lor* u ;
Brauloza este o boală parazitară a mătcii datorată unui păduche
Braula coeca, care tot de albine este adus în stup, unde înmulţindu-se
repede şi mult, invadează în special matca. Este o dipteră din genul
Braula, după diferite locuri unde s-a răspîndit în Europa şi în special
în Asia. Parazitul are o culoare brun-roşcată, posedînd la partea bucală
o trompă pentru supt, pe care o introduce în cavitatea bucală a albine-
ikxr sau mă/boii parazitarte. In speciali pe tmiaitică, paraziţii se aiouimniLează
cu zecile şi chiar sutele. Un cercetător a găsit pe o matcă mai mult de
300 de păduchi, care se alimentează pe rînd din hrana pe care albinele
doici din suita mătcii i-o dau. In acel moment sînt acolo şi paraziţii care
consumă din hrană, fără ca matca să poată fi îndestulată. In consecinţă,
ea slăbeşte, ouă din ce în ce mai puţin, şi dacă apicultorul nu intervine,
ea poate să piară. Păduchele care are la picioarele anterioare nişte
perişori fini, gîdilă regiunea bucală a mătcii, care regurgitează hrana
din guşă, din care se ospătează din plin paraziţii. Ei sînt observaţi uşor,
căci stau pe toracele mătcii şi al albinelor ; în schimb, cei de pe trîntori
se cantonează pe partea inferioară a toracelui, mascaţi, şi nu pot fi înde­
părtaţi de acolo.
Matca poate fi scăpată de aceşti paraziţi cu un penel fin de pictat,
muiat în miere de care ei se prind uşor ; mai pot fi îndepărtaţi şi cu
fum de ţigară, matca fiind introdusă într-un tub de sticlă ; din nefericire,
matca retrocedată coloniei sale poate fi respinsă din cauza mirosului de
tutun, care chiar dacă este dat şi unor albine, ele tot o resping. De
cîţiva ani însă a apărut un medicament care dă rezultate bune în
lupta contra braulozei : este fenotiazina ce se găseşte uşor la farmaciile
veterinare. Substanţa se prezintă sub formă de cristale cafenii-cenuşii,
fără miros, care se oxidează €n contact cu lumina şi aerul. Se pun cîte
6 grame de fenotiazină în pacheţele mici de hîrtie de ziar, cînd afurnă-
torul are cărbuni de lemn bine încinşi * pe aceştia se aşează un pacheţel
de fenotiazină, iar cu afumătorul care are la v îrf un prelungitor ce intră
mai adînc prin urdiniş se dă primului stup 30 jeturi.de fum ; apoi se trece
la stupul vecin dîndu-se acelaşi număr de pufăieli. Cum substanţa încă
fumegă, operaţia la cei doi stupi se repetă, dînd însă numai qîte 20 dq
pufăieli, deci în total fiecare colonie invadată de păduchi primeşte 50 de
jeturi de fum după care urdinişul se închide, ţinut astfel 10 minute.

38
 /

Cum, înainte de a face operaţia de afumare, stuparul a pus pe fundul

stupului un ziar, iar ramele stupului au fost ceva mai distanţate, toti
paraziţii asfixiaţi cad pe jurnal, care apoi se arde. M
Avînd în vedere că paraziţii se află, sub formă de larve, şi s j|
căpăcelele fagurilor cu miere, unde fumul nu-i poate atinge, stuparul
completează operaţia de afumare peste cîteva zile, descăpăcind faguri un
cu larve de paraziţi ; mierea obţinută se foloseşte la prepararea o ţetu lf"
Operaţia de afumare se repetă peste 7 zile, pentru a fi ucişi şi parazij
1
tineri abia eclozionaţi. '
Prof. Carlo Vidano (Italia) recomandă o metodă „biologică" de com­
batere a braulozei şi anume descăpăcirea obligatorie a fagurilor
miere în perioada de maximă dezvoltare a păduchilor, iulie-august. Astfi
majoritatea acestora sînt distruşi. 1

Dintre bolile de care suferă mătcile, amintim şi unele anomalii

care apar în decursul vieţii lor, asupra cărora stuparul nu poate intes
veni pentru a le îndrepta, decît dacă schimbă matca cu una normal)
şi astfel colonia să-şi continue vieţuirea. Obişnuit, albinele au însă g ri1
să le schimbe, crescînd mătci noi pe calea înlocuirii liniştite. A stfel de
boli apar la mătcile mai vîrstnice prin atrofierea ovarelor, obstruar<
%
oviductelor, prin calcifierea valvulei vaginale, prin nedezvoltarea ov;
relor, prin înfundarea cu mucus spermal a căilor ce duc spre spermatec;^ I
prin degenerarea spermatozoizilor etc. In toate aceste ocazii stuparul nu
trebuie să ezite la sacrificarea măteii afectate şi înlocuirea ei cu una ia
sănătoasă. In primul rînd se va ocupa de originea celor noi : ele se ere:
în coloniile cele mai bune, evitînd pe cît posibil înrudirile prea apropiai
care au consecinţe grave. O. Mackensen (S.U.A.), crescînd mătci din «

aceeaşi linie şi deci strîns înrudite, a observat că după opt generaţii VAA
coloniile au fost desfiinţate singure.
Trebuie evitată aşezarea stupinei în locuri umede, prea umbriţi
deoarece un atare mediu cauzează adesea boli grave, care în primiI
rînd ating matca, elementul cel mai sensibil din colonie, pentru că este
supusă la mari eforturi

I
Moartea măteii

Moartea măteii, în afară de bolile descrise, mai poate fi accidentalăla »

adeseori cauzată chiar de stupar, printr-o comportare neatentă saif
nl
brutală, cu ocazia cercetării coloniei. Ea este foarte sensibilă la lovituri®
şi chiar dacă este numai uşor rănită, albinele clădesc curînd botei de
înlocuire liniştită. Trebuie să se lucreze cu cît mai puţin fum, aşa cur
am mai spus şi numai atunci cînd ele sînt iritate din anumite cauze
anume: cînd se deschide stupul înainte ca albinele să fixînceput acti-l :ti|
vitatea de dimineaţă ; cînd în natură timpul este furtunos şi sînt des­
cărcări electrice ; cînd în stupină s-a iscat furtişag etc. In locul fumu­
lui să se folosească un pulverizator cu apă în jet fin şi, pe cît este poşibilM
să se lucreze sub cortul-umbrelă protectoare care nu numai că a p ă ră j
de vînt şi burniţă, dar nu îngăduie albinelor străine să apară şi să intre
în stupul deschis. în asemenea ocazii, matca, care este sensibilă la îum şi
zgomotele deschiderii capacului şi podişorului, începe să fugă pe faguri®

39
 căutînd să se ascundă, iar albinele văzînd-o fără însoţitoarele ei obiş­
nuite, o consideră străină ; este suficient ca una din cele bătrîne mai
bănuitoare să o urmărească, prinzînd-o de un picior sau să se arunce
asupra ei, că d£ îndată se formează în jurul său un ghemuleţ de 6— 10
albine vcare nu mai pot controla dacă este mama lor sau o străină ;
mirosul de alarmă ce-1 degajă unele din ele, precumpăneşte probabil
substanţa de matcă şi strîngînd-o în ghemuleţ în special apăsîndu-i
abdomenul, ea moare, căci cu cît o înghesuie mai intens cu atît miş­
cările sale respiratorii sînt mai încete şi se sufocă.
Niciodată albinele nu o ucid împlîntînd acul cu venin în corpul
ei ; este posibil ca în învălmăşeala iscată, unele să o creadă o hoaţă şi
să 6 accidenteze direct. în schimb, acolo domină un miros persistent de
venin care împroşcat şi pe corpul ei, îi provoacă moartea. De aceea,
cînd stuparul este sesizat că matca coloniei este prinsă în ghemuleţ,
sesizare ce o face auzind sunetele ce ea le scoate, o poate salva, fără
a căuta să o despresoare îndepărtînd albinele cu mîna, ci aruncă întregul
ghemuleţ într-o farfurie cu apă. Albinele, speriate de înec, o despre-
soară de îndată. Apa spală totodată veninul de pe ea şi punînd-o într-o
colivie automată, albinele o vor elibera după cîteva ore, şi poate să-şi
continue activitatea.
Dacă a fost molestată prea mult în ghemuleţ, ea mai trăieşte puţin
timp, dar albinele dacă văd că ea nu mai eliberează atîta substanţă ca
să ajungă tuturor, clădesc botei şi o înlocuiesc, după ce noua matcă a
început să depună ouă.
De asemenea, refuzul măteii de a părăsi stupul odată cu roiul ieşit,
irită albinele. Ele se reîntorc atunci în stup pentru ca a doua zi să iasă
din nou în roi ; dacă şi de data aceasta ea refuză, e ucisă prin ghemu­
leţ, iar colonia va roi a opta zi după ce în stup a apărut o nouă matcă
din numeroasele botei de roire din care o serie de mătei tinere îşi aşteaptă
rîndul la eclozăre.
O greşeală făcută de stupar este aceea cînd, scoţînd ramele din stup
pentru control, reazemă ramele de peretele stupului în loc să le aşeze
in lădiţa portativă cu capac. Puse rezemate afară lîngă peretele stupului,
este posibil ca matca să fie pe una din rame ; ea trece neobservată pe
perete şi se rătăceşte definitiv cînd rama este pusă la locul ei în stup.
Reamintim şi o altă greşeală ce poate duce la pierderea măteii —
atunci cînd controlul măteii de pe ramele scoase nu se face deasupra
stupului, ci în afara perimetrului acestuia, iar matca căzînd jos prin
iarbă este sigur pierdută. A lte ori, speriată, poate să-şi ia zborul de, pe
fagurele pe care stuparul îl ţine în mină1! In atare ocazie el pune repede
ramele la loc, lasă stupul deschis cîteva minute, iar matca călăuzită de
mirosul cunoscut al stupului ori intră pe urdiniş, ori se aşează printre
albinele aflate pe stupul deschis.
Accidentarea măteilor poate surveni şi la un transport al stupilor
cu pvioane supersonice. Mai mult chiar, au murit mătei în stiupii
unei prisăci din directa apropiere a aeroportului Orly (Franţa), datorită
vibraţiilor puternice ale aerului şi zgomotelor create la decolare.

40
 TRÎNTORII.
CASTA MASCULILOR FECUNDATORI

Privind prin geamul stupului de observaţie la un fagure de curînd

clădit, unul din tinerii apicultori observă că nu toate alveolele sînt egale.
Un număr redus din ele erau mai mari, mai cu seamă în partea de jos
a fagurelui şi mă întreabă care este cauza acestei abateri.
— Oferind albinelor faguri artificiali pentru clădit ale căror baze
alveolare imprimate în foile de ceară sînt perfect uniforme cu funduri
prismatice romboide, albinele clăditoare modifică o parte din ele lăr-
gindu-le. De unde iniţial diametrul lor este de 5,42 mm, ele ating 6,75 mm,
în special cele, din partea de jos a foii de fagure artificial. In aceste alveole
mărite albinele cresc trîntorii care sînt mai mari decît albinele lucră­
toare ; ei măsoară în lungime 16 mm faţă de 12 mm cît au lucră­
toarele, iar greutatea lor este aproape dublă, căci un trîntor cîntăreşte
230 mg faţă de 125 mg cît are o albină. Trîntorii diferă deci mult faţă
de lucrătoare ; stadiul lor de dezvoltare este de 24 de zile de la depu­
nerea oului în alveola natală, pe cînd o albină ajunge la maturitate în
21 zile ; căpăcelul larvelor de trîntor este bombat faţă de nivelul plat
al căpăcelelor de lucrătoare ; astfel nimfele de sub căpăcel au o suprafaţă
mai mare de respiraţie, necesitînd o proporţie mărită de oxigen care
pătrunde sub căpăcele prin orificiile pe care acestea le au. La unele
rase, albinele lasă căpăcelului de trîntor un orificiu median mărit, în
acelaşi scop.
Privindu-i din punct de vedere anatomic — trîntorii au doi ochi
mari, bulbucaţi, cu vedere ageră, căci numărul faţetelor oculare numără
13 000, deci mai mult ca dublu decît lucrătoarele.
O particularitate deosebită a ochilor de trîntor — după H. Ruttner
— este o adaptare a vederii lor pentru lumina cerului şi a zării, la
proporţia mare a acestei lumini cu raze ultraviolete şi albastre. Ochiul
lor conţine în partea mediană şi superioară receptori nervoşi exclusivi
pentru aceste două categorii de raze luminoase. Receptorii pentru culorile
verde şi galben sînt în număr mai redus decît la lucrătoare, căci albinele
culegătoare trebuie să se orienteze în căutarea florilor cu nectar şi după
diferitele culori pe care acestea le prezintă, pe cînd trîntorii au nevoie
să recepţioneze şi să observe cît mai repede posibil apariţia în zbor a
oricărei mătci ce vine la împerechere, privind în lumina cerului.
 Noile descoperiri privind locurile de adunare a trîntorilor complică
şi mai mult semnificaţia procesului recunoaşterii şi atragerii mătcilor şi
trîntorilor. Se va vedea mai departe.
Trompa trîntorului este mai scurtă şi nu poate să culeagă cu ea
nectarul din adîncul florilor cum fac albinele, căci trîntorul se hrăneşte
numai din depozitul de miere aflat în alveolele fagurelui sau primeşte un
timp hrană direct din guşă, dată de albinele doici, deci iarăşi o problemă
de adaptare.
Antenele trîntorului au o articulaţie în plus faţă de cele ale albinei
lucrătoare, mărind astfel numărul plăcuţelor poroase la 37 000 faţă de
cele 6 000 ale albinei. Cu acestea trîntorul poate sesiza de la mari de­
părtări mirosul mătcilor ieşite spre împerechere, iar actul fecundării lor
se face în mare măsură cu trîntorii străini,
înlăturînd astfel pericolul consangvinizării.
învelişul lor corporal este format din
perişori de culoare închisă, iar aripile lor au o
particularitate deosebită ; s-a constatat de cer­
cetătorii englezi de la Institutul de studii ale
insectelor, că suprafaţa aripilor trîntorului este
alcătuită dintr-o proteină asemănătoare cu pie­
lea umană. Ele sînt activate de puternici muşchi
toracici, pentru a putea străbate în zbor dis­
tanţe mari pînă la locurile lor de adunare, în
vederea zborului nupţial al mătcilor virgine, ce
vin „să se prindă în aceste hore“ pe care trîn­
torii le alcătuiesc, în locuri aproape totdeauna
aceleaşi.
Particularitatea cea mai de seamă a trîn­
toru lu i— după Chauvin — constă în volumul
mare al abdomenului, în care stau adăpostite
organele sale sexuale (fig. 8). Ele cuprind : o
pereche de testicule de culoare galbenă cu o
lungime de 1,5 mm; acestea au două învelişuri:
primul la exterior, compus din două membrane,
una alcătuind o reţea de numeroase traheole
pentru oxigenul necesar milioanelor de sperma­
tozoizi aflaţi în vezica lor seminală ; cel de al
doilea înveliş este format din celulele încărcate
cu substanţe nutritive şi corp gras, precum şi
o serie de celule pentru stimularea metabolis­
mului.
Fig. 8. — Aparatul repro­
ducător al trîntorului :
Fiecare testicul este străbătut de 100 tu­
1 — testicul ; 2 — canalul de­ fouleţe denumite testiole pline cu celule sexuale
ferent ; 3 — b u lb u l penisu­ (gameţi), în diferite stadii de dezvoltare. în
lui ţ 4 — ventuza ; 5 — pe­
nisul ; 6 — abdom en ; 7 — partea superioară a testiculelor se află epiteliul
orificiul a p a r a t u lu i d e copu­
laţie ; 8 — corniţele pneum o- germinai, din care se formează celulele trans­
fize ; 9 fH c ă ic îiu l' spiral ; formate apoi în spermatocite. Abia în zona in­
10 — canalul ejaculator ;
11 — p u n g a seminală. ferioară a testiculelor, aşa zisa „zonă de ma­

42
 turare“ , spermatozoizii, element mascul, ajung maturi, şi vor fi bine adă­
postiţi în vezicula spermatică a măteii, după împerecherea ei cu o serie
de trîntori.
Spermatozoizii au cap, colet şi flagel. Cu acesta din urmă sperma­
tozoizii se pot mişca. Lungimea lor variază de la 240 la 775 m ilim icroni*)
avînd tendinţa să se fixeze cu capul în peretele spermatecii.
Din testicule coboară două canale deferente, îngustate la ambele
capete, avînd în schimb partea lor mijlocie mult lărgită; acolo se for­
mează două pungi denumite vezicule seminale. Ele sînt înconjurate de
muşchi longitudinali şi inelari, care ajută la evacuarea spermei în timpul
actului de împerechere.
Celulele stratului din interior al fiecărei vezicule au un caracter
glandular care secretă lichidul spermatic în care plutesc cele 10 milioane
de spermatozoizi, lichid care-i alimentează cu substanţe nutritive. Ei sînt
formaţi în testiole şi se dezvoltă deplin în ultimele patru zile înainte
de eclozionarea trîntorului din alveola natală a cuibului coloniei. Atunci
spermatozoizii coboară în vezicula seminală comună.
Odată cu trecerea lor în veziculă, testiculele şi-au îndeplinit rolul
şi încep să se micşoreze mult, iar trîntorii devin deplin virili în a 12-a zi
de la eclozicjnare. Prin resorbţie, testiculul dispare, dar în schimb vezi­
culele seminale pline cu spermatozoizi sînt foarte mari.
In prelungirea veziculelor seminale se află două glande mucoase
mari, lungi de 6— 7 mm, cu un diametru de 1,5 mm, compuse din celule
glandulare care secretă mucusul. Acesta este uşor alcalin, foarte lichid
la trîntorii tineri, dar vîscos la maturitate. El are culoarea albă-laptoasă,
iar după îndeplinirea actului sexual, în împerecherea cu matca, ia contact
cu aerul şi se întăreşte repede. Din glandele mucoase reunite în partea lor
de jos, porneşte canalul ejaculator lung şi puţin curbat, cu un diametru
de 0,3 mm, ale cărui mişcări sînt dirijate de un nerv gros ce porneşte
din cel de-al 4-lea ganglion nervos abdominal. -
La extremitatea lui se află organul copulator compus din : bulb în
formă de pară, coletul şi baza penisului care este baza endofalusului. El
are două proeminenţe găunoase denumite „corniţe" (pneumofize),• eu
pereţii coloraţi în galben-portocaliu, căptuşite cu plăci chitinoase. în in­
teriorul bulbului se află o substanţă mucilaginoasă.
Epiteliul bulbului secretă un lichid ce diluează sperma. Cînd actul
sexual are loc, ca urmare a mişcărilor de răsucire, canalul ejaculator
este împins înainte. Mai întîi apare sperma şi apoi mucusul împreună cu
epiteliul glandei mucoase. Sub presiunea aerului, învelişul pocneşte cu un
zgomot distinct.
Totul decurge aşa cum vom arăta cînd vom descrie zborul nupţial
şi actul sexual la capitolul „Sistemul procreator al coloniei".
Numărul trîntorilor în colonie este normal de cîteva sute şi este
firesc să fie numai atîţia, ţinînd seamă că ei trăiesc cel mult 58 zile,
iar perioada lor de creştere în cuibul coloniei este mult prea scurtă faţă
de numeroasele generaţii de albine lucrătoare pe care doicile le cresc
începînd cîte odată chiar din lunile reci ale sfîrşitului de iarnă. Matca
începe tîrziu să depună ouă nefecundate de trţntori, cam din a doua
*) M ilim icron = a m ilioana parte dinţa:-un milimetru.

43
 decadă a lui aprilie. De asemenea, vieţuirea lor în stup este scurtă, numai
pînă la mijlocul lui iulie, cînd albinele nu numai că găsesc puţine
resurse de nectar şi polen, dar — mai ales — atunci şi instinctul şi
îndemnarea lor spre roire se stinge pentru perioada anului respectiv.
Matca nu depune ouă nefecundate în celulele mari decît atunci cînd
albinele curăţitoare curăţă şi sclivisesc fiecare alveolă în care matca
urmează să depună oul. Cînd ele nu vor să crească trîntori, lasă necură­
ţate alveolele largi ieşite în calea mătcii, ia rt;ea le ocoleşte şi trece mai
departe depunînd ouă fecundate în alveolele mici de lucrătoare. Actul
acesta îl vom lămuri mai departe cînd vom vorbi despre cuibul coloniei.
Trîntorii sînt partenogenetici, căci ei provin din ouă nefecundate *)
fiecare fiind fiu al mamei lui, căci nu are tată, doar bunic şi anume tatăl
mătcii care l-a procreat, aşa cum vom vorbi despre ou şi evoluţia lui
în capitolul „Albine lucrătoare".
Maturarea trîntorilor după eclozionare se face în primele 8— 12 zile,
stînd în repaus complet la o temperatură de 35°C. In primele 4 zile albi­
nele doici le servesc direct în gură o secreţie glandulară din guşa lor ;
apoi trîntorii tineri încep să se hrănească singuri adunîndu-se pe faguri
mărginaşi, unde albinele culegătoare depun miere pe cale de maturare.
Cei tineri consumă 4 mg pe oră. Cînd ies în zbor în a 8-a zi,\onsumul se
urcă la 14 mg pentru 30 minute de zbor. Abia atunci sînt maturi dar
încă nu virili, căci maturarea sexuală apare în a 12-a zi de la eclozionare.
Şi totuşi virilitatea lor nu e totdeauna asigurată. Cercetătorul po­
lonez Gontarski atribuie această impotenţă sexuală faptului că unele
larve de trîntor primesc de la doici un lăptişor în care se adaugă o
substanţă cristalină al cărui conţinut nu este deplin identificat. In conse­
cinţă, deşi toţi ies în zborul horelor, nu au posibilitatea să participe şi ei
la competiţia împerecherii. De asemenea, doicile le prepară o hrană spe­
cială cu mult polen ; la unii dozarea acestuia este mai zgîrcită.
Caracterele trîntorilor sînt cele moştenite de la mama lor, calităţi
mult amplificate şi de cele ale albinelor doici din coloniile selecţionate,
căci creşterea lor cere — ca şi la creşterea mătcii — condiţii optime în
colonii puternice, cu multe doici, cu mari rezerve de hrană proaspătă, cu
temperaturi neschimbătoare şi cu o stimulare naturală pentru cules.
Doicile sînt cele care transmit, prin lăptişorul secretat de glandele
lor faringiene, caracterele mamei lor comune. Viitorii trîntori la rîndul lor
— sub influenţa acestei hrăniri ce influenţează celulele lor sexuale —
transmit descendenţilor calităţile ereditare ale albinelor doici deodată
cu cele ale mătcii din care provin. După trei zile de stadiu larvar, doicile
prepafa pentru larvele de trîntor o hrană specială cu miere, apă şi mult
polen, plus o secreţie limpede a glandelor mandibulare şi salivare. Polenul
dat în proporţii mai mari decît cel dat larvelor de lucrătoare ajută la
formarea spermatozoizilor; doza redusă de polen dată larvelor de
lucrătoare, determină la viitoarele albine o castrare nutritivă a organului
reproducător, ele rămînînd cu ovare mici şi fără posibilitate de îm­

*) Partenogeneză — de la cuvimtul grecesc parthenos — fecioară şi genein — a naşte.

Deci este dezvodtarea unui organism d intr-un ovul sau o oosferă nefecundată, a şa cum e
la albine, purici de plante, rotiferi, dafnite (gen de crustaceu), m ătasea broaştei etc.
perechere, după cum vom trata la capitolul „Colonie — alimentaţie şi
metabolism". f- r0
Trebuie însă să reţinem că în afară de starea oului — fecundat sau
nu — determinarea castelor, în colonia de albine, o face şi hrana. Hrănirea
diferenţiată determină anurnite schimbări în formarea organismului caste­
lor, care se răsfrînge în special asupra organelor de reproducţie.
Zborul trîntorilor are loc zilnic, între orele calde, de preferinţă de
la 12— 16, mai ales cînd nu este decît vînt slab. Cu cît cerul este mai
limpede cu atît zborul este mai aprig. Ei nu zboară la întîmplare, ci se
adună în anumite locuri, luminişuri, poiene, ori o colină puţin mai ridicată,
deasupra căreia se formează hore de atracţie a mătcilor virgine, hore cu
un diametru de 20— 150 m la care mătcile vin pentru împerechere. In
mod obişnuit aceste locuri sînt din an în an aceleaşi.
Zborurile trîntorilor în căutarea dragostei îi mînă la mari depărtări,
care pot atinge chiar 15 km, căci tot H. Ruttner marcînd trîntorii i-a
găsit la această enormă distanţă de zbor, în vreo colonie străină unde ei
sînt primiţi fără oprelişte.
Observaţiile sînt foarte preţioase pentru cei care fac creşteri de
mătci de rasă pură, care trebuie să evite ca în interiorul acestor marje să
existe alte prisăci cu trîntori străini, oferind acelor apicultori în mod
gratuit mătci selecţionate şi trîntori de acelaşi soi, pentru evitarea
metisării.
înălţimea de zbor a trîntorilor" în hore este obişnuit de 12— 18 m,
înălţime pe care şi mătcile virgine o străbat fulgerător pentru a nu fi
atacate de albinele culegătoare care zboară la 10 m şi sînt foarte agresive
contra oricărei insecte sau păsări ce le stînjeneşte zborul către casă. în
această zonă mătcile sînt expuse să fie ucise de lacomele păsări insecti-
vore, în special prigoriile ; s-a observat însă că atunci cînd acestea zboară
deasupra prisăcii, mătcile nu părăsesc stupul pentru fecundare.
Odată intrată însă în zona de zbor a trîntorilor, mai ales în horele
lor, mătcile sînt apărate de orice duşman, căci chiar prigoriile ocolesc
aceste locuri de adunare, fie că sînt speriate de zumzetul lor intens, fie că
se tem de atacul numeroşilor trîntori care se năpustesc asupra lor,
Zborurile lor în zonă are în primul rînd rostul de competiţie, în
afară de cel de apărare a măteii. Cei nevirili cu greu se pot menţine
într-o astfel de întrecere, unde cei mai bine pregătiţi, cu maturitate
sexuală asigurată, sînt cîştigătorii cursei spre măreţul act al dragostei, pe
care-1 plătesc pe rînd fiecare din cei 8— 11 trîntori ce o fecundează şi
care mor în clipa împerecherii sau foarte curînd' după această aprigă
dorinţă de posedare.
în general viaţa lor este scurtă ; sînt cercetători care nu le acordă
decît 28 de zile de la primul zbor de recunoaştere, iar cercetătorul sovietic
Lavrehin spune că în total trăiesc 54 de zile, după care ei dispar. Sînt
însă trîntori, puţini la număr, care eclozează toamna, în special în stupii
cu mătci vîrstnice. Ei trăiesc pînă în primăvară fiind îngăduiţi atunci
de albine şi se pot împerechea cu eventuale mătci născute foarte timpuriu,
ca urmare a dispariţiei unei mătci la ieşirea din iarnă. Dacă ei nu ar
mai fi prezenţi atunci cînd mătcile timpurii ies în zbor de împerechere,

45
 ele ar rămîne nefecundate şi ar deveni mătei trîntoriţe ce depun numai
ouă de trîntori.
Cine face crescătorie de mătei timpurii este obligat ca în preajma
toamnei, stimulînd serios cu substanţe proteice în sirop, să pună în mijlo­
cul cuibului, în stupii de selecţie, cîte un fagure cu celule mari, tocmai
pentru ca măteile respective. să depună ouă în alveolele lor, să eclozeze
trîntori şi să rămînă peste iarnă în colonie. Astfel, măteile tinere virgine
din primăvară se vor împerechea cu ei.
Preocuparea stuparului care nu vrea ca în stupii lui să aibă trîntori
supranumerici e de a folosi faguri artificiali montaţi pe întreaga supra­
faţă a ramei, cu sîrme bine întinse în sens vertical şi care nu se ondu­
lează sub greutatea albinelor ce-i clădesc, făcînd în aceste ondule celule
mari de trîntori.
Trîntorii odată ajunşi la maturitate sexuală simt chemarea desti­
nului lor şi nu-i mai preocupă decît căutarea dragostei, devenind virili
în a 12-a zi .de la eclozare. Fapt cert este că ei sînt foarte dornici de
societatea albinelor şi cînd sînt izolaţi, chiar avînd hrană aleasă şi îndes­
tulătoare, mor foarte curînd. Ei trăiesc numai prin schimb permanent
de substanţe active şi hormonale, pe care-1 fac cel puţin pînă devin ma­
turi cu albinele stupilor în care trăiesc, chiar cînd au intrat în alt stup
decît în cel unde s-au născut.
In timpul împerecherilor ei intră fără opreliştea paznicilor de la
urdiniş care lasă să intre în casa lor orice trîntor străin, adoptîndu-1
şi hrănindu-1. Orînduirea coloniei dă trîntorilor această îngăduinţă, pen­
tru a fi asigurată că împerecherile nu se fac între rude apropiate care
ar periclita prin consangvinizare viitorul coloniei.
Heterospermia*) este lege pentru comunitate şi cu cît va fi mai
accentuată, cu atît mirosul viitoarei mătei din stup va fi .mai deosebit
şi distinct faţă de mirosul coloniilor vecine. Prin faptul că trîntorii obiş­
nuiesc să zboare departe şi se adăpostesc în orice stup le iese în cale, se
înlătură consangvinizarea şi se asigură heterospermia. Această ospitali­
tate şi dărnicie din bunurile alimentare ale stupului gazdă este rezervată
numai lor, miri pregătiţi cu grijă, crescuţi în larg, din belşug, cu tot
ce e mai bun pînă la saturaţie.
Coloniile de albine întreţin astfel o gloată numeroasă, numai pen­
tru ca la nevoie să se asigure fecundarea măteilor virgine, ce vin să se
prindă în zburdalnicele lor hore. Sînt în viaţa coloniei şi anumite situaţii
care pot fi considerate de oameni drept păgubitoare, dar — ca tot ce este
în lume rrry„răul" are şi partea lui de „bine“ . Consumul de miere a 1 000
trîntori a fost socotit 'de cercetători că atinge 750 g, plus alte 475 g de
polen, dar albinele nu ţin seamă de această pagubă, cînd îşi pot asigura
împerecherea măteilor, ceea ce le garantează un viitor sigur. In schimb,
aceşti aleşi ai soartei, ce gustă din fiorul dragostei plătesc cu propria
lor viaţă îmbrăţişarea dătătoare de moarte pentru masculii fecundatori
dar care în schimb dau viaţa sutelor de mii de ouă din care se vor naşte
de-a lungul anilor albine lucrătoare, ce asigură belşugul şi vieţuirea colo­
niei în veac.
i) Heterosperm ie = fenom en de diversitate a elem entelor fecundatoare în c adrul
aceleiaşi specii ; la anim ale şi în special la albin e există heterosperm ie, precum şl la plante
fenom enul denumit heterostilie, în special la anum ite flo ri cu stile lungi şi stile scurte.

46
 Măcelul trîntorilor
Cîtă vreme florile cîmpiei şi pădurii, ori ogoarele însămînţate cu
plante entomofile încă mai dau nectar şi polen, prezenţa masculilor fe­ I
cundatori este îngăduită. Pe de altă parte şi instinctul de reproducţie al
coloniei — roitul — s-a stins ; nu se mai manifestă aşa cum se arăta din
mai şi pînă lă prima decadă a lui iulie. Atunci şi fenomenul de fotope-
riodism *), cînd ziua începe să se scurteze şi noaptea se lungeşte, influ­
enţează şi colonia, dîndu-i de veste că trebuie să se pregătească pentru I

viitorul sezon al toamnei şi iernii.

în atari situaţii, într-o zi, aceşti hulpavi nesătui sînt hărăziţi celei
mai chinuitoare morţi pentru ei : înfometarea. Ei sînt înconjuraţi de albi­
nele învrăjmăşite contra lor, înghesuindu-i prin colţurile stupului, pe I

fund, pe pereţii laterali, păziţi de o gardă care nu le mai dă pas să iasă

din încercuire şi nici să mai ia din agoniseala strînsă în alveolele fagu­
rilor cu miere. Dacă unii încearcă să se mai împotrivească, moartea vio­
lentă le înăspreşte şi le grăbeşte sfîrşitu l; Unele îi trag de aripi, de I
picioare sau le întind antenele;*? Ceilalţi, lihniţi de foame, fără nici o
puitere, sînt împinşi afară pe -uirdiimş, iar răcoarea nopţii iLe încheie
viaţa. Cei care mor în stup sînt scoşi afară pe scîndura de zbor, iar
alte albine prind cadavrele cu gheruţele de la picioare şi zburînd departe, I
îi lasă să cadă din înălţime.
Cînd soarele primăvăratic dezmorţeşte firea, cînd boarea vîntului
aduce în stup vestirea parfumată a primelor flori, în stup începe să
sosească polenul şi nectarul proaspăt atît de activ, îneît matca, după ce
I
depune un timp în cuib numai ouă fecundate, din care vor ecloza tinere
lucrătoare, albinele curăţitoare încep să sclivisească şi o mică parte din
alveolele mari, în care matca depune ouă nefecundate, din care vor ecloza
viitorii masculi fecundatori.
I

mm

*) Fotoperiodism = ansam blul de reacţii ale vieţuitoarelor faţă de lun gim ea zilei şi
i nopţii.

I
 •i'■ . -;]•.?:^a-i.I jşjkvi i $ '. ■• ';;:• ' • ;- ■qs;-. ' «-;- .■
‘Sja’ •"? .4
3î"-.-vj • 4; '-'O ,.vJ . v î: . ^ v

ALBINELE LUCRATOARE.
CASTA FEMELELOR NEFECUNDATE
„m , - \ş.00 .Z\: . ilA iTUnOri

Şi acum, tineri apicultori, după ce aţi cunoscut viaţa acelei femele

fecundate şi prolifice care este matca coloniei, după ce ştiţi destul despre
privilegiata castă a masculilor fecundatori — trîntorii, vine rîndul să
cunoaşteţi cine sînt aceste mii de fiinţe ce constituie casta albinelor lucră­
toare ce se agită cu atîta zor în stupii prisăcii, cît şi în acest stup de
observaţie ce constituie şi el o colonie în miniatură.
Pe grupe, albinele coloniei îşi împart sarcinile temporare ce fo r­
mează adevărate organe cu funcţii sociale asemănătoare cu cele privite
anatomic. Ele sînt femele parţial sterile, deşi provin din ouă fecundate,
din unirea spermatozoidului cu ovulul, dar suferind apoi reducţia croma­
tică aşa cum vom arăta curînd. Ele au primit în stadiul larvar o anumită
hrană lămurită la capitolul „chimismul coloniei" şi totuşi, sînt unele rase
de albine, care — după cum v-am spus despre cele din Transvaal —
au posibilitatea ca o matcă nefecundată să dea ouă fecundate normale, din
care colonia poate creşte mătci bune.
De veacuri, oamenii au fost adînc impresionaţi de viaţa albinelor !
în jurul lor s-au ţesut sumedenie de legende, de fabule, s-au creat sim­
boluri şi mituri, s-a făcut risipă de fantezie şi adevăr, poezii şi studii
serioase. Vracii din vechime sau medici vestiţi din antichitate, poeţi
entomologi şi scriitori cu renume au preamărit aceste gîze avide de savoa­
rea, dulceaţa şi parfumul mierii, cît şi de pulberea aurie sau mozaicată
ce florile o revarsă din sacii cu polen ai anterelor.
Cu cît adîncim mai mult studiul vieţii lor comune, cu atît vedem
şi ne declarăm încă neştiutori, căci tainele ce învăluie comunitatea stu­
pului nu sînt încă dezlegate pe deplin, comparaţiile rămîn inoperante,
singulare, fără răspuns ! De curînd prof. univ. Grasse de la Institutul
Franţei scria : „Albina, în cele cîteva miligrame cît cîntăreşte, cuprinde
mai multe taine decît piramida de la Giseh, cu subteranele sale uriaşe şi
mormintele ei. Descoperirea limbajului lor de la Karl von Frisch, a
aptitudinilor de orientare departe de stup, cît şi a feromonilor au
aruncat asupra vieţii din stup o lumină mare, dar prea slabă, ce nu
poate totuşi elucida problemele ce se pun între relaţiile şi coordonatele
dintre indivizi şi ciclul anual al coloniei şi a activităţii din interior.
Totul la albina meliferă este complex şi simplu în acelaşi timp ! în nici
o altă vieţuitoare nu se realizează o întruchipare aşa de perfect unitară,

48
cu un fel de viaţă aşa de înalt organizat ca la albină. Albina uneşte în
ea, cu toată micimea ei, o sumă de facultăţi, care, afară de ea, se regă-
sec ici şi colo, la alte insecte, dar disparate".

Stadiile de dezvoltare ale albinei lucrătoare V

Să trecem acum — tineri apicultori — la tainele anatomice ale
acestei insecte pentru a înţelege mai bine felul său de viaţă propriu, ea
fiind în acelaşi timp o simplă moleculă în vastul complex organic, ce este
colonia. Vom afla astfel căile cele mai directe, pentru ca în felul acesta
cunoştinţele dobîndite să vă fie de folos pentru diversele aplicaţii practice.
Cunoaştem că viaţa unei albine porneşte de la ou. Acesta este o
celulă a măteii —• cum spune von Frisch. Din el va ieşi o nouă albină
înzestrată cu toate particularităţile fizice şi cu toate instinctele proprii
celor de o seamă cu ea ; deci în această celulă rezidă toate capacităţile
de dezvoltare prin metamorfoză. : ~ : j
în oul micuţ, în nucleul din mijlocul lui, se află în infinit de mici
schiţe toate funcţiile şi organele din care este alcătuită albina : ele sînt
păstrate memorialistic în benzile de cromozomi, în genele fixate pe
aceste benzi, ce formează bagajul ereditar cu toate caracterele fizice,
chimice etc.
Oul depus de matcă are o formă aproape cilindrică, cu unul din
capete puţin mai subţiat, iar cel opus ceva mai îngroşat ; greutatea lui
abia atinge a zecea parte dintr-un miligram ; el măsoară 1,71 mm şi are
un diametru de 0,3 mm. Ouăle de primăvară şi toamnă sînt mai mari ;
cele de vară, cînd matca depune 2 000— 3 000 ouă în 24 de ore, sînt ceva
mai mici. Coaja lui denumită corion este de culoare albă-sidefie, formată
din corionină — substanţă asemănătoare cu chitina din care este făcut şi
învelişul corporal al albinei. Privit la microscop, oul are pe suprafaţa sa
desene hexagonale puţin alungite în direcţia axei longitudinale a oului.
Sub coajă se găseşte o membrană subţire, elastică, denumită amnios, iar
sub aceasta se află o soluţie de albumină pură, gelatinoasă, care încon­
joară şi apără acel vitelus nutritiv (gălbenuşul), în mijlocul căruia se
află nucleul, aşezat în stratul de plasmă în partea superioară a oului.
Nucleul este înconjurat cu un strat de protoplasmă care are culoa­
rea verzuie-deschis, cu corpuscule care vor ajuta embrionului în dezvol­
tarea lui. Acest vitelus nutritiv este substanţa de viaţă asemănătoare ca
o provizie de călătorie a viitorului embrion. în el, deocamdată, nucleul
pluteşte. în ou sînt acumulate toate aptitudinile de formaţie a viitoarei
insecte, care stau deocamdată în stare de somnolenţă.
Din punct de vedere chimic — după M. Prenant *) — „masa compo­
nentelor ce cuprinde celula-ou este foarte complexă: acizi, proteine şi
nucleoproteine care au un rol esenţial, precum şi unele enzim e2), apoi
alte substanţe indispensabile ca : grăsimi, zaharuri, săruri, apă. Toate
acestea lucrează chimic unele asupra altora şi asupra elementelor consti­
tuente ale mediului înconjurător, cît şi totalul reacţiilor care dau loc la
mişcarea materiei ce caracterizează viaţa.
*) M . Prenant, prof. univ. la Sorbona, „B iologie şi m arxism ".
*) Enzima =» catalizator proteic specific materiei vii, care asigură desfăşurarea proce­
selor de sinteză şi degradarea substanţelor In organism .
 în protoplasmă se găsesc numeroşi nucleoli şi granule sau basto-
naşe ca : mitocondriile % şi multe vacuole 2)? adesea sferice, afară de
incluziuni3), cum sînt picăturile de grăsime, grăunciori de amidon etc.,
care variază după tipul celulelor şi cîteodată după starea lor. Toate aceste
corpuri, cît şi citoplasma fundamentală în care ele se scaldă, au compo­
ziţii chimice diferite. Nucleul este totdeauna bogat în proteine ; mito­
condriile în grăsimi şi proteine ; vaeuolele în apă. Că oul este mare sau
mic, că este cel al unui animal mic, ori e ou de struţ ]— oul cel mai
mare din lume — ori este ou de matcă sau ovul uman — măsura este
determinată de condiţiile de viaţă în care este pus, pentru ca să ajungă
la urmă o fiinţă cu totul asemănătoare speciei respective din care a
pornit
rJa. Exemplul dat mai sus-Cu celula-ou a struţului este foarte sugestiv.
El este aşa de mare pentru că femela struţului nu-1 cloceşte, ci îl îngroapă
în nisipul fierbinte al Saharei. Acolo nu se găseşte apa necesară dezvol­
tării embrionului. De aceea Natura l-a făcut atît de mare, pentru ca sub
coaja lui să se afle toată apa necesară schimburilor metabolice normale,
pînă ajunge să apară puiul de struţ, atunci cînd coaja oului se desface.
Nucleul oricărui ou şi citoplasma înconjurătoare au în ele aptitu­
dini funcţionale atît la oul de struţ, cît şi la cel depus de matcă în alveola
fagurelui de cuib — deosebirea constă în această rezervă cantitativă de
vitelus nu tritiv, căci şi unul şi celălalt stau şi se clocesc la căldură : cel
de struţ în ;nisipul fierbinte, cel al mătcii în cuibul cald al coloniei.
Este interesant de ştiut cum se formează ovulele în ovarul mătcii.
Iniţial fiecare ovul cînd rîncepe să se formeze la baza de sus a ovariolei
conţine 32 cromozomi. '
Micul: ovul cu cei 32 de cromozomi, cu puţin înainte de maturiza­
rea lui şi transformarea *sa în ou, suferă ^un proces de divizare reduc-
ţională — denumită şi reducţie cromatică — careHînjumătăţeşte numărul'
de cromozomi! Deci, în această situaţie, ovulul nu mai are decît 16 cromo­
zomi. Maturizîndu-se ca ou complet, începe să coboare pe traiectul oviduc-
tuluiîspre vezica spermatică, aşa cum v-am explicat la matcă. Cînd ajunge
în dreptul ei matca îl fecundează sau nu, după anumite criterii ce le veţi
aflai atunci cînd vom vorbi de sexul coloniei şi felul cum ouăle sînt sau
nu fecundate. Prin fecundarea oului se înţelege câ în acest proces intervin
spermatozoizii eliberaţi după voinţa mătcii — spermatozoizi care vin la
fecundare cu un bagaj de 16 crom ozom i; întilnirea cu ovulul ce are prin
reducţie cromatică tot 16 cromozomi, formează acum o unitate de 32 de cro­
mozomi şi din acel ou se va naşte o albină lucrătoare; Invers, cînd matca
nu eliberează din spermatecă elementul mascul, deci ^spermatozoidul şi
oui/trec&emai departe spre vagin, el a rămas definitiv numai cu zestrea
iui de 16 cromozomi, e nefecundat, şi din el se va naşte un t r î n t o r . n o r
în nomenclatura biologică, oul fecundat, care are deci două garni­
turi de cromozomi, este denumit ou diploid. în schimb cel rămas numai
cu o singură garnitură de 16 cromozomi — oul nefecundat, este denumit
ou haploid.
-------------------
i) Mitocondrii — corpuscule în form ă de m ici gran u le de m ărim ea u n u i m icron (a
mia parte din m ilim etru). , . - a? a •;• •• v
*) V a cu ole .«= goluri .în protoplasm a celulară, .pline cil gaz sau c u -lic h id .
*) Incluziuni = particule de m aterial străin, ..conţinute în m asa u nu i - corp solid.

50
 I

I
Oul depus de matcă într-o alveolă a fagurelui din cuib, lipit fde
fundul ei cu o substanţă cleioasă, stă timp de trei zile, adică 72 de ore
în poziţie uşor înclinată, fiind clocit la o temperatură de 34~-35°C.
Această căldură este întreţinută de albinele coloniei şi ea ajută la for­ I
marea embrionului» ;
în ambele situaţii, fie că oul este fecundat sau nu, procesul embrio- m
nic este acelaşi. însă în oul cu spermatozoizi pe el se petrec anumite I
manifestări specifice oului fecundat şi anume : spermatozoizii împroş- ■
caţi pe suprafaţa lui caută în grabă să ajungă la acel orificiu al oului
denumit m icropil pe unde numai unul din cei mulţi pătrunde, lăsîndu-şi
afară coada (flagelul). De fapt prima parte a spermatozoidului care a
pătruns în interiorul oului este însuşi nucleul acestui element mascul. I
De îndată orificiul se închide cu o membrană izolantă, pentru ca activi­
tatea de creştere şi dezvoltare a embrionului să-şi urmeze fără încetare
cursul normal. Această membrană izolantă îndeplineşte rolul de zăvor,
tras la uşa care era pînă atunci deschisă ; ea se închide indiferent dacă
I
oul a fost fecundat sau nu, depus de matcă în alveole mari sau mici.
în ambele situaţii începe din acel moment procesul de formare a embrio­
nului. - ■ fer
în oul cu spermatozoid intrat prin micropil, acţiunea de formare
începe prin desfacerea învelişului său ca un evantai cu filamente în for­
I
mă de raze, fapt pentru care a şi primit denumirea de aster. CJu ajutorul
acestor accesorii, spermatozoidul din interior începe să înoate în lichidul
ce înconjoară nucleul oului, lichid care constituie hrana viitorului embrion.
La un moment dât spermatozoidul se întîlneşte cu nucleul oului cu care I
se contopeşte. El aduce în citoplasma sa acele aptitudini funcţionale moş­
tenite de la trîntorii care au fecundat matca. Ele se contopesc cu aptitu­
dinile funcţionale aflate în citoplasma ovulului cu care s-a unit for-
mînd un corp comun. Din acel rrtdment începe stadiul embrionar pornind I
acel proces de bipartiţie denumit mitoză. Este o bipartiţie succesivă şi
neîntreruptă. Celulele ating cifre de sute de milioane în cele 72 de ore
cît durează stadiul embrionar apoi embrionul devine larvă prin dega­
jarea lui din coaja oului, începînd stadiul larvar care durează alte şase I
zile? Atunci larva umplînd alveola cu corpul său este căpăciită în fi
noua zi de la depunerea oului în alveola natală de către matcă. Sub
căpăcel larva devine nimfă, deci începe stadiul nimfal ce durează 12 zile
în care au loc toate procesele de transformare morfologică^ încît în cea I
de ă 21-a zi de la depunerea oului în alveolă, apare o albină deplin fo r­
mată care-şi începe o viaţă supusă legilor stricte ale comunităţii.
Din ouăle nefecundate, în care desigur nu mai intervin toate pro­
cesele de împreunare, căci acolo lipseşte elementul mascul care este sper­
I
matozoidul, oul fiind haploid. cu 16 cromozomi, începe procesul de m ito­
ză ; apoi şe petrece stadiul embrionar, larvar şi în sfîrşit nimfal, proces
care durează 24 de zile de la depunerea oului pe fundul alveolei mari,
cînd apare un trîntor deplin format. I
Oul fecundat sau nu, procesul de mitoză îşi urmează acelaşi curs i
protoplasma — sau cum i se zice citoplasm a - r - are rolul principal căci
suportă toate modificările ce apar şi decurg, fie .că ele sînt lirma-
I
51
 rea unei descompuneri din care se naşte energia, fie că-şi formează sub­
stanţe noi din elementele care-i ies în cale şi pe care le devoră.
Cercetătorii au urmărit cu microscopul acest proces de diviziune
a celulei-mame care se desfăşoară aşa : ea se strangulează la mijloc
împărţindu-se în două părţi egale : fiecare parte îşi ia materialul de
rezervă cît şi toate aptitudinile de creaţie a două celule noi, denumite
celule-fiice. In acestea intră şi cele două jumătăţi ale fostului nucleu sub
forma unui număr egal de cromozomi care poartă zestrea celor două
celule-fiice, nou formate.
Această iniţială învălmăşeală a grăunciorilor de cromaţi se poto­
leşte foarte curînd, căci ei jse reunesc, aşezîndu-se longitudinal în centru,
sub formă de filamente, constituind acei cromozomi despre care v-am
vorbit puţin mai înainte. Ei sînt suporţii genelor eredităţii. La alcătuirea
lor contribuie în cea mai mare măsură moleculele unuia din acizii nu­
cleici, cel dezoxiribonucleic sau A.D.N., „marele arhitect purtător al
instrucţiunilor şi informaţiilor ereditare" prin codul sau cifrul genetic,
aşa cum este denumit de M. Prenant.
Despre ereditatea albinelor s-ar putea spune multe. Mulţimea de
caractere, de aptitudini — aşa-numitele stereotipii care intră în viaţa
fiecărei lucrătoare — mai mult, extraordinara şi complicata reglare gene­
rală a vieţii cotoniei, toate acestea sînt cu precizie exprimate datorită sis­
temului de codificare şi decodificare existent în celule, şi transmise dato­
rită modului universal-valabil de diviziune şi repartizare a materialului
în codul celulelor reproducătoare.
Aceste fenomene, unii din voi, tinerii mei apicultori, le cunoaşteţi,
vi le mai aduceţi aminte de la lecţiile de biologie. Cei care vreţi să ştiţi
mai multe, puteţi găsi numeroase cărţi ce vă vor satisface pe deplin
interesul.
Iată pînă unde merge sensibilitatea specializării ereditare a albi­
nei. Un exemplu grăitor vă va lămuri : un apicultor a pus din greşeală
în mijlocul cuibului numai faguri clădiţi cu alveole mari de trîntori.
La început matca a depus ouă nefecundate în ele. Curînd însă albinele
coloniei au format în jurul fiecărei alveole din acei faguri cîte un cerc
de propolis, îngustînd deschiderea alveolelor, pînă la diametrul celor de
albine lucrătoare, în care matca — după un control al dimensiunii lor
cu ajutorul antenelor — găsindu-le destul de strîmte, a depus în ele ouă
fecundate. în felul acesta albinele acelei colonii au găsit cea mai justă
soluţie pentru ca să înlăture impasul care astfel ar fi dus colonia la
pieire. Albinele acelei colonii au găsit în „amintirile păstrate" în bagajul
ereditar, felul asemănător cum ele, în decursul milioanelor de ani,
locuind prin unele scorburi a căror deschidere era prea mare, micşorau
intrarea prea largă, clădind plăci de pfopolis atît cît era nevoie pentru a
feri cuibul de curenţi periculoşi sau de diferiţi prădători ai bunurilor
adunate cu trudă. Construind inelul din propolis în jurul alveolelor prea
largi pentru a putea depune ouă fecundate, au micşorat perimetrul lor
şi astfel totul a intrat în normal, matca depunînd de data aceasta ouă
fecundate din care trebuie să se nască albine lucrătoare.
într-o comunitate ca cea a coloniei albinelor nu numai cîteva din­
tre ele contribuie la aflarea unei căi de ieşire din impas, ci colonia în

52
întregul ei. Intîmplări de acest fel s-au acumulat în
bagajul ereditar, fiind transmis generaţiilor următoare.
Nu degeaba savantul german F. Ruttner s-a angajat pe
această cale calif icînd unele albine drept proaste, pe
cele care nu fac anumite lucrări aşa cum trebuie, ceea
ce duce la concluzia că unele din ele pot fi mai deştepte
şi găsesc în acest bagaj ereditar soluţii bune ca să iasă
dintr-un impas şi le ajută la nevoie. Mutaţiile sînt
fenomene genetice cu un rol foarte important în evo­
luţia vieţuitoarelor în general.

D e la ou la albina matură
în timpul celor 72 de ore de la depunerea oului
pe fundul alveolelor se produc o serie de modificări1
sub acţiunea căldurii coloniei. Poziţia lui în alveolă
rămîne aceeaşi — uşor înclinată şi nu culcată cum
se spunea altă dată. în acest timp — după cercetătorul
Melampy — oul pierde din greutatea sa iniţială care
a fost de 0,12 mg, încît pînă la urmă abia cîntăreşte
0,009 mg, devorînd substanţa de sub coajă.
Cercetătorii au urmărit la microscop cum se for­
mează embrionul sub coaja oului ; nucleul pluteşte în
masa nutritivă. După fecundarea lui se observă aşe­
zarea primelor celule divizate formînd blastoderma,
timp în care se consumă materia nutritivă, rămînînd
din ea doar cîteva granule.
Procesul de form are— indiferent dacă oul a
fost sau nu fecundat — începe de la capătul mai în­
groşat al oului, cînd apar primele elemente ale siste­
mului digestiv, adică intestinul gros, intestinul mijlo­
ciu, care e stomacul embrionului, urmat de intestinul
subţire. Totodată apar ca muguraşi celule care for­
mează corpul gras, organele respiratorii, precum şi
membrele. Din ectodermă se dezvoltă pe rînd rudi­
mentele a patru tubi malpighieni ce constituie apa­
ratul de excreţie a hranei metabolizate.
Sistemul nervos deocamdată apare ca un şănţuleţ
cu prelungirea cordonului abdominal ; se observă vagi x
începuturi de organe sexuale femele sau mascule, după
cum oul a fost fecundat sau nu. Din mezodermă apar
sacii aerieni ai sistemului respirator, vezica rectală şi
inima. Uşoare mişcări, determinate de toate aceste
transformări, dovedesc o foarte redusă activitate em­
brionară.

Fig. 9. — De la ou la albina matură în alveolele unui fagure

da cuib :
1— 2 — alveole cu m iere căpăcită ; 3 — alveole cu polen ; 4 — alveole
cu ouă de la 1—3 zile ;; 5 — larve de la 1— 7 zile ; 6 — larv a rotundă ;
7 — la rva căpăcită ; 8 — larva întinsă ; 9 — nim fa ; 10 — albina
m atură gata de ieşire din alveola natală.
 Spre sfîrşitul celor 72 de ore de la depunerea oului, mişcările on­
dulatorii ale oului devin mai accelerate; embrionul de sub coaja oului se
curbează ajungînd cu capul pînă sub locul unde coaja este lipită de fun­
dul alveolei natale. Embrionul face -atunci un efort deosebit, sparge
coaja protectoare, rămînînd cîteva secunde în repaus, pentru a trece în
stadiul postembrionar sub formă de larvă.
Larva apare ca un mic viermuş ce respiră, începîndu-şi viaţa sa
exterioară prin a consuma ceea ce află în fundul alveolei, depus de
doici, căci rezervele oului au fost consumate anterior în întregime de
embrion, oprindu-şi din ea o însemnată parte ce constituie corpul gras
al actualei larve şi care pe toată perioada larvară se va mări mereu, caJ
o rezervă corporală necesară în stadiul nimfal. *
De acum înainte larva se va dezvolta — în stadiul larvar — ori ca o
viitoare matcă, ori ca o viitoare albină lucrătoare, în raport de hrana di­
ferenţiată ce o ,va primi de la grupul social al albinelor doici din colonie.
Dacă însă oul nu a fost fecundat, larva se va dezvolta ca un viitor trîntor,
primind o hrană cu alte componente pentru ca la maturitate să fie apt
să fecundeze o> matcă, dacă i se va ivi această fericită ocazie.
Deci hrana este totul din clipa cînd embrionul începe să se formeze,
hrana găsită sub coaja oului, acel vitelus nutritiv ce-1 are ca rezervă,
şi apoi ca larvă, hrană dată de albinele doici ca să poată trece în stadiul
nimfal, şi în final să iasă cu o deplină maturitate.
Datorită hrănirii, pornind de la acest stadiu, larvele vor face parte
dintr-una din cele trei caste diferite.
Denumirea de larvă derivă de la cuvîntul latinesc care înseamnă
fantomă, expresie care înseamnă „o aparenţă fără realitate", căci larva
nu e ca un pui al mamiferelor, care din clipa cînd se naşte seamănă cu
părinţii lui. Ea trebuie să treacă prin diferite stadii morfologice, şi abia
în ultimele zile înainte de părăsirea alveolei natale prinde forma asemă­
nătoare cu albinele mature din colonie.
Ea se dezvoltă acolo sub acţiunea căldurii mediillui înconjurător
şi a hranei bogate în substanţe de creare, hrană metabolizată de plăpînda
fiinţă care, de îndată ce se desface din coaja oului înoată în masa lăpti­
şorului depus de albinele doici.
Ea, la început, n-are picioare, e apodă, de culoare albă, măsurînd
1,66 mm cu organe sub formă de muguraşi. Capul e ca o capsulă tare,
cu gura formată şi un corp alcătuit dintr-un şirag de 13 segmente ce
vor forma mai tîrziu toracele şi abdomenul. Cu ajutorul acestor segmente
larva face mişcări de înaintare în circuit, ţinîndu-şi gura deschisă ca să
poată înghiţi ceea ce i se oferă de albinele doici, adică acel lăptişor de
matcă despre care vom vorbi ceva mai departe. ai
învelişul său este elastic, fopmat dintr-un singur strat de celule
ce se multiplică fără încetare, sub care se Mcumulează un lichid secretat
de celule epidermice. Uşoara sa îmbrăcăminte, oricît de elastică ar fi,
trebuie să cedeze, căci larva crescînd mereu, haina ei rămîne strîmtă.
Atunci învelişul se dizolvă în lichidul de sub el, pentru ca îndată să
apară un altul nou şi mai larg.
Acesta este procesul denumit „năpîrlire" provocat de un hormon
denumit de cercetători : ecdyson, secretat de glandele toracice pe toată

54
 I
perioada năpîrlirilor repetate. în metamorfoză intervine şi un al doilea
hormon „juvenil", secretat de o altă glandă aflată înapoia capului,
„corpora iallată“ . Fenomenul năpirlirii are loc la anumite date fixe ;
prima dată după 12 ore de la apariţia larvei, cea de a doua d u p ă ^ lfe
36 de ore, a treia la 60 de ore, iar a patra la 78 de ore. Fiecare din I
aceste năpîrliri durează 30 de minute. Pe tegumentul cuticular larva are
la suprafaţă nişte segmente ca nişte spini răspîndiţi în mod neregulat.
Ei sînt deocamdată consideraţi că servesc plăpîndei fiinţe câ mijloc de
contact cu exteriorul, dar şi pentru câ cuticula să nu se atingă direct I
cu pereţii alveolei natale. Proeminenţele însă dispar cînd larva este mai
vîrstnică şi apar alte organe senzoriale. Larva creşte uimitor de repede,
pe etape, ori pe măsură ce în corpul său se formează noi organe de
vieţuire, cu o altă structură. De pildă : testiculele larvelor de trîntor apar I
în primele trei ore după ieşirea larvei din coaja oului; acest organ se
dezvoltă repede încît este deplin format cînd larva este căpăcită. Larvele
din ouă fecundate, deci care vor fi viitoare albine lucrătoare sau mătci,
au în ziua a cincea de stadiu larvar toate cele 175— 250 ovariole. Cele I
ale larvelor destinate a fi albine lucrătoare se reduc ca număr în mod
treptat, prin procesul de reducţie cromatică, încît în stadiul următor -—
cel nimfal — rămîn în număr de 4— 8 ovariole ; pe cînd la larvele desti­
nate să devină mătci numărul lor rămîne intact.
Organismul larvei este alcătuit din glicogen — substanţă de rezervă I
în proporţie de 30% pentru cele lucrătoare şi 25Vo pentru larvele de
trîntpr ; din lipide şi azot în proporţie de 4,5 mg (în corpul gras) şi din
hemolimfă 25%.
După ce au trecut nouă zile de cînd matca a depus oul respectiv I
în alveola natală din care urmează să apară o viitoare lucrătoare, opt zile
pentru o viitoare matcă, sau 11— 12 zile pentru un trîntor, albinele co­
loniei căpăcesc alveolele natale.
Căpăcelele se compun din 58o/o ceară, 2% polen şi 40% substanţe I
celulozice. Pe suprafaţa căpăcelului se observă mici orificii pie unde lar­
vele de sub căpăcel respiră, eliminînd bioxid de carbon şi aspirînd oxi­
genul din aerul stupului. Căpăcelul larvei de trîntor, ca şi cel al botcii
de matcă, este bombat, prezentînd deci o suprafaţă mai mare faţă de I
cel al larvelor de lucrătoare. Ceara pentru această operaţie este pusă la
nivelul superior al alveolelor de către albinele cerese, în primele zile
cînd apare embrionul în alveolă. Sub căpăcele, larvele de trîntori şi de
lucrătoare se alungesc în alveole, aşezîndu-se de-a lungul axelor acestora I
şi încep să se împupeze. Ele secretă şi se îmbracă într-un fir subţire de
mătase, produs al glandelor serigene din abdomen.f E ca un fel de giulgiu
mai larg ; la viitoarele mătci el nu ajunge pînă la fundul botcii, ca
ia cele de lucrătoare şi de trîntori. Atunci are loc şi cea de-a cincea
năpîrlire, cu care începe stadiul nimfal ce durează 12 zile. I
Nim fa îşi începe viaţa sa printr-un somn adînc ce durează cinci
zile în care timp :întregul organism suferă o adîncă prefacere. Corpul
nimfei, care pînă atunci fusese un tot segmentar, se împarte în/trei părţi
distincte : capul, toracele şi abdomenul. Aparatul bucal îşi ia forma defi­ I
nitivă ; picioarele care pînă atunci erau simple rudimente se alungesc ;
aripile deja formate stau deocamdată ca nişte foiţe mototolite. jPentru

55 I
această operă de restructurare, nimfa are nevoie de o abundentă alimen­
taţie cu substanţe proteice, singurele care stimulează creşterea şi for­
marea de organe noi. Cum însă ea este căpăcită şi nu poate primi nici un
fel de hrană de afară, face apel la însemnata rezervă corporală acumulată
în corpul gras, aflată în cavitatea pericardică. Acolo, după cum am
spus s-a început opera de acumulare a proteinelor şi grăsimilor încă din
stadiul embrionar, sau mai ales în stadiul larvar. în acest corp gras cerce­
tătorii au mai găsit multe celule rotunde — oenocitele —■ ale căror func­
ţiuni încă nu se cunosc. Chauvin le consideră că ar fi organe endocrine ; şi
într-adevăr, histologii au găsit că în cele 12 zile după căpăcirea alveole­
lor natale j-tt deci în stadiul nimfal ~? se desfăşoară procesul morfologic
de metamorfozare a organismului, de resorbţie şi deci de histoliză ; în
paralel începe un proces invers, de histogeneză, de formare a unor noi
celule, organe ce stăteau în repaus sub formă de muguraşi, vezicule ger-
minale *:•— ultima formă a nimfelor ce apar gata ca albine adulte —
imago. .
De pildă : din lanţul nervos ganglionar care la larve este, compus din
11 ganglioni — în afară de cei doi ganglioni subesofagieni — rămîn numai
şapte la nimfele de lucrătoare şi numai şase la nimfele de matcă şi trîntor.
Scheletul chitinos al nimfei gata să se nască se întăreşte aproape
de eclozionare. Toate aceste prefaceri determină o însemnată pierdere
din greutatea iniţială a nimfei în momentul căpăcirii ei, datorită consu­
mului corpului gras. Cercetătorii Nelson şi Sturtewant au constatat că
numai în prima zi, după căpăcirea nimfelor, ele pierd cîte 20 mg din
greutate. De unde aveau 160 mg la căpăcire, numai după 24 cje ore ele
cîntăreau 124 mg, iar la părăsirea alveolelor natale ca albine întregi,
abia cîntăreau 105,9 mg.
Creierul în aceste 12 zile de stadiu nimfal s-a dezvoltat volumic,
fără ca celulele iniţiale din formaţia embrionară cu neuronii săi iniţiali
să se mai înmulţească:. Aripile se desfac din mototoleala lor, iar picioarele
se desăvîrşesc. Totodată se desăvîrşesc ochii compuşi, iar la matcă şi
trîntori, glandele de reproducere se completează.
Toate aceste prefaceri ‘în stadiul nimfal se datorează unei alimen­
taţii din corpul gras a nimfelor celor trei caste : — iar eclozionarea lor
are loc la matcă după 16 zile de la depunerea oului fecundat în începutu­
rile de botei denumite potiraşe, după 21 de zile pentru albina lucrătoare
şi după 24 zile pentru trîntori. : .
vA
Anatomia exterioară a albinei lucrătoare
— Şi acum — tineri apicultori după ce am văzut de unde şi cum
porneşte dezvoltarea albinei pînă la maturitate, să ne îndreptăm -din nou
spre stupul de observaţie spre a studia înfăţişarea externă a albinelor.
în acest scop, vom deschide stupul, vom peria un număr' mic de
albine într-o farfurie cu alcool medicinal, în care ele în cîteva secunde
vor muri; Expunem aceste albine la soare, pe acoperişul unui stup, şi
după cîteva-minute cînd cadavrele se zvîntă să luăm fiecare cîte o albină,
pentru a o studia direct.
Iată cum se prezintă o albină : măsoară 12 mm lungime şi cîntăreşte
125 mg. A re trei părţi principale : capul, toracele şi abdomenul.

56
 Capul cu antenele, ochii şi gura cu mandibulele ei. Apoi toracele
cu membrele de locomoţie legate de el : două perechi de aripi membra­
noase şi trei perechi de picioare. în sfîrşit, abdomenul este format din
segmente aşezate ca ţiglele pe acoperişul unei case, cu margini unele sub
altele, legate cu membrane extensibile,
Capul privit din faţă are o formă intermediară între icel triun­
ghiular al mătcii şi cel rotund, ca o bilă, *al trîntorului. El adăposteşte
creierul şi alte organe senzoriale, care fac parte din sistemul nervos,
despre care vom vorbi ceva mai departe la anatomia internă a albinei.
Antenele, două la număr, sînt formate din 12 articulaţii, pe cînd
trîntorul are 13.
Iată, de la început un dimorfism sexual A) deocamdată privitor la
numărul de articulaţii ce formează antena insectei. Antenele sînt aşe­
zate chiar în mijlocul frunţii, astfel îneît albina zburînd poate recep­
ţiona chiar din faţă mirosul florilor spre care simţul mirosului le călău­
zeşte, anţenele fiind organul special în această nprivinţă. Acesta pă­
trunde în antene prin numeroasele orificii, — ca nişte pori — aflate pe
suprafaţa segmentelor. între pori se află mici perişori ce ajută albinei
la pipăit.
Fiecare antenă este alcătuită din trei părţi : prima, mai mare şi
mai umflată, este articulată direct pe frunte : ea este denumită scapel ;
cea de-a doua, mai mică, este pedicelul. Pe aceasta se află organul sen­
zorial căruia i se artibuie deocamdată simţul auzului insectei. El a fosţ
descoperit de cercetătorul Johnston. După unii cercetători celulele sen­
zoriale ale acestui aparat sînt grupate pe lîngă un fascicul de fibre ner­
voase, care apar sub forma unui v îrf proeminent la suprafaţa antenei,
în gropiţele membranei, cu care este cuplat aparatul. Acest vîrf
ajută albinei la orientarea în spaţiu şi evitarea obstacolelor. Totuşi sînt
cercetători care susţin că receptorii auzului albinei ar fi aşezaţi pe pi­
cioare, în articulaţia tibiei, iar sunetele sînt percepute de un sistem de
corzi. Am insistat mai mult asupra acestei particularităţi pentru că unii
apicultori susţin că albina ar fi surdă, ceea ce nu este adevărat.
A treia parte a antenei, flagelul este format din articulaţii asemă­
nătoare cu cele două. La capătul fiecărei articulaţii sînt foarte numeroase
celule senzoriale — a căror descriere o rezervăm la sistemul nervos. Ele
se referă la vorbirea prin sunete observată de von Frisch, precum şi la
perceperea tactilă cu care, după cercetătorul I. Zalesk, albinele percep
chiar forma obiectelor, după miros.
Tot la antene sînt celule senzoriale care percep gradele de umidi­
tate, de temperatură, cît şi coeficientul bioxidului de carbon din inte­
riorul stupului.
La cele două părţi laterale ale capului se văd doi ochi mari com­
puşi, precum şi trei oceli plasaţi pe frunte; după von Frisch cei mari
sînt alcătuiţi din 5 000 faţete microscopice denumite omatidii ce au
forma hexagonală. Matca are în jurul a 3 500 faţete, în schimb trîntorul
are 8 000. Dimensiunile fiecărei omatidii este de doi microni.
Fiecare din ele nu dă o imagine totală a obiectului privit, ci nu­
mai cîte un punct al acelei imagini. Cum fiecare din faţete este orien-
______________
*) Dim orfism = existenţa la aceeaşi ' specie a două fonme sp e c ific e distincte. ^; q

57
 tată uşor în direcţie diferită, ansamblul lor echivalează cu un ochi complet,
iar miile de puncte captează în acest fel un mozaic, care restituie imaginea
integral ochiului. ,
„Ochiul cu faţetele lui — spune prof. M. Lindauer — este un
minunat aparat de măsurat unghiurile prin intermediul cărora poate
fi determinată poziţia soarelui. Albinele — zice acest autor — au capa­
citatea de a calcula cu precizie orientarea faţă de soare cît şi drumul
străbătut de astru atît ziua cît şi noaptea ; această capacitate îi este în­
născută ; în acelaşi timp albinele pot cunoaşte diferenţele regionale şi
sezoniere în parcursul soarelui", î
De asemenea ele pot observa o altă caracteristică a luminii pe care
noi nu o putem vedea, lumina polarizată1) care permite albinelor să se
poată orienta bine pe timp noros cînd soarele nu se mai vede.
Ochiul albinei nu percepe culoarea roşie, dar este sensibil la al­
bastru, ultra-violet, galben, verde, violet şi purpuriu. De aceea este re­
comandabil ca scîndura de zbor a stupilor să fie vopsită variât faţă de
culoarea proprie stupului întreg. q
Cu cei trei ochi din frunte — ocelii — albina adună imaginea ne­
clară a ochiului compus, mai ales în amurgul zilei, cînd insecta îşi spo­
reşte sensibilitatea faţă de lumină. Cu ei albina îşi dă seama de lumino­
zitatea înconjurătoare. A lţi observatori atribuie ocelilor un rol şi mai
important în capacitatea lor de orientare şi măsurare. Este însă greşită
presupunerea că prin intermediul ocelilor albinele ar vedea în interiorul
stupului.
Studiind mai departe capul albinei observăm gîtul — denumit
cervix. Cu -ajutorul lui câpul se leagă de torace printr-o articulaţie
scurtă cu muşchi puternici. Astfel, organele din cavitatea «craniană se
află în orificiul pentagonal denumit foramen. ^
Gura albinei se află în partea de jos a capului purtînd două man­
dibule cornoase. Ea posedă organe ale aparatului bucal legate de cel
digestiv, pe care-I vom descrie curînd.
* Toracele, ce formează a doua parte a corpului albinei, este situat
între cap şi abdomen. El este acoperit cu perişori fini care reţin polenul
cînd albinele cercetează o floare. Privit de aproape cu o lupă; se' distinge
că este compus din patru inele chitinoase, bine sudate între ele ; fiecare
din primele trei inele, are pe margini cîte o stigmă respiratorie în ambele
laturi, deci în total şase stigme. Primul inel toracic denumit prototorax
poartă articulate pe el prima pereche — cea anterioară — a picioarelor.
Pe cel de-al doilea inel — şi care este cel mai lat dintre ele i— de­
numit mezotorax sînt articulate picioarele mijlocii şi perechea de aripi
mari. Picioarele posterioare şi perechea de aripi mici sînt articulate pe
cel de-al treilea inel toracic, denumit metatorax. în sfîrşit, cel de-al
patrulea inel denumit 1epitorax face legătura toracelui cu abdomenul ;
acolo se află şi centrul de echilibru al corpului albinei!
Picioarele sînţ alcătuite din nouă articulaţii, unele mai lungi,
altele mai scurte ; primele două scurte fac legătura cu toracele : coxa
şi trochanterul ; apoi urmează alte trei articulaţii mai lungi : fem u-
l) Lum ină polarizată = fascicul de lum ină în care vectorul electric (s a u ... magnetic)
posedă un plan unic <sau o direcţie unică) de oscilaţie.
q*
58
 I

rul, tibia şi metatarsul; în sfîrşit lăbuţele avînd un lanţ de patru mici

articulaţii formează tarsul; acesta se termină cu două ghiare ce-i servesj|
albinei să se poată agăţa de pereţii stupului sau pe orice suprafaţă m *
zgrunţuroasă. Cînd albina este nevoită să circule pe suprafeţe luci!®
cum ar fi de pildă geamul acestui stup de observaţie, intervine cu
o ventuză ce se află sub fiecare gheară. Ea produce un lichid puţii
vîscos, ce-i ajută insectei să se poată fixa pe luciul geamului.
Toate picioarele albinei au pe ele nişte periuţe cu care-şi curăţ,1
îmbrăcămintea ei păroasă. Cu cele de la picioarele anterioare albina a
recoltează polenul, din anterele deschise ale florilor, iar cu periiiţele îş^
curăţă suprafaţa ochilor şi antenele. In special pentru antene albin
posedă între tibia şi metatars o articulaţie ca un fel de cleşte ce ar<_ i
pe margini periuţe. Cum antenele trebuie'' să fie totdeauna perfect cură­
ţate, pentru a putea sesiza mirosul florilor, albina introduce antena între
periuţele acestui cleşte curăţîndu-le de praf sau pulberea polenului.
Pentru a vedea cum recoltează albina polenul strîngîndu-1
coşuleţele picioarelor posterioare, să urmărim această lucrare pe supra­i
faţa florii-soarelui, ce o avem în prisacă.
Priviţi picioarele posterioare ; prima articulaţie stă în poziţia ori
zontală — este fem uru l; tibia şi metatarsul au o poziţie verticală. P»
tibie se vede o scobitură pe partea sa exterioară, ca un fel de jgheab,1 I
mărginit de nişte peri tari ca nişte ţepuşe ale unui car cu snopi. Aceastăi
înjghebare formează coşuleţul. In interiorul lui albinele strîng polenul
Metatarsul de la aceste picioare este o articulaţie foarte dezvoltată, ca|
o bîrnă aproape dreptunghiulară. In partea exterioară a fiecărui meta­I
tars, care acolo este puţin bombată, se văd zece rînduri orizontale de
perişori. Sînt periile cu care albina îşi curăţă polenul de pe suprafaţa
corpului ei, introducîndu-1 în coşuleţele tibiei. Albina se serveşte de
piciorul drept ca să umple coşuleţul de la piciorul stîng şi apoi invers, I
cu cel stîng umple coşuleţul piciorului drept.
La încheietura dintre tibie şi metatars se mai observă un ieşind ca
un cleşte ; cînd cele două articulaţii se depărtează, cleştişorul acesta se
apropie. El este ca o pensă ce serveşte albinei să prindă solzişorii de
I
ceară, când ei apar âmtre ineilele abdominale aiLe ailbimied pe oglinzile oerouere.
Povara de polen a coşuleţelor dusă în stup este descărcată pe rînd,
albina ajutîndu-se de pintenii aflaţi la picioarele mijlocii.
Aripile albinei, o pereche mare şi altă pereche scurtă. Acestea din>|
urmă stau adăpostite sub cele mari atunci cînd insecta este în repaus. I
Ele sînt alcătuite dintr-o reţea de nervuri chitinoase pline cu aer, peste
care stă întinsă cîte o membrană străvezie cu perişori microscopici.
Marginile aripilor mici au 16— 27 cîrlige* Cînd albina vrea să zboare,
cîrligele se prind într-un jgheab aflat pe marginea aripilor mari, astfel I
încît ambele perechi formează o unică suprafaţă de zbor ; suprafaţa
totală a acestui plan este de 45— 54 mm2. Atunci cînd albina se află în
zbor, aripile bat cu diferite frecvenţe în raport de sezon. In toamnă
cînd culesul este foarte slab frecvenţa bătăilor este domoală, iar în vară I
cînd culesul şste în toi, frecvenţa atinge pînă îa 24 ^ H z4) pe secundă
fără să fie constantă, ci variază în plus sau în minus cu 20°/o« 4; ;as>
*) H z — herţi t - unitate de frecvenţă pe secundă. *'
I

59
 încărcătura de polen pe care albina o poate duce în zbor este de
1,27— 2,35 mg.
— Dar — interveni unul din cursanţi — văd pe scîndura de zbor
albine care bat din aripi, fără să zboare ! Ce sarcină îndeplinesc şi de
ce nu se înalţă în aer ?
— Ele ventilează stupul, unele introducînd aer proaspăt în inte­
rior, iar altele eliminînd pe cel viciat şi încărcat cu bioxid de carbon.
Cînd albinele fac acest serviciu, nu-şi mai împreună aripile mari cu cele
mied prin cMageiLe marginale ci, lăsîfndiu-iLe să acţioneze tsiepajrat, nelegate,
nu se mai pot ridica în aer. Albina se fixează solid cu ventuzele pe
suprafaţa seîndurii de zbor, avînd astfel o. mai mare stabilitate. Felul
cum acţionează în această sarcină îl vom explica cînd vom arăta la colonie
rolul social,al grupului ventilatoarelor. ,j
Aripile mai au şi un alt rol în viaţa coloniei : cînd timpul e rece şi
albinele stau în ghemul de iarnă, ele vibrează freeîndu-şi aripile, ceea
ce determină o oarecare cantitate de electricitate calprică. De curînd
cercetătorii au descoperit că albinele au pe cuticulă —x adică învelişul lor
corporal — o încărcătură electrică. Toate mişcările pe care le fac ele
în diferite activităţi ca : zborul la cules, ventilaţia coloniei pentru oxige­
narea ei sau eliminarea bioxidului de carbon, dansul culegătoarelor pentru
indicarea locului cu floră bogată în nectar şi polen şi chiar mişcările de
contact ale antenelor între albine pentru anumite comunicări, toate au un
potenţial electric. Problema e încă în studiu şi va fi lămurită în scurt timp.
Abdomenul este cea de a treia parte ce completează anatomia exte­
rioară a albinei. El esţe articulat de tor ace prin intermediul unui cordon
denumit peţiol prin care se strecoară din torace în abdomen o serie de
ganglioni nervoşi înşiraţi ca mărgelele pe o aţă. Tot pe acolo trece şi o
parte a sistemului circulator şi cel traheal ce serveşte sistemul respirator
al albinei şi cel digestiv.
Abdomenul este compus din şapte segmente chitinoase translucide,
colorate)]diferit de la rasă la rasă. Dintre ele numai şase sînt vizibile.
Ele se contractă şi şe dilată ca o armonică, fiind legate între ele cu
membrane încreţite ce îngăduie abdomenului şa se dilate, înălţîndu-se.
Fenomenul are loc cînd albina respiră. De asemenea, ele se dilată cînd
albina absoarbe apă sau îşi încarcă guşa cu nectar.
Jumătăţile dorsale ale segmentelor sînt denumite tergite, iar cele
ventrale sternite. Ultimele patru sternite acoperă patru perechi de
glande producătoare de ceară. Ele au o culoare brun-închis şi sînt acope­
rite cu perişori fini. Au cîte un chenar formînd aşa-zisele oglinzi cerifere.
Pe suprafaţa stemitelor apar solzişorii de ceară, cînd glandele respec­
tive îi vor secreta. Despre ele vom trata mai pe larg în capitolul : „C o­
lonia : formarea scheletului ei prin faguri clădiţi".
Ca şi la torace, abdomenul are pe părţile laterale cîte şase stigme
respira torii; felul cum ele lucrează îl vom descrie la aparatul respi­
rator al albinelor.
Indoind uşor abdomenul albinelor sacrificate în alcool pentru
studiul nostru, vedeţi un punct alb ; aceea este glanda odorantă, care
emană eteruri mirositoare volatile, atrăgătoare, servind ca mijloc de
comunicare la exterior între albinele aceleiaşi colonii. In sfîrşit, chiar

60
 în vîrful abdomenului albina are arma sa de atac şi de apărare : acul cu
venin. Descrierea lui o vom face mai departe la sistemul glandular.
Anatomia internă a albinei
Pentru a desluşi mai bine acest capitol —- cel mai important din
anatomia insectei — să privim figura 10.
Aparatul digestiv
Aparatul digestiv, circulator, respirator şi excretor. începem cu
descrierea primului, care este în perfectă corelaţie cu celelalte trei, căci
numai astfel ele lucrează. Pornind
de la hrana primită şi transformată
în sucuri nutritive pentru toate or­
ganele corpului, insecta poate trăi,
eliminînd pînă la urmă reziduurile
acestor împătrite procese. Aici le vom
expune mai pe scurt, căci explicaţii
mai dezvoltate le veţi primi cînd
vom ajunge să vorbim despre nutriţie
şi metabolism, în cea de-a doua parte
referitoare la capitolul „colonie".
Aparatul digestiv cuprinde. —
în ordine — aparatul bucal; apoi
porţiunea lărgită denumită laringe, în
prelungirea lui urmînd esofagul lung
şi îngust ce străbate tot toracele şi
apoi peţiolul — şi guşa. La baza
acesteia se află : proventriculul ur­
mat de stomacul albinei denumit
intestin m ijlo c iu ; la extremitatea
posterioară a acestuia se află sfinc-
terul, un muşchi rotund care se des­
chide reflex în intestinul subţire.
în preajma acestuia, în suspensie, în
I ŞÎi • •: • J :*-• •
Fig. 10. — Cele mai importante organe
ale corpului albinelor :
1 — lim ba ; 2 — orificiul de v ărsare a glande­
lo r m an dibu lare; 3 — g u ra ; 4 — m an dibulele;
5 — glandele m a n d ib u lare ; 6 — fa rin ge le; 7 —
antena; 8 — gla n d a salivară a capu lu i; 9 —
partea frontală a c reieru lu i; 10 — ciorchinele
glandei po st-cerebrale; 11 — muşchii orizontali
pentru z b o r; 12 -^ glan dele toracice; 13 — arti­
culaţia aripii ; 14 — d e la I —V I tergite a b d o ­
m inale; 15 — intestinul m ijlociu (sto m a c u l);
16 — glandele m ucoase ale intestinului m ijlo­
ciu ; 17 — inim a cu ce^e cinci cavităţi orizontale
cardiace; 18 — locul o varului; 19 — tuburile
m alp igh ien e; 20 — cavitatea c a rd ia c ă ; 21 — gla n ­
da odorantă (N assa n o v ) ; 22 — pu n ga rectală;
23 — proctodeum ; 24 — an usu l; 25 — acu l;
26 — glanda c e rife r ă ; 27 — oglinda c e rife r ă ; 28 —
I—V I stem ite a b d o m in a le ; 29 — ventriculul filtr u ;
30 — canalul ventriculului ; 31 — guşa ; 32 —
spiralele aortei; 33 a, b, c — articulaţiile picioa­
re lo r; 34 — lanţul ganglion ar nervos toracic.

61
 masa de hemolimfă (sîngele albinei) există o serie de canale malpighiene
ce constituie aparatul de filtrare, de distilare, de purificare şi excreţie.
In continuarea intestinului subţire se află intestinul gros care este de­
pozitul de reziduuri alimentare împreună cu punga rectală, care se ter­
mină cu orificiul anal. , ;.
Să analizăm pe fiecare din aceste elemente ale aparatului digestiv
cu funcţiile ce le îndeplinesc :
Aparatul bucal al albinei este adaptat pentru supt şi lins. Gura
este o deschidere în regiunea superioară a laringeluj, avînd o muscula­
tură puternică de contractare ctf scopul de a îndruma mai departe hrana
absorbită.
In partea anterioară a gurii se află buza superioară care nu se
poate observa distinct fiind mascată de o încreţitură tegumentară. In
ambele părţi ale gurii sînt două mandibule ^cornoase, puternice, care-i
servesc albinei la multe lucrări : apucă ca un cleşte învelişul anţerelor
pline cu polenul florilor şi îl sfîşie ; prinde şi transpqrtă afară toate
reziduurile activităţilor din stup; atacă albinele străine care tind să
pătrundă în interior ; mestecă solzişorii de ceară ; ele fac toate acestea
datorită celor două perechi de muşchi puternici : unii adductori *) şi alţii
abductori2).
Cum mandibulele au o suprafaţă parţial netedă, prelucrează cu ele
propolisul şi îl întind uniform ca o mistrie pe suprafaţa pereţilor stu­
pului, ori îl îndeasă şi colmatează crăpăturile ivite îu pereţii stupului.
In partea lor interioară mandibulele au o scobitură în care devarsă o
mică glandă salivară ; în jurul acestei scobituri se află o coroană de
perişori microscopici ca nişte dinţi, ce ajută la masticaţia3) polenului.
La baza mandibulelor şi în partea lor interioară se deschide
canalul glandelor mandibulare. ;lr ~ftr
In partea de jos a gurii se află trompa unsă permanent cu secreţia
glandei postgenală aflată la baza limbii. Lungimea trompei împreună
cu limba variază de la 6 la 7 mm după'rasa din care albinele fac parte.
Selecţionatorii acordă lungimii limbii mare importanţă, căci sînt multe
flori cu potir adînc de la care albinele cu trompa scurtă nu pot absorbi
nectarul.
în stare ;de repaus albina ţine limba strînsă sub bărbie, dar cînd
are de absorbit un lichid — apă, nectar, sirop etc. — toate părţile i
ce formează trompa — adică palpele labiale —- se adună şi formează
un tub aspirator în care limba lucrează ca pistonul unei pompe aspi­
ratoare; aerul nepiitînd pătrunde prin aceste părţi componente, lichidul
se urcă ajungînd în esofag şi apoi în guşă.
Prin construcţia sa inelară şi mult poroasă, limba cu perişorii
îndreptaţi spre vîrful ei reţine lichidul. Muşchii, în număr de opt,
patru extensori şi patru retractori, se contractă sau: se alungesc ; ei jflpl
în permanentă activitate.
în cavitatea bucală se devarsă secreţiile mai multor glande, secreţii
pe care albina le scoate după cerinţele de moment şi în doze precis
-_____________ 19
^ .. , i . - 7-
*) Adductor *= muşchi care apropie un m em bru ^de a x u l m e d ia n .e l corpului. m
2) A bductor — m uşchi care îndepărtează un m em bru de .a x u l m edian a l corpului.
*) Masticaţie ■= proces de fă rîm a re şi triturare a alim en telorui n s cavitatea bucală.

62
 I

proporţionale. Astfel, glandele faringiene secretă 'lăptişorul ; mai tîrziu

ele produc enzime ; la fel glandele mandibulare, şalivare, toraciee,,(p o s t «
cerebrale etc. dau secreţii al căror rost îl vom lamuri la capitolul ■
„Colonia — sistemul glandular şi enzimatic“ . ■
De asemenea, în trompă şi pe limbă se află organele de gust,
formate din plăcuţe poroase cu nervii respectivi ; pe palpi şi sub buzi
superioară se află mici orificii denumite cavitaţi palatale, care ajute
albinele la distingerea gustului hranei, în afară de substanţele amare cu
e chinina pe care nu le simte. * fs
Dinspre fundul gurii porneşte faririgele, care are la baza o placă
pe care se revarsă secreţia glandelor faringiene. Faringele .are muşchiB
de lărgire şi contractare, pentru a putea, aspira şi propulsa din c a vita te a !
bucală alimentele ce trec prin el spre esofag. Acesta este un tub lung,
subţire, elastic, ce trece prin gîtuitura denumită cervix dintre",cap şi
toracfe, străbate şi peţiolul dintre torace şi abdomen, deversînd hranai
ingerată în guşă. ^
Guşa, organ extensibil, de culoare argintie, transparentă, seryeşte I
în principal la transportarea nectarului din flori pînă ajunge în fagurii
stupului. Ea serveşte de asemenea la depozitarea unei anumite cantităţi d e a
miere necesară zborului de la stup la floare, ş i la păstrarea unei ,anumite B
cantităţi de miere în timpul iernii, pe care albinele o consumă treptat î n |
raport de nevoia de căldură proprie şi colectivă, împrumutînd-o reciproc
întregii colectivităţi. De aceea guşa este denumită „stomacul social al
coloniei". ^ ■
Intr-adevăr, albina nu depozitează miere în guşă numai pentru ţ
nevoile de hrănire, ci ea face schimburi permanente de hrană cu
celelalte albine din comunitate. De asemenea, cînd roiul pleacă din' stup,
guşile sînt pline cu miere, pînă la 50 mg, pe care o vor consuma la con­
fecţionarea fagurilor.
O mică supapă separă guşa de stomac, denumit şi intestinul m ijlociu I
al albinei, lăsînd să treacă raţiile alimentare necesare organismului. Da­
torită acestui iscusit mecanism, conţinutul guşii nu intră în contact cu
sucurile digestive.
Un rol de seamă, al guşii este şi acela de/însămînţare cu lacto- I
fermenţi ai prăunciorilor de polen, pe care-i transformă în păstură,
necesară pentru consumul de iarnă al coloniei.
Capacitatea guşii variază de la rasă la rasă, d e : la 50 la 75 mm?,
In rare ocazii albina îşi umple guşa pînă la refuz ; în felul acesta ea I
zboară cu greu şi anevoie. Obişnuit ea transportă spre stup 48— 50 mg
nectar la un zbor. Pereţii musculoşi^âi guşii sînt extensibili şi formează

............................................................... ......... u r i
ingurgitare şi regurgitare repetîndu-se de cîteva ori, nectarului i ; se
înglobează secreţii glandulare de genul invertazei, care contribuit la .
transformarea în miere. Voni reVehi pe lârg'asiipra afcestei probleme în ■
capitolul- „Colonia şi hrana ei". ţs uu o ^niuiA |
Guşa mai are încă alt rol însemnat : depozitarea apei. Cînd jtempe-
ratura din interior este prea ridicată, fiind peste normalul xle 35—-36p<3,
unele albine specializate varsă din conţinutul guşii, o oarecare cantitate
i

j6:3
de apă, pe care o scot pe limbă şi o răspîndesc pe suprafaţa fagurilor.
Acolo, apa se evaporă şi răcoreşte microclima stupului, în raport de
nevoia de umiditate a cuibului.
Urmărind traiectul aparatului digestiv, după guşă, găsim proven-
triculul, dispozitiv care reţine grăunciorii de polen din mierea abia
transformată din nectar. Intr-adevăr, grăunciorii de polen care pătrund
în guşă în vederea alimentaţiei albinei cu substanţe proteice, substanţe
de creaţie şi de reparaţii organice, nu rămîn acolo, nici nu trebuie
depuşi în alveolele din care au fost luaţi, ci sînt trecuţi din guşă în
stomac, prin acest dispozitiv. în acest scop, pro ventriculul se prezintă ca
o cupă închisă, care în partea dinspre guşă are o supapă mult dilatată
faţă de lumenul tubului. Supapa este formată din patru valve triun­
ghiulare, cu margini chitinizate ale căror vîrfuri se întîlnesc toate patru
într-un punct din centrul supapei, avînd o formă asemănătoare cu
litera X. Fiecare valvă este alcătuită din fibre musculare aşezate longi­
tudinal, înconjurate şi de fibre circulare. Pe valvă se observă o serie de
perişori tari. Cînd guşa se contractă, se amestecă conţinutul său de nectar
— deja prelucrat şi încărcat cu secreţiile glandulare ale guşii — cu pole­
nul. Acesta din urmă însă este reţinut de perişorii valvelor proventriculu-
lui, fiind adunat ca ghemotoace în nişte buzunărele ale valvelor, unde
rămîne cel puţin 12 ore. Acolo el este supus unei acţiuni de degradare
parţială cu ajutorul enzimei amilaza care rupe moleculele de amidon.
Nectarul sau apa trec prin pro ventricul fără oprire şi se varsă în intestinul
mijlociu. în schimb polenul este dizolvat parţial cu ajutorul secreţiilor
glandelor mandibulare începînd c ustratul de polen. Numai în felul acesta,
acoperă partea exterioară a grăunciorilor de polen. Numai în felul acesta,
grăunciorii de polen fără învelişul lor protector, trec mai departe ca bol
alimentar A) în stomac, prin capătul opus al proventriculului, care acolo
are forma unui tubuleţ îndoit în unghi drept. El stă în suspensie în
lumenul stomacului. Astfel polenul pe cale de a fi digerat de sucurile
digestive nu se mai poate înapoia din stomac în guşă sau în cavitatea
bucală aşa cum albina face cu mierea ; în schimb poleina, care este dizol­
vată, poate fi regurgitată.
Stomacul, aşa-zisul „intestin mijlociu", are un mare rol în digerarea
polenului ; sucurile digestive şi enzimele pătrund în el prin pori, dizolvă
toate substanţele nutritive aflate acolo şi pe aceeaşi cale, a porilor, intră
în circuitul hemolimfal.
Albinele nu au enzime care să dizolve învelişul celulozic al grăun­
ciorilor, încît aceştia, goliţi de conţinutul lor, trec mai departe pînă la
partea reotală şi sînt elkndiniaţi prdn meat, din zbor. Totuşi această celu­
loză ajută la o purgaţie mai accentuată, fapt care antrenează şi elimină
odată cu excrementele milioane de spori ai nosemei apis, parazit peri­
culos ce-şi are locul de predilecţie în intestinele albinei.
în stomac se hidrolizează şi zaharurile cu greutate moleculară
mare. Albina o face cu: ajutorul aceleiaşi secreţii enzimatice a sistemului
glandelor pe care îl vom descrie mai departe.
.
--------------- — \
*) Bol alimentar = cocoloş.

64
 Stomacul are o formă cilindrică, este lung de 10 mm avînd nume­
roase cute transversale care se contractă ritmic datorită muşchilor longi­
tudinali, transversali şi oblici, cu celule striate între care se găseşte un
ţesut conjunctiv care le uneşte.
----Dar cum se face şi ce este digestia la albine ? mă întreabă un
tînăr apicultor.
— Digestia înseamnă reducerea şi dizolvarea alimentelor ingerate
de albină, transformîndu-le din substanţe complexe în substanţe simpli
care trebuie să intre permanent în ţesuturile organismului, acţiune
care se face cu ajutorul unor fermenţi sau enzime asupra cărora vom
insista mai departe la capitolul „sistemul glandular al albinei". în felul
acesta ele sînt lichefiate cu ajutorul secreţiilor glandulare formînd
sucul nutritiv sau digestiv, încît sub această formă el poate trece uşor
prin pereţii intestinului şi intră în circuitul sanguin al insectei. Părţile
nedigerate sînt eliminate. Chiar şi mierea consumată lasă un procent
de 2% reziduuri nedigerabile din substanţa uscată sau 7,6% din cea
umedă.
Sucul nutritiv — după von Frisch — se realizează cu ajutorul
apei ce o conţin alimenţele sau cu cea adusă în stup de albinele cără-
toare de apă. Ea este adăugată după necesităţi şi în raport de felul
alimentului. Apoi albinele mai intervin cu secreţiile lor enzimatice,
ale glandelor din cavitatea bucală, din guşă şi stomac determinînd o
serie de procese fermentative, de accelerare a reacţiilor chimice, de
degradare a alimentelor brute, de descompunere moleculară a lor, la
fel cum chimiştii utilizează catalizatorii.
Cercetătorii au găsit că în timpul digestiei, sub acţiunea enzimelor,
organismul creează din substanţele simple, din nou, substanţe complexe-:
proteine animale şi grăsimi care contribuie la construcţia şi întreţinerea
organismului albinei.
Felul cum hrana va fi folosită o vom lămuri în partea a doua a
studiului nostru, cînd vom trata nutriţia şi metabolismul coloniei de
albine.
întregul proces al digestiei uzează epiteliul adică, altfel spus,
căptuşeala stomacului, care însă se degenerează prin ea însăşi. într-
adevăr, epiteliul care este compus din cripte în formă de urne. are
înspre margini o zonă de regenerare, cu celule care, prin divizare,
creează altele noi, înlocuindu-le pe cele* uzate. Regenerarea lor însă se
poate face numai cînd albina consumă hrană cu proteine, adică polen
sau înlocuitorii acestuia, în condiţii şi cantităţi îndestulătoare. El for­
mează un înveliş care le separă prin presiunea sucurilor digestive şi
alcătuiesc membrana peritroţică.
Aceasta, după I. Husing, este ca o pungă ce înveleşte alimentele
care au pătruns în stomac şi protejează căptuşeala sensibilă a acestuia
împotriva vătămării ei de către vîrfurile ascuţite sau cîrligele aflate
pe învelişul (exina) grăunciorilor de polen.
în partea dorsală a stomacului membrana peritrofică se rupe repetat
de 3— 4 ori în 24 de ore, resturile fiind eliminate odată cu reziduurile
alimentare. . .

65
 Pînă de curînd (1976) nu se ştia cu ce mijloace se îndeplinea această
operă de regenerare a membranei, cînd cercetătorul Jerebkin a publicat
în revista Apiacta a APIM O N D IEI observaţiile sale asupra refacerii re­
petate a acestei membrane, stabilind că se datorează unui ferment de­
numit chymosină ; acesta participă la refacerea membranei peritrofice
împreună cu sărurile organice de calciu secretate permanent de stomacul
albinei în glandele aflate acolo, şi care produc carbonatul de calciu rege­
nerator. Urmînd traiectul intestinal, hrana ingerată ajunge în intestinul
terminal (posterior) al cărui rol în organismul insectei nu este numai să
reţină cîtva timp reziduurile alimentare, ci şi cel de reglare a pro­
centului de apă necesar ţesuturilor. Albina — după Gontarski — elimină
uşor apa prin excrementele aruncate din zbor şi prin respiraţia tra-
heală. De pildă, cînd temperatura în ghemul de iarnă este de 20°C,
permeabilitatea intestinului terminal îngăduie ca prin deshidratarea
reziduurilor, apa să reintre în circuitul hemolimfal şi astfel albinele,
deşi aproape imobilizate, pot să-şi satisfacă necesarul de apă al organis­
mului. Este aşa-zisa „apă metabolică", despre care vom da lămuriri
mai ample în capitolul „Colonia de albine : nutriţie şi metabolism".
La eclozare din alveola natală, albina tînără are punga rectală
plină cu un lichid limpede care se îngroaşă cînd insecta atinge vîrsta
de zece zile. Apoi conţinutul devine fluid datorită resorbţiei apei de
către glandele rectale (Hoskins). Tot acolo cercetătorii au constatat şi
o circulaţie de fosfaţi.
Vorbind mai departe de aparatul digestiv trebuie să lămurim aci
rolul foarte important pe care-1 are în organism acea rezervă corporală
denumită „ corp gras“ şi care este un adevărat organ-tampon ce pri­
meşte în mod permanent, şi cedează din acumulările preţioase de sub­
stanţe solicitate de organismul albinei. V-am amintit de el şi pe cînd
albina era abia în stadiu die embrion, apoi ca larvă şi nimfă.
Organismul, în oricare stadiu de creştere şi dezvoltare, are grijă
ca din prisosul alimentaţiei să depună o rezervă. Nucleul o are în acel
vitelus nutritiv ; embrionul, din tot ce consumă din acumulările oului,
îşi formează o rezervă corporală depozitată în partea inferioară a mezo-
dermului. Cînd embrionul sparge coaja oului şi devine larvă, această
rezervă corporală ocupă 50— 60% din greutatea sa totală. Cercetătorii
au găsit că de îndată ce larva primeşte de la albinele doici hrana nece­
sară formării şi dezvoltării sale, depune la rezervă o parte însemnată.
Substanţele respective se stratifică sub formă de conţinut. în special
vacuolele grăsoase sînt mult mai voluminoase, ca o spumă, aşa cum o
caracterizează biologul W. Fyg. Locul de predilecţie unde se face această
acumulare a corpului gras este cavitatea pericardiacă aflată sub în­
velişul corporal al larvei — deci parietal, şi în preajma intestinului
mijlociu — deci visceral. Acolo se găsesc şi primii corpusculi proteici,
acumulări de grăsimi şi hidraţi de carbon (glucide) în special sub formă
de glicogen1).
Albinele mature tot în cavitatea pericardiacă depozitează corpul
gras după o alimentare cu polen şi hidraţi de carbon, formînd acest

*) Cllcogen = polizaharid anim al form at prin polim erizarea glucozei ; la anim ale m ari
în cantităţi im portante în muşchi şi ficat, constituind rezerva de glucide a organism ului.
O
66
 organ-tampon care serveşte nu numai albinei privită ca subiect, ci ca
una ce face parte din marea colectivitate care este colonia. în complexul
acesta biofiziologic albina trebuie considerată doar ca o moleculă,
servind în special la creşterea tineretului, viitorul de mîine al speciei.
Corpul gras este un organ central al metabolismului şi veţi înţe­
lege bine importanţa lui, cînd vom vorbi despre colonie, nutriţia şi
metabolismul ei.

Aparatul circulator
Aparatul circulator sau, mai bine zis, circuitul hemolimfal al
albinei serveşte tuturor celulelor organismului la transportarea hranei
concentrate in acel suc nutritiv despre care v-am vorbit la aparatul
digestiv.
— Dar ce este hemolimfa ? — întreabă un tînăr apicultor.
— Hemolimfa este un lichid comparabil cu sîngele omului şi ma­
miferelor, cu deosebire că sîngele nostru transportă nu numai hrana
necesară alimentării celulelor, dar mai posedă acea substanţă albuminică
denumită hemoglobină*) care formează materia colorantă roşie a sîn-
gelui, încărcată cu oxigen, avînd rolul de a-1 răspîndi pînă la ultima
celulă. Hemolimfa însă — deci sîngele albinei — duce cu ea numai
hrana — deci acel suc nutritiv amintit, dar nu transportă şi oxigen cum
face sîngele din corpul nostru. La albine, oxigenul circulă separat prin
trahee şi traheole, ducîndu-1 tuturor celulelor. Hemolimfa albinei nu
este roşie, ci transparentă, incoloră.
Hemolimfa fiind încărcată numai cu sucurile nutritive duce cu ea
o mare doză de zahăr, precum şi produsele activităţii fiziologice a
insectei şi rezultatele schimburilor chimice care au loc între organe. De
asemenea, în hemolimfă se mai află constituenţi minerali şi organici
cum sînt monozaharide, proteine, aminoacizi, acizi nucleici din bolul
ingerat.
Hemolimfa mai posedă şi substanţe bactericide pentru apărarea
organismului de anumite boli. De asemenea, conţinutul de zahăr din
hemolimfă nu se limitează la glucoză — aşa cum este în sîngele uman —
ci în ea se află şi alte zaharuri : fructoza, trehaloza etc.
Hemolimfa îndeplineşte şi funcţia de rezervă de apă ţinută la
dispoziţia ţesuturilor cînd acestea, din anumite motive, încep să se des­
hidrateze. Ca rezervă de apă necesară ţesuturilor, atunci cînd ele
se deshidratează, hemolimfa transmite oarecum presiunea dintr-o regiune
a corpului larvei în alta, atît în timpul năpîrlirilor succesive la larve şi
nimfă, cît şi la apariţia şi dezvoltarea aripilor.
Volumul hemolimfei — după Lenski — în procesele de metamor­
foză a larvei şi a nimfei pînă la stadiul de im ago2) variază, larvele vîr-
stnice au cantitatea cea mai mare de hemolimfă, căci aceasta ocupă
25— 30% din greutatea totală a larvei, pentru a se micşora pe măsură ce
albina matură s-a format şi începe să îmbătrînească.

*) H em oglobină = pigment organic de culoare roşie conţinut în globulele roşii care

au proprietatea de a se oxida, cu rol respirator, transportînd oxigen u l de la plăm îni în
ţesuturi şi transportînd în sens invers bioxid ul de carbon. -t
3) Im a go = denum ire dată form ei adulte a insectelor.
C*
67
 Hemolimfa ocupă în întregime toată cavitatea corpului insectei,
circulînd activ, căci ea este propulsată de un organ compus din două
elemente : inima şi aorta. Ele sînt ajutate de două diafragme aflate în
abdomen, precum şi de două organe de pulsaţie aflate în cap şi torace,
care toate conlucrează pentru circulaţia activă a acelui lichid vital ce
este hemolimfa.
Inima propriu-zisă se află în cavitatea abdominală de-a lungul
părţii dorsale, iar aorta se află în torace, trecînd foarte puţin în interio­
rul cavităţii capului. Ea este înconjurată de multe celule mari pline cu
incluziuni denumite „ celule pericardialee(. Inima are o formă alungită,
alcătuită din fibre musculare puternice şi semicirculare. De-a lungul său
se află cinci perechi de perforaţii denumite ostii, nişte cămăruţe ce dau
una în alta. Fiecare cămăruţă are un vestibul format dintr-o deschidere
prin care hemolimfa este aspirată ; cămăruţele sînt înzestrate cu nişte
supape care se deschid pe rînd cînd ele se dilată şi apoi se închid cînd
ele se contractă. Deci inima lucrează ca o pompă aspiro-respingătoare
sub acţiunea diafragmelor amintite mai înainte ; una stă în partea supe­
rioară a abdomenului şi a doua — ventrală — deasupra lanţului nervos
gănglionar.
Începînd de la prima cămăruţă peretele musculos al inimii se
subţiază progresiv, prelungindu-se într-un canal care este aorta. Cînd
aceasta străbate peţiolul, care constituie legătura dintre abdomen şi
torace, <ca să pătrundă în cavitatea acestuia din urmă, aorta face nouă
încreţituri strînse unele în celelalte ca 'burduful unei armonici. Acolo
se află foarte multe traheole fine, prin care circulă oxigenul, aşa încît
hemolimfa se oxigenează înainte de a ajunge în cap, în imediata apro­
piere a creierului. Odată ajunsă acolo, hemolimfa pompată de inimă
scaldă toate organele : baza antenelor, glandele cefalice şi creierul. Din
cap hemolimfa este pompată pe cale inversă în restul organismului
cu ajutorul unui organ de pulsaţie compus dintr-o pungă ce ocupă
complet spaţiul dintre frunte şi baza celor două antene.
Punga propulsoare execută mişcări peristaltice 1) — deci de con­
tractare şi destindere a muşchilor (ca la faringe). Astfel, supapa din cap
ce închide şi deschide intrarea în această pungă cu aer, îngăduie hemo-
lim fei să pătrundă acolo, la antene. La înapoiere, hemolimfa nu mai
circulă pe aceeaşi cale ca la sosire ; ea coboară din cap spre cavitatea
toracică trecînd pe lîngă aortă prin cervix — adică gîtul ce leagă capul
de torace. Ea pătrunde deci în cavitatea abdominală ; acolo întîlneşte
aparatul de filtrare — tuburile malpighiene. In aceştia, hemolimfa des­
carcă acidul uric şi alte impurităţi —^ purificîndu-se.
Tuburile malpighiene au acelaşi rol la albină ca şi rinichii omului,
iar hemolimfa purificată în care tuburile plutesc, se încarcă cu substanţe
energetice oferite de aparatul digestiv din hrana ingerată, digerată,
transformată în suc nutritiv, care prin procesul de osmoză trece prin
pereţii intestinului şi pătrunde în hemolimfă.

■ " . > i'' p :•

*) Peristaltism = denum irea ansam blului m işcărilor m usculaturii unui organ intern
cavitar (stomac, intestin, uter etc.) care a re ca efect progresiunea şi evacuarea conţinutului
acestuia. ^

68
 Iată — tineri apicultori — cum se înlănţuie şi colaborează la albine
cele patru mari aparate de vieţuire : digestiv, circular, respirator şi de
excreţie.
Cercetătorii au găsit că hemolimfa albinei este incomparabil mai
bogată în subsţanţe nutritive şi energetice faţă de cele ale altor insecte
sau chiar ale animalelor superioare, inclusiv omul. La analizele făcute
larvelor de aibine s-a aflat de opt ori mai mult magneziu decît în sîn­
gele uman, iar fosforul este de asemenea superior cantitativ ; aminoacizii
sînt de 15 ori mai numeroşi. Sîngele nostru conţine 0,75— 1,20 g zahăr
la 1 litru sîrige ; peste această concentraţie apare o hiperglicemie patolo­
gică, pe cînd la larvele de albine glucidele sînt între 6,38 şi 7,6%0 calculate
în glucoză. La albina zburătoare — după Bishop — glicemia este . în
medie de 239%o ceea ce nu se întîlneşte la nici o vieţuitoare, şi deci
ea nu poate fi comparată în această privinţă cu cea a animalelor su­
perioare. Fluorul are procente mai mari comparabil cu cel al altor ani­
male. Greutatea specifică a hemolimfei este de 1,038, fiind mult mai
ridicată faţă de cea a serului din sîngele uman care are abia 1,027.
Cercetătorul Y. Lenski a găsit că există un echilibru al circulaţiei
în ţesuturi şi hemolimfă, pe care-1 păstrează un mecanism de osrao-
reglare.
Rezervele de glucoză din hemolimfă îngăduie un zbor de 15 mi­
nute. Dat fiind că albina se alimentează între timp şi cu nectarul dife­
ritelor flori pe care le cercetează, îşi poate continua munca de cercetare
peste acest termen. Zaharoza nectarului în unele împrejurări sprijină
efortul. Atunci intervine urgent enzima invertaza care transformă
zaharoza în glucoză şi fructoză.
In hemolimfă se găsesc mari cantităţi de glucoză : 800— 1 000 mg%.
Cercetătoarea elveţiană Ana Maurizio a găsit adeseori predominantă
fructoza.
Hidraţii de carbon — zahâruri — cel dau energie organismului,
acumulîndu-se în hemolimfă şi ţesuturi, sînt consumate în raport de
efortul fizic şi de necesitate, fără ca albina să posede şi un mecanism
regulator al glicemiei. De pildă, zborul lung şi obositor consumă adesea
întreaga rezervă de glucoză din hemolimfă şi muşchi. Atunci, albina
face apel la rezerva de glicogen de 2% ca să poată ajunge la stup. Pro­
babil cînd şi această rezervă este consumată, albina cade din înălţime şi
moare.
Glicogenul este un hidrat de carbon excepţional de concentrat şi
de o foarte mare complexitate. Este un polizaharid format din glucoză,
depozitîndu-se nu numai in corpul gras, ci mai ales în protoplasma
celulară, în muşchi, în intestin, unde el atinge o proporţie de 36%, din
hidraţii de carbon. El este absolut necesar în #eforturile organice, dar
mai ales în activitatea de zbor ; prof. R. Chauvin îl consideră ca un
produs glucidic de rezervă al insectelor, depozitat în guşă şi_,în muşchi.
In special larvele de lucrătoare au un procent ridicat de glicogen
ce atinge 30%, iar cele de trîntor 25%. Albinele doici îl posedă în mari
proporţii acumulat în intestin şi muşchi. In timpul iernii el se găseşte
în corpul gras, avînd o deosebită concentraţie în moleculele de zahăr şi
serveşte inimii şi muşpiilaturii, ştiut fiind că albinele în timpul staţionării
 în ghem îşi tremură musculatura pentru menţinerea activităţii şi ridica­
rea temperaturii comune. Această rezervă organică asigură albinei o
durată de viaţă mai mare şi o rezistenţă deosebită la atacul nosemei.
In afară de glucide, în hemolimfă se găsesc toţi aminoacizii în
mare cantitate, în raport de regimul alimentar al insectei. Aceştia, în
afară că sînt constituenţii principali ai proteinelor, sprijină activ pro­
cesele de reproducţie şi creştere ale tineretului, eliminînd şi acea presiune
osmotică a hem olim fei4). Totodată în hemolimfă după cum am mai arătat
se află proteine pure, lipoproteine şi glicoproteine, substanţe minerale
ca : potasiu, calciu, magneziu, fosfor etc. ce ocupă un loc de seamă
şi în cantităţi mai mari ca cele din serul uman. Y. Lenski a întocmit în
acest sens tabelul 1.

Tabelul 1

Substanţe minerale ii,; L a albină L a om

Fosfor 31,3 34,4

Calciu 14,4 0,0— 11,5
Magneziu 20,5 1— 3
Potasiu 95,5 178
Sodiu 140 330
Clor 143 450— 500

Hemolimfa încărcată cu toate substanţele cuprinse în mierea şi

polenul ingerat de albină, pătrunde în inimă. De acolo îşi reia aceiaşi
cale descrisă puţin mai înainte scăldînd aparatul respirator din torace
şi cap unde se află sistemul nervos central şi făcînd cale întoarsă pentru
purificare şi filtrare.
Prin intermediul hemolimfei se fac schimburile chimice ce au loc
în organele corpului albinei, transportînd şi secreţiile hormonale acolo
unde sînt cerute. Hemolimfa este cărăuşul apei necesare ţesuturilor in­
sectei, în raport de sezon, dar serveşte şi la eliminare cînd organismul
n-are nevoie de ea. De pildă, spre toamnă, albina creşte în greutate pentru
că şi-a acumulat rezerve însemnate de albumină, grăsime şi glucide în
corpul gras dar pierde din ţesuturi apa, ceea ce îi înlesneşte să suporte
mai uşor rigorile iernii. Este un fel de deshidratare organică într-o mă­
sură redusă, pe care o încearcă toate insectele ce trăiesc în aerul rece al
iernii, ca să nu îngheţe. Concomitent concentraţiile de glucoză şi fruc-
toză cresc. t
Spre toamnă ş i , mai ales iarna, metabolismul albinei scade brusc,
mai ales cînd în stup se acumulează o mai mare proporţie de bioxid
de carbon.

*) Osmoză — trecerea unul solvent prln tr-o m em brană sem iperm eabilă c are separă
două soluţii de compoziţii sau concentraţii diferite ; se produce de la soluţia mai diluată
spre cea mai concentrată (pln ă la echilibrarea presiunilor osm otice).

70
 I

Aparatul respirator
— Vă amintiţi, tineri apicultori, cînd v-am vorbit de apariţia t i l
nerei larve din coaja oului, că ea a rămas cîteva secunde în repaus^dM
adaptare, după care a început să respire.
Privind planşa care reprezintă corpul unei albine cu aparatul său au
respirator (fig. 11) se observă zece perechi de stigmate sau stigme dii
care trei perechi la torace şi şapte la abdomen. De asemenea, se vă'
sacii aerieni ce constituie depozitul de *aer necesar respiraţiei şi care sîn i l

foarte subţiri şi extensibili. Din aceştia pornesc trahee largi şi care se se

ramifică şi se tot îngustează pînă ajung ca nişte capilare, cu dimensiuni
diametrice pînă la a mia parte dintr-un milimetru, denumite traheolef
Aerul de afară, încărcat cu oxigen, pătrunde prin stigmele respira1
torii abdominale în sacii aerieni. De acolo, datorită atît fenomenului de
difuziune a aerului inspirat, cît şi mişcărilor respiratorii şi muşchilor
terni, stigmele se închid, iar aerul tr*ece prin traheele mari ce străb a®
peţiolul intrînd în sacii aerieni toracici. Străbătînd apoi şi prin ce rvix ,|
aerul ajunge în sacii aerieni din cap. în felul acesta toate cele trei părţi
principale, ce alcătuiesc corpul albinei, primesc necesarul lor de oxigen.
Fiecare stigmă respiratorie are un vestibul căptuşit cu perişori®
fini el poate fi parţial sau total închis cu ajutorul unor valve, ce lu -B
crează sub acţiunea aerului din sacii respiratori. Aceştia fiind extensi­
bili au un rol dublu : primul este cel arătat mai înainte, adică sînt păs­
trătorii aerului inspirat din mediul înconjură­
tor ; al doilea rol, este că, odată plini cu aer,
greutatea specifică a insectei scade, iar albina
îşi poate lua zborul.
în timpul zborului, albina foloseşte re­
zerva de oxigen din ei, căci în această acţiune
consumul de oxigen este foarte mare. Traheele
prin care circulă aerul sînt alcătuite din spi­
rale chitinoase foarte elastice ; astfel de spi­
rale nu se află nici în sacii aerieni şi nici în
ramificaţiile traheice extrem de subţiri şi cu
diametre neegale, prin ai căror pereţi aerul
străbate şi oferă oxigenul necesar organismului.
După unii cercetători — ca Bailey — o
importanţă marex în procesul respirator îl au
cele trei perechi de stigme toracice din care
două în stare de repaus inspiră şi expiră aerul
sub acţiunea mişcărilor respiratorii ale abdo­
menului. A treia pereche însă stă închisă şi
funcţionează numai atunci cînd aerul de respi­
raţie nu mai este cu totul normal, şi are o doză
însemnată de bioxid de carbon. în această si­ Fig. 11. — Aparatul respi­
tuaţie stigmele acţionează invers ; se închid cînd rator :
1— 3 — stigmele respiratorii to­
abdomenul se contractă şi se deschid cînd el racice ; 4—9 — stigm ele res­
se dilată. în felul acesta prin trahee trece un piratorii abdom inale ; 10 —
sacii aerieni din cap ; 11 —
curent d£ aer ce pătrunde prin două din pri­ sacii aerieni din torace ; 12
mele perechi de stigme şi iese prin cea de-a — sacii aerieni din ab dom en ;
13 — stigm ele glandei.

71
 treia. Acolo este exact locul unde muşchii aripilor produc mult bioxid
de carbon în timpul zborului.
Rolul primelor stigme este foarte mare în ventilaţie — după R.
Chauvin — dar numai în perioada marilor activităţi şi pentru aceasta
închiderea acestor orificii face imposibil zborul.
De aceea, cînd se văd albine ce se tîrăsc pe jos, ori stau urcate
pe ierburi şi nu pot zbura, veţi şti că ştigmele lor sînt obturate, datorită
unui accident sau bolii acarioza. .
Schimbul de gaze în corpul albinei se face prin mişcări respira­
torii, care sînt în număr de 25— 50 pe minut în stare normală. Ele se
încetinesc cînd e frig şi sînt accelerate cînd temperatura este ridicată.
Cînd albinele sosesc cu guşa plină şi vor să aterizeze pe scîndura de
zbor a stupului, dar cad la pămînt în faţa stupului, e o dovadă a rare­
fierii aerului din sacii respiratori abdominali. Ele nu pot zbura pînă
cînd, din nou, sacii sînt iarăşi plini cu aer, care de data aceasta se
umplu anevoie datorită presiunii mari a guşii prea pline, presiune pe
care aceasta o exercită asupra sacilor aerieni.
Graţie aerului din aceşti saci, albina îşi modifică greutatea spe­
cifică putînd să-şi ia zborul mai uşor. Acest depozit de aer îi îngăduie
albinei să zboare alte 15— 20 minute. Fiecare sac aerian respirator —
după L. Roussy — are patru ramificaţii traheene, care se divizează
fiecare în doi saci alungiţi din care pleacă traheolele care se răsfiră în
ţesuturi. Datorită aceluiaşi fenomen de difuziune a aerului, schimbul
de gaze" se face uşor în corpul albinei, căci traheolele fiind răspîndite
absolut în toate organele, dînd fiecărei celule oxigenul necesar indis­
pensabil vieţuirii, elimină din organism bioxidul de carbon şi vaporii de
apă, servindu-i la schimbul de gaze între ţesuturi şi la acţiunea osmotică.
Cercetătorii au găsit că oxigenul pătrunde în hemolimfă prin pe­
reţii traheolelor, precum şi în celulele înconjurătoare. Conţinutul de
aer din traheole se micşorează ; se creează în felul acesta o diferenţă
de concentraţie a oxigenului în traheele mari şi atunci acesta trece din
traheele mari în traheole. El este absorbit în permanenţă de celule şi
de .aceea şi diferenţa lui de concentraţie se menţine fără întrerupere.
Datorită acestui fapt se creează un curent continuu al moleculelor de
aer de la tulpinile traheice spre traheolele şi celulele traheice.
Circulaţia aerului prin torace se face sub acţiunea muşchilor dor-
soventrali care lucrează în concordanţă cu cele două diafragme, elimi-
nîrid aerul viciat din saci prin stigme.
Inspiraţia şi expiraţia — după Vuillaume şi Galichet — se fac
aproape cu aceeaşi viteză, în aceeaşi durată de timp. La +16°C mişcă­
rile sînt domoale, cu amplitudine redusă ; la + lâ°C se observă o
uşoară mărire ar amplitudinii ; la 21°C se observă întreruperea interme­
diară aproape suprimată ; de la 2 l— 35°C frecvenţa urcă regulat, dar
nu şi amplitudinea, care rămîne aproape aceeaşi. De la 37— 42°C albi­
nele se zbat şi este foarte greu să se poată înregistra frecvenţa inspira­
ţiei şi expiraţiei, iar la 42°C survine moartea albinei.
Sacul aerian din cap nu are contact cu exteriorul aşa cum au cei
abdominali sau cei toracici ; aerul încărcat cu oxigen pătrunde acolo
■ _ ' -
72
numai datorită presiunii hemolimfale. Cînd această presiune creşte,
sacii aerieni se contractă şi resping aerul viciat din ei, încărcat cu bio­
xid de carbon. Cînd presiunea scade, aerul este aspirat din nou în sacul
aerian din torace.
înlăturarea bioxidului de carbon se face în virtutea aceleiaşi di­
fuziuni a aerului însă moleculele lui se deplasează în ordine inversă.
Prin sistemul traheal se înlătură surplusul de apă din organism. Aerul
venind în contact cu lichidul din traheole se încarcă cu vapori de apă
care trec apoi în tulpinile traheolice şi în sacii aerieni de unde sînt
eliminaţi. c;i ■
In privinţa bioxidului de carbon, R. Chauvin constată că la o
concentraţie de 5% curba respiratorie nu arată nici o modificare. La
10% frecvenţa şi amplitudinea se măresc simultan şi se menţin aproape
la acelaşi nivel la 15^—20%. Începînd de la 50% amplitudinea este
enormă dar frecvenţa scade pînă la starea de anestezie faţă de care
albina este deosebit de rezistentă.
Albinele sînt foarte rezistente la excesul de azot ; nu s-au putut
observa modificări respiratorii cînd amestecul oxigen-azot conţine 60%
şi chiar 80% azot. Puterea de rezistenţă a albinelor la elemente care
sînt dăunătoare omului s-a remarcat şi cu ocazia experienţei făcute de
Nixon şi Rembold. care au dat albinelor în hrană izotopi radioactivi.
Este ştiut că omul moare cînd pierde celulele c^re-i fabrică globulele
roşii ale sîngelui său, care sînt distruse de razele radioactive : el moare
atunci prin sufocare. In această privinţă prof. R. Chauvin scrie : „Cum
albina n-are nevoie de globule roşii pentru respiraţie — aşa cum am
arătat la descrierea aparatului ei respirator — radiaţiile nu-i cauzează
nici un rău".
Sistemul respirator al albinei contribuie nu numai la schimbul de
oxigen-bioxid de carbon, ci şi la realizarea căldurii individuale. A -
ceastă căldură se repartizează în organism tot pe cale respiratorie. Apoi
ea este folosită în economia socială a coloniei, aşa cum vom vorbi de
regularizarea termică şi de cuibul coloniei, în partea a doua a studiu­
lui nostru.

^ h Aparatul de excreţie
In această privinţă avem puţin de adăugat faţă de ce s-a arătat la
aparatul digestiv şi circulator.
La organismul bine susţinut, cu hrana primită sub formă directă
sau luată din rezervele organice, cînd şe acumulează o anumită canti­
tate de deşeuri, acestea trebuie neapărat evacuate, căci altfel ele ar
intoxica albina.
In acest, scop deşeurile rezultate în urma digestiei trec din stomac
prin pilor, acesta fiind înconjurat de un inel de muşchi puternici. în
preajma pilor ului şi înainte de prima curbură a intestinului subţire
sînt prezente acele tuburi malphighiene, despre care am amintit şi care for­
mează aparatul excretor ce activează sub impulsul unor factori gene­
rali şi alţii speciali, în legătură cu circulaţia apei prin ei. Tuburile malpi­
ghiene se contractă puternic cînd temperatura este mai urcată.,; Culoă-

*73
rea kxr esite aib-gălbuie şi enumărui lor este de circa 150, plutind în voie
în hemolimfă. Forma lor este cilindrică avind un epiteliu subţire, cu un
singur strat de celule. Suprafaţa bazală a celulelor este orientată spre
ex te rio r; ele stau strînse unele în celelalte, oferind faţa exterioară
a tuburilor, acoperită cu o membrană. înspre interior însă celulele se
strîmtează, iau forma unor conuri trunchiate sau ascuţite.
Tuburile malpighiene nu au diastaze (enzime) şi deci nu iau parte la
procesele digestive. în schimb rolul lor însemnat este eliminarea apei,
încărcată cu reziduuri toxice din organism. Această acţiune se datorează
permeabilităţii tuburilor malpighiene, care lucrează sub acţiunea unor
hormoni produşi de corpora aliata şi corpora cardiaca. Se bănuieşte
că vine în ajutorul lor şi o scăzută presiune hemolimfală. Plutind în
masa hemolimfei, tuburile malpighiene absorb apa din plasma acesteia,
încărcată cu acid uric, care este un produs de descompunere a nucleo-
proteinelor ce sînt în hemolimfă.
Acidul uric este însoţit şi de alte săruri nefolositoare organismu­
lui, toate dizolvate în apă, în proporţie de 90,38% şi de alte substanţe
în proporţie de 9,61%. Prof. R. Chauvin consideră că această cifră va­
riază între 48 şi 96% după sursa de azot consumată de albină.
Toate sînt eliminate prin pilor în intestinul posterior, unde se
află secreţii glandulare şi în special enzima catalaza care opresc putre­
facţia reziduurilor din punga rectală. Ele sînt evacuate prin anus cînd
albina este în plin zbor, în timp ce sacii aerieni plini cu aer presează
asupra acestui depozit rezidual.
Punga rectală, formată dintr-un epiteliu subţire cu celule amorfe,
cu margini ce nu se pot observa, formează cute numeroase şi elastice
care-i îngăduie să primească cantităţi mari de reziduuri şi substanţe de
excreţie. Ea are în interior, înspre intestinul gros, şase îngroşări ale
peretelui epitelial, la egală distanţă intre ele. Acestea sînt „papile rec-
tale“ ce servesc la absorbţia apei din organism, a fierului, clorurii de
sodiu şi alte săruri. Prof. R. Chauvin susţine că în punga rectală sînt
digerate lipidele din polenul ingerat.

Aparatul reproducător
Aparatul reproducător este constituit din două ovare atrofiate, care
se prezintă ca două filamente albe ce se adună într-un oviduct comun.
Ovarul din stînga e mai dezvoltat. Diametrul lor este de 0,054— 0,080 mm.
Vezica spermatică abia măsoară 77 microni.
Această stare de semifemelă se datorează alimentaţiei pe care o
primesc larvele de lucrătoare de la doicile care le dau lăptişor numai
2,5 zile de la eclozionarea lor din ouă. Apoi, în restul timpului de sta­
diu larvar pînă la căpacire, larvele primesc o hrană de compoziţie fă- '
cută din miere, puţin polen, apă şi o secreţie limpede a glandelor man-
dibulare. în consecinţă aparatul lor reproducător este atrofiat şi la ne­
voie ele pot produce 4— 6 ouă nefecundate, haploide din care se vor
naşte trîntori.
în această stare de semifemele lucrătoarele rămin atîta timp cît
in stup există o matcă bună care satisface întreaga colonie cu substanţa
linsă de pe capul ei. Dacă colonia rămîne orfană într-o perioadă cînd

n
 I

I
în cuib nu sînt ouă şi larve, iar în prisacă nu sint trîntori, albi­ L -
nele lucrătoare, în disperare de cauză, încep să autoconsume propriul Ul
lor lăptişor ; ovarele lor se măresc şi depun în cuib cîteva ouă. Curmi-
însă majoritatea albinelor din colonie, 60— 80% din ele, depun ouă|
Aceste albine — după cum am amintit — sînt denumite albine ouătoarI
iar colonia devine „bezmetică". Dacă stuparul prinde de veste de această ;ă
stare şi oferă coloniei cu multă precauţie o matcă mai vîrstnică, d
pe care albinele încep să-i lingă substanţa şi o transmit tuturor din co
lonie, situaţia se redresează. I

Larvele de trîntor,— fraţii lor — sînt mai favorizaţi de doici ; lor

>r
le servesc lăptişor 3 zife întregi, iar în hrana de compoziţie le adaug
o cantitate mai mare de polen. Această hrană determină o virilitat
deosebită trîntorului cînd ajunge la maturitate sexuală. i

Sistemul de autoapărare a sănătăţii albinei

Un cunoscut cercetător francez, P. La vie, lucrînd în laborator,

pus din întîmplare într-un mediu nutritiv pentru culturi bacilare cîteva
albine ucise de curînd. Cu surprindere a observat după 24 de ore că
X
acolo nu s-au dezvoltat bacterii, trăgînd concluzia că albinele au p<
corpul lor o substanţă antibiotică. Adîncind cercetările, el a pus 10
albine ucise în diferiţi solvenţi şi m ed ii: în alcool etilic, în acetonă, îi
peptonă şi geloză, constatînd că acestea s-au îmbogăţit cu antibiotice a
căror valoare activă a variat de la 7,46 pînă la 2,79 unităţi.
Extractele respective aplicate pe culturi bacilare au frînat dezvol
I
tarea lor, ba pe unele chiar le-au distrus total. A
— Dar unde se află aceste antibiotice ? — . întreabă un tînăr i- api­
cultor.
-— Chiar pe învelişul corporal şi anume pe cuticula chitinoasă
albinei, dar mai cu seamă pe cap ; proporţia cea mai mare de antibio­I
tice pe cele trei părţi principale ce formează corpul albinei a fost găsită ,ă
pe cap unde este de patru ori mai mare decît cea de pe tar ace şi
şase ori faţă de cea de pe abdomen.
Antibioticul obţinut este termostabil, căci supus la o temperaturi1
pînă la 120°C a rezisţat şi nu şi-a pierdut acţiunea sa. Păstrat la lumină .ă
şi temperatura camerei, a fost activ 90 de zile ; cel în alcool eterat şi-;
păstrat eficienţa timp de doi ani.
Cînd cuticula unei albine este zgîriată, rezistenţa sa la diferit1
afecţiuni scade. De aceea albinele bătrîne, fără învelişul lor de perişori,i,
sînt mai vulnerabile la insecticide, căci au antibiotice mai puţine pef
cuticulă.
Se bănuieşte că substanţa antibiotică este secretată cel puţin par1 ^
ţial de glandele cuticuleL Se ştie acum precis că glandele faringiene şiii
salivare, în special primele, produc antibiotice. Chiar şi albinele eclo-
zionate numai de două zile posedă antibiotice. Albinele orfane ţinutef
la etuvă şase zile au proporţii mici de antibiotice. Trîntorii sînt cu totu
lipsiţi de această armă de apărare a sănătăţii lor. Matca fecundată dis «
pune de antibiotice ca şi lucrătoarele. Cele eclozionate în autoclave şi
care deci nu au avut asistenţa şi ajutorul albinelor, au pe corp mul LUltJfc

75"

I
mai puţină Substanţă. In schimb, glandele mandibulare ale mătcilor sînt
foarte dezvoltate conţinînd multă substanţă antibiotică.
Sursa de antibiotice s-a dovedit că este polenul consumat ; cu cît
cantitatea de polen consumat este mai mare, cu atît numărul de uni­
tăţi antibiotice creşte. Competiţia, între diverse rase de albine, în pro­
ducerea antibioticelor este cîştigată de rasa italiană, apoi caucaziana şi la
urmă rasa comună neagră din Franţa. Bănuiesc că şi rasa noastră de albine
carp<atine are calităţile celorlalte, căci sînt recunoscute ca rezistente
la boli.
O dovadă de netăgăduit o prezintă albinele italiene, care rezistă
bine la atacul bolii loca. în lupta contra acestui flagel, al bolii loca, vesti­
tul cercetător Toumanof a găsit colonii care rezistau la atacul bolii
chiar atunci cînd li se dădeau faguri cu puiet ucis de agenţii patogeni
ai bolii. Această calitate — scrie autorul — este ereditară. S-a consta­
tat acum că această rezistenţă se datoreşte abundenţei de antibiotice.

Sistemul nervos al albinei

— începem, tineri apicultori, studiul celei mai importante părţi din

anatomia albinei : sistemul nervos, care, oricît m-aş strădui să lămuresc
tot ce cuprinde el, prezintă cercetătorilor încă multe necunoscute.
El este descris în multe lucrări fără să se fi ajuns la epuizarea pro-
blemeloT pe care le ridică. De la supoziţiile marelui gînditor şi filozof
grec Aristotel şi pînă la Swammerdam, şi apoi sărind peste cîteva
veacuri, la C. N. Ionescu A), românul care a făcut cel mai minuţios studiu
asupra creierului albinei, urmat de mulţi cercetători de seamă ca :
Snodgrass, Grasse, Haberman, Chauvin, von Frisch, van La ere, toţi au
adus cîte ceva, fără să lămurească însă deplin toate tainele ce dăinuie
astfel fără dezlegare.
Toţi cercetătorii1recunosc că „albinele au un bogat ansamblu de
organe senzoriale ale căror funcţiuni sînt încă necunoscute"; iar von
Frisch spune clar că albina este perfect înzestrată iar fineţea mijloace­
lor de percepţie este ajutată de calitatea excepţională a sistemului său
nervos central : creierul. Cercetătorii sovietici consideră — pe drept
cuvînt — că sistemul nervos al albinei este cel care realizează legături
reciproce ale’ organelor între ele, cu reglarea şi coordonarea tuturor
funcţiunilor organismului. Sistemul nervos şi transmiţătorii chimici sînt
elementele principale ce reglează funcţiile.
■ ! f ' ■' S A
Creierul

Sistemul nervos al albinei este alcătuit din două părţi strîns legate
între ele : creierul şi lanţul ganglionar format din 10 ganglioni — trei în
torace şi şapte în abdomen.
Din porţiunea principală a creierului se disting lobii protocere-
brali. Aceştia, ca şi lobii optici apar deja formaţi încă din stadiul de
__________ •
- - 15 ! - ! "•* ' fiito , ' , v*
*) C. N . Ionescu a publicat în 1909 la Jena un am plu studiu histologic despre creierul
albinei, studiu care este considerat de toţi cercetătorii ca cel mai complet. A fost teza lui
de doctorat cu titlul : Vergleichende Untersuchungen iiber das Gehirn der H oniqbiene je n a
1909, Naturw iss. 45-^111—180. y

76
 X. ;

embrion ; pe parcursul stadiului larvar creierul se măreşte ca volum, iar

în următorul stadiu, de nimfă, volumul său atinge un maximum, dar
numărul neuronilor rămîne însă acelaşi de la început neschimbat. Da­
torită acestui fapt cercetătorii denumesc neuronii celule perene deci
vivace, trăind mulţi ani. Deşi este alimentat continuu cu substanţe chi­
mice din organism, ca fosfor, apă etc., el îşi sporeşte doar volumul, în
capsula cefalică, nu însă şi numărul unităţilor celulare, cu care s-a
născut embrionul din coaja oului. De aceea se spune despre creierul
tuturor vieţuitoarelor asemănătoare lor că „trăiesc şi mor cu neuronii pe
care i-au avut la n a ş t e r e Aceştia au grijă să se diferenţieze aglome-
rîndu-se în mai multe straturi de substanţă, cunoscute după nuanţa lor
la lumină ca : celule cenuşii şi albe.
Ca greutate raportată la cea corporală, creierul albinei echiva­
lează printre insecte cu ceea ce creierul omului reprezintă pentru
lumea mamiferelor. Comparîndu-1 cu subiecţii celorlalte două caste ale
coloniei, creierul albinei lucrătoare diferă ca dezvoltare volumetrică :
cel mai mare este al lucrătoarelor ; apoi, ceva mai mic, al trîntorilor şi
la urmă este acela al femelei fecundate, matca. E şi normal să fie ast­
fel, dat fiind că aceasta din urmă are o singură preocupare : ouatul, iar
nevoile sale fiziologice de hrană şi îngrijire îi sînt deplin asigurate de
albinele din suita ei. Albina însă înfruntă şi stă o mare parte din viaţa
ei în contact cu natura care-i scoate în cale o sumedenie de necunoscute,
cărora este nevoită să le găsească căi de adaptare.
Ştim de la Pavlov că „formarea însuşirilor de adaptare la animale
— deci şi la insecte — se produce prin sistemul nervos, prin reglarea
metabolismului şi a comportamentului*4. El dă în această privinţă un
bun exemplu : albinele duse într-un pustiu îşi creează rezerve mari de
apă în stup, umplînd unii faguri şi reglînd astfel umiditatea cuibului.
In felul acesta ele se adaptează uşor mediului de acolo făcînd ceea ce
nu fac cele ce trăiesc într-un climat
temperat, unde problema apei nu se
pune aţît de imperios.
De-a lungul milioanelor de ani,
de cînd albina se tot adaptează mereu,
în contact cu natura, şi-a creat un sis­
tem nervos superior celorlalte vieţui-
(toaire. Intr-adevăr, ipe cînd sute de mii
de specii au pierit pentru că nu au
putut suporta şi supravieţui perioade­
lor glaciare, specia albinelor a rămas
şi s-a răspîndit pe aproape toată su­
prafaţa Terrei. Ele s-au adaptat fizio­
logic în acest complex biologic care
este ghemul de iarnă şi au putut
astfel supravieţui, acumulînd din vară
mierea — care e cel mai desăvîrşit Fig. 12. — Creierul albinei (Leueri-
hidrat de carbon — care, consumat, berger) : t
t , . A —A — ochii cu faţetele lo r; O -^ c e l u l ă
le întreţine căldură individuala şi co- a văzului; p—p — corp în formă de
ciupercă ; R1 — centrul m irosului din
Ic C llv a . creier. st*

77
 Ţesutul nervos al albinei conţine o concentraţie mare de acetilcoli-
n ă l) substanţă organică aflată în creier în proporţie dublă faţă de cel
mai gros nerv periferic. Ea are o putere de o sută de m ii de ori mai
mare ca în obişnuita colonie a altor insecte, iar doicile o dau larvelor în
formaţie odată cu lăptişorul.
Creierul este alcătuit din trei părţi : lobul protocerebron, apoi
deutocerebron şi tritocerebron. Fiecare celulă nervoasă, deci neuro­
nul se ramifică — după von Frisch — ca un arbore, din care pleacă
mai întîi ramuri groase şi lungi, denumite axoni, de care se leagă altele
colaterale. Cînd ele se unesc, formează grupe, noduri, ganglioni. Ulti­
mele ramificaţii ale acestora din urmă denumite terminaţii nervoase se
adună în fire subţiri şi, ca nişte sîrme telefonice, sînt îndreptate spre o
centrală (Leuenbarger). Ei sînt nervii ce merg spre muşchi sau spre
organe. Din ganglioni pornesc fibre nervoase groase. „Se pare — spune
Chauvin — că orice excitaţie merge de la centrul senzorial spre corpu­
rile pedunculate şi nu invers. Cînd centrii senzoriali sînt activi, fiecare
fibră a corpurilor pedunculate se găseşte simultan excitată în lobul ei“ .
Creierul, denumit şi ganglion supraesofagian, este compus din ce­
lule senzitive asociate. El coordonează centrul de mişcare activă în
legătură cu receptorii vizuali şi stă în legătură directă cu el prin două
conective.
Protocerebronul, aflat în partea anterioară, are numeroşi neuroni de
tip asociativ, privind excitaţiile ochilor mari compuşi, cît şi ai ocelilor.
In interior, protocerebronul este compus din straturi cu ramificaţiile
respective, dintre care cel mai de seamă este stratul compus din două
corpuri pedunculate — aşezate simetric în formă de ciupercă — adevă­
rate centre asociative legate între ele cu fibre nervoase. Celulele ner­
voase din fiecare corp pedunculat dau ramificaţii auxiliare lungi, care trec
în pedunculi. De la aceeaşi celulă pleacă numeroase dendrite (ramifi­
caţii fine), care se ramifică în centrul conpuolor pedunoulate. Aici se
leagă cu ramificaţiile terminale ale nervilor care pătrund acolo din di­
ferite părţi ale creierului. Legăturile părţilor pedunculate cuprind toate
organele principale ale simţurilor şi ale lanţului ganglionar ventral.
Tot în protocerebron se produc şi hormonii, acele substanţe exci­
tante" despre care vom vorbi puţin mai departe şi care conlucrează la
o armonioasă activitate organică. Creierul are în partea mediană, denu­
mită deutocerebron, receptorii mirosului localizaţi în antenele albinei,
fiind în legătură cu nervii senzitivi şi locomotori.
Cea de a ^treia parte a creierului, tritocerebronul, este alcătuită din
doi lobi” — drept şi stîng. Prelungirile lor se întind pînă deasupra inţes-
tinului, unde se unesc. Din tritocerebron pleacă şi un nerv spre gan­
glionul frontal al sistemului nervos vegetativ, care excită nervii buzei
superioare. De tritocerebron este legat nodul ganglionar subesofagian
cu ajutorul a două conective. Din acest nod pornesc trei nervi spre apa­
ratul bucal cu maxilele superioare, inferioare şi buza inferioară.

*) Acetilcolina — derivat al colinei secretată de terminaţiile fib re lo r nervoase. Ea are

m are rol în transm iterea im pulsului nervos la nivelul sinapselor.
 Lanţul ganglionar
Cercetătorii au găsit celule neurosecretorii atît în ganglionul sub-
esofagian, cît şi pe parcursul întregului lanţ ganglionar în cei trei gan­
glioni toracici şi şapte abdominali, care se prelungesc de-a lungul corpu­
lui pe partea ventrală, pe sub intestin (fig. 13).
„O parte din sarcinile solicitate de organism — după von
Frisch — sînt îndeplinite şi de lanţul ganglionar nervos, care este sub­
ordonat sistemului nervos central, deci creierului. în general, sistemul
nervos al albinei cu toate anexele lui ca : reflexe simple şi complexe,
condiţionale şi necondiţionate de comportare, formate de-a lungul mi­
lioanelor ‘de ani şi care sînt ereditare, toate se conectează între ele. în
sistemul nervos al albinei totul este conexiune".
Excitaţiile care sînt transmise de la periferie spre centrul nervos
se fac cu ajutorul neuronilor senzitivi ai simţurilor sau cu ajutorul neu­
ronilor locomotori, ce transmit excitaţia către muşchi, glande sau alte
organe, ori, în sfîrşit, cu ajutorul unor neuroni ce fac legătură între
cei senzitivi şi cei locomotori.
Lanţul ganglionar subesojagian se uneşte prin două cordoane ner­
voase paralele care străbat mai întîi toracele şi apoi peţiolul, pătrun-
zînd în abdomen ; acolo se situează sub intestin.
Primul ganglion toracic ramifică în dreapta şi stînga nervii picioa­
relor anterioare ; al doilea nod ganglionar din torace ramifică nervi
spre picioarele mijlocii şi posterioare.
în continuare, lanţul ganglionar începînd cu cel de al treilea gan­
glion şi pînă la al şaptelea inclusiv asigură nervii receptivi tuturor or­
ganelor şi tegumentelor din abdomen şi anume : cel de al patrulea este
rezervat organelor de reproducere ; cel de al cin­
cilea şi al şaselea deservesc organele din abdo­
men : tuburile malpighiene, intestinul subţire şi
gros cu punga rectală, iar ultimul — cel de al
şaptelea — acţionează asupra acului 6u venin. El
devine independent' în momentul cînd albina îşi
împlîntă acul într-un ţesut ; neputînd fi retras,
căci acul este înfipt şi fixat cu cîrligele margi­
nale ca' de undiţă, ganglionul se rupe din lanţul
de care era legat şi rămîne cu acul şi vezica cu
venin, acţionînd asupra acesteia cu ajutorul
muşchilor acului pentru a stoarce în ţesut con­
ţinutul de venin al vezicii.
Reglarea activităţii organelor interne de
respiraţie, de circulaţie hemolimfală, digestie,
excreţie, musculară este asigurată de sistemul
nervos vegetativ, subordonat sistemului nervos
central. Fig. 13. — Schema
Sistemul nervos vegetativ acţionează asupra sistemului nervos cen­
tral şi al lanţului gan­
aparatului bucal, inclusiv esofagul şi faringele. glionar :
Acest sistem acţionează inima, aorta, zona in­ 1 — c reieru l; 2 — cordonul
testinului anterior — guşa şi stomacul — iar nervos ; 3 — ganglionul
nervos toracic ; 4 — ra ­
ganglionul frontal asupra mişcărilor de înghiţire. m ificaţiile nervoase.

79
 Din el pleacă doi nervi la stigmele respiratoare, care acţionează muşchii
de închidere şi deschidere a acestora.
Sistemul terminal — zis şi candal — acţionează sectorul posterior
al aparatului de reproducţie.
Cercetătorii au găsit că albinele au organe de simţ reprezentate
prin numeroşii perişori aflaţi pe multiplele părţi ale corpului, denumite
sesile. Pe vîrful limbii, în cavitatea bucală, aproape de deschiderea
glandei faringiene, se află nişte organe senzoriale, cu perişori cu celu­
lele lor nervoase. La baza antenelor, ca şi la ultima articulaţie a aces­
tora, sînt patru tipuri de organe senzoriale- cu celule nervoase ce au
filamente terminale cu numeroase celule senzoriale cu diferite înfă­
ţişări : unele sînt ca nişte lame poroase, altele sint organe oscilante,
membrane, plăci, rspini. Toate sînt adevărate organe de simţ, cu de­
numiri acomodate la forma lor : tricodea, basiconica, coelaconica, pla-
codea, scolafara. Fiecare dintre acestea sînt sesile de miros, auz, pipăit
şi de gust. Cercetătorii letoni au descoperit sesile în formă de plăci pe
antene, cu rol de orientare olfactică.
Organele senzoriale de pipăit sînt deservite de perişorii subţiri,
aflaţi la antene, pe anexele aparatului bucal, pe abdomen şi în apro­
pierea acului.
Organele de gust sînt pe limbă, precum şi în cavitatea bucală şi
în cea a antenei ; cu ele albinele simt substanţele dulci, sărate, amare
şi acide.
în afară de toate aceste mijloace de sesizare a senzaţiilor şi a
transmisiei lor prim sistemul [nervos, albina mai are un simţ aparte —
simţul timpului, foare sigur. Acesta, după Karl v. Frisch, acţionează
ca un ceasornic endogen, deci aflat în însăşi fiinţa ei. De pildă, multe
flori secretă nectar bogat în primele ore ale dimineţii ; apoi el dispare,
şi reapare la ora 15. Albinele cunosc precis ora de reluare a secretării
nectarului ; dacă se hrănesc albinele cu sirop la anumită oră, iar stuparul
o întîrzie puţin, în toată prisaca apare o agitaţie caracteristică căutării
sursei de sirop.
„Gnaţie acestui ceas -— zice V. Frisch — albinele simt cu precizie în
ce Jnoment al zilei se află. Ceea ce este mai uimitor e că ele cunosc
poziţia soarelui fără ca acesta să apară pe cer“ , prin perceperea luminii
polarizate. Un colţ de cer chiar pe timp noros ţine pentru albină locul
soarelui, pentru, că direcţia vibraţiilor luminii este suficientă albinelor
pentru a afla poziţia astrului.
Comentînd una din lucrările profesorului von Frisch, asistentul
său la catedră dr. M. Lindauer şcnie : „s-a* dovedit că albinele calculează
foarte exact la care grad de întuneric se vor întoarce la timp în stup
(pentru a nu le prinde noaptea pe drum) şi în consecinţă încetează
zborul pentru a nu fi prinse afară sau departe de stupul lor“ .
Organul descoperit de Johnston, despre care am amintit, se
află pe pedicelul antenei şi «cercetătorii susţin că ar reprezenta simţul au­
zului. JC1 are o formă cilindrică cu numeroase celule senzoriale. Prin mijlo­
cul ciHndmlui trece o tijă nervoasă care, după cercetătorii sovietici,
atinge prima articulaţie a antenei ajungînd la creier. Este ceva asemă­

80
 nător cu ciocănaşul de la timpanul uman care vibrînd, transmite cre­
ierului sunetele.
In acelaşi timp sînt cercetători care susţin că albina ar fi surdă,
pentru că nu s-a izbutit pînă acum ca ele să poată fi dresate la anumite
sunete ; percep însă foarte uşor cele mai fine vibraţii ale solului. Fapt
cert este că ele emit ultrasunete, pe care noi nu le auzim.
In ce priveşte vorbirea prin sunete* prof. v. Frisch spune că există
doar o comunicare prin tonuri diferite, dar foarte primitivă.
Cercetătorul M. Lindauer a stabilit fără putinţă de tăgadă că al­
binele au o deosebită sensibilitate privitor la cîmpul magnetic, fără a
stabili unde se află pe corpul albinei aceşti senzori. Ele sînt oarecum
tulburate cînd cineva se apropie cu un magnet obişnuit.
Privitor la miros am arătat mai înainte că flagelul antenei albinei
are la capătul posterior al fiecărui articol numeroase celule senzoriale,
de miros ; există adevărate organe chimico-receptoare pe aparatul bucal,
iar aliteile miaii sensibile la extremitatea picioarelor pe tarsiiri. Prof. R.
Chauvin spune că albina are o sensibilitate de sute de mii de ori mai
mare decît cea a oamenilor.
Ea are o sensibilitate foarte mare pentru mirosul florilor. Anumite
organe ale lucrătoarelor sînt specializate pentru mirosul măteii. Se pare
— zice autorul citat — că în stup există o mulţime de indicatoare de
miros, care avertizează albinele să facă sau să nu facă cutare lucrare,
ori să meargă într-o anumită direcţie de ici-colo.
Albina mai are şi un organ static de echilibru, care face parte
şi el din cele ale simţurilor ; cu ajutorul lui, albina percepe gravitaţia
terestră, de care ea trebuie să ţină seama permanent, fie că se află în
stup la clăditul fagurilor, fie că este afară în activitatea ei de zbor.
Acest aparat este format din două părţi : prima la legătura dintre cap
şi torace, la cervix, iar a doua la peţiol, deci între ţorace şi abdomen,
în ambele părţi se află cîte o pereche de nervi, cu terminaţii în nişte
periuţe formate de perişori tactili. Numeroşi cili senzoriali transmit
creierului senzaţiile de apropiere sau de distanţare a organelor unele
faţă de celelalte, astfel că albina îşi poate păstra just poziţia de echi­
libru în orice activitate pe care o îndeplineşte.
în sfîrşit, din dorinţa de a vă prezenta —- tineri apicultori — tot
ce e mai nou în domeniul biologiei albinei, şi în special în domeniul sis­
temului*- nervos, vom reda rezultatul studiului reacţiilor printr-o metodă
foarte subtilă însuşită de preferatul nostru documentator care este prof.
R. Chauvin. âi: > ;
Progresele electronicii îngăduie acum să se înregistreze curenţii
electrici, mai exact „ curenţii în acţiune“ ce se produc cînd un organ
senzorial este excitat. El trim ite atunci un curent electric în nervii co­
respunzători.
Se ştie că organele senzoriale ale insectelor sînt alcătuite adeseori
dintr-un singur perişor microscopic, cu o celulă nervoasă la bază ; s-a
putut totuşi înregistra — deşi de necrezut — un impuls electric care
urmează excitării perişorului izolat. în aceste condiţiuni s-a /observat că
există pe antenele trîntorului perişori care oferă feromonilor măteii un
răspuns mai puternic decît cel dat de antenele lucrătoarelor.

$ — cd. 44
81
 Aceste celule sînt pe de o parte specializate şi nu dau curent de
acţiune cu substanţe de alarmă cum sînt gerăniolul şi citrolul. Dar lu­
crătoarele, şi mai puţin matca, posedă alte organe senzoriale, care, ele, nu
sînt sensibile decît pentru mirosul emis de glanda lui Nassonov ; le au
şi trîntorii, dar cu mult mai slabe.

Reflexe, instincte, hormoni

— Vorbind despre creier şi lanţul ganglionar nervos — intervine

unul din tinerii apicultori — ne-aţi amintit în treacăt despre reflexe. Ce
sînt acestea şi cum lucrează ? Ce deosebire există între ele, între instincte
şi discernămînt ?
— Actele reflexe sînt considerate de cercetători, în special de
marele fiziolog Pa vio v, reacţii adecvate ale organismului faţă de un
excitant ; ele se produc pe cale nervoasă, fără intervenţia voinţei ; ele
fac o strînsă înlănţuire cu sistemul nervos central. în această privinţă
şi Pavlov spune : „sistemul nervos leagă numeroase părţi ale organis­
mului una de alta, precum şi tot organismul cu un număr infinit
de influenţe exterioare. Această legătură se realizează prin mijlocirea
reflexelor, care toate sînt actele organismului, care se produc ca răspuns
la excitaţia receptorilor şi se realizează cu participarea sistemului nervos
central".
Reflexul începe prin acţiunea unui factor oarecare al mediului
exterior sau interior asupra insectei, cum ar fi, de pildă, atingerea
uşoară a antenei albinei ; această atingere creează excitaţia nervoasă
pornind din centrii nervoşi inferiori, căci după Chauvin „în creier
există o ierarhie, astfel îneît cursul unui reflex poate fi suspendat prin
intervenţia creierului sub influenţa altor percepte superioare".
O altă caracteristică şi mai sugestivă este cea a prof. M. Prenant
care spune că „o acţiune aplicată asupra unui organ al simţurilor, de­
termină o modificare de ordin fizico-chimic numită flu x nervos. Acesta
se transmite în lanţ de către celulele nervoase şi cînd a ajuns la ex­
tremitatea lanţului nervos la un muşchi, acesta se contractă produeîn-
du-se o mişcare care este răspunsul caracteristic, deci efectul obliga­
toriul al excitaţied. Acesta este reflexul".
Reflexele, ca ajutoare ale sistemului nervos central, pot fi : re­
flexe simple, complexe, condiţionale şd necondiţionale. Cele d<5uă din
urmă constituie o clasă aparte.
Actele reflexe simple sînt cele ale căror reacţii sînt de scurtă
durată, la anumite excitaţii. Ele sînt caracteristice prin aceea că nu
sînt provocate de vreun factor oarecare, ci de un complex — o com­
binaţie — de factori. De exemplu, albinele clădesc faguri în anumite
condiţii : dacă în natură există cules ; dacă în stup există spaţiu liber ;
dacă colonia are matcă împerecheată ; dacă are multe albine tinere
şi dacă acolo unde sînt pot să menţină o temperatură ridicată. Dacă
unul din factorii arătaţi lipseşte, albinele nu vor clădi faguri. Iată deci
reflexul simplu.
Reflexele complexe sînt caracteristice prin multilateralitatea răs­
punsului asupra împrejurării care o provoacă. Răspunsul elaborat constă
 J_
I

dintr-un şir de acţiuni consecutive, coordonate, care sînt limitate în

timp. Totodată, prima acţiune efectuată serveşte ca excitant pentru
executarea acţiunii a doua ; această a doua acţiune odată îndeplinită
devine excitant pentru cea de a treia, şi aşa mai departe. Răspunsul I

insectei se manifestă deci sub formă de lanţ de acţiuni consecutive.

De exemplu, reflexul albinei faţă de fumul din afumător dat asupra ei.
Acest reflex a fost creat cu milioane de ani în urmă, cînd albinele
îşi trăiau viaţa în scorburile arborilor seculari, în pădurile ce acopereau 1
mare parte a Terrei. Descărcările electrice determinau incendierea pă­
durilor, iar albiiîele, la primele semnale ale fumului, părăseau scorbura
în grabă, luînd în guşă miere ca hrană de călătorie, dar mai ales ca
materie primă pentru secretarea cerii cu care îşi clădeau fagurii într-o
nouă aşezare. Procesul declanşat la apariţia fumului în stup, dat de I

apicultor, desfăşoară în lanţ o serie de acţiuni consecutive : prima

impresie este cea de stupoare, de uimire, de frică, cînd nu se vede
pentru moment o activitate anormală ; urmează o primă acţiune : emi­
terea unui zumzet de alarmă, transmis tuturor albinelor coloniei ; I

aceasta este urmată de organizarea unei ventilaţii cu o mişcare accen­

tuată a aripilor ; concomitent, albinele se reped la fagurii plini cu
miere din cei mărginaşi, umplîndu-şi guşile pentru a putea clădi faguri
noi în viitoarea locuinţă, departe de locul incendiului ; deci un nou I
excitant pentru cea de-a treia acţiune. Dacă apicultorul a încetat a mai
da fum, închide stupul şi totul intră în ordine, albinele văzînd că nu
e nici un pericol de a părăsi locuinţa, devarsă mierea în fagurii goliţi
şi îşi reiau activitatea întreruptă de unde o lăsaseră în grabă ; iată I
deci un nou excitant pentru executarea celei de-a patra acţiuni, şi aşa
mai departe. Toate însă sînt executate în legătură cu sistemul nervos
central.
Reflexele necondiţionale constituie reacţiile înnăscute ale organis­
I
mului ; ele se aseamănă la toţi indivizii aceleiaşi specii. Condiţiile de
existenţă a animalelor se schimbă mereu şi pentru a trăi este necesar
să-şi precizeze în permanenţă legăturile cu mediul şi să se adapteze
la noile condiţii. De pildă, albina zboară după hrană în virtutea acestui
reflex necondiţionat înnăscut. In acest caz, culoarea florilor, mirosul I

lor, forma fiecărei specii luate în mod separat, nu au pentru albine nici
un fel de importanţă. Cînd însă albina va găsi hrană, miere sau polen,
într-o floare ce are o anumită combinaţie a culorii, a mirosului şi
formei, atunci aceste caractere devin pentru ea semnale alimentare I

condiţionale. Acest reflex condiţional se formează la albină în tot

cursul vieţii şi există atîta timp cît ea va găsi hrana în florile cu mirosul,
culoarea şi forma respectivă. Legătura condiţională însă dispare cînd
albina zburînd din stup nu mai găseşte nici miere, nici polen în acele I
flori. Ea însă îşi poate elabora reflexul condiţional la alte combinaţii
ale acestor caractere.
Un alt exemplu semnificativ în privinţa reflexului condiţional,
ni-1 oferă cercetătorul sovietic Lobaşev în legătură cu producerea de I
venin : unor albine li se aprinde un chibrit şi totodată li se transmite
o zguduire electrică ; ele îşi scot imediat acul. încercarea fiind repetată,
dar apoi lăsînd albinele liniştite cîtva timp, va fi suficient numai să
I
83

I
 se aprindă chibritul, fără a mai declanşa zguduitura electrică, pentru ca
albina să scoată acul. Aprinderea chibritului determină singură reflexul
condiţionat de scoatere a acului.
Colonia este călăuzită de patru instincte : cel de reproducţie —
ro itu l; cel de creştere a puietului; cel de clădire a fagurilor şi cel de
cules. Apicultorul — după gradul său de cunoştinţe în materie — di­
rijează aceste înclinări înnăscute, aşa cum crede că e mai convenabil
pentru el şi albinele sale. Poate înăbuşi temporar unele— cum este
de pildă cel al roitului — fără însă ca albinele să şi-l piardă definitiv ;
probă evidentă în această privinţă este că o colonie după o perioadă
anumită tot roieşte la 4— 5 ani odată. Apicultorul cel mult ameliorează
albinele. Intre condiţiile de ameliorare el urmăreşte să înlăture instinc­
tul de roire. Cercetătorul francez Sibenthal a călăuzit astfel albinele
stupinei sale, îneît în cei 40 de ani de cînd se ocupă de apicultură, ele
nu au roit, dar în schimb le-a înlesnit posibilitatea acceptată să-şi
schimbe fiecare matca în mod liniştit din 2 în 2 ani.
In privinţa instinctului de cules, de asemenea, el poate influenţa
colonia, determinînd-o să crească puiet în toamnă, în ciuda fenomenu­
lui de fotoperiodism — despre care v-am amintit cîndva — tocmai
cînd în stare naturală albinele obişnuit încetează creşterea puietului.
Interesul apicultorului este însă ca toamna ele să crească puiet pentru
a avea contingente mari de albine tinere, care să treacă iarna cu bine.
In primăvara viitoare, dezvoltarea cuibului va începe curînd, iar colonia
va ajunge să aibă la marele cules maximum de dezvoltare, cît mai
multe albine culegătoare. Prin hrăniri de stimulare, administrate
toamna, ele sînt oarecum înşelate că în natură ar mai exista cules şi
în consecinţă matca îşi continuă ouatul pînă mai tîrziu. Nu totdeauna
operaţia reuşeşte. Am făcut de pildă o experienţă dînd unei colonii în
toamnă un fagure plin cu ouă pe toată suprafaţa. Deşi colonia ce-1 pri­
mise era puternică, în prima noapte albinele ei au consumat toate
ouăle.
Totuşi, sînt împrejurări cînd chiar în plină vară instinctul de
creştere a puietului să fie înfrînat. Astfel, dacă în timp ce o colonie se
pregăteşte de reproducţie, deci de roire, apare brusc un cules, de îndată
albinele rod botcile ucigînd viitoarele mătci în devenire, şi trec la cules.
După ce culesul mare însă a încetat, instinctul de reproducţie
reapare, iar apicultorul este silit să ia măsuri drastice ca să nu roiască
acele colonii, de la care el aşteaptă o nouă recoltă. Problema va fi
dezbătută mai departe la capitolul „Reproducerea coloniei".
„Impulsurile instinctuale înnăscute şi reflexele — spune von
Frisch — pot fi asociate în acte complexe instructive, care dau impre­
sia unor acte gîndite, dar care sînt de fapt ereditare. Actul instructiv
este un mod de comportare înnăscut".
„Instinctele nu sînt străine nici omului, deşi la el reflexul şi in­
teligenţa îi iau mult înainte. Dar este cu neputinţă să se găsească puntea
care duce de la instinct la inteligenţă. Aceasta îşi are fără îndoială ori­
ginea în perfecţionarea reflexelor".

84
 — Dar hormonii şi feromonii despre care ne-aţi amintit, ce sînt
şi ce legătură au cu sistemul nervos al albinei ? mă întreabă unul din
tinerii apicultori.
— Despre hormoni am vorbit în treacăt cînd am atins problema
substanţei de matcă şi ferom onii în general. Pentru completare, vă spun
că hormonii sînt substanţe organice de excitaţie, produşi de anumite
glande care formează un adevărat sistem denumit endocrin, care-şi
varsă secreţiile direct în hemolimfă, deci substanţele care duc informa­
ţiile de la o glandă anumită la ţesuturi, secreţii formate în mediul in­
tern, spre deosebire de glandele ale căror secreţii sînt eliberate şi di­
fuzate la exterior şi duc informaţiile între indivizii comunităţii. Aceştia
din urmă sînt ferom onii. Noţiunea vine de la grecescul fero — a duce,
iar hormeo înseamnă excitaţie.
Feromonii albinelor sînt de două feluri : feromon 1 gustativ care
împiedică construirea botcilor şi feromon II, care este partea mirosi­
toare şi volatilă a secreţiei. Pentru ca o matcă să fie atractivă pentru
trîntori, ambii feromoni trebuie să fie uniţi.
Pentru precizarea noţiunii trebuie spus că feromonii care intră
în complexul mirosului sînt feromoni mandibulari, căci în colonii
circulă o serie de feromoni cu alte scopuri, ce vor fi lămurite la capito­
lul „Anatomia coloniei".
Feromonii mandibulari, de care ne vom ocupa deocamdată, au mul­
tiple roluri în comunitate ; exercită o puternică atracţie a albinelor
faţă de mama lor ; împiedică albinele să clădească botei de roire atîta
vreme cît substanţa aceasta circulă suficient şi ajunge tuturor membri­
lo r ‘comunităţii. Dă siguranţă coloniei că mama lor este prezentă undeva
în mulţimea populaţiei şi vastitatea stupului, dar se manifestă pregnant
şi afară de stup atunci cînd colonia roieşte, iar atractivitatea ei este
determinată pentru forma ciorchinelui şi adunarea tuturor albinelor în
jurul mamei lor. De asemenea, în zborul de nuntire, feromonul ce-1 răs-
pîndeşte mireasa în rut, atrage masculii fecundatori spre ea, iar împe­
recherea se face în condiţii optime. Feromonii mandibulari ai măteii
au o componenţă foarte complicată pe care chimiştii abia au pubut-o
identifica, fiind fracţionată şi redistilată. Cercetătorul Roox, a găsit că
aceşti feromoni mandibulari sînt acizi volatili.. Ei determină puterea de
atracţie a măteii faţă de masculii fecundatori, factor foarte important în
actul nu pţial; ei mai au facultatea de a împiedica dezvoltarea ovarelor
albinelor lucrătoare.
Prof. Weaver a mers mai departe, găsind că aceşti feromoni man­
dibulari provin din oxidarea acidului 10-hidroxi-trans-2-decenoic ce există
în lăptişorul de matcă primit de la albinele doici sau curtencele ce încon­
joară şi îngrijesc matca coloniei.
Hormonii sînt substanţe secretate intern de glandele endocrine —
aşa cum am amintit adineauri — substanţe de corespondenţă spre organele
a căror dezvoltare sau activitate au sarcina de a le difuza, influenţînd
în acelaşi timp şi alte părţi ale organismului şi diferite ţesuturi. Sursa
componentelor acestor hormoni este polenul ingerat, cu bogăţia lui

85
 imensă de substanţe valoroase ca aminoacizi, proteine, zaharuri, potasiu
etc. etc., toate urmînd a fi descrise cînd vom vorbi despre polen.
Substanţele lor, în concentraţii minime, activează — după N. B.
Hogdson — asupra unor ţinte reprezentate prin organe aflate departe
de sursa de origine. Ele sînt duse de curentul hemolimfal pentru'buna
funcţionare a anumitor celule ale organismului, asupra cărora au o
reacţie normală. Ei sînt un mijloc de legături complicate, cu funcţiuni
specifice, cum sînt de pildă : creşterea, dezvoltarea, reproducerea, eredi­
tatea, locomoţia, activitatea nervoasă, digestia, excreţia, diapauza măteii,
modificări de culoare etc.
în special în metamorfoza insectei, hormonii activează asupra lar­
velor şi nimfelor. Funcţia lor este determinată de „hormonii juve­
nili", care reglează şi sprijină procesele de dezvoltare a unor organe
ce au. servit larvei, ajutîndu-i in acest timp să se formeze la nimfă o
parte din cele care erau pînă atunci numai sub formă de muguraşi.
Relaţiile reciproce între hrană, stare fiziologică şi longevitate sînt
— după Chauvin — legate de procese hormonale. Adaosul de albumine
şi vitamine în hrana albinelor activează în primul rînd sistemul hor­
monal endocrin şi în al doilea rînd diferitele glande ca : glandele farin-
giene, cerifere, corpul gras, glande care sînt dirijate de hormoni. Glan­
dele hormonale împreună cu hrana dată de doici în doze anumite şi au
anumiţi constituenţi sînt responsabile de diferenţierile somatice — deci
cele privitoare la corp — dintre cele trei caste ce alcătuiesc colonia.
Substanţele secretate de glandele hormonale — spune P. Roox —
sînt de natură chimică şi se împart în două grupe : hormoni derivaţi
din protide şi hormoni steroizi. Ele variază foarte mult şi nu se cu­
noaşte încă precis dacă şi cum acţionează asupra enzimelor, daca au
o acţiune care modifică membrana celulară sau una la nivelul genelor,
în schimb se cunosc rezultatele acţiunii hormonale : unii hormoni sînt
„cinetici", controlează adaptarea organismului la mediul ambiant ; alţii
denumiţi „metabolici", intervin pentru a dirija echilibrul chimic al me­
tabolismului celular, echilibrul calciului şi al fosfaţilor. De asemenea,
mai sînt şi alţi hormoni „m orfogeni*, care acţionează asupra formei
organelor, determină fenomenele de creştere şi de dezvoltare, a năpîr-
lirilor şi a metamorfozelor.
— Dar cum se manifestă legătura lor cu sistemul nervos ? — mă
întreabă unul din tinerii apicultori.
— Efectele lor sînt identice cu cele ale sistemului nervos, căci
nervii sînt în primul rind cei care stabilesc legăturile de corelaţie la mari
distanţe, asemănător — cum spune autorul citat mai sus — cu un serviciu
de telecomunicaţii, aşa cum se observă la secreţia hormonală a substan­
ţei de matcă, a cărei prezenţă influenţează în mare măsură echilibrul
biologic al coloniei. O altă parte din ei sînt hormonii m iotropici} care
lucrează independent de sistemul nervos, influenţînd mişcările spon­
tane ale insectelor, tuburilor malpighiene, ale aparatului de excreţie, ale
oviductekjr, inimii etc.
Secreţiile hormonale sînt deci secreţii glandulare descărcate direct
în hemolimfă şi care, transportîndu-le, realizează un fel de mesaj către
alte organe. Acest mesaj determină — după caz — secreţia unei substanţe

86
 I
sau a unui alt hormon, printr-un efect metabolic asupra unui ţesut
specializat : os, rinichi, glande lăptoase sau asupra ansamblului orga­
nismului. m
După biologul G. Eugen, organismul aflat sub acţiunea unei a g r e - l
siuni sau a unei modificări a mediului exterior reacţionează secretînd®
hormoni care tind fie să lupte contra perturbării semnalate de sistemul
nervos, fie să îngăduie fiinţei respective să-l ocolească sau să se înde-j
părteze.
După cum vedeţi, hormonii sînt diferiţi ca origine şi serviciu. Cer I
ce tătarul Hodgson, citat mai înainte şi ale cărui observaţii preţioase le-am
folosit în această expunere, clasifică hormonii în : 1 — protohormoni, care
sînt mai primitivi din punct de vedere genetic ; 2 — prehormoni, care
sînt produşi de glandele capului ; 3 — hormoni ai ţesuturilor, produşi de I
ţesutul galben al nervilor corpului ; 4 — hormoni primari de activare,
independenţi de orice activitate endocrină ; 5 — hormoni secundari de­
pendenţi, cum sînt cei ai năpîrlirilor ; 6 — hormoni juvenili, produşi de
anumite glande sub acţiunea stimulentă a altor hormoni ; 7 — exo-
hormoni — substanţe de inhibare a mătcii despre care am vorbit la 1
anatomia ei, secretate la suprafaţa cor;puluii său. Eli sînt hormoni de
exterior fiind ca nişte curenţi de substanţe active care determină : repro­
ducerea speciei ; ereditatea genelor cromozomice ; metamorfozele larvelor
şi nimfelor ; năpîrlirile la date fixe ; dezvoltarea organelor albinelor ouă- I
toare cînd lipseşte matca din stup şi albinele nu pot s-o înlocuiască ;
diapauza mătcii, precum şi mutaţiile şi modificările organice etc.
Relaţiile reciproce între hrana ingerată şi starea fiziologică a albi­
nelor, cît şi longevitatea lor, sînt fenomene legate de procese hormo­ I
nale. De asemenea, prezenţa anumitor hormoni în lăptişorul de matcă dat
unor larve de lucrătoare mai mici de trei zile, schimbă soarta lor în
viitoare mătci.
Unele activităţi nervoase reacţionează sub impulsul secreţiilor hor­ I
monale aflate la extremitatea fibrelor nervoase. Cînd aceste secreţii nu
mai circulă în mod normal, în special cînd se formează şi se dez­
voltă larva, se observă apariţia cazurilor de nanism despre care v-am
vorbit la matcă.
I
Hormonii sînt cei care ajută la dezvoltarea sistemului glandular al
albinei. Savantul canadian prof. G. Townsend a extirpat unele glande
producătoare de hormoni, fapt ce a dat albinelor experimentate grave
tulburări.
Hormonii sînt cei care ajută la formarea ţesutului galben al nervilor I
şi le menţin puterea lor neurohormonală. Hormonii de activare — tot
după Townsend — simt produşi de celulele neurosecretorii, de culoare
alb-lăptoasă ale creierului, formaţii ce sînt nişte ciorchini pe suprafaţa
fiecărei emisfere a ganglionului sub-esofagian, al acestui organ principal I
descris mai înainte la sistemul nervos al albinei. Ei au un rol mare în
metabolism, activînd sporirea corpului gras, dar în acelaşi timp contribuie
la păstrarea rezervelor de hrană, mărind rezistenţa la ger a organismului
în timpul iernii şi reduc conţinutul de apă din ţesuturi. 1

In mijlocul fiecărei celule — spune Hodgson — se află ~o granula

nucleară de culoare închisă ; fibrele acestei celule formează o pereche

87 I
 de nervi mici : cor por a cardiaca, producători de hormoni şi corpora aliata.
Ei formează un complex intracerebral care, examinat de cercetătorii
englezi, s-a constatat că posedă cantităţi extrem de mici de neurosecreţii.
Ei se află înapoia creierului, între aortă şi esofag ; corpora cardiaca
puţin mai jos, iar corpora aliata deasupra primei, cu componentele lor
mici, specifice, legate între ele prin nervul aliata. Cercetătorii au pus în
colivii 85 albine lucrătoare tinere, păstrate la temperatura de 23— 24°C
oferindu-le zaharoză ; o parte din ele au mai primit şi un adaos de
proteine (polen proaspăt) ; la fiecare 2— 3 zile se măsura glanda corpora
aliata la albinele din fiecare colivie. S-a înregistrat o creştere semnifica­
tivă în consumul zaharozei la temperatură scăzută pentru păstrarea echi­
librului lor biologic. în schimb la cele care au consumat şi proteine,
dezvoltarea corporei aliata a fost mult mai mare.
Această glandă — după constatările prof. R. Chauvin — se dezvoltă
atîta timp cît albinele nu au luat încă contact cu matca. De îndată ce
feromonul măteii a fost lins de pe corpul ei, dezvoltarea corpului aliata
se opreşte. Feromonul nu numai că opreşte această dezvoltare, dar chiar
frînează secreţia hormonilor gonadotropi *). Rolurile acestor două corpuri
— spune Chauvin — pare că se potenţează reciproc pentru a păstra un
echilibru stabil în metabolism.
într-adevăr, aceşti hormoni secretaţi de celulele neurosecretorii ale
creierului au un mare rol în metabolismul apei în hfemolimfa albinei.
Ambele corpuri activează asupra tuburilor malpighiene, care constituie
filtrul apei din hemolimfă, căci corpora aliata micşorează secreţia ei
pînă la 38%, iar cardiaca o măreşte pînă la 22%.
Problema hormonilor este foarte vastă, dar mă voi mărgini numai
la cele spuse aici în legătură directă cu viaţa albinei privită ca subiect
de studiu, cît şi ca moleculă în acest organism social care este colonia.
Din cele expuse reiese rolul foarte mare al creierului ce colaborează cu
secreţiile hormonale şi cu reflexele, di rijînd actele albinei privită ca su­
biect ce le execută atît în afară, cît şi în interiorul comunităţii, privind
viaţa ei bazată pe procese de memorizare. Problema va fi lămurită la
sistemul nervos al coloniei. Acesta colaborează cu secreţiile hormonale
şi cu reflexele, dirijînd actele albinelor ce le execută în afară sau în
interiorul comunităţii, privind viaţa lor bazată pe procese de memorie.
■ fi ■- ' î - ■ , .v ■ ff \ ; ; ■■■; :

Memorie şi instruire
— Ne-aţi vorbit în primele lecţii privind roiul prins — interveni
unul dintre tinerii apicultori — că albinele au o memorie bună şi că prin
ereditate moştenesc un tezaur de cunoştinţe pentru a dezlega situaţii
neprevăzute. Dar se poate oare merge mai departe de acest prag ?
Albinele pot să „înveţe“ , unele mai mult, altele mai puţin, din ceea ce
viaţa le pune ca piedici ? Şi care sînt rezultatele atinse ?
— Albinele au o memorie individuală şi asociativă căci au acumulat
în genele cromozomilor fiinţei lor amintirea întîmplărilor şi hotărîrilor
luate de-a lungul milioanelor de ani de cînd vieţuiesc pe Terra, imagini,
i ~ '
*) H orm oni gonadotropi — grup de horm oni cu acţiune stimulatoare asu pra gonadelor
sexuale.

88
 —

mutaţii, care s-au transmis prin ereditate. Ele contribuie ca în colectivi­

tate colonia să afle calea cea mai dreaptă, cea mai directă pentru înlă­
turarea unor greutăţi neprevăzute.
„Oare discernământul — zice L. Roussy — nu este la albină o
formă de inteligenţă animală? Experimentele făcute confirmă aceste
aşteptări".
în ce priveşte memoria albinelor, oricare apicultor a observat că
cele care au iernat în adăpost 4— 6 luni — cum se procedează în
Siberia — şi sînt scoase primăvara în prisacă, se duc direct la locul
pe care l-au ocupat în anul precedent. Marele înaintaş în studierea
vieţii albinelor, F. Huber, aminteşte în acest sens următoarea experienţă :
în toamnă a pus o farfurie cu miere pe prichiciul unei ferestre, miere
pe care albinele au luat-o ; apoi a ferecat fereastra cu un oblon pe care
l-a înlăturat în primăvară ; albinele au venit la fereastră să caute mierea,
deşi trecuseră 5 luni, timp în care memoria a păstrat impresia înregistrată
în toamnă. Darwin şi Luboc au făcut observaţii asemănătoare, cu ace­
leaşi rezultate.
în privinţa capacităţii ce o au albinele de a învăţa sau de a de­
prinde un anumit fel de comportare, K. Weiss — citat de R. Chauvin —
scrie un adevărat studiu cu titlul „Capacitatea de învăţare a albinelor",
confirmînd şi el că albinele au memoria locului ; îşi recunosc stupul după
culoare şi miros, deci o memorie asociativă. Autorul dovedeşte că albinele
deprind drumul de urmat la cules după repere memorizate ; ele învaţă
fiecare caz particular. Deci — scrie autorul — „trebuie să considerăm ca
înnăscută calitatea albinei de a calcula cursa soarelui. Variaţiile acestei
curse, după cum decurge timpul anului şi condiţiile regionale, trebuie
învăţate".
Desigur că nu trebuie să se exagereze — spune K. Weiss — şi să se
considere că pornind de la aceste baze comune animalelor superioare şi
omului însuşi, să se caute manifestări superioare ale psihicului cum ar fi
conştiinţa, o înţelegere perfectă care se produce într-o clipă şi pe ne­
aşteptate ; în această privinţă albinele nu ne dau nici o speranţă. Este
o taină care ni se ascunde cu totul la albine, ca de altfel în tot regnul
animal. p
Din cercetările Institutului pentru probleme de transmiterea infor­
maţiilor al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., s-a stabilit că albinele sînt
capabile de o generalizare complicată a unor excitaţii optice, de abstrac­
tizare a unor obiecte concrete.
într-un interesant articol cu titlul : „Albinele pot să socotească",
G. Mosokin, citat de Chauvin, scrie.: „Ideile cercetătorilor au dus la
această concluzie ce constă în următoarele : pe baza unui reflex condi­
ţionate de hrănire, o albină a fost învăţată să deosebească o anumită figură
A de o figură B sau de o grupă de figuri B. în timpul examenului, cu
care ocazie nu i s-a administrat nici un fel de hrană, s-a verificat dacă
albina poate deosebi o nouă figură A modificată, de alte figuri modifi­
cate B. Alegerea figurii modificate A, în timpul examinării, a fost con­
siderată ca un indiciu că la albină s-a constituit o reprezentare genera­
lizată a figurilor din ambele c a t e g o r i i Autorul a continuat experienţele
sale oferind albinelor desene geometrice cum ar fi un triunghi de diferite

89
 dimensiuni şi forme, indiferent de mărimea unghiurilor sau de orien­
tarea în spaţiu, dovedind capacitatea de a recunoaşte figurile după ca­
racterul lor general. Pe aceeaşi cale a demonstrat că albinele abstractizau
şi configuraţia culorilor şi puteau recunoaşte desenele după caracteris­
ticile împestriţarii şi chiar după două semne generalizate.
După ce a mai făcut numeroase experienţe privitor la alegerea
culorii învăţate, a formelor, numărul figurilor etc. autorul conchide :
„albina trebuie să fie considerată ca obiect potrivit pentru cercetarea
mecanismelor cunoaşterii pentru ca acestea să fie modelate şi să poată
fi utilizate în tehnică".
Prof, Bouvier de la Academia franceză spune că „memoria indivi­
duală şi cea specifică sînt strîns legate ; ea se combină cu automatismul.
Albinele nu sînt maşini re fle x e ; obiceiul cîştigat rămîne definitiv.
Obiceiurile devin regulă la a patra generaţie şi sînt transmise ereditar.
Nu vor fi privite ca maşini reflexe căci ele ştiu să se plece faţă de îm­
prejurări, să cîştige obiceiuri noi, învaţă şi reţin dovedind un discernă-
mînt. Artropodele — cum este şi albina — sînt mai cu seamă animale
de instinct, a căror activitate se reazemă în primul rînd pe automatism,
dar unul dominat de puterea cerebrală
In ce priveşte aşa-zisul „învăţămînt" pentru a face una sau mai
multe lucrări, cercetătorii au stabilit că albinele tinere „învaţă" de la
cele mature felul cum trebuie să lucreze.
„Fiecare zbor — spune von Frisch — înseamnă o lecţie, iar cînd
albina se întoarce din primul său zbor de cules, ea cunoaşte deja foarte
bine culoarea florilor respective de la care a cules nectarul şi polenul44.
Venerabilul savant de la Miinchen priveşte viaţa psihică a coloniei sub
aspectul unor permanente comunicări de la albinele vîrstnice la cefle
tinere, iar apropiatul său colaborator prof. dr. M. Lindauer scrie :
„albina meliferă este o fiinţă deosebit de favorabilă pentru lămurirea
mecanismelor ce stau la baza acumulărilor de informaţii în celula •
nervoasă a procesului de învăţare".
Ceva şi mai mult : la un simpozion ţinut la Staţiunea franceză de
apicultură în 1962, jsavantul german F. Ruttner a spus : „o albină
poate învăţa foarte repede să recunoască o culoare, în timp ce altele vor
folosi de 2— 3 ori mai mult timp pentru a ajunge la acelaşi rezultat.
Acestea sînt albine proaste*.
Sînt procese psihice care deocamdată nu s-au putut fixa, dar care
pornesc şi ţin de sistemul nervos al albinei şi noi trebuie să le amintim
aici, fără ca prin aceasta să se considere că le privim ca atare, ci doar
ca material informativ.
La sistemul nervos al coloniei vom dezbate mai pe larg această
problemă.

Sistemul glandular
Sistemul glandular — tineri apicultori — are în organismul albinei
o foarte mare importanţă. O parte din glande, cum sînt glandele de
reproducţie ale mătcii şi ale trîntorului, au fost descrise şi nu mai re­
venim.

90
 I

I
Rămîne de explicat felul cum funcţionează acest sistem în cone­
xiune cu diferite părţi ale organismului şi cu o abundentă hrană pro­
teică, polenul, în lipsa căruia glandele nu numai că nu pot elabora secre­
ţiile respective, dar degenerează şi îmbătrînesc înainte de termen.
Printr-un proces de osmoză, glandele extrag din hemolimfa albinei I
anumite substanţe cu care hemolimfa vine încărcată şi pe care ori le
disociază şi le folosesc direct în hrănirea ţesuturilor ori le resintetizează. m
Unele echilibrează schimburile organice, înlesnind metabolismul, în timp ■
ce altele prepară diferiţi hormoni, enzime, vitamine, care au roluri fun- m
damentale în funcţionarea normală a organismului.
Dozarea lor o face sistemul nervos vegetativ. Cîteodată aceeaşi
glandă secretă două feluri de secreţii în anumite împrejurări şi pentru
anumiţi indivizi din comunitate. De pildă : lăptişorul, produs al glande­ I
lor faringiene, este dat măteii drept hrană, dar în acelaşi timp şi larve­
lor de albine lucrătoare şi celor de trîntori, şi în mod diferenţiat la
cele trei caste din colonie.
Cele dintîi glande, ce intră în funcţiune înainte chiar de naşterea
embrionului din coaja oului, sînt glandele cutanate, care ajută embrio­ I
nului să-şi formeze învelişurile organelor, aflate deocamdată acolo sub
formă de muguraşi.
Glandele faringiene, denumite şi hipofaringiene, două la nu­
măr (fig. 21), sînt în primul rînd glande de nutriţie, lungkde 14— 15 mm, I
fiind situate în capul albinei, iar secreţia lor — produsă de mii de
a cin i4) ce stau în jurul unui tub deversor — apare pe o placă în preaj­
ma faringelui. Placa se mişcă uşor închizînd sau deschizînd canalul se-
cretor, după nevoie. Secreţia lor este foarte acidă cu un pH de 4,9— I
5,2, determinînd proteinele alimentare să sufere procesul de digestie.
La albinele tinere abia eclozionate, acinii au o înfăţişare sticloasă, col­
ţuroasă şi neregulată. După ce tinerele albine se hrănesc abundent cu
polen şi îşi refac complet corpul gras, consumat aproape total cînd au I
trecut prin stadiul nimfal, aceste glande cunosc o dezvoltare mare, atît
a acinilor cît şi a vacuolelor pline cu secreţii.
In lipsa polenului glandele faringiene sînt sensibile la o hrănire
activă dată de apicultor, hrănire ce constă în substanţe proteice cum
sînt drojdia de pîine sau de bere, soia degresată, laptele, introduse în I
sirop de zahăr, la care se mai adaugă o vitamină ori suc de ceapă sau
pantotenat de calciu. Cînd albina este tînără, ele produc acea secreţie
denumită lăptişor, produs vîscos, de culoare alb-gălbuie, la care doicile
mai adaugă o secreţie limpede, produsă de glandele mandibulare ; după I
15 zile, timp în care glandele faringiene au dat lăptişor diferenţiat, cu
care doicile au hrănit larvele cît şi matca, acinii lor încep să se restrîngă,
iar producţia lor devine din ce în ce mai mică. Atunci, aceleaşi glande
încep să producă enzime 2), fermenţii de tipul invertazei, necesare la pre­ I
lucrarea nectarului în miere de către un grup social din colonie — cel
al prelucrătoarelor de nectar în miere. Cind însă în natură apare un

*) Acini =- mici dilataţii ale ciorchinelui care com pune glandele. I

*) Enzimă = com pus organic de natură proteică şi structură coloidală a căru i pre­
zenţă in celula vie dirijează prin acţiuni catalitice procesele de sinteză şi degrad are ale
substanţelor organice în produse de energie şi înm agazinate în organism (lostataza, lipaza,
catalaza etc.). •/' .0 ; î ? -

91 I

I
 cules important, primează prelucrarea nectarului şi după aceea tinerele
albine produc lăptişorul.
Glandele faringiene sînt foarte sensibile la modificările mediului
exterior, iar ritmul lor de dezvoltare este în legătură cu prezenţa în cuib
a puietului, în elipse mai mari sau mai mici. O alimentaţie bogată în
polen redă glandelor îmbătrînite un plus de activitate.
O funcţie de mare însemnătate a acestor glande — după P. Lavie
şi J. Paine — este producerea de antibiotice, mult superioară glandelor
mandibulare, care au şi ele această facultate.
Glandele, guşii ajută la prelucrarea nectarului în miere, producînd
şi ele enzima invertaza. Totodată ele dau şi diastaza, care atacă pentru
început polenul ingerat. In ambianţa acestei opere intră şi glandele
salivare, care au rolul de a dizolva cristalele de zahăr şi cele ale mierii
cristalizate. Oferind albinelor zahăr tos, pe care ele l-au transformat în
soluţie, cercetătorii au găsit în organismul albinelor de trei ori mai
multă invertază şi de 12 ori mai multă amilază faţă de soluţia dintr-un
sirop de zahăr.
Glandele mandibulare— două la număr — se află în partea frontală.
Ele sînt compuse din mai multe glandule, iar secreţia lor apare tot pe
o placă chitinoasă, acolo unde mandibulele sînt sudate de cap. Ele încep
să funcţioneze înainte de eclozionarea albinei din alveola sa natală, cînd
o secreţie specifică a lor înmoaie căpăcelul alveolei, înlesnind înlăturarea
lui. Această secreţie este acidă, cu un pH 4,6—4,8 constituind şi un
mediu bactericid. Ea este incoloră, limpede, ceea ce o deosebeşte de
secreţia albă a glandei faringiene. Conţine un acid gras : acidul 10-hi-
droxidecenoic-2, al cărui miros se aseamănă cu cel de migdale ; o parte
din secreţie este foarte volatilă ajutînd măteii să fie repede recunoscută
la împerechere de trîntori, care se orientează după mirosul pe care îl
degajă matca virgină. " ‘ ^ •
Glandele mandibulare au propriul lor corp gras, ce le Serveşte la
regenerarea glandelor uzate.
Cu secreţia lor, albinele dizolvă învelişul grăsos al grăunciorilor de
polen, obţinînd acea poleină, pe oare albinele o regurgitează şi o
amestecă cu răşinile culese de pe mugurii plopului şi ai altor arbori,
creînd în felul acesta un nou produs folositor coloniei şi care este pro-
polisul, despre care vom vorbi mai departe. Cu această ocazie, glandele
mandibulare adaugă propolisului o serie de antibiotice care-i conferă
calităţi antifungice ; în special el atacă violent pe Bacillus subtilis.
O altă secreţie a glandelor mandibulare serveşte la întărirea solzişo-
rilor de ceară cînd aceştia apar , pe oglinzile ceriere ale glandelor pro­
ducătoare, solzişori care altfel s-ar topi la 36— 37°C ; după prelucrarea
solzişorilor cu această secreţie gradul lor de topire ajunge pînă la 63,5°C.
La matcă glandele mandibulare produc atît feromonul I amintit
mai sus, cît şi feromonul II care este un acid volatil şi care are facul­
tatea de a atrage albinele spre el — aşa cum spune Chauvin — ca un
magnet ce atrage pilitura de fier. împreună cei doi feromoni formează
substanţa de matcă pe care albinele o ling de pe corpul mamei lor d i-
fu2înd-o astfel îneît întreaga colonie poate fi asigurată de prezenţa măteii
în stup. Aceleaşi glande contribuie şi la acţiunea de alarmare a coloniei

92
 care e atacată de hoaţe, secretînd substanţa hepatan, produsă de glandele
albinelor ce fac paza urdinişului, substanţă mult diferită faţă de aceea
secretată de glanda veniniferă care şi ea are acelaşi scop de alarmare a
coloniei. După cercetările biochimistului S. Rembold, coroborate cu cele
ale lui J. Hoffman şi confirmate de H. Ruttner, albinele doici secretă
in sucul nutritiv limpede un produs al glandelor salivare din cap, îm­
preună cu secreţia glandelor mandibulare, care conţine în abundenţă
substanţele : biopterina şi acidul pantotenic care au rol de seamă la
formarea de mătci din larve de albine lucrătoare, în cazul cînd colonia
nu mai dispune de ouă sau larve potrivite ca vîrstă cît mai fragedă. în
acest caz, albinele sînt silite să hrănească iaî*Ve* de lucrătoare care nu
au depăşit vîrsta de trei zile, dîndu-le în hrană aceste secreţii, şi determină
o mare dezvoltare a ovarelor lor, astfel că devin mătci. Valoarea lor nu
este prea mare dar în tot cazul, împerecheate, pot depune ouă fecundate,
din care puţin mai tîrziu albinele coloniei pot să-şi crească o altă matcă,
pornind chiar din stadiul de ou, sau de larvă mai mică de 12 ore, şi
care va fi o matcă de valoare deosebită.
Glandele labiale, situate în partea posterioairă a limbii, au o secreţie
asemănătoare salivei şi fac grup împreună cu cele post-cerebrale, denu­
mite şi cefalice cît şi cu cele toracice, adunîndu-şi secreţiile într-un canal
comun, aflat între paraglosă şi suprafaţa limbii. Glandele post-cerebrale
oferă doicilor o protează, albinelor cerese o lipază, prezentînd o secreţie
uleioasă, o triglicerină nesaturată, uşor alcalină, dezvoltîndu-şi acinii mai
tîrziu, după aproape trei săptămîni de la ecloziune. Şi aceste glande sînt
sensibile la hrănirea cu drojdie. Albinele lucrătoare uzează de funcţiile
lor în cursul oricărei activităţi. Cea de a doua componentă, glandele
toracice au o secreţie grasă, uşor alcalină, cu un pH asemănător cu. cele
post-cerebrale ; secretă atît invertază într-o măsură redusă, cît şi trei
aminoadzi, rămînîind active toată viaţa. Aceste glande sînt cele care mai
oferă biopterina, folosită numai la hrana larvelor de matcă.
Glandele salivaro-toracice, altele decît cele aflate în capul albinei,
dar mult asemănătoare ca secreţie şi funcţie, au un rol în producerea
acelui hormon, denumit „ ecdison“ ce contribuie la fenomenul de’ năpîr-
lire în stadiul larvar şi nimfal al puietului.
Ele produc şi saliva, atît de necesară la digerarea păsturii cu care
albinele se hrănesc în lipsa polenului proaspăt. Tot cu ajutorul acestor
secreţii, albinele curăţitoare sclivisesc interiorul alveolelor preparate
pentru ouatul mătcii ; ele amestecă secreţia cu o mică cantitate de pro-
polis — substanţă antibiotică mai ales antimicotică — ce garantează
oarecum o apărare contra unor agenţi patogeni ai larvelor, care urmează
să-şi înceapă viaţa în acest gineceu curat şi aseptic (sterilizat).
Cu secreţia glandelor salivare, împreună cu cea a glandei postgenale,
albinele îşi ung părţile chitinoase ale trompei, cînd ea intră în funcţiune
ca un piston de pompă, pentru absorbţia nectarului din potirele florilor.
De asemenea, cînd albinele ling substanţa de matcă de pe capul mamei
lor, o diluează cu secreţia glandelor salivare pentru a putea fi transmisă
din gură în gură tuturor albinelor coloniei : glandele asemănătoare ca
funcţie cu cea postgenală sînt micile glande dintre tergitele abdominale
 ale albinelor şi ale măteii care ung părţile de contact frecate permanent
între ele, atît la respiraţie, cît şi la ovulaţie.
Glanda o dor antă a lui Nassonov, amintită la anatomia externă a
albinelor, are un important rol social în comunitate. Ea se află la ultima
tergită abdominală, care apare ca un punct alb cînd albina stă cu abdo­
menul ridicat la semiverticală, descoperind-o astfel, ca să răspîndească
în aer eteruri volatile mirositoare secretate de cele 500— 600 tubuleţe,
sau mai bine-zis, canale fine.
Secreţia ei este un produs chimic — geraniol şi citrol — ce au
aci rolul de feromon. Ea exercită o atracţie pentru albinele din afara
coloniei cînd se întorc la stupul lor, dar mai ales pentru matca care,
ieşită în zborul său de împerechere, să nu greşească şi să intre în alt stup.
Secreţia sa este deci un element de coeziune şi orientare a coloniei
în spaţiu. S-a observat că odată cu răspîndirea eterurilor volatile, albinele
ce fac acest serviciu însoţesc emiterea secreţiilor şi eterurilor volatile cu
anumite tonalităţi, adevărate chemări percepute de albinele aceleiaşi co­
munităţi. La unele rase de albine — cum sînt cele din Mexic — glandele
odorante servesc ca indicatoare de drum pentru tinerele culegătoare care,
plecînd pentru prima dată la cules, simt în aer eterurile volatile ale celor
ce le preced. Adeseori, chiar punctează unele flori din calea lor, ca
adevăraţi indicatori de circulaţie.
Glandele rectale din intestinul gros sînt în număr de şase, stînd
înşirate la distanţe egale, prezentîndu-se ca nişte îngroşări longitudinale
de-a lungul intestinului. Ele secretă enzima catalaza pe care o găsim şi
în glandele faringiene dar cu alt rost acolo. Aici însă au rolul de a
descompune glucoza ce se mai află în reziduurile intestinale şi o trans­
formă cu ajutorul oxigenului din traheolele cu aer, în acid gluconic, aflat
în intestin şi care altfel ar intoxica insecta. Catalaza descompune şi pero-
xidul de hidrogen (apa oxigenată aflată în intestin) şi care şi ea altfel ar
intoxica insecta. Descompunîndu-1 îl transformă în apă şi oxigen, amîn-
două folositoare în această stare. Glandele rectale servesc şi la absorb­
ţia fierului şi cloruri! de sodiu din alimentaţie. Prof. R. Chauvin a
observat că după o hrănire cu zahăr şi mai ales cînd are în ea şi gră­
simi — lapte, soia etc. — papilele rectale îngăduie să apară aceşti
compuşi.
Aceasta dovedeşte că sinteza grăsimilor se face cel puţin parţial
la nivelul papilelor rectale.

Glandele cariere şi ceara

Glandele ceriere se află în partea centrală a abdomenului, la seg­

mentele 4— 5— 6 şi 7 ale sternitelor, formînd patru perechi ; cîte două de
fiecare stemită. Prof. Chauvin a găsit că la albinele tinere acestea sînt
de 53 microni în primele 16— 18 zile, ca apoi la 22 zile să scadă repede
la 15 microni iar la 29 de zile abia mai ating 3 microni. In perioada de
vîrf a clăditului, Lindauer a găsit albine tinere numai de trei zile care
lucrau la faguri, avînd glandele ceriere pînă la 21,6 microni mărime.
Aceste glande stau adăpostite sub un strat de chitină protector, aşezate
ca ţiglele unui acoperiş.

94
 Forma lor este ovală, netedă şi strălucitoare, fapt pentru care au >şi
fost denumite : oglinzi ceriere. Secreţia lor apare pe aceste oglinzi sub
formă de solzişori foarte uşori, căci 100 din ei abia cîntăresc 0,0002 g.
Ei sînt maleabili, de culoare albă ca neaua, goi în interior şi bombaţi
spre exterior ca urmare a unui abundent consum de zahăr şi puţin polen,
albinele stînd în perdele suspendate în completă nemişcare 16— 18 ore.
Mulţi cercetători susţin că tocmai această formă de lanţuri vii sus­
pendate, de întindere a picioarelor agăţate unele de altele impulsionează
activitatea celulelor ceriere, pentru producerea solzişorilor de ceară.
Ceara este un produs hidrocarbonat, lichid iniţial, pînă intră în
contact cu aerul solidificîndu-se ; ea este lipsită de azot, fiind un produs
al metabolismului albinelor tinere în vîrstă de 8— 10 zile, produs care

Fig. 14. — Glandele ceriere ale albinei. Albina răsturnată

cu abdomenul în sus, spre a se vedea secreţia solzişori­
lor de ceară :
1 — celulele oerierului în rep aus ; 2 — celulele cerierului alun­
gite gata să secreteze ceara.

ia naştere în corpul ei prin transformarea zahărului (3,500----- 5,200 kg

zahăr pentru 1 kg ceară). Secreţia străbate stratul epidermic format din
celule moi spongioase şi cubice şi aceasta numai datorită alimentării lor
din primele ore cu polen, pentru refacerea corpului gras consumat în
stadiul de nimfă. S-a constatat de toţi cercetătorii că la albinele care
nu s-au hrănit cu polen în primele zile de la părăsirea alveolelor natale,
glandele ceriere se dezvoltă foarte încet, încît aproape nu secretă de loc
ceară, sau foarte puţină, în comparaţie cu cele ce s-au hrănit cu polen
pînă, într-a 12-a zi de la naştere.
La elaborarea cerii albinele fac apel şi la secreţia glandelor labiale,
cervicale şi toracice care le oferă enzimele lor, în special lipazele. Cînd
glandele sînt stimulate cu o hrană bogată în hidraţi de carbon cum sînt
mierea şi zahărul, celulele din cubice, devin cilindrice, atingînd chiar
140 microni. In mijloc este un gol încărcat cu oxigen, venit acolo prin
traheole, oxigen necesar celulelor secretorii. După cîtva timp conţinu­
tul celulelor devine grunjos şi apare pe suprafaţa oglinzilor prin porii
lor o secreţie care este ceara. Aceasta are o componenţă complexă ase­
mănătoare cu cea a grăsimilor organice. Pentru întărirea ei, albina
foloseşte secreţia glandelor mandibulare. Schematic vorbind ceara albi­
nelor este compusă din molecule mari al căror schelet este format din
lanţuri^ lungi de atomi ai carbonului.
Caracteristicile sale sînt următoarele : ceara este mai uşoară ca
apa, este rece, fărîmicioasă, iar la -f-20°C devine plastică şi se topeşte

95
 la 63,5°C ; este hidrofobă şi insensibilă la lumină şi alţi agenţi dizolvanţi,
îngropată în pămînt, ea îşi păstrează structura fără nici o modificare
după zeci de ani. ;
Cercetările mai recente făcute de Downing, R. Karlov, Jachimowicz
au stabilit următoarea compoziţie a cerii : miricină 71— 76%, acid cerotic
11— 12% ; acizi liberi şi alcooli 70% ; un flavonoid galben care conţine
1,3% flavoni pr6veniţi din polenul consumat, hidrocarburi solide cum
este parafina 12— 17%, vitamina A 4 000 U.I. Datorită componenţei sale
eterogene, ea se solidifică în cristale neregulate.
Condiţiile de producţie cer anumite situaţii în afara cărora albinele
nu secretă ceară. Dintre acestea amintim existenţa unei temperaturi
normale în stup ; puterea coloniei să fie cît mai mare şi cu multe albine
tinere ; în natură să fie un bun cules sau apicultorul să stimuleze intens
colonia cu sirop.
In stup trebuie; să existe spaţii goale în care se introduc rame cu
faguri artificiali, care dau ,un mare ajutor albi­
nelor indicîndu-le direcţia, de lucru şi o mare
economie de muncă.
O colonie bună poate da într-un sezon
pînă la 1,800 kg ceară mai ales cînd se folosesc
în stup rame clăditoare (fig. 15) în care albi­
nele clădesc făguraşi pe o spetează mobilă,
faguri recoltaţi din 5 în 5 zile, sau se lasă loc
Fg. 15. — Rama clăditoare liber pentru o ramă complet goală, doar cu o
«o S : artificial, r.m â ce râ-
binele clădesc făguraşi mine între cuib şi fagurele cu polen. Albinele
o completează în cîteva zile cînd este recoltată,
tăind fagurele şi lăsînd acolo sus o şuviţă pentru continuarea lucrării.
Felul cum albinele folosesc ceara la construirea fagurilor îl vom
lămuri pe larg la capitolul „Anatomia coloniei — scheletul ei şi grupul
social al clăditoarelor“ .

Aparatul vulnerant şi glanda cu venin

■' Acesta este aparatul cu care albinele atacă pe oricine tulbură
viaţa comunităţii sau individuală, deci o armă de atac şi apărare pentru
a salva agoniseala sitonisă cu atîta trudă şi rîvnită pen/tru dulceaţa ei de
toate vieţuitoarele. ; > m lo
Acul se află sub sternita a 7-a din segmentele abdomenului ; el
este alcătuit din două părţi : acul propriu-zis foarte tare, foarte ascuţit
şi care, pătrunzînd într-un ţesut, produce o senzaţie de durere atroce ; a
doua parte este vezica cu venin care însoţeşte acul, căci acesta odată
pătruns într-un ţesut, nu mai poate fi retras de albină, deoarece pe
marginile lui are zece cîrlige, asemănătoare cu undiţele Odată cu vezica
se rupe din abdomen şi ultimul ganglion din lanţul ganglionar nervos
abdominal. Cum vezica cu venin are în jurul ei o serie de muşchi con-
tractili, aceştia, sub impulsul ganglionului nervos, se contractă asupra
pereţilor vezicii, iar veninul este pompat în ţesut pe măsură ce acul
pătrunde din ce în ce mai adînc. La exterior rămîne doar vezica >golită
de conţinutul ei veninos şi care este cauza principală a durerii ce o

96
 provoacă înţepătura. Actul de înţepare şi cel de presiune a vezicii cu
venin este un act reflex de apărare individual al albinei şi unul colectiv
al coloniei. Mişcările acului în momentul înţepării sînt determinate de
opt grupe de celule senzoriale, ce se găsesc în interiorul şi la mijlocul
acului şi care pun în acţiune cinci muşchi şi două plăci mici alungite,
cu nervi proprii, independenţi de sistemul nervos central. Comenzile deci
sînt localizate la cele opt grupe senzoriale şi la ultimul ganglion nervos
rupt din lanţul nervos abdominal (fig. 16).
Acul este alcătuit din două jumătăţi de stilet ce se mişcă alternativ ;
fiecare din cele două jumătăţi se sprijină pe cîrligele marginale ale ju­
mătăţii vecine ; în felul acesta acul înaintează adîncindu-se mereu în
ţesutul înţepat, pînă rămîne afară numai vezica. Intre cele două jumătăţi
ale stiletului se află un canal prin care veninul stors se scurge din
punga contractată. In felul acesta, în 10— 12 minute aparatul vulnerant
îşi îndeplineşte sarcina pînă la epui­
zarea veninului din vezică.
Veninul este un produs endo­
gen, deci unul provenit din interio­
rul organismului, pH-ul 6.
El este asemănător oarecum
cu veninul şerpilor, dar mai puţin
toxic ca cel al cobrei. Este o secreţie
lichidă iniţial dar care în contact cu
aerul se cristalizează după 20 mi­
nute. A re acţiune bactericidă asupra
bacililor patogeni gram pozitivi şi
negativi. Secreţia este dată de două
glande aflate în abdomen, la extre­
mitatea acestuia, una din ele lungă,
voluminoasă, acidă, care conţine toate
substanţele ce-i conferă toxicitatea ;
cea de a doua, mult mai mică, are
o secreţie alcalină, uleioasă. Aceasta Fig. 16. — Acul albinei şi glandele cu
nu ia parte la formarea veninului, ci venin :
1 — glanda m are lipară cu venin ; 2 —
serveşte la ungerea acului, înlesnin- glanda mică cu venin ; 3 — vezica cu ve­
du-i posibilitatea de a pătrunde uşor nin ; 4 — builbul acului ; 5 — p îrgh ia acu­
lui ; 6 — canalul acului ; 7 — placa tri­
în ţesutul atacat. unghiulară a acului ; 8 — placa alungită ;
9 — placa pătrată ; 0.0 — a c u l ; 11 —
Cantitatea de venin din vezică teaca ; 1 2 -----v îrfu l acului ; 13 — muşchii
este relativă ; dacă s-ar cîntări tot
ce se adună în primele 15 ,zile de
la eclozionarea albinei se ajunge la 15 mg ; la o înţepătură însă, vezica
descarcă cel mult 3 mg.
Greutatea lui specifică este de 1,313, este dens, incolor, cu gust
amărui înţepător. El are proprietăţi corozive datorită acidului fosforic
ce-1 conţine şi care este neurotoxic.
Mirosul său este asemănător cu cel al bananelor datorită unei sub­
stanţe denumită acetat de izopropil *), substanţă care este alarmantă pen-
') Acetat de izotropii = cu form ula C H 3C O O C H ; este u n ' lichid incolor cu punct
de topire 73,4°C, punct de fierbere 88,4°C ; solubil în apă la 20°C ; este in flam ab il (P ro f.
Bălă n e sc u ).

7 — cd. 44 97
 tru toate albinele coloniei şi chiar din alte colonii din prisacă ; acestea
simţind mirosul respectiv, vin şi atacă pe intrusul care le tulbură. Per­
soanele care consumă banane să nu lucreze în prisacă decît după 24 de
ore, căci păstrează pe piele mirosul alarmant care le expune atacului
albinelor.
Dintre substanţele care intră în compoziţia veninului amintim :
acidul formic, histidina, fosfataza D, care este un hemolizant*). Cea mai
importantă parte o deţine o substanţă proteică ce alcătuieşte masa prin­
cipală de toxine a veninului. Ea este însoţită de melitină, care determină
inflamarea ţesutului respectiv; cît şi durerea provocată de venin, fiind
în acelaşi timp şi toxică. Neurotoxina veninului se datorează celor doi
aminoacizi bogaţi în sulf : metîonind2) şi cistina3), folositoare oamenilor ce
suferă de reumatism. Veninul mai conţine şi două enzime : hialuronidaza
şi fosfolipaza A, denumită şi licitinaza, care înlesnesc difuzarea veninului
în organism lezînd hematiile din sînge.
Fosfolipaza slăbeşte ţesutul conjunctiv şi permite răspîndirea veni­
nului în ţesuturile apropiate ; cea de a doua enzimă transformă lecitina
ţesuturilor în izolecitină, toxică, şi de aceea membrana globulelor roşii
ale sîngelui nostru se destramă, determinînd acţiunea hemolitică şi cito-
litică a înţepăturilor.
Hialuronidaza. ce reprezintă 2% din substanţa uscată, se separă
uşor. Această enzimă mucolitică ajută mult în afecţiunile oculare, căci
descompune acidul hialuronic din corpul vitros al ochiului şi anume
umoarea apoasă înlesnind o elasticitate a cristalinului şi deci o redresare
a vederii.
în afară de sărurile minerale ale veninului Radev a găsit şi o
substanţă organică : histamdna. Ea provoacă inflamarea locului înţepat,
datorită lărgirii capilarelor, şi induce totodată scăderea tensiunii ar­
teriale.
în venin mai sînt acizi organici volatili în proporţie de 25% care
condiţionează reacţia acidă ; mai sînt şi cîţiva aminoacizi liberi şi puţină
lecitină ; proteinele sînt cele care deţin prim atul; unele dintre ele acţio­
nează ca enzime : o fracţiune dintre proteine este toxică pentru om şi
animale.
Activitatea veninului asupra organismului uman este foarte com­
plexă şi multilaterală. Veninul albinelor se foloseşte în terapia reuma­
tismelor cu rezultate bune. Persoanelor neobişnuite le creează uneori
alergii destul de neplăcute şi alteori chiar periculoase. Alte manifestări
mai sînt : usturimea, urcarea temperaturii şi accelerarea pulsului; uneori
incontinenţa urinară sau vărsături. Toţi cei care suferă de una din aceste
simptome trebuie să se ferească de înţepăturile albinelor. De curînd a
intrat în uz serul sanguin luat de la apicultorii imunizaţi de-a lungul
anilor de practică contra acţiunii veninului, imunizare datorată unei en­
zime ce o creează organismul pentru acomodare. După studii amănunţite
făcute chiar la noi de dr. doc. A. Derevici, dr. V. Dima, A. Filate, R.
Brauner ş.a. rezultatele bune în ce priveşte rezistenţa unor apicultori faţă

*) Hemoliză *= distrugerea patologică a globu lelor roşii ale sîngelui.

2) M etionină — am inoacid esenţial pentru creştere.
3) Cistină = am inoacid tribazic prop riu organism ului animal.

98
 I

de veninul albinelor nu se bazează pe formarea de anticorpi, ci pe mo­

dificări enzimatice care duc la neutralizarea veninului.
Acţiunea veninului contra organismului atinge în primul rînd siste-l
mul nervos căci, sub influenţa toxinelor ce le conţine, se modifică pu-1I
ternic activitatea normală a unor sisteme importante din organism. Pen­
tru moment, veninul excită sistemul nervos central, care curînd după
aceea trece la depresiune (conform prof. B. N. Orlov). |

Aparatul muscular
In sfîrşit — tineri apicultori — terminăm această parte importantă
privitoare la anatomia albinei prin descrierea aparatului său muscular, care
este alcătuit în primul rînd din muşchii aparatului locomotor al aripilor I
şi picioarelor ; la rînd vin muşchii ce determină funcţionarea diferitelor
aparate şi sisteme din cuprinsul corpului ei. In această categorie intră :
muşchii pieselor bucale, ai limbii, trompei, mandibulelor ; muşchii ante­
nelor ; cei de la cervix (ceafă) care înlesnesc mişcările capului ; muşchii I
de contractare şi relaxare ai aparatului digestiv, ai guşii şi faringelui ;
muşchii esofagului şi intestinelor, favorizînd deglutiţia şi digestia cu
mişcări peristaltice ; muşchii pungii rectale de extindere pentru depo­
zitarea reziduurilor alimentare şi expulzarea în final a acestora ; muşchii
I
toracici sînt cei care determină mişcările respiratorii sub acţiunea celor
două diafragme opuse poziţional. Ele activează aparatul circulator cu
hemolimfa încărcată cu suc nutritiv trimis în tot corpul albinei cu aju­
torul inimii şi aortei.
Muşchii toracici sînt foarte puternici căci ei mişcă aripile cu care I

albinele zboară în afara stupului ; tot cu ei albinele, în timpul iernii

fac mişcări tremurînde întreţinînd căldura corporală în parte, şi cea a
coloniei în completul ei, fiind considerată o adevărată căldură socială.
Prin termometrii făcute cu ajutorul microtermometrelor înfipte în dife­ I

rite părţi ale corpului, cercetătorul Biidel a stabilit că temperatura tora­

celui albinelor atinge 40°C.
Reglajul temperaturii în colonie se face datorită receptorilor sen­
sibili aflaţi pe antene, servind ca termostat ce păstrează vara ori iarna I
o temperatură uniformă, în raport de prezenţa sau absenţa puietului din
fagurii cuibului.
Muşchii picioarelor premotori şi remotori servesc albinelor, în afară
de mişcările de deplasare, şi la recoltarea polenului de pe anterele flo­
I
rilor, prin scormonirea lor şi totodată la încărcarea coşuleţelor cu polen
transportat în fagurii stupului.
Tot cu ajutorul picioarelor albinele scot de pe oglinzile ceriere sol-
zişorii de ceară, trecîndu-i spre aparatul bucal care-i prelucrează.
Celelalte articulaţii ale corpului albinelor sînt servite de muşchii I

flexori şi extehsori. Muşchii care dau impuls aripilor pentru zbor sau ven­
tilaţie sînt şi ei situaţi în cavitatea toracică ; cei abdominali înlesnesc
respiraţia prin mişcarea segmentelor ventrale şi dorsale, cît şi operaţia
de îndoire a abdomenului pentru ca acul cu venin să poată pătrunde per­ I

pendicular într-un ţesut neted sau moale. Acul însă — după cum v-am
spus — are propria sa musculatură dirijată de ultimul ganglion nervos
ce-1 însoţeşte.
I
99
 încheind — tineri apicultori — această importantă parte a studiu­
lui nostru privitor la anatomia albinei, ţin să vă atrag atenţia că pe ea
se bazează rezolvarea a foarte multe probleme ce vă vor apare în prac­
tica voastră pe teren. Eu însumi nu dădeam atenţia cuvenită acestei
părţi din lucrările ce le citeam, urmărind în special partea privitoare
la aplicaţiile tehnice de obţinere a marilor producţii.
Simţeam însă că nu sînt stăpîn pe toate problemele apicole şi nu
ştiam cauza. Era ca un gol, un fel de buimăceală, ca o perdea de dantelă
la o fereastră, care lasă ca lumina să treacă in casă, dar nu poţi desluşi
decît vag figurile de dincolo de ea. -
într-o iarnă cînd am avut mai mult timp liber am reluat la citit
cărţile m ai însemnate, ca cea a lui Root, Dadant şi Layens, dînd deose­
bită, ^atenţie anatomiei. Cu cît citeam mai mult în această direcţie, cu
atît mă luminam şi găseam soluţii multor probleme ce rămăseseră în
mintea mea fără rezolvări.
De atunci şi pînă azi studiul biologic al albinei a făcut salturi
enorme mai ales privitor la metabolism şi mai cu seamă asupra siste­
mului nervos al albinei şi în special al coloniei. Veţi vedea pe teren cît
vor fi de folositoare, ştiindu-le.
 * PARTEA A ll-A

' COLONIA DE A LB IN E

Unitate biofiziologică complexă

— V-am vorbit, tineri apicultori, pînă acum, despre cele trei caste,
studiind anatomic pe fiecare în parte. De acum înainte vom privi întregul
complex studiind grupele sociale în care albinele apar doar ca simple
molecule, grupe ce formează acest vast organism care este colonia, în
care individul ca atare nu contează, ci numai şi numai comunitatea.
In ea matca este elementul de procreaţie, masculii sînt cei care-i comple­
tează fecunditatea, iar albinele lucrătoare sînt cele ce formează marea
populaţie, constituind organe sociale temporare.
Numărul de albine din acest complex social este în raport de ano­
timp, de necesităţile stringente ale comunităţii, spre atingerea a trei
mari ţinte : de creaţie prin reproducerea speciei ; de răspîndire a ei în
lume prin roire şi de continuitatea vieţuirii prin acumulări de bunuri
alimentare în special pentru urmaşi.
Pentru atingerea acestor ţinte vom privi colonia ca un organ biofizic
complex, ce posedă toate aparatele şi sistemele de vieţuire ale unei fiinţe
perfect organizată fizic.
In colonie — după cum aţi văzut tineri apicultori — există două
forme femeieşti, deci un caz de dimorfism : prima e cea a femelei fe­
cundate, matca, singura capabilă de reproducerea speciei, iar cea de a
doua formă e cea a femelelor parţial sterile, care sînt lucrătoarele ce
îngrijesc puietul şi asigură coloniei bunuri alimentare pentru timpul
rece. E ca o familie eterogenă.
Intr-adevăr matca, împerechindu-se cu 10— 12 trîntori, are în sper-
matecă spermatozoizi diferiţi. Albinele coloniei deci sînt fiice ale măteii,
dar surori vitrege din partea tatălui ; proporţia de rudenie e de 50—
75% ; în schimb fiecare albină din colonie are acelaşi bunic — trîntoru'l
care a fecundat-o pe mama lor.
Ele trăiesc în deplină armonie împărţindu-şi atribuţiile şi hrana
după nevoi, pînă cînd ultima picătură de miere se mai află în faguri,
murind apoi de foame toate deodată. De curînd cercetătorii au găsit că
chiar cele invalide sînt lăsate să trăiască fără să li se refuze hrana şi
într-ajutorarea.
Dacă stuparul face un roi artificial cu un singur fagure şi cu o
matcă, deşi acolo sînt albine diferite ca vîrstă şi care în stupul mamă
îndeplineau felurite sarcini, de îndată ele se organizează împărţindu-şi

101
 sarcinile, chiar dacă unele din glandele lor eraif epuizate. E suficient să-şi
schimbe regimul de hrană adecvat, glandele epuizate sînt regenerate şi
reactivate^ îneît ordinea socială este restabilită. O parte din ele hrănesc
şi îngrijesc matca şi puietul, pe cînd celelalte îndeplinesc diferite sarcini
necesare bunului mers al comunităţii ; chiar şi glandele ceriere, care de
mult nu mai funcţionau, intră în rolul lor creator, dacă un cules abundent
necesită faguri suplimentari.
La rîndul lor, lucrătoarele sînt împărţite pe grupe sociale cu ca­
racter temporar şi sarcini legate strîns de activitatea unor glande mai
mult sau mai puţin dezvoltate, după necesităţile comunităţii.
Toate însă lucrează într-o perfectă armonie. Incepînd cu cele mai
tinere care formează grupul social al gospodinelor stupului, cel al
curăţitoarelor, el reprezintă în colectivitate organul de apărare contra
eventualei invazii de agenţi patogeni — producători de boli — ce pot
trăi bine acolo unde sînt aglomerări mari dar rău organizate. Ajutate în
sarcina lor de un alt grup social — cel al albinelor de pază —- ele nu
îngăduie să pătrundă în stup elemente străine, care ar putea aduce
pe corpul lor aceşti agenţi patogeni. Ele îndeplinesc sarcina de a apăra
agoniseala coloniei, adunată cu trudă în chilioarele fagurilor. Acolo se
află grupul social al albinelor clăditoare care secretă ceara cu care îşi
clădesc fagurii, aşezămînt unde îşi cresc numeroase generaţii de puiet
în cuib. Acolo, între faguri, ele se adăpostesc de rigorile iernii, păstrînd
o ambianţă caldă, strînse în formă de ghem, pentru a nu se risipi căl­
dura socială pe care ele însele o creează.
Apoi vine marele grup al albinelor doici care zi şi noapte de sute
de ori din 3 în 3 minute hrănesc puietul mereu cu porţii mici de secreţii
‘gLainjdullaiPe pune sau în amestec cu miicax>sooipiice ibofouleţe de ipodeai m ra­
port cu dezvoltarea şi vîrsta acestor larve pînă în a 9-a zi din existenţa
lor cînd le căpăcesc ; din acest grup social al doicilor se aleg un număr
restrîns de 8— 10 albine curtence care îngrijesc şi hrănesc matca numai
cu lăptişor, curtence care se schimbă în momentul cînd matca trece pe
un fagure vecin pentru formarea integrităţii cuibului, care în acest
complex organic ce este colonia, reprezintă uterul, în care se plămădesc
mii şi m ii de fiinţe noi.
Fiecare din aparatele descrise la anatomie are reprezentantul său
în comunitatea coloniei. Aspectul social al aparatului respirator îl oferă
grupul albinelor ventilatoare, care introduc în stup oxigenul necesar şi
elimină surplusul de bioxid de carbon din aerul viciat al stupului. Rolul
acestora din urmă în colonie se afirmă mai ales în timpul iernii, dînd
albinelor o uşoară şi aparentă narcoză, care determină o încetinire a
metabolismului, un consum redus de hrană şi o stare de linişte foarte
folositoare stării fiziologice a complexului.
Alături de acest grup social şi în concordanţă cu el sînt grupele
sociale ce formează aparatul circulator şi excretor legate de sistemul
, glandular şi enzimatic, dirijate toate de acel sistem nervos, care este
motorul acestei uzine cu zeci de mii de piese angrenate unele cu altele,
ca roţile unui ceasornic electronic. Este grupul social al cercetaşelor,
pentru descoperirea resurselor de nectar şi de polen, urmat de marele
grup social al culegătoarelor, care nu numai că aduc hrana în stup pentru

102
 puiet, dar formează o agoniseală socială în stup pentru zile grele de res­ t>> i
trişte, cînd în natură aceste bunuri alimentare dispar. Ele reprezintă în
comunitatea coloniei aparatul de alimentare permanentă, care întreţine
I
activitatea vitală a coloniei, prin hrană, care se consumă şi care trece în
mod continuu, din gură în gură, deci fenomen de trofaliaxie, prin schim­
bul ei ce are loc între toate albinele-molecule şi care constituie în
acelaşi timp aparatul său circulator. Intr-adevăr, hrană înseamnă hemo­
limfă — deci aparat digestiv — iar aceasta înseamnă activitate, căldură, I

energie, viaţă pentru comunitate şi puietul larvar şi, în esenţă, continui­

tatea vieţii coloniei, pînă cînd o întîmplare ridică semnalul roşu
de stopare şi trecerea ei în nefiinţă. Sînt unele grupe sociale care
au specialitatea transportului apei, după cum sînt alte grupe sociale care I

formează aparatul sanitar al coloniei, prin acel propolis inhibitor al mul­

tor agenţi patogeni, care împreună cu curăţitoarele, despre care am
amintit cu puţin Înainte, au grija sănătăţii colectivităţii. Acolo fiecare
albină-moleculă perfect alcătuită organic — după cum aţi văzut la ana­ I
tomia lor — contribuie armonios la producerea şi păstrarea unui regim
termic normal pentru cuib şi pentru puietul din el, ţel bine determinat,
ce reprezintă asigurarea viitorului speciei. Albinele melifere nu pot trăi
decît în colectivitate. O albină singură, oricît de multă şi de bună hrană
I
ar avea la dispoziţie, nu poate vieţui, căci numai în mierea şi polenul in-
gerat nu găseşte esenţa de viaţă, ce izvorăşte din totalitatea coloniei, acel
schimb de substanţe hormonale, la care matca îşi dăruieşte cu prisosinţă
partea ei. Este acel efect de grup despre care vom vorbi mai departe.
Moartea unei albine singuratice vine de la starea de deprimare, de la «

lipsa celor ce o înconjoară, de dorul simţămîntului de fraternitate, de

unire, de apropiere, de afecţiune, de sprijin reciproc, pe care numai în
colectivitate le poate avea. Acolo, ele au deschis ochii prima oară, cînd cu
somnul pe gene au îndepărtat căpăcelele alveolelor ce le despărţeau de I

lumea stupului ; acolo au văzut şi au prins a desluşi conform bagajului

lor ereditar limbajul mulţimii, primind puţin lăptişor întăritor fiziceşte.
Cu învelişul corporal al chitinei încă neconsolidat pe deplin, cu picioarele
încă nesigure, cu aripile încă neîntărite, cu pufuşorul de culoarea uşor I
cenuşie ce o au noile născute, ele au luat cunoştinţă de voinţa colectivităţii
din stup. De aceea, albina singuratică moare lipsită de acest mediu
fizic şi psihic, pe care-1 găseşte numai în comunitatea coloniei.
De cînd se nasc şi pînă mor, albinele-molecule ale acestui complex I
organic, care este colonia, nu precupeţesc nici un efort, aducînd comuni­
tăţii rîvna unei hărnicii rar întîlnită la alte specii de insecte, exceptînd
furnicile, surori bune cu albinele, făcînd parte din acelaşi ordin al Hyme-
nopterelor. Ele întruchipează chiverniseala unei gospodării care merge
I
pînă la cele mai mici amănunte, fără să ocolească sau să se sustragă de
la vreo trudă oricît de grea, în raport cu puterile lor, agonisind fără
încetare şi cu orice sacrificiu, bunuri alimentare, sociale tot timpul cît
florile dau nectar, strîngîndu-le pentru viitorime, cînd stupul este încă­
I
pător şi vremea bună, ca un avar care nu găseşte fericire decît văzînd
comori cît mai bogate adunate în juru-i. >ri
Ele întruchipează dragostea nemărginită pentru urmaşi, pe care-i
cresc cu atenţii vădite : doicile vizitează larvele de sute de ori pe zi,
I
 dînd fiecăreia alte şi alte raţii de hrană după vîrsta şi casta din care
fac parte.
In această ordine de idei, albinele coloniei prevăd greutăţile ce
vor veni în sezonul rece al iernii, pregătind din timp rezerve îndestulă­
toare de miere şi păstură, aducînd din fagurii mărginaşi aceste bunuri
mai aproape de cotlonul cald al ghemului de iarnă, pentru a nu fi silite *|
să se deplaseze pe timp rece. Ele contribuie la păstrarea uinei ambianţe,
a unei microclime calde şi uşor umede în ghemul format din trupuri
adunate strîns, ca să nu se irosească din căldura socială decît strictul
necesar. Acolo, totul este organizat după vîrste : matca la mijloc în locul
cel mai cald ; în rîndurile următoare albinele tinere ce pot produce mai
multă căldură, cu un consum cît mai economicos de glucide ; urmează
spre margini cele mai vîrstnice care se schimbă ca într-un rond, ca nişte
santinele înfrigurate ce intră în dormitorul lor ca să se dezgheţe ; ele
sînt înlocuite de altele cu guşile pline cu miere, capabile să reziste
frigului. .1
Mişcătoare sînt de asemenea atenţiile ce le dau mamei lor în jurul
căreia un număr restrîns îi formează o suită, care o păzesc şi o îngrijesc i
ca nişte vestale, ce stau treze la vatra strămoşească în care focul sacru
nu se stinge niciodată.
Şi cu toate cele zise, pornite din partea sutelor de cercetători şi
a observaţiilor proprii de-a lungul unei vieţi de aproape 80 de ani, din
care 66 numai în apicultură, nu am putut dezlega încă multe taine din
viaţa acestei minunate colectivităţi care este colonia.

Alte manifestări de caracter ale coloniei

Pe cînd dădeam tinerilor apicultori aceste lămuriri, veni în prisacă

pădurarul de la pădurea vecină cu noi, care ne întrebă ce poate să facă
cu nişte roiuri apărute acolo peste noapte pe fosta vatră a unei stupine ,
plecată la alt cules, de la salcîmul al doilea.
Ne-am dus la faţa locului şi într-adevăr am găsit formaţi patru
ciorchini cu albine părăsite.
— Iată, aveţi ocazia să vedeţi una din manifestările de caracter
ale coloniei de albine : cea de interatracţie. Albinele adunate în aceşti . 1
ciorchini provin de la diferite colonii din marea prisacă ce a plecat astă
noapte la alt cules de salcîm, la o altitudine mai mare faţă de cea
de la noi. Acolo salcîmul abia înfloreşte pe cînd aici este pe terminate.
Aceste albine sînt cele care, în dorinţa de a acumula cît mai mult, s-au
înşelat plecînd Ia cules înainte de înserare dar, prinzîndu-le întunericul,
au rămas peste noapte pe florile ce încă mai secretau ceva nectar. Dimi­
neaţa, întorcîndu-se la vatra cunoscută n-au mai găsit stupina, şi în
disperare de cauză s-au strîns fără deosebire în ciorchinii ce-i vedeţi ca
nişte roiuri. .
In grabă, unul din tinerii apicultori a adus patru mătci din stupuşorii
noştri de împerechere. Scuturînd fiecare roi pe rînd în stupi separaţi,
s-a dat fiecăruia cîte o matcă închisă în colivia ei şi am dus roiurile în f
livada de lîngă casa pădurarului ca să-şi formeze şi el o mică prisacă.

104
 * ... .Mwjgmţ

— Această manifestare, începui eu expunerea, este caracteristică.

Ea este urmare a aşa-zisului efect de grup ce apare chiar între albinele
străine, atunci cînd se prezintă o ocazie ca cea de azi sau în altele ce
le vom explica.
— Dar sub imboldul cărei nevoi albinele străine rătăcite s-au
adunat şi au format acei ciorchini ca la roire ? întreabă un tînăr
apicultor.
— Albinele — după cum v-am mai spus — nu pot trăi decît în colo­
nie, aceasta constituind mediul în care ele îşi află elementul principal de
viaţă care este, după hrană — căldura socială. Ele fac parte din categoria
poikilotenmelor, adică din rîndul. vietăţilor care au temperatura corporală
la fel ca cea a mediului înconjurător, aşa cum sînt peştii şi reptilele,
căci metabolismul lor creşte odată cu temperatura mediului.
După cercetările lui A. I. Root, această particularitate de poikilo-
termie se manifestă numai în timpul nopţii, căci ziua albinele, mai bine-
zis-colonia, sînt homeoterme, adică au o temperatură centrală constantă.
Cercetătorul a constatat cu uimire că ziua albinele degajă mai multă
căldură decît temperatura exterioară scăzută, pe cînd noaptea metabolis­
mul lor urmează pur şi simplu variaţiile exteriorului, la fel ca toate
insectele. Aceasta este cu atît mai uimitor — zice Root — cu cît
acest fenomen nu se vede cîtuşi de puţin în stup. Cercetările l-au dus
la aceste concluzii făcînd studii calorimetrice cu aparate speciale şi în
diverse situaţii.
Un alt cercetător — Glimov — urmărind temperatura individuală
a unei albine a constatat că ea păstrează 30% din energia glicolizei,
după un consum oarecare de miere, sub o formă capabilă să producă
o activitate în organism. „Cînd oxigenul este prezent — spune autorul —
el opreşte glicoliza *) la nivelul glicofosfatelor sau difosfatelor, fără să
lase să meargă pînă la acid lactic. Dar cînd nu există oxigen, degradarea
merge mai departe şi poate încă să producă energie".
Cum căldura individuală are o limită precisă, cea dată de
hrana hidrocarbonoasă din guşă sau mierea cea acumulată în organism,
cînd aceasta se termină, atunci albina are nevoie de sprijinul grupului
cu care făcînd schimb de hrană se ajutorează. Fără căldura socială a gru­
pului, albina singuratică nu poate crea o regularizare termică şi moare
curînd. Moartea este precedată de o paralizie semitotală, sub acţiunea
răcelii la o temperatură de 12°C.
La albine regularizarea termică nu se realizează complet decît în
grup. La 10°C un mic grup de 10 albine trăieşte numai 5 ore ; 25 de albine
vieţuiesc 24 de ore ; 200 de albine trăiesc 3 zile. Cercetătorul francez
Lecomte a constatat că începînd cu 12— 20°C, în măsura în care tempe­
ratura devine mai joasă, cu atît mai uşor şi mai repede albinele se strîng
în grup. .
Un alt element care le determină să se adune este nevoia de
hrană în comunitate frăţească ; ele îşi distribuie hrana în proporţii juste,
de la cele ce au mai mult, la cele ce n-au de loc sau au foarte puţin.

*) Glicoliză — h id roliză a glicogenului, desfacerea lu i în apă şi bioxid de carbon, cu

e liberarea energiei conţinute, proces care a re loc în organism în cadrul m etabolism ului
general.

105
Aşa de departe merge această frăţietate în distribuţia hranei, încît dacă
în iarnă hrana este pe terminate, în nădejdea unei supravieţuiri toate
albinele au în guşi aceeaşi cantitate de miere. Atunci cînd această
ultimă rezervă se termină, moare deodată întreaga colonie, cu excepţia
măteii, care mai supravieţuieşte cîtva timp pînă cînd cade şi ea.
Matca este principalul element de atracţie în colonie. Albinele simt
nevoia ca din grupul lor, mare sau mic, să nu lipsească niciodată matca.
Ea întruchipează viitorul speciei, iar prezenţa ei în mijlocul lor le-o ade­
vereşte acea substanţă hormonală ce o secretă corpul său şi este trans­
misă albinelor coloniei.
Este mişcătoare o întîmplare care ilustrează această nevoie „psihică"
a albinelor unei colonii, descrisă într-o revistă sovietică de apicultură.
în timp ce un situpar cerceta un stup, matca a căzut jos de pe fagure şi
nu a fost găsită. Albinele, după închiderea stupului, s-au agitat pretu­
tindeni pe afară, aproape două ore, după care s-au liniştit. Stuparul
a crezut că ele au găsit-o iar pentru a fi sigur, a redeschis stupul după
cîteva zile fără să o afle ; pe de altă parte albinele nu crescuseră botei
cum este regula în cazul dispariţiei măteii. Intrigat de această situaţie
anormală, a scos afară din stup toţi fagurii şi abia atunci a observat
un grup mic de albine ce stăteau grămadă pe unul din pereţi căci matca
se ascunsese într-o crăpătură dintre două seînduri ale peretelui de unde
ea nu putea să iasă. Albinele au descoperit-o acolo, au hrănit-o, au lins
permanent de pe capul ei substanţa hormonală pe care o transmiteau
celor înconjurătoare. Albinele ştiind că matca este în stup n-au mai
clădit botei, fiind satisfăcute de prezenţa ei.
în sfîrşit, un alt exemplu de atracţie a albinelor una faţă de cealal­
tă, se observă atunci cînd stuparii fac acele micronuclee de împerechere a
măteilor, cu un număr de 150— 200 albine în stupuşorii care au doar
un mic făguraş cît o secţiune, avînd sus un ulucel pentru hrană şi o botcă
gata de eclozionare în mijlocul lor. Cînd se perie albine tinere în aceste
micronuclee şi înainte de a da botca, privind prin peretele lateral de
sticlă al stupuşorului, se observă că prima mişcare ce o fac acele albine
tinere este cea de adunare la început în mici grupuleţe ; abia după 40—
50 de minute ele se formează în ciorchine, într-un colţ, împrumutîndu-şi
reciproc căldura pentru a putea supravieţui. Este un fenomen de inter-
atracţie ce o exercită fiinţele din aceeaşi specie, unele spre altele şi care
le îndeamnă să se grupeze. Mecanismul interatracţiei — după Lecomte —
este de ordin olfactic ; mai întîi acel fenomen de atracţie determinat de
substanţa de matcă de natură chimică şi un al doilea de ordin vibra-
toriu, căci albinele disperate îşi tremură aripile, emiţînd efluvii volatile
prin curentul făcut de vibraţiile aripilor, care se transmit tuturor, che-
mîndu-le să se adune.
A lţi cercetători consideră că fenomenul de interatracţie este un
efect de mulţime, deci superior celui de grup despre care v-am vorbit,
în acest caz, stimulii vin din afară, iar albinele se adună pentru că sînt
atrase de aceiaşi stimuli. Aşa se unesc obişnuit albinele lucrătoare în
jurul aceleiaşi surse de hrană. Prof. Grasse consideră că fenomenul este
generat pornind dintr-un spirit gregar — deci de turmă.

106
 I

Dacă după 2— 3 ore de la scuturarea albinelor tinere în micronu

cleul de împerechere s-ar introduce un termometru în micul ciorchina:
ce s-a format pentru ca să-şi împrumute reciproc căldură, el va înregistri. i

30— 32°C, datorită interatracţiei în care ele îşi pot împrumuta una alteia m
ia
hrana din guşi. Căldura este efectul metabolizării acelei hrane care geneo-
rează procesul de ardere. Problema va fi pe larg dezbătută cînd von n-m
vorbi de organizarea cuibului coloniei. Deocamdată, cu această ocazie
ie l
apare cu o altă latură privitor la felul cum albinele îşi organizează ciclu ulP
biologic : este efectul de economie care este atît de înrădăcinat în fiinţaa
lor. Adunatul hranei din flori sau din alte surse dulci este o preocupări
care o au toată viaţa ; în tot ceea ce fac, în tot ce consumă, în tot o
clădesc, acest spirit de economie se afirmă mereu, cu o singură excepţie 1 :!
hrănirea puietului. Alimentaţia bogată ce o dau urmaşilor, viitorul co­
munităţii, urmaşi cărora le deschid şi le revarsă din belşug „cornul
abundenţei", hrănindu-i de sute de ori pe zi, este dovada dorinţei ca ei
să fie cît mai voinici, cît mai rezistenţi la atacul bolilor şi cel al frigului I
* Un alt efect de grup sau de mulţime este cel pe care colonia îl
prezintă rezistînd cu succes ,la acumularea bioxidului de carbon în locu­
inţa lor, care nu numai că nu le incomodează, dar le este chiar folositor
pînă la o anumită limită de la 2% pînă la 15%. Acest gaz este toxic
I
pentru alte vieţuitoare, inclusiv pentru om care nu suportă o concentra­
ţie mai mare de 0,4%. în milioanele de ani cît ele au vieţuit într-un spa­
ţiu cu atît mai redus cu cît colonia era mai mare, albinele s-au adaptat
acestui mediu, care pentru majoritatea vieţuitoarelor este nociv. A lbi­
nelor le este folositor căci în ghemul de iarnă — după cum am mai I
spus — albinele stau ca într-o seminarcoză care le determină la un con­
sum redus de hrană şi la un metabolism ce se face lent ; cînd limita
este însă depăşită, acest gaz este eliminat cu ajutorul ventilaţiei.
Albinele trăiesc în colonie într-o perfectă armonie şi sprijin reci­ I
proc ; ele şe ajută la orice nevoie şi acolo unde una sau două nu pot
să facă o lucrare, vin în sprijinul lor numeroase surori, pînă cînd sco­
pul este realizat. Introduceţi — tineri apicultori — pe urdinişul stupului
de observaţie un pai şi urmăriţi ceea ce se întîmplă : la început una I
încearcă să-l scoată afară, plasîndu-se spre capătul cel mai apropiat de
ieşire. Dacă sforţările făcute de ea nu duc la rezultat, se înşiră de-a
lungul paiului atîtea încît îl mişcă din loc şi îl elimină din stup.
O altă încercare : puneţi un roi natural într-un mic stup primitiv I
făcut din scînduri şi avînd un urdiniş prea mic. Albinele se aşează la
lucru şi cu mandibulele rod fibrele lemnului şi lărgesc deschiderea.
Lucrarea este făcută fără întrerupere zi şi noapte. Atunci cînd în natură
este deplină linişte, vă veţi apropia de acel stup cu urdiniş prea mic şi I
veţi auzi distinct cum ele rod permanent marginile deschiderii, .ca nişte
şoricei care-şi fac loc de pătrundere într-o ladă cu provizii.
întrajutorarea între albinele aceleiaşi colonii, mai ales a celor prea
obosite, a fost observată de prof. M. Haydak (S.U.A.) care, urmărind felul I
cum albinele se ajută, scrie că în colonie sînt albine specializate să
maseze articulaţiile de la aripile şi picioarele celor istovite de alergătură
şi zbor.
I

107
 Toate sînt trup şi suflet pentru interesul coloniei fără să-şi mani­
feste o înclinare spre egoism. De pildă, matca cu destinul său procreator,
depune ouă fecundate în acele potiraşe iniţiale din ceară care vor fi
cîndva frumoase botei, deşi prin instinct, simte că într-una din ele se
va plămădi o viitoare urmaşă care-i va lua locul în colonie, iar ea va
trebui ori să plece cu primul roi, ori să fie răpusă de propria sa fiică,
dacă rămîne mai departe în stup. Astfel, ea se supune orbeşte legilor
care asigură viitorul speciei.
La fel fac şi culegătoarele care adună cu zor miere şi polen pe
care le pun la rezervă, pecetluindu-de pentru zile de restrişte, cînd
ele de mult vor fi trecut hotarul existenţei şi nu vor ajunge să se
bucure de roadele muncii lor.
Prin felul ei de organizare, colonia, în grele momente de calami­
tăţi, nu dă pas deznădejdii. Este suficient ca din dezastru să fie salvate
o mînă de albine care să aibă între ele pe mama lor, pentru ca în
scurt timp să înceapă a clădi 2— 3 făguraşi în care adună de îndată
hrană, iar matca începe să depună ouă în micul cuib. Dintre ele se aleg
doicile pentru crescut puietul şi astfel, zi de zi, mica colonie se întă­
reşte, populaţia creşte, îneît în prag de iarnă ciclul biologic se încheie,
urmînd ca în primăvară să continue existenţa din ce în ce mai înflori­
toare.
Numai cînd datorită unei calamităţi, ca o năpastă, piere şi matca,
apare o adevărată frămîntare între supravieţuitoare, mai ales cînd în
cuib nu se află nici ouă şi nici larve mai mici de trei zile. în disperare
de cauză, cîteva din ele, în urma unui autoconsum de lăptişor, ajung la
o dezvoltare a ovarelor şi astfel reuşesc să depună ouă în fagurii pustii,
din care se vor naşte numai trîntori. Mai curînd sau mai tîrziu colonia,
zisă bezmetică, piere din, lipsă de urmaşi.
Activitatea laborioasă a curăţit oarelor ce păstrează casa lor ca un
pahar sclipind de curăţenie este o operă de prevenire şi de frînare a
bolilor pentru buna vieţuire a comunităţii, zidind în sicrie de propolis
cadavrele şoaricilor ce au trecut pe urdiniş noaptea, pe nesimţite, cînd
vremea este rece şi albinele s-au strîns în ghem.
— Dar în interiorul coloniei şi în afară de ea, apar oare fenomene
de antagonism ? întrebă unul dintre tinerii apicultori.
— Cînd o colonie devine bezmetică, şi deci cu multe albine ouă-
toare, care adesea depăşesc 50% din populaţie, iar stuparul vrea să repare
răul dîndu-i matcă nouă, aceasta va fi aproape imediat atacată şi ucisă.
Albinele bătrîne care au acum ovare mai dezvoltate, chiar dacă ovario-
lele lor puţine la număr dau doar 6— 8 ouă nefecundate, întrucît această
stare fiziologică le dă posibilitatea să devină şi ele femele care pro­
creează, se vor repezi să ucidă orice matcă străină introdusă în colonie.
Iată — tineri apicultori — o relaţie de antagonism de ordin intern între
albinele ouătoare şi o matcă nouă. Această duşmănie are urmări fatale,
căci din ouăle depuse de albinele ouătoare se nasc numai trîntori. S-ar
putea spune că procedînd astfel albinele „speră" că în sfîrşit din atîtea
ouă depuse de majoritatea populaţiei se va naşte odată şi o matcă. în

108
străvechile timpuri cînd albinele erau singuratice acest caz era regulă
generală, şi deci prin ereditate au mai păstrat vreo amintire în această
privinţă. In general colonia de albine ouătoare dispare prin ea însăşi,
căci dacă stupul va fi populat numai cu trîntori, nu are cine să întreţină
colonia cu bunuri alimentare indispensabile.
O altă manifestare antagonistă în colonie este lupta care se dă între
matca vîrstnică şi una tînără, care iese totdeauna victorioasă, ucigînd
chiar pe propria sa mamă. Totuşi, s-au văzut cazuri cînd două mătci —
mama şi fiica — convieţuiesc în acelaşi stup, depunînd ouă pe acelaşi
fagure, dar fiecare pe altă faţă, evitîndu-se contactul direct între ele.
Cînd însă se formează ghemul de iarnă vîrstnică nu mai este îngăduită
şi dispare.
Mai avem de lămurit anomalia albinelor ouătoare şi felul cum ele
pot fi corijate de această abatere atît de dăunătoare existenţei unei
colonii.
Din cele arătate în treacăt la capitolul „matca" aţi reţinut că o
matcă moartă îşi păstrează mult timp mirosul substanţei ce-i acoperea
corpul cînd era în viaţă. Dacă cadavrul ei va fi suspendat între doi fa­
guri în stupul orfan, albinele coloniei au impresia că ea e prezentă, vie­
ţuieşte, lingînd în continuare acea substanţă împărtăşită tuturor albinelor
coloniei.
Este un expedient ce se poate folosi timp de 10— 12 zile, în care
stuparul poate să-şi procure o matcă nouă sau chiar o botcă gata de eclo-
zare, bineînţeles retrăgînd atunci cadavrul.
în caz cînd stuparul nu observă lipsa mătcii iar colonia nu are pu­
iet tînăr din care să-şi crească o nouă matcă, colonia orfană se bezme-
ticeşte şi albinele lucrătoare încep să depună ouă nefecundate în cuib.
Pentru remedierea situaţiei anormale se folosesc cîteva metode şi
anume : se scot toate ramele stupului cu albinele acoperitoare scuturîn-
du-le în iarbă la 100— 200 m depărtare de stupină ; multe albine ouătoare
rămîn pe loc şi pier curînd.
Ramele scuturate se aşează într-un corp de stup curat ; acesta
este pus în locul unui stup normal cu matca şi populaţia puternică care
vor primi albinele bezmetice venite la locul cunoscut de ele ; în noua si­
tuaţie albinele ouătoare încetează să mai depună ouă în cuib, conlucrînd
cu colonia gazdă. Colonia —- fostă bezmetică — fiind mutată pe locul colo­
niei normale, se încarcă de albinele culegătoare a celei mutate, care pri­
mesc uşor atunci o matcă fecundată sau o botcă gata de eclozat. Curînd
totul se normalizează.
Un mijloc nou şi sigur de reuşită este folosirea narcotizării colo­
niei bezmetice prin care, în cele cîteva minute cît albinele sînt ameţite, se
introduce pe urdiniş o matcă tînără fecundată, sau chiar una mai vîrst­
nică, care va fi acceptată fără ezitare. Albinele îşi pierd complet memo­
ria pentru foarte scurt timp cînd sînt afumate cu azotat de amoniu,
substanţă chimică ce se foloseşte ca îngrăşămînt chimic al ogoarelor.
Metoda a apărut acum un an într-o revistă de apicultură din Bel­
gia, dar eu am folosit-o încă de acum 60 de ani aproape şi am publicat-o
în prima ediţie a „Stupăritului" din 1936, la pagina 232— 233. Pe atunci
nu se ştia despre această substanţă chimică, dar sătenii stupari afumau

109
 albinele şi le ameţeau pentru scurt timp, folosind o ciupercă
„ Beşica porcului“ (Licoperdon) ce o găseau pe locuri îngrăşate natural
de animale, deci în ocoalele de vite. Cînd venea timpul să facă o recol­
tare completă a stupilor primitivi, vînzînd apoi coloniile ameţite, afumau
albinele ce cădeau de pe faguri pe un ziar, inclusiv matca, şi le predau
cumpărătorului. Apoi scoteau din buduroi toţi fagurii.
Eu am populat atunci 100 stupi sistematici cu colonii scoase din
buduroaie cu ajutorul acestui fum şi cărora le puneam faguri goi gata
clădiţi, hrănindu-le apoi masiv cu sirop de zahăr.
După terminarea operaţiei urdinişul se deschidea, interiorul stu­
pului se aerisea, iar colonia narcotizată trebuia lăsată 1— 2 zile în linişte.
Ea îşi recapătă noi reflexe de cules şi activităţi la exterior şi interior.
Acum operaţia de narcotizare se face cu ajutorul acelei substanţe
chimice în felul următor : ori se pune în afumătorul aprins o linguriţă
de azotat de amoniu, dîndu-se pe acolo cinci rafale de fum — pe înce­
tul — şi închizînd urdinişul cu un smoc de iarbă, sau se topeşte substanţa
în apă clocotită la 170°C pînă la saturaţie, punîndu-se cristalele de azo­
tat în ea precum şi cîte va bucăţi de vată ca un cocoloş de mărimea
unei cireşe. Cocoloaşele uscate se păstrează într-o cutie ermetic închisă,
căci altfel se volatilizează.
Cînd apare cazul ca o colonie să fie narcotizată, se introduc în afu­
mătorul aprins cîteva cocoloaşe, dîndu-se cinci rafale pe urdinişul ce se
închide. Cînd albinele sînt ameţite, se introduce o nouă matcă, sau se
fac diferite operaţiuni de nevoie şi anume : cînd în stupină o colonie
este atacată de albinele hoaţe, ea se afumă cu această substanţă, iar
albinele ameţite pierd pentru scurt timp memoria locului şi rămîn în
stupul atacat, conlucrînd împreună cu albinele gazdă.
De aisememea, cînd se face o mutare pe stupi în prisacă, aUbdnefle
deşteptate uită vechiul lor. loc şi îşi fac în 1— 2 zile reflexe noi ale
poziţiei ce o ocupă acum stupul, precum şi reflexe de cules şi de vieţuire.
Trebuie luate în prealabil cîteva măsuri : fagurii cu miere se scot
din situp, măjtjurînd albinele de pe ei, pentru ca mierea să nu prindă un
miros neplăcut ; fumul se dă încet ca să nu ardă unele albine. Să nu se
dea mai mult de cinci rafale ; de asemenea să nu se confunde azotatul
de amoniu ca azotatul de potasiu care e ceva mai toxie.
O altă latură negativă a caracterului unor colonii, din prisacă, este
cea de agresivitate manifestată mai ales cînd un cules bogat s-a termi­
nat brusc. Atunci, aflibanele agitate atacă înţepând pe oei don preajma lor,
care li se par că le tulbură cursul normal al vieţii lor. Este obişnuit
o caracteristică a unor anumite rase de albine, cum sînt de pildă albi­
nele cipriote cu care localnicii lucrează greu dar suportabil, dat fiind că
sînt în acelaşi timp harnice şi mult productive. Şi cele din rasa siriană
au acest cusur. Această înclinare spre agresivitate este ereditară. Vă
amintiţi că în primele lecţii v-am vorbit de acel strămoş, albina sălba­
tică singuratică şi anume de specia Osmia fossaria, la care fiecare indi­
vid trăieşte în bîrlogul său în pămînt şi foarte aproape unele de altele,
ca într-un sat.. Acestea atacă orice altă insectă zburătoare care străbate
spaţiul „satului" cît şi spaţiul pe o rază de 100— 150 m în jurul locuin­
ţelor. Acolo este cîmpul lor de exploatare şi nu îngăduie străinelor

110
 să-l încalce. In acest scop o parte din ele fac un fel de patrulare per- i

manentă contra presupuşilor adversari.

Albinele din alte rase au un anumit simţ de proprietate asupra unor
terenuri de exploatare şi atacă pe cele care le încurcă zborul. Fiecare
stup — în mod obişnuit — îşi creează anumite culoare de zbor, la o înăl­ i

ţime de 5— 10 m şi cu diametrul de 2— 4 m, atacînd pe cele care le

traversează.
De asemenea, vă amintiţi — tineri apicultori — de cele ce v-am
spus cînd am .descris zborul de împerechere al măteii care se avîntă i

ca o săgeată de pe seîndura de zbor ca să treacă peste zona de 10 m pe

care albinele culegătoare o ţes, pentru a nu fi atacată de acestea. O
observaţie interesantă, în privinţa zonei de apărat, este următoarea :
dacă se pune o farfurie cu puţină miere pe capacul unui stup, primele i

care vin acolo sînt ale stupului respectiv ; orice albină din împrejurimi
care încearcă să ia acest neaşteptat ospăţ este atacată. Dacă farfuria cu
miere este scoasă din prisacă la 15— 20 m, orice albină ar sosi acolo o
suge fără lupte. Problema a fost elucidată de cercetătorul Hedigher, care i
a observat că unele colonii îşi aleg o zonă teritorială de cules, aşa cum
fac multe animale şi păsări zburătoare, zonă mai mult sau mai puţin
largă, în interiorul căreia nu îngăduie albine străine din alţi stupi. Cînd
în cîmp sau pădure este un cules bun, albinele nu se mai preocupă de
i
apărarea acestui teritoriu considerat că le aparţine.
Agresivitatea este mai accentuată atunci cînd atmosfera este mai
încărcată, e vînt putejnic sau chiar furtună. Atunci albinele vin de-a
valma spre stupii lor şi nu trebuie neliniştite şi mai mult prin interven­
ţiile stuparului. în schimb, cînd este un cules bun ele nu dau atenţie i

nici chiar celor ce le stînjenesc activitatea.

Un alt motiv de agresivitate este creat de multe ori prin metisare,
mai ales cînd nu se ţine seamă că una din părţi are un astfel de carac­
ter. Este cunoscută marea greşeală făcută de Institutul de apicultură bra­ i

zilian care a adus pentru studiu o colonie africană din rasa Adansonii,
care acasă la ea este foarte productivă. Din nefericire, un roi metis care a
scăpat neobservat dădea semne de agresivitate. Acest metis între blînda
albină braziliană şi cea Adansonii s-a afirmat cu o serie de defecte : este i

foarte roitoare, producînd cîte 7— 8 roiuri pe vară, dar mai grav este că
ea are o răutate înspăimîntătoare. Nimeni nu se poate apropia de
stupină, om sau animal fără să fie atacat. Acum brazilienii nu mai ştiu
cum să o distrugă, căci datorită roitului natural intens, metişii aceştia i
s-au răspîndit cu o iuţeală deosebită, zburînd la mari depărtări.
Pentru prevenirea manifestărilor agresivităţii, apicultorii folosesc
fumul dat de un dispozitiv denumit afumător în care se introduc sub­
stanţe fumigene : bureţi, putregai de lemn, bucăţi de sac vechi etc. Albi­ i
nele au un reflex condiţionat la fum : îşi umplu guşa cu miere şi nu
mai pot înţepa.
De asemenea şi o uşoară pulverizare cu apă dă albinelor o preocu­
pare şi lasă pe apicultor să lucreze fără a fi înţepat. i

Antagonism între albinele străine coloniei se observă mai totdeauna,

după cum aţi văzut, în cazul apariţiei furtişagului. Dar dacă străina ce

m i
vrea să intre scoate pe vîrful limbii o picătură de nectar din guşă, dove­
dind prin aceasta că nu este o duşmană, ci aduce ceva în folosul comuni­
tăţii, straja de la urdiniş îi dă voie să intre.

Reversul medaliei : furtişagul şi alte anomalii

Este drept, şi bine de spus, că albinele au şi păcatele lor. Am fost

chemat de urgenţă la o stupină să dau un sfat. Stuparul plecase cu trei
zile înainte, uitînd afară un fagure plin cu miere. Cînd albinele au dat
de el şi s-au înfruptat dintr-un bun găsit gata cules, s-a deşteptat în ele
instinctul de acumulare, instinctul furtişagului, năpustindu-se asupra co­
loniilor mai puţin populate şi cu strajă mai redusă la urdinişuri. S-au lup­
tat din greu apărătoarele cu puhoiul de invadatoare ce veneau cu sutele,
dar acestea au golit toţi fagurii cu strînsură din stupul atacat, ucigînd
majoritatea albinelor şi matca coloniei. Răul s-a întins curînd şi la alţi
stupi aşa îneît 10% din coloniile stupinei erau distruse. Cu foarte multă
trudă am stăvilit dezastrul, care altfel putea fi general.
— Dar cum pot albinele hoaţe să înşele vigilenţa celor ce apără
urdinişul ? întrebă un apicultor începător.
— Cînd un cules bogat a încetat brusc din anumite cauze ce depind
de maturizarea florei respective, cînd plantele îşi reţin rezervele lor de
zahăr de care au nevoie pentru formarea fructului, grupul albinelor
cercetaşe şi al culegătoarelor sînt mult aţîţate spre furtişag datorită eflu­
viilor parfumate ale nectarului din stup care este prelucrat de albinele
prelucrătoare ; aceste efluvii ies din interiorul stupului în valuri prin
acţiunea albinelor ventilatoare, ce evaporă apa din mierea încă crudă,
stîrnind pofta de a răpi un bun gata făcut. Instinctul le îndeamnă să
atace dar acolo, la majoritatea stupilor, straja este numeroasă şi cu atît
mai atentă. încercarea de a pătrunde în stupi de cele mai multe ori nu
le izbuteşte, căci paznicele stau ridicate pe picioarele anterioare.
într-o astfel de poziţie ele nu mai aşteaptă ca o străină să se apro­
pie, o cunosc pentru că zborul hoaţelor este pendulat, căutînd loc liber
de intrare. Atunci paznicele se reped din zbor, se încaieră cu albina hoaţă
căutînd să-şi împlînte acul în corpul năvălitoarei. Aceasta face încercări
disperate să scape, luptătoarele cad înlănţuite de pe seîndura de zbor jos
pe pămînt şi astfel de cele mai multe ori hoaţele scapă. Ele se retrag
pentru a reveni, de data aceasta mai circumspect, căutînd să intre în
stupii cu populaţii silabe, cu o pază mai puţin numeroasă la urdinişuri. In
aceste situaţii albinele hoaţe folosesc alte maniere : se aşează mai întîi pe
marginea seîndurii de zbor stînd oarecum liniştite pînă cînd unele paz-
nice se apropie. Hoaţele scot atunci, pe vîrful limbii, o picătură de miere
din guşi, oferind-o celor ce le-au ieşit în cale, iar ele, considerînd că
sînt dintre ale lor, le dau cale liberă de intrare. Odată ajunse în stup e
greu să mai fie recunoscute, căci albinele de acolo au alte sarcini şi nu
se ocupă de prezenţe străine. Hoaţele se duc direct la fagurii mărginaşi,
îşi încarcă guşa cu miere şi plecînd ocolesc centrul coloniei şi se în­
dreaptă spre peretele frontal coborînd pe el pînă la urdiniş ; cînd ies de
acolo nu se angajează pe seîndura de zbor pentru a putea zbura, ci se

■112
urcă pe faţa exterioară a stupului şi de acolo îşi iau avintul de
Este o adevărată strategie ce o fac aceste năvălitoare.
Numărul lor devine la fiecare zbor şi mai mare, căci prada
tăşită la cele din stupul lor fac pe paznice să nu le mai
tru că mierea ingerată le transmite mirosul stupului atacat, aşa încît paz-
nicele nu mai pot distinge pe cele ale lor de năvălitoare, care au acum
acelaşi miros.
In mod obişnuit însă paznicele emit o substanţă de alarmă produsă
de glandele mandibulare denumită hepatan care mobilizează întreaga
colonie atacată şi astfel atacul este înlăturat. S-au văzut însă cazuri cînd
o colonie furată este aşa de descurajată încît renunţă la luptă, mai ales
cînd matca a fost ucisă şi unindu-se cu cele prădalnice, transportă ele
însele bunurile lor, rămîmnd şi făcînd casă comună cu atacatoarele.
Prof. von Frisch a observat un altfel de furtişag şi mai îndrăzneţ
constînd din atac direct : albinele hoaţe atacau culegătoarele ce Veneau
la stup cu guşile pline, aşteptîndu-le chiar pe scîndura de zbor a stu­
pului. Obosită şi oarecum dezarmată, căci atunci cînd are guşa plină
nu poate să-şi îndoaie abdomenul pentru a-şi scoate acul, culegătoarea
cedează hoaţei strînsura din guşă, după care aceasta, sătulă, îşi ia zborul
spre stupul ei, în timp ce culegătoarea intră cu puţinul ce i-a mai rămas
în desaga guşii.
— Dar cum putem distinge albinele hoaţe de cele care lucrează
normal ? mă întreabă unul dintre tinerii apicultori.
— In primul rînd trebuie observat felul cum zboară albinele : cele
ce lucrează normal îşi iau zborul avîntat în sus de pe scîndura de zbor
căci au guşa goală. Hoaţele ce pleacă din stup cu guşa pilină, fiind greoaie,
sînt nevoite să se lase mai întîi din zbor în jos şi apoi să se înalţe. Pozi­
ţia picioarelor hoaţei este cea adunată sub abdomen pentru a-1 sprijini,
aşa cum vin acasă culegătoarele, pe cînd cele normale pleacă în zbor cu
picioarele posterioare întinse de-a lungul abdomenului. Dacă prindeţi una
din hoaţe şi îi presaţi abdomenul, apare la gură o picătură de miere.
Colonia hoaţă este într-o continuă agitaţie de zbor, la ore cînd în pri­
sacă n-a început zborul, şi ele îl prelungesc mult seara, cînd celelalte
colonii obosite s-au liniştit.
Pentru combaterea acestei înclinaţii negative a unor colonii trebuie
luate măsuri severe: mai întîi trebuie recunoscute coloniile hoaţe, pu-
drînd cu făină albă pe cele ce pleacă anormale de la urdiniş, şi urmă-
rindu-le zborul, puteţi descoperi în care stup intră ; atunci se schimbă
locul ambilor stupi unul în locul celuilalt, după ce mai întîi aţi epuizat
măsurile obişnuite şi anume : de strîmtorare a urdinişului, chiar închi-
zîndu-1 pentru 30— 50 minute. Hoaţele se retrag văzînd neputinţa de a
pătrunde în stup. Se deschide apoi urdinişul puţin, cît pot trece alături
două albine ; cele ale stupului atacat care au venit cu guşa plină, intră
în interior ; alături, la urdiniş, se fixează cu o pioneză o pînză de tifon, în
care se înfăşoară o bucată de vată cu cîteva picături de acid fenic ;
mirosul repulsiv îndepărtează hoaţele. în lipsa acidului fenic se poate
folosi aldehida benzoică cu care se pensulează scîndura de zbor şi
peretele frontal al stupului atacat. Mirosul este repulsiv pentru hoaţe.
De asemenea şi o combinaţie de cinci părţi benzină, trei părţi eter sul-

8— cd. 44 113
furie şi 10 părţi terebentină puse într-o cutie de cremă de ghete, aşezată
la urdiniş, îndepărtează hoaţele, deoarece emanaţiile volatile ale com­
binaţiei nu le plac şi le fac să renunţe.
In astfel de împrejurări lucrările în prisacă se fac sub umbrela pro­
tectoare, care cu faldurile sale din tifon acoperă stupul complet, iar sub
ea apicultorul lucrează liniştit, deschizînd stupul fără grijă că ar putea
fi atacat de hoaţe.
O altă măsură bună este aplicarea la urdiniş a unui dispozitiv
denumit „şicană" care se face din scîndurele de 10 mm grosime, cu pere­
tele frontal de 25 mm, cu lungimea de 350 mm şi lăţimea de 80 mm,
încheiate în cuie. Este ca un tunel ce are o deschidere laterală ; tunelul
are la mijloc o seîndură mediană aşezată longitudinal. Albinele sînt
nevoite să intre în tunel, să-l parcurgă pe toată lungimea lui şi să oco­
lească scîndurica mediană a cărei extremitate se deschide direct în stup.
Albinele coloniei atacate se obişnuiesc repede cu acest dispozitiv, pe
cînd cele hoaţe, întîlnind în cale o serie de albine ale stupului care le
barează trecerea renunţă la furat.
O altă măsură bună de combatere a furtişagului este folosirea narco­
tizării coloniei cu azotat de amoniu, aruncat pe jarul din afumător, aşa
cum s-a arătat mai înainte.
Măsura cea mai sigură este ca în stupină să nu fie decît colonii
bune şi puternice, care nu (pot fi atacate. Nudleeile să stea cu urdinişuri
mult micşorate şi la nevoie ajutate cu puiet căpăcit pentru a le mări
populaţia, care astfel se va apăra cu succes. Hrănirile de stimulare se
fac numai seara cînd zborul coloniilor s-a liniştit.
 I

CICLUL BIOLOGIC A L COLONIEI

I
Ciclul biologic nu începe odată cu sezonul primăverii, ci cu cel
al toamnei, în luna septembrie, cînd albinele bătrîne şi obosite din vară
dispar repede, fiind în schimb înlocuite cu cele ce se nasc la începutul
toamnei. Pînă atunci colonia îşi pregăteşte nu numai agoniseala pînă
la apariţia florei de primăvară, ci şi una, două generaţii de puiet din I
care apar albine tinere ce pot să înfrunte rigorile sezonului rece al
iernii şi trăiesc pînă la mijlocul primăverii viitoare. într-adevăr, larvele •
albinelor de toamnă sînt mult mai bine hrănite de doici cu cantităţi im- ■
portante de păstură, pentru a-şi forma o rezervă corporală mare de •
albumină, proteine şi glicogen. Ele nu iau parte decît în număr mic
la creşterea puietului din toamnă şi îşi păstrează integral aceste rezerve
corporale. Matca îşi încetineşte din ce în ce mai mult ritmul ouatului,
depunînd în cuib doar cîteva sute de ouă pe zi. Creşterea acestora o face I
ultima generaţie de doici, de la sfîrşitul verii. Tinerele nu clădesc faguri,
nu culeg, căci afară este foarte puţină floră naturală, iar ia pregătirea
acestor privilegiate generaţii de toamnă, albinele doici hrănesc larvele
cu mult lăptişor aşa cum vom arăta mai departe. Aceste pregătiri şi I
îngrijiri biologice le fac mult mai rezistente contra invaziei nosemozei
şi altor afecţiuni, în special micotice, care-şi fac apariţia în decursul
iernii şi al primăverii. Stuparul grijuliu intervine acolo unde albinele
nu găsesc de loc hrană, oferindii-le în toamnă substanţe proteice, înlo­
cuitori buni ai polenului cum sînt : soia degresată, drojdie sau praf de I
lapte.
In timpul iernii, coloniile bune pierd puţine albine ; ba chiar în
acel anotimp friguros măteile prolifice şi tinere cresc la adăpostul
căldurii ghemului de iarnă, un oarecare număr de albine ce compen­ I
sează micile pierderi.
La revizia de primăvară pe care stuparul o face în primele zile
calde ale lunii martie, el măsoară cu un pahar albinele aflate moarte
pe fundul stupului. Se consideră că la o iernare normală care a decurs 1
în-condiţii bune de căldură şi hrană, albinele moarte dintr-un stup nu
trebuie să depăşească măsura unui pahar mare de apă. Apicultorul
notează la partida fiecărei colonii cantitatea respectivă ; mai ales cînd
pierderile ating două pahare, sau chiar mai mult, el trebuie să dea o I
atenţie specială acestora din urmă, sprijinindu-le pînă intră într-o creş­
tere normală în cursul primăverii.
I
î 15

L
 Odată cu începerea activităţii în primăvară pentru căutarea resur­
selor noi de hrană, se epuizează o mare parte din populaţia găsită la
primul control, încît deşi în cuib apare o generaţie de albine tinere,
pierderile sînt mai mari decît numărul celor ce se nasc. Curînd însă,
matca bine alimentată depune 1 500— 2 000 de ouă în 24 de ore ; echi­
librul începe să se stabilească fiind repede depăşit în favoarea gene­
raţiilor tinere, încît la sfîrşitul lui aprilie prea puţine albine bătrîne, din
toamnă, mai sînt în viaţă.
în următoarele două luni colonia ajunge la apogeul ei de dezvol­
tare. în stupul unde au iernat, spaţiul se îngustează mereu, căci cuibul
şi strînsura adunată ocupă din ce în ce mai mult din ispaţiul disponibil.
Cînd apicultorul nu~ intervine, mărindu-1, colonia roieşte cu matca
din anul trecut, iar în stup rămîne să se nască o matcă tînără. Dar în
stupăritul raţional roirea naturală este exclusă căci, deşi prin roire
numărul coloniilor în prisacă creşte, producţia de miere este compro­
misă. în schimb, dînd la timp spaţiu larg coloniei, albinele adună
în fagurii gata clădiţi atît din anul trecut, cît şi din cei din anul curent,
cantităţi mari de miere şi polen, dacă timpul este favorabil culesului.
Stuparul are grijă ca atunci cînd face extracţia mierii să lase în stup o
importantă rezervă de hrană, între 25 şi 30 kg care să-i ajungă coloniei
pînă la primul cules din anul viitor. Stuparul ia numai prisosul.
Acest prisos va fi cu atît mai mare cu cît apicultorul a folosit o
tehnică adecvată, ajutat desigur şi de culesuri bogate la care făcînd
pastoral a dus la timp stupina. în acest scop apicultorul va face tot
ce este posibil şi cunoscut, pentru ca la timpul oportun, deci cînd colonia
este în pragul marelui cules, numărul albinelor zburătoare să fie cît mai
mare posibil, ştiut fiind că numai atunci producţia de miere şi polen
va fi şi ea deosebit de importantă.
Dacă stuparul foloseşte metoda de exploatare bazată pe pastoral,
ducînd stupina la culesuri subsecvente, el stimulează coloniile sale
între culesuri, pentru ca ouatul măteii să fie menţinut la maximum
posibil iar spaţiul trebuie să fie mereu lărgit în raport cu nevoia de
extindere a cuibului.
în cazul cînd stuparul nu poate face pastoral, iar regiunea unde
se află are doar un singur cules principal, de la care poate obţine o
recoltă bună şi suficientă, stimularea coloniilor de albine nu va înceta
căci pînă la 15 august el poate organiza producerea de lăptişor, lăsînd la
urmă în stup mătei tinere, ca să depună puiet de toamnă.
Dacă nu face lăptişor, stimularea coloniilor pentru mărirea numă^
rului de albine zburătoare o va face cel mult pînă la 15— 18 zile înainte
de apariţia marelui cules, pentru a nu creşte albine multe de prisos
care ar consuma din strînsura lăsată în stup.
Coloniilor care nu sînt lăsate pentru iernare li se ridică măteile,
lăsîndu-le,să-şi facă botei, iar măteile noi vor fi la rîndul lor înlăturate ;
albinele coloniilor bezmetice, care şi aşa tot vor muri de bătrâneţe, sînt
folosite pînă la epuizare la producerea veninului aşa cum vom arăta mai
departe.
în schimb coloniilor care sînt destinate să dăinuiască pentru anul
viitor, li se vor înlocui măteile chiar în timpul culesului principal, orga-

116
nizînd cu puţin înaintea acestui cules o creştere proprie de mătci în
2— 3 colonii crescătoare, ţinînd seamă de îndrumările care vor fi date
în această privinţă spre sfîrşitul prelegerilor noastre. Dacă însă stuparul
vrea să fie sigur că în stupină el va avea numai mătci selecţionate, este
mai bine să se adreseze Staţiunilor de creştere de mătci de soiuri bune
recordiste, introducîndu-le în colonii la sfîrşitul ultimului cules, pentru
că, tinere fiind, vor depune în toamnă un mare număr de ouă, formînd
contingente mari de albine tinere pentru iernat.
Cînd stuparul face creştere proprie de mătci, din ouă sau din larve
mai mici de 12 ore, poate constitui — după ultimul cules — nuclee
ajutătoare, care vor fi de mare ajutor coloniilor de bază îri primăvara
următoare. Populaţia acestor nuclee ori se uneşte în toamnă cu cea a
coloniei de bază şi în acest caz mătcile disponibile pot fi iernate în afara
ghemului după metoda cercetătorului român N. Foti sau se păs­
trează intacte alături, sau deasupra coloniilor de bază, separate fiecare
cu cîte un fund de placaj ; alţi stupari preferă să ierneze nucleele în
corpuri simple cu fund, aşezîndu-le în stive de cîte 6— 7 corpuri. Fun­
dul fiecărui nucleu are o tăietură de 6/10 cm acoperită cu pînză metalică,
astfel încît căldura trece de la un nucleu la celălalt. Desigur că fiecăruia
i se lasă urdiniş aparte şi hrană suficientă în raport de mărimea lui.
Dacă creşterea de mătci stuparul o face cu scopul numai pentru a
schimba pe cele obosite şi îmbătrînite, lasă mătcile să eclozioneze în
nucleul ajutător separat de colonia de bază prin gratie, dînd nucleului
botei aproape de eclozionare. Cînd mătcile tinere ale nucleelor încep să
depună ouă, după cîteva zile se ridică gratia despărţitoare ; matca bă-
trînă dispare şi rămîne în stup una tînără care va da rezultate bune în
pregătirile de înmulţire a populaţiei din toamnă şi în primăvara urmă-'
toare.
Prin unirea coloniilor de bază cu nucleele lor şi punerea la iernare
a mătcilor disponibile în afara ghemului, nu înseamnă că nucleele au
dispărut definitiv, ci în primăvară, cînd fiecare colonie de bază are cel
puţin 6— 7 faguri cu puiet, ele se divid, nucleele se refac cu mătcile
iernate în afara ghemului şi astfel pînă la apariţia marelui cules, ouă în
fiecare stup două mătci, pregătind o mare populaţie de albine zbură­
toare pentru culesul principal.
După ce — tineri apicultori — aţi auzit cum se îndeplineşte pe
scurt ciclul biologic al coloniei, să urmărim desfăşurarea vieţii unei
colonii de albine.
 ANATO M IA COLONIEr CU SISTEMELE
ŞI CU ORGANELE SALE FUNCŢIONALE

— A ţi spus puţin mai înainte — interveni unul dintre tinerii

apicultori — că în colonie albinele lucrează pe grupe sociale. Cum se
formează şi cine le dirijează ?
— într-adevăr, albinele lucrează în grupe constituite temporar la
fel cum funcţionează anumite aparate şi sisteme în propriul lor organism,
privite ca subiect de studiu, a căror anatomie v-am explicat-o pînă
acum, Grupele sociale devin astfel organe temporare, mereu reînnoite,
cu albine tinere în locul celor uzate şi care mor, la fel ca toate celulele
dintr-un organism — celule care se nasc, trăiesc, mor, fiind în perma­
nenţă înlocuite. Deci albinele în comunitatea stupului sînt ca adevărate
molecule ce servesc acest complex biofiziologic care este colonia.
Grupele mai mari sau mai mici din albine-molecule în raport de
importanţa pe care o au în colonie şi vîrsta acestora trec de la o sarcină
la alta, după necesităţile acestui vast complex biologic. Ele formează
deci organe vitale, elastice, funcţionînd armonios la fel cum lucrează
moleculele şi celulele în organismul albinei privită individual.
„La albine, spune prof. R. Chauvin, fiecare individ îşi schimbă
activitatea pe măsură ce înaintează în vîrstă. Aceste schimbări de acti­
vitate se datoresc unor anumite efecte somatice". De pildă, la început
după eclozionarea lor, la cîteva zile, se dezvoltă glandele faringiene pro­
ducătoare de lăptişor, care este dat larvelor de către grupul social al
doicilor. Cînd resursa de lăptişor este epuizată, glandele respective încep
să producă enzime folosite la prelucrarea nectarului în multe alte scopuri ;
mai tîrziu vine rîndul glandelor ceriere, formînd grupul social al clădi-
toarelor. Totuşi sînt cazuri cînd situaţia în colonie are nevoie de mai
multe d o ici; glandele faringiene epuizate pot fi activate cu polen. Ba,
chiar — după observaţiile prof. M. Lindauer — unele albine-molecule
dintr-un anumit gsrup de activitate, trec în timpul liber să sprijine şi
alt grup în îndeplinirea sarcinilor acestora în raport de nevoile coloniei.
Viaţa albinelor în interiorul stupului şi gruparea lor pe sarcini
depind de : starea lor fiziologică ; de vîrsta pe care o au ; de eforturile
la care albinele-molecule dintr-un grup sînt supuse ; de nutriţia pri­
mită direct sau indirect ; de totalitatea proceselor de asimilaţie şi de-
zasimilaţii — adică de metabolismul mai redus sau mai accelerat ; de

118

V
 I

temperatura întreţinută de glucidele din hrana folosită ; de enzimele care

participă sau nu la procesele de reglare organică ; de fosfolipidele *) atît
de necesare şi foarte active în metabolism etc. etc. ; toate acestea vor fi
explicate la locul potrivit. I

Colonia posedă aparat reproduâător, respirator, digestiv, de excreţie,

circulator. De asemenea are sistem nervos de coordonare ganglionară şi
hormonală; are mijloace colective de a-şi forma propriul său schelet
şi de a apăra complexul biologic de invazia elementelor nocive, care I
caută să trăiască parazitar pe seama comunităţii.
— Dar dacă pînă acum studiind anatomia albinei — interveni un
apicultor — am fost lămuriţi prin desene şi planşe ori prin proprii obser­
vaţii cu lupa şi chiar cu microscopul, sau privindu-le prin geamul stupu­
lui de observaţie, cum oare vom putea descoperi aceste aparate şi sis­ I

teme anatomice ale coloniei, în acest vast complex organic, cu zeci de

mii de albine ?
— Studiindu-le pe viu — aşa cum de altfel am procedat şi pînă
acum în cea mai mare parte a lecţiilor noastre. I

In consecinţă, am hotărît să lăsăm să roiască a doua oară o

colonie care a mai dat deja un roi primar. Deci, să urmărim de aici I
înainte viaţa unui roi secundar cu matcă virgină. El îşi începe viaţa
de la cele mai simple elemente pînă la maturitatea deplină a coloniei. «
în acest scop prima colonie care va roi în zilele următoare va fi
stimulată pentru a-şi păstra toate botcile ce au în ele larve şi nimfe pe ®
cale de a deveni peste cîteva zile mătei virgine. Vom prinde roiul secun­
dar, îl vom caza într-un stup sistematic şi îi vom urmări felul său de
comportare studiindu-1 pe tot parcursul sezoanelor unui an, pentru a
putea vedea cum acţionează noua colonie rezultată din roirea secundară 1
a coloniei mame.

învelişul protector al coloniei — Stupul

I
Au trecut opt zile — tineri apicultori — pînă cînd a ieşit un roi
secundar, din stupul care înainte dăduse roiul primar ! L-aţi prins şi
l-aţi pus într-un stup sistematic.
— Iată, stupul acesta în care voi aţi pus roiul secundar cu matcă
virgină constituie pentru colonia de acolo un adevărat înveliş protector I
care o apără de intemperii. în cele cîteva zeci de milioane de ani de
cînd albinele vieţuiesc în colonii organizate, ele au trăit protejate în «
scorburile arborilor bătrîni, care le-au asigurat un adăpost ca un înveliş ■
călduţ, căci arborele însuşi are propria lui căldură. în această situaţie ■
ele nu au mai avut nevoie să-şi creeze un sistem propriu de apărare
exterioară. Albinele nu s-au mai pregătit organic pentru aşa ceva, nu
şi-au mai pus iscusinţa la încercare. De ce atîta muncă, cînd au găsit
I

*) Lipide — clasă de pro d u se naturale, esterl ai alcoolului, ai acizilor graşi superiori,

solubile în solvenţi organ ici şi insolubile în apă. S e pot îm părţi în do uă gru pe m ari :
lipidele simple cuprlnzînd în principal grăsim ile şi cerurile precum şi lipide com puse
cuprinzînd fosfatidele, cerebrezitele, sulfatidele (p rof. G r. Bălănesou).

I
119
de-a gata — în scorbură — locul ideal de adăpostire a întregii co­
lonii şi a agoniselii strînse în timpul cald al verii cu multe flori
încărcate cu nectar şi polen ? Albinele deci şi-au ales în mod deliberat
locul cel mai potrivit pentru buna lor vieţuire, scorburile arborilor
bătrîni din întinsul pădurilor (fig. 17)-
Omul, observînd această înclinare, a-
ceste preferinţe ale albinelor de a-şi orga­
niza viaţa în scorbuiri, a tăiat trunchiuri gău­
noase, le-a ars putregaiul din interior şi a fă­
cut primii stupi ,din scoarţa ce a rămas tare.
In aceste zise „buduroaie", omul a pus roiu-
rile“ prinse formîndu-şi stupina adăituri de casă.
Stupul, fie el un simplu buduroi sau o
coşniţă ţuguiată făcută din nuiele de răchită
lipită pe dinăuntru şi pe dinafară cu argilă,
ori fie stup sistematic, serveşte coloniei ca
un înveliş. El face parte integrantă cu co­
lonia, aşa cum propriul înveliş corporal al
fiecărei albine-moleculă, făcut din chitină,
Fig. 17. — Roi ce a în ceput f a c e P a r t e integrantă cu corpul albinei. El
să-şi construiască faguri în le apără organele interioare şi fiinţa lor pri-
scorbura unui arbore bătrîn vită ca subiect de studiu ; sub acoperămîntul
văzut în secţiune : acestui înveliş bate o inimă, se simte răsu-
£onrnâ adeln|erdtierre2 nsl5 3* - flul unei respiraţii şi sînt adăpostite toate
fa g u ri deja c iâ d iţ i ; se conside- aparatele şi sistemele anatomice pe care
ră că arborele a fost tăiat , ^ . 7. . „ ,w „ , r , .,
de-a lungul le-am studiat împreuna, cînd v-am vorbit
despre anatomia albinei. în special stupul
sistematic este astfel construit şi calculat, încît, extensibil fiind, dă colo­
niei posibilităţi nelimitate de dezvoltare. De aceea, roiul nostru de ieri
a fost pus în acest stup gata pregătit mai dinainte, iar albinele lui au şi
început să clădească faguri.
 Cu sudoarea miilor de clăditoare *
se ridica cetatea

G RUPUL SOCIAL A L CLAD ITO ARELO R

Scheletul de susţinere a coloniei — fagurii

Circulaţia albinelor roiului prin urdiniş se făcea încet.

— Dar de ce roiul nu activează în aceeaşi măsură ca în celelalte
colonii din prisacă ? — întrebă un tînăr apicultor.
Pentru că cea mai mare parte din populaţia lui se ocupă cu clăditul
fagurilor. Aceştia constituie viitorul schelet de sprijin pe care se va
desfăşura întreaga activitate a coloniei.
In acest scop tinerele albine-molecule ce compun roiul îşi extrag
din propriul lor organism solzişorii de ceară elaboraţi de glandele ceriere
ajutate şi de secreţiile neutre ale glandelor labiale şi de o enzimă : lipaza.
La această operă contribuie o hrană cu multă miere, pe care albinele
au adus-o în guşă din fagurii stupului-mamă de unde roiul a plecat,
consumînd-o treptat în 18— 24 de ore, folosind în acelaşi timp şi ceva
lipide (grăsimi) din rezerva organică a corpului gras, cît şi puţin polen,
în aceşti faguri ce fotrmeiază scheletul de susţinere a populaţiei noii
colonii şi a viitorului cuib, albinele vor aduna strînsura de miere şi po­
len spre a o avea la dispoziţie în cursul sezonului rece, cînd natura
stă în amorţire sub apăsarea frigului. în ei albinele îşi cresc numeroase
generaţii de puiet ce se succed din februarie pînă tîrziu în toamnă
dacă sînt stimulate, iar cînd soseşte timpul rece, colonia ocupă în pro­
porţie de 60% alveolele goale din fagurii centrali, pe cînd restul popu­
laţiei stă pe intervalele dintre faguri, formînd astfel un ghem compact
denumit ghemul de iarnă. Acolo ele găsesc marile rezerve de hrană —
miere şi păstură.
Întrucît clăditul fagurilor roiului cere cîteva zile de activitate in­
tensă, iar noi nu putem urmări lucrarea de aproape, am hotărît să
ridicăm din stupul de observaţie fagurele din etajul doi. Apoi, oferind
albinelor de acolo o ramă cu o simplă fîşie de fagure artificial şi hrănind
micul nucleu cu miere diluată cu puţină apă, putem vedea, privind prin
geam, cum grupul social al clăditoarelor lucrează un fagure ce constituie
o mică parte a unui viitor schelet pe care o colonie nouă îşi organizează
vieţuirea. ' r -
Într-adevăr, după ce au trecut 24 de ore de la această schimbare,
am înlăturat ambele obloane ale stupului de observaţie. Albinele se
t urcaseră în spaţiul liber al ramei goale, stînd suspendate în 2— 3 perdele

121
 de trupuri vii distanţate la 38 mm una de cealaltă şi transformînd hrana
ingerată în solzişori de ceară (fig. 18). Intre aceste perdele albinele
creează şi păstrează constant o temperatură superioară celei din stup,
care uneori acolo atinge 40°C. Nu mai revenim asupra acestei probleme
explicată atunci cînd am vorbit de sistemul glandular — glandele ceriere.
Privind perdeaua de trupuri am observat pe suprafaţa fiecărei
oglinzi ceriere cum din epiteliul alcătuit din celule moi şi spongioase,
încep să apară solzişorii de ceară, lucrare
legată de efectul de grup al albinelor-
molecule, aranjate pe grupe de lucru,
clădind făguraşi distanţaţi puţin unii de
ceilalţi.
In mod obişnuit, producţia de ceară
este limitată în raport de vîrsta albine-
lor-molecule ale coloniei. După ce glan­
dele faringiene nu mai dau lăptişor şi
enzime pentru prelucrarea nectarului,
Fig. 18. — Cum clădesc faguri trec la producerea cerii secretată de glan-
albinele într-un situp de observa- dele ceriere. Totuşi, sînt împrejurări cînd
ţie cu geam : la nevoie chiar şi albinele bătrîne, după
guxe 3- % un consum abundent de polen timp de
bine în p erdele suspendate. zece zile, pot reactiva funcţia acestor
glande.
Construirea fagurilor cu mii de alveole începe în stup cînd tem­
peratura din interior este cel puţin 20— 30°C.
— Am observat — zice un tînăr apicultor — că folosiţi uneori
pentru denumirea celulelor din faguri noţiunea de alveole şi uneori
cămăruţe. A veţi vreun motiv anumit ?
— Dînd această denumire celulelor din faguri — vreau să evit o
confuzie în mintea voastră. în fiziologia albinei şi coloniei la tot pasul
cuvîntul de „celulă" apare mereu : celule glandulare, celule nervoase,
celulele nucleului din ou etc.
Adoptînd pentru celulele fagurelui noţiunea de „alveolă", nu fac
decît să aplic exact noţiunea latină a cuvîntului, căci în latineşte cuvîn­
tul „alveolis“ înseamnă „vas mic“ şi aşa o denumesc cei mai mulţi autori
ce se ocupă de probleme apicole începînd cu scriitorii romani. Iată,
acum, privind prin geamul stupului de observaţie, cum cîteva albine din
perdeaua vie în care stau agăţate, încep să se agite. Cu ajutorul picioarelor
anterioare desprind solzişorii de pe oglinzile ceriere ; îi duc la gură, îi
amestecă bine cu secreţia glandelor mandibulare care le conferă o rezis­
tenţă mărită la topire. Iniţial, aceşti solzişori sînt aşa de moi şi maleabili
încît cedează la o temperatură de 25— 30°C, pe cînd astfel — aşa cum
v-am mai spus — bine amestecaţi, rezistă la 62,3°C.
Demonstraţia cu stupul de observaţie o limităm aici, căci construi­
rea unui singur fagure nu ne poate reda fidel felul cum albinele clădesc
întregul edificiu de faguri pe care în acest timp albinele roiului secundar
din stupul sistematic îl prelungesc în jos şi lateral. Demonstraţia am
făcut-o numai pentru a vă arăta cum produc glandele ceriere acei sol-

122
 J-
I

zişori ce apar pe suprafaţa oglinzilor. Albinele roiului din stupul siste­

matic au fost în prealabil pregătite organic pentru această lucrare, a c u - «
mulîndu-şi rezerve organice în corpul gras, în special lipide, luîndu-şiB
şi un timp de repaus înaintea plecării roiului. Ele au guşile pline cu B
miere, iar numărul albinelor tinere din roi, apte pentru producerea cerii,
ating aproape 50% din populaţia lui.
Aşezarea albinelor la clăditul fagurilor roiului, într-un buduroi sau
stup gol, se face după ce ele s-au aranjat în formă de ciorchine, sub I
plafonul stupului primitiv sau sub spetezele unui număr de 3— 4 rame
ale stupului sistematic. Ele nu stau acolo ca nişte perdele transparente,
ci formînd un ciorchine asemănător spre exterior cu cel în care stăteau
în stare de roi, cu deosebirea că în interiorul ciorchinelui, cînd albinele I
clădesc, lasă la mijloc un culoar vertical, pe ale cărui margini sînt înca­
drate cele 3— 4 perdele distanţate la 38 mm unele de celelalte. Acolo
sînt numai albine tinere, cu glandele ceriere neuzate, iar învelişul cior­
chinelui este format numai din albine mai vîrstnice. Circulaţia în in­ I
teriorul acestui con cu baza în sus şi vîrful în jos se face asemănător
ca pe un culotar de ascensor începînd de la vîrful ciorchinelui, cît şi
pe marginea perdelelor, culoar care serveşte la coborîrea şi urcarea
albinelor ca pe treptele unei scări. I

Căldura în interiorul ciorchinelui este constantă, de 33— 34°C. Cînd

ea este depăşită, straturile ciorchinelui se mai resfiră, iar pătrunderea
aerului proaspăt răcoreşte şi elimină surplusul căldurii.
La adăpostul învelişului, după ce albinele din interior încep să I
secrete solzişori, iar lucrarea este în toi, aceştia sînt transportaţi sus
pe şantierul de lucru, unde se fac grămăjoare de materie primă ce
urmează a fi prelucrată şi transformată în faguri, a căror temelie este
I
în partea de sus a ramelor, crescînd spre josul lor.
Iată o aşezare care răstoarnă principiile arhitectonice din lume.
Acolo sus cîteva albine constructoare fixează sub spetezele superioare ale
ramelor primele temelii de la care porneşte lucrarea, punctînd spetezele I
în mai multe locuri, ca astfel viitorii faguri să poată fi urziţi cu mici
făguraşi de-a lungul acestor baze.
Pe măsură ce timpul trece şi materia primă soseşte pe şantier, micii
făguraşi schiţaţi încep să crească şi lateral, atingîndu-se unii de alţii, I
formînd astfel baza viitorilor faguri ai acestui palat de ceară ce stă
cu temeliile spre cer.
Acumularea cea mai mare de materie primă, care este ceara, albi­
nele constructoare o depun la temelie, căci temelia trebuie să fie solidă I
ca să poată suporta — fără să se dărîme — toată greutatea rezervelor de
hrană acumulate în cămăruţele cu miere şi polen, precum şi greutatea
puietului din cuib peste care stă toată populaţia stupului, ca să-şi ţină
de cald. ^ I

Primele temelii de sub spetezele superioare ale ramelor sînt solide,

groase, cu multă ceară ; acolo, alveolele sînt neregulate pe spaţiul pri-

123 I

I
melor 2— 3 rînduri, pentru ca pe măsură ce fagurele se urzeşte, ele să
fie regulat construite în hexagoane (fig. 19 şi fig. 20). x
Vă amintiţi cred de lecţia privitoare la diferite rase de albine şi
anume de rasa dorsata din Extremul Orient care-şi clădeşte în aer liber
un unic fagure legat de o creangă puternică. Temelia lui este groasă
de 12— 13 cm pentru ca să suporte cele peste 150 kg miere acumulată
în el, plus greutatea puietului şi a populaţiei întregii colonii. La fel,
în mic, construiesc şi albinele roiului nostru. ■>

fa g u r i a rt/ fîcia ff
ram a clad T loare

Fig. 19. — Forma a trei Fig. 20. — Cuibul unei co­

alveole dintr-un fagure cu lonii ce are deasupra şi ma­
fundul lor trirombic gazin de recolta

Cînd grupul constructoarelor atinge 37°C şi ele au ceară suficientă

sus pe speteze, ele se aşează faţă în faţă pe acea îngrămădire amorfă de
ceară brută, din care încep să tragă un cerc sculptîndu-1 migălos, unele pe
o faţă, celelalte pe cea de-a doua, mişcîndu-şi antenele, formînd cele trei
romburi ale fundului viitoarelor alveole. înclinaţia romburilor în raport
de cei şase pereţi ai alveolelor, depinde — după Darchen — de un­
ghiul ascuţit al fiecărui romb. Acest unghi măsoară 70 grade şi 32 mi­
nute. Matematicienii au aflat prin calcule că tocmai acest unghi este ab­
solut necesar acolo, pentru ca între cele şase planuri hexagonale, fiecare
alveolă să poată conţine maximum de miere, iar la construirea lor să se
folosească o minimă cantitate de ceară. Forma hexagonală dă o siguranţă
şi o rezistenţă deosebită edificiului, căci fiecare din cele trei romburi co­
respunde altei alveole de pe partea opusă. Ele fixează colţurile unghiu­
rilor şi liniilor unde trebuie să se înalţe cei şase pereţi ai primelor alveole
din viitorii faguri. Pînă să ajungă la construirea unei singure alveole
M. Liridauer a numărat 120 albine ce s-au tot perindat pînă cînd,
fără să poată observa cînd şi cum, apare cercetătorului forma exactă a
unei alveole.
Ele clădesc alveolele pe grupe, iar acestea sînt unite pînă la sfîrşit,
formînd acea temelie a primilor 3— 4 faguri ai roiului.

124
 „In realitate — spune J. Hoffmann — fagurele este un tipar. El
se urzeşte ca atare şi se construieşte de asemenea ca un tipar. Legile pe
care ni le evidenţiază un fagure de albine sînt determinate de cinci
condiţii : 1) este o formaţie paralelipipedică alcătuită din corpuri regulat
dispuse în două straturi fără lipsuri de continuitate ; 2) aceste corpuri
sînt potrivite exact şi perfect corespunzătoare ; 3) la baza fiecărei alveole
se află o piramidă compusă din trei romburi. Punctul median de la baza
fiecărei alveole este totdeauna un punct de îmbinare pentru celelalte
trei de pe faţa opusă ; 4) din îmbinarea fără goluri a fagurelui cu alveole
dublate rezultă tiparul peretelui median ; 5) prismele sînt prelungirea
jumătăţilor de faguri dubli. Această concepţie corespunde şi urzelii şi
creşterii fagurilor".
A ţi văzut la lucru aceste sute şi sute de albine clăditoare — ade­
văraţi arhitecţi — pe care, dacă le vom însemna pe torace cu o culoare
distinctă, le vom vedea apărînd cînd ici, cînd colo, pe diferite părţi ale
fagurelui început.
Grupul social al albinelor arhitecte, însoţite de grupul social al clă-
ditoarelor de care se diferenţiază ca sarcini, potriveşte solzişor cu solzişor
în dispozitivul fagurilor, care au zeci de mii de alveole aşezate simetric,
sprijinite unele pe altele într-o arhitectură economicoasă, pornind de la
fagurele central. Privind ansamblul zidirii aşezămîntului, el apare ca un
clopot inversat care pe măsură ce se alungeşte în jos se măreşte şi în
lăţime ; zidind astfel şi fagurii din părţile laterale ale celor centrali, ei
cuprind în 10— 12 zile întregul spaţiu al stupului. Atunci apar între ei
şi cei cu alveole mari de trîntori, care obişnuit sînt cei laterali ; clădind
celule de trîntori, albinele constructoare sînt călăuzite de principiile
economiei muncii şi a materiei prime folosite ; au o arhitectură similară
cu alveolele în care vor creşte albinele, dar cer mai puţin material şi sînt
executaţi într-un timp mai scurt. Ed au destinlaţia oa în alveolele lor
largi să se poată strînge mai multă miere căpăcită şi păstură ca rezervă
de iarnă a coloniei. La început şi matca depune în ei ouă nefecundate,
din care vor ecloziona masculii fecundatori.
între fagurii învecinaţi, albinele lasă un spaţiu de circulaţie de
11 mm, adevărate uliţe ale unei metropole bine concepută ; în afara
circulaţiei, acest spaţiu asigură primenirea aerului din stup, atît de
necesar puietului din cuib.
Sub clopotul de trupuri vii ale albinelor-molecule, fagurii stupului
în ansamblul lor gravitează în jurul fagurelui central care totdeauna este
mai lung cînd albinele clădesc în libertate în stupi primitivi sau scorburi.
Alveolele fagurilor au o uşoară înclinare de jos în sus într-o mă­
sură de 9 pînă la 14 grade, pentru ca mierea lichidă depusă în ele să

125
 nu curgă. Peretele median al fiecărei alveole are o grosime cît a două-
zecea parte dintr-un milimetru.
Cînd oede şase planuri ale alveolelor sînt ou cel puţin. 1/4 înălţate
albinele clăditoare corecteză unele abateri. La această finisare intervine
numai grupul albinelor constructoare.
Cunoscutul cercetător Ambruster spune că în a'cest stadiu albinele
coloniei urmează „ legea c o r e l ă r i i căci nu toate alveolele au de la început
forma definitivă, albinele lucrînd la faguri prin tatonări succesive. Re­
gularitatea lor se datorează mai cu seamă acţiunilor executate în comun
de multe albine, ce construiesc acei pereţi subţiri şi friabili.
In privinţa regularităţii alveolelor s-a constatat că nu totdeauna
forma lor ar fi perfect regulată. Uneori unghiurile laterale depăşesc
măsura obişnuită de 120°, iar cele de la bază sînt puţin mai mici
(Darchen). Alveolele au un diametru în medie de 5,37 mm, iar cele de
trîntor de 6,91 mm. Valorile sînt medii, căci sînt diferenţe în această
privinţă de la rasă la rasă. Albina noastră carpatină are — după cercetă­
torul român N. Foti — o medie biometrică de 6,39 mm.
Cînd alveolele sînt terminate, un grup social de albine caută şi
aduce în stup propolis cu care construieşte în partea de sus a fiecărei
alveole o centură de rezistenţă, îngăduind astfel posibilitatea unei circu­
laţii active a întregii populaţii pe suprafaţa fagurilor. Fără această cen­
tură fagurii, care la început sînt foarte fragezi şi subţiri, s-ar deforma.
Un element stimulator în munca grea dar mai cu seamă regulată
a clăditoarelor este şi matca roiului primar, care prin prezenţa ei de­
termină un ritm mai accelerat de lucru la faguri. Ea este dornică să
depună cît mai curînd ouă în cuib, ouă care cad din vaginul său fără
să le poată reţine. Prezenţa ei determină albinele ca în primele zile
să clădească faguri numai cu alveole de lucrătoare. Este aşa de grăbită,
încît nu mai aşteaptă ca tot fagurele să fie clădit în întregime, ci depune
ouă în alveolele abia începute şi înălţate foarte puţin pe fundul trirombic,
urmînd ca albinele clăditoare să le desăvîrşească pereţii laterali. Cînd
în sfîrşit fagurii de cuib sînt aproape gata, iar clăditoarele încep pe
cei marginali, albinele nemaifiind solicitate de matcă, clădesc şi din
cei cu celule mari de trîntor.
Un rol important în clăditul fagurilor mai repede şi într-un număr
mai mare îl au dimensiunile ramelor. Pe cei mici, de multietajaţi, albi­
nele îi lucrează cu 23% mai repede şi mai mulţi faţă de fagurii din
ramele Dadant.
De asemenea, albinele trebuie să aibă suficient spaţiu pentru depu­
nerea secreţiei de ceară, căci altfel glandele ceriere produc solzişori, care
cad adesea pe fundul stupului de unde sînt eliminaţi de albinele curăţi-
toare. In această privinţă prezenţa în stup a unei rame clăditoare se
impune, iar despre rostul ei vom vorbi ceva mai departe la lecţia
despre roire.
— Dar ce a determinat albinele să aleagă forma hexagonală a
alveolelor cu unghiuri şi planuri precise ? — întrebă un apicultor.
— Din instinct — zic cei mai mulţi cercetători. Dar este pro­
babil ca de-a lungul zecilor de milioane de ani, ele să fi observat că în
felul acesta obţin o trăinicie mai mare a fagurelui, cu materie primă

126
mai puţină şi eforturi mai reduse. Prin mii şi sute de mii de mutaţii
ce se transmit ereditar, s-a ajuns la această formă.
Cert este însă un lucru, a cărui taină încă nu a fost dezlegată şi
anume, că această formă hexagonală este cuprinsă în însăşi făptura albi­
nei căci această formă apare, revine şi se repetă în multe aspecte ale
vieţii sale. Vă amintiţi cînd am descris forma oului, v-am spus că pe
suprafaţa coajei apar vizibil la lupă desene hexagonale puţin alungite.
De asemenea, cînd am descris ochiul albinei aţi aflat că el este compus I
din mii de faţete tot hexagonale care fiecare are nervul său şi toate la
un loc redau imaginea completă a obiectivului privit ; apoi, solzişorii de
ceară ce apar pe oglinzile ceriere au o formă pentagonală, deci aproape
de cea hexagonală. La fel, cînd v-am vorbit de forma botcilor de matcă,
v-am spus că ele le îngroaşă cu multă ceară, iar pe suprafaţa lor albinele I
creează o dantelă de desene tot hexagonale. Deci, forma hexagonală se
oglindeşte sub diferite particularităţi organice încă de la primul pas
în viaţa albinei şi ele o reprezintă aidoma în aceste alveole hexagonale
ale fagurilor.

I
tiPe aici nu se trece "

GRUPUL SOCIAL AL PAZEI COLONIEI

Cînd toată această tru.dă este aproape înfăptuită, înjghebîndu-se

viitorul cămin în care s-au urzit primii faguri, o parte din populaţia
fostului roi secundar a şi plecat în zbor prin împrejurimi să afle surse
de hrană şi să aducă în stup nectar şi polen. Era şi timpul ! înfăptuirea
acestui început a consumat cea mai mare parte din proviziile de miere
luată la plecarea roiului din colonia-mamă, iar albinele cerese trebuie
să fie alimentate cu miere proaspătă pentru ca să poată secreta mereu
alţi solzişori, pentru următorii faguri.
Atunci apare pe scîndura de zbor a stupului, în faţa urdinişului,
grupul social al vigilentelor albine de strajă. Ele sînt gata să-şi dea şi
viaţa în lupta de apărare a comunităţii. Nu trece nimeni pragul casei
fără ca paznicele neînduplecate şi severe să nu le bareze drumul pentru
a verifica m a iln tîi dacă fac sau nu parte din colonie. Cu ajutorul ante­
nelor — organul cel mai sensibil al mirosului — straja recunoaşte pe
cele sosite, care trebuie să aibă mirosul corespunzător. în caz contrar,
sar fără ezitare asupră-le şi le atacă siau cel puţin le sperie.
Grupul social al străj erelor se pare că se specializează în atare
sarcină ; ele nu sînt albine tinere. Doi cercetători de seamă, Butler şi
Free, marcînd albinele cu diverse culori după sarcinile ce le îndeplinesc
în stup, au stabilit că din 4 000 albine paznice numai 16 erau tinere
în vîrstă de 14 zile.
Natura le-a înzestrat cu acea armă de atac şi apărare care este acul
cu venin, descris la anatomia albinei. Pericolul cel mare este atunci
cînd rn prisacă — din neatenţia stuparului ce a lăsat pe afară faguri cu
miere — se declanşează acel furtişag de care v-am vorbit. Atunci garda
de la urdiniş dă de veste emiţînd din glandele mandibulare o substanţă
de alarmă denumită hepatan care mobilizează colonia în apărare şi
atac. Se dau lupte grele şi multe albine din cele de pază cad victime,
pînă cînd atacatoarele se lasă păgubaşe şi se retrag în stupul lor.
Paza de la urdiniş are şi un alt rost şi mai important : acela de
a feri ca străinele care vin dintr-un stup bolnav de boli molipsitoare
să nu aducă diverşi agenţi patogeni.
în această privinţă, colonia şi-a organizat un sistem de autoapărare
foarte ingenios despre care v-am vorbit puţin la anatomia albinei. Albi­
nele care vin în contact cu mediul din afara stupului, unde există miliar­
de de microbi, au pe corpul lor ca o pavăză de apărare, substanţe anti­
biotice puternice, care înfrîng tentativele acelor agenţi patogeni de a pă-

128
 trunde în corpul lor. Chiurasa de chitină groasavş i; tare eit¥ ^ d p erîâ î^
de un strat de perişori, care în primul rînd amortizează loviturile şi evită
rănirile. Organismul lor are mijloace deosebite de a înfrînge invadatorii :
diversele glande emit secreţii antibiotice. Mierea este şi ea antiseptică ;
în ea mor, în cîteva ore, bacili periculoşi ale celor trei feluri de loca!
Polenul, de asemenea, are elemente antibiotice de prim rang. Ceara —
care constituie materia primă din care sînt făcuţi fagurii — are şi ea
4 000 unităţi antibiotice.
Cel mai preţios sprijin în apărarea sănătăţii sale colonia îl primeşte
de la acel propolis pe care albinele îl aduc în stup şi îl au Ta dispoziţie
oricînd. Ce este, cum se prezintă, de unde şi-l procură, cum acţionează,
o Vom arăta ceva mai departe cînd vom vorbi de albinele culegătoare
de propolis. •
: 1 '■ ' i ' j»£.:iCi
.
"Ar'y ' ■: . o, l: , k/ol
-. - . . . . w* ■ ; : *- ■ :
. Sî • iî *£ :* . :
- , : ic: . v. . • -, :b : , 3
' o f‘ ;:î i i £ '& ' * ' • . '

jţf • I ■ ^ ' ty-i'Jk, | ..

*}> :./■/. xiii&iet' . ■ -y • !»■; ■
i&s&ist mi&r*•, y-.yy-j ■■■■'■■ a p • a* %|
> ' î ) î r r ; s ! ' ? .w : i - -'W&r'txî m c*:^ ? •. . • ,t - £

; . .as&nv, f i ' V, • ; ‘ ' v —• ^ V-:

oiff'r.-n -hh L::,;;du • -ţis-..} r.: 1^ /ipţfe
/v‘ ;- •• >' •. ,ţţ ■
»•; sr-Aoat qrmi . j«j i q f ş
ii?i ■ . ;■ •, g • :'i$r:5 • j$ -v ...
fctt&lios&l ;•( ; iu
: .. . ■ - . . :. 1..
'£}jkrniq& V *Ş^iî4M’3fc' ■•. >5^ r D-mm.-
■: V • - ■ ,y:
. ^ • -• •• . . ;h -
‘ ^
■U?qt#h r ' ^ . .t, l i s--..uy-o
fvyyiw yrivî ■■!?? ,4-; ;iir . -fr
'J':?*&!$ •W' mqtjir. yiy^xs iţ âoiod :-rb soys-... cbv £; ob îs Bi?ob a-ss

.r . ă: • *ab îju- «vlfwiiv id si •

fc.-uh ,:, y>':- :<t&'. 4yy?mq&

riGtnrjL.y . -e b ^vv^l^.v yfO’:Uwr.^m\>'t

• ■'■ • *r&tfocg. sia.-isites o f; - mkU .^ n «;;j- io'/ o

^ bXihU\y k ^ : £?$$(&■■■'

9 — cd. 44
„Tu, tinereţe, eşti viitorul neamului“

SISTEMUL PROCREATOR A L COLONIEI .

M ATCA ŞI CUIBUL SAU
«Y:
După trei zile de la cazarea roiului secundar în stupul sistematic,
un tînăr apicultor m-a anunţat că în prisacă albinele se agită prea mult
faţă de felul cum se comportaseră pînă atunci. Ducîndu-mă acolo cu
toţi apicultorii începători, am observat că într-adevăr albinele erau mult
mai numeroase pe scîndura de zbor, ieşind şi intrînd repede în stup.
O parte din ele stăteau cu abdomenul înălţat bătînd agil din aripi fără
să le împreune perechi-perechi, ca atunci cînd se înalţă în zbor.
— Priviţi — tineri apicultori — spre vîrful abdomenului acestor
albine ; observaţi astfel cum glanda odorantă — despre care v-am vorbit
la sistemul glandular — emite eteruri volatile cu ajutorul curenţilor
de aer pe care‘ îi fac cu aripile. Este semn caracteristic că tînără matcă
a roiului a plecat de curînd în zbor de împerechere. Ele se agită emiţînd
acele semnale de orientare pentru ca matca, la înapoierea din acest
zbor, să nu greşească şi să pătrundă în alt stup unde albinele de acolo
ar ucide-o.
Intr-adevăr, după puţin timp de aşteptare matca fecundată a ate­
rizat pe scîndura de zbor a stupului său, avînd la vîrful abdomenului
semnul împerecherii. Albinele s-au liniştit şi au intrat în stup rămînînd
afară numai paznicele.
— Dar cum decurge acest zbor de nuntă ? mă întrebă un apicultor
începător.
— E greu de urmărit acţiunile preliminare, pe care colonia le în­
treprinde în vederea împerecherii măteii, căci ele decurg cîteva zile
cu întreruperi şi nu pot fi urmărite în stupul de observaţie. Cercetătorii
însă au făcut-o şi au observat că albinele se strîng în jurul măteii chiar
de-a doua zi de la eclozionarea din botcă şi exercită asupra ei diferite
mişcări, chiar brutale, împingînd-o cu capul, gata să o răstoarne. Această
atitudine de sîcîială îi este de mare folos, căci numai aşa ajunge să se
îmbogăţească hemolimfa măteii cu procentul de zahăr necesar energiei
zborului apropiat. Totodată aceste exerciţii grăbesc maturizarea ei
sexuală şi ajută la dezvoltarea glandelor sale mandibulare, care să poată
secreta feromonii cu miros de rut, atrăgători faţă de viitorii trîntori ce
o vor fecunda. Uneori, o astfel de comportare a albinelor înconjurătoare
merge pînă la a o înghesui într-un mic ghemuleţ, fără a manifesta vrăj­
măşia cunoscută, căci curînd o despresoară.

130
 I

După trei zile de astfel de comportări, matca devine mai vioaîi

încît chiar se opune albinelor prea agresoare. Atunci ea începe să-ş:
facă un masaj al abdomenului, cu picioarele posterioare, vibrînd tot-,
odată aripile şi emiţînd nişte vibraţii sonore asemănătoare oarecxim cu
cele ce le scoate în preajma roitului. E semn că în curînd va porni
în zbor. I
în mod obişnuit 25% din măteile eclozionate ies în zbor după
I
4— 7 zile, 50% după 10 zile, altele amînă zborul chiar pînă în a 15-a zi
de la eclozionare, dar mai rar se întîmplă o asemenea întîrziere. în tot
acest timp matca continuă să-şi maseze abdomenul făcînd o adevărată1
gimnastică funcţională a aparatului său reproducător.
Dacă în ziua respectivă temperatura este de cel puţin 20°C, cerulI
nu e înnorat, viteza vîntului nu e prea mare, iar prin împrejurul pri­
săcii nu se văd, nici nu se aude strigătul ascuţit al prigoriilor — păsări
insectivore primejdioase — după ce albinele o hrănesc, matca iese pe
seîndura de zbor a stupului. Uneori, această luare de contact cu lumea I
de afară o determină să intre înapoi în stup, după ce făcuse cîteva volte
de zbor în jurul stupului ca şi cînd ar face un antrenament. Alteori însă,
matca ieşind îşi netezeşte de cîteva ori abdomenul şi se avîntă în
aer cu capul mereu spre stup pentru o bună memorizare a locului său în I
spaţiu, înregistrînd orice particularitate, orice reper pentru Înapoiere.
Apoi se ridică brusc în sus pentru ca să străbată cît mai repede zona
periculoas^ a zborului albinelor culegătoare, zonă între 9— 12 m dea­
supra prisăcii. Ea însă nu se mărgineşte doar la această zonă, ci pentru
I
a evita orice contact cu trîntori-rude, se depărtează de stupină, zburînd
adesea la distanţe mari. Cercetătorii au stabilit că numai 7,2% . din a-
ceste mătei zboară într-o rază de 500 m de la prisacă. Cea mai mare
parte se duc la cel puţin 1,500 m pînă la 12.000 m. Ba prof. F. Ruttner
I
a constatat că unele mătei s-au împerecheat în două hore diferite.
Obişnuit, zborurile de împerechere au loc între orele 10— 15? deci
cînd afară horesc trîntorii în locurile lor de adunare.
— Dar ce sînt aceste hore ? întreabă un apicultor începător.
— Pînă acum cîţiva ani în urmă, cercetătorii apicoli susţineau că I
matca se împerechează numai cu un singur trîntor. Observatorul francez
J. P. Prost a sesizat un fenomen : trîntorii, de cum ieşeau din stup, zbu­
rau spre locuri anumite — în fiecare an aceleaşi — preferind luminişuri,
poieni, sau cîte o movilă fără pomi pe ea, locuri ceva mai departe de I
prisacă. Acolo se adună sute de trîntori veniţi de departe. S-au găsit
din cei marcaţi pe torace cii vopsele diferite, porniţi din stupi depărtaţi
la 7— 8 km.
Horele în care se adună sînt la înălţimea de 10— 25 m de la sol. I
Puternicul bîzîit al zborului în hore se aude de departe, încît măteile
se pot uşor îndrepta spre cercul lor. Trîntorii la rîndul lor — înzestraţi
organic cu un extraordinar simţ al mirosului, se presupune că sesizează
de îndată apariţia unei mătei în - preajma lor, cu atît mai mult ^cu cît I
glandele mandibulare ale acestor mătei secretă acea substanţă atractivă
de rut.
Savanţii germani H. şi F. Ruttner au observat că numai în aceste
hore trîntorii rivali se înflăcărează, iar această excitaţie duce la împe-
I

131
recheri repetate ale mătcilor. Pinii acolo se; merge în această regulă
impusă de natură, prin care mătcile sînt obligate să se împerecheze în
gloată,,incit dacă una din acestea iese provizoriu din repezeala zborului
în afara de perimetrul horei — deşi nu este încă fecundată — trîntorii
n-o maţ urmăresc. Ea trebuie să se înapoieze iarăşi în gloată, pentru a
se împerechea. Toate aceste măsuri ale naturii au darul de a înlătura
pericolul Consangvinizării albinelor unei prisăci prin împerecheri cu trîn­
tori proprii sau cu rude apropiate ale mătcilor respective spre a fi înlă­
turată degenerarea speciei.
Cunoscutul cercetător american O. Mackensen a împerecheat arti­
ficial mătci cu trîntori fraţi, dar după cea de-a o]5ta generaţie coloniile
de experienţă îşi pierdeau rezistenţa la boli, trăiau puţin, erau impasibile
la atacul hoaţelor şi piereau cu totul. Ceva mai mult, cunoaşteţi cît
de agresive sînt albinele unui stup faţă de cele străine pe care le ucid
chiar la intrarea stupului. Totuşi, cînd este vorba de tnntori, ori de
unde ar veni, sînt bine primiţi şi larg ospătaţi, cîtă vreme sezonul este
cald ^i pot ieşi mătci la împerechere. Observaţii şi mai precise privitor
la împerecherea mătcilor au fost făcute de N. E. Gary (S.U.A.). El a
legat cu cîte un fir de nylon mătci tinere încă nemiature sexual,
ţinîndu-le suspendate de o sîrrnă întinsă între doi piloni înalţi de peste
zece metri deasupra pămîntului. A constatat că trîntorii urmăresc numai
mătci ajunse la maturitatea sexuală şi care intrau în horele lor. El chiar
a filmat zeci de zboruri de împerechere lâ înălţimi variate.
— Dar ce determină mătcile să aleagă aiceastă câîe pentru împe­
rechere, la înălţime ? — întrebă un tînăr apicultor.
— în primul rînd pentru că ceva mai jos este zona de zbor a albi­
nelor culegătoare din prisacă, zonă constituită din anumite culoare prin
care albinele trebuie să circule absolut nestingherite în activitatea lor.
A ltfel culegătoarele atacă orice le iese în cale, fie pasăre şi chiar o matcă
ieşită în zbor de împerechere. Cum hora trîntorilor se organizează peste
această înălţime de zbor a culegătoarelor, este normal ca matca să urce
in zbor acolo, unde trîntorii îşi au locul lor de adunare.
în al doilea rînd cu cît numărul lor este mai mare, cu atît bîzîitul
făcut de aprigui lor zbor este mai intens şi sperie păsările insectivore
asupra cărora trîntorii se năpustesc ca să le gonească departe de hora
lor. în felul acesta mătcile intrate în hore sînt ferite de atacul acestor
păsări prădalnice care, dacă ar ucide o matca, ar pune în pericol exis­
tenţa coloniei,, mai ales cînd în cuib nu mai sînt alte botei şi nici ouă
sau larve potrivite ca vîrstă, pentru ca albinele să-şi poată creşte o altă
matcă. în locul celei pierdute.
în al treilea rînd, împerecherea măteii numai cu un trîntor, nu
asigură numărul mare de spermatozoizi de care au nevoie ouăle spre
fecundarea lor. Apoi, o astfel de aglomerare de trîntori din colonii diferite
şi cu jn u lţi pretendenţi veniţi de departe, contribuie la o hibridare natu­
rală cu q mai -bogată combinaţie a caracterelor ereditare. Mătcile care
se împerechează în timpul acestui zbor cu 10— 12 trîntori, unul după
altul, asigură acel fenomen de heterospermie ţ care este foarte apreciat
azi în biologie. Mătcile astfel împerecheate, asigură urmaşilor o vitalitate

132
deosebită, fapt care a îngăduit speciei să se menţină milioane de ani în
timp ce m ii de alte specii au dispărut. '
Dar cum se îndeplineşte actul propriu-zis de împerechere? f'l
Cu patru decenii în urmă ^am scris într-o lucrare similară despre
acest zbor de împerechere că ăre loc la înălţimi, dar că împerecherea
să făcea numai cu un singur trîntor care eră cel mai dibaci în zbor
dintre toţi, cel care avea calităţi deosebite şi care se împerechea cu
matca stînd în poziţie de montă, depunînd în spermatecă spermatozoizii
necesari fecundaţiei ouălor.
Cînd! am scris acestea se ştia că zborul de împerechere este da un
vîrtej, în forma cozii unei comete şi numai un singur trîntor dintre
urmăritori înfăptuieşte actul în sine. Observaţiile cercetătorilor din ultimii
ani au idovedit că împerecherile se succed în acelaşi zbor cu 10— 12
trîntori, care fecundează matca pe rînd.
Filmarea actului împerecherii a arătat precis modul cum se pe­
trece : trîntorul se prinde solid pe spatele măteii, fixînd-o cu picioarele
sale, iar aripile lui întinse şi largi ca nişte planoare îngăduie perechii
cîteva secunde de zbor înlănţuit. Atunci, vîrful aparatului mascul fe­
cundator — endofalus — se lipeşte cu corniţele sale de vulva măteii. îfi
acea clipă camera acului este deschisă, iar masculul încovoindu-se spre
vîrful abdomenului măteii execută o Răsucire. In zborul de rotaţie —
ca un avion ce execută un luping — are loc acea comoţie în care trîn­
torul îşi pierde viaţa. >TotM-Se petrece în cîteva secunde, căci val vuia
vaginală se deschide de la primul contact, pentru a permite ca numai
sperma cu spermatozoizi, fără mucus, să înainteze spre oviductul larg,
pentru a primi întreaga cantitate de spermatozoizi ejaculaţi^
Actul se repetă cu o repeziciune uimitoare. Cînd matca simte că
are oviduotele pline, reţine o parte din mucusul copulaţiei. Acesta, în
contact cu aerul se întăreşte, formînd un dop ce închide încăpătoărea
cameră â afculuiţ’ cît şi canalul lateral al oviductului. Dopul, de cu­
loare albă, este semnul împerecherii, semn cu care matca se înapoiază la
stupul său şi care este reţinut de vîrful abdomenului prin plăcuţele chi-
tinoase ale bulbului endofalusului şi rămîne în vestibulul vaginal al
măteii. Restul organului dopulator al trîntorului rămîne legat de aparatul
genital al masculului mort.
/Cantitatea de spermă la o împerechere este — după O. Mackensen
— de 1,5— 1,75 mm3, iar numărul spermatozoizilor într-un mm3 este de
aproape 8 milioane. Prin împerecherea repetată cu cei 10— 12 trîntori
se acumulează o cantitate enormă de spermatozoizi, care intră pachete,
pachete în vezica spermatică în ordinea împerecherilor. Ei se aliniază
acolo cu cozile aşezate paralel şi cu capetele în sus spre pîlnia de ieşire
a vezicii spermatice. Aranjarea lor se înfăptuieşte în 18— 24 de ore.
Prisosul celor ce nu încap -îrf spermatecă este eliminat- prin contractări
vaginale. Cei rămaşi stau într-o stare de seminarcoză datorită bioxidului
de carbon pe care ei însăşi îl emit.
Din acea clipă matca este mama procreatoare a unui imens număr
de ovule, cu cei 32 de cromozomi iniţiali — care, după cum ştiţi — cu
puţin înainte de maturizare, suferă acel proces de divizare reducţională,
rămînînd haploizi, numai cu jumătate din numărul cromozomilor — deci
 cu 16 cromozomi. Acestora li se adaugă bagajul altor 16 cromozomi cu­
prinşi în nucleul spermatozoidului eliberat din vezica spermatică, iar
prin unirea acestuia cu nucleul ovulului,^ apare o nouă celulă, cu un
total de 32 cromozomi — deci un ou diploid, din care se va naşte albina
lucrătoare. Cînd spermatozoizii nu pătrund în ou şi acesta trece mai
departe nefecundat — deci ou haploid — el rămîne numai cu cei 16
cromozomi reduşi prin diviziunea reducţională ; din acest ou apare un
trîntor. v ■-rti,-.
Iată cum se îndeplineşte fecundarea tinerei mătci a coloniei. De
acuip, înainte pînă îşi va termina lunga sa viaţă, poartă în ea ambele
elemente de reproducţie şi de generare, adică gameţii masculi ai
trîntorilor fecundatori, depozitaţi în vezica spermatică, precum şi ga­
meţii femelei, adică ovulele produse de ovarul măteii, care suferă acea
divizare reducţională despre care am vorbit mai sus, racestea efectuîn-
du-se în ovarul măteii, putînd <.şă. depună ouă haploide sau diploide,
din care vor rezulta trîntori şi respectiv albine lucrătoare.
— Dar cum se comportă matca fecundată şi albinele în stup,
după ce aceasta păşeşte pragul locuinţei coloniei ? — mă întrebă unul
din apicultorii începători.
— Matca împerecheată este aşteptată pe scîndura de „zbor şi
primită de albinele ce au emis pînă atunci efluvii cu e.teruri (volatile
de orientare şi care acum îşi arată bucuria prin vizibile manifestări,
constînd din tremurături ale corpului şi agitarea aripilor ; la sosirea
ei matca face cu abdomenul mişcări de sforţare cu totul aparte, ceea
ce-i ajută ca sperma din oviductele laterale să fie împinsă spre vezica
spermatică.
Albinele din stup formează în jurul ei o suită de 8— 12 albine
care se schimbă jde îndată ce ea trece de pe un fagure de cuib, pe
altul vecin. Ele o curăţă de restul semnului de împerechere, o hrănesc,
dîndu-i o deosebită atenţie ; la trecerea sa printre albine, acestea îi
fac cale liberă, ca nişte soldaţi în front.
începutul ouatului măteii survine obişnuit între 5— 10 zile după
fecundare. Mătcile din coloniile mici ouă cu oarecare întîrziere faţă
de cele din coloniile puternice. După observaţiile cercetătorilor, măt­
cile de culoare neagră încep ouatul ceva mai tîrziu. De aceea unii
crescători de mătci preferă să selecţioneze mătci deschise la culoare,
pe lîngă ceilalţi indici de selecţie, despre care vom vorbi la capitolul
„Creşterea măteilor Deci •sexul' coloniei este reprezentat de această
dualitate formată din femela fecundată şi masculul fecundator.

Cuibul şi mediul său uterin

. ■" - i-. .
Ca orice femelă fecundată, colonia trebuie să aibă un organ de
creştere şi dezvoltare a progeniturii, în care se pregăteşte nu numai
regenerarea permanentă a albinelor-molecule care se nasc, trăiesc şi
mor, înlocuind pe cele uzate şi care pier, dar şi f ă tu l; astfel cuibul
este organul de formare a fătului ce-1 generează iar roiul eşţe noul-
născut pe care l-aţi văzut, l-aţi recoltat şi l-aţi cazat într-unLştup sis­
tematic, la începutul studiului nostru.

134
 Intr-adevăr, în cuib, acolo unde matca depune ouăle, vor creşte
zeci de mii de larve şi nimfe pînă ce ajung în starea de imago, de m afl
turitate, datorită atît mediului cald şi umed pe care diferite grupe s o l
ciale de ailbime îi menţin, cât şd hranei pe care aiLt grqp soldai o va dJP
-puietului.
Colonia-mamă, geistîrid în cuib din primăvară şi pînă toamna, di
naştere unui surplus de populaţie, care constituie roiul şi uneori roiurili
la fel ca puii născuţi din uterul unui mamifer femelă. 1

Acest sex al coloniei, care este reprezentat acolo de matcă, are 0 o

putere prolifică uimitoare ; în cuib pot apare în perioadele de vîr:
pînă la 2 000 de ouă în 24 de ore. Un factor de seamă care contribui*
la această realizare este hrana. O matca alimentată insuficient depun 1
puţine ouă în cuib şi de multe ori din ele se nasc larve neviabile. Dee
asemenea vîrsta măteii are un rol important. O matcă bătrînă şi obo
sită depune un număr mai mare de ouă cu defecte.
Natura a dat măteii această putere de creaţie fără să se uzeze'I
organele sale reproducătoare. în acest scop între tergitele abdomenului
pe care ea îl introduce de mii de ori pe zi în alveolele fagurelui de^
cuib, se află acele mici glande, despre care v-am vorbit că produc oi
substanţă uleioasă care înlesneşte mişcările abdominale fără efort. I
Cercetătorii au stabilit că, în medie, pentru depunerea unui ou, matca
are nevoie de 43 secunde. Consumul hranei pe care albinele însoţitoare
i-o servesc necesită alte 26,5 secunde ; apoi matca stă în repaus 2,28
secunde; pentru examinarea alveolei din cuib în care urmează să I
depună oul îi sînt necesare 2,4 secunde, iar media de ouă depuse în-
tr-un an este de 200 000. Pentru acest imens efort organic, matca pri­
meşte într-un an 60 g hrană glandulară de la albinele însoţitoare —
lăptişorul — transformat apoi în ouă şi în plus de aceasta primeşte ]
zilnic cîte 14 g pentru propria sa întreţinere. Ţinînd seamă că din I1
cele 200 000 ouă se nasc tot atîtea larve care timp de şase zile cît du­
rează hrănirea lor sînt alimentate astfel încît fiecare larvă cîntăreşte
150 mg la sfîrşitul dezvoltării sale, înseamnă că pe an se consumă 3 kg
substanţă vie derivînd din organismul măteii. Această populaţie con­ I
sumă 40 kg de hrană oferită de albinele doici care pentru colonie re­
prezintă sinul plin cu lapte al unei mame. De aceea, cercetătorul Wiepel
calculează că o colonie normală are nevoie de 40 kg polen, 40 kg miere
şi 20 l apă într-un an. I

— Dar cum procedează matca în această operă de creaţie încît

cuibul să rămînă o perfectă unitate, cu depuneri eşalonate de ouă, fără
să se creeze opriri sau depăşiri ? mă întrebă un tînăr apicultor.
— Nimic în desfăşurarea activităţii acestui complex, care este I
colonia, nu se face la întîmplare -sau anarhic, pentru că totul este sta­
bilit : proporţii, timp, ritm, forme etc. într-o colonie „bine organizata.
La cîteva zile după înapoierea sa din zborul de împerechere
matca depune în cuib cîteva ouă nefecundate, pînă i se reglează dis­ I
pozitivul de eliberare a spermatozoizilor din vezica spermatică.
Ordinea pe care matca o respectă apoi în activitatea sa de pro-
creaţie, îndrumată de albinele înconjurătoare, urmăreşte păstrarea H

135
 unei perfecte unităţi a cuibului cu puiet, realizată printr-un chibzuit
consum de hrană glandulară, într-o măsură mai mare sau 5mai mică, şi
o anumită formă a cuibului. Matca începe şa depună ouă mergînd
spiralat, începînd din mijlocul fagurelui central şi urmînd forma unei
elipse, lărgite din ce în ce mai mult, pînă aproape de marginea şpeţet-
zelor laterale ale ramei ; apoi ea trece pe cea de-a doua faţă a fagu­
relui central, ociupmd-o cu ouă. Marginea acestui cerc corespunde
exact celui de pe prima faţă. în felul acesta puietul de pe ambele
feţe ale fagurelui îşi ţine reciproc căldura necesară. Cînd matca trece
pe fagurele vecin din dreapta sau din stînga celui din "mijloc, ocupat
deja cu ouă, elipsa cu ouă va fi ceva mai redusă ca diametru faţă de
cele de pe fagurele precedent. Odată ce acest al doilea fagure este
ocupat,în întregime cu ouă, matca trece pe fagurele vecin — să zicem
din stînga celui central — ocupîndu-1 cu oua asemănător fagurelui
din dreapta.
Acest fel de a depune ouăle în cuib, într-o anumită formă uşor
de verificat; dă măteii -— ajutată de albinele din suita e i — posibili­
tatea unui control pentru a nu rămîne alveole goale. în acelaşi timp
uşurează muncă albinelor ^doici; - care elaborează secreţii glandulare
uniforme pentru o serie de larve de aceeaşi vîirsta.
Procedînd astfel, cuibul ia o formă unitară şi sferică în ansam­
blul său. Este forma pe care albinele au găsit-o că este cea care păs­
trează căldură constantă cu un consum de hrană mai rediis. r
Cuibul cu fagurii cu ouă şi larve tinere este acbperit cu grijă de
clocitoare, albine tinere care îl protejează pentru a păstra acolo o tem­
peratură invariabilă de 35— 35,2°C. Acest grup social este alcătuit din
albinele care după ce au eclozionat, părăsind alveolele natale, s-au
alimentat din belşug 'cu polen pentru refacerea corpului gras con­
sumat în timpul stadiului nimfal ; ele au sarcină de a cloci ouăle şi a
menţine călduri larvelor născute din ouăle ajunse la maturitate embrio­
nară.--Alimentîndu-se singure cu miere, aceste albine tinere dega­
jează o căldură corespunzătoare. După cîteva zile de îndeplinire a aces­
tei 'sarcini, alte albine abia eclozionate vin să le ia-locul, iar ele trec la
serviciul de doici aşa cum vom vorbi puţin mai 'departe.
Obişnuit, sfera cuibului este orînduită acolo unde schimbul de aer
se face mai activ, deci în dreptul urdinişului, dat fiind că puietul con­
sumă o mare cantitate de oxigen.
Forma aproximativă sferică a cuibului trebuie lăsată intactă. Schim­
bările făcute adeseori de stupar obligă albinele din alte sectoare de acti- '
vitate să vină lîngă cuibul „spart“ pentru păstrarea echilibrului biologic
şi a căldurii necesare. în această situaţie matca este silită să-şi modifice
schema de depunere a ouălor, ceea ce reduce parţial din activitatea ei,
care trebuie să fie neîntreruptă; Stuparul care sparge cuibul introducînd
în sfera lui faguri goi cu scopul măririi şi extinderii cuibului, va avea
rezultate neplăcute, mai ales cînd apare o perioadă ^icu timp rece. Un
regim termic zdruncinat se reface după multe bre şi chiar zile. Pentru
extinderea cuibului, fagurii se aşează totdeauna în dreapta şi stînga celor
marginali sferei Cuibului; între aceştia şi cei cu păstură care marchează
marginea cuibului. "rj j

136
£ Puterea de procreaţie a măteilor este legată mai i ales de vîrsta lor ;
măteile tinere de un an depun în cuib, în primăvară, cu 3.7,7% mai multe
ouă faţă de măteile de doi ani. •• • ; /.
fos In afară de aceasta, ^măteile tinere păstrează o strictă regulă în
forma unitară şi fără g olu ri^ cuibului, pe cînd cele de trei ani, deseori,
depun ouăle mai puţin regulat în elipse şi adeseori cu goluri, s -
In ce priveşte preferinţa albinelor şi -a măteii de a creşte puiet
în anumiţi faguri, s-a Constatat că in vară fagurii de (culoare deschisă
sînt lăsaţi de albine la dispoziţia măteii pentru ojiat, işr în toamnă şi
primăvară devreme sînt folosiţi fagurii de culoare închisă pentru ouat.
Fagurii de culoare mai închisă sînt de asemenea preferaţi şi pentru de­
punerea de miere care, fiind higroscopică, acolo se maturează mai bine,
datorită cămăşuţelor nimfale pe care le conţin şi care sînt lipite de
pereţii alveolelor. Fagurii de culoare deschisă au puţine învelişuri nimfale,
deoarece în aceştia albinele au crescut numai cîteva generaţii de puiet:.
Activitatea măteii in cuibul ei pare să fie destul de obositoare. Cercetătorii
au socotit că în doi ani ea parcurge, în duib, aproape 250 m, trecînd
numai de la un fagure la altul. _ xi . : m j
Matca ouă în alveole perfect curăţate de grupul albinelor curăţitoare
despre care v-am vorbit.'Aceste albine curăţă şi spoiesc interiorul fiecărei
alveole cu secreţiile glandelor salivare în amestec cu propolis dizolvat,
formînd astfel o pojghiţă protectoare de antibiotice care acoperă nu nu­
mai interiorul fiecărei alveole ci şi interiorul întregului ‘stup, ferind colo­
nia de invazia germenilor patogeni. Toate acestea constituie un adevă­
rat serviciu social sanitar al coloniei. Mai mult chiar, s-a constatat că
albinele au pe suprafaţa corpului substanţe antibiotice care înlătură pro­
liferarea milioanelor de germeni patogeni ce se află în natură, cu care
albinele intră în contact direct cînd culeg bunurile alimentare ce le aduc în
stup. Acolo însă s£ găseşte o ambianţă antiseptică care frînează răspîndirea
şi 'unpori chiar ucide spotfiP pâtogeni. Tot ce se află în stup şi în fa­
guri : miere, ceară, polen, lăptişor conţin şi substanţe antibiotice. In spe­
cial propolisul joacă un mare rol în, această operă de apărare a coloniei de
germenii patogeni. Această combinaţie; conţine antibiotice care înlătură
apariţia microbilor periculoşi pentru viitoarele larye ce urmează să crească
în alveolele cuibului. Iată cum apare în cplonie un adevărat serviciu sa­
nitar de apărare a sănătăţii puietului. Datorită acestei lucrări preliminare
obligatorie îndeplinită de grupul social al albinelor curăţitoare, mulţi cer­
cetători ^au ajuns la concluzia că nu matca dispune de ordinea depunerii
ouălor, ci grupul acestor albine. Dacă ele întîlnesc în calea lor alveole în
care .au murit larve sau nimfe de unele boli molipsitoare, le lasă anume
necurăţate, itrec mai .departe, iar matca le ocoleşte şi nu depune ouă în
ele. Curăţirea şi dezinfectarea acestor alveole, rămase deocamdată neocu­
pate, va fi efectuată mai tîrziu pentru seria următoare de ouă, pe care
matca le va depune de data aceasta în ţojt fagurele.
înainte de a-şi introduce abdomenul în alveola vecină celei în care
deja a depus un ou, matca verifică dacă aceasta e curată. In?
Pentru depunerea oului, matca, sprijiriindu-se cu picioarelenposte-
rioare de marginea alveolei respective, îşi încovoaie puţin 'abdomenul,
introducîndu-1 în interiorul acestei alveole. Cu un spasm abia perceptibil

137
lasă oul pe fundul alveolei, aranjîndu-1 cu vîrful acului într-o poziţie
uşor înclinată faţă de fundul prismatic al celulei unde se va dezvolta
viitoarea larvă. Avînd la capătul bombat o secreţie cleioasă, oul se
lipeşte pe fundul alveolei. Matca îşi retrage apoi abdomenul din alveolă,
se întoarce puţin în jurul ei, îşi introduce capul în alveola vecină, pentru
a controla dacă.este curată sau dacă nu a depus mai înainte un ou în
ea. In felul acesta ea îşi continuă activitatea sa procreatoare, fără oprire,
zi şi noapte, în perioada de vîrf a dezvoltării cuibului coloniei.
— Dar cine şi ce determină ca un ou să fie fecundat sau nu ?,
întrebă unul dintre tinerii apicultori.
— După noile observaţii ale cercetătorilor, cînd matca inspectează
alveola respectivă din fagurele cuibului şi constată starea ei de curăţenie
pentru a depune ouă, ea determina sexul viitoarei larve ce se va naşte
acolo, în raport cu mărimea alveolei ce vine la rînd.
V-am spus în treacăt că albinele lucrătoare se nasc din ouă fecun­
date de spermatozoizi, iar trîntorii din ouă nefecundate.
Ce element intervine oare în această determinare a sexului, s-au
întrebat mereu cercetătorii, care au emis diferite teorii controversate,
asupra cărora nu mai este Joşul să mai insistăm. Abia cu cîţiva ani în
urmă, în 1969, cu prilejul Congresului Internaţional de Apicultură al
A PIM O N D IA de la Munchen, cercetătorul N. Koeniger (R.F.G.), urmărind
de aproape comportarea măteii în timpul ouatului, a constatat că atunci
cînd ea face controlul alveolei ce urmează la rînd, o măsoară cu picioa­
rele anterioare şi cu antenele ei. Dacă alveola este dintre cele mici pentru
albine, matca depune un ou fecundat din care seBya naşte o albină lucră­
toare ; în caz contrar, dacă alveola e largă, depune pe fundul ei un ou
nefecundat din care se va naşte un trîntor. De multe ori, şi în anumite
sezoane — primăvara şi toamna — dacă în calea ei apar şi alveole largi
de trîntori, le ocoleşte, nu le însămînţează, căci în acea perioadă colonia
nu are nevoie de trîntori.
- Pehtru â stabili definitiv această comportare a măteii, cercetătorul i-a
aplicat la picioarele anterioare nişte bandaje, punîndu-i la dispoziţie
trei faguri numai cu alveole largi de trîntor. Cum bandajele de la picioa­
rele anterioare dădeau măteii impresia că acolo sînt alveole mici, înguste,
matca a depus în ele numai ouă fecundate din care, după 21 de zile,
s-au născut albine lucrătoare şi nu trîntori. Ridicînd apoi bandajele de
la picioare şi lăsînd matca liberă pe aceiaşi faguri cu alveole mari, din
ouăle depuse, după 24 de zile, s-au născut trîntori. Astfel s-a dovedit că
matca este cea "dare determină fecundarea sau nu a ouălor depuse în
cuib, orientîndu-se după mărimea alveolelor fagurilor cuibului, controlate
în prealabil. Ca urmare a acestei constatări valabile,*1s-a explicat.tendinţa
mătcilor de a depune cîţ mai multe ouă fecundate. Se bănuieşte că în
această tendinţă ar juca un rol un spasm venerian în momentul cînd eli­
berează spermatozoizii din vezica spermatică asupra oului pe care-1 fe­
cundează. In sprijinul acestei teorii vine şi constatarea că, în mod obiş­
nuit, matca, atunci cînd întîlneşte cîteva alveole mari de trîntor într-un
fagure normal avînd alveole de lucrătoare, le ocoleşte. Ea depune ouă
nefecundate numai acolo unde alveolele sînt clădite în grupe mai mari,

138
 cărora chiar şi albinele curăţitoare le dau o îngrijire specială şi pe care I
matca le ocupă cu ouă nefecundate din cele de trîntor. o .
Mătcile prea bătrîne şi epuizate, care obişnuit sînt schimbate curînd m
de albinele coloniei, depun ouă nefecundate în celule mici de lucrătoare. ■
Ele sînt denumite „mătci trîntoriţe“ . •m
Sînt cazuri cînd o matcă sosită cu semnul împerecherii nu depune
ouă şi chiar piere din colonie după oarecare timp. Cauza este determinată m
de reţinerea în vagin a unui surplus de mucus care a format un dop I
prea mare şi care nu a putut fi înlăturat la sosire prin masajul obliga- |
toriu ce şi l-a făcut atît ea, cît şi albinele ce o înconjoară. 79
Printre acestea pot fi şi mătci tinere care, suferind în iarnă o pe- m
rioadă de frig intens — cum ar fi căderea măteii din ghemul de iernare, ■
pe fundul stupului unde este găsită şi reanimată — încep în primăvară |
să depună ouă nefecundate, datorită faptului că spermatozoizii aflaţi
în vezica spermatică sînt sensibili la frig. Aceeaşi situaţie se iveşte şi în
cazul cînd, din anumite motive, o matcă nu a putut să iasă în zbor de I
împerechere timp de trei săptămîni, din cauza vremii potrivnice cu vînt, I
ploi şi temperaturi scăzute. Aceasta va depune numai- ouă haploide,
din care se vor naşte numai trîntori. Dacă stuparul observă din timp
o asemenea situaţie şi dă coloniei o matcă fecundată, colonia va fi salvată. S
In caz contrar, apar după cum v-am spus albinele ouătoare. Activitatea ■
lor se micşorează zilnic, pînă la completa dispariţie. Obişnuiţ, apicul- ™
torii introduc botei aproape de eclozionare şi situaţia se redresează în
colonie. Această manifestare este străveche, de pe vremea cînd albinele wm
erau singuratice şi depuneau ouă aşa cum voiau. Sînt şi azi anumite locuri H
pe globul terestru — cum sînt de pildă albinele din Trănsvaal — în care, B
în cazuri similare, din ouă nefecundate depuse de o matcă trîntoriţă sau
din ouă depuse de albine lucrătoare se nasc, la nevoie, mătci bune. m
Cercetătorul O. Mackensen (S.UiA.) a obţinut din 710 larve rezultate ■
din ouăle depuse de o matca trîntoriţă, numai şase larve care s-au dez- |
voltat şi au ajuns mătci normale — deci 0,85%.
In genetică acest tip de partenogeneză se denumeşte : „ telitokie“■
adică ; din ou nefecundat apare o femelă. Acestea sînt excepţii de la H
regula generală care a stabilit că pentru colonie matca reprezintă ovarul, ■
iar cuibul este ca un uter al coloniei în care se cresc sute de generaţii de
puiet de-a lungul anilor. Cînd matca îmbătrîneşte şi e pe cale de epuizare,
colonia -Îşi pregăteşte şi creşte în botei o serie de mătci, din care îşi ■
va alege pe aceea pe care o consideră corespunzătoare rolului său de a I
duce mai departe destinul coloniei. ;^ •
— Dar care sînt condiţiile mediului ambiant al cuibului ? în­
trebă un apicultor începător. a
— Ele sînt legi de conduită a coloniei fără de care ea nu poate I
progresa, căci s-a observat că la primele zile după ce ouăle au fost ■
depuse în fagurii cuibului, căldura şi umiditatea acestuia se reglează
armonios, chiar "dacă afară vremea este rece şi uscată. Cerce- m
tătorul O. van Laere a făcut experienţe foarte precise şi amănunţite, ■
ajungînd la concluzia că activitatea de creştere a puietului încetează la H
temperatura de 12,8°C. Aceasta duce la presupunerea că dezvoltarea
puietului este într-o anumită măsură independentă de temperatura exte-

139 I

1
 rioară. In reglarea termică un rol esenţial îl au doi factori : puterea
numerică a coloniei; şi izolarea stupului. Aceşti factori, plus temperatura
exterioară, formează un ansamblu în legătură cu intensitatea creşterii
de puiet. De asemenea, o importanţă mare are şi umiditatea aerului din
stup, pe care albinele o reglează.
„A lb in ele după von Frisch1 •-*- au atins cea mai perfectă regulari­
zare termică. In stup dom neşte i&i şi noapte temperatura de 35°C, men­
ţinută ^constant ca şispropria noastră temperatură corporală de 3T*C‘k
- ui! Mâi mulţi cercetători au făcut o serie de'încercări, supunînd puietul
în evoluţie la diverse atemperaturi şi s-a stabilit că temperatura are
o influenţă covârşitoare mai; ales asupra organelor care au în alcătuirea
lor chitină, cum şînt : lărgimea-şi iungimea tergitelor şi sternitelor abdo­
minale, lăţimea aripilor. j/La puietul în evoluţie, o temperatură scăzută
în cuib sub normal — cum ar fi 3Q°C; r775reduce lungimea trompei mai
ales la rasele sudice, cum este albina italiană. în schimb, la 35°C s-a
înregistrat mărirea indiqelui cubital şi tarsal.
Căpăcirea alveolelor a durat 12 zile la temperatura normală de
35°C; iar la cea de 30°C a durat 14— 15 zile. Aceste constatări trebuie
să atragă atenţia stuparilor care fără motive temeinice deschid stupii
oricînd, examinează mult timp fagurii scoşi din stup etc. Puietul suferă
mult în aceste ocazii. '
— Dar cum procedează albinele la echilibrarea acestui mediu
ambiant al cuibului întrebă un apicultor începător.
— Albinele emit căldură din propriile lor corpuri, consumînd
mierea din ^fagurii i stupului. Este de fapt căldură solară care s-a adunat
în potirele florilor prin procesul de fotosinteză, de asimilaţie clorofiliană,
şi transformată în căldură socială. Secretînd nectar, florile aşteaptă albi­
nele pentru a le înlesni fecundarea prin polenizare. Nectarul transformat
de albine în miere este combustibilul cel mai desăvîrşit. Chimiştii i-au
dat denumirea de hidraţi de carbon — adică izaharuri — cu Un conţinut
bogat de glucoză care, intrînd în contact cu .«aerul inspirat de organism cu
ajutorul aparatului respirator, sînt supuşi unor arderi organice. „Energe-
ticienii |— spune Chauvin — admit că consumul \de oxigen corespunde
foarte exact căldurii produse de un organism, mai ales la mamifere. Ele
au fost mai bine studiate din punct de vedere al metabolismului. Albinele
însă prezintă uneori anomalii care nu se observă la animalele superioare :
în primul rînd ele rezistă foarte bine şi îndelung la condiţiile respiratorii
neobişnuite^ De exemplu, gazul inert care este azotul pur şi care intră în
aerul de respirat într-o proporţie normală de patru părţi la una de oxigen,
nu le ucide, ci doar determină degajarea unei călduri apreciabile, chiar
dacă nu se consumă de loc oxigen. Deci, albinele potproduce căldură fără
oxigenul de la exterior. Agitaţia musculară toracică intervine cu succes
cînd este nevoie. în schimb, cînd este vorba de o activitate în afara stu­
pului, legea arderii care produce căldură rămîne valabilă“ .
— Dar ce este această ardere ? întrebă un apicultor începător.
Arderea e s te ^ n proces chimic ce intervine între combustibil,
care în cazul albinei este mierea, şi oxigenul'din organism adus de afară
cu ajutorul aparatului respirator, cu ^degajare <de căldură. Hrana pre­
lucrată de aparatul digestiv — aşa cum îl cunoaşteţi, fiind descris la
anatomia albinei — şi pe care ciclul hemolimfal o distribuie întregului
organism, nu poate fi folosită decît dacă este descompusă der oxigen.
Chimiştii denumesc această descompunere, oxidare, aceasta fiind o ardere
înceată. Oxigenul transformă mierea ingerată în corpul albinelor în car­
bon şi apă. In felul acesta energia solară conţinută în miere devine
liberă şi astfel iau naştere căldura şi energia. Procesul acesta este ase­
mănător cu ceea ce se petrece într-o sobă unde combustibilul nu poate
arde fără oxigen cînd i se (închide portiţa de acces ^a aerului. Bioxidul
de carbon eliminat prin aparatul respirator nu este i altceva decît fumul
scos pe coşul unei sobe.
„Dat fiind că corpul albinei prezintă o mare suprafaţă, comparată
cil capacitatea sa interioară, ea pierde cu mult mai multă căldură prin
radiere, faţă de un animal mare. De aceea, albina are rievoie.de o mai
mare cantitate de căldură decît multe alte insecte. în. acest scop albina
recurge la mijloace de încălzire eficace, şi sde aceea are nevoie de o can­
titate de oxigen mult mai mare decît necesarul omului“ _;(Leuenberger).
De asemenea, felul cum este organizat corpul albinei, mai ales
pentru circulaţia aerului, pledează pentru o căldură mai mare. Hemo-
limfa — după cum ştiţi — are numai substanţe nutritive, ea nu poate
fixa oxigenul ca sîngele mamiferelor, fenomen explicat la anatomia
albinelor, la aparatul circulator.
Căldura produsă de oxidarea glucidelor este prin ea însăşi o formă,
de energie solară, mai ales cînd provine de la o sursă comună de
schimb reciproc ; albina singuratică — aşa cum am mai spus moare
curînd paralizată semitotal sub acţiunea frigului cînd temperatura ei
coboară la 12,5°C (Krog ş.a.). Este cunoscut că puterea calorică a unui
combustibil este cantitatea de căldură — deci numărul de calorii
degajate prin combustia completă •— care cere o cantitate de aer
determinată. De fapt, totul,este un lucru mecanic ^ cu cît acest lucru cere
eforturi mai mari, cu atît canţitatea de energie consumată este mai mare.
în cazul coloniei şi cuibului ei, ştiut fiind că fiecare albină din comu­
nitate are o rezervă de miere în guşă — organ considerat că reprezintă
stomacul coloniei — mierea formează combustibilul indispensabil naşterii
căldurii. Acolo se află prezent şi oxigenul din sacii aerieni, din traheele
şi traheolele aparatului respirator, producînd o ardere care dă căldură
şi mişcare, deci energie.
Ceea ce este mai uimitor privind desfăşurarea procesului de pro­
ducere a căldurii animale este că, în afară de energia termică a alimen­
telor ingerate, apare energia electrică necesară activităţii celulare din
muşchi şi sistemul nervos. Energia calorică, energia electrică şi alte pro­
duse ale metabolismului dau energia mecanică albinelor care zboară,
circulă în stup sau în afara lui în căutarea hranei şi pentru îndeplinirea
altor sarcini pe care le mai au.
Căldura din interiorul corpului lor este variată cînd în fagurii
cuibului nu este puiet. Chiar şi atunci cînd albinele stau strînse în
ghemul de iernare, căldura variază de la 14° la 28°C chiar dacă
afară termometrul înregistrează — 7°C. Cercetătorii au stabilit că albi­
nele — între anumite limite — furnizează cu atît mai multă căldură
cu cît frigul este mai mare, ceea ce le face să se comporte în mod invers

141
 faţă de alte animale poykiloterme, adică din cele a căror temperatură
variază după mediul în care ele se află — aşa cum sînt reptilele şi
peştii. Dar — aşa cum v-am mai spus — albinele sînt poykiloterme nu­
mai în timpul nopţii, iar în cursul zilei homeoterme — adică cu tempe­
ratura constantă. Consumul de miere coboară cînd temperatura se urcă
şi cu atît mai mult cînd albinele stau în grup mai numeros, pornind
de la 20°C. *r
De îndată însă ce apare puietul în fagurii cuibului, temperatura
rămîne aproape constantă între 34 şi 35,2°C, indiferent de cea din afara
stupului. Ea se menţine astfel datorită acelui grup de albine tinere ce
stau deasupra fagurilor şi ajută la clocirea ouălor. Această căldură de
cel mult 35,2°C ajută ca puietul din cuib să iasă exact la 21 zile la
lucrătoare, la 24 zile la trîntori şi la 16 zile la mătci. Cercetătorii au
observat că atunci cînd din anumite împrejurări cuibul ace o căldură
numai de 30°C, metamorfoza' puietului de lucrătoare se face în 25 zile
în loc de 21 ; cînd temperatura este mai mică, în jurul a 20°C, albinele
se nasc fără aripi. Dar nu este bine nici să fie depăşită peste normal,
căci ia 37°C metamorfoza este într-adevăr scurtată la 19— 20 zile în loc
de 21, dar albinele se nasc cu aripi neîntregite.
Deci echilibrarea căldurii în cuibul coloniei se îndeplineşte dato­
rită unui proces de metabolism, legat de alte trei condiţii principale :
a) stupul să fie bine încheiat pentru a nu înlesni curenţi în cuib ; b)
colonia să aibă o populaţie suficient de numeroasă pentru a putea crea
şi menţine temperatura la 35— 35,2°C ; c) în faguri să fie rezerve de
hrană care să dea siguranţa că puietul nu va suferi de lipsa ei.
Legat de problema cuibului şi mediul său de dezvoltare vă veţi
aştepta dâsigur că aci o să lămurim întregul proces de creaţie ce ar
urma să se încheie prin apariţia acestui făt ce se urzeşte în cuib şi
care este roiul cu întregul său proces de formare. Nu vom proceda
astfel pentru că deocamdată studiem viaţa roiului secundar devenit
acum colonie deplina, odată cu fecundarea mătcii şi depunerea ouălor
în cuibul ei.
 SISTEMUL RESPIRATOR A L COLONIEI.
GRU PU L V EN TILATO AR ELO R

Preschimbarea aerului în cuib este foarte necesară, mai ales cînd

matca începe din vreme să depună ceva ouă în fagurii centrali. Deşi
I
albinele pot trăi într-un mediii cu o îfîsemnată cantitate de bioxid de
carbon, el trebuie totuşi eliminat cînd s-a acumulat peste măsură şi
înlocuit cu oxigen.
Iată cum apare aici, sistemul respirator al coloniei, reprezentat
prin acel important grup social al albinelor ventilatoare. I

Ele nu sînt totdeauna aceleaşi nici ca număr, nici ca atribuţii.

Sînt situaţii în colonie, mai cti seamă în cuibul cu puiet căpăcit sau
nu, cînd procesele vitale degajă o importantă proporţie de căldură,
astfel încît însăşi albinele acoperitoare, avînd funcţia de a ţine de cald I

puietului, sînt silite să se răsfire pe suprafaţa elipselor şi să-şi agite

aripile pentru răcorirea atmosferei interioare.
Grupul social al albinelor ventilatoare, ce reprezintă sistemul
respirator al coloniei, determină o circulaţie mai mult sau mai puţin l

activă a aerului prin introducerea aerului proaspăt din afară, încărcat

cu oxigen şi eliminarea din stup a celui viciat, încărcat cu bioxid de
carbon. în stup — după Herzel ş a. — sînt adevărate „băltoace de aer
stricat, conţinînd peste 3% bioxid de carbon. Cercetătorii sovietici pre­ I
zintă cifre mult mai mari, pînă la 8% bioxid de qambon, ia care colonia re­
zistă. Procentul de oxigen poate, de asemenea, să sărăcească mult şi
repede, cînd — în acelaşi timp — numai la cîteva zeci de centimetri ca
distanţă, compoziţia atmosferei din stup să fie mult apropiată faţă de
I
aerul din afară".
" -1 ; -L . ;.y- f : . . • //{t
Albinele par să nu fie îngrijorate de aceste situaţii, întrucît fagurii
deşi sînt destul de apropiaţi, cu un spaţiu de numai 11 mm, şi se
creează uşor o acumulare de gaz carbonic, acesta este însă repede
I
împrăştiat rşi eliminat prin urdiniş cu ajutorul ventilaţiei.
Desigur că atunci cînd schimbul de aer nu se face în mod normal,
iar temperatura urcă în interior, colonia va suferi, căci stigmele respi­
ratorii şi traheolele conducătoare se umplu cu apă condensată din
vaporii stupului, ceea ce duce la asfixierea coloniei. Asemenea accidente I

se petrec dacă stupii au fost uitaţi închişi şi ventilaţia nu se poate

realiza eficient sau în căzui transporturilor în pastoral, în stupii care
 — aşa cum vom arăta la apicultura pastorală — n-au mijloace sufi­
ciente de ventilaţie şi aerisire.
Necesarul de oxigen al unei colonii este foarte mare, ştiut fiind
că fiecare albină consumă de 2,5 ori mai mult oxigen ca cel al orga­
nismului uman, bineînţeles în raport de greutatea coloniei faţă de om.
Necesarul de oxigen variază după anotimpuri. Ambruster a constatat
că o colonie cu 1 kg de albină consumă pe oră, la 20— 25°C, în aceeaşi
perioadă, următoarele cantităţi de oxigen, eliminînd bioxidul de carbon
astfel :

■--------------- I--------------------------------- -—
Oxigen, B io x id de carbon,
Anotim pul ml ml

Prim ăvara 29,754 30,408

Vara I 0 ■ ! 17,336 17,575
Toamna 24,795 25,881
•M ' .. '<620.' j m u m si-- -- r
Iarna 22,594 25,036

Excesul de căldură din cuib poate fi echilibrat nu numai prin

acţiunea unei ventilaţii active, ci şi printr-o altă măsură pe care o ia
colonia şi anume : evaporarea în interior a unei anumite cantităţi de apă,
adusă din afară de grupul social al albinelor specializate în transportul
apei. Acestea, ori o depun în strat subţire pe suprafaţa fagurilor, ori
o dau în păstrare albinelor cisterne care stau în nemişcare, pline pînă
la refuz cu apă, sau o scot în mici picături pe vîrful limbii, de unde
se evaporă repede, ca o boare fină ce îmbunătăţeşte atmosfera. în felul
acesta temperatura din interior scade simţitor.
Obişnuit, o parte din grupul social al albinelor ventilatoare îşi
începe activitatea cînd căldura din cuib atinge 36°C. Acest grup se
aşează în lanţ la distanţă de 2 cm unele de altele, de la marginea fagu­
rilor pînă spre urdiniş. Acolo, pe seîndura de zbor se aşează un alt grup
de albine ventilatoare care, stînd în poziţie inversă, absorb aerul viciat
din interior cu ajutorul mişcării aripilor, iar altele introduc aer proaspăt
cu oxigen.' Ele stau cu abdomenul puţin înălţat fără să deschidă glanda
odorantă. în felul acesta, cu ajutorul acestui grup social al ventilatoa­
relor, o colonie introduce 0,1— 0,2 litri oxigen pe secundă, ceea ce este
echivalentul a 600 1 oxigen pe oră, eliminînd bioxidul de carbon. Gru­
puri sociale de albine ventilatoare se plasează aproape în toate părţile
stupului : sus, pe suprafaţa spetezelor superioare ale ramelor,. jos, pe
fundul stupului şi mai ales pe faţa interioară a peretelui frontal, .Ele
bat activ ,din aripi emiţînd un zumzet cu vibraţii ce ating 117,9 Hz1).
Curentul -de aer atinge atunci 2 m/sec. La temperatura indicată mai sus
mecanismul de răcorire ă coloniei se declanşează automat. Higrometria
absolută în stup este de 15;9 m g: de vapori apă la litrul de aer. Umidi-
n jr ■ ■ " • f beai -oi; ■ :>;• $imb a 11
' p i '
i) Hertz (H z ) = Unitate de frecvenţă, cu sim bolul Hz, echivalentă frecvenţei unui feno­
men periodic care se repetă la fiecare secundă ; ciclu pe seoundă.

144
tatea relativă coboară atunci cu 40%. După Vohlgemut, o colonie supra­
încălzită determină grupul social al ventilatoarelor să mărească curen­
tul de aer la 0,4— 0,5 litri de aer pe secundă. Cînd apa este pulverizată
pe suprafaţa fagurilor cu puiet, higrometria relativă şi absolută se
urcă, iar temperatura scade. Cînd în schimb apare un frig brusc, tem­
peratura cuibului se echilibrează în cel mult 60 minute, la o valoare
cumpănită, care pentru centrul cuibului nu coboară decît cel mult cu
0,4— 0,5°C, faţă de un cuib netulburat de o asemenea apariţie bruscă.
In schimb, la marginile cuibului temperatura poate coborî cu 1,2°C
(H. Heran). * r ^ f e s io
Creşterea metabolismului albinelor ce' încălzesc puietul duce la o
urcare a higrometriei relative şi absolute în zona puietului; această
depăşire determină ca în cuib să se nască un număr nţiai riiare de
viitoare culegătoare pentru culesul mare din luna mai, de la :primul
salcîm şi apoi la cel mai tardiv, cît şi la cel din iunie, de la zmeură
şi tei. Orice coborîre a temperaturii cuibului care nu ar fi compensată,
se va răsfrînge implicit nu numai asupra depunerii unui număr mai
mic de ouă în cuib, dar şi asupra anormalei dezvoltări a puietului la ter­
menele ştiute, căci procesul biologic de mitoză — deci ritmul de divi­
zare a celulei vii — suferă întîrzieri.
Dar dacă colonia are un sistem atît de precis în privinţa termoge-
nezei în cuib, ea are şi mijloace practice de răcorire a cuibului cînd
temperatura depăşeşte 37°C. în acest caz rîndurile clocitoarelor se
răsfiră, >rarefierea albinelor răcoreşte atmosfera stupului; păstrînd un
echilibru între producerea de apă *din metabolizarea hranei şi elimina­
rea ei din corpul acestora.
într-o măsură egală trebuie înlăturat de stupar şi excesul de căl­
dură socială în timpul verilor secetoase şi cu temperaturi mari. Aşezarea
stupinei va fi astfel orînduită aşa încît soarele arzător să nu influen­
ţeze cuibul. în mod practic, vara, stupii trebuie să fie adăpostiţi la
margine de pădure, cu orientarea spre est, ceea ce le va folosi de două
ori albinelor, căci dimineaţa pornesc la lucru mai devreme, şi se evită
razele solare fierbinţi de la amiază. Urdinişurile deschise larg pe toată
lăţimea stupului, favorizează răcoarea în interiorul cuibului, folosind
grupe sociale mai mici de ventilatoare şi dînd posibilitatea să crească
numărul culegătoarelor.
O grijă mare şi permanentă pentru cuib atît în primăverile reci,
cît şi vara este — după Cameron Jay (S.U.A.) — ca temperatura de
35,2°C să fie coordonată cu o umiditate de 96%. Dacă acest procent de
umiditate scade, larvele din fagurii cuibului se deshidratează, pierd din
greutatea normală şi determină apariţia în cuib a unei mortalităţi
însemnate de nimfe, dintre cele aproape să ajungă la maturitate.
Umiditatea ce variază in raport de temperatura mediului ambiant
este o necesitate fiziologică pentru colonie. Cînd temperatura rămîne
constantă în tot cuprinsul stupului, umiditatea rămîne şi ea la acelaşi
nivel, căci colonia este supusă legilor fizice normale şi anume : o oare­
care cantitate de aer va conţine o anumită cantitate de apă, la 'o anu­
mită temperatură. Dacă proporţia de vapori din aerul de respiraţie al
albinelor este superioară celei normale, indicate mai înainte, începe

10 — Cd. 44 145
 condensarea lor pe pereţi în punctele cele mai reci. A tît timp cît colonia
va păstra temperatura interiorului stupului deasupra temperaturii exte­
rioare, atmosfera stupului rămîne relativ mai uscată decît atmosfera
exterioară şi nu se produce condensaţia. Deci, noţiunea de umiditate
reprezintă plastic o anumită cantitate de vapori de apă, cuprinsă într-un
jnetru cub de aer, la o anumită temperatură. Schimbarea oricăruia
dintre aceşti factori fizici va determina o modificare corespunzătoare
în raporturile dintre ei.
Cînd o anumită proporţie de vapori într-un metru cub atinge limita
de condensare, fără să fie depăşită, se zice că acel aer este saturat
cu vapori. Această limită are în fizică valori de 100%. Peste această
limită se produce în interior condensarea imperceptibilă a vaporilor,
care .'totuşi pînă la urmă se transformă în picături de apă în locurile
cele mai reci ale stupului.
In cazul contrar, a lipsei umidităţii necesare microclimei coloniei,
intervine grupul albinelor transportatoare de apă în stup. Despre
această intervenţie am mai vorbit, iar prpblema ei va fi lămurită mai
amplu cînd ne vom ocupa de grupul social al albinelor culegătoare.
In afară de temperatură şi umiditate, cuibul are nevoie de spaţiu
suficient pentru extinderea ouatului măteii, mai ales în lunile de vîrf
care sînt aprilie şi mai. Atunci colonia pregăteşte contingente noi de
viitoare culegătoare pentru marele cules. De asemenea, pentru sfîrşitul
verii albinele îşi pregătesc în cuib albine de iarnă, care să supravie­
ţuiască pînă la apariţia culesului în primăvara următoare. Cu cît colo­
nia este mai puternică cu atît matca are nevoie de un spaţiu mai larg
pentru cuib.
Iată condiţiile mediului ambiant al cuibului coloniei şi legile sale
de conduită.
 SISTEMUL DIGESTIV, CIRCULATOR
ŞI EXCRETOR A L COLONIEI. I

GRUPUL SOCIAL A L A LB IN ELO R DOICI

După ce, tineri apicultori, v-am arătat pînă aici cum roiul secundar
cu matcă neîmperecheată, după împerecherea ei, a devenit ca un fel de I
ovar al coloniei, iar cuibul mediul său de dezvoltare, este normal să exa­
minăm, în continuare, care este organul coloniei care asigură hrana albi­
nelor şi a puietului din cuib, pînă cînd aceste albine-molecule ajung
mature.
I
In definitiv, colonia apare ca o femelă care îşi creşte puii cu lapte
scos din propria sa fiinţă, la fel cum o mamă îşi alăptează copilul de la
sînul său.
Aeeastă sarcină de alăptare este îndeplinită în colonie de un
I
mare grup social de albine tinere, doici, care sînt pregătite fiziologic cu
glande producătoare de hrană larvară denumită lăptişor (fig. 21), grup
care privit în totalitatea lui se prezintă cu mii de albine-molecule ce întru­
chipează sînul mamei sau ugerul mamal. Este grupul social al albinelor-
doici în vîrstă de 3— 11 zile, al căror rost „ , . ^ I

în colonie este covîrşitor, ştiut fiind că hrana

stă la baza vieţii. De aceea, această nouă
lecţie va avea în expunerea noastră o ex­
tindere mai mare. I

Viaţa coloniei de albine se întemeiază

pe trei funcţii fundamentale, exercitate de
aparatul digestiv, circulator şi excretor, iar
elementele de care depinde viaţa socială ce I
se desfăşoară în sînul coloniei sînt : lăpti­
şorul, mierea, polenul şi apa. In cadrul aces­
tei comunităţi, procesul de alimentare are loc
printr-un schimb permanent din gură în I

gură a elementelor arătate, astfel că asistăm

la un metabolism realizat în cadrul unui a-
devărat superorganism, denumit aşa — pe Fig. 21. — Glandele faringiene
drept cuvînt -— de marele cercetător, pro­ din cap, producătoare de lăp­ I

fesor dr. R. Chauvin. tişor :

1 — glan da din dreapta ; 2 —
Tinerele albine, după ce părăsesc al­ creierul ; 3 — ochii — des­
chiderea de deversare a lăptişo­
veolele natale, sînt înfometate, căci ele nu rului.
I
147
consumă hrană directă în stadiul de nimfă. Pe toată durata acestui stadiu
nimfal se hrănesc din propriile rezerve corporale, din acel corp gras des­
pre care am vorbit la anatomia albinei. Atunci cînd ele intră pentru
prima dată în forfoteala stupului, primesc puţină hrană întăritoare şi apar
ameţite, cu mişcări tremurînde şi nesigure pe picioare. Apoi ele
se îndreaptă spre fagurii cu puiet necăpăcit. S-a crezut, pînă
acum trei decenii în urmă, că luînd contact cu larvele necăpăcite, preiau
de îndată sarcina de a le hrăni. S-a constatat însă că — din contră —
ele au nevoie de lăptişorul găsit din belşug pe fundul alveolelor natale
ale larvelor, dat de doicile din cuib. Intr-adevăr, după ce tinerele albine
flămînde, care abia au trecut pragul vieţii exterioare, se alimentează din
hrana glandulară lăptoasă în care înoată larvele şi o înghit cu lăcomie,
părăsesc aceşti faguri cu larve, îndreptîndu-se de data aceasta spre fagurii
bu ţioleh sâu păstură. Acolo ele rămîn cam două zile, alimentîndu-se din
abundenţă. In felul acesta îşi refac complet corpul gras consumat în în­
tregime în timpul stadiului nimfal, pentru formarea organelor ^noi care
în stadiul larvelor sînt sub formă de muguraşi. Despre aceste schimbări
organice v-am vorbit amănunţit la dezvoltarea nimfei, cînd v-am explicat
cele două procese de histoliză şi histogeneză.
**'' " 'Cînd tinerele albine se maturizează, odată cu refacerea corpului
gras şi cînd rezerva corporală atinge 54— 61 mg, ele trec la activitatea
de doici, grup social cu sarcina să hrănească puietul; larvar din cuib.
Această sarcină nu va fi îndeplinită la întîmplare, ci ele dozează
componenţa lăptişorului ce-1 oferă în raport de vîrsta larvelor pe care
le îngrijesc. Larvele în vîrstă de 1— 2 zile au nevoie de o proporţie mai
mare de protide pe care le oferă doicile în vîrstă de 8— 10 zile. M.
Haydak (S.U.A.) precizează că proteinele din hrana larvară conţin toţi
aminoacizii esenţiali necesari dezvoltării larvei încă din prima clipă
cînd embrionul părăseşte coaja oului. In schimb, hrana larvelor în
vîrstă de peste trei zile conţine şi o proporţie însemnată de hidraţi de
carbon. âiio-V h- -
După Nelson grăunciorii de polen digeraţi se găsesc regulat în
cajftitaţi reduse în hrana larvelor mai mici de trei zile, de .la eclozio-
naVei^lTot Haydak însă a găsit că doicile dau polen i n cantitate/ mult
mai mare larvelor de trîntor decît celor de viitoare albine lucrătoare,
în mod obişnuit cercetătorii au stabilit că larvele tinere sînt hrănite
de doici care au vîrsta de 8 zile ; larvele vîrstnice sînt hrănite de doici
mai tinere, avînd vîrsta de cel mult 5 zile, iar larvele care au abia 24
de ore de la naştere sînt hrănite de doici avînd vîrsta de 7 zile.
In felul acesta albinele doici oferă numai lăptişor în primele trei
zile de stadiu larvar tuturor larvelor, indiferent din ce castă fac parte.
Apoi, larvele de matcă primesc lăptişor în continuare, pînă la căpăcire,
iar cele de lucrătoare şi trîntori, care depăşesc vîrsta de trei zile, primesc
o hrană compusă din polen, miere şi apă, care le va servi la comple­
tarea corpului gras, acumulat parţial încă din stadiul embrionar.
Din această rezervă corporală de corp gras se vor hrăni viitoarele
nimfe timp de..'12 zile, pînă la maturizarea şi eclozionăieâ lor %iri alveo­
lele natale. De asemenea, corpul gras va fi de folos viitoarelor albine
la clădirea fagurilor, căci componentele lui, lipidele şi hidraţii de

14$
 carbon, sînt necesare producerii de solzişori de ceară, în afară de
mierea cu care albinele se alimentează din belşug şi pe care o au în
guşi cînd încep o astfel de lucrare. doin
In felul arătat mai sus lucrează marele grup social al albinelor
doici începînd din a treia zi din viaţa lor şi pînă la a 11-^12-a zi de: lâ
eclozionare, reprezentînd — pentru acest complex biofiziologic care
este colonia — sinul cu lapte al coloniei-mamă.
Din rîndul acestui mare grup, se alege pentru o scurtă trecere a
măteii de pe un fagure de cuib pe cel vecin, un grup mie de albine,
8— 10 — albinele curtence — care se ocupă de matcă, o curăţă, dar
mai cu seamă o hrănesc cu lăptişor; intensitatea depunerii ouălor <le
către matcă este în directă legătură cu această alimentaţie ce i se oferă în
calitatea ei de mamă a coloniei. Numai astfel ovarele ei pot să formeze
zeci de mii de ovule, viitoarele ouă în formare, ce vor fi depuse în
ritm şi în concordanţă cu cantitatea şi calitatea secreţiei glandulare cu
care este hrănită.
— Dar de ce amintiţi şi de „calitatea* lăptişorului ? întrebă unul
din apicultorii începători.
— Pentru că lăptişorul nu este decît un derivat al polenului
ingerat. Cum acesta provine de la diferite flori melifere, unele cu polen
mai valoros, altele cu unul mai sărac în substanţe hrănitoare, lăptişorul
va urma aceeaşi scară. De pildă polenul de castan sălbatic — Aesculixş
hippocastanum — care este sărac în unele substanţe va da un lăptişor
de calitate alimentară inferioară, ceea ce se va răsfrînge asupra albine­
lor doici consumatoare şi deci asupra puietului care va fi crescut în
condiţii mai grele, în comparaţie cu polenul de păpădie, mac, sparcetă
etc., care au toate substanţele necesare producerii unui lăptişor de
calitate superioară.
Hrana glandulară, oferită măteii de micul grup al curtencelor ce
o însoţesc, îi este dată în momentul cînd stă cîteva secunde nemişcată,
avînd abdomenul introdus într-o alveolă a cuibului spre a depurie acolo
un ou. Cum ritmul de ouare al măteii este neîntrerupt şi sarcina acestui
grup social de a o hrăni este neîntreruptă. Cu drept cuvînt biologul
G. Eugen conclude că lăptişorul albinelor doici serveşte ca „ materie p ri­
mă", pentru matcă care restituie o parte din ea coloniei, albinelor •lu­
crătoare, doici sau curtence, sub formă de feromoni. Cînd eMpsa cu ouă
din fagurele cuibului s-a completat, matca trece pe fagurele vecin din
dreapta ori stînga celui median, unde se formează îndată alt grup dei
curtence, iar ea continuă sa fie alimentată, cu foarte mici pauze.
Din cele expuse mai înainte, cred că aţi înţeles că vorbind de hrana
larvelor şi alimentaţia cu polen a albinelor doici, am păşit în domeniul
aparatului digestiv al coloniei sînul plin cu lapte, ce este format de gru­
pul social al doicilor care hrănesc nu numai puietul, ci chiar pe mama
lor.
Procesele de hrănire nu-şi limitează existenţa numai la acest
produs glandular, care este flăptişorul glandelor faringiene, ci consu-
mînd miere şi polen, albinele — odată cu ingerarea acestora — fac
schimb de hrană între ele în mod permanent, împreună cu ^hormonii
şi alte secreţii glandulare şi feromonale. Procesul social privit în totalita-
 tea lui reprezintă atît sistemul digestiv cît şi cel circulator şi excretor,
căci hrana circulă continuu, pe cale hemolimfală, între toate albinele colo­
niei. Cercetătorii Nixon şi Ribandis (S.U.A.) au dat în hrană, experimental,
izotopi radioactivi numai la şase albine dintr-o colonie, constatînd după
două ore că 76% din albinele acelei colonii purtau izotopul ; bineînţeles
că restul de 24% l-au primit şi ele în scurt timp. Este dovada indubi­
tabilă că hrana circulă între toate albinele colectivităţii pe care hemo­
limfală.
O altă formă de digestie şi circulaţie o reprezintă polenul ingerat
care trece din guşă în proventricul, digerat parţial acolo şi completat cu
digestia din stomac. El contribuie la formarea lăptişorului care circulă
în tot cuibul, plus cel dat în hrana larvelor şi mătcii, fără de care ea
nu poate procrea. Sucurile digestive împreună cu enzimele, în special
amilaza, pătrund în fiecare grăuncior de spolen golindu-1 complet de con­
ţinutul său care intră în sistemul circulator ; el alimentează glandele fa­
ringiene şi mandibulare, ambele avînd roluri importante în hrana albi­
nelor şi circulaţia ei, ajutînd la mărirea rezervei corporale de proteine
a corpului gras. Prin descompunerea polenului în aminoacizi apar alţi
aminoacizi noi, care resintetizaţi, refac ţesuturile uzate ale organismului ;
deci şi în aceste procese digestia şi circulaţia sînt înfrăţite.
In timpul digestiei organismul creează din substanţe simple alte
şjubstanţe complexe sub acţiunea enzimelor şi astfel proteinele animale
şi lipidele contribuie la construcţia organică a puietului din fagurii
cuibului şi la întreţinerea propriului corp al albinelor doici.
Dar oricît de pure ar fi componentele acestei hrane excepţionale,
compusă din polen şi miere, ele conţin o serie de elemente care nu
folosesc organismului albinei ; acestea, duse tot pe cale hemolimfală, sînt
purificate de tuburile malpighiene, ce sînt rinichii albinei, iar reziduu­
rile sînt adunate în punga rectală şi de acolo, în zbor, sînt eliminate.
Deci, iată că apare şi sistemul de excreţie, legat normal de cel digestiv
şi circulator.
Excreţie este şi acel fenomen de eliminare din proventricul în
cavitatea bucală a acelui înveliş gras al polenului denumit poleină ;
acest reziduu, regurgitat şi amestecat cu secreţia glandelor salivare şi
care conţine antibiotice, împreună cu substanţele răşinoase culese de
pe mugurii unor copaci, formează un produs nou, propolisul, al cărui
rol. în viaţa coloniei este foarte important şi-l vom explica la locul
potrivit.
Iată cum se prezintă această trinitate de acţiuni digestive, circu­
latorii şi excretorii în viaţa coloniei de albine.
Rămîne să fiţi lămuriţi în acest vast capitol despre felul cum se
prezintă lăptişoruL şi rolul său în colonie. A lte lucruri le veţi afla în
capitolele următoare, şi anume : alimentaţia şi metabolismul, chimismul
coloniei şi rolul mare al enzimelor în toate procesele de vieţuire a ei.

Rolul lăptişorului în viaţa coloniei

ţii S - ••• ■-> : ' . •. -
Producţia glandelor, faringiene, în scurtul interval de zece zile de
la eclozionat cît aceste glande secretă lăptişorul, este strîns legată de

150
( /
 starea fiziologică a glandelor cu acinii 1) lor. în urma consumului abun­
dent de proteine şi vitamine din polen, atît glandele faringiene cît şi
cele mandibulare iau o deosebită dezvoltare. La albinele crescute înc
toamnă, care 'vor îndeplini sarcina de a fi doici în primăvara viitoare I
sau, uneori, chiar spre sfîrşitul iernii, deşi au vîrsta de 4— 5 luni,
acesite glande sînt tinere fiziologic şi deci neuzate. Glandele farin­
giene primesc pe cale hemolimfală toate substanţele preţioase ale
polenului ingerat, fie direct prin procesul de digestie, fie prin inter­ I
mediul corpului gras. Cînd vom ajunge să vorbim de activitatea ■mare­
lui grup social al albinelor culegătoare, vom lămuri rolul pe care îl
are polenul în hrana coloniei.
Din punct de Vedere organoleptic, lăptişorul se prezintă ca o
I
substanţă vîscoasă, de culoare gălbuie, cu gust puţin astringent şi un
suav miros de miere ; pH-ul său este de 4,7 iar alţi chimişti l-au găsit
chiar 5,2. El mai conţine 60% apă, 30% materii hidrosolubile, dintre
care 11% zahăr invertit.
Este produs de acinii glandelor, acini care sînt transparenţi, I
avînd o culoare alb-gălbuie. Cînd aceşti acini sînt uzaţi, vacuolele2) lor
nu se mai văd şi devin moi, se micşorează, sînt subţiri şi agăţate de
o codiţă. Cînd glandele faringiene nu mai produc lăptişor, produc în
continuare enzime. I

în compoziţia lăptişorului intră : proteine, lipide, vitamine, anti­

biotice ale căror substanţe active sînt localizate în doi acizi graşi,
hidraţi de carbon, substanţe radioactive, precum şi acizi nucleici.
Proteinele sînt partea cea mai importantă din substanţa uscată a I
celulelor. Etiologia cuvîntului — după von Frisch f— ne îndrumă în
explicarea noţiunii. Cuvîntul „protos“ în limba greacă înseamnă „pri-
mul“ ca importanţă şi cantitate. într-adevăr, toţi biologii consideră că
viaţa, cu toată imensa varietate de forme, este condiţionată în cea mai I
mare parte de existenţa proteinelor. Ele sînt formate din carbon, hi­
drogen, oxigen, azot şi sulf. După cum vedeţi, cu ajutorul lor, albinele
doici reglează compoziţia alimentelor şi le oferă larvelor celor trei
caste. Ele sînt componente ale celulei vii, celulă — care după biologi
-— este unitatea fundamentală a vieţii. „Sînt substanţe macromolecu- I
lare, obţinute prin legarea aminoacizilor între ei. De pildă — după
Chauvin — proteinele din lăptişor constituie mijlocul cu care doicile
reglează compoziţia alimentelor ce le oferă larvelor44.
Proteinele sînt împărţite în două categorii : albumine3) şi globuline 4). I
Acestea două din urmă fac parte din clasa proteinelor simple, care
prin hidrolizâ enzimatică sau acidă dau aminoacizii. După cercetătprii
Amnon şi Zochi, o parte din aceste proteine servesc ca surse de azot.
Autorii de mai sus au găsit în lăptişor : colinesterkza nespecifică şi o I

fosfatază acidă, enzimă produsă de glandele faringiene ale doicilor. Pro­

teinele însă din lăptişor n-au nici o legătură cu determinarea castelor.
. ' i «t V- *V 1
*) A cini = de la cuvîntul latinesc accintis — boa b ă din ciorchine. y ■*
*) Vacuole = cavităţi în citoplasm ă um plute cu soluţii apoase. I
3) Album ină = proteină c a re intră în com poziţia sângelui sau a hem olim fei şi a altor —
lichide organice, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire şi precipitabilă la acţiunea aci­
zilor organici. . -W
*) Globuline = clasă de proteine cu m olecule m ari, solubile în soluţii saline, pre ­
zente in plasma sanguină. G am aglobulin ele au rol în imunitate.
l
 Aminoacizii sînt ca nişte veritabile „ cărămizi ale vieţii“ după
cum îi caracterizează prof. M. Prenant. Naşterea lor are loc în cito­
plasmă nucleului celulei care secretă enzime în interiorul vacuolelor
de acolo şi descompun particula în componenţi chimici uşor de asimilat.
Ei au aceeaşi componenţă cu proteinele, cu deosebirea că fosforul în­
locuieşte sulful.
Acizii nucleici, constituenţi ai genelor care reprezintă materialul
genetic, simt de două feluri : acidul dezoxiribonucleic cu sim­
bolul A D N şi acidul ribonucleic cu simbolul ARN. Ei există în
fiecare celulă cu rol hotărîtor în morfogeneza celor trei caste din co­
lonie şi le revine rolul principal în sinteza proteinelor ce constituie
baza vieţii ; ei sînt polimeri1) macromoleculari din* cei mai domplecşi şi
servesc drept bază materială a eredităţii, codul şi mecanismul biochi-
miei ; ei sînt în fiecare celulă cu rolul de a realiza metabolismul ; sînt
substanţe comune tuturor celulelor, animale şi vegetale. Reprezintă viziu­
nea materialistă a lumii, deoarece reproductibilitatea, caracter al materiei
vii, nu depinde nicidecum de o ascunsă forţă vitală imaterială, ci de­
rivă din însăşi structura materiei ; este descoperirea materiei eredităţii.
în mica moleculă de AD N încap — ca într-o arhivă — cantităţi
enorme de informaţii ereditare. Această moleculă se tot lungeşte pe mă­
sură ce materia eredităţii se adună, căci firul de A D N stă înfăşurat ca
aţa dintr-un ghem. Ea stochează şi le transmite nealterate cromozomilor.
Ba, prin mutaţii, găseşte limbajul necesar pentru a se face ascultată de
enzimele ce clădesc corpul viu cu „cărămizile* aminoacizilor (R. Eftimo-
vici). De la hrană pînă la apărare şi reproducere, tot ce întreprinde ce­
lula pentru a trăi şi a se perpetua este conţinut în A D N şi comunicat în
termeni imperativi utilizînd serviciile unui aşa-zis „curier cibernetic*
care este acidul ribonucleic, ARN-ul ; acesta are o supleţe fantastică
căci transmite comenzile, modelează acţiunile microfizice şi operaţiile
biochimice, veghind la efectuarea lor (dr. N. Grigorescu). în esenţă acizii
nucleici sînt păstrătorii informaţiei ereditare.
penele cu substratul lor material sînt localizate pe cromozomi şi
sînt de natm-jt chimică în care intră patru baze azotate : două purinice ~-A
adenina şi-Gr guanina, precum şi două pirimidice : T-tiamina şi C-cito-
zina, apod o penitoză {dezoxiriboza) şi un radical fosforic {Avery). Ele se
împerechează două cîte două, două baze azotoase şi una pirimidică, le­
gate prin hdjdroigen, încolădndu-se în j.urul unui ax comun, ona în sens
ascendent şi alta în sens descendent, bazîndu-se pe principiul comple-
mentării.
- -
Savantul american de origine română G. E. Palade, premiat cu pre­
miul Nobel, citat de R. Eftimovici, a descoperit aceste molecule de ARN,
denumite de el grăunţe citoplasmice, la nivelul cărora se face asamblarea
aminoacizilor ; aceste „grăunţe*, de asemenea denumite ribozomi, sînt
adevăraţi zidari.
--- —,-------------
*) Polim er = " substanţă m acrom oleculară, obţinută prin polim erizare, a cărei m oleculă
este alcătuită prin r, unirea în lanţ a unui num ăr oarecare de m olecule de m onom er (după
prof. M e lic e n k o).

152.
 Aici vin materialele de A R N mesageri, adevărate ştafete ce poartă
mesajul ereditar produs de ei şi executat. Ribozomii îl prind şi pot să-l
înţeleagă datorită faptului că celula i-a înzestrat cu un adevărat „dicţio-
nar“ pe două limbi : baze azotate şi aminoacizi. Ei, ascultători, lucrează
pe baza unui adevărat cod, denumit chiar „cod genetic", care este univer­
sal, fie că lucrează la plante, fie la animale, iar pentru că lucrează rapid
şi economic este în acelaşi timp şi optimal.
Începînd din 1960 — după R. Eftimovici — biologii au stabilit că
între cele două elemente ale vieţii care sînt acizii nucleici şi proteinele,
trebuie să circule informaţiile, acizii nucleici fiind păstrătorii informaţiilor
ereditare, iar proteinele unite cu acizii nucleici păstrează în egală mă­
sură reproducerea unei funcţii şi variaţiile ei ; una comandă şi cealaltă
execută.
După savantul biolog F. R. Jacob, acizii nucleici care constituie
gena, comandă, iar ARN -ul mesager transcrie comanda în limbajul său
şi o duce la ribozomi ; aci se petrece translaţia, adică traducerea mesa­
ju lu i în limba proteinelor.
Lipidele (grăsimile) sînt şi ele componente ale lăptişorului, mai pu­
ţin importante faţă de cele ce-i vin din polen, iar larvele au capacitatea
de a le sintetiza pornind de la hidraţii de carbon consumaţi, fie că ei
provin din miere ori din glucidele polenului ; s-a observat că atunci cînd
ele lipsesc sau sînt prea puţine în lăptişor, procesele de limfozare a nimfe­
lor nu se fac cîteodată complet şi în consecinţă acestea mor.
în lăptişor cercetătorul G. Hoffman a descoperit şi acidul hidropci-
deţenoic care se ştie că este o secreţie a glandelor mlandibulare şi
toracice.
Vitaminele din lăptişorul de matcă, mai ales din cel secretat ;de
doicile în vîrstă de 11— 15 zile, au o mare importanţă în dezvoltarea
larvelor şi mai ales în longevitatea măteilor. Acidul pantotenic care
atinge 104— 200 micrograme/gram este găsit în larvele de 1— 3 zile,
ca apoi să scadă la 25— 35 micrograme/gram la larvele de 5 zile.
Această preţioasă vitamină — după Winkler — constituie treapta pre­
mergătoare în formarea provitaminei A, care nu se găseşte direct în
lăptişor decît sub formă de compuşi ai ei, dar astfel transformată are
o importanţă hotărîtoare în metabolismul organismului larvelor. Ea
este cea care contribuie mult la dezvoltarea glandelor faringiene ale
viitoarelor doici şi la menţinerea mult timp în funcţiune a acestor glande.
De aceea, este bine ca stuparii care hrănesc stimulent coloniile să pună
în sirop o dată pe săptămînă suc de morcov, 10 g la litrul de sirop, care
conţine 0 cantitate mare de vitamina A în stare naturală.
Abbot — citat de Chauvin — a stabilit că aciditatea lăptişorului
proaspăt este bactericidă şi bacteriostatica, calitate pe care însă o
pierde dacă este păstrat în laborator timp de cinci zile. :./• !jr.
Dintre toate vitaminele, riboflavina, biotina şi niacina (acidul
nicotinic) au, de asemenea, ca şi acidul pantotenic, >^o deosebită
importanţă, căci larvele care le primesc dau albine mature cu calităţi
deosebite.
 In general, s-a stabilit că lăptişorul conţine următoarele vita­
mine (procente date în gamma/gram) :
gamma/gram

Tiam ina 1,2 — 1,8

Riboflavina 6 — 28
Piridoxina 2,2 — 50
Niacina < 48,25— 125
(acid nicotinic — vitamina P P ) urme
Acid pantotenic 110 — 130
Biotina (vitam ina H) 1,6 — 41
Acid folie 0,16— 0,5
Inositol 78 — 150
Vitam ina C urme
Vitam ina A şi E absente
Vitam ina B t2 urme

Prof M. Haydak spune că mai ales piridoxina are o deosebită

importanţă în creşterea puietului, iar cercetătorul Back a găsit că pan-
totenatul de calciu, derivat al acidului pantotenic este deosebit de activ.
Acinii glandelor faringiene se dezvoltă mult mai bine cu un amestec
de vitamine şi albumine, decît numai cu albumină pură. Glandele stimu­
late experimental cu vitamine rămîn active mult timp.
In lăptişor s-a mai descoperit şi biopterina şi neopterina, pe care
doicile le dau numai larvelor de matcă, ceea ce dovedeşte că ele pot
diferenţia calitativ şi cantitativ diferite substanţe din componenţa lăpti­
şorului dat larvelor celor trei caste din colonie. Glucidele din lăptişor —
glucoza şi fructoza — sînt în proporţie de 42% şi respectiv 53%. Lar­
vele — după Chauvin — pot sintetiza lipidele, care formează o parte
importantă a lăptişorului, din hidraţii de carbon ce-i primesc.
Substanţele minerale sînt aproape intacte faţă de cele ale polenu­
lui şi le vom descrie acolo.
In sfîrşit apa are» o însemnătate deosebită în lăptişor, avînd o
medie de 16,32Vo, fiind indispensabilă pentru creşterea şi dezvoltarea
organelor. Cercetătorul Smith spune că „atunci cînd procentul de apă
din lăptişor este mărit, în primele zile de stadiu larvar, larvele se dez­
voltă iar procentul de nimfozare se face mult mai bine“ .
Cunoscutul cercetător Rhein — citat de Chauvin — consideră că
există în compoziţia lăptişorului un factor necunoscut, o substanţă cu
caracter hormonal, produs instabil pe care albinele îl secretă pe măsura
nevoilor. Acest factor necunoscut, pe care Belvefer l-a denumit factorul
„R “ , cercetat şi de prof. Rembold fără a-i fi putut afla alcătuirea, deter­
mină dezvoltarea ovarelor mătcii şi în acelaşi timp are o influenţă pozitivă
asupna formării celulelor. Substanţa nu e stabilă, căci după trei luni de
la recoltarea lăptişorului, ea scade la 1/4, iar după un an dispare cu totul.
In consecinţă, în terapia cu lăptişor a bolnavilor, se recomandă să
se folosească lăptişorul abia recoltat care are deci în el absolut toate
componentele iniţiale fără pierderi, bolnavii beneficiind din plin de spri­
jinul ce-1 dă acest produs apicol. V

Privit în ansamblu, lăptişorul nu este un produs singular al glan­

delor faringiene, căci — după Chauvin — ele secretă un lăptişor alb-

154
 lăptos-vîscos, fără hidraţi de carbon dar cu biopterină şi derivaţi puri
nici1) pe oare doicile îl dau numai larvelor de matcă, în timp ce în tota
litatea lăptişorului intră şi o secreţie limpede a glandelor mandibulari
ale doicilor, secreţie care are glucoză, fructoză şi acid pantotenic în!
cantităţi mărite. Sub această combinaţie doicile îl servesc larvelor de
nm
e
|
lucrătoare. Secreţia albă a glandelor faringiene este dată tuturor lar­
velor din cele trei caste, în primele trei zile de stadiu larvar, în com-j
binaţii diferite şi cu deosebirea observată de cercetătorul J. Hoffman căI
larvele de matcă îl primesc în cantităţi mai mari, cu atît mai mult cu
cît acestea din urmă sînt mai des vizitate de doici faţă de larvele de
lucrătoare şi cele de trîntor. După observaţiile lui nu numai că frec-'
venţa hrănirilor făcute este mai mare, dar şi valoarea absolută a acestei
hrane albe, dată larvelor de matcă, este mai mare. în decursul fiecărei I
zile larvele de lucrătoare sînt vizitate de 143 de ori în medie, pe cînd
— după M. Lindauer — doicile vizitează larvele de matcă în botei de
20 de ori mai mult.
în plus, acestea din urmă primesc lăptişor în mod continuu în sta­ I
diul larvar — deci şase zile — pe cînd larvele de lucrătoare şi cele de
trîntor primesc lăptişor numai trei zile. în restul de trei zile ale acestui
stadiu larvar, larvele de lucrătoare şi de trîntor primesc ca hrană un fel
de terci compus din miere, polen, apă şi o doză redusă de secreţie limpede I
a glandelor mandibulare. Mai mult chiar — după observaţiile lui Ortel
— larva de matcă continuă să se alimenteze numai cu lăptişor, chiar şi
după căpăcirea botcii. în virtutea principiului jgravitaţiei, botcile avînd o
poziţie verticală pe fagure lăptişorul din fundul ei gravitează spre vîrful I
botcii, deci în directa apropiere a aparatului bucal al larvei de matcă,
în schimb, larvele de albine lucrătoare primesc de la doici acea hrană
mai simplă amintită, în care polenul este într-o cantitate foarte mică
faţă de cea oferită larvelor de trîntori,' necesară formării milioanelor de I
spermatozoizi ce se acumulează în aparatul lor reproducător. Trîntorilor
li se dau hidraţi de carbon (miere) în proporţii mai mari, precum şi
vitamine, riboflavină, şi acid folie, în comparaţie cu ceea ce doicile
oferă larvelor de lucrătoare. Ele însă primesc ‘ biotină, tiamină, piridoxină,
colină şi acid pantotenic în proporţii mai mari, faţă de cele oferite I
larvelor de trîntor în acel terci.

mc rş
I

an

1) D erivaţi purinici — grup de produse naturale care au nucleu purinic ; ele intră
în structura u n o r n udeoproteide sub form ă de am inoderivaţi (adenina, guaniiia) care, oxidaţi,
trec în a cid u l uric form în d săruri cu acizi (prof. dr. G>r. B ălăn escu). 'T i -

I
 • :ao. *1cb j :-
,r,: 35 <:ffn 'ii i:
tjafîiiidLbnum v^/»rj 6 sbsqmil s>M :m o
r.r pln^iotnfcq bbs .6so)‘>;n5'j. -3
*)h 'îoiyV'îXîl PcL^V'i^^ ii e3 1i^-; >U &
'r'îzi 'îoiuiui ălr'b f>i£0

&>. n^rnîV:H / h* -. V z 'n ^ .,.

ud jlum :r:m v-> .,r:fm Iscn 1;r; H v n.i
?£.„/• / '" ^ 1 ! , ® : : : :,;;; c h im is m u l c o l o n ie i ş i
CASTRAREA N UTRITIVA A LARVELOR
DE LUCRATOARE
baiO Su .V*LC*V/' *• f:.; r.O- fi0 •; t . •'••'<' Sf&itir/ - . Sii:•'•.‘.O iii oh yli *
9b ior J ob M £QL‘b
— Cum poate oare grupul social al albinelor doici şă dozeze dife­
renţiat hrana dată celor trei feluri de larve ? mă întreabă un apicul­
tor începător.,- r j * rjtL 7 -riil î S iv*vf* - ^ly-ÎAi'fc-
— Este una din tainele pe care încă nici un cercetător n-a dezle­
gat-o. Fapt cert este că s-a analizat de fiecare dată componenţa lăpti­
şorului dat în diferite situaţii şi s-au găsit că aceste diferenţieri nu sînt
întîinplătoare, ci urmărite strict de albinele doici, dozînd cu precizie
secreţiile glandulare în raport cu vîrsta larvelor, cît şi cu cea a doicilor
ce le-o servesc. Se confirmă ceea ce am spus în treacăt, ca larvele tine­
re de 2— 3 zile sînt hrănite de doici în vîrstă de 8 zile ; larvele vîrstnice
de 3— 6 zile sînt hrănite de doici ce n-au mai mult de 6 zile de cînd
au eclozionat din alveolele natale, iar larvele pînă împlinesc 24 de
ore sînt hrănite de doici în vîrstă de 7 zile. S-a dovedit astfel că con­
ţinutul lăptişorului dat larvelor este variat şi ca doze şi ca componenţa
în raport de vîrsta doicilor şi a larvelor.
După această nutriţie organele larvelor se dezvoltă în mod normal
la toate cele trei caste. Insă după ce larvele de lucrătoare au împlinit
trei zile s-a observat că ovariolele ovarelor celor de lucrătoare care pînă
atunci erau egale ca număr cu cele ale larvelor de matcă din botei,
încep să se micşoreze. De unde pînă atunci erau în număr de 150— 160
ovariole, numărul lor se tot micşorează, în special în perioada stadiului
nimfal, încît atunci cînd ele ajung în starea de imago — cînd părăsesc
alveolele natale ca albine mature — numărul ovariolelor din ovarele lor
atrofiate abia este de 4— 20. Totodată diametrul ovarelor albinelor lucră­
toare este redus încît abia atinge 0,60 mm, pe cînd ovarele măteilor eclo-
zionate măsoară 5— 6 mm. Această diminuare echivalentă cu o adevă­
rată castrare a albinelor lucrătoare se datorează hranei diferenţiate, dată
larvelor de lucrătoare, aceasta fiind dozată cu precizie.
Prof. M. Haydak şi Palmer au dovedit că în prima zi de stadiu lar­
var nu se observă schimbări însemnate în procentul de vitamine al lăpti­
şorului servit de doici larvelor de matcă tinere sau vîrstnice. Pe de altă
parte se produce o scădere considerabilă de vitamine în hrana distribuită
lucrătoarelor vîrstnice, pînă la 30% în ce priveşte tiamina, 61% pen­
tru acidul nicotinic (niâcina) şi .90% pentru acidul pantotenic, calculate
ca materiale uscate.
*
156
 Rembold a găsit şi el că vitaminele lăptişorului scad pe măsurăice
larvele cresc ca vîrstă. Astfel, cele de 3 zile primesc un lăptişor ce
conţine 104— 200 micrograme/gram de vitamine, iar larvele de 5 zile
ajung să primească abia 36— 58 micrograme/gram. Acelaşi autor, îm­
preună cu Buternand, au izolat biopterina din lăptişorul dat numai lar­
velor de matcă. După cum am spus mai înainte, nevoia de lipide (gră­
simi) a larvelor de lucrătoare, după primele trei zile, şi-o satisfac prin
sintetizarea lor, pornind de la hidraţii de carbon — deci din glucide >%-
ce le primesc sub formă de miere în hrana servită de doici în combinaţie
cu polenul şi cu apa. în totalitatea lor lipidele ating o proporţie de
13,6^—14,7% ca greutate netă în hrana oferită. Cercetătorii au hrănit
experimental larve cu lăptişor din care au extras mai înainte lipidele.
Rezultatul a arătat că acele larve nu au putut deveni nimfe şi au murit
înainte de a trece pragul acestui stadiu. 1 1 r io
în schimb —r după prof. R. Chauvin — proteinele, lipidele şi sub­
stanţele minerale din hrana mai simplă dată lucrătoarelor sîtnt în cantităţi
mai mari decît cele din lăptişorul oferit de doici larvelor de matcă de
1— 3 zile. De asemenea, unele vitamine din grupa B, provenite direct din
polenul dat în hrana administrată lucrătoarelor, sînt în proporţii mai mari
faţă de lăptişorul dat larvelor de matcă, căci aceste vitamine ajută la dez­
voltarea deosebită a glandelor faringiene a viitoarelor albine lucrătoare.
Este şi normal să fie aşa căci viitoarea matcă n-are nevoie să aibe glande
faringiene dezvoltaţe, căci toată viaţa ea primeşte lăptişor gata făcut de
la albinele curtence ce se recrutează dintre doicile coloniei.
Fără substanţele polenului dat larvelor de lucrătoare şi trîntori,
începînd din ziua a şasea din viaţa lor pînă la a noua zi, larvele nu pot
ajunge în stadiul de nimfă.
Larvele de trîntor primesc şi ele t— după Gontarski — uri lăptişor
cu o substanţa cristalizabilă pe care doicile nu o dau laryelor de lucră­
toare. El a găsit înî hrana acestor masculi proporţii mai-mari de acid
folie şi riboflavină faţă de larvele de lucrătoare şi, în schimb, cantităţi
mai mici din vitaminele amintite mai înainte adică din tiamină, colină,
biotină, piridoxină şi acid pantotenic, faţă de cele date de doici larvelor
de lucrătoare.
Diferenţe mari s-au găsit în ceea ce priveşte cantităţile de lăptişor
date larvelor de trîntori, faţă de cele date larvelor de lucrătoare, ceea ce
are ca rezultat o mare diferenţă în greutatea lor corporală, care este
de 384 mg la larvele de trîntori în raport cu 159,1 mg cît au larvele de
lucrătoare.
N. O. Smeleva a găsit în lăptişorul dat măteilor un principiu activ
care determină dezvoltarea larvelor acestei caste, faţă de lăptişorul oferit
larvelor de lucrătoare. De asemenea, cercetătorul Winkler a găsit că
concentraţia de acetilcolină în hrana larvelor de matcă şi a celor de
lucrătoare este de 1 mg/gram iar în hrana larvelor de trîntor de aceeaşi
vîrstă este de numai 0,3 mg/gram.
Aceste chimiste neîntrecute, prin hrana diferenţiată şi drămuită
cîteodată la micrograme, influenţează asupra caracterelor ereditare ale
puietului larvar mai ales cînd este vorba de mătci. Acestora doicile le
dau alternativ două tipuri de secreţie : o substanţă lăptoasă opacă şi

157
 alta limpede şi apoasă. Prima este produsă de doicile de 3— 18 zile, iar
cea limpede de cele în vîrstă de 18— 23 zile. In primele trei zile larvele
de mătci primesc hrană lăptoasă, iar din a 4-a zi din cea limpede. Secre­
ţia albă nu conţine zaharuri, pH-ul este de 4,0 şi se aseamănă cu cea
a glandelor mandibulare care are pH-ul 3,9, pe cînd Cea limpede are
pH-ul 4,5 — apropiat de cel al glandelor faringiene. La aceste larve, pro­
teinele din lăptişorul de matcă — după Pastel — derivă din secreţia
glandelor faringiene, dar — zice el — este posibil să aibă şi ceva din
secreţia glandelor mandibulare. Hidrâţii de carbon intră direct — aşa
cum am mai spus — în procesul de metabolism, servind la sinteza lipi­
delor.
Din cele expuse aţi observat că albinele doici dozează toate jiceste
substanţe ca adevăraţi chimişti, oferind fiecărei larve din cele trei caste
o hrană diferenţiată. In felul acesta s-a stabilit că doicile fac o adevărată
castrare nutritivă a larvelor de lucrătoare, dîndu-le combinaţii reduse de
polen în hrana mai simplă. Această hrănire diferenţiată acţionează asu­
pra aparatului lor reproducător, rămînînd femele necomplete care abia
pot — în anumite situaţii — să depună cîteva ouă din care însă se vor
naşte numai trîntori.
Chimismul coloniei nu se manifestă numai în diferitele dozări ali­
mentare, ci şi în alte direcţii şi anume : în produsul glandelor mandi­
bulare care emit o substanţă de alarmă : hepatan ce mobilizează colonia
contra unui prădător, inclusiv omul ; în acelaşi timp şi veninul acului
înfipt în pielea stuparului emite un miros de alarmă, al substanţei chi­
mice acetatul de izopropil. De asemenea substanţa de matcă conţine acid
trans-9-oxidecenoic care blochează construirea de b o tei; ceva asemănător
este şi substanţa chimică acid trans-9-hidroxidecenoic, care şi el blo­
chează dezvoltarea ovarelor atrofiate ale albinelor lucrătoare, pentru a
nu deveni ouătoare. Prima substanţă atrage spre matcă pe trîntori, iar
cea de a doua determină roiul să se strîngă în formă de ciorchine
(Chauvin).
 I )

.h

ALIM ENTAŢIA
ŞI METABOLISMUL COLONIEI
I

Explicîndu-vă — tineri apicultori — această funcţie organică a

coloniei legată strîns de sistemul său digestiv, ne vom referi şi la felul
cum hrana lucrează asupra colectivităţii prin acel metabolism indispen­ I
sabil care intervine in toate procesele vitale ale coloniei.
Nu poate fi viaţă unde cele două noţiuni de alimentaţie şi metabo­
lism să nu se împlinească una cu cealaltă, funcţionînd permanent în
deplină armonie şi dependenţă reciprocă.
I
într-adevăr, hrana stă la baza vieţii oricărei fiinţe din lumea ani­
mală şi vegetală, căci procesele biochimice impun folosirea unor anu­
mite substanţe, găsite şi luate din natură ,de către organismele vii şi de
care acestea au absolută nevoie. Aceste substanţe produc şi ajută la
producerea energiei, ce rezultă din transformarea lor în căldură, aşa I

cum am arătat mai înainte ; la refacerea ţesuturilor uzate şi chiar dis­

truse înlocuindu-le cu altele noi, mai ales la organismele pe cale . de
dezvoltare ; la catalizarea componentelor chimice din alimentele irige-
rate, prin transformarea lor în materie vie. Concomitent cu procesul de I

uzură se desfăşoară un proces continuu de sinteză a materiei vii.

Apa este şi ea un element indispensabil pentru creşterea şi dezvol­
tarea organelor, iar proporţia ei în lăptişor este însemnată, căci nim -
fozarea se face mult mai uşor cînd proporţia de apă este mărită în p ri­ I
mele trei zile (Smith). De aceea, atunci cînd se lucrează la producerea
lăptişorului, se cere ca într-unul din fagurii din compartimentul unde
albinele hrănesc larvele, doicile să aibă la dispoziţie apă.
Vorbind despre alimentaţia coloniei de albine, trebuie să reţineţi
I
de la început că ea trebuie să fie totală, fără întreruperi, fără o prea
mare economie ; orice lipsuri intervenite în buna desfăşurare a alimenta­
ţiei în cadrul coloniei se vor răsfrînge, în mod sigur, nu numai
asupra colectivităţii ca atare, dar mai ales asupra viitorului ei repre­
zentat de urmaşi. Asemenea situaţii se traduc printr-o slabă rezistenţă I

la boli şi la frig, precum şi prin scurtarea duratei de viaţă a coloniei şi

a membrilor ei. Marele îndrumător al apiculturii din S.U.A., C. L.
Farrar o spune răspicat : „colonia care consumă mai puţin de 23 kg miere
de la începutul toamnei şi pînă apare primul cules principal în primă­ I

vara următoare, rar poate fi socotită o colonie bună !“ . n /

Substanţele care iau parte la procesul de alimentaţie sînt de mare
importanţă prin funcţia lor plastică şi prin stimularea pe care o aduc
I

159
unor funcţii vitale. Acestea sînt cele care le-am amintit şi le-am des­
cris pe larg cînd am analizat lăptişorul de matcă : proteinele, glucidele,
lipidele, care toate sînt din categoria valorilor energetice ; vitaminele
care obligatoriu trebuie să nu lipsească din alimente şi care au rol cata­
litic. In sfîrşit, mai sînt şi substanţele minerale absolut necesare ca :
fierul, fosforul, calciul etc., necesare în procesul de creaţie şi de dezvol­
tare, precum şi întreaga şi foarte variata gamă a enzimelor.
Micuţele larve din interiorul cuibului, încovrigate, se mişcă aproa­
pe continuu ; din cînd în cînd se observă opriri de cîteva secunde din
mişcarea lor circulară, timp în care digeră hrana ce au luat-o pînă
âlflkVî, "cim poi să-şi reia mişcările rotatorii înotînd în lăptişor cu gura
deschisă. > jf£
— Cum oare au putut observa cercetătorii toate acestea ? mă în­
treabă un apicultor începător !
— Cercetătorul francez M. Mathis a transvazat larve abia ieşite
din coaja oului, în dispozitive transparente. El a observat că hrana ab­
sorbită ajută la formarea organismului larvelor, care elimină prin glan­
dele salivare excesul de apă. Albinele doici ce hrănesc puietul larvar o
ling cu aviditate, probabil datorită diastazelor pe care le conţine.
Se ştia — pînă nu de mult în urmă— că iar vele din oricare
castă a coloniei primesc de la doici în primele trei zile aceeaşi hrană.
S-a constatat însă că factorul trofic, deci cel privitor la nutriţia ţesutu­
rilor, este cel care determină castele în colonie. „Se întîmplă — este
drept foarte rar — spune R. Chauvin — ca dintr-un ou nefecundat des­
tinat să dea un trîntor să se nască o albină lucrătoare. Nu se ştie încă
dacă această anomalie este de ordin genetic sau provine de la eroarea
albinelor doici în distribuirea hranei larvelor". Prof. M. Prenant sus-
ţirye că factorul trofic este cel care determină apariţia acestor surprize,
căfi hrana este cea care influenţează asupra viitorului castelor, deşi în
primele trei zile de stadiu larvar toate primesc cam aceeaşi hrană.
în ceea ce priveşte însă procentul de apă şi glucide date celor trei
feluri de larve, s-a observat o deosebire clară, cît şi o repartiţie diferită :
procentul de apă din hrana dată larvelor de matcă — în prima zi —
este scăzut, pe cînd cel de glucide este mult mai mare.
,,Cu toate că din punct de vedere somatic — deci referitor la corp
— între larva de matcă şi cea de trîntor este o echivalenţă ca talie şi
greutate, larva de trîntor introdusă de cercetători într-o botcă piere
curînd, spre deosebire de o larvă de albină lucrătoare care, mutată într-o
botcă şi crescută apoi numai cu lăptişor, se acomodează bine cu noua
situaţie. între cele două sexe — trîntor şi albină — există nu numai o
diferenţa specifică, cir şi nevoia unei alimentaţii corespunzătoare nevoilor
particulare".
: Această hrănire urmărită de M. Mathis prin acele dispozitive trans­
parente, se'face astfel : doica îşi introduce capul în alveola larvei şi cu
ajutorul antenelor o pipăie, căutîndu-i locul capuilui ; apoi se aşează ast­
fel r;încît mandibulele gurii sale să fie în contact cu larva. Atunci printre
mandibule se strecoară o picătură de hrană, pe care ori o întinde pe fun­
dul alveolei, unde se mai află deja hrană, ori direct pe corpul larvei.
Mathis a tras concluzia că parte din hrană pătrunde în corp nu
numai pe gură ci şi prin învelişul corporal al larvei, câre este foarte sub­
ţire. Timpul folosit la fiecare vizită variază de la 7 secunde pînă la 2
minute. N. D. Lavrehin a calculat că în medie, la o vizită de alimen­
taţie, doicile stau cu larvele 3 secunde. Pe măsură ce larvele cresc, vizi­
tele devin mai dese şi se prelungesc, mai ales cînd doicile încep să dea
larvelor mai mari de 3 zile hrana combinată cu miere, polen şi apă
la care este adăugată o cantitate mică de secreţie limpede, produsă de
glandele mandibulare. O mare parte din această hrană este sintetizată
de larve în lipide, mărindu-şi în felul acesta zestrea corpului gras, de
care vor, aveg jnare nevoie ca viitoare nimfe.
Lăptişorul nu se mai dă larvelor de lucrătoare ce au împlinit 3 zile,
făcîndu-se excepţie pentru cele născute în toamnă, cărora li se prelun­
geşte hrănirea cu lăptişor încă 12— 36 de ore. Aceste albine, născute
t6amna, au glandele faringiene foarte dezvoltate, iar corpul gras saturat
cu albumine, glicogen şi lipide. Ele vor putea creşte generaţii noi de
puiet în primăvara viitoare şi cîteodată chiar în timpul iernii. Dacă în
luna martie corpul gras este deja consumat, albinele şi-l pot reface de
îndată ce în natură apare polenul proaspăt, care este superior calitativ,
ca hrană, faţă de orice polen recoltat în cursul verii.
Larvele de trîntor primesc o hrană asemănătoare care ajută la for­
marea spermatozoizilor.
în stadiul larvar, datorită hranei primite, larvele îşi dezvoltă mult
organismul. Creierul îşi măreşte volumul — deşi el rămîne toată viaţa cu
acelaşi număr de neuroni pe care îi are ca embrion. Aceeaşi situaţie o
întîlnim şi la lanţul nervos ganglionar, glanda cefalică şi serigenă. Hemo­
limfa larvelor este deocamdată limpede ; cantitatea ei atinge 25— 30%
din greutatea larvei. Se înţelege uşor de ce ele au nevoie de o aşa £le
mare cantitate de hemolimfă, căci toate organele existente, sau altele
pe cale de formare, au nevoie de acest element vehiculant care ajută
procesul de dezvoltare.
Consumul substanţelor alimentare — mierea şi polenul — este foarte
însemnat în stadiul larvar. Cercetătorii au stabilit că pentru o larvă,
albinele doici folosesc 1/3 din volumul unei alveole cu miere şi 1/2 din
volumul celei cu polen. Creşterea larvelor este prodigioasă şi neîntîlnită
pînă acum la alte fiinţe din regnul animal. Această creştere este atribuită
biotinei (vitamina H) din hrana ingerată, hormonilor care activează
metabolismul, cît şi considerabilei rezerve de vitamine pe care ele o
acumulează. într-adevăr, după repetate cxntăriri făcute de cercetători, s-a
stabilit că dacă la apariţia larvei din ou ea avea o greutate de 0,1 mg, în
a opta zi, deci — cu 6 zi înainte de căpăcirea alveolei natale — greutatea
ei este de 142,6 mg. Se consideră că înainte de căpăcire, cînd doicile
stau cu larvele 4 ore şi 45 minute, cînd au loc schimburile de hrană
şi alte substanţe ce se fac între aceste două partenere, se definitivează
castrarea nutritivă cu un specific hormonal care atrofiază aproape com­
plet ovarele la albinele lucrătoare.
snâgtrS-

11 - cd. «4
 ENZIMELE ŞI METABOLISMUL

Toate alimentele — tineri apicultori — sînt descompuse şi transfor­

mate, asimilate şi dezasimilate prin metabolism, care, aşa cum îl
numeşte prof. R. Chauvin, în cadrul coloniei de albine este un super-
organism. „El reprezintă totalitatea proceselor care asigură schimbul de
materii şi energie între organismul albinei şi mediul înconjurător".
De fiecare dată procesul acesta este ajutat de o enzimă, căci atît
polenul cît şi mierea au o pluralitate de enzime (fig. 22).
— Dar ce sînt aceste enzime ? — mă întreabă un apicultor începător.
— Sînt substanţe proteice specializate care intervin în toate reacţiile
biologice la nivelul celulelor vii. Sînt catalizatori*) indispensabili ai
reacţiilor chimice în metabolism, căruia i se asigură realizarea, sincro­
nizarea şi accelerarea.
■jl
7

Fig. 22. — Enzime produse pentru descompu­

nerea polenului :
1 —r fermenţii ce au descom pus polenul ; 2 — celulele
glandelor intestinale care produc fermenţi.

Enzimele înlesnesc metabolismul glucidelor — deci al hidraţilor de

carbon — al lipidelor şi proteinelor. Fiecare enzimă — după biologul G.
Eugene — nu catalizează obişnuit decît un singur tip de reacţie şi oricît
de surprinzător s-ar părea, enzimele şi moleculele asupra cărora ele

*) Catalizatori = substanţe care înlesnesc o reacţie chimică fă ră ca ei Înşişi să sufere

modificări.
 trebuie să lucreze par a se „recunoaşte" şi se atrag, datorită formelor
lor geometrice. - . ^
O celulă vie poate conţine pînă la o mie de enzime diferite, fiecare
dintre acestea controlînd, de regulă, numai o anumită reacţie. Aşadar,
enzimele se caracterizează printr-o mare specificitate de acţiuni.
„Enzimele, prezente în toate organismele vii — spune prof. dr.
I. Dumitru — se deosebesc de catalizatorii de natură chimică folosiţi în
industrie prin numeroase trăsături specifice. In doză infimă ele asigură
(fără a fi cîtuşi de puţin modificate) toate procesele de transformare
chimică din interiorul organismului;: fixarea oxigenului, transformarea
produselor ingerate în substanţe proprii organismului, eliminarea şi sto­
carea de energie etc. Deşi enzimele — contrar catalizatorilor — pot
fi uneori distruse rapid de căldură, de acizi sau de soluţii alcaline, ele
sînt m ult mai eficace decît catalizatorii, căci unele reacţii biologice decurg
de o sută de mii pînă la un milion de ori mai repede*.
Ele sînt vizibile la microscop şi asemănătoare oarecum cu levurile *)
fermentării alcoolice sau a bacteriilor fermentative lactice etc. Sînt corpuri
chimice, deci agenţi chimici stimulatori. Sînt de multe feluri, secretate
uneori de aceeaşi glandă, dar avînd fiecare specificitatea ei, şi deci
fiecare determinînd o anumită reacţie. De pildă, glandele faringiene pro­
duc lăptişorul pe care-1 cunoaşteţi, iar după trecerea celor 10— 12 zile
de secreţie lăptoasă, cînd acinii glandelor faringiene se atrofiază, aceste
glande oferă comunităţii enzime ca : invertaza sau amilaza. Ele prelu­
crează nectarul cu ajutorul diastazelor care sînt prezente în intestinul
mijlociu al albinei (stomacul) cu scopul de digerare a zaharurilor pentru
consumul propriu al insectei. Tot aceste glande produc şi oxidaza care
acţionează direct asupra glucozei din guşă, unde întîlneşte o altă enzimă :
glucozidaza ; lucrînd în acelaşi scop, ele produc acidul gluconic atît de
necesar la înlăturarea diferiţilor agenţi ce ar putea infecta mierea.
Glandele labiale secretă şi lipaza, iar cele din guşă dau şi catalaza,
enzima care este secretată şi de glandele rectale în alte scopuri. Totodată
glandele labiale, împreună cu cele cerebrale şi toracice, secretă enzime
folosite la secreţia cerii pentru clăditul fagurilor, iar proteazele digeră
proteinele în urma unui consum îndestulat cu polen.
Enzimele amintite mai înainte — invertaza şi amilaza — deşi sînt
produse de aceleaşi glande faringiene, cît şi de glandele din guşă, ele
rezultă în proporţii cu totul deosebite din aceste glande şi anume:
amilaza este de 12 ori mai multă decît invertaza. Amilaza, pătrunzînd în
grăuncioarele de polen, le dizolvă conţinutul şi rupînd moleculele de ami­
don le transformă în zahăr, iar invertaza contribuie la formarea mierii din
substanţele dulci recoltate de albine. Aceste substanţe, în special nectarul
florilor, ca şi secreţiile dulci ale ţesuturilor extraflorale; sau cele ale
manei, sînt transformate, pe calea hidrolizării, din polizaharide în moiib-
zaharide— glucoza şi fructoza — deci mierea, în compoziţia căreia, fruc-
toza ocupă cea mai mare parte ; invertaza este secretată şi de stomacul7
albinei (intestinul mijlociu), dar aceasta se deosebeşte de cea secretată
de glandele faringiene. După Gontarski, zaharoza şi maltoza sînt hidro-
*) Levu ră = drojdie. *

163
 lizate mult mai repede de enzimele glandelor faringiene pe cînd melibioza,
trehaloza, rafinoza, melezitoza şi toate celelalte polizaharide sînt atacate
de invertaza stomacului albinei. Pentru a le distinge, cercetătorii denu­
mesc invertaza secretată de stomac (intestinul mijlociu) cu noţiunea de
„diastază“ . Ele necesită un mediu acid în care să poată activa.
Calitativ nu s-a putut stabili pentru invertază un nivel, căci ea
variază de la un sort de miere la altul, în raport de multe condiţii. în
mod deosebit calitatea invertazei depinde de numărul albinelor tinere din
colonie, de puterea în generai a acesteia, de hrănirea mai abundentă
sau mai săracă cu polen, care determină nu numai cantitatea de enzime
ci şi activizarea lor : de asemenea este în legătură şi cu bogăţia culesului
în cantităţi mari de nectar, adus în stup de grupul social al albinelor
culegătoare. Un cules lent determină ca grupul social al albinelor prelu­
crătoare de nectar să aibă posibilitatea de a-1 prelucra mai pe înde­
lete, faţă de un cules intens, cînd prelucrarea lui impune o mare grabă.
Dacă la o analiză a mierii cantitatea de invertază apare redusă nu
înseamnă că activarea enzimatică nu s-a făcut integral, căci este posibil
ca stuparul să fi încălzit mierea pentru lichefiere la o temperatură peste
42— 45°C, cînd o parte din invertază este distrusă. De asemenea, o miere
păstrată prea mult timp îşi micşorează cantitatea" iniţială de invertază.
Pe de altă parte o hrănire îndelungată cu sirop de zahăr neinvertit duce
implicit la scăderea capacităţii albinelor de a produce enzime şi în acest
caz mierea va poseda puţine diastaze.
Acţiunea amilazei, amintită adineaori, nu se mărgineşte numai la
ceea ce oferă albinelor glandele faringiene pentru descompunerea pole­
nului, căci procesul de descompunere a polenului continuă şi în intesti­
nul mijlociu, deci în stomacul albinei, şi chiar în punga rectală. Deşi
grăuncioarele de polen sînt foarte rezistente, această diastază pătrunde
prin micropil şi izbuteşte să disocieze substanţele din interiorul grăun-
cioarelor, inclusiv amidonul din ele. Pot fi puse în evidenţă două cate­
gorii de amilaze : alfa şi beta cu aceeaşi acţiune, prima atacînd amidonul
chiar în guşă şi cea de-a doua în intestin.
Amilaza este mai puţin sensibilă la căldură decît invertaza, ceea ce
are importanţă în analiza probelor de miere, privind diastazele pe care
le cuprinde. în schimb, este sensibilă faţă de ion ii1) de hidrogen.
Ambele enzime sînt sensibile la îmbătrînire. După J. Louveaux,
pierderea activităţii enzimatice a amilazei merge de la 10% la 33% în­
tr-un an şi 31— 37% în doi ani. Invertaza este şi mai fragilă : distrugerea
ei atinge 43% pe an şi 57% în doi ani în mierea de iarbă neagră (Qalluna
vulgaris L.).
Unii cercetători susţin că amilaza este un amestec de mai mulţi
fermenţi care au nevoie de prezenţa ionilor de clor pentru a-şi îndeplini
sarcinile.
Inhibina este o altă enzimă preţioasă aflată în miere ; ea frînează
înmulţirea bacteriilor. Este o glicozidază care în prezenţa oxigenului pro­
duce din fructoză apa oxigenată cu efect sterilizator. Este însă sensibilă
la lumina solară care o distruge.
*) Ion «= atom sau grup de atomi avînd o sarcină eiectricfi.

164
 Oxidaza este o enzimă specială secretată de albine cu scopul de a
păstra intactă compoziţia mierii, oprind fermentarea ei. Ea transformă
o parte din glucoză în acid gluconic — puternic bactericid amintit mai
înainte.
Oxidazele —- în general — spunea prof. M. Prenant — fixează
oxigenul pe unele corpuri chimice determinate şi pot juca un rol în
respiraţie, ceea ce confirmă şi cercetătorul Jebelin cînd susţine că pro­
cesele de oxidare ce au loc în organismul albinei depind de activitatea
enzimelor şi anume : oxidaza, catalaza şi fosfolipaza ; în special prima
are un important rol în respiraţia insectei. ibş ib
Catalaza, produsă de glandele guşii, are două efecte deosebite :
descompune apa oxigenată ce apare iniţial în procesul de formare a aci­
dului gluconic în două elemente, apa şi oxigenul, ferind mierea de toxi­
citatea perhidrolului, şi frînează orice proces de fermentare a reziduuri­
lor din punga rectală care se adună acolo în special în perioada de ier-
nare, cînd albinele nu le pot evacua fiind strînse în ghem.
Enzimele din căptuşeala stomacului, unde se formează sucurile
nutritive, descompun substanţele complexe transformîndu-le în sub­
stanţe simple ; străbătînd pereţii intestinului mijlociu intră în hemo­
limfă şi sînt resintetizate din simple în complexe. Astfel sînt proteinele
animale şi lipidele care contribuie la construirea organică şi la repara­
rea celulelor uzate.
Funcţionarea enzimelor este reglată la nivelul celular. Din hrana
ingerată, polenul este cel care conţine şi ajută la formarea unui complex
de enzime.
<
Din cele expuse reiese imensa importanţă a enzimelor în procesele
metabolice, căci metabolismul este responsabil pentru primenirea per­
manentă şi foarte rapidă a materiei vii uzate cu alte materii vii, folo­
sind diverse reacţii ce le creează, pentru înlocuirea lor cu altele noi.
Problema este clar lămurită de prof. M. Haydak care a experimentat
folosirea diverselor substanţe, ce pot la nevoie să înlocuiască polenul.
Acesta din urmă — aşa cum am mai spus — asigură organismului pro­
teinele, lipidele, mineralele şi vitaminele necesare, ca oricărei vieţuitoare.
De cum se nasc tinerele albine, prin alimentaţie, greutatea corpo­
rală şi conţinutul total de azot, ca şi toate substanţele chimice din cor­
pul lor, sporesc. Cercetătorul citat mai sus a constatat că albinele, în
primele cinci zile de la naştere, faţă de cele abia născute, şi-au sporit
conţinutul de azot în cap cu 92,6%, în abdomen 78%, în torace cu
37%. Coloniile * hrănite normal cu polen s-au dezvoltat bine, crescînd
puiet care ajunge la rîndul lui normal, în timp ce coloniile experimen­
tale hrănite numai cu sirop de zahăr fără polen au avut după cîteva
zile o mortalitate anormală care după 21 de zile a atins 59%. Aceste
albine aii manifestat o lipsă pronunţată de vitalitate stînd imobile pe
faguri, fără să dea vreo atenţie m ăteii; ele nu puteau creşte puiet.
După 50 zile de hrană cu sirop de zahăr au pierdut 30% din greutatea
corporală şi 20% din azot. Cînd însă hrănirea cu sirop a fost oprită
după 30 de zile şi cînd li s-au oferit cîte un fagure cu polen şi miere,

165
albinele şi-au revenit, şi-au mărit greutatea corporală, iar conţinutul
de azot a atins nivelul normal. S-a dovedit astfel importanţa covîrşi-
toare ce o are polenul în viaţa coloniei care poate atunci să-şi crească
puiet, glandele faringiene oferind din plin lăptişorul produs de ele.
Coloniile experimentale hrănite numai cu sirop au pierdut 33,7% din
greutate şi 27% din azotul organic. Cea mai mare pierdere a suferit
colonia care a piercţut 72,5% din greutate #şi 44,7% din azot.
în lipsă totală de polen în natură şi în stup s-au folosit atunci
înlocuitori de poten, în diferite combinaţii : făină de soia degresată,
drojdie de bere, cazeină (zer proaspăt), lapte pulbere degresat în doze
just calculate pentru ca să atingă valoarea alimentară a polenului. Sînt
mai multe reţete în acest scop, astfel : a) făină de soia plus drojdie usca­
tă şi 10% polen pulverizat ; b) lapte pulbere degresat plus cazeină care
măreşte conţinutul de proteine ; c) făină de soia cu drojdie uscată plus
lapte pulbere degresat în proporţie de : făină de soia 3 părţi, drojdie
uscată 3 părţi şi lapte pulbere o parte, oferite afară în prisacă. Cînd
această combinaţie se dă albinelpr în stup, substanţele uscate se încor­
porează într-o soluţie de zahăr făcută cu 2 părţi zahăr la o parte apă
caldă ; din această soluţie se varsă 1,136 1 sirop peste 453 g substanţe
uscate ; se frămîntă bine şi se oferă albinelor ca turte pe o bucată de
tifon aşezată peste lanteţii superiori ai ramelor, deci sub podişor. Se
înlătură cu puţin fum albinele de acolo.* E bine ca această turtă să fie
acoperită cu hîrtie cerată pentru a se păstra fragedă şi moale, evitîn-
du-se întărirea ei ; se oferă albinelor din 10 în 10 zile.
Metabolismul transformă substanţele alimentare de bază şi le ur­
măreşte din clipa cînd au intrat în organism prin absorbţie şi pînă cînd
sînt eliminate părţile lor nefolositoare. în mod obişnuit, coloniile puter­
nice au un metabolism mai scăzut, iar drept consecinţă, un consum redus
de hrană cu rezultate superioare în ce priveşte sănătatea coloniei şi pre­
lungita vieţuire a albinelor ei. La coloniile slabe — mai ales toamna —
metabolismul este mai intens pentru producerea căldurii, ceea ce se
răsfrînge implicit asupra sănătăţii şubrede a coloniei şi a unei durate de
viaţă mai scurtă a albinelor.
Totuşi, avînd la dispoziţie pentru iernare o miere de calitate supe­
rioară, din cea de mai, colonia este influenţată în bine şi pozitiv asupra
metabolismului, chiar dacă este mai slabă, reglementîmdu-se funcţiile
celulei nervoase. Unele sisteme enzimatice — după cum am spus — ajută
la sinteza de noi substanţe, pe cînd altele iau parte la degradarea celor
prezente în celulă. Este aşa-zisul metabolism celular. .
Efectele metabolismului sînt grupate în trei categorii : efecte plas­
tice, efecte de reglare şi efecte energetice.
Efectele plastice apar în metabolism cînd substanţele transportate
intră în alcătuirea materiei vii a celulelor, repară ţesuturile uzate, deter-
minînd şi creşterea lor. Este cazul hranei primită diferenţiat de cele trei
caste de larve al căror metabolism se diferenţiază.
Efectele de reglare sînt cele care intervin asupra substanţelor aflate
în corpul albinei şi exercită influenţa regulatoare a unor funcţii, aşa

166
 cum sînt de pildă hormonii ce varsă direct în hemolimfă secreţiile lor
cu efecte de impulsie şi reglare. _
Efectele energetice apar în metabolism cînd se produc reacţii chi-B
mice în ţesuturi, manifestîndu-se prin energie calorică. H
Organismul —- după H. Rimbold — are capacitatea de a regla pro­
cesele metabolice pe două căi : fie prin modificarea căilor urmate de
metabolism, ca de exemplu transformarea zahărului în grăsimi, sau în
proteine care apoi sînt descompuse ca substanţe de rezervă, fie printr-o I
sinteză mai redusă sau mai pronunţată a anumitor enzime, ce determină
metabolismul în funcţie de producţia lor.
Albinele metabolizează hrana transformată din nectar în miere ca
o componentă de monozaharid sau dacă li s-a dat ca hrană sirop de I
zahăr îl transformă cu ajutorul enzimelor din polizaharid în monozaha­
rid. Cu ajutorul metabolismului, această hrană este transformată în căl­
dură pentru supravieţuirea albinelor coloniei în perioadele reci ale anu­
lui, cît şi pentru a transforma hrana în energia necesară activităţilor ce
1
le desfăşoară în stup sau în afara lui. Deci, mierea este o hrană ener­
getică şi nu una de creştere.
în procesul de alimentaţie vom găsi un metabolism celular pri­
vind : glucidele, lipidele, proteinele, substanţele minerale şi apa.
I
Metabolismul glucidelor la albine este de o importanţă vitală, albi­
nele fiind poykiloterme, deci insecte a căror temperatură variază la fel
cu cea a mediului înconjurător. în timpul rece, albinele trebuie să se
hrănească cu miere care, fiind un hidrat de carbon, apără organismul de
I
efectele frigului. Glucidele sînt absorbite de guşă şi depozitate în ea
iar în intestinul subţire sub formă de monozaharide. De asemenea, sînt
depozitate şi sub formă de glicogen în m uşchi; acesta se poate trans­
forma la nevoie în glucoză atunci cînd scade procentul de zahăr în hemo­
limfă, deci un fenomen de hipoglicemie. I

în acest proces intervine enzimă invertaza, prin scindarea zaharo-

zei în glucoză şi fructoză. Sub forma aceasta intră în protoplasma celu­
lară, iar o altă parte este utilizată pentru producerea căldurii, făcînd
să apară bioxidul de carbon şi apă. O parte din hrană este transformată I
în lipide, care se adună ca rezervă organică în corpul gras.
Metabolismul azotului. în mod obişnuit azotul apare în organismul m
tinerelor albine în primele cinci zile de la data cînd au părăsit alveola I
natală, după ce s-au hrănit abundent cu polen. Atunci proporţia lui creşte ®
cu 50%, rămînînd statornic la un nivel de 22,5%.
Albinele — zice Chauvin — „au nevoie de hrană azotoasă pentru
că azotul este acea substanţă indispensabilă fabricării proteinelor care
I
sînt cărămizile cu care se construiesc organele oricărei vieţuitoare. Lor
le trebuie mult azot pentru dezvoltarea numeroaselor larve. Paralel evo­
luează şi glandele faringiene producătoare de lăptişor, îngăduind tinerelor
albine să devină doici". , -\
I
O scădere a azotului din organism provoacă un dezechilibru al me­
tabolismului, cu manifestări alarmante. De pildă, la un cules abundent
de miere de mană, care are un pH de 1, făcînd-o foarte alcalină, activi-
I
tatea normală de hrănire a albinelor este foarte tulburată, deoarece acesT
tea sînt adaptate bine la un pH de 3,5— 4 — aşa cum este cel al necta­
rului şi mierii pe care o consumă în mod curent. In consecinţă, această
alimentaţie cu miere de mană, zdruncinind metabolismul azotului, deter­
mină înnegrirea albinelor, care devin lucioase, îşi pierd perişorii ce le
acoperă corpul, dînd semne de intoxicare, asemănătoare cu cele ale
ţ)b lii <%e p ă d u r e . ţ: 1 -r •:< ' - r W = a :
Dacă se intervine atunci cu o hrană naturală, dînd albinelor să
consume polen sau înlocuitori buni ai acestuia — cum este cazeina bogată
în provitamina B2 (riboflavina) — azotul din corp creşte la nive­
lul normal, aciditatea se apropie de cea a mierii, restabilindu-se echili­
brul metabolic în organism cu condiţia ca în microclima stupului tem­
peratura să nu coboare sub 30°C.
Azotul .excedentar din organism este eliminat sub formă de acid
uric. ■•L ; .... .. .. . : • . >. r
Metabolismul proteinelor intervine atunci cînd aminoacizii din he­
molimfa albinei se transformă ori în uree, ori în glucide ce intră în com­
poziţia protoplasmei celulare. Lipsa metabolismului proteic determină
moartea coloniei în întregime.
Metabolismul proteic tinde mereu spre o echilibrare în organism.
La acest metabolism iau parte în special unele componente ale polenu­
lui. Cele mai importante — după Hola — sînt proteinele digestibile şi
aminoacizii legaţi de acestea.
sb Proteinele digestibile din polen sînt în proporţie de 20% şi chiar
mai m ult; în ele sînt cuprinşi toţi aminoacizii ca acidul glutamic,
acidul asparagic, fenilalanina, prolina, histidina şi cei zece aminoacizi
esenţiali, aşa cum vom arăta la polen. în procesele metabolice sînt sinte­
tizaţi şi aminoacizii neesenţiali. Mai întîi are loc o descompunere enzi-
matică a proteinelor şi a aminoacizilor. Apoi ei sînt resintetizaţi — după
acelaşi Hola — cu ajutorul enzimelor carboxidaze, apărînd noi aminoacizi.
Un rol important în metabolismul aminoacizilor este atribuit de
cercetători acidului glutamic şi asparagic. Aceşti doi acizi îngăduie intra­
rea azotului amoniacal în metabolism. Lipsa proteinelor din hrană, cre­
ează un dezechilibru metabolic ca şi cel al azotului, explicat mai îna­
inte, cu consecinţe foarte grave, care pot duce la pieirea multor colonii
din prisacă. îm i amintesc de o astfel de situaţie pe care am întîlnit-o
în stupina G.A.S. Şercaia prin anul 1955— 1956. Acea stupină a fost dusă
la o patfure de conifere pentru, cules de mană ; lăsată acolo prea mult
timp, albinele au ajuns să moară în proporţii alarmante. Chemat la faţa
locului am constatat completa lipsă de polen din stupi şi din împreju­
rimi. Am dispus urgenta deplasare a stupinei la Balta Prundu, aproape de
Bucureşti, la un cules de izmă. In scurtă vreme coloniile şi-au resta­
bilit echilibrul metabolic al proteinelor, cuibul s-a extins, coloniile dînd
şi recoltă mulţumitoare, plus rezerve importante pentru iernare.
La reglementarea metabolismului protidic iau parte şi centrii ner­
voşi influenţaţi de enzima protează şi indirect de hormoni. După Hola
chiar şi acidul glutamic şi asparagic, deci doi aminoacizi, permit intrarea *
azotului amoniacal în metabolism. Prin ei se desfăşoară majoritatea reac­

168
ţiilor termo-amiiiale; Tot atît de folositoare în metabolism sînt fosfoli-
pidele, cum este de pildă lecitina.
în metabolismul apei un mare rol îl joacă temperatura mediului
înconjurător, consumul de apă crescînd odată cu temperatura. în schimb
— după acelaşi autor — cînd umiditatea atmosferică este mărită con­
sumul de apă scade. Este cunoscut fenomenul care are loc la toate orga­
nismele animale cînd răcirea lor este în directă legătură cu umiditatea
aerului. Aerul umed ia de 11 ori mai multă căldură de la organism,
decît aerul uscat, la aceeaşi temperatură. Cum colonia de albine este un
perfect complex biofiziologic, urmează şi ea aceeaşi lege.
După cercetătorul Ataman,"* metabolismul apei din hemolimfă este
legat de cele două corpuri hormonale aşezate înapoia creierului : cor-
pora aliata şi corpora cardiaca — despre care am vorbit la anatomia
sistemului nervos. Primul — deci corpora aliata — tinde să mărească,
iar cel de al doilea să micşoreze conţinutul de apă din hemolimfă, reali-
zîndu-se în felul acesta echilibrul normal.
Metabolismul acizilor este foarte mult solicitat în procesul de pre­
lucrare a mierii, mai ales a celei de mană şi a siropului de zahăr, mult
diferit în comparaţie cu pH-ul nectarului. Albinele din coloniile sănă­
toase au un pH de 3,4— 3,5, la fel ca cel al nectarului ; acesta face ca
mierea rezultată din nectar să aibă un caracter mai mult acid faţă de
mană ; problema va fi amplu lămurită la capitolul „Mierea". Datorită
acestui metabolism apare în miere acidul gluconic — amintit deja —
care conferă mierii o putere de apărare împotriva fermentaţiei, asigu-
rîndu-i posibilitatea unei bune conservări îndelungate.
Metabolismul lipidelor. Prin digestia grăsimilor, acestea se descom­
pun în acizi graşi ce se depozitează în cavitatea pericardică a corpului
albinelor, servind la arderile organice din care — ca şi la glucide — rezultă
bioxidul de carbon (C02) şi apa (H20), precum şi un număr de 7— 9 calo­
rii pentru fiecare gram de lipide oxidate introduse în procesul de
ardere.
Din acestea fac parte şi sterolii, care după prof. dr. Gr. Bălănescu,
sînt o clasă de compuşi organici ce au rol important în metabolismul
organismului şi intră în compoziţia multor hormoni şi vitamine. Ei se
găsesc în polen şi în lăptişorul oferit larvelor de către doici.
Metabolismul sărurilor minerale este interesant pentru că participă
la metabolismul intermediar al glucidelor şi al nucleo-protidelor.
Metabolismul ghemului de iarnă se manifestă prin scăderea şi creş­
terea căldurii ghemului în raport cu necesarul lui de căldură. Cercetă­
torul B. Free a observat că dacă temperatura mediului scade, cantitatea
de hrană consumată creşte datorită intensificării metabolismului în pro­
ducerea căldurii. Creşterea cantităţii de bioxid de carbon la temperaturi
mai mari de 10°C indică un metabolism intens şi dovedeşte că ghemul
de iarnă al une» colonii îşi reglează temperatura variind între 14 şi 28°C.
O colonie puternică prezintă un metabolism mai scăzut şi consumă
mai puţina hrană comparativ cu albinele dintr-o colonie redusă ca popu­
laţie. Toţi factorii care reduc alimentaţia — o spune R. Chauvin —
reduc de asemenea degajarea căldurii, iar Root a găsit că metabolismul

169
termic este în raport cu vîrsta, manifestîndu-se prin mărirea consumului
de oxigen, semnalat şi de alţi cercetători.
Metabolismul şi unele boli ale albinelor se manifestă prin însem­
nate tulburări organice : de pildă, boala neagră de pădure este mai ac­
centuată atunci cînd albinele prezintă fenomene de înnegrire corporală
şi de cădere a învelişului păros. Pierderea perişorilor — după cercetă­
torul ceh Svoboda — este cauzată de un deranjament metabolic, fapt care
determină albinele bolnave să-şi consume rezervele de azot ale corpului.
EL a găsit că albinele bolnave au un conţinut de azot de 14,5%, faţă de
albinele sănătoase care au un procent normal de 22,5%.
 I

SISTEMUL NERVOS!
CĂLĂUZITOR A L COLONIEI I
MEMORIE, DEPRINDERI, ÎNVĂŢARE"

Pînă acum, tineri apicultori, v-am vorbit mai întîi despre albină,
şi anatomia ei, trecînd apoi la rolul său în colonie, unde albina este doar I
o simplă moleculă ce alcătuieşte împreună cu celelalte albine grupe so­
ciale cu funcţii temporare. In continuare ne vom ocupa de sistemul ner­
vos călăuzitor al coloniei, al acestui grup de insecte, a cărui organizare
depăşeşte tot ce este în lumea animalelor superioare şi insectelor. I

Colonia este călăuzită de patru instincte : cel de reproducţie —

roitu l; cel de creştere a puietului; cel de clădire a fagurilor şi cel de
cules. Apicultorul — după gradul său de cunoştinţe — dirijează aceste
înclinări înnăscute, aşa cum crede că e mai convenabil pentru el şi albi­ I
nele sale. Poate înăbuşi temporar unele — cum este de pildă cel al
roitului — fără însă ca albinele să şi-l piardă definitiv ; probă evidentă
în această privinţă este că o colonie, după o perioadă anumită, tot roieşte
la 4— 5 ani o dată. Apicultorul cel mult ameliorează albinele. între condi­ 1
ţiile de ameliorare el urmăreşte să înlăture instinctul de roire. Cerce­
tătorul francez Sibenthal — despre care v-am amintit — a îngrijit şi a
condus în aşa fel familiile stupinei sale îneît în cei 40 de ani de cînd se
ocupă de apicultură, acestea nu au roit. în schimb, le-a înlesnit posibi­ I
litatea acceptată de a-şi schimba fiecare matca, în mod liniştit, din 2
în 2 ani.
In privinţa instinctului de cules, de asemenea, apicultorul poate
influenţa colonia, determinînd-o să crească puiet în toamnă, în ciuda fe­ I
nomenului de fotoperiodism, despre care v-am amintit. în stare naturală,
toamna, în mod obişnuit, albinele încetează creşterea puietului. Interesul
apicultorului însă este ca tocmai atunci ele să crească puiet, pentru a
avea contingente mari de albine tinere care să treacă iarna cu bine. în
primăvara viitoare dezvoltarea cuibului va începe curînd, iar colonia tre­ I
buie să aibă la marele cules maximum de dezvoltare, cît mai multe
albine culegătoare. Prin hrăniri de stimulare toamna, albinele sînt oare­
cum înşelate cum că în natură există încă cules şi în consecinţă matca
îşi continuă ouatul pînă mai tîrziu. Totuşi, nu totdeauna operaţia reu­ I
şeşte. Am făcut de pildă o experienţă dînd unei colonii în toamnă un
fagure plin cu ouă pe toată suprafaţa. Deşi colonia ce-1 primise era pu­
ternică, în prima noapte albinele ei au consumat toate ouăle. - =
I

171
 Totuşi, sînt împrejurări cînd chiar în plină vară, instinctul de creş­
tere a puietului este înfrînt ; acest fapt se întîmplă atunci cînd apare
brusc un cules în timp ce o colonie se pregăteşte de reproducţie —
deci de roire. De îndată, albinele rod botcile ucigînd viitoarele mătci în
devenire, trecînd la cules.
După ce culesul mare a încetat, instinctul de reproducţie reapare,
iar apicultorul este silit să ia măsuri drastice pentru a opri roirea colo­
niilor, de la care el aşteaptă o altă nouă recoltă. Problema va fi dez­
bătută mai departe la capitolul Reproducerea coloniei.
.. j. U^Impulsurile instinctuali înnăscute şi flexibile — spune von Frisch
^ ‘po^-fi 4sociât^ în acte complexe" denumite „instructive*, care dau im­
presia unor acte gîndite, dar care sînt de fapt ereditare. Actul instructiv
este un mod de comportare înnăscut. Instinctele nu sînt străine nici
omului,deşi la el reflexul şi inteligenţa îi iau mult înainte. Dar este
cu neputinţă să se găsească puntea care duce de la instinct la inteli­
genţă. Aceasta îşi are fără îndoială originea în perfecţionarea reflexelor.
Cum au ajuns albinele aşa de departe cu această organizare ? Cine
o călăuzeşte pe albină pentru a găsi calea de urmat într-o serie de împre-
j urări grele ? Nici un om de ştiinţă nu precizează. Toţi ocolesc pro­
blema. Un îndrăzneţ — de data aceasta un ilustru literat — belgianul
M. Maeterlinck (1863— 1949) s-a avîntat, furat de fantezia justificată în
meseria’ lui de literat, numind acest element călăuzitor cu noţiunea de
spiritul stupului în înţelesul unei judecăţi colective. Dar şi el, parcă
speriat de ceea ce enunţa, face ocolişuri, şi şe opreşte tocmai acolo unde
erşu nevoie de o precizare.
Citindu-vă cîteva pasaje ale acestui ilustru mînuitor al cuvîntu-
lui — premiat cu premiul Nobel — nu vă răpesc din timpul vostru, chiar
dacă le vom privi ca simple expresii şi îorme literare, avînd de cîştigat
ascultîndu-le, pentru ca la urmă să tragem concluzii ceva mai aproape
de adevăr.
„Unde este „spiritul stupului" — se întreabă autorul — „şi în ce
este întrupat ? El nu se aseamănă cu imboldul firesc al păsării' care se
pricepe să-şi clădească cuibul cu dibăcie şi să-şi caute alt cer, cînd cea­
sul pribegiei a sunat !... El hotărăşte fără milă, dar cu blîndeţe —
întocmai ca şi cînd s-ar supune unei mari îndatoriri — de toate bogă­
ţiile, de fericirea, de libertatda, de viaţa întregului popor înaripat. Ei potri­
veşte zi de zi numărul naşterilor întocmai după bogăţia florilor care
strălucesc în cîmpie:... Acest spirit al stupului este prevăzător şi strîn-
gător dar nu zgîrcit. El cunoaşte în aparenţă legile trufaşe şi puţin cam
nebunatice ale firii în tot ce priveşte iubirea. El rînduieşte munca fie­
căreia dintre lucrătoare după vîrsta fiecăreia, el împarte îndatoririle doi­

172
cilor care îngrijesc puietul, curtencelor care se îngrijesc de buna stare a
măteii şi n-o scapă din ochi, vînturoaselor, care cu bătăile de aripi aeri­
sesc, răcoresc sau încălzesc stupul şi grăbesc uscarea mierii care este
prea încărcată de apă, arhitecţilor, zidarilor, producătoarelor de ceară,
sculptorilor care se duc să caute în cîmpie nectarul florilor ce se^vâ
preface în miere, polenul care este hrana larvelor, propolisul, "materie
răşinoasă ce le serveşte pentru a astupa crăpăturile şi a întări clădirea
casei, apa şi sarea trebuitoare tinerimii poporului. El cheamă îâ dato­
ria lor pe chimişti, care asigură buna păstrare a mierii....
Tot spiritul stupului este acela care hotărăşte ceasul marii jertfe
a anului adus genului speciei —- vreau să zic roirea — cînd un popor
întreg ajuns în culmea belşugului şi a puterii sale, lasă-deodată în mîi-
nile generaţiei viitoare toate bogăţiile lui, tot rodul ostenelilor lui, pen­
tru a căuta cine ştie unde nesiguranţa şi nevoile unei noi patrii. Iată o;
faptă care cu ştiinţă sau fără ştiinţă întrece fără îndoială morala ome­
nească ! Ea nimiceşte cîteodată, ea sărăceşte întotdeauna, ea părăseşte
desigur casa fericită, pentru a se supune unei legi mai înalte decît
această fericire. Unde se formulează această lege, care este departe de
a fi oarbă şi fatală, cum s-ar crede ? Unde, în care adunare, în care
consiliu, în care stat îşi are scaun acest spirit căruia toate i se supun şi
care este supus el însuşi unei datorii vitejeşti, unei judecăţi ce priveşte
necontenit viitorul ?“ ... - ^
Iată cum acest literat, care a făcut în cariera lui şi ştiinţă, căci
a scris nu numai despre viaţa albinelor şi furnicilor, ci şi Inteligenţa
florlor, atribuie spiritului stupului o judecată colectivă ce călăuzeşte
viaţa coloniei. Este oare o realitate palpabilă aşa cum v-am ară­
tat-o mai înainte despre sistemul digestiv al coloniei sau sistemul respi­
rator al ei ? Este o realitate luînd de bună susţinerea autorului citat mai
înainte ?
V-am vorbit în primele lecţii privind roiul prim, că albinele au o
memorie bună, că prin ereditate moştenesc un tezaur de cunoştinţe pen­
tru a dezlega situaţii neprevăzute. Dar se poate merge mai departe peste
acest prag ? Albinele pot să înveţe, unele mai mult, altele mai puţin, din
ceea ce viaţa le pune ca piedici ? Şi care sînt rezultatele atinse ?
— Albinele au o memorie individuală şi asociativă, căci au acu­
mulat în genele cromozomilor fiinţei lor amintirea întîmplărilor şi hotă-
rîrilor luate de-a lungul milioanelor de ani de cînd vieţuiesc pe Terra,
imagini, mutaţii, care s-au transmis prin ereditate. Ele contribuie ca în
colectivitatea coloniei să afle calea cea mai dreaptă, cea mai directă
pentru înlăturarea unor greutăţi neprevăzute !
Albinele — scrie cunoscutul biolog francez Louis Roussy — sînt
înzestrate cu o memorie şi sînt capabile să facă ucenicie. Citînd pe
Denoel şi opera sa magistrală cu titlul „Trei miliarde de ani de viaţă“ ,
 biologul francez redă textual ce spune acest cercetător în privinţa albine­
lor : „Nu ştim care e gîndul stupului! In schimb ştim de la Reaumur
că unghiurile alveolei din fagure cuprind exact ceea ce ar fi calculat un
inginer pentru a obţine un rezervor, cel mai economic şi cel mai solid,
încă nu ştim care sînt procedeele albinelor".
„Oricare ar fi mecanismele mintale ale roiului, ele conduc la o
tehnologie care este aceea a inginerului uman... Albina care trăieşte
în societate nu este născută dezarmată în veşnicul conflict al împreju­
rărilor... Albinele — zice biplogul Roussy — îşi pot asocia amintirile
pentru a întreprinde acte noi şi inteligente. Inteligenţa albinei nu se
aseamănă intru nimic cu cea a noastră, ea este probabil un simţ special
şi foarte particular, pe care noi ca oameni nu4 putem înţelege, nici de­
fini, nici chiar califica".
Memoria specifică s-a dezvoltat în mod progresiv chiar de la origi­
nea speciei, prin ereditate, ce se manifestă la urmaşi datorită acelor gene
care au în alcătuirea lor molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN) care
constituie baza materială a eredităţii. ;r
. . . H . . •' . d - •>

- ki-. ' : ■:. a ; ; -. . -u*

. ; nlQl’ . uf- - ; ' • • •
.•• . iii . . lin •- • ■ ■ ■• • •
■ ■ \ : • . fj, .Si ' ' ţîjp '

■ . ••• Ii ; ■ -1 . : ; \ . t ... ■■

•- . 1 ... • . -
. . ■ ..... ;J •■.}. ■ ■.,1“ • ' :yirKiur:
a . . . • •» .
• -• •

,H
 GRUPUL SOCIAL A L CERCETAŞELO]

începem — tineri apicultori — una din cele mai importante lecţi

ale studiului nostru, privitor la strîngerea mijloacelor de trai ale acestu
complex organic care este colonia, activitate care depăşeşte ca amploarei
tot ce aparţine regnului animal, privitor la agoniseală.
Orice vieţuitoare, pornind de la cea unicelulară şi pînă la vîrful
piramidei regnului animal, ocupat de om, poartă pecetea legii firii, pre­
văzută în cele mai vechi scrieri ale diferitelor civilizaţii : „Cu sudoarea i
feţei tale vei mînca pîinea ta, pînă ce te vei întoarce în păm înt!".
In Vedele sanscrite, în scrierile hieroglifice egiptene, în cele ebraice,
această lege unică şi imperativă a muncii a fost, este şi va fi urmată,
cîtă vreme va exista viaţa pe Pămînt. Priviţi în jurul vostru şi vedeţi i
că nimic nu se poate realiza fără muncă, în primul rînd pentru asigura­
rea hranei organismului. Legea comunitară enunţată aşa de lapidar în
graiul •bănăţean : „numai cine muncă, mîncă“ — este expresia cea mai
caracteristică în societatea de azi şi de mîine. i

Marele fiziolog rus prof. I. P. Pavlov spunea : „munca şi cuvîntul

legat de ea ne-au făcut oameni. Hrana urmează să fie găsită după dife- —
rite semne întîmplătoâre sau temporare* care constituie excitanţi — de ■
semnalizare — stimulînd mişcările animalelor în direcţia hranei, adică |
provoacă în totalitate un reflex condiţional alimentar, care se termină
odată cu introducerea ei în gură şi înlăturarea foamei".
Unicul ţel al coloniei de albine este doar „ viitoru l speciei“ pen- ■
tru care toate albinele activează deopotrivă. Acolo aflăm două grupe |
sociale importante : cel al cercetătoarelor şi al culegătoarelor, care sînt
preocupate de căutarea hranei comunităţii şi de agonisirea ei.
Această activitate este însă strîns legată de posibilităţile de cules I
oferit de natură. |
— Dar ce trebuie să înţelegem prin această noţiune de „cules" ?
întrebă unul din tinerii apicultori.
— Culesul, în nomenclatura apicolă şi în economia coloniei, este » ■
noţiunea care reflectă o anumită activitate desfăşurată de grupul cel |
mai numeros de albine mature din stup — cel al culegătoarelor — care
au posibilitatea să-şi adune în timpul scurt cît durează înfloritul anu­
mitor plante şi arbori din categoria celor „m eliferi" o cantitate cît mai I
mare de strînsură : nectar, deci miere, şi polen. £

175
 Culesul depinde fără îndoială de calitatea şi cantitatea acestor bu­
nuri alimentare, oferite de baza meliferă pe care albinele o au la dispo­
ziţie. în cazul dispariţiei acestor resurse fie prin epuizare, sau datorită
unei calamităţi, culesul este asigurat de anumite masive naturale sau
culturi de plante agricole entomofile, la care apicultorii transportă stupii
în pastoral.
De-a lungul timpului s-au acumulat multe observaţii preţioase,
făcute personal sau de la* cercetători, privind problema culesului, obser­
vaţii de care stuparii trebuie să ţină seamă, pentru ca coloniile de al­
bine să adune nu numai necesarul lor de hrană, pentru viitoarele gene­
raţii/ci săi dea: ş i un important prisos celor ce le îngrijesc.
Primul din cele două grupuri hărăzite acestui scop — grup ceva
mai redus — este cel al cercetaşelor, urmat de cel de al doilea grup
foarte numeros — în raport cu puterea coloniei — care transportă în
stup ceea ce cercetaşele au aflat în căutările lor asidue.
i irj.Cercetaşele zboară din zorii zilei şi pînă cade noaptea ; ele caută
stăruitor surse zaharoase noi apărute în cursul nopţii, care se adună în
poţirul florilor sub formă de nectar. în natură albinele mai găsesc sucuri
dulci care provin din ;{vasele ciuruite ale unor arbori — în special coni­
ferele ; compoziţia sucurilor este diferită de cea a nectarului florilor.
Cercetaşele aduc în stup probe concrete de substanţe dulci — nec-
. tar şi polen — pentru marele grup al culegătoarelor care stau şi le aşteaptă
înysţup pentru ca să nu-şi irosească zadarnic energia in căutări cu greu
îndeplinite.

: HliZl i'.- '■■■ ‘ •

în dimineaţa hărăzită pentru această însemnată lecţie practică,
odată cu plecarea albinelor cercetaşe, am intrat în prisacă împreună cu
apicultorii începători ca să poată observa cum se desfăşoară această im­
portantă activitate din viaţa coloniei.
Harnicele cercetaşe plecau în grabă în zbor de săgeată spre largul
zărilor, totdeauna cu capul şi antenele contra vîntului. Numai astfel ele
pot detecta uşor mirosul florilor. Cînd vîntul este puternic, zborul lor
este în zig-zag, pentru că în felul acesta pot detecta din trei direcţii
aceste repere. Zborul este efectuat pentru a aduce în stup probe palpa­
bile de hrană, indicînd direcţia şi distanţa la care culegătoarele o pot
găsi cu uşurinţă.
— Dar cum putem cunoaşte pe aceste cercetaşe dintre celelalte ?
întrebă un tînăr apicultor.
— Prindeţi Cîteva albine dintre cele care abia au ieşit pe scîndura
de zbor a urdinişului. Operaţia este uşor de făcut îolosind o cutie de
chibrituri goală ; trageţi cutia din capacul ei, tăiaţi de-a curmezişul jumă­
tate din fundul ei ; golul rămas acoperiţi-1 cu o foiţă de ţiplă transpa­
rentă, bine lipită. Cutia fără capac se aşează repede peste 2— 3 albine
ieşite pe scîndura de zbor a stupului, şi care rămîn prizoniere ; apoi
introduceţi capacul pe dedesubtul cutiei, care stă deocamdată peste albi­
nele prinse; odată tras capacul, ele rămîn definitiv închise şi pot fi

176
 transportate oriunde. Este un dispozitiv foarte practic chiar şi pentru
prinsul măteii fără să o atingeţi.
Un tînăr apicultor a introdus în cutie fumul unei ţigări peste albinele
prizoniere, pînă cînd acestea au fost anesteziate, şi apoi au putut fi puse
pe o masă sau pe capacul unui stup, pentru a fi studiate.
— Vedeţi acum cum se prezintă cercetaşele. Ele au înfăţişarea
unor albine bătrîne, deşi sînt tinere fiziologic. Aparenţa de bătrîneţe le-o
dă aspectul lor exterior, fără perişorii care le acopereau — cu puţin
în urmă — toracele ; aripile sînt zdrenţuite pe margini de atîta zbor şi
atîtea eforturi făcute ca să pătrundă cît mai adînc în potirul florilor.
Albinele cercetaşe specializate în această obositoare activitate sînt
dintre cele cu aptitudini speciale de zbor pentru detectare. Ele străbat
zilnic zeci de kilometri pe orice vreme, zburînd mereu contra vîntului
cu mare viteză. E un zbor de investigare.
Cercetaşele pleacă cînd lumina zorilor este încă difuză, şi chiar
atunci cînd negurile plutesc peste păduri şi cîmpii. Vederea lor ageră,
care este al doilea mijloc de investigare, nu le poate servi atunci prea
mult, aşa cum se întîmplă în plină zi, cînd disting de departe culorile
îmbietoare ale florilor.
Totuşi, albinele cercetaşe află curînd calea spre potirele pline cu
nectar sau anterele deschise şi pline cu polen revărsat. Ele însă fac o
cercetare selectivă din tot ce găsesc, preferind acele flori care au nectar
mai mult şi mai dulce, fără să se ocupe de florile care oferă puţin nec­
tar şi cu concentraţie slabă de zahăr.
De-a lungul timpurilor înfrăţirea dintre flori şi albine a făcut ca
simţurile să se ascută, iar reflexele stabilite să lucreze automat. Dacă
pentru albine simţul mirosului şi cel al văzului culorilor unor flori sînt
foarte dezvoltate şi le deschid uşor calea spre aflarea resurselor de hra­
nă, la fel şi floarea şi-a pregătit mijloacele ei de atracţie. Cercetătorul
H. Duisberg a descoperit, în legătură cu nectarul, 100 de substanţe
aromate, care în majoritate au cam aceeaşi componenţă, dar diferă în ce
priveşte calitatea secreţiei lor, mai mult sau mai puţin zaharată.
De exemplu : în mierea provenită din nectarul florilor de salcîm
s-au găsit 8— 10 aminoacizi în special prolină (acid pirolidin-2-carbo-
xilic) asemănător cu acidul glutamic. Datorită fermentaţiilor, nectarul
îşi modifică componentele aromei şi de aici porneşte varietatea parfu-
murilor răspîndite în atmosferă şi purtate de vînt. Ele constituie vesti­
rea flo rilo r că şi-au deschis corolele aşteptînd sosirea polenului de pe
altă floare, adus de albinele polenizatoare. In schimb, albinele cercetaşe
sorb cu nesaţ nectarul din potirele darnice, şi-l aduc ca probă culegătoare­
lor ce aşteaptă în stup. Deşi unele flori mai atrăgătoare, cu culori mai
vii, le atrag în mod deosebit şi albinele se duc direct la ele, dacă secreţia
de nectar găsită acolo este prea puţină sau insuficient de dulce, albi­
nele părăsesc aceste flori şi zboară mai departe pentru a găsi pe cele cu
nectar mai mult şi mai dulce. Alături sau chiar mai departe, află alte
flori mai puţin atrăgătoare dar cu parfum mai puternic şi o concentraţie
mai mare de zahăr în nectar. Intr-adevăr, natura, dacă a fost cu acestea
din urmă mai puţin darnică şi nu le-a dat frumuseţea culorilor aflate
la cele dintîi, în schimb pentru a putea fi bine polenizate le-a dat un

12 — cd. 44 177
 nectar mult mai dulce. Frumuseţea trandafirului este întrecută de bogăţia
în nectar şi polen a răsurii — adică măcieşul din care trandafirul se
trage. Nalba, cu variatele ei culori, este mai săracă în nectar decît
„urîta“ talpa-gîştei sau iarba-şarpelui în care abundă nectarul. Mirosul
neplăcut al coriandrului — asemănător la început cu cel de ploşniţă —
dar schimbat într-un parfum peste cîteva zile, este compensat de bogă­
ţia polenului şi nectarului ce-1 oferă în comparaţie cu alte flori. De
asemenea, între diferitele surse de polen, albinele cercetaşe aleg pe cele
care au mai multe proteine. Această lucrare pe care o îndeplinesc albi­
nele este selectivă, pentru ca probele ce le aduc în stup să dea posibi­
litatea albinelor culegătoare, ca la un drum, să aducă cu un efort mai
redus produse florale cît mai bogate în conţinut şi uşor de recoltat.
La înapoiere spre stup cercetaşa nu mai face zbor în zig-zag, ci
în linie perfect dreaptă, fără ocolişuri, pentru a putea informa precis
culegătoarele din stup de direcţia şi distanţa ce o au de parcurs în
zbor pînă la sursa de hrană, fără pierdere de timp.
Odată sosită în stup fiecare cercetaşă este înconjurată de 5— 10
culegătoare ce o urmăresc tot timpul cît se agită, observîndu-i mişcă­
rile ; ele o ating cu antenele pentru a percepe şi memora parfumul spe­
ciei din care provine nectarul, împrăştiat în mici doze celor dimprejur.
In felul acesta culegătoarele au două mijloace de a recunoaşte secreţia
adusă : mirosul parfumului florii îmbibat pe învelişul păros al cerce-
taşei şi apoi gustul nectarului. în felul acesta albinele culegătoare, ple-
cmd din stup, vor recunoaşte uşor sursa de cules.
Un al treilea simţ, în afară de vederea culorii florilor şi de mirosul
parfumului pe care îl răspîndesc, cercetaşele mai folosesc şi simţul auzu­
lui în căutarea surselor de cules. Ele urmăresc zumzetul activ de cules
al altor cercetaşe, din alte colonii care au plecat mai înainte şi au des­
coperit o sursă de hrană. Zumzetul zborului de cules are o anumită
tonalitate sesizată de cercetaşă care, urmărind pe una din descoperitoa­
re, memorează culoarea şi parfumul florii răspîndit în aer ; s e , aşează
atunci pe florile din specia respectivă, umplîndu-şi guşa.
Trebuie să ştiţi că niciodată cercetaşa nu amestecă în guşă diferite
nectaruri. Cînd culege nectar de la o specie, ea nu-şi umple guşa decît
numai de la acea specie, căci altfel încurcă pe culegătoare, care nu vor
putea şti la ce specie anume să se ducă ca să culeagă nectarul. Apoi
cercetaşa face cîteva volte în zbor în jurul acelei flori memorizînd locul
şi pleacă să vestească culegătoarele ce o aşteaptă în stup. Dacă cercetaşa
va fi însemnată pe torace cu o anumită culoare, în timpul cînd a fost
surprinsă sorbind nectarul dintr-o specie de floare, curînd va putea fi
văzută întorcîndu-se urmată de albinele culegătoare ale aceleiaşi colonii,
dîndu-ne dovada că şi-au împărtăşit printr-un limbaj comun, date pre­
ţioase privind locul, distanţa şi specia de floare de la care au de realizat
un cules substanţial.
Stuparii cu practică îndelungată ajung să cunoască şi să diferen­
ţieze sunetele pe care le emit albinele în diferite situaţii din viaţa lor ;
cînd efectuează primul zbor de recunoaştere ; cînd ies pentru prima oară
din stupi ; cînd pierd matca ; cînd sînt deranjate de intervenţiile prea
dese ale stuparului, dar şi liniştite cîmd stuparul se poartă cu ele cu

178
multă atenţie, nu le bruschează sau nu provoacă zgomote inutile. Ele au
o gamă întreagă de exprimare, în funcţie de diferitele situaţii în care|
pot fi puse în viaţa lor.
I

Ritm şi cadenţă

Pentru a da indicaţii precise, cercetaşele sosite în stup execută pe

un fagure un dans în cerc care stimulează şi excită alaiul albinelor aflate I
în jurul lor.
— Dar, intervine unul din tinerii apicultori, văd pe fagurele stu­
pului de observaţie cum unele albine fac un altfel de dans care nu este
în cerc. A re oare o altă semnificaţie ? I
— După ce descriu un cerc pe suprafaţa fagurelui, acele albine cer­
cetaşe execută cu abdomenul mişcări balansate, indicînd sursa de hrană
aflată mai departe de 100 m de stup. Mişcările executate se aseamănă
cu două semicercuri alăturate care au două diametre apropiate unul de I
celălalt, şi pe ale căror forme fac cu abdomenul mişcări tremurătoare.
Primul semicerc coboară de sus în jos, iar cel vecin, al doilea, în sens
invers, urcă de jos în sus. Cu cît mişcarea tremurîndă a cercetaşei şi durata
cursei balansate a celor două diametre va fi mai mare ca număr de
tremurături, cu atît albinele din alaiul înconjurător vor fi mai nume­ I
roase. De asemenea, cu cît distanţa spre sursa de hrană este mai mare,
cu -atît mişcările tremurînde ale abdomenului sînt mai mari şi mai
lente. O serie de cercetători au descoperit că odată cu executarea acestui
dans tremurător, albinele emit nişte sunete repetate asemănător zgomo­ I
tului produs de o tobă. Această succesiune de tonuri o emit în raport
de depărtarea locului de cules, însoţind dansul ca un acompaniament.
Mai mult chiar, pentru ca alaiul să fie precis informat, însoţitoarele
repetă mişcările balansate şi cu cele două antene. Emiterea tonurilor este I
semnal de mobilizare a albinelor aflate în stup şi care urmează să plece
la cules. Cercetătorul Stanola a detectat 20 de tonuri diferite de bîzîit în
stup pe care le-a caracterizat ca tot atîtea manifestări diferite. Se poate
spune — zice autorul ceh — că multe manifestări sonore au pentru albi­ 1
ne o importanţă biologică, servind la înţelegerea reciprocă. Albinele per­
cep undele sonore chiar în timpul zborului, ceea ce le ajută la orienta­
rea în spaţiu şi evitarea obstacolelor.
In ce priveşte direcţia de urmat, albina cercetaşă dă indicaţii în
I
funcţie de poziţia soarelui, iar prin dansul său indică unghiul de zbor
pe care trebuie să-l parcurgă pînă la sursa de hrană. După observaţiile
lui von Frisch, albina cercetaşă îşi începe dansul astfel încît culegătoa­
rele — la ieşirea din stup — să vadă soarele din aceeaşi parte aşa cum
l-a văzut ea în cursul zborului său de cercetare de la stup la locul de I
cules. Cînd soarele este ascuns în nori, ele se călăuzesc analizînd lumina
polarizată, care le dă posibilitatea să afle locul soarelui, receptînd razele
ultraviolete.
Cînd distanţa pînă la sursa de hrană este peste 100 m, mişcările I

tremurătoare ale abdomenului sînt în număr de 9— 10 pe secundă. Pen­

tru 500 m distanţă, albina face şase mişcări ; pentru 2 000 m numai
două, iar la 10 000 m ele execută numai o singură mişcare pe secundă,
I

179
 foarte lentă. Mişcările tremurătoare indică distanţa, iar mişcarea în linie
indică direcţia pe care culegătoarele vor trebui să o urmeze. Dacă locul
hranei se află în direcţia soarelui, dansul este orientat spre partea de
sus a fagurelui ; cînd soarele se află în partea opusă, dansul este orien­
tat înspre partea inferioară a acestuia. Indicaţiile date nu reprezintă
pentru albine distanţa în metri, ci în raport de cheltuiala de energie
necesară parcurgerii distanţei pînă la locul de cules, deci a consumului
de miere din guşă.
în afară de dansul tremurător, albina cercetaşă mai execută un
alt dans, în formă de seceră, pentru distanţe apropiate — de cel mult
50 m ; de asemenea, unul în forma cifrei 8 pentru distanţe de 50— 100 m
— orientîndu-se la fel — deci în raport de poziţia soarelui faţă de
locul hranei ; von Frisch a stabilit că dansul — oricare ar fi forma şi
semnificaţia lui — este un mijloc de comunicare între albinele comu­
nităţii, un adevărat limbaj între ele, şi aceasta cu atît mai mult cu cît
dansurile sînt, aproape întotdeauna, însoţite de impulsuri sonore care lă-
y muresc şi mai bine direcţia şi distanţa. Culegătoarele din jurul cerceta-
şei îl execută şi ele, numai 1— 2 minute, pe cînd cercetaşa continuă dan­
sul său mult timp.
în privinţa Semnalelor sonore, albinele cercetaşe le emit pe diferite
frecvenţe. Ele variază în funcţie de procentul de zahăr al nectarului
adus. Profesorul von Frisch a perceput şi a înregistrat pe bandă de
magnetofon aceste sunete care se compun dintr-un număr de impulsuri
sonore. Ele se aseamănă cu sunetul unei tobe şi deci sînt un mijloc com­
plementar de informare a albinelor din stup. Toată această ceremonie
constituie semnale de mobilizare şi informare pentru culegătoarele ce
aşteaptă în stup. De îndată ce le percep, ele pleacă în mare grabă, îneît
în cîteva minute 80— 90% dintre dilegătoare pornesc într-o anumită
direcţie indicată de cercetaşă. Dovada acestei afirmaţii a făcut-o prof.
M. Lindauer care a marcat cu o culoare toracele a 159 albine tinere, cînd
au părăsit fagurele natal. El le-a urmărit zilnic pînă au început activi­
tatea de culegătoare ale nectarului şi a constatat că numai 9 dintre toate
au zburat în căutarea nectarului din proprie iniţiativă, iar 150 au fost
stimulate la cules prin dansurile cercetaşelor cu sau fără impulsuri
sonore sau cele făcute de culegătoarele deja iniţiate.

Poftiţi la bal, în sala de dans

Să nu credeţi — tineri apicultori — că ceea ce vă spun referitor

la anumite locuri în stup, rezervate dansurilor de mobilizare la cules, sînt
fantezii de scriitor. Prof. M. Lindauer, care a fost elev al savantului
von Frisch, urmărind multă vreme comportarea albinelor cercetaşe
pe care le însemna pe torace cu anumite culori pentru a le putea distinge
în mod sigur, a descoperit drumul parcurs în stup spre „locul de adu-
nare“ al albinelor culegătoare care aşteaptă cercetaşele ; ele sînt locuri
precise care sînt rezervate şi unde albinele se abţin de la alte activităţi
în stup, iar efectul de alarmă şi mobilizare — scrie autorul — este con­
centrat pe un anumit loc. Economia timpului în stup nu îngăduie cerce-
taşei să şi-l irosească rătăcind printre faguri şi comunicînd la întîmplare

180
din proba de nectar adusă oricărei albine. Cînd secreţia de nectar
încetează în floarea respectivă pentru cîteva ore, culegătoarele stau şi
aşteaptă făcînd economie de energie.
In urma observaţiilor întreprinse, cercetătorii sovietici au stabilit
că nu există o corelaţie între cercetaşele coloniilor slabe şi cele din colo­
niile puternice. Dansurile cercetaşelor, fiind reflectarea nivelului de exci­
tare a sistemului nervos al albinelor, prezintă mari deosebiri în raport
cu puterea coloniei din care fac parte. Cercetaşele şi culegătoarele din
coloniile slabe sînt totdeauna avide de hrană, deci vor semnaliza chiar
şi o sursă de nectar mai diluat, pe cînd cele din coloniile puternice nu
vor da atenţie unei asemenea surse, ci vor rămîne în stup şi îşi vor eco­
nomisi energia pînă cînd cercetaşele vor găsi şi vor aduce nectar cu
concentraţie de zahăr mai mare.

- xtŢ

r f'
„Adună bani aibi pentru zi/e negre“

GRUPUL SOCIAL A L CULEGĂTOARELOR.

CULESUL NECTARULUI

După lămuririle date privitor la activitatea laborioasă a acelui grup

social din comunitate, care sînt cercetaşele şi care conlucrează strîns cu
marele grup social al albinelor culegătoare, avem multe de spus pri­
vind împărţirea sarcinilor acestui ultim grup între culesul nectarului, al
polenului, apei sau al propolisului.
Cea mai grea dintre aceste sarcini revine culegătoarelor de nectar
care-şi adîncesc trompa în potirul florilor spre a sorbi nectarul dulce,
ca o sondă în adîncul pămîntului. Este o trudă istovitoare, cu care de
altfel îşi încheie viaţa lor, epuizate, cu aripile zdrenţuite, cu corpul
lucios, căci de mult au pierdut haina păroasă, trebuind să bată drumul
zărilor, vizitînd milioane de flori.
Cercetătorul Broker a calculat şi a stabilit că pentru un kilogram
de miere adus în stup- albinele unei colonii vizitează 1,5— 2 milioane
flori de salcîm, 4— 5 milioane flori de sulfină sau 6 milioane flori de
trifoi din inflorescenţe.
în schimb, cînd le-a venit rîndul să devină culegătoare, a fost pen­
tru ele o zi de mare desfătare.
In dimineaţa acelei sărbători florile cîmpului sau ale pădurii tri­
mit chemările lor parfumate ca nişte vornicei ce vin cu plosca plină să
invite nuntaşii la petrecerea cea mare. Culegătoarele găsesc potirele flo­
rilor pline cu ofranda dulce a nectarului şi sacii plini cu polenul auriu
al anterelor, îmbiindu-le să le culeagă. Cu acest prilej vor face şi poleni­
zarea florilor şi astfel începe culesul. E zi de sărbătoare, cu tresărirea
bucuriei ce le vine de departe, din şirul milioanelor de generaţii pînă
la ele şi care le îndeamnă la cules, ca să aducă în faguri hrană pentru
tineretul ce reprezintă viitorul speciei, căci culegătoarele avînd încă
puţin de trăit, foarte puţine din ele vor ajunge să consume din truda
acestei agoniseli.
Cînd nectarul este abundent, colonia trimite la cules şi albine mai
tinere, căci instinctul culesului depăşeşte pe oricare altul, chiar şi pe
cel de reproducţie.
Dintre elementele necesare comunităţii, cum sînt apa şi polenul aduse
în stup de grupul social al culegătoarelor, culesul nectarului şi al pole­
nului şi-l împart proporţional, albinele schimbînd sarcina între ele după

182
 I

nevoile de moment ale coloniei, fără ca vreuna să aducă în stup deodatăă

şi pe unul şi pe celălalt.
Culegătoarele de propolis şi cărătoarele apei rămîn la sarcina lori
din prima zi de zbor şi pînă cînd vîrsta nu le mai îngăduie această| i
grea activitate.

Nectarul şi dinamica lui

— Dar — întreabă unul dintre tinerii apicultori — ce este nec I
tarul ? Ce plante îl produc şi cum s e .prezintă, ce conţine şi cum este
transformat apoi în miere în fagurii stupului ?
— In general, toate plantele, pentru a produce fructul, au nevoie
de acel element energetic care este zahărul. El este acumulat de plante I
de-a lungul sezoanelor, începînd din primăvară pînă apare frigul, şi îl
secretă în potirele florilor sub formă de nectar în timpul înfloririi, în
cantităţi mai mari sau mai mici, în raport de necesităţile fiecărei spe­
cii botanice.
O condiţie importantă pentru a fi cules de albine constă în nivelul I
la care nectarul se urcă în potirele florilor, nivel care trebuie să fie în
raport de lungimea trompei albinelor culegătoare. Sînt plante cu mult
nectar — cum este de exemplu trifoiul roşu — care avînd potirul adînc,
albinele culegătoare nu pot să ajungă decît rareori la el ; cînd timpul I
este umed, afluenţa mare a nectarului determină o ridicare a nivelului
în potiraşele florilor. In general, plantele s-au adaptat de-a lungul mi­
lioanelor de ani pentru o polenizare cît mai perfectă cu ajutorul insec­
telor. Cele care au nevoie de ajutorul albinelor în această operă de pole­ I
nizare sînt denumite plante „m elifere“ „entomofile“ , al căror număr
atinge 200 de specii, oferind în schimb această substanţă dulce care
este nectarul pe care albinele îl transformă în miere. Cum o parte din
această categorie de plante melifere i-au folosit omului fie alimentar, I
tehnic, medical sau furajer, pentru el personal sau pentru animalele
gospodăriei sale, omul le-a cultivat pe suprafeţe întinse, oferind astfel
albinelor posibilitatea să culeagă uşor mult nectar.
Prin rădăcinile lor, plantele absorb apa din pămînt, formînd so­
luţii de nitraţi, fosfaţi, carbonaţi etc. din substanţele din preajma rădă­ I
cinilor. Aceste substanţe ajută plantelor la dezvoltarea şi creşterea lor,
fiind legate de nevoia nutriţiei şi apoi a reproducerii prin formarea rodu­
lui cu seminţele respective, care înlesnesc răspîndirea speciilor. Apa
încărcată cu soluţiile amintite poartă denumirea de sevă care circulă I
prin vasele conducătoare ale plantelor pînă la frunzele verzi unde are
loc un proces de elaborare, de amplificare şi creaţie denumit „ foto-
sinteză
Aducerea asimilatelor — după prof. R. Chauvin — este mai I
complexă decît adusul apei. După oprirea fotosintezei din frunze sau fără
nici un transport de asimilate, numeroase plante nectarifere pot să con­
tinue un oarecare timp secreţia lor pe seama secreţiilor de rezervă —
amidon, tanin etc. — şi alte substanţe. Hidraţii de carbon merg prin I
fascicule conducătoare sub formă de zaharoză, care poate fi însoţită de
oarecare cantităţi de oligo-zaharide şi de alcooli. Absorbţia se face activ,
căci vasele liberiene ale plantei sînt semipermeabile. In toate cazurile
I
183
 ţesutul glandelor poate transforma în mai multe feluri hidraţii de car­
bon. El poate sintetiza zaharoza pornind de la hexoze *), sau de la amido­
nul mobilizat, ori de la unele taninuri.
Cercetătorul sovietic N. Skrebţov a constatat că nectarul secre­
tat se determină nu numai în funcţie de nivelul fotosintezei, ci şi de
bilanţul glucidelor — al zaharurilor — ce rezultă din diferenţa dintre
cantitatea de zaharuri formată şi consumul lor pentru procesele activi­
tăţii vitale a plantei.
Frunzele verzi sînt compuse din celule învelite în cîte o mem­
brană celulozică pe care ele însele o secretă. Cele mai multe celule ve­
getale conţin substanţe încărcate cu clorofilă, acel pigment natural de
culoare verde care se află în celulele plantelor şi care sub acţiunea ra­
zelor solare asimilează din aer bioxidul de carbon necesar, eliberînd
oxigen în atmosferă. Această eliberare de oxigen se produce numai
atunci cînd planta este expusă razelor solare, deci numai ziua. Asimi-
lînd bioxidul de carbon din aer şi nitraţii din sol, planta se hrăneşte
numai cu materii minerale. Ea sintetizează glucidele — deci zaharurile
— din corpurile chimice aflate în sevă. Plantele „fabrică“ aceste glucide
tot timpul cît ele sint verzi, din primăvară pînă toamna, cînd cad frun­
zele. Glucidele se acumulează sub formă de amidon în diferite ţesuturi
ale trunchiului, ramurilor şi chiar în rădăcini.
Cînd soseşte timpul înfloritului, plantele pun în circulaţie aceste
rezerve ducîndu-le în primul rînd în glandele nectarifere ale florilor,
pentru ca za*hărul, care este un hidrat de carbon, să dea plantei ener­
gia necesară pentru creaţia rodului. In al doilea rînd el apare în potirul
florilor pentru ca să atragă cu dulceaţa lui insectele polenizatoare, asi-
gurînd în acest fel o creştere a valorii roadelor.
Glandele nectarifere se află în mod obişnuit la baza ovarului flo­
rilor respective, deci în interiorul lor, motiv pentru care sînt denumite
glande intra fior ale. La alte plante ele se află în alte părţi aeriene : pe
frunze, pe peţiolul acestora, fiind denumite glande extraflorale. (fig.
23, 24).
Zaharurile, care constituie nectarul împreună cu alte substanţe, sînt
secretate de ţesutul nectarifer al glandelor, care au o alcătuire spe­
cială, din mai multe straturi de celule cu pereţii foarte subţiri.
Cînd plantele înfloresc şi trebuie să se facă fecundaţia cu polen
spre a da rod, seva circulatorie ia din rezervele de zaharuri acumulate
în diferite ţesuturi şi le trece în potirul florilor, în directa apropiere a
ovarului. Acolo albinele le găsesc, le culeg şi le transportă în stup.
Soluţia secretată conţine o serie de compuşi chimici dar primul
loc îl deţin zaharurile brute sub formă de polizaharide dizolvate în
apă, care reprezintă 75% din conţinut. Această soluţie este nectarul brut.
Stînd în potirul florilor, nectarul brut îşi măreşte proporţia de zaha-
roză, care începe chiar acolo în floare un proces de scindare cu ajutorul
% unor fermenţi de descompunere care sînt enzimele vegetale din cate­
goria fosfatazei pe care obişnuit le posedă majoritatea florilor melifere.
Nectarul, acest lichid zaharat, nu vine în glande decît atunci cînd
planta are condiţii favorabile pentru transpiraţie ; atunci glandele necta-
i) Hexoză — z ah a r cu form ula chimică CoHnOg ca şi glucoza şi galactoza.

184
rifere se încarcă cu acele particule fine scoase din rezervoarele de zaha-
ruri acumulate de plantă în decursul anului. Proporţia de glucide varia­
ză nu numai de la o specie la alta, ci chiar în sînul aceleiaşi specii pot
fi constatate diferenţe, ca urmare a fazelor lor de dezvoltare şi a locului
inflorescenţei. Cercetătorii germani au găsit că la florile a trei varie­
tăţi de cireşi glucidele variau de la 27 la 62 mg zahăr la 100 de flori,
iar glucidele variau şi ele la rîndul lor în proporţii deosebite, fiind dife­
renţieri şi între felul zaharului produs : zaharoză, glucoză, fructoză.
Deci, ceea ce atrage în special pe albine la culesul nectarului
este procentul de zahăr al secreţiei nectarifere. Sînt plante cu nectar
abundent dar sărac în zahăr pe care albinele îl culeg în situaţii de

lipsă mare. Unele au abia 8% care nu interesează albinele, iar altele

ating şi 76% cum este castanul comestibil sau sovîrvul (Origanum).
După cercetătorul T. Simidcev este o corelaţie pozitivă între cantita­
tea de nectar şi cantitatea de miere. Intr-adevăr, cercetătorii de la Sta­
ţiunea de apicultură din Sofia au cercetat floarea de gutui japonez care
avea la 37,4 mg nectar un conţinut de 48,5% zahăr şi de la care se
obţin 306 kg miere/ha. O floare de salcîm galben — Caragana arbores-
cens are 6,5 mg nectar cu 34,4% zahăr, iar de pe un hectar sfe
obţin 68 kg miere. Dintr-o floare de Asclepias syriaca s-au extras
12 mg nectar cu 50— 65% zahăr, iar producţia de miere obţinută de pe
un hectar a fost de 58 kg. O floare de coacăz negru (Ribes nigrum)
livrează 7 mg nectar cu 32% zahăr.
Cercetătorii au stabilit procentul de zahăr la multe plante meli-
fere. De exemplu : laleaua pestriţă (Fritillaria imperialis L.) are 10%
zahăr în nectar, prunul 13%, mărul 15%, teiul 30%, vişinul şi rapiţa
35%, iedera 55%, castanul sălbatic 68% , iar sovîrvul 76%, ca şi',sal-

185
cîmul. Floarea-soarelui var. Carator timpurie are 45,7 mg zahăr, faţă
de var. Vnimk 8931 care are 62 mg, dînd şi o cantitate mult mai mare
de seminţe datorită polenizării intense pe care o fac albinele la această
varietate.
Un nectar însă prea bogat în zahăr şi care devine vîscos este recol­
tat de albine cu greutate, solicitînd eforturi mari ca să producă enzimele
necesare transformării zaharozei în glucoză şi fructoză — care este
mierea.
Variaţii ale proporţiilor de zahăr in nectar se observă şi în raport
cu vîrsta arborilor. Astfel, teiul prea bătrîn are o producţie de nectar
mai mică decît arborii din tei mai tineri de 30— 35 ani. Cu totul con­
trarie este secreţia afinului ( Vaccinium L.) cultivat pe scară mare în
S.U.A. şi ale cărui plantaţii ce au vîrsta de 25 de ani dau nectar mult
mai bogat cu> un procent mare de zaharuri faţă de plantaţiile mai
tinere.
In limitele largi arătate, între secreţiile de 8% zahăr şi 76%, sînt
cîteva sute de plante, arbori şi arbuşti dintre care redăm un tabel
redus în care Gluşkov arată producţia la hectar a mierii.

Salcîmul 600— 1500 Rugul 6

Oţetarul 600— 800 Teiul 500— 1000
Laba-gîştei 400 Urechea porcului 500
Sofora 300 Jugastru 600
Tătarnica 300 Glicina 200
Cenuşarul 260— 380 Facelia 300— 500
Iarba-şarpelui 200— 300 Ceara albinei 280— 300
Brusturul 200 Coriandrul 200— 300
Lucerna irigată 250— 380 Jaleşul 250
Lim ba-m ielului 150 Salvia 200
Scaietele 150— 350 Arţarul 150
Şparceta 100— 150 Sulfina 100— 200
Pălăm ida 130— 150 Mătăciunea 150
Cicoarea 70— 120 Zmeurul 50— 100
Susaiul 45 Ceapa de sămînţă 70
Urzica moartă 35 Isopul 60— 120
Scoruşul 30 Cruşeţea 75
Corcoduşul 40
Mărul 30
Agrişul 30
Floarea-soarelui 50 Muştarul 30
Lucerna neirigată 25 Vişinul 25
Prunul 20 Castraveţii 20
Pepenii verzi 20 M igdalul 5

In altă lucrare, A.B.C.-ul apicol, am dat extindere mare florei

melifere şi nu mai revenim aici asupra ei.
Florile plantelor leguminoase secretă un nectar mai concentrat pe
timp cu soare, cu temperatura aerului de peste 20°C, pe cînd pe timp
răcoros nectarul lor este fluid şi cu o concentraţie mică de zahăr.
Problema temperaturii aerului cu influenţa sa în secreţia necta­
rului a fost viu discutată între cercetători ; din analizele rezultatelor s-a
stabilit o corelaţie directă între recolta de miere şi temperatură (Jor-
gensen). Free consideră că temperatura acţionează mult asupra siste­

186
melor enzimatice care joacă un rol însemnat în secreţia nectarul^
Microclima din interiorul florii poate influenţa secreţia. Temperatura
poate depăşi cu cîteva grade temperaturile din mediul înconjurătB
(Budel).
Transpiraţia provoacă în plante o circulaţie foarte vie a apei pe
care rădăcinile o absorb din sol. De îndată ce vine noaptea, echilibrlB
se strică, transpiraţia prin cuticula glandelor nectarifere continuă, d l
cea prin stomate încetează, căci lipseşte lumina soarelui care să o pr™
ducă. Atunci seva care se adună mereu în ţesuturi nu mai poate fi
evaporată, se strecoară prin ele, cu toate substanţele sale, trece p ri*
glandele nectarifere, se filtrează prin stomatele pline cu materii z a h l
roase şi se adună sub formă de suc dulce în potirul florilor sau în aiB
zone de exudaţie ale plantei. De acolo, dimineaţa, şi în unele ore ale
zilei, albinele se grăbesc să-l culeagă. Acesta este nectarul.
In general secreţia nectarului depinde de o serie de factori
legătură cu condiţiile geografice, pedoclimatice, meteorologice, ecologieI _
soiul plantei, factori agrotehnici etc. Ca urmare, s-a stabilit că condi­ .di-
ţiile cele mai propice pentru secreţia nectarului în funcţie de specia plan^
an-
tei şi zona de creştere sînt : o temperatură de 18— 20°C pînă la 25
28°C şi o umiditate a aerului pînă la 60— 70°/o- „
in privinţa producţiei de nectar în diferite zone geografice stu^ J

diată de prof. G. A. Avetisian, s-a observat că productivitatea necta­ a-

rului la plantele melifere se măreşte cu regularitate dinspre sud sprf
nord, şi de la cîmpie spre regiunile montane. In regiunea Moscovei, undiI
condiţiile climatice şi pedologice sînt aceleaşi, la varietăţile de plante dl
I

cultură de origine sudică, ca de pildă trifoiul de sămînţă, producţia de ie

nectar sporeşte ; mărul, zmeurul etc. produc mai puţin nectar decît ace)
leaşi varietăţi în regiunile nordice şi montane. "
Cu cît procentajul de autosterilitate şi nevoile de polenizare încru1
cişată sînt mai mari, cu atît productivitatea de nectar este mai scăzută. ,ă.
Solurile cu conţinut mare de substanţe minerale, solurile cu mul]
cernoziom şi cele de aluviuni influenţează în bine plantele meliferi
care dau mai mult nectar.
Nevoia de multă lumină solară, cu temperaturi ridicate la unele le
plante influenţează favorabil secreţia nectarului. Levănţica, de exem­
plu, care este o bună meliferă, dă nectar mult numai acolo unde esti ■
expusă spre sud, ca să primească multă lumină şi căldură solară. Lips, sa|
căldurii şi a luminii solare influenţează negativ media de miere reali­
zată pe o colonie.
Deşi umiditatea solului este o necesitate importantă pentru secre-l
ţia de nectar în flori, sînt plante care dau nectar mult pe timp secetos]
— cum este cazul sulfinei (Melilotus albuş L.) şi a plantei talpa-gîştei
(Leonurus cardiaca L.), ceea ce duce la concluzia că fiecare specie de
plantă are alte cerinţe de sol, temperatură, umiditate etc. şi se com­
portă diferit în regiuni diferite.
I
Secreţia este favorizată dacă noaptea este caldă, dacă dimineaţa
cade rouă, ziua este zăpuşeală şi cerul înnorat ; atunci nectarul abundă.
Elaborarea nectarului are loc în momentul cînd se deschid s a c i i *
cu polen, deci cînd acesta a ajuns la maturitate, iar pistilul este pregă- ■

187
 tlt pentru primirea polenului ce urmează să fecundeze floarea. Odată
îndeplinit actul fecundării, secreţia de nectar este oprită. După W.
Schuel intervine acolo un proces de coordonare cu ajutorul unui meca­
nism hormonal. Autorul susţine că hormonii pot regla şi transferul
zahărului, inclusiv mişcarea lui către glandele nectarifere.
Nectarul din flori — după F. Taranov — este secretat aproape
totdeauna în mod periodic, în funcţie de variaţia complexului de factori
meteorologici ai vremii din cursul zilei. Nectarul poate să apară şi să
dispară din flori de mai multe ori în '24 de ore. Există de asemenea o
legătură directă a secreţiei cu acumulările de amidon în ţesuturile plan­
tei cu un an înainte. De exemplu, teiul va da cu siguranţă o bună recol­
tă dacă în lunile august şi septembrie au căzut ploi abundente ; atunci
rădăcinile duc seva brută cu multe soluţii, sus, in frunze, fotosinteza îşi
îndeplineşte rostul ei şi arborele acumulează mult amidon în ţesuturi,
pe care-1 prezintă modificat, în anul următor în potirul florilor.
O agrotehnică superioară cu îngrăşăminte chimice avînd la bază
azotul produce un spor mediu aproape dublu la unele plante. O com­
binaţie de fosfatice şi potasice are o mare influenţă. Cercetătorul Ryle
studiind influenţa reciprocă a azotului, potasiului şi fosfatului a ajuns
la concluziile următoare : 1) cînd potasiul limitează creşterea, secreţia de
nectar e slabă ; 2) cînd creşterea este limitată de azot sau de fosfor, un
surplus de potasiu este folositor. In schimb o creştere vegetativă exce­
sivă a plantei provocată de o abundenţă a azotului este dăunătoare
producţiei de nectar, mai ales pe un timp no ros. Prof. dr. R. W. Shuel
din Canada a dovedit că plantele crescute pe un sol calcaros dau o mare
cantitate de nectar, considerînd că secreţia ar putea fi influenţată de
calciu, magneziu şi pH-ul solului; se bănuieşte că în toate aceste pro­
cese intervin şi anumiţi hormoni vegetali care ajută la creşterea plan­
telor, influenţînd şi producţia nectarului.
— Dar în ce împrejurări nectarul florilor este deficitar ? întreabă
unul dintre tinerii apicultori.
— Dintre factorii cu efect negativ asupra producţiei de nectar
menţionăm : temperatura aerului sub 20°C, cînd albinele sug cu greu­
tate nectarul, solicitînd mult musculatura aparatului lor de absorbţie ;
lipsa căldurii solare, căci albinele nu pot activa normal decît de la 12°C
în sus, iar sub această temperatură ele nu părăsesc stupul ; ploile abun­
dente cînd florile sînt deschise, pentru că acestea diluează atît de mult
concentraţia de zahăr din potire, încît albinele refuză să-l mai culeagă ;
descărcările electrice, îngheţurile tîrzii, vîntul care usucă nectarul mai
ales cînd afară este prea cald, iar florile se deshidratează ; cînd viteza
vîntului este de gradul doi, 80% din culegătoare nu ies la cules, mena-
jîndu-şi eforturile de înfruntare a lui ; îmbătrînirea pomilor în livezi,
mai ales cînd nu s-au făcut tăierile de rigoare pentru regenerare ; apli­
carea pesticidelor în timpul înfloritului livezilor, oprită de lege dar pe
care mulţi pomicultori o practică. Acestea nu numai că ucid o mare
parte din culegătoare, dar atacă şi procesul de fecundare.
închei problema dinamicii nectarului răspunzînd unuia din voi,
care m-a întrebat cum procedează cercetătorii pentru determinarea pro­
ducţiei de nectar a unei plante, şi a producţiei ei în masă la hectar.

188
 — Cercetătorii extrag nectarul cu ajutorul unei micropipete gra­
date ; înainte de a absorbi nectarul din potire, ei absorb cu pipeta 20—
30 mg de apă distilată pe care o suflă într-o floare şi o absorb apoi ime­
diat, făcînd această operaţie de 2— 3 ori, tratînd astfel un număr de
5 flori ; apoi, produsul recoltat îl împart la 5, scăzînd mai întîi din
total cantitatea iniţială de apă distilată. Pentru o precizie şi mai mare,
lichidul se toarnă în eprubetele ce au fost prealabil cîntărite la balanţa
de torsiune, eprubete cu o capacitate de 200 mm3, se calculează
rezultatele obţinute de la cele 5 plante, iar cifra se înmulţeşte cu
numărul de plante pe un metru pătrat, care amplificîndu-se cu 10 0*00 m2
cît are hectarul, se determină producţia de nectar la ha a plantei
respective.
Zahărul din mierea lichidă se măsoară cu refractometrul. Compo­
ziţia zaharurilor'prezente în miere, după A. Maurizio, este determinată
şi influenţată de enzimele secretate de albinele prelucrătoare de nectar.
Cînd mierea a fost supusă unei încălziri de peste 50°C, numai dias-
tazele mai rămîn, căci invertaza aproape piere din miere. In privinţa
cunoaşterii provenienţei sale operaţia este simplă : se dizolvă 10 g miere
în 20 ml apă distilată. Soluţia se centrifughează şi analizînd sedimentul
se găsesc o serie de polenuri care, după înfăţişarea exterioară, se stabi­
leşte de la ce plantă provin. Polenul majoritar din sediment va fi de
la floarea din care provine şi mierea.

Vi

•«fcşîspg
 GRUPUL SOCIAL A L ALBINELOR
PRELUCRĂTOARE ALE NECTARULUI IN MIERE
CU AJUTORUL ENZIMELOR

— Ne-aţi spus în lecţia trecută — a intervenit un tînăr apicultor

— că din nectarul adus de culegătoare în stup apare, prin transfor­
mare, o miere cu un însemnat procent de apă. Cum se face această
transformare ?
— Nectarul adus în guşa culegătoarelor este pentru început o
soluţie suprasaturată de zaharuri în apă. Gama acestora este foarte
variată, dar zaharoza deţine primul loc, fiind urmată de alte zaharuri
ca : maltoza, melitoza, melibioza, trehaloza, rafinoza, dextrine etc.
.Toate acestea însă sînt polizaharide. Sub această formă însă albinele
nu le pot folosi direct ca hrană, întrucît ele au moleculă mare şi nu pot
străbate pereţii intestinului mijlociu, care este stomacul albinei, ca să
intre în circuitul hemolimfal. De aceea, albinele trebuie ca prin m ij­
loace proprii să le sfărîme, să le scindeze printr-un proces de hţdroli-
zare cu ajutorul produsului unor glande despre care v-am vorbit. Prin
transformarea polizaharidelor în monozaharide, zaharuri cu moleculă
mică, albinele obţin cele două zaharuri componente ale mierii care sînt
glucoza şi fructoza. Această operă o îndeplineşte acest grup social al
coloniei care sînt prelucrătoarele.
Cîteodată culegătoarele găsesc în unele flori nectar cu un ames­
tec de glucoză şi fructoză, pe care-1 preferă la cules, căci organismul
lor nu mai este silit — în acest caz — să mai extragă secreţiile glan­
dulare necesare transformării. Aceste plante sînt însă foarte rar întîlnite
de culegătoare.
Produsul zaharat, care este mierea crudă, este la început o soluţie
în apă, care după prelucrare atinge o densitate de 1,34— 1,44, apa
rămînînd în proporţie de 20%, plus 5% diverşi constituenţi, în canti­
tăţi reduse. Procentul însemnat de apă din mierea crudă trebuie înlă­
turat, pentru că altfel ea începe un proces de fermentare, dăunător
produsului. 0
în raport cu temperatura înconjurătoare, produsul nou — mierea
— variază neuniform în ce priveşte volumul său. Cercetătorul V. Gubin
(U.R.S.S.), supunînd 1 000 cm3 de miere luată de la +30°C la o tem­
peratură de — 12°C, ea şi-a micşorat volumul cu 20% ; deci prin răcire
mierea se comprimă.

190
 — —

m
Produsul are o aciditate caracteristică, despre care vom vorbi
puţin mai departe. El este îmbogăţit cu diferite enzime din categoria
invertazei şi amilazei, care mai întîi apar chiar în potirul florilor, dato­ I
rită enzimelor vegetale, dar cele mai multe sînt produse încorporate de
albinele prelucrătoare, pentru scindarea polizaharidelor.
Culoarea mierii este variată de la alb-limpede, transparent, gal-
ben-auriu pînă la brun-închis. Pe măsură însă ce mierea îmbătrîneşte
I
se schimbă la culoare, mai ales cînd procentul de fier este însemnat,
cum este cel de la iarba neagră. în această situaţie substanţa hidroxi-
metil-furfurol (H.M.F.) aflată în miere depăşeşte limita admisă de 5 mg
la 100 g. Problema va fi lămurită curînd.
Culoarea poate să fie schimbată cînd mierea este prea mult înfier- I
bîntată mergînd pînă la caramelizare. Totuşi, chiar cînd încălzirea
mierii atinge un nivel ridicat (71°C), dacă este răcită imediat, ea îşi
recapătă culoarea iniţială.
Capacitatea termică a mierii este şi ea o caracteristică a noului I
produs ; încălzindu-se în timpul zilei în stupul cald bătut de soare,
fagurii cu miere sînt acoperiţi de albinele coloniei ; ei cedează plusul
de căldură cînd apare răceala nopţii, menţinînd temperatura coloniei
ca un termo-regulator, proces care are loc numai în coloniile puternice. I
De aceea, nu se lasă pentru iarnă în stup faguri cu miere în număr
mare, care nu sînt acoperiţi de coloniile mai slabe, spre a nu acumula
şi păstra în stup prea mult frig.
I

— Dar cum se face procesul de scindare a mierii ? întreabă unul

dintre tinerii apicultori.
— Vă amintiţi cînd v-am vorbit despre sistemul glandular al I
albinelor, de importanţa glandelor faringiene. Ele îndeplinesc mai
multe sarcini, fie că produc lăptişor pentru hrana puietului larvar, fie
că produc enzime pentru prelucrarea nectarului. în această din urmă
sarcină conlucrează şi glandele lor salivare. Această secreţie, este
I
invertaza. Procesul de scindare începe, într-o măsură mai mică, chiar
în guşa culegătoarelor pînă ajung în stup. Odată ajunse acasă, culegă­
toarele se grăbesc să-şi descarce guşa ca să plece la alt drum şi să
aducă şi alte transporturi de nectar, mai ales cînd culesul este
abundent. în aceste situaţii unele culegătoare execută şi ele un mic I

dans de scurtă durată, îrlcredinţînd conţinutul guşei albinelor tinere din

stup ce formează acest mare grup social amintit — ;al albinelor prelu­
crătoare.
Picătura de nectar însă — după observaţiile cercetătoarei Ana I

Maurizio — o dau şi trîntorilor tineri care — zice ea — participă alături

de lucrătoare la elaborarea mierii. Fermenţii caracteristici de prelucrare
pătrund odată cu saliva în materia primă cînd culegătoarele îl
absorb din potirul florii. Nectarul este mai întîi diluat, pentru a putea I
fi uşor absorbit, căci culegătoarele — în mod -obişnuit — absorb cu
greutate prin golul trompei soluţii foarte zaharate, groase, ale căror pro­
cente de apă sînt sub 28%. Numai prin salivaţie ele pot să soarbă ase­
menea soluţii, fapt ce îngăduie culegătoarei să se şi hrănească cu nectarul
I

191
 bogat în zaharoză fie el din flori, fie miere de mană sau sirop de zahăr.
Cu cît materia primă circulă mai activ, adică cu cît ea trece prin guşile
mai multor albine prelucrătoare, cu atît secreţiile glandulare cu fermenţi
» apar în procente mai ridicate.
Această lucrare se împarte în două faze : prima este faza de
scindare a zaharozei din materia primă şi a doua e transformarea ei
prin eliminarea unei mari părţi din apa pe care o are mierea crudă
pînă ajunge la maturarea ei — deci mierea coaptă. în felul acesta este
înlăturat pericolul unei fermentaţii care obişnuit începe în orice soluţie
zaharată. Aceste transformări, în fazele amintite, se vor efectua cu atît
mai bine şi •mai repede cu cît materia primă va circula mai activ din
guşă în guşă, la albinele prelucrătoare. Rezultă că este vorba de o acti­
vitate făcută în comun, aşa cum procedează albinele cînd : transformă
nectarul în miere, cînd clădesc faguri cu solzişori ce circulă între cele
ce-i produc şi cele ce-i lucrează, cînd hrănesc puietul larvar sau cînd
au grijă de matcă. Aceste „prelucrătoare" ale nectarului sînt dintre
cele mai tinere, avînd doar 5— 6 zile de cînd au părăsit alveolele natale.
Ele nu au fost doici, deci glandele lor faringiene n-au secretat lăptişor ;
grupul social al doicilor nu poate îndeplini concomitent şi serviciul de
prelucrare a nectarului.
într-adevăr, glandele faringiene pot secreta două substanţe, dar
nu în acelaşi timp, căci ele ori sînt doici şi oferă larvelor secreţia glan­
dulară a lăptişorului, ori sînt prelucrătoare de nectar — secretînd inver-
taza. Totuşi, dacă din anumite motive şi necesităţi de moment ale
coloniei albinele tinere au fost întîi solicitate timp de 2— 3 zile să furni­
zeze lăptişor şi apoi au fost mobilizate la prelucrarea nectarului în
miere, de la un cules în avalanşă, glandele lor faringiene pot opri
secreţia de lăptişor şi încep secreţia de invertază, cu condiţia ca servi­
ciul de doică să nu fi fost îndeplinit timp mai îndelungat. Faptul că
acestea din urmă au secretat lăptişor nu înseamnă că doicile nu pot
consuma pentru propria lor hrană şi zaharuri neinvertite ; ingerate ca
atare, zaharurile trec mai departe în intestinul mijlociu — deci sto­
macul albinei — fără a solicita o scindare a polizaharidelor în guşă,
dar în intestinul mijlociu se întîlnesc acolo cu o invertază chiar mai
activă, ce face serviciul de scindare. Pentru a o distinge, această inver­
tază a fost denumită diastază şi serveşte albinei chiar şi atunci cînd
culegătoarele aduc în guşă un nectar cu o proporţie de fructoză nativă,
aflată în potirele unor flori. De altfel, glandele faringiene sînt inactive
pentru fructoză ; în schimb guşa albinelor prelucrătoare secretă atunci
o altă enzimă denumită zaharază care desăvîrşeşte procesul de invertire
făcut incomplet pînă atunci şi ducîndu-1 pînă la definitivare.
Indiferent de sortul de zahăr pe care îl are de prelucrat acest
grup al prelucrătoarelor, rezultatul final — aşa cum am spus — este
realizarea m ierii crude iniţial, cu multă apă, care va fi eliminată pînă la
obţinerea mierii coapte.
Dinamica modificării activităţii invertazei, după M. Jerebkin, este
strîns legată de particularităţile activităţii albinelor la cules. Ea variază
de la rasă la rasă. Există o corelaţie directă între activitatea acestei
enzime şi capacitatea ei de invertire a mierii de către grupul albinelor

192
j
 prelucrătoare. Există, de asemenea, o corelaţie pozitivă între * acţiunea
fermenţilor nectarului înainte de cules şi producţia de miere a coloniei.
Conţinutul mierii în fermenţi depinde şi de o bogată alimentaţie
a albinelor tinere cu proteine, deci un consum important de polen ime­
diat ce albinele au părăsit fagurele natal. Cînd această alimentare este
insuficientă, se prejudiciază formarea secreţiei de invertază, iar la
analiza făcută de beneficiar se va găsi un procent slab de fermenţi în
miere, care astfel este depreciată.
Conţinutul mierii în fermenţi mai depinde şi de provenienţa meliferă
a materiei prime — deci a nectarului — de asemenea, de condiţiile
de maturare a mierii de către albine, precum şi de metodele de tratare
la care mierea a fost supusă după recoltare. Există o deosebire între
conţinutul-de enzime al nectarului intrafloral şi extrafloral, care va fi
evidenţiată cu atît mai mult cînd vom vorbi de mierea de mană.
Viteza reacţiei enzimatice produsă de căldura din stup şi ventila­
ţia de acolo, faţă de diferite sorturi de zaharuri, nu este egală De
exemplu : zaharoza şi maltoza sînt scindate mai uşor de invertaza
glandelor faringiene ; melezitoza şi rafinoza de enzimele diastazice ale
glandelor din intestinul mijlociu, cînd ele sînt ingerate pentru alte
scopuri lucrative cum este, de pildă, căldura necesară pentru ca glan­
dele ceriere să dea solzişori. Cînd aceste zaharuri sînt destinate în
colonie ca rezerve pentru o alimentaţie ulterioară, albinele prelucră­
toare le regurgitează *) din guşă pe limbă, ca apoi să le resoarbă de
mai multe ori, pînă cînd secreţia de invertază le, transformă în miere
coaptă. Astfel se elimină surplusul de apă din mierea crudă care se
maturizează ; prelucrătoarele nu ţin picătura regurgitată decît cîteva
secunde, pentru ca s-o resoarbă în guşă. în felul acesta procedează
repetînd lucrarea de mai multe ori, timp de 15— 20 minute, cînd
mierea, îngroşîndu-se, ajunge să aibă numai 40— 50% din apa pe care
a lavut-o nectarul iniţial. Cu această ocazie mierea crudă se înnobi­
lează îmbogăţindu-şi conţinutul în fermenţi şi substanţe antibiotice. Ele
sînt luate din guşa albinelor prelucrătoare, deversate acolo de glandele
faringiene şi salivare care secretă pe lîngă acestea şi enzimele. Acestea
vin adeseori direct din plante odată cu nectarul adus de culegătoare,
descompunînd amidonul ; catalaza provine parţial şi din plantele ce dau
nectar, dar în miere apare ca secreţie a glandelor faringiene şi rectale,
cu o uşoară diferenţă între ele două. Glandele labiale oferă lipaza care
scindează grăsimile neutre în acizi graşi. De asemenea se mai află şi
fosfataza şi enzimă glucozitaza care intervin împreună cu enzimă pro-
teaza din guşă, precum şi oxidaza. Aceasta acţionează asupra glucozei şi
împreună cu catalazele dau acidul gluconic care oferă mierii capacita­
tea unei bune conservări pe o perioadă mare.
în urma acţiunii acestor enzime, într-o oră 50% din procesul de
scindare a nectarului este terminat, iar restul este desăvîrşit în 24 de
ore în proporţie de 90— 95%. Procesul acesta rapid apoi încetează, iar
după un timp îndelungat în miere nu mai rămîne decît o cantitate de
0,50— 1,30% zaharoză.

*) Regurgitare = readucerea în cavitatea bu cală a conţinutului guşel pentru ca acesta

să se încarce cu m ai multe enzime.
W y '-fe
13 — cd. 44
193
 S-a constatat de către cercetători că secreţiile acestea sînt în legă­
tură directă cu anumite perioade ale anului : în iarnă glandele farin­
giene secretă foarte puţină invertază, dar în primăvară secreţia este
abundentă. Vîrful de mare producţie a enzimelor, în special invertaza,
apare cu o săptămînă înaintea marelui cules, ca şi cînd organismul se
pregăteşte cu anticipaţie pentru transformarea viitorului nectar în miere.
Dinamica modificării activităţii invertazei este strîns legată de
particularităţile culesului. Cercetătorul M. Jerebkin spune că există o
corelaţie directă între activitatea invertazei şi capacitatea de invertire
a mierii de către albinele prelucrătoare.
Toată această operă de prelucrare o fac albinele prelucrătoare
punînd mierea crudă în straturi subţiri pe pereţii interiori ai fagurilor
din mijloc, unde căldura este mai mare şi evaporarea mai intensă. Apoi
ele o mută ân alveolele fagurilor mărginaşi, unde curentul de aer produs
de aripile albinelor ventilatoare este mai mare. Obişnuit, aceste operaţii
determină maturarea mierii în 2— 3 zile, mai ales atunci cînd numărul
albinelor ventilatoare este mare, iar temperatura şi umiditatea relativă
în stup este normală. Pînă la urmă, în miere mai rămîne un procent de
17— 18% apă, care este de mare folos coloniei, în special iarna, cînd al­
binele nu se pot deplasa afară pentru a aduce apă în stup. într-adevăr,
mierea avînd o calitate deosebită de a absorbi apa din mediul înconju­
rător — fiind higroscopică — în timpul iernii albinele îşi pot satis­
face mevoia organică de apă atît de necesară hemolimfei din propriul
lor organism cît şi puietului, care, uneori apare în coloniile puternice
încă în lunile de iarnă. In mod obişnuit procentul de apă în miere este
cel indicat mai sus, dar diferit în raport de zona geografică în care
se află colonia ; C. L. Farrar a găsit că mierea din regiunile nordice ale
S.U.A. are totdeauna un procent cu 5% mai mare faţă de mierea din
ţările sudice. it!; /
; Din cele expuse se vede clar cum colonia de albine se prezintă
ca un adevărat laborator de chimie.
 I

MIERI

Sub denumirea de miere, spune Ana Maurizio, se înţelege acea

substanţă dulce pe care albinele o recoltează, preparînd nectarul flo r ilo ^
sau alte substanţe naturale ale plantelor, pe care le transformă şi l 9
depozitează în fagurii stupului. g
Mierea, după cum ştiţi, este un produs higroscopic animalo-vegetal
cu foarte multe microelemente. Ea este hrana energetică necesară orga­
nismului albinelor, fără a fi în acelaşi timp,, decît în foarte mică măsur;"
folosită în creşterea puietului. In schimb, o parte din zaharurile consumat'
sînt folosite de albine la clăditul fagurilor, aşa cum am arătat la for­ 1

marea scheletului coloniei ; o altă parte este preschimbată în lipide

care se acumulează şi măresc corpul gras alături de glicogen. Acest;
din urmă intervine ca un surplus de energie, cînd albinele zburătoari
sînt aproape epuizate în eforturile musculare cerute de zbor. 1

Cum albinele culegătoare de nectar aleg de preferinţă florile cu

procente mai mari de zahăr, fructoza şi glucoza deţin primul loc ; apoi®
urmează cele cu zaharoză, care se află în majoritatea florilor, iar apoiB
cele cu maltoză. ■
Cînd mierea este din cea florală sau extraflorală, ea este consumată
şi asimilată aproape în întregime, lăsînd reziduuri minime de cel mult
2% în raport cu greutatea uscată.
După Louveaux şi Maginet s-a stabilit că, în mare, mierea are I
75% zaharuri totale, 20% apă şi 5% constituenţi minori. Procentul de
apă este o caracteristică dintre cele mai importante ale mierii ; ea
condiţionează — după aceşti autori — conservarea produsului, greu­
tatea lui specifică şi într-o oarecare măsură cristalizarea şi savoarea ei. I
După extracţie, mierea mai pierde din apă încît în comerţ ea are
18— 25% apă. STAS-ul pentru miere consideră că mierea care depăşeşte m
20% este de calitate inferioară. ' I
O formulă mai precisă a conţinutului mierii o dă V. Temnov şi B
anume : zahăr invertit 74,42, zaharoză 1,3, dextrine şi substanţe zaharoase
4,76, azot recalculat în albumine 0,45, cenuşă 0,19, acizi (acid formic)
1,10, apă 18,05. - -‘.jgft
Un rol de seamă îl are deci conţinutul în zahăr al mierii, care I
cu cît este mai bogat cu atît şi secreţiile glandulare care au servit la
producerea ei sînt mai multe şi variate, după provenienţa speciilor de
flori. v
I

195
 Zaharurile mai însemnate sînt glucoza în proporţie de 28— 37%,
fructoza 37— 39%, zaharoza 0,5— 1,3%, maltoza 5— 11%. Mai sînt şi
gome şi dextrine in proporţii reduse ce apar ca o degradare parţială
a amidonului din rezervele de zahăr ale plantelor şi care opresc parţial
procesul de cristalizare a mierii.
Atunci cînd glucoza depăşeşte fructoza, mierea este mai puţin dulce
şi cristalizează uşor ; în schimb fructoza este mai dulce şi păstrează
mierea în stare fluidă multă vreme. Mierea mai are un procent de 5%
constituenţi minori, care sînt reprezentaţi prin acizi organici, elemente
minerale, substanţe azotoase, de la 0,2 la 2,7%, variind toate în raport
de provenienţa nectarului şi de timpul de păstrare al mierii. Dintre
zaharurile minore, s-a găsit de către White şi Maher, că prin pro­
cesul de transglucozidare a zaharozei se produc 22 de oligozaharide,
cuprinzînd maltoza şi izomaltoza. Albinele prelucrătoare preschimbă nu
numai zaharurile nectarului ci şi acizii lui. Astfel, acizii nectarului
transformaţi în miere sînt alţii, faţă de cei aduşi în guşa culegătoarelor ;
prelucrătoarele înlătură pe cei nefolositori, încorporînd în jniere .alţi acizi
necesarL y>‘ ; ■>.
’ Aşa Se întîmplă cu acidul formic, extras din. circuitul hemolimfal
şi apoi secretat de glandele salivare, intrînd în componenţa mierii într-o
mică măsură ; acest acid nu are în miere aceeaşi componenţă cu acidul
formic aflat în veninul acului. : >!o ;-
Cercetătorul francez J. Louveaux consideră că problema acizilor
este foarte complexă. Aciditatea în chimie se exprimă prin valoarea
pH-ului, adică concentraţia de ioni de hidrogen pe care o are nectarul.
El are iniţial o aciditate naturală de 2,7— 6,6 ; mierea din flori are
prH-ul 3,48—:4,8. în schimb, pH-ul mierii de mană este de 5,9— 6,9 ;
deci mana este foarte puţin acidă. Tot aşa, o soluţie de zahăr (sirop),
în funcţie de duritatea apei cu care este preparat siropul, are un pH
de 6,8— 7,5. ,
h* hr- Dar care este diferenţa între o miere acidă şi una alcalină ?
întreabă un tînăr apicultor.
-— pH-ul ;este un coeficient caracteristic Acidităţii sau alpalinităţii
unui imediu. Scara pH-ului cuprinde trepte de la 0 la 14. Valoarea 0
indică aciditatea cea mai puternică pînă la cifra 7, care indică o reacţie
neutră, iar treptele de deasupra valorii 7 arată progresiv o reacţie
alcalină.) Toate sorturile de miere —1 după J. Louveaux — au o reacţie
acidă, -aşa cum am arătat la nectar, chiar şi mierea de mană are va­
loarea p'H-ului ce începe de la 5,9 pînă la 7,9, deci cel mult ea şe înscrie
în domeniul neutrului, dar unele sorturi au şi ele o uşoâră reacţie acidă.
r -Acizii din miere sînt de natură organică şi unii din ei sînt chiar
volatili. Aciditatea mierii provine în primul rînd de la nectarul floral
cu pH-ul ârâtat mai înainte, dar originea ei principală derivă din glan­
dele salivare ale albinelor prelucrătoare ale nectarului în miere şi din
unele procese enzimatice fermentative. ' „Un sirop pur 4— 'zice autorul
citat — dat ca hrană albinelor se îmbogăţeşte cu acizi ; dacă el trece
de mai multe ori prin guşa albinelor, se constată că de fiecare ;dată
îşi măreşte aciditatea*4. .{/eît

196
 Se consideră că datorită conţinutului în acid citric şi malic, mierea
florală este superioară celei de mană. Acizii din miere — după Whiter—
sînt exprimaţi printr-o măsură specială — miliechivalent/kg — ce conţine
suma acidităţii libere ce nu trebuie să depăşească 4 miliechivalenţi la
100 g miere. A cizii organici* aflaţi în miere, în foarte mici proporţii, con­
tribuie la buna păstrare, ferind-o de bacteriile din mediul înconjurător.
In afară de acidul citric şi malic amintit mai înainte, în miere mai sînt :
acidul succinic, tartric, lactic, formic, propionic, butiric, valerianic, ca-
proic ; sînt de asemenea prezenţi şi alcooli : metanolul, etanolul, buta-
nolul terţiar, izopropanolul, alcoolul izoamilic, hexanolul. J, Louveaux a
găsit şi acidul clorhidric şi fosforic. Gel mai important, care activează
asupra florei intestinale şi combate fermentaţia reziduurilor, este acidul
formic şi acidul glutamic format din corpul albinei dintr-o parte a glu­
cozei mierii crude transformată cu ajutorul oxidazei produsă de glandele
faringiene. In prezenţa oxigenului, această enzimă transformă glucoza în
acid gluconic cu o degajare de apă oxigenată (H2O2). în schimb, enzimă
catalaza, din guşă, disociază apa de oxigen, evitînd astfel intoxicaţia
ulterioară a albinei cu apa oxigenată şi neutralizînd efectul toxic prin
descompunerea ei. Acest acid gluconic, aşa cum am amintit, oferă mierii
rezistenţă la diferiţi microbi, fiind un puternic bactericid.
De asemenea, dintre acizii demni de remarcat sînt : acidul panto-
tenic ce se găseşte în proporţie de 0,5— 9%, avînd un efect salutar
contra diferiţilor agenţi patogeni. El ajută la metabolismul hidraţilor
de carbon, al grăsimilor şi proteinelor în organismul albinelor şi mai
ales al larvelor de matcă. A re un însemnat rol şi în secretarea lăpti­
şorului oferit larvelor de către doici.
Acidul folie din miere are rol în metabolismul centrilor nervoşi.
El se află în nectarul florilor şi ajută la formarea biopterinei pe care
albinele doici o servesc numai larvelor de matcă.
Am inoacizii*) din miere sînt numeroşi. Cercetătorii au descoperit
pînă acum un număr de 16 aminoacizi dintre care prolina singură
reprezintă 50— 60% din totalul celorlalţi care sînt : acidul aspartic, glu­
tamic, fenilalanina, serina, glicina, lizina, triptofanul, tirozina, arginina,
leucina, histidina, izoleucina, valina şi metionina. Cei mai mulţi dintre
ei sînt responsabili într-o măsură mai mare sau mai mică de aroma
nectarului şi deci a mierii, despre care v-am vorbit mai înainte. Ca
origine ei sînt asemănători proteinelor din care provin. Acetilcolina se
află şi ea în miere. Ea este o substanţă activă care stimulează circu­
laţia, activitatea intestinală, malpighiană şi glandulară. Unii cercetători
o evaluează la 10 micrograme la gram, iar alţii la numai 2,5 gama la
100 g, cu mari diferenţe depinzînd de originea botanică a mierii. Cerce­
tătoarea Ana Maurizio spune că efectul stimulator al mierii se datorează
acestor substanţe acetilcolinice care stimulează secreţiile glandulare.
Proteinele din miere sînt puţine, în afară de mierea de la anumite
plante cum este cea de rapiţă care are 6— 9 mg la gram sau cea *de
facelia şi sparcetă cu 5— 7 mg/g. Ele sînt prezente în miere datorită
grăunciorilor de polen care cad din antere în potirul florii >înainte ca
l) Am inoacizi = substanţe care conţin în molecula lo r una sau m ai multe ''fracţiuni
aminice şi carboxilice. Sînt substanţe cristaline, solubile în apă. A u rol im portant în fiziologia
celulară. , •: r*A

197
 albina să fi absorbit nectarul. Prezenţa lui în miere determină şi pro­
venienţa botanică a mierii. In special mierea din castanul comestibil
şi cea din floarea de nu-mă-uita (myosotis) au depăşit cîteva sute de
mii de grăunciori extrem de mici la 1 cm3 de miere. Dacă ţinem seamă
că enzimele şi mai ales aminoacizii din miere au o structură proteică,
putem spune deci că mierea are proteine.
Substanţele minerale din miere sînt numeroase dar foarte (diferite
în funcţie de provenienţa botanică. Astfel, la analize s-au găsit :
bor, mangan, nichel, litiu, titan, calciu, potasiu, fosfor, staniu, sodiu,
cupru. în schimb — după Mangenet — mierea este săracă în cationi*),
mai ales în potasiu, cît şi în anioni2) ; de asemenea, fosfaţii sînt puţini
în. afară de fosfatul de calciu. S. Mladenov, autorul unei cărţi despre
miere, a găsit în miere oligoelemente preţioase ca : bariu, beriliu, va­
nadiu, germaniu, aluminiu, bisniut, galiu, magneziu, aur, molibden,
plumb, argint, stronţiu şi zirconiu. Totalitatea lor nu trebuie să depă­
şească 0,6% cenuşă. In schimb mierea de mană poate să ajungă pînă
la 1%. Dozele de cenuşi ce depăşesc aceste date sînt provenite din za­
hărul brut cu care adeseori mierea este falsificată, fapt indicat prin spo­
rirea silicaţilor la analiză.
Dat fiind că substanţele minerale din mierea de mană sînt în
doze prea mari, ea nu trebuie folosită ca hrană pentru iarnă în colonii
care vor suferi mult de diaree, slăbindu-li-se organismul ce va fi invadat
curînd de Nosema apis. In schimb, substanţele minerale ce mierea de
mană le cuprinde sînt de folos albinelor, căci ele intră în componenţa
unor hormoni, vitamine şi enzime.
Enzimele din miere dovedesc neîndoios că produsul este natural.
Aceşti catalizatori biologici au un rol foarte important în viaţa albinelor
şi a coloniei ; lipsa lor la o analiză poate face ca mierea să fie refuzată.
Ele scindează zaharoza din nectarul florilor, transformînd-o în za­
haruri simple : glucoza şi fructoza. In această operă intervine enzima
invertaza —- aşa cum am amintit puţin mai înainte — care este în cea
mai mare parte secretată de glandele faringiene ale albinelor ce au de­
păşit stadiul de doici şi au trecut la sarcina de prelucrare a nectarului,
adus de culegăţoare, nectar care a suferit o primă scindare chiar în
potirul florilor. De asemenea, diastaza denumită şi amilază are rolul de
a cataliza reacţiile de scindare a amidonului, transformîndu-1 în maltoză.
Această enzimă e foarte sensibilă la temperaturi ce depăşesc 45— 50°C.
. Vitaminele din miere îndeplinesc rolul de catalizatori biologici,
fiind în strînsă legătură cu hormonii şi ferm en ţii; ele asigură organis­
mului albinei condiţii optime de funcţionare.
Din complexul B sînt prezente în miere : BA — tiamina, B2 —
riboflavina, B5 — niacina sau acidul nicotinic, acidul pantotenic,
B6 — piridoxina, BA2, de asemenea, s-au găsit şi vitaminele C, A, D şi
acidul folie. Substanţele active biologic se află în miere sub formă de
antibiotice, mai ales în mierea florală ; ele sînt produse de glandele farin-
giene şi salivare, dar provin mai ales din nectarul multor plante medi­

*) Cationi = ioni cu sarcini pozitive.

3) Anioni = ioni cu sarcini negative.

198
cinale şi din mierea de mană sub formă de inhibine, substanţe cu o
mare acţiune dontra agenţilor patogeni. Ele sînt — după R. Bruckner
— substanţe asemănătoare colinei care este o bază organică. P. Lavie
consideră că activitatea antibiotică se datorează în parte apei oxi­
genate, aşa cum v-am spus. Autorul crede că, deşi catalaza neu­
tralizează efectul apei oxigenate, ar mai rămîne ceva din ea care are
acest efect antibiotic. Sînt însă şi plante care în nectarul lor au sub­
stanţe antibiotice ; de pildă sorturile de miere din floarea de măr sau
cea a castanului (Castanea sativa Mill). Aceste sorturi de miere ca şi
mierea de trifoi alb (Trifolium repens) sau de zmeur (Rubus idaeus)
conţin multe inhibine. De aceea am spus mai înainte — vorbind de
provenienţa enzimelor — că ele, în afară că sînt produse direct de albine,
se găsesc — în măsură ceva mai mică — şi în nectarul florilor.
O enzimă de reacţie este şi catalaza. Revistele apicole din Austria
ne oferă o mare surpriză : cercetătorii de acolo au găsit la analiza mierii
microproporţii de lăptişor, probabil inclus acolo de albinele tinere pre­
lucrătoare, ale căror glande faringiene sînt apte să-l producă. Lăptişorul
determină formarea de celule noi în organismul albinelor şi accelerează
fenomenul mitozei, deci formarea mitotică a acestor celule. Se consideră
că tocmai prin prezenţa lăptişorului în miere, aceasta din urmă are efecte
spectaculare în vindecările de leziuni ale pielii.
Mierea mai cşpţine o serie de antibiotice care sînt însă foarte sen­
sibile la lumina solară, de aceea mierea trebuie păstrată în vase bine
închise. Pe de altă parte catalaza, de pildă, în special în mierea extraflo-
rală provenită de pe frunze, sporeşte odată cu vîrsta mierii.
Aroma m ierii, după cum am amintit, se datorează atît aminoaci-
zilor din nectar care, fiind variaţi ca număr, determină o variaţie cores­
punzătoare atît aromei cît şi transformărilor fermentative ce pot avea
loc în nectarul floral. Totuşi, sînt cercetători care au găsit că în afarâ
de aminoacizi există substanţe ‘speciale care dau mierii o aromă plăcută
datorită cumarinei sub formă de derivaţi flavonici.
Kremer şi Redeman au separat prin cromatografie în fază gazoasă
50 ;de substanţe aromatice în miere* dintre care abia 23 au putut fi
identificate. A lţi cercetători susţin că acetatul de metil dă aromele unor
sorturi de miere.
Gustul m ierii este obişnuit dulce, dar uneori — este drept foarte
rar — poate avea un gust amărui, cum este de pildă mierea castanului’
comestibil, care este mai puţin apreciată, dar e foarte bună ca hrană
de iarnă a albinelor. Unii autori susţin că gustul particular al mierii
se datorează prezenţei aldehidei hidroximetilfurfurol. Se bănuieşte că
la alcătuirea gustului specific al mierii iau parte şi unele substanţe vo­
latile prezente în acizii volatili ai nectarului.
Toxicitatea parţială a unor săruri minerale din miere, care pot
da unele deranjamente intestinale consunlatorilor, apare numai cînd
albinele culeg nectarul Unor anumite flori care sînt sporadic prezente
în m asiv; dintre acestea este cunoscută cea provenită de la 1ciumăfaie
(Datura L.) sau cea de la laurul de munte (Ilex aquifolium L.) ori
muşcata dracului (Knautia latijolia L.). în Orientul Apropiat albinele

199
 adună mierea de acest fel de la o varietate de azalee (Rhododendron
dahuricum L.) care, după cum scrie Xenofon în Anabasis, a dat o intoxi­
caţie soldaţilor lui Darius care timp de trei zile au avut manifestări
de toxicoză.
■ •* . ■ ' •. ■ .• . •

O toxicitate mai periculoasă este cea dată de vasele improprii în

care este păstrată mierea extrasă ; datorită acidităţii ei, în contact cu
tabla de zinc sau de fier sk formează doi compuşi toxici. De asemenea,
toxicitatea poate proveni şi de la unele substanţe fitofarftiaceutice intro­
duse de albine în stupi, care pentru moment nu sînt toxice, albinele
depozitîndu-le în alveolele fagurilor, dar care devin toxice mai tîrziu.
Proprietăţile calorice ale mierii sînt bine cunoscute ; ea are deose­
bite proprietăţi termice încălzindu-se în zilele reci din iarnă cînd
Soarele totuşi luminează puternic şi încălzeşte pereţii stupului. Această
căldură este păstrată de miere timp de 24 de ore. Pentru mierea care
are 17% apă, căldura specifică este de 0,54 la 20°C. Ea variază foarte
puţin de la un sort de miere la altul. Coeficientul de căldură este în
medie de 0,02 calorii/grad centigrad.
Indicele de refracţie al mierii — după White — este în funcţie
de apa şi de temperatura ei. El se măsoară cU refractometrul. Pentru
folosirea acestuia s-a stabilit un tabel cu proporţiile corespunzătoare
pentru apă, greutate specifică şi indice de refracţie, astfel :
J '. : " ryA fWt ■■ - u i : c-i>. ■

Procentul de Greutatea specifică Indicele de refracţie

apă la 20°C la 20°C

13,2 1,4510 1,5035

14,0 1,4453 1,5015
15,4 1,4352 1,4980
15,8 1,4324 1,4970
17,0 1,4239 1,4940
17,4 1,4212 1,4930
18,0 1,4171 1,4915
18,6 1,4129 1,4900 *
19,0 1,4101 ■ U :f ,1,4890
20,2 1,4020 1,4862
21,0 1,3966 1,4844
22,0 — 1,4815
- '
23,0 1,4789
* 24,0 1,4764
25.0 —7 • 1,4739 . ?
26.0 1 4714
■ • • \ *p b * ■ •:

In sfirşit, dupa extracţie, în miere se mai formează un element care

atunci cînd este în cantitate mare o depreciază. Este vorba de substanţa
deja amintită, hidroximetilfurfurol, pe scurt H.M.F., care apare în spe­
cial cînd cele două enzime, invertaza şi amilaza, nu se echilibrează şi
mierea este păstrată la o temperatură peste 14°C.
Substanţa apare în miere prin reacţia anumitor zaharuri cu un,
acid şi atunci cînd mierea se încălzeşte excesiv. Fructoza se transformă
în H.M.F. în raport cu temperatura la- care a fost supusă. In mod nor­
mal mierea are o proporţie de cel mult 3 mg la 100 g, aşa cum se
găseşte în orice sort de miere păstrată la 25°p, după, 100 zile, sau la
20°C după un an. Sînt însă. sorturi de miere în care H.M.F.-ul apare
abia după 2— 3 ani, fiind păstrată. în condiţiile arătate. •** •

Căpăcirea mierii
După ce se petrec în miere aceste procese de maturizare a ei, albi­
nele căpăcesc alveolele cu pojghiţe subţiri de ceară albă, fără nici un
por, deci complet izolată, pentru a nu pierde apa din conţinut. Căpă.-
cirea mierii este cu totul diferită de căpăcirea puietului, căruia î se lasă
pori prin care să se facă schimbul de respiraţie al larvei ş i apoi aj nimfei.
Ceara folosită la căpăcirea mierii este din cea mai pură, fără; nici un
amestec. De altfel, la terminarea construirii tuturor alveolelor din faguri,
albinele clăditoare au grijă să depună în partea de suş" a alveolelor, în
jurul acestora, un inel de ceară ca un fel de rezervă din care albinele
pot trage uşor căpăcelul fără să mai solicite atunci albinele cerese Isă
mai producă solzişorii de ceară necesari.
Căpăcirea mierii mature, cu un procent de cel mult 17,5% apă,
este diferită de la rasă la rasă ; unele căpăcesc mierea coaptă lăsînd sub
căpăcel lin strat izolant de aer ; acest tip de căpăcire se numeşte „uscat“
spre deosebire de tipul „umed“ cînd mierea din alveole este pînă sus,
la suprafaţa acestora, iar căpăcelul stă în directă atingere cu mierea din
alveole.
Rostul căpăcirii este ca mierea să nu absoarbă apa din mediul
înconjurător, să nu-şi mărească procentul de apă la maturare, spre a
fi împiedicată fermentarea ei. Procesul absorbţiei de apă şi fermentarea
determină mărirea volumului mierii din alveole, spărgînd căpăcelul.
Mierea se scurge pe fundul stupului, accentuîndu-se mult fermentarea
începută şi cuprinzînd întreaga masă de miere din faguri. Dacă albinele
ar.fi nevoite să consume în iasnă dintr-o astfel de miere s-ar Îmbolnăvi
de diaree şi s-ar declanşa nosemoza.
Este drept că în iarnă albinele au nevoie de apa din miere. Pentru
obţinerea ei albinele se aşează deasupra unei porţiuni de fagure cu miere
căpăcită, deschizînd căpăcelele numai la atîtea alveole cîtă nevoie de
apă au pentru propriul consum. Mierea descăpăcită absoarbe umiditatea
din stup şi consumînd această miere diluată ele îşi satisfac necesitatea i

201
organică cje apă. In acelaşi timp, datorită faptului că albinele stau în
timpul iernii pe porţiuni de faguri cu miere căpăcită, mierea se încăl­
zeşte şi, fiind în acelaşi timp şi* un element termoregulator, păstrează
bine căldura ghemului de iarnă.

Mierea de mană

Mierea de mană se deosebeşte de cea florală şi extraflorală, fiind

un produs al albinelor de preluare şi prelucrare de la anumite plante
superioare a căror sevă este folosită de unele insecte din familia afidelor.
Acestea îşi reţin pentru hrana lor puţinele substanţe azotate din sevă,
eliminînd cantităţi foarte mari de substanţe zaharoase, pe care organis­
mul lor nu le utilizează. Aceste substanţe
apar pe frunzele şi crenguţele populate de
insectele respective. De îndată ce albinele
le află, le ling şi le duc în stup, unde gru­
pul social al prelucrătoarelor le transformă
în miere. Ea poartă denumirea de miere de
mană.
— Dar cum se prezintă acest sort de
miere ? întreabă un apicultor începător.
— După provenienţă, mierea de mană
are diferite culori închise, dar distincte :
mierea de molid este verde închis, mierea
de brad este galben-auriu ; cea de larice
Fi g. 25. - Albine culegînd (za d ă >. f . te g a lb e n ă -p o r tb o a lte p în ă la b ru n ,
mană de pe frunzele de stejar * u c n s t? le a lu n g it e Cea m a i lim p e d e m ie r e
de mana este cea data de afidele ce trăiesc
pe frunzele arborilor, dar cu timpul şi
aceasta se închide la culoare (fig. 25).
Culorile închise se datorează bogatelor substanţe minerale, care
sînt în proporţii de 20 de ori mai mari decît In mierea florală, substanţe
care-i conferă o oarecare vîscozitate, mai ales că şi proporţia de apă din
componenţa ei este mai redusă. Caracteristic pentru mierea de mană e
lipsa completă a polenului ; în schimb are mulţi spori de ciuperci şi alge
verzi. # ■ ; ifjn
Fluiditatea sau îngroşarea prin cristalizare a mierii de mană este
determinată de doi factori : dextrinele, care o păstrează fluidă, în special
sorturile care au zaharuri asemănătoare oarecum cu fructoză, şi melezi-
toza, care determină o cristalizare rapidă, ce uneori are loc chiar în
alveolele fagurilor. In atare situaţii, pentru a putea extrage mierea, fagu­
rii se topesc odată cu aceasta ; ceara se solidifică la suprafaţă, iar mierea
se separă uşor, rămînînd la fundul vasului. ^
Sînt peste 50 de specii de arbori pe care trăiesc şi se înmulţesc
afidele, în special pe unele conifere — care dau producţia cea mai mare
de mană. Dintre acestea primul loc îl deţin molidul, bradul alb şi zada.
Foioasele oferă şi ele cantităţi de mană în măsură mai mică : fagul,
salcia, arţarul, stejarul, teiul, plopul tremurător ş.a. ; fiecare oferă afide­
lor anumite părţi exploatate de aceste insecte. De pildă, fagul, salcia,

202
 I

arţarul dau o mană secretată de frunze, molidul şi bradul o oferă pe

rămurele, pe ramuri mai groase şi chiar pe trunchiul lor.
Afidele au un aparat bucal ca un stilet cu care străbat ţesutul!
plantei ; imediat insecta secretă o salivă ce se întăreşte în contact cuI
aerul, formînd un tub prin care apoi aspiră seva. Insectele al căror
aparat bucal este mai puţin tăios se mulţumesc să paraziteze frunzele m
plantelor, pe cînd altele cu aparat puternic şi foarte ascuţit străbat ■
chiar coaja trunchiului ajungînd la nivelul vaselor ciuruite, în floem,™
sugînd cu aviditate substanţele pe care le găsesc şi anume : apa, zaha­
ruri diferite, aminoacizi, vitamine şi proteine. In special de acestea din
urmă afidele au nevoie pentru procesele de formare a ouălor. Dintre
zaharuri — care procentual sînt în cantităţi mari — afidele îşi opresc I
numai atît cît le este necesar la producerea energiei calorice. Sucul absor­
bit trece printr-o cameră de filtrare care este aparte de tubul digestiv.
Acolo afidele îşi opresc acizii aminaţi, proteinele şi vitaminele, iar zaha­
rurile sînt eliminate ; ele constituie mana pe care albinele culegătoare o I
duc în stup, o predau albinelor prelucrătoare ce o transformă în miere
de mană.
In afară de zaharuri mierea de mană mai conţine substanţe mine­
rale ce depăşesc de 20 de ori în cantitate pe cele din mierea florală.
Aceste substanţe dau multe necazuri albinelor al căror aparat digestiv
nu reuşeşte să le asimileze decît parţial, astfel că ajung să umple pînă
la refuz punga lor rectală. Intre acestea predomină sărurile de calciu,
magneziu şi fier. Dacă în perioada de primăvară consumul mierii de
I
mană nu dăunează albinelor, elementele neasimilabile fiind uşor elimi­
nate din zbor, în schimb, cînd mierea de mană rămîne în stup ca hrană
pentru iarnă, efectele ei pot fi dezastruoase. Punga rectală ajungînd j>este
măsură de plină, deoarece iarna zborurile sînt aproape suprimate, rezi­
duurile apasă asupra aparatului respirator al albinelor ; metabolismul nu I

se mai face normal ; albinele defeeă adesea chiar pe faguri ; mirosul în

stup devine insuportabil, umiditatea creşte peste marginile îngăduite ;
microorganismele şi bacteriile diverselor boli atacă şi mătcile, care-şi
schimbă coloritul determinînd şi importante modificări în tuburile ovi­ I

gene ale ovarelor.

Pe de altă parte, sărurile de potasiu şi de sodiu favorizează dez­
voltarea ciupercii Aspergillus flavus, agent provocator al bolii asper-
giloza. De asemenea, poate să apară şi nosema, cu consecinţe din cele I

mai graye. Pe de altă parte, mierea de mană nu are aciditatea atît de

necesară pentru păstrarea sănătăţii coloniei, pe care o are mierea flo­
rală. Adeseori, în organismul albinelor se înmulţesc o serie de bacterii
periculoase, aflate în atmosferă, spori de ciuperci aduşi de vînt şi hife I

miceliene din aer, ce se lipesc uşor pe secreţiile ejectate de afide, fiind

apoi luate de albine odată cu mierea de mană şi duse în stup.
Totuşi mana rămîne o mare resursă de hrană pentru albine căci
producţia este enormă, ştiut fiind că o afidă este capabilă să ejecteze I

pe zi de lâ 0,21 pînă la 9,10 mm3 de suc zaharat. ^

Stuparul trebuie să ştie cînd să intervină, cum să o retragă din
hrana de iarnă şi care din sorturile de miere de mană sînt periculoase
I

203
 şi neacceptabile, luînd măsuri de prevenire a intoxicaţiei, probleme pe
care le vom lămuri la capitolul : Tehnologia apicolă.
Dintre afide, cele mai de seamă furnizoare ale mierii de mană
sînt Lachnidele şi Lecaniidele.
Aceste insecte aparţin ordinului Homoptera trăind pe molid şi pe
bradul alb (fig. 26).
Mana de molid este produsă de două specii din familia Lecaniidae
şi şase specii din familia Lachnidae. C£a mai mare cantitate de mană
de molid o dau specia Physokermes hemycryphus din­
tre Lecaniide şi specia Cinara pillicornis dintre Lachni-
de. Aceste insecte t - după J. Shels — au diferite
mărimi, de la 1 la 7 mm, producînd zilnic fiecare o
miime de gram de mană ; sînt ani cînd aceste insecte
dau cantităţi mari de 0,1— 5 mg în 24 de ore. Dat
fiind însă numărul enorm de mare la care ajung să se
dezvolte unele grupe de afide, producţia de mană acu­
mulată de albine în stupi este mare.
Lachnidele molidului au şase specii, fiecare cu
mod diferit de viaţă. La toate, femelele fecundate şi
descendenţii lor născuţi din ouă trăiesc în grupe mai
mici răspîndite pe diversele părţi ale arborelui. Toamna, femelele depun
ouă pe frunzele aciculare ale molidului şi bradului. Două specii le depun
pe lăstkrii tineri, adăpostindu-le sub frunzele în formă de ac ale molidu­
lui. Ele îşi găsesc adeseori sălaş şi pe ramuri mai bătrîne şi cîteodată
chiar pe trunchi. în schimb, Lecaniidele trăiesc izolate, stînd în nemiş­
care pe sub solzii mugurilor. în felul acesta sînt ferite de rigorile iernii,
dar, prin faptul că stau grămadă, sînt pradă sigură pentru anumiţi ina­
mici,'1în spebial păsări mici, care le devorează.
Cînd o generaţie se naşte în toamnă, larvele se ascund sub solzii
scbarţei arborelui unde trec peste rigorile iernii, multe din ele fiind însă
distruse de frig şi inamici naturali. Cele ce ajung în primăvară se
înmulţesc foarte repede. Sînt insecte care suferă de uscăciunea aerului
şi a soiului. în general, pentru o dezvoltare favorabilă, afidele au nevoie
de o temperatură în jurul a 20— 30°C. La peste 30°C afidele stau nemiş­
cate, iar la 40°C mor toate. Frigul le diminuează numărul cînd termo­
metrul coboară sub 10°C ; în schimb, în toamnele cu timp frumos, ultima
generaţie se dezvoltă putînd depune ouă pînă în octombrie.
Apicultorii, dornici ca aceste insecte producătoare de mană să se
înmulţească, marchează din toamnă ramurile cu ouă, iar în primăvară
ei le taie şi le suspendă pe arborii vecini, extinzînd astfel spaţiul de
înmulţire (A: M. Fossel). în .felul acesta afidele de pe zadă (Larix Mill),
care aproape dispăruseră în R. F. Germania, unde mierea de mană
este foarte apreciată, au apărut din nou şi s-au înmulţit mult pe acest
conifer, dînd producţii mari de zaharuri din categoria melezitozei.
Producţia de mană de la molid începe în a doua decadă a lunii mai,
fiind produsă dâ Lecaniidele mari şi mici. în jurul datei de ^15 iunie
apar Lecaniidele mici de culoare roşiatică şi brună.
Obişnuit, în zonele de sub munte culesul de la molid începe la 20
mai, fiind produs de Lachnidele mici şi roşii. Apoi, la altitudine, cule-

204
sul apare în lunile iunie şi iulie, constituind o oarecare continuitate, mai
ales acolo unde molidul şi bradul alb cresc în vecinătate. Culesul de
mană însă nu are date precise şi este variat ; sînt ani cînd mana curge
de , pe arbori, ca după aceea 2— 3 ani să nu apară decît în cantităţi
foarte reduse. ■ *
Pentru a se înlătura pierderile provocate de lipsa de informaţii
asupra apariţiei şi succesiunii insectelor producătoare de mană, trebuie
făcute observaţii anual şi comunicate din timp serviciului silvic, sau
filialelor Asociaţiei Crescătorilor de Albine. A ltfel întîrzierile la trans­
portul în pastoral la culesul de mană pot da surpriza neplăcută ca acel
cules să fie deja terminat. • \ ?
Producţia mierii de mană este în direotă legătură cu temperatura,
cu precipitaţiile atmosferice şi cu vîrsta arborilor pădurii, dar mai ales
cu prezenţa furnicilor roşii de pădure, cu care afidele trăiesc într-o
perfectă armonie. Afidele oferă acestor furnici un anumit lăptişor pen­
tru creşterea larvelor din furnicar şi, în schimb, furnicile le apără de
dăunători. ' ’ ; V '

Mierea cristalizată

Mierea extrasă este la început o soluţie zaharoasă suprasaturată şi

fluidă însă cu timpul, pierzînd o parte din apa ce o conţine în masa ei,,
începe un proces de cristalizare datorită raportului între componenţii
zaharoşi ce-i are. Cînd glucoza este în cantitate mai mare acest proces
se intensifică curînd după extracţia din faguri, mai ales cînd în ea se
mai găseşte şi melezitoză. în schimb, cînd în miere predomină fructoza,
ea rămîne fluidă (fig. 27). ^
 Procesul de cristalizare este adesea urgentat dacă în fagurii ce
au avut în ei miere cu un an în urmă au mai rămas cîteva picături pe
pereţii alveolelor. Această situaţie apare mai ales atunci cînd fagurii,
după extracţie nu au fost restituiţi coloniilor pentru ca albinele să-i
lingă. Resturile de miere rămase astfel pe pereţii alveolelor, în decursul
anului s-au cristalizat, iar cînd fagurii sînt daţi stupului la un cules
bogat, albinele nu curăţă aceste cristale. Rămase în alveole, acestea
devin cristale native şi astfel mierea proaspăt culeasă începe curînd
procesul de cristalizare.
— A ţi mai folosit în treacăt- noţiunea de „saturat şi suprasaturat"
la miere. Ce implicaţii are în legătură cu cristalizarea mierii ? — întreabă
un tînăr apicultor.
— 'Cînd o soluţie a fost îndestulată şi deci concentrată cu o sub­
stanţă solidă dizolvabilă la o temperatură determinată, ea este „satu-
rată“ . De pildă, în chimie, cristalele de acid boric formează cu apa
caldă o soluţie saturată (dezinfectantă) de 4%. Orice cantitate de cristale
s-ar mai adăuga apei în soluţîe, chiar dacă pentru moment şi aparent
se dizolvă, ele se reconstituie sub formă de cristale depunîndu-se pe
fundul vasului respectiv. Deci soluţia de 4% -a atins valoarea ei maximă
de saturaţie. Un alt exemplu, în legătură directă cu colonia : o soluţie
de zahăr în apă, la 20°C, deci sirop, este saturată la o concentraţie de
437%'zahăr, deci la un conţinut de apă de 32,9.
Cînd starea unei, soluţii în care concentraţia substanţei dizolvate
îa o anumita temperatură este mai mare decît cea corespunzătoare satu­
raţiei, ea este „suprasaturată". Pentru aceasta din urmă este suficientă
o cauză Exterioară favorizaîită oficii d£ slabă, pentru ca substanţa soli­
dă din ea să cristalizeze. v
Mierea^esîe^ o” substarîţă^ slT^asSuFată cil zahârUri diferite care
au fost saturate iniţial .aproximativ la un conţinut de circa 25— 30%.
Cum însă ea conţine în masa ei substanţe nezaharoase — aşa cum ştiţi
din descrierea compoziţiei sale, avţnd chiar unele. substanţe coloidale —
cristalizarea ei apare mai tîrziu său mai devreme, în raport de diferite
cauze : prezenţa în componenţa mierii a unui zahar cu un coeficient de
cristalizare mai mare, cum este glucoza, antrenează spre cristalizare şi
celelalte zaharuri ; de asembnea, cînd intervine o temperatură de păs­
trare sub 40°C sau în ea se află acele cristale native amintite, pro­
cesul de cristalizare începe şi continuă pînă cînd întreaga masă este cris­
talizată.
Mierea este o substanţă care — - după J. liouveaux — tinde spre
o stare de echilibru cu atmosfera înconjurătoare. După higrometria
atmosferei, ea are tendinţa să absoarbă sau să piardă apa. Martin —
citat de autor — a constatat că realizarea echilibrului higrometric în
raport cu atmosfera se face la început foarte repede şi apoi din ce în ce
mai lent, pe măsură ce se apropie acest punct. Schimbările între miere
şi aer constituie un fenomen de suprafaţă, dar el are o difuziune pro­
gresivă în interiorul masei mierii.
Fructoza din miere, din contră, este mult mai higroscopică şi se
păstrează mult timp fluidă.

206
 I

în orice sort de miere, în afară de cele două componente princi­

pale care sînt glucoza şi fructoză, există şi alte zaharuri, căci în stup n'1
toate culegătoarele aduc nectar numai de la aceeaşi specie de floare
De exemplu, într-o stupină transportată la munte pentru culesul de la
fîneţe, care dau o miere de bună calitate, albinele culegătoare vor aduce
şi miere de brad sau de zadă, dacă există, ceea ce o depreciază. L;
extracţie, mierea combinată este fluidă, dar curînd cristalizează ; cîm
în ea se află şi miere de zadă, cristalele vor fi mari şi foarte tarij I
neplăcute la consumul uman şi greu de consumat de albine.
Apariţia germenilor de cristalizare — după S. Pieha — în soluţi
de zahăr, care este deocamdată miere fluidă cu o mică cantitate de apă.
se datorează faptului că nu toate moleculele de zahăr pot fi scindat'3
şi deci încorporate cu moleculele de apă corespunzătoare. Particulelee
descoperite ale cristalelor de melezitoză din mierea de zadă formează,
aglomerării. Sub acţiunea forţelor de atracţie din molecule, pereţii cris
talelor cresc pînă ajung să formeze o reţea cristalină. La aceste zaha­ I
ruri cantitatea de apă poate varia între 0,05 şi 0,5%.
Această cristalizare — după Chauvin — poate duce la fermen
taţia mierii. într-adevăr, cînd cristalele de glucoză se formează, sînt mai
puţin bogate în apă faţă de mediul ambiant, urmînd ca acest mediu să I
se îmbogăţească el însuşi cu apă, depăşind curînd limita de concentra
ţie sub care tot felul de fermentări sînt blocate, datorită procentului de
zahăr. Acest fenomen se poate uşor observa în borcanele cu miere, în
care ea se desparte în două direcţii ; cea superioară este bogată în apă
unde curînd se formează bule de fermentare, iar în partea inferioară I
se cristalizează.
Această fermentaţie poate fi împiedicată în mod practic numai prin
păstrarea mierii la o temperatură sub 10°C sau la peste 26°C, cînd fer­
mentarea e imposibilă, dar atunci procesul de invertire se accentuează, I 4
culoarea mierii se închide, iar substanţele volatile care formează aroma
mierii dispar.
Temperatura este şi ea unul din factorii care au o mare influenţă
asupra vitezei de cristalizare. Temperatura cea mai potrivită pentru I
păstrarea fluidităţii mierii este de la 20 la 25°C care, chiar dacă în masa
mierii se află zaharuri uşor cristalizabile, împiedică cîteva luni cristali­
zarea integrală. Cercetătorul Boer consideră că o temperatură de 5— 7°C
favorizează cristalizarea, care se intensifică cînd se ating 14°C. în I
schimb, temperatura de 25°C frînează cristalizarea, cu tendinţa ca pe
măsură ce temperatura depăşeşte această limită, cristalele să se descom­
pună, iar mierea să se lichefieze. >
De asemenea, sînt sorturi — cum este de pildă mierea de mană I
de la brad — care, conţinînd dextrină, produs neunitar, gumos, coloidal,
cristalizarea este oprită dar mierea are o vîscozitate pronunţată şi even­
tual aspect gelatinos.
O altă cauză a cristalizării mierii este scindarea incompletă a poli- I
zaharidelor atunci cînd apare un cules în avalanşă. Culegătoarele vin
la stup cu guşile arhipline, iar prelucrătoarele nu reuşesc să prelu­
creze mierea crudă. Ele sînt nevoite atunci să o depoziteze în faguri,

207
i
i
unde, la căldura din stup şi ventilaţia activă a grupului ventilatoarelor
mierea se maturează ; elimină apa din conţinut, dar rămîne cu o parte
din zaharuri neinvertite. De pildă, în vara anului 1968 am transportat
stupina la balta Burduşani (Ialomiţa) la un cules de floarea-soarelui. Ca
niciodată, pînă atunci, în prima zi de la sosire cîntarul de control a
înregistrat 9,800 kg, scăzînd treptat în următoarele trei zile, după care
culesul s-a întrerupt brusc. După o săptămînă am extras mierea,
care pusă în bidoane a început după 5— 6 zile să se cristalizeze. Cînd
am predât-o, pe fundul bidoanelor era un strat de 10 cm miere cristali­
zată. Beneficiarul a bănuit că am introdus zahăr în miere şi a procedat
la analizatoare a dovedit că mierea era pură. Această cristalizare rapidă
s-a-datorat culesului în avalanşă, grupul albinelor prelucrătoare neputînd
scinda întreaga masă de zahâroză, ceea ce a determinat o rapidă crista­
lizare. In mierea crudă se formează primele cristale care atrag în jurul
lor şi zaharurile deja invertite şi care se supun acţiunii de atracţie for­
mînd cristale mari. Uneori, chiar cîteva grăuncioare de polen pot constitui
centre de cristalizare. Cu cît aceşti germeni de cristalizare vor fi mai
numeroşi, cu atît cristalizarea masei mierii va urma aceeaşi scară con-
centrîndu-se în jurul cristalelor primare, în cristale mici, fine, untoase şi
plăcute la consum ; excepţie face mierea de la zadă, ce cristalizează
foarte repede, dar cu cristale mari avînd la bază melezitoza. Cînd crista­
lele native sînt rare, cristalizarea se face încet, durînd cîteva luni.
Bulele de aer din masa mierii favorizează şi ele cristalizarea, căci
s-a stabilit de către cercetători că în jurul fiecărei bule se formează
o zonă de concentraţie mai bogată în zahăr prin evaporarea apei, în
această zonă de puternică concentraţie pot să apară spontan cristale,
fără să fi fost înainte vreun cristal în masa ' mierii. Y
în mod obişnuit, spune J. Louveaux, se recunoaşte că procentul
de .glucoza, împreună cu apa constituie factorul esenţial, ceea ce deter­
mină pe mulţi autori să pună în evidenţă acest factor — glucoză-apă—
înlocuind pe cel de glucoză-fructoză, care li se pare mai puţin bine
ales în procesul de cristalizare a mierii. în tabelul de mai jos, White
evidenţiază importanţa relativă a valorilor acestui factor „glucoză-apă“
şi sţare,a cristalizării în sorturi de miere ce conţin diferite zaharuri.
:i . ' l U • • i; . ••• k f f i . •. , \ • • ■ . ■ , .

} ' l £ UJi ■ 1 V alo area factorului Sensul variaţiei factorului

Procent In miere glucoză-apă de cristaUzare
:*i , : . tr a m -- -
) .•:>: • i f{ '■ ■ .. •
Glucoză 61.4 se măreşte
-o 26,7 se micşorează
Apa 22.4 se micşorează
Zaharuri superioare 20.5 se micşorează
Zaharuri intermediare 18,1 se micşorează
Zaharoză 11,86 se măreşte
■ ■■' ■
-• ' •' t i
•• : > îi f j : ■ - - ! ■ţ ,

în tabelul următor, după White, se văd valori aproape certfe ale

acestui raport de glucoză-apă în diferite faze de cristalizare posibilă :

208
 R aport
Soara Starea de oristailizare g lu coză-apă

0 Lichidă
1 Cîteva cristale izolate
2 Stratul de cristale de 2— 3 mm
3 C îţiva fulgi de cristale
4 Strat de cristale de 8— 12 mm
5 Cristalizare pe 1/4 din înălţime 1,89
6 Cristalizare pe 1/2 din înălţime 1,98
7 Cristalizare pe 3/4 din înălţime 2,06
8 Cristalizare completă dar suplă 2,16
9 Cristalizare completă şi tare 2,24

De fapt, cristalizarea în mod obişnuit porneşte de la componenţa

şi raportul dintre glucoză şi fructoză care în miere au cam aceeaşi
proporţie ; cel mai adesea însă proporţia de fructoză este ceva mai mare
faţă de cea de glucoză, ceea ce determină o stare de fluiditate a mierii.
Cînd proporţia de glucoză este ceva mai mărită, mierea are ten­
dinţa vizibilă spre cristalizare, iar fructoză este antrenată să se alăture.
De pildă; mierea de trifoi are un raport glucoză-fructoză de 100 : 104 ;
raportul fiind mic şi fructoză avînd abia 4% mai mult, mierea crista-.
lizează. Mierea de ienupăr (Juniperus L.) are raportul 100 : 122 ; ea
rămîne fluidă câtva timp, dar avînd în masa ei cristale, se solidifică,
în schimb, mierea de salcîm care are un mare procent de fructoză,
raportul 100 : 170, rămîne mereu fluidă chiar când este depozitată la
rece. Cînd însă în acest mare raport de fructoză. în masa mierii, s-ar
găsi o mică cantitate de miere dintr-un sort care cristalizează uşor,
fenomenul de cristalizare începe încet dar sigur, căci mecanica crista­
lizării se reazemă în principal pe tendinţa spre aglutinare, aşa cum am
arătat mai înainte, aglutinare dorită de stuparii cărora publicul consu­
mator le cere miere cristalizată dar cu cristale mici, fine, care să se
întindă pe pîine ca şi untul. Această problemă însă va fi explicată la
Tehnologia apicolă în altă parte a studiului nostru.
Mierea de mană de la unele conifere — nu de la toate — care
are un procent însemnat de melezitoză, cristalizează în cîteva ore cu
cristale mari şi tari, încît scrîşnesc între dinţi. Uneori — după cum
am amintit — ea cristalizează chiar în fagure. Va fi foarte grav cînd
ea va fi lăsată ca hrană de iarnă, căci albinele nu reuşesc^ să dizolve
cristalele şi mor de foame, alături de o mare cantitate de hrană.
Se mai poate ivi şi o altă situaţie : cînd în stup se acumulează
prea mulţi vapori de apă, ei sînt absorbiţi parţial de mierea crista­
lizată în faguri, iar albinele, consumînd mierea cu excesul de apă, vor
suferi de diaree iar sporii de nosemă vor deveni foarte activi.

ii utuv^aia uv unu xviuxunyi uv.giuuutu, uc ^kic v^a xciiiiu n yii oxii.fr

 enzime, deci agenţi chimici stimulatori care ajută mierii crude şi chiar
celei mature să-şi îmbunătăţească starea şi nicidecum să o deterioreze.
Opera enzimelor pe care le cunoaşteţi pînă aici este cea de în­
nobilare a mierii, de transformare a polizaharidelor cu ajutorul inver-
tazei, pentru ca din nectar să devină miere. Şi încă şi această inver-
tază are potenţiale diferite în capacitatea sa de hidrolizare, căci una
este invertaza din guşă şi alta cea din intestinul mijlociu (stomacul)
al albinei. Totuşi sînt agenţi de fermentaţie care nu sînt produşi de
albine, ci trăiesc priunde — în afara stupului — denumiţi „drojdii"
cum sînt cele ce ajută la fabricarea berii (Saccharomyces cerevisiae), a
vinului şi a hidromelului ori chiar la creşterea aluatului pîinii. Cer­
cetătorii francezi au găsit drojdii chiar în nectarul unor flori. In
decursul unei lungi perioade s-a găsit o mare varietate de drojdii fer-
mentabile, în special în nectarurile provenite de la florile de măr,
caprifoi, cireş, hrişcă, floarea-soarelui. Unele din ele sînt considerate
rezistente la zahăr şi totuşi putînd produce o fermentaţie a mierii ;
s-au găsit chiar în corpul albinelor anumite tipuri de drojdii ; sînt
multe varietăţi, cu putere de concentraţie mai mare sau mai mică în
raport cu apa pe care o conţine mierea, începînd de la un procent de
20% în sus. Sînt altele, după A. Caillas, denumite „tolerante", rezis­
tente la glucide, dar cu comportare diferită faţă de miere. Ele se
acomodează bine cu zaharurile mierii. Aceste drojdii eliberează fer­
menţi, care, contrar drojdiilor normale, au facultatea de a se dezvolta
într-un mediu îndulcit foarte concentrat, însă numai la o temperatură
optimă. Mai sînt şi alte varietăţi de drojdii denumite „rezistente" care
nu pot activa asupra mierii normale, pentru că gradul lor ridicat de
concentrare nu le permite să evolueze. De aceea, la fabricarea hidro­
melului din miere, pe care o vom explica la tehnologia apicolă, mierea
în amestec cu apa se fierbe pentru a ucide fermenţii nocivi, urmînd a
fi introduşi fermenţi selecţionaţi.
Cînd mierea este necăpăcită şi ia contact cu o atmosferă supra­
saturată cu umiditate în stup, fiind higroscopică, absoarbe apa
din vaporii respiraţiei, iar procentul său de apă, iniţial de 17%, se
măreşte. Cercetătorii au stabilit că o miere lăsată cîtva timp în con­
tact cu o atmosferă saturată de vapori, absoarbe din ei 1— 8% apă
pe zi în primele 20 zile. După trei luni, procentul său de umiditate
atinge 55,2% mărindu-şi greutatea cu 84,4%. In această situaţie, de
îndată, începe un proces de fermentare, căci devine susceptibilă de a
fi atacată de drojdii de tipul Saccharomyces mellis ori Saccharomyces
cerevisiae care obişnuit ajută la fermentarea vinului, hidromelului şi
chiar a pîinii, precum şi cele de tipul Saccharomyces rouocis, care au
o culoare între galben şi roşu. Ritmul de înmulţire al drojdiilor este
enorm, căci se hrănesc cu zahăr, apă şi sărurile dizolvate în apâ.
Alcoolul şi bioxidul de carbon pe care ele îl elimină, nefiindu-le
folositori aparent, ca urmare a metabolismului, dau m ierii posibilitatea
unei fermentaţii active. La suprafaţă apare o spumă datorată bioxi­
dului de carbon, iar substanţele organice ale mierii sînt descompuse ;
astfel mierea fermentează. în atare situaţie ea îşi schimbă culoarea
devenind mai închisă, îşi pierde aroma şi are un miros şi gust acru;

210
pH -ul se măreşte la fel ca şi H.M.F. ; gustul său se apropie de rînced
invertaza, amilaza şi inhibinele scad in mare măsură; volumul s
măreşte şi conţinutul vasului se revarsă, dacă este - p lin ; fructoza s
separă de glucoză, iese la suprafaţă şi este degradată în măsură mult
mai mare. j -s>nc
Chiar şi mierea cristalizată poate fermenta căci cristalele mă-
rindu-şi procentul de apă şi deci micşorînd conţinutul mierii în fază
lichidă, începe procesul de fermentaţie. De aceea, mierea se păstrează
îţi condiţii optime la temperaturi pînă la 14°C, iar apicultorul prevăză­
tor încearcă rcu un aparat denumit higrometru conţinutul ei de apă. |
Problema va fi lămurită mai departe la acelaşi capitol al mierii din
Tehnologia apicolă.
Substanţele conţinute în polen
au o aplicaţie atît de vastă
cum nu ne putem imagina la
ora actuală .

(Acad. prof. N. Ţîţîn)

r>q Io'K»■ ■ k ai ■ ••

POLENUL — PtINEA CEA DE TOATE

ZILELE A COLONIEI

Terminînd importantul capitol privitor la grupul social al culegă­

toarelor de nectar şi al celor ce-1 prelucrează în miere, trecem la stu­
dierea albinelor care se ocupă cu transportul polenului în stup.
Din punct de vedere fiziologic grăuncioarele de polen sînt celule
sexuale mascule, deci organul de reproducţie mascul al plantelor supe­
rioare. Privite din punct de vedere biochimic, grăuncioarele de polen
conţin substanţe de creaţie, de lungă vieţuire, de reparare organică,
dintre care multe sînt încă necunoscute — după constatările acad.
prof. N. Ţîţîn (U.R.S.S.). Din această garnitură completă de substanţe
chimice un rol deosebit îl au enzimele care accelerează şi reglează pro­
cesele vitale. De aceea acţiunea polenului se poate compara cu acţiunea
glandelor cu secreţie internă, care la plante încă nu sînt suficient de
studiate şi constituie încă o taină. Dezvăluirea acestor taine constituie
una dintre problemele pasionante ce stau în faţa ştiinţei.
Este cel mai de seamă element de creştere, dezvoltare organică
şi de reparaţie a organelor uzate, fiind consumat nu numai pentru
hrana puietului ci de întreaga comunitate — în afară de matcă care
este în permanenţă hrănită numai cu lăptişor. De aceea, el mai este
denumit şi plinea albinelor fiind o hrană albuminică, vitaminică, con­
sumată de ele toată viaţa. Cînd din anumite cauze prezenţa lui în natură
se micşorează, în aceiaşi măsură activitatea măteii încetineşte, cuibul se
resimte, iar naşterile urmează o curbă descendentă.
Polenul abundă în natură, fiind produs de plantele entomogame
mai cu seamă în primăvară — din februarie pînă în mai —- în special
cel de păpădie şi arbori de pădure. Apoi vine polenul de vară din
iunie-august de la pădurile de tei, de la floarea-soarelui, hrişcă, co-
riandru, lucernă, trifoi, sparcetă, in. Toamna este mai puţin dar foarte
preţios de la floarea-soarelui furajeră, porumbul pentru siloz, napii
porceşti, caprifoi, Solidago, Aţster, despre care vom vorbi mai departe.
Primăvara cantităţi mari de polen oferă alunul, sălciile, bogate în
substanţe nutritive, dar numai de la arborii cu flori mascule, care oferă
şi nectar mai mult, iar ceva mai tîrziu apar macul şi rapiţa. Dintre
sălcii, Salix incana L. are polen cu mult azot ; numai polenul de
nuc şi cel de mac îi egalează. Plantele de la munte dau mult polen,

212
variaf şi foarte valoros. Albinele preferă polenul variat faţă de cel luat
de la o anumită monocultură. De asemenea, polenul pomilor roditori
şi cel al viţei de vie are substanţe bogate în proteine, vitamine etc.
Culesul polenului este strict legat de prezenţa puietului în cuib ;
în lipsa lui, albinele nu-1 culeg ; numâi cînd cuibul este bine dezvoltat,
activitatea culegătoarelor de polen este mai mare. Albinele îl culeg de di­
mineaţă pînă la amiază, atunci cînd sacii polinici
ajunşi la maturitate plesnesc sau ele însele îi sfîşie
cu mandibulele. Apoi activitatea de cules a polenu­
lui se opreşte dar reîncepe după ora 16 cînd în
natură este o oarecare umiditate atmosferică (fig. 28).
Culegătoarele de polen îl găsesc mai uşor decît
suratele lor care culeg nectar, căci polenul conţine
unele substanţe atractive deosebit de active, iar al- Fig. 28. — Albină în
binele, memorizînd acest miros, îl regăsesc cu uşu- zbor cu coşuleţele
rinţă. pline cu polen
Cercetătorii încă nu le-au analizat şi aflat pe toate, şi totuşi cînd
ei adaugă unele din ele în diferite pudre — care n-au nici o legă­
tură cu polenul — albinele le culeg cu aviditate şi le depozitează în
alveolele fagurilor. De pildă : am văzut albine care în lipsă de polen, în
primăvară, aduceau în stup rumeguş de fierăstraie. în aceeaşi măsură
albinele ocoleau şi nu culegeau unele polenuri de la flori, valoroase
conform analizelor, dar cărora le lipseau aceste substanţe atractive. De
dimineaţă primele cercetaşe aduc polen în stup, iar albinele care le aş­
teaptă, le înconjoară şi le pipăie cu antenele încărcătura după care pleacă
găsind uşor sursa. Şi culorile la multe soiuri de flori atrag albinele
pentru acest cules. De pildă, nalba are un polen albăstrui; la păr, piersic,
castanul sălbatic este roşu ; alunul, păpădia au polen galben-auriu ;
cel de la coriandru este mov ; de la mac este negru, de la soia este
cenuşiu, iar de la bostănoase şi floarea-soarelui galben-deschis. Dimineaţa
se deschid florile de hrişcă, păpădie, mac, lobodă; la amiază cele de
sparcetă, sulfină, facelie, bob furajer. Sînt şi flori care oferă albinelor
polen întreaga zi, aşa cum sînt teiul, bostănoasele, urzicuţa moartă etc.
Sînt colonii care — după Louveaux — au o mare afinitate pentiru
rapiţă, care apoi şi-o extind la toate cruciferele : muştarul alb şi galben,
ridichea sălbatică etc. Se crede că la baza acestei particularităţi se află
chimiotropismul care poate fi comandat de factorii ereditari.
Albinele consumă polen toată viaţa, mai puţin în perioada de
iernare cînd digestia lui se face greu ; albina are nevoie de o tempera­
tură mai urcată, pînă la 35,2°C, care nu este în stup decît atunci cînd
începe să apară puietul. în schimb, sub formă de păstură este de mare
ajutor iarna, căci el este digerat uşor. De asemenea, albinele consumă
mult polen de care au nevoie la hidrolizarea zahărului, prin activarea
optimă a invertazei din glandele faringiene, influenţînd şi capacitatea
de hidrolizare a fermenţilor din intestinul mijlociu (Ana Maurizio).
Observînd toate aceste particularităţi ale polenului, majoritatea cerce-

*) Chlmlotroplsm = orientarea unui organism într-o anum ită direcţie d a to rită unei
surse de excitare chimică.

213
 tătorilor l-au caracterizat cu plastica şi adecvata noţiune de pline a
albinelor, adoptată şi de noi şi amintită mai sus.
Albinele care în timpul formării larvare au avut polen puţin vor
avea un intestin mic faţă de cele bine hrănite.
Începînd din primele minute după părăsirea alveolelor natale din
cuib, tinerele albine trebuie să consume polen ca să-şi refacă în între­
gime corpul gras, care este, după cum ştiţi, o rezervă corporală de
grăsimi, substanţe proteice, hidraţi de carbon şi care se epuizează în
perioada stadiului nimfal.
Trecînd apoi la serviciul de doici, albinele tinere îşi intensifică
consumul de polen, pentru că lăptişorul dat larvelor din cuib este un
derivat al polenului. Pentru fiecare larvă doicile consumă 3,25 mg
polen. Puţin mai tîrziu, cînd albinele tinere încep să se ocupe de trans­
formarea nectarului în miere, polenul consumat de prelucrătoare ajută
glandelor faringiene, care pînă atunci dăduseră lăptişor, să secrete acele
enzime de scindare şi hidrolizare a polizaharidelor din nectar în mono-
zaharide — glucoză şi fructoză. De asemenea, consumul polenului in­
fluenţează şi capacitatea de hidrolizare a fermenţilor din intestinul
mijlociu.
Apoi, în tot decursul vieţii lor, albinele consumă polen pentru re­
facerea ţesuturilor uzate. Polenul este consumat în special de albinele
care se nasc în toamnă. Atunci, consumînd polen din belşug, doicile
prelungesc perioada de hrănire cu lăptişor peste cele trei zile de stadiu
larvar, cum au primit toate generaţiile în decursul vieţii, dînd lăptişor
noilor larve încă 12-—36 ore. Ele pot trăi astfel şase luni, pe cînd gene­
raţiile de vară nu depăşesc o vîrstă mai mare de 40— 45 zile.
Dacă mierea — după cum aţi văzut — este un element energetic
care dă căldură şi energie individuală şi colectivă polenul este hrană.
Apicultorii, cunoscînd marea sa importanţă, dresează albinele să-l culeagă,
hrănindu-le cu sirop în care au pus cu o seară înainte florile plantelor
ce trebuie polenizate ; astfel determină colonia să trimită culegătoarele
la culesul acelor flori, care sînt mai bine polenizate şi dau rod mai bogat.
Problema o vom lămuri puţin mai departe.
Cînd polenul. intră în stup în cantităţi mai mari, matca coloniei
depune un număr sporit de ouă, iar cuibul ia proporţii mari. Apicul­
torul poate face astfel o rezervă de polen, pentru a-1 reda coloniilor
atunci cînd el lipseşte în natură. în felul acesta cuibul se dezvoltă mâi
bine. Activitatea albinelor la culesul polenului şi capacitatea măteii
de a depune ouă mai multe au fost studiate de cercetătorul;american
Cale care, dresînd albinele la culesul polenului, a găsit chiar raporturi
matematice la stupii stimulaţi, în comparaţie cu cei martori nedresaţi.
Polenul se prezintă ca o aglomerare de granule microscopice a
unor grăuncioare care au o mărime de aproximativ 4— 100 microni (a mia
parte din mm) şi care au greutate foarte mică, încît 15 000 din aceştia
abia cîntăresc 1 mg. încărcătura celor două coşuleţe, de pe picioarele
posterioare ale albinelor, are pînă la 25 mg, în care sînt peste 300.000
grăuncioare. Pe acestea, albinele culegătoare de polen le adună formînd
aşa-zisele „ghemotoace" după ce mai întîi le umezesc stropindu-le cu
salivă sau miere din guşă.
 In această căutare de polen cît mai valoros, albinele se străduiesc
să găsească pe cel cu mai multe substanţe importante, în special azot,'
făcînd astfel o selecţie. Cercetătorul Dault (Australia) a oferit albinelor, în
afara stupului, polen de eucalipt de la 10 varietăţi puse fiecare în cutiiI
diferite. Albinele au ales şi au transportat în stup polenul din varietatea
Odorata care are procentul mărit de proteine, steroizi şi vitamine, plus
o substanţă atrăgătoare, lăsînd aproape neatinse pe celelalte.
Grăuncioarele microscopice de polen stau în anterele florilor suspen­ I
date pe stamine. Fiecare grăuncior este o celulă sexuală masculă, care
fecundează ovulul din ovarul florii, la baza stigmatului. în acest scop,
planta adună în ţesutul florilor anumite substanţe minerale care favo­
rizează germinarea grăunciorului de polen atunci cînd are la dis­ I
poziţie un procent de 15— 20% zaharuri şi tot atît bor. Pînă atunci
stigmatul şi-a păstrat capacitatea de polenizare fiind protejat de o sub­
stanţă asemănătoare cu vitamina. Grăuntele de polen căzut pe stigmat
germinează în ţesutul stilului florii, unde intervin în mod activ anumite I
enzime. Ele măresc intensitatea metabolismului, iar ca rezultat, fecunda­
rea florilor este ameliorată şi legarea şi formarea seminţelor la fel. în
procesul de recoltare a nectarului de către albinele culegătoare, se produce
o excitare a pistilului, ceea ce contribuie la o germinare mai bună a
polenului pe stigmat şi ameliorează fecundarea. în felul acesta se împle­ I
tesc interesele proprii ale florilor cu cele ale albinelor care, recoltîrid
nectarul, facilitează o polenizare mai activă.
Văzut la microscop, grăunciorul de polen are un înveliş foarte ■
rezistent încît trebuie lovit insistent cu un ciocan ca să fie sfărîmat.
Acest înveliş, denumit exină, are pe suprafaţa sa desene variate după
specia plantei respective, uşor de identificat : conuri, cîrlige, bastonaşe,
pinteni etc., iar între ele sînt mulţi pori care înlesnesc schimburile de
I
respiraţie. între pori se observă unul mai mare denumit micropil, prin
care, în momentul apropiat fecundării ovulului iese tubul polinic din
interiorul grăunciorului. Suprafaţa exinei este protejată de o substanţă 0
uleioasă denumită poleină; ea înlesneşte grăunciorului de polen să se ■
lipească uşor de corpul păros al albinei şi să fie astfel transportat la ®
o floare vecină din aceeaşi specie, pe care o fecundează. în felul acesta
se <îndeplineşte acea polenizare încrucişată care duce la o rodire mult
mâi mare.
Poleina — aşa cum am mai spus — nu este digerabilă dar este folo­ I

sită în economia coloniei, fiind combinată cu nişte răşini de pe mugurii

plantelor superioare, creînd un produs nou, foarte folositor întregii colonii,
care este propolisul, despre care vom vorbi mai departe.
Sub exină urmează un al doilea înveliş, intina, care este o mem­ I

brană celulozică transparentă. Sub ea se găseşte o substanţă vîscoasă,

alcătuită din : albumină, lipide, substanţe minerale, între care predo­
mină fosforul, aminoacizii, vitaminele, glucidele etc. Ea este denumită
faviolă sau citoplasmă. în ea plutesc două nuclee, unul vegetativ şi altul I

germinativ, denumit şi spermatogen, ce determină procesul de fecundare.

O însuşire distinctă a polenului este şi culoarea lui. Fiecare specie
de plantă are un alt tip de culoare, care variază de la specie la specie.
I

215
 Această diferenţiere a polenului se pierde odată descărcat în alveolele
fagurilor, căci ghemotoacele se amestecă.
La recoltarea polenului, albinele sfîşie cu mandibulele anterele,
din care se revarsă o pulbere împrăştiată pe tot învelişul corporal al
insectei ; uneori albinele se tăvălesc în polenul revărsat. S-a constatat
că o albină prinde pe haina sa păroasă pînă la o sută de m ii de gră­
uncioare. Cu cît culegătoarea are un înveliş păros mai puţin uzat, cu
atît ea se pudrează mai bine, iar încărcătura coşuleţelor este mai în­
semnată. Pentru a amplifica răspîndirea grăuncioarelor şi prinderea lor
pe perişori, albina culegătoare se înalţă foarte puţin în zbor planat, la
punct fix, deasupra florii respective, .şi, bătînd din aripi, creează un curent
ce determină grăuncioarele să se înalţe şi să se prindă pe corpul său.
Apoi, ea adună grăuncioarele cu periuţele de la picioare.
Cum în guşa culegătoarelor la plecarea din stup se află totdeauna
o cantitate de nectar sau miere în amestec cu o secreţie a glandelor
salivare, ele adună polenul revărsat cu linguriţa din vîrful limbii,
umezind grăuncioarele ca să le poată lipi unele de altele. în acest scop
umezesc şi periuţele cu care le adună de pe corp, pentru ca ele să stea
bine fixate în coşuleţe. După cercetătorul Butel-Reepen, albina îşi ume­
zeşte cu trompa părţile păroase ale picioarelor, mai ales cînd recoltează
polenul făinos şi uscat cum este de pildă, cel de cătină albă (Hippophae
rhamnoides L.) şi de la alte plante asemănătoare.
Lucrarea de încărcare a coşuleţelor la un cules bun nu durează
de cît 12— 15 minute. Cînd culegătoarea simte coşuleţele pline şi echi­
librate îşi ia zborul spre stup.
Să urmărim la stupul de observaţie cum procedează albinele cu
polenul adus : mai întîi aterizînd pe scîndura de zbor a stupului, intră
pe urdiniş, mergind în locul ştiut unde trebuie să-l depună, ducîndu-1
direct la fagurii cuibului ; uneori aleg chiar fagurii pe care au puiet
foarte tînăr, pentru ca astfel doicile să aibă polenul aproape şi să
hrănească cu el larvele. Ajunse în preajma alveolelor goale, le cerce­
tează să fie curate şi îşi descarcă coşuleţele cu ajutorul pintenului de
la un picior şi apoi de la cel de-al doilea picior.
Culegătoarele de polen nu execută dansuri ca cele care aduc
nectar ; în schimb, albinele din stup care au primit sarcina de a trans­
porta polen se apropie de culegătoarea care îşi descarcă coşuleţele,
mîngîind-o cu antenele, pentru a lua cunoştinţă de mirosul polenului
adus, miros pe care îl memorizează pentru ca apoi să îl găsească uşor
afară, în natură.
Culegătoarea de polen nu mai aşteaptă să încredinţeze încărcă­
tura din coşuleţe altor albine, ci, primind de la cele din preajma ei o
cantitate de hrană lichidă sau luînd-o singură din alveolele fagurilor
cu miere, pleacă de îndată la o nouă recoltare. De aceea şi numărul
zborurilor pentru culesul polenului este mult mai mare faţă de cele
făcute de culegătoarele nectarului, căci acestea din urmă sînt nevoite
să-şi aştepte rîndul pentru a încredinţa albinelor prelucrătoare încăr­
cătura din guşă.

216
 Aceasta înseamnă că odată ce polenul este descărcat în alveolele
fagurelui, culegătoarele nu se mai ocupă de alte lucrări privind depozi­
tarea polenului în stup. Această sarcină o are grupul albinelor tinere.
Acestea îndeasă uşor cu capul polenul destinat să fie folosit curînd
pentru a nu sta înfoiat, iar pe cel destinat depozitării în vederea consu­
mului cînd afară, în natură, nu se mai găseşte polen albinele tinere îl
bat bine cu capul ca să elimine aerul dintre grăuncioare ; cum grăuncioa-
rele au fost deja umezite de culegătoare, ele se leagă bine unele de altele
formînd o masă compactă. Acolo se dezvoltă un proces de fermentaţie
lactică, asigurîndu-se astfel buna lui păstrare. Sub această din urmă
formă polenul poartă denumirea de păstură. Masa compactă ocupă cel
mult % din volumul alveolelor care peste puţin vor fi ocupate de un
strat izolant de miere, peste care este aşezată la suprafaţă o pojghiţă de
ceară. In felul acesta, păstura este cu totul izolată şi apărată de umidita­
tea care apare în sezonul rece al iernii în interiorul stupului. în această
perioadă păstura rămîne singura hrană vitamino-proteică, cînd în cuib
albinele încep să crească puiet nou care dă un impuls mare dezvoltării
cuibului în primăvară şi înlocuieşte rîndurile rărite ale albinelor de
toamnă, care dispar pe rînd. C. L. Farrar sfătuieşte ca în stupul pregătit
pentru iernare să se afle cel puţin doi faguri cu păstură.
Polenul este alcătuit din multe proteine, aminoacizi liberi, lipide —
acizi graşi, vitamine, microelemente, substanţe minerale, precum şi hi-
draţi de carbon şi alte substanţe active, fiecare cu importanţa sa.
Dăm în procente substanţele conţinute de polen, stabilite prin mi­
nuţioase analize de E. Lenormand :

D ozarea elem entelor m inerale >

Compoziţia chimică, % Şi a oligoelem entelor, %

Apă 3 rrn:A Potasiu 20 —45

Zaharuri reductoare 7,5—40 Magneziu 1 — 12
Zaharuri nereductoare 0,1— 19 Calciu 1 -1 5
Amidon şi alţi hidraţi de Cupru 0,05— 0,08
Fier 0,01— 0,3
carbon 0 — 22 Siliciu . 2 —10
Extracte eterice 0,9— 14 Fosfor 1 — 20
Proteine 7 — 35 Sulf 1
Aminoacizi liberi 1 — 7 Clor 0,8
Cenuşă, reeăduuTi 1 — 7 Mangan 1,4
v; SSV.Î . K-lim bo/--;

Deşi cele cuprinse în tabelul de mai sus par a fi complete, analiştii

au descoperit alte substanţe noi cuprinse în grăunciorul de polen. Ei au
aflat că polenul mai are în plus : sodiu, crom, titan, argint, arsen, staniu,
galiu, stronţiu, aluminiu, uraniu şi molibden.
Desigur că nu toate speciile de plante polenifere conţin aceste can­
tităţi de substanţe. Cercetătorul Nilsen prezintă un tabel comparativ pen­
tru trei sorturi de polen (porumb, arin negru şi jepi) din care se poate ob ­
serva variabilitatea elementelor componente, astfel :

217
 P o ru m b u l Arin u l negru Jepii
Conţinutul în substanţe (Z ea m a y s), % (A ln u s glutinosa), (Pbnus montana),
% %

Azot 4,2 4,1 2,2

Proteine 26,2 25,2 13,8
Sulfaţi 4,9 2,4 3,0
Fosfor 0,70 0,42 0,3
Sulf 0,3 0,24 0,10
Zahar reducător 7,3 8,4 2,7
Zaharuri totale 34,4 27,4 29,5

în afară de acestea polenul mai conţine în cantităţi mici : tiamină,

riboflavină, acid nicotinic, acid ascorbic, un pigment, un factor de creş­
tere şi antibiotice. Zaharurile din polen sînt : fructoză, glucoza, zaha­
roza ; unele polenuri conţin polizaharide. Pigmenţii fac parte din cate­
goria carotenoizilor. în multe sorturi de polen s-au găsit substanţe cu
azot cît şi hormoni şi fitoncide.
Principalele reacţii biochimice ale polenului — după L. Hola — care
se desfăşoară în corpul albinei sînt : descompunerea şi resintetizarea pro­
teinelor şi aminoacizilor. Mai întîi are loc descompunerea enzimatică a
proteinelor în aminoacizi. Din aminoacizi sînt resintetizate proteinele cor­
pului albinei, care servesc şi la refacerea de ţesuturi vechi şi la formarea
celor noi la albine adulte şi larve. Azotul excedentar din metabolism
este eliminat din corp în cea mai mare parte sub formă de acid uric.
Lipidele din polen variază de la 1,5 la 27% iar printre acizii lipidici
(graşi) mai importanţi se evidenţiază : acidul oleic, palmitic, linoleic
şi stearic.
Vitaminele din polen — după Hiel şi Burdett — sînt în proporţii
satisfăcătoare. Ei au găsit în polen vitamina C — acidul ascorbic ; Bi —
tiamina (anevrina) ; B2 — riboflavina ; B6 — piridoxina ; B5 — acid ni­
cotinic ; acid pantotenic ; H — biotina ; acid folie ; provitamina A —
carotina ; vitamina E — tocoferolul ; R — rutina din grupa flavonelor.
Polenul are multe sorturi de hormoni cu estronă4), hormoni
sexuali feminini (foliculari) şi androgeni — substanţe care posedă ac­
ţiunea biologică a hormonilor sexuali masculini.
polenul ajută la creştere. De pildă, în Franţa, prof. R. Chauvin a
dat îh hrana şoarecilor de laborator cantităţi mici de polen şi ei au
crescut mai repede în comparaţie cu cei ce nu au primit polen. V. Ro-
binson, dînd cantităţi mici de polen în hrana şobolanilor, 1/27 000, a
obţinut încetinirea creşterii tumorilor.
Substanţele minerale ale polenului participă la construirea mole­
culei organice ca factor indispensabil pentru desfăşurarea multor reac­
ţii chimice şi menţinerea echilibrului hidric în celule şi hemolimfă, pen­
tru pătrunderea diferitelor substanţe necesare prin membrana celulară
şi transmiterea impulsurilor nervoase de-a lungul nervilor şi în activi­
tatea musculară. Substanţele minerale ale polenului sînt folosite şi la
formarea învelişului chitinos al albinei în metamorfoză (Chauvin).
*) Estronă = hocnmon steroid derivat din estradiol. Se extrage din u rin a anim alelor
gestante.

218
 I
Proteinele, cu aminoacizii lor esenţiali, sînt necesare dezvoltării vii­
toarei albine încă din prima clipă cînd apare embrionul din coaja oului.
Ele sînt în proporţii variate de la 21 la 24,6% pînă la 74%. Odată cu
consumul lor se dezvoltă mult glandele faringiene ale albinelor doici
I
pentru secreţia lăptişorului, urmată de cea a enzimelor de transformare
a nectarului în miere.
Polenul cere însă o condiţie esenţială la înfăptuirea acestei opere :
să nu fie mai vechi de 1 an. Cercetătorii M. Haydak şi Ana Maurizio au
găsit că polenurile de un an pierd puterea de stimulare a glandelor fa­ I

ringiene şi mandibulare încît acestora le trebuie 20— 30 zile pentru a

începe să funcţioneze, pe cînd polenul proaspăt este eficient în numai
şase zile. Polenul vechi pierde lizina şi mulţi alţi aminoacizi.
Lipsa polenului în hrana albinelor micşorează funcţionarea multor I

glande din organism şi creează în familie o stare de nelinişte ; în schimb,

la o hrănire abundentă cu polen pot fi reactivate secreţiile glandelor
uzate, de ale căror secreţii colonia încă ar avea nevoie. De pildă, glan­
dele ceriere, deşi sînt epuizate după o activitate de 8— 10 zile, poţ la I
nevoie să producă din nou ceară dacă albinele se hrănesc din abundenţă
cu polen.
Consumul polenului determină în primul rînd o dezvoltare a
corpului gras şi conferă albinelor consumatoare o deosebită longevitate.
I
In special albinele născute toamna, cu corpul gras complet, trec uşor
peste rigorile iernii.
Culegătoarele de polen preferă un polen bogat în azot şi cu sub­
stanţe atractive, alegînd şi recoltînd polenurile cele mai bogate în pro­
teine, la fel cum fac — după cum ştiţi — suratele lor care culeg nec­ I

tarul şi care aleg şi preferă pe cel cu zaharuri superioare şi cu concen­

traţia cea mai mare.
Rezumînd, putem spune că polenul are proteine — deci amino­
acizi ; are. grăsimi — deci acizi graşi ; are vitamine, microelemente şi I

alte substanţe active.

Ca valoare alimentară polenul cules de la un număr mai variat de
flori este cel mai bun, întrucît s-a observat că polenul monoflor care
are acelaşi conţinut nu poate satisface toate nevoile organice ale puietu­ I
lui şi ale albinelor tinere, iar în consecinţă colonia suferă în unele
privinţe.
Aminoacizii esenţiali din £>olen trebuie mâi întîi să fie descompuşi
de organism pentru a putea fi folosiţi. In consecinţă, polenul ingerat, I
ajungînd în intestinul mijlociu (stomac), este atacat de enzimele sucu­
lui digestiv ce pătrunde prin porii exinei. Numai astfel pot aminoacizii
trece în hemolimfa pînă la ultima celulă. Acolo se recombină în sub­
stanţe proteice specifice organismului. Cercetătorii au stabilit că numai
I
sub această formă substanţele proteice participă la formarea celulelor,
la refacerea celor uzate cît şi la creşterea organismului. în cursul acestui
proces de fracţionare a lor, apar şi alţi aminoacizi noi.
Izolînd în laborator proteinele din polen cercetătorul Lenski a
I
format două complexe, punînd în libertate după hidroliză următorii
aminoacizi : acidul aspartic, acidul glutamic, glicina, hidroxiprolina,
valina, fenilalanina, lizina, arginina, treonina, metionina, izoleucina, leu-
I
219
cina, tirozina, histidina, triptofanul care acţionează activ în momentul
germinării polenului. O parte din acizii liberi aminaţi sînt transmişi în
hrana larvelor tinere şi in cea a măteii. în polen se mai află acizi nu­
cleici, pigmenţi, acizi graşi, steroizi şi apă ; aceasta din urmă intră în
compoziţia celulelor şi sucurilor digestive. De asemenea, grăsimile ca
substanţe energetice fiind în proporţii de 3,33%, zaharurile 34,8%, sub­
stanţele minerale 2,35— 2,40% sînt absolut necesare la formarea celule­
lor şi dezvoltarea puietului din cuib.
Polenul — după R. Chauvin — mai conţine amidon care este ata­
cat în proporţie de 90% în punga rectală abia după trei zile de la in­
gerare digestia începe însă în intestinul mijlociu, trecînd în pro ven­
tricul unde a stat cel puţin 24 ore. Consumul de polen pe an pentru o
colonie este în jurul a 20— 40 kg, folosit nu numai pentru dezvoltarea
cuibului ci şi pentru hrana albinelor mature. Există totuşi o singură
situaţie în care se recomandă ca polenul să fie dat în amestec cu un me­
dicament : eînd colonia este bolnavă de nosemoză. Dacă polenului sau
înlocuitorilor lui nu li se adaugă medicamentul Fumidil B şi vitamina B2
aşa cum am arătat la bolile albinei, atunci parazitul se dezvoltă şi el în
mare proporţie. Cercetătorul P. Kotlai (Ungaria) a urmărit dezvoltarea
unei colonii şi a stabilit că pentru creşterea a 60 000 albine într-un se­
zon — deci 6 kg albine — le sînt necesari 4 faguri plini cu polen.
Această constatare este confirmată şi de alţi cercetători care au calcu­
lat că o singură albină începînd din stadiul larvar pînă la maturitate şi
apoi imediat după ce a părăsit alveola natală consumă 120— 145 mg
polen, în timp ce din miere consumă numai 3,21 mg. De aici se poate
deduce importanţa polenului în viaţa coloniei.
în perioadele lipsite de polen şi cînd nu se mai află polen nici în
rezervele stupului, iar stuparul nu dă albinelor înlocuitori de polen
bogaţi în proteine şi aminoacizi, albinele se nasc cu un stomac mult
redus în comparaţie cu cel al albinelor care au consumat suficient polen.
Consumîndu-1, albinele nu-1 înghit dintr-odată, căci polenul poposeşte
în pro ventricul 1— 7 zile — aşa cum aţi învăţat la anatomia acestui orT
gan — începînd acolo o primă prelucrare ; abia după ce trece în stomac
el poate fi descompus de diastazele aflate acolo. Albinele nu au o en­
zimă specială pentru dizolvarea exinei celulozice a polenului. De aceea
este nevoie de această poposire de cîteva zile în proventricul.
în ce priveşte hrănirea puietului în cele 6 zile de stadiu larvar,
acesta începe să consume polen proaspăt după primele trei zile de hrană
cu lăptişor, sub formă de terci amestecat cu miere şi apă. Acest terci de
polen este dat de doici direct în gura puietului. Proteinele polenului din
terci constituie partea cea mai importantă din hrana larvelor pe cale de
dezvoltare, deşi cantitatea oferită nu este prea mare. Proteinele lui şi
plusul de lăptişor conferă albinelor de toamnă acea longevitate care
depăşeşte o vieţuire de peste 7 luni, pe cînd albinele de vară trăiesc
abia 30— 40 zile.
yiK- «i : ■■! "
Localizarea polenului în stup

r:t- \ _ PASTURA

Albinele sosite la stup cu coşuleţe pline cu polen îl duc în

preajma elipselor cu puiet din cuib, deci în directa apropiere a doicilor
care folosesc cu predilecţie polenul proaspăt în hrana puietului. O altă
parte din polenul adus este folosit de albinele mature pentru propriile
nevoi fiziologice, iar prisosul rămas în alveolele fagurilor ce mărginesc
cuibul va fi prelucrat de albinele tinere în pâstură — aşa cum am
amintit mai înainte. în acest scop ele preferă sa depoziteze păstura în fa­
guri de culoare închisă care pe lîngă că sînt mai călduroşi au şi alveo­
lele căptuşite cu învelişurile nimfale ale generaţiilor de puiet ce s-au
născut acolo ; acestea absorb eventuala umiditate pe care o mai are
polenul. Prelucrînd polenul albinele folosesc o secreţie a glandelor
mandibulare, în special acizii graşi, care opresc orice început de fer­
mentare, în afară de cea lactică. într-adevăr, acidul hidroxi-2-dece-
noic, component al feromonilor — despre care v-am vorbit la matcă —
are şi rolul de a acoperi grăuncioarele de polen pentru consumul viitor,
izolîndu-le de contactul cu oxigenul ; astfel este oprită o nouă fermen­
taţie. Aceasta totuşi va avea loc, dar numai ca o fermentaţie lactică
care sterilizează polenul, operă 1â care contribuie lactofermenţii aflaţi în
guşa albinelor. Astfel se obţine păstura, care este hrana specifică pentru
iarnă şi începutul primăverii, pînă apare polenul proaspăt.
Cînd această prelucrare a polenului este totală şi ferită de influenţe
nocive, păstura are o valoare neegalată nici chiar de polenul proaspăt.
Cercetătorul Rutier a marcat albine hrănite cu păstură, comparîndu-le
cu cele hrănite cu polen şi a constatat că acestea din urmă trăiesc mai
puţin faţă de cele ce au consumat păstură. în special albinele născute în
toamnă, care consumă de la 0,5— 1 mg păstură, trăiesc peste 7 luni pînă
apare flora poleniferă de primăvară, aşa cum v-am mai spus.
Polenul disponibil neconsumat în stare proaspătă suferă transfor­
marea în păstură, trecînd prin patru faze (A. Caillas). Prima acţiune
are loc la circa 12 ore de la aducerea lui în stup, la analiză găsindu-se
în el o microfloră heterogenă printre care şi colonii de drojdii ; a doua
fază este eliminarea progresivă a micro florei nespecifice în folosul unei
fermentaţii lactice. Aciditatea mediului devine mai pronunţată ; a treia
fază este cea de dispariţie progresivă a bacteriilor lactice sub efectul
acidului lactic, care este faza lactofermenţilor ; a patra fază este -cea
din a 7-a zi de la prima acţiune, caracterizată prin dispariţia totală
a bacteriilor lactice cînd, sub influenţa marii cantităţi de acid lactic
 produs, polenul devine cu totul steril, iar pH-ul său se apropie de 4.
Acestea dovedesc că păstura, ca hrană pentru larve, nu seamănă de loc
cu polenul din ghemotoacele coşuleţelor. O analiză a ei a stabilit că
păstura conţine : 34,8% zahăr, 3,33% grăsimi ; 2,46% proteine ; 2,55%
substanţe minerale ; vitamine, enzime, substanţe hormonale şi fitoncide.
In schimb păstura este foarte sensibilă la gerul iernii dacă nu
este pusă în preajma ghemului de iarnă, şi se păstrează cu atît mai
bine dacă o acoperă o parte din ghem. Atunci se poate constata superio­
ritatea sa căci albinele, într-o astfel de situaţie, pot să-şi crească cel
puţin o generaţie de puiet în iarnă, care va fi cu atît mai de folos cu cît
primăvara întîrzie mai mult, iar o mare parte din albinele din toamnă cad
îmbătrânite prea curînd. Cercetătorul american C. L. Farrar consideră
că marea reducere a populaţiilor coloniilor în primăvară se datorează
lipsei de păstură din stup.
Păstura este influenţată negativ de un exces de umiditate în stup,
în special în timpul iernii. Pe suprafaţa alveolelor apare o ciupercă
Pericystis alvei care o alterează, devenind albă şi împietrită. Fagurii
aceştia trebuie eliminaţi din stup şi topiţi. Numai dacă numărul alveo­
lelor cu păstură alterată este mic, stuparul curăţă alveolele pînă la
peretele median.
Păstura este sensibilă şi la o păstrare prelungită, în care caz valoa­
rea ei alimentară e de trei ori mai mică, faţă de polenul proaspăt. Tem­
peratura cea mai potrivită pentru păstrarea ei este de -^2----|-80C, în
cameră uscată.
Canadienii — în special un renumit apicultor H. Schăffer — care
are 800 de stupi, realizează anual o recoltă medie de 82 kg miere de
fiecare colonie în afară de ceea ce lasă ca hrană albinelor. înc.epînd de
la 1 februarie el oferă albinelor păstură în turtiţe cu miere semicrista-
lizată, în raţii de 450 g pastă, o dată pe săptămînă. El sacrifică fagurii
scoţîhd păstura din ei aşa cum vom arăta la Tehnologia apicolă.
Cuibul coloniilor se dezvoltă aşa de bine îneît la mijlocul lunii
aprilie din fiecare colonie se formează roiuri artificiale, cărora li se dau
cîte o matcă nouă din cele de la rezervă sau crescute timpuriu.
— Dar în lipsa totală a polenului din natură, cît şi a păsturii din
stup sau din depozit, ce trebuie să facem ? întrebă un tînăr apicultor.
— In primul rînd nu poate fi nici un an în care în sezoanele de
activitate a albinelor din primăvară, vară, toamnă, să fie o lipsă totală
de polen în natură. In al doilea rînd, dacă apicultorul colectează polen
cu ajutorul colectoarelor pentru a face rezerve — aşa cum vom
arăta la Tehnologia apicolă — albinele pot fi ajutate să-şi asigure
existenţa lor, dar mai ales a puietului din cuib. S-a observat că atunci
cînd polenul lipseşte cu totul din stup albinele încetează creşterea lui
dacă nu se vine în ajutor fie cu polen colectat şi pulverizat, fie oferind
albinelor înlocuitori ai polenului pentru ca activitatea din stupi să nu
fie stînjenită. In această privinţă, polenul scuturat de pe porumb este
foarte bun.
în prima parte a primăverii abundenţa polenului este deosebită.
Pădurile, cîmpiile, grădinile îndestulează nevoile cu prisosinţă. în lunile

222
de vară polenul plantelor oleaginoase şi tehnice din culturile entomo-
file la care sînt transportate stupinele va fi folosit nu numai pentru
nevoile coloniilor, ci şi pentru a face o importantă rezervă de polen
sau păstură bine păstrată.
înlocuitorii polenului pot face faţă în măsură suficientă lipsei pole­
nului mai ales cînd ei sînt daţi în combinaţie cu 20% polen pulverizat.
Se cere însă o condiţie : să fie în concentraţii juste de proteine,
grăsimi, aminoacizi etc. a căror doză trebuie strict păstrată. S-a
observat de cercetători că prea multe proteine pot da o toxicitate
proteică periculoasă. Variaţia combinaţiilor dă albinelor impresia că ele
culeg o hrană naturală mai ales cînd se adaugă combinaţiei cîteva pică­
turi de substanţă activă : ulei de melisă, de garoafe etc. înlocuitorii
pot fi oferiţi sub formă de pulbere uscată, afară în natură. Cînd în
combinaţie este şi miere, hrana trebuie oferită numai în stup, căci alt­
fel albinele se neliniştesc şi poate să apară furtişagul în stupină.
Obişnuit, în primăvară albinele caută şi aduc în stup diferite
substanţe găsite sub formă de pulberi : rumeguş de fierăstrău, unele
chiar periculoase pentru sănătatea albinelor cum sînt îngrăşămintele
chimice. Se pot oferi unele făine care însă se digeră greu ; dintre
acestea este preferată făina de orzoaică şi făina de soia, care este bună
atunci cînd este degresată, dar trebuie oferită cu un parfum atractiv!
— Dar care din plantele polenifere are polenul cel mai valoros ?
întrebă unul dintre tinerii apicultori.
— Desigur că din sutele de plante de acest fel toate dau polen
mai mult sau mai puţin valoros pentru colonie. In general, se consideră
că cele care au periantul1) mare, sînt cele mai atrăgătoare. Dintre acestea
se remarcă păpădia, iarba şarpelui, sunătoarea, albăstriţa, lupinul,
măcieşul etc. ; albinele preferind pe cele cu proteine mai multe. De pildă
coniferele sînt foarte bogate în polen dar sărace în proteine şi de aceea
cine se duce la munte pentru culesul de mană, trebuie să aibă în stupi
faguri de rezervă cu păstură sau să dea albinelor polen colectat la şes în
colectoare, pulverizat şi pus în primăvară la dispoziţia albinelor. In
schimb tuia (Thuja occidentalis) care înfloreşte la munte devreme, în pri­
măvară, are un polen valoros. De asemenea, ienuperul (Juniperus corn-
munis), cornul (Cornus mas), alunul (Corylus avellana), arinul (Alnus glu-
tinosa), plopul (Populus), ulmul (Ulmus), salcia căprească (Salix ca-
prea) cu toate exemplarele mascule de salcie, sînt foarte polenifere.
Dintre plantele erbacee bune polenifere sînt labiatele : lucerna, spar-
ceta, sulfina, osul iepurelui, macul cu cele 47 proteine ale sale, toate
bostănoasele începînd cu dovleacul (Curcubita pepo) şi terminînd cu pe­
penele verde (Citrullus lanatus) precum şi alte specii.
Dintre plantele agricole cultivate bune polenifere sînt porumbul,
hrişcă, rapiţa, floarea-soarelui, muştarul, precum şi multe altele des­
crise pe larg în ABC apicol, şi pe care le găsiţi şi în lucrarea „Plantele
melifere“ de ing. I. Cîrnu (fig. 29— 37).

*) Periant = învelişul form at din tr-un num ăr variat de sepale şi petale care
înconjoară gineceul şi androceul florii.

223
Fig. 29. — Plante me- Fig. 30. — Fig. 31. —
lifere şi polenifere — Muştar gal- Sparbeta
alunul ben

Fig. 32. — Fig. 33. - Salcia

Splinuţa Teiul

Fig. 35. — Arţarul Fig. 36. — Floarea- Fig. 37. —

soarelui Menta

224
 Sînt şi cîteva plante polenifere cu polen toxic care dăunează albine­
lor ca : floarea broştească (Ranunculus acer) şi tisa (Taxus baccata).
*
* *
Rămîne acum să vă răspund şi la întrebarea pusă de unul din voi
privitor la felul cum albinele ajută la fecundarea florilor.
— Pentru a lua nectarul din fundul potirelor, albinele ating anterele
deschise şi pline cu polen, care pudrează cu zeci de mii de grăuncioare
învelişul lor corporal. Trecînd la o floare vecină, din aceeaşi specie, o
parte din grăuncioarele ,de polen, ce sînt elemente mascule, vor cădea pe
stigmatul florii respective, care reprezintă elementul femei al florii, şi vor
fecunda ovulele' aşezate în ovar. Ovulele nu vor produce seminţe mature
capabile să dea tinere plante decît după unirea lor cu grăuncioarele de po­
len. Prin transportul grăuncioarelor de la o plantă la alta, prin interme­
diul albinelor se realizează polenizarea încrucişată, care măreşte produc­
ţia de seminţe ; aceste seminţe sînt totodată de o calitaîe superioară faţă
de cele obţinute prin polenizare directă, cînd doi gameţi de pe aceeaşi
plantă se autofecundează.
Pentru îndeplinirea sigură a acestui act de o importanţă capitală
pentru viitorul rod, natura este foarte darnică. Ca rezultat practic grăun­
cioarele c e cad pe stigmate îşi prelungesc — aşa cum am spus —• tubul
polinic pînă ajung la ovarul florii, unde începe de îndată procesul de
germinare.
După Eleaghin, acolo întîlnesc în mod activ unele enzime ce
determină o, creştere intensivă a metabolismului florii şi, ca rezultat,
urmează formarea rodului sau a seminţelor. Grăuncioarele cele mai dez­
voltate sînt cele mai viabile şi cele mai apte pentru germinare. Excitaţia
pistilului contribuie la o amplificare a germinării.
In această operă de polenizare a florilor, polenul variat din punct
de veldere al calităţii, nu mimai sub raportul genetic ci şi cel fiziolo­
gic, determină o reacţie puternică a plantelor materne, ducând la for­
marea unor seminţe cu calităţi superioare şi productivitate deosebit de
mare.
Problema va fi amplu explicată la capitolul Polenul în sprijinul
agriculturii.
încheind acest important capitol din studiul nostru privitor la
polen, descoperit de albine cu sute de milioane de ani în urmă, vă amin­
tesc că oamenii -de ştiinţă abia în 1945 au început să-l cerceteze, desco­
perind bogăţia atîtor elemente de viaţă pe care le cuprinde, nu numai
pentru albine, dar şi pentru om. Grăunciorul micrometric, a stat neştiut
ca ceva fără importanţă, ca uri tezaur ascuns fără şa ştie ce valoare are.
Am mulţumirea sa văd că arătînd oamenilor ceea ce s-a descoperit de alţii
în sprijinul sănătăţii lor, s-a ajuns la un consum masiv de polen astfel
încît producţia, oricît de mare ar fi, nu ajunge să satisfacă toate cerinţele.
De exemplu, în Franţa, în 1965, s-au consumat 20 tone de polen.
W; ' omsq f •• - r . .
3iiUT0iCv ' yiîfltw’T

• v >[oeVl.£ că
sv'i&i ;?a
â'j ,n$rmq- ,Toş£$qM
15 — cd. 44
 BĂU TO ARELE d e ROUA
ŞI BURDUFELE c u A P A

Urmărind problema alimentaţiei cu cele două principale ali­

mente, mierea şi polenul — aduse în stup de marele grup social al albine­
lor culegătoare — v-am amintit adeseori despre apă.
Din punct de vedere fizico-chimic, apa este un lichid incolor, insipid
şi inodor. Ea este compusă dintr-un atom de oxigen şi doi atomi de
hidrogen (H20). Apa constituie elementul primordial de viaţă pentru
orice fiinţe din lume, atît pentru animale cît şi pentru vegetale. Un om
poate trăi 40— 44 zile fără a se alimenta, dacă consumă apă, dar moare
după numai 3— 4 zile dacă organismul nu are apă la dispoziţie.
Plasma din sînge este formată din 90% apă plus substanţele mine­
rale, organice, hormonale, fermenţii şi gazele. Cînd organismul nu pri­
meşte apă apare fenomenul de deshidratare care devine patologic cînd
starea se prelungeşte, dar se redresează dacă se redă organismului apă
pe căi diferite.
Hemolimfă albinei are nevoie de cel puţin 70% apă pentru că
numai astfel aparatul circulator va funcţiona normal, ducînd substan­
ţele valoroase ale hranei pînă la ultima celulă. Larvele au un conţinut
mărit de apă în organism, între 76 şi 81% ; ele se usucă şi mor cînd pro­
centul de apă scade sub această limită. Pot trăi numai într-o ambianţă
caldă şi umedă cum este cuibul. Apa este indispensabilă pentru creşte­
rea şi dezvoltarea organismului viu. Haydak a supus experienţei un
număr de albine închise în colivii împreună cu matca lor, punîndu-le
la dispoziţie hrana cea mai aleasă şi ţinute la temperatura normală a
cuibului, dar nu le-a dat apă. In zece zile toate au murit. Fără apă albi­
nele doici nu pot prepara terciul alcătuit din polen, miere şi o secreţie
limpede a glandelor mandibulare. în lipsa apei, doicile merg pînă acolo
îneît sacrifică o parte din puietul larvar sau nimfal, sugîndu-le limfa,
cu care pot acoperi nevoia de apă a hrănirii, eliminînd apoi cadavrele
din stup.
Fără apă glandele nu pot da secreţiile respective. Cînd stuparul
pregăteşte coloniile în vederea producerii de lăptişor, dacă se pune apă
curată în alveolele unui fagure avînd în dreapta şi stînga lui două rame
port-botci cu larve tinere, doicile vor produce o cantitate mărită de
lăptişor, pentru că au la dispoziţie apă suficientă.

226
 Un crescător de mătei din S.U.A. a observat că atunci cînd pro­
porţia de apă în lăptişor este mărită larvele se dezvoltă mai bine, ia*
dezvoltarea pînă la adult trece mai uşor.
Fără apă sucurile nutritive ale aparatului digestiv nu se pot forma
ca să treacă în hemolimfă şi să alimenteze celulele. După acelaşi Haydak,
citat mai şus, procentul de apă în hemolimfă — cu excepţia albinelor
abia născute — creşte în raport cu vîrsta, dar scade repede în prima zi
şi se stabilizează în jurul a 70%. Tot el a găsit că apa în organism pre­
zintă o variaţie în raport de sezoane ; în timpul iernii apa din ţesuturi
scade, ceea ce înlesneşte albinelor să reziste mai uşor la frigul aspru.
De asemenea şi puterea coloniei are un rol în ce priveşte cantita­
tea de apă necesară în viaţa albinelor, căci s-a constatat că în coloniile
slabe, albinele au o proporţie mai scăzută de apă în organism. O tempe­
ratură uscată şi o hrană săracă în apă coboară şi proporţia de apă în
organism. De aceea, cînd în primăverile reci albinele sînt nevoite să
rămînă în stup, dar li şe dă ca hrană zahăr jtos spre stimulare în ulucelul
ramei hrănitor, se introduce sus — sub podişor — un tampon de tifon ce
se umezeşte zilnic cu o seringă cu apă în care s-a dizolvat 0,1 g
acid tartric la litrul de lichid. în felul acesta se compensează lipsa de apă
în organism. După A. Chauvin, în special celulele ovarului au nevoie de
mai multă apă faţă de oricare parte a organismului ; hemolimfa consti­
tuie între altele şi funcţia de rezervor al apei disponibile. în caz că aceste
rezerve scad sau dispar, ţesuturile se deshidratează, iar colonia merge
spre dezastru. în anul 1921, negăsind nici o indicaţie în toată literatura
consultată despre cum trebuie pregătite coloniile pentru pastoral, am
pierdut jumătate din efectivul unei stupine, căci nu am pus în ultimul
fagure o oarecare cantitate de apă în alveolele lui, iar albinele au murit
avînd suprafaţa totală a corpului aşa de umedă ca şi cînd ar fi fost scoase
atunci din apă, iar fagurii cu puiet erau ca opăriţi. Cu pierderi grele
am învăţat ceea ce nu se scria nicăieri şi se păstra drept „secrete de
meserie".
în zilele toride din vară proporţia de apă din organism se mic­
şorează ; albinele sînt iritate şi ies afară din stup pe peretele frontal
formînd „barbă". Ele se aglomerează la adăpătorul din prisacă, mărind
consumul de apă pentru reglarea microclimatului stupului.
Albinele din coloniile care duc lipsă de apă în iarnă — spune
Gontarski — fac apel la intestinul terminal, deshidratînd reziduurile
alimentare de acolo, care se întăresc. Albinele obţin astfel aşa-zisa apă
metabolică, dar numai cînd temperatura în ghem este de cel puţin 20 °C.
Sub acest nivel apa metabolică nu se poate realiza. în schimb, peste acest
nivel, producţia ei se măreşte. La această temperatură albinele pot ab­
sorbi apa aflată prin condensarea vaporilor din respiraţia albinelor din
ghem, condensare care se face pe pereţii reci ai stupului.
O altă sursă de satisfacere în iarnă a nevoii de apă a organismului
este miefea căpăcită.
Apa preferată de albine este cea din precipitaţii, mai cu seamă
cea de rouă sau cea din topirea zăpezii, apă care are o anumită propor­
ţie de azot atmosferic. Cea din fîntîni are aproape totdeauna multe

227
săruri minerale. Cea din rîuri este de asemenea bună ; apa dură cu
mult calcar este consumată cu reticenţă de albine. -
Albinele transportînd apa în interior, o Întind pe alveolele faguri­
lor goi, iar albinele ventilatoare creează în stup un curent cu o tem­
peratură de cel mult 36,5°CV Unele albine stau permanent^ in stup şi
sînt aprovizionate cu apă de către albinele cărăuşe, asemănătoare cu nişte
burdufe cu apă de rezervă, pe care colonia şi le organizează. S-a calculat
de cercetători că la 30 000 zboruri aceste cărăuşe aduc în stup 1/2 litru apă.
Cînd în împrejurimile stupinei se fac pulverizări cu insecticide —
şi deci stupii sînt închişi — coloniile consumă 2— 3 litri apă pe zi, oferiţi
de stupar în ulucele hrănitor din interiorul cuibului.
Pentru a scuti albinele să facă zboruri depărtate în căutarea apei,
cînd temperatura de afară este de 9— 10°C, apicultorii asigură în pri­
sacă un mijloc de adăpare ; este acel adăpător descris la orînduirea unei
prisăci. Personal am confecţionat un adăpător cu două robinete şi cu două
compartimente în care apa este încălzită permanent de o mică lampă
nr. 8 cu petrol; într-un compartiment se pune apă puţin sărată (5 g la
10 litri apă). După două zile această apă se elimină şi se înlocuieşte cu
1 g uree la 10 litri de apă şi 10— 20 g miere, combinaţie ce conferă 40%
azot foarte necesar organismelor tinere. Apa, din acest compartiment se
schimbă la 2 zile împreună cu substanţa dizolvată.
Metabolismul apei — aşa cum am arătat — se măreşte în raport
cu temperatura. El este reglat de hormoni.
Greutatea şi procentul de apă — după Chauvin — este în raport şi
de vîrsta albinelor consumatoare. Apa are un rol important în stup
atunci cînd în faguri mierea s-a cristalizat. S-au văzut cazuri cînd colonii
cu multă miere de acest fel au pierit de foame în timpul iernii, căci ele
nu au avut la îndemînă apa necesară ca să poată dizolva cristalele mierii.

■îb; t-q&iQ i-^i • : :n ■ r •;> - - -

B-r- a ai®. j c r . s in a La l$ : •••&£;, -tc- A

. ■■ ' . ■• . ■' ■
.

h, /îs;£ffv' :■?*>-•• ■?LLr* -= ;ilh ■'

j t : ;*îf-f. v; • . ‘ J h *i l 1 U u'pk^yjni : :>q*v :':ml
fe ' 1 ^ . ; rrIftfo *J mkK A ’;- a i vh rt.fi»
ftsfrrq •Cîisrfg -Ut oa:-j u:fr r^
-îz&sz tdîirUL-c u l rn -’sj.y : Iu-- •>; ^
#$ ■i • : ' h;' -; f r • ni-: ■' •••vvcf f::
qj b ; q^br ^ - :vv. ■>’
\ -h V rr--:- r - .. }J > 2 V vy\. '« u i ‘w . >v. y ; r

■ ■n "" <> • ■•
f>

'?ţŞ%oi!uf /•; ',.:J O rm y '■

■: fto .aib v ^ •
:.î • ms -Âm iail nrb
 Doctorul ,,ştie tot**
------------ j----------------------------------

* h ■ " ' :• - y* ■■ - mim

0 . - • ■ i . • . •
-Ux: sb ;>> ’• ’ â»^K6vni f? ;,oo-
iii. .' ' '' . . îi : ' . . *0i • . .
' j;r^r?r r.
«' i - n ; . > <,>x,:^',hn; r i . : . ';: :’ v.^./■■•: sb
/^-/' z'’T '£ l ; \ • „ ţ p r o p o lis u l.
SERVICIUL S A N IT A R A L COLONIEI

.. ' 3 . r' . ' 1 ,

Pe cînd dădeam tinerilor apicultori toate aceste explicaţii privitoare
la marele grup social al albinelor culegătoare de nectar, polen şi cele ce
aduc apă în stup, iar stupina vuia de zumzetul unei intense activităţi,
în vălmăşagul celor ce aterizau din zbor pe seîndura din faţa urdinişului
a sosit o albină cu coşuleţele sclipind în bătaia încinsă a razelor de
soare.
— Ce aduce oare această albină în coşuleţe — a spus repede un
tînăr apicultor, arătînd spre albina care, cu fereală, căuta să se strecoare
printre celelalte culegătoare — pentru că polenul este colorat şi făinos iar
încărcătura acestei albine sclipeşte ca şi cînd ar fi poleită cu lac ?
— Este o. albină care aduce în coşuleţe propolis ; acesta este o
substanţă secretată în special de mugurii plopului. Albinele îl adună şi de
pe alţi arbori ca cireşul, aninul, prunul, bradul, piersicul şi castanul,
precum şi de pe conurile pinului, dar cel mai preţios dintre toate rămîrie
propolisul de la plop.
Albinele din grupul social al culegătoarelor de nectar şi polen
au între ele un număr restrîns de albine specializate în recoltarea pro-
polisului şi transportarea lui în stup, ocupîndu-se numai de această
sarcină. Deci, propolisul este în primul rînd de origine’ vegetală. Este
răşinos, maleabil la cald, cleios şi se topeşte la 78°C, dar se întăreşte
la 14— 15°C. Densitatea lui este de 1,5, deci mai greu decît ceara ; este
.insolubil în apă, dar uşor solubil în alcool, eter, acetonă şi terebentină.
Are diferite culori de la verde închis, galben bătînd în roşiatic pînă
la negru. Albinele culegătoare de propolis îl adună ori de cîte ori îl
găsesc în natură, dar mai ales în lunile august şi septembrie între
orele 10 şi 15 cînd afară este cald, căci atunci se i prezintă maleabil şi
uşor de recoltat; în acest ^cop albinele folosesc şi secreţii ale glandelor
mandibulare care înlesnesc; dizolvarea parţială a lui. Albinele smulg
cu mandibulele mici particule pe care le depozitează în coşuleţe ca şi
polenul. Cît timp substanţa este încă moale şi destul de lipicioasă, albi­
nele formează mici ghemotoace ca nişte bile ; zborul spre stup îl rfac cu
picioarel# posterioare mult depărtate de corp.
Odată ajunse în stup, culegătoarele de propolis se duc direct la locul
unde colonia are nevoie sau îl depun la rezervă, oriunde în stup: pe
scaunul unde se reazemă capetele ramelor, pe la colţuri, la crăpăturile
pereţilor, la fixarea podişorului de corpul stupului etc. Descărcarea

229
 coşuleţelor se face anevoie şi adeseori durează ore în şir. La locul respectiv
culegătoarea aşteaptă să vină cîteva vecine să-i smulgă din coşuleţe
bilele de propolis, rupînd fragmente mici din încărcătură. Apoi albinele pre­
lucrează materia răşinoasă cu multă grijă, folosind acea substanţă denumită
poleină, care constituie învelişul grăsos al grăunciorului de polen, ce
apără exina polenului de precipitaţiile atmosferice. Poleina, nefiind dige­
rabilă, este regurgitată, deci eliminată din cavitatea bucală, şi amestecată'
cu o serie de secreţii glandulare ale glandelor mandibulare şi mai ales ale
celor salivare încărcate cu antibiotice, pe care le înglobează propolisului.
Cercetătorul P. Lavie le-a analizat şi a găsit foarte multe antibiotice în
propolis, stabilind că în special mugurii plopului conţin fungicide şi anti­
biotice. Acestea dau propolisului elemente de mare folos în lupta coloniei
contra diferiţilor agenţi patogeni ce pot fi aduşi în stup de albinele
zburătoare, elemente cu totul altele faţă de cele pe care le-a avut pro-
polisul la recoltarea lui de pe mugurii plopului. într-adevăr, analizînd
propolisul care mai are şi alte substanţe încă nedefinite, cercetătorii au
găsit că acesta conţine inhibină care este o substanţă puternic antimicro-
biană şi fitol care este un alcool primar nesaturat aflat în clorofila plante­
lor. De asemenea, în el mai sînt : răşini, criseină, coloranţi vegetali extraşi
din mugurii plopului unde se găsesc sub formă de glucozide *) şi flavone 2).
In conţinutul său s-au mai găsit : acid galic, acid benzoic cît şi substanţe
minerale : fosfor, potasiu, calciu, siliciu, mangan, aluminiu, cupru, fier.
Cercetătorii au stabilit acţiunea bacteriană a propolisului, în culturi de
stafilococi. S-a dovedit că în prezenţa propolisului agenţii patogeni nu
s-au dezvoltat de loc. Deci, el are efect bactericid incontestabil, iar acolo
unde aceste efecte antimicrobiene se afirmă ele acţionează numai prin
contact.
Ceea ce este mai preţios şi mai folositor pentru sănătatea coloniei
sînt substanţele balsamice, aldehidele aromatice ca cea a vanilinei şi
izovanilinei, balsamurile volatile şi uleiurile eterice din plante. Pe acestea
propolisul le degajează răspîndindu-le în jurul lui, purificînd nu numai
interiorul stupului, ci chiar şi atmosfera înconjurătoare a lui pînă la 2 m
distanţă, extinzîndu-se apoi în toată prisaca. Cercetătorii români
A. Derevici şi I. Petrescu au analizat aerul la o distanţă de 200 m de
o stupină, comparîndu-1 cu aerul prisăcii ; cel dintîi era plin de floră
microbiană, pe cînd cel din prisacă era purificat datorită eterurilor
volatile ale propolisului. (Lucrarea a fost publicată în revista „Annales
de rabeille“).
Trebuie să ştiţi — tineri apicultori — că în lumea vegetală ase­
menea efecte s-au observat adeseori. Academicianul sovietic Tiţin a con­
statat că arborele Juniperus sabina îşi răspîndeşte efluviile volatile pu­
rificînd aerul pe o rază mare în jurul lui. Aşa lucrează şi eterurile volatile
emise de propolis. Savanţii sovietici au propus ca în marile metropole să
se planteze acest arbore binefăcător care purifică atmosfera.
__________ ' m
l) Glucozidă = g ru p de com puşi care se găsesc în plante, conţinînd în m olecule una
sau m ai multe m onozaharide şi o substanţă care n u este o zaharidă. Ele sînt hidrolizate ca
acizi diluaţi la cald sau o enzimă.
*) Flavone = clasă de coloranţi naturali vegetali, gălbu i, derivaţi din flav on ă cum
sînt crizina, fiizetina, luteolina, morina, quercetina etc.

230
 Aceste eteruri volatile sînt excitanţi chimici. Marele cercetător al
albinei von Frisch spune că din aceste eteruri se degajă particule ■
microscopice odorante şi antiseptice la fel ca din acele bobiţe de qamfqr ■
pe care gospodinele le folosesc la stîrpirea moliilor. Ele se sublimează 9
zilnic într-o măsură extrem de mică în contact cu aerul, sfîrşind, prin
a dispare după o trecere de timp. Particulele volatile ale propolisului
au fost găsite de aceste minunate insecte care sînt albinele şi care adu-
cînd propolisul în stup purifică interiorul locuinţei lor. Ele sînt fixate
I
în amalgamul răşinos, îşi păstrează mult timp puterea asanantă în
interiorul stupului şi în aerul din afara lui. Numai aşa se explică faptul
că deşi albinele zburătoare sînt în contact strîns cu natura, unde există ■
miliarde de microbi, sosind în stup nu infectează atmosfera lui, şi pot ■
fi întreţinute şi crescute sănătoase şi numeroase generaţii de puiet. ®
De aceea am protestat totdeauna cînd unii cercetători, care se străduiesc
să creeze linii noi de selecţie între colonii, considerau că indicele de bune
culegătoare de propolis trebuie înlăturat de la selecţie.
Uleiurile volatile — după Ioiriş — ating în propolis o proporţie I

de 10% în afară de răşinile şi balsamurile vegetale, care sînt în pro­

porţie de 55y0. Acestea din urmă, împreună cu cele care posedă pro­
prietăţile antibiotice, au efecte însemnate în unele boli ale coloniei, cum
sînt de pildă cele două forme de loca.
Analiştii au găsit că în balsamul propolisului purificat se află :
10% alcool cinamic şi l«/o acid cinamic care se găsesc şi în scorţişoară
şi în balsamurile ,de Peru. Cercetătorul Jşubert a izolat din propolis
crisina care dă cerii şi propolisului culoarea galbenă caracteristică,
I
substanţă găsită în mugurii plopului. De asemenea, propolisul mai are
acizi aromatici ca : acidul cinaric şi acidul cafeic, flavone şi flavonole —
amintite imai înainte — şi în plus galangina şi quercetina (cunoscută
din scoarţa stejarului), substanţe de natură zaharoasă cum sînt mole­
culele de glucoză şi fructoză. I

Albinele folosesc în stup propolisul în diferite situaţii : fixează

marginile fagurilor clădiţi în scorburile copacilor, acum ca şi în trecutul
îndepărtat, spre a nu se mişca atunci cînd bat vînturi furtunoase care
încovoaie arborii ce le adăpostesc. Iar acum, păstrînd această amin­ 1

tire în genele cromozomice, ele fixează cu propolis ramele lipindu-le

de falţul pe care se sprijină în stup, prezentîndu-se ca un adevărat bloc
împreună cu corpul stupului.
Amestecînd propolisul cu ceară în proporţii de 30%, albinele I

chituiesc crăpăturile de la fundul sau capacul stupului inclusiv din

pereţii acestuia, pentru a feri cuibul de curenţii periculoşi pentru puiet. m
Albinele învăluie cu propolis, ca într-un giulgiu, cadavrele şoari- I
cilor ce pătrund în stup, pentru a nu vicia aerul din interior. Cînd urdi- ■
nişul stupului este prea larg în preajma toamnei, albinele clădesc cu
propolis plăci de strîmtorare a lui, lăsînd o deschidere cît le convine.
Cînd ele clădesc faguri din ceară proaspătă şi fragedă fac cu pro­
polis un inel în partea de sus, la perimetrul fiecărei alveole, cu două I
scopuri : primul pentru a da posibilitatea unei circulaţii active pe supra­
faţa fagurilor, albinele suind şi coborînd pe ei fără să-i deterioreze ;
iar al doilea pentru că acele substanţe antibiotice arătate mai înainte
apără tinerele şi plăpîndele larve de periculoşii agenţi patogeni. Mai
mult chiar ^ după observaţiile cercetătorului american Philips — în
grija mare de a feri comunitatea de atacul agenţilor patogeni, grupul
social al albinelor curăţitoare dizolvă propolisul cu ajutorul secreţiilor
glandei salivare şi spoiesc cu această soluţie interiorul fiecărei alveole
după ieşirea fiecărei generaţii de puiet. Matca nu depune ouă decît
după un prealabil control dacă alveolele unde urmează să depună ouă
sînt perfect curăţate.
înainte, cînd prisăcile erau formate din stupi primitivi făcuţi din
trunchiuri de copaci scobiţi de miez, bătrîriii stupari frecau interiorul lor,
ca astfel pereţii acestui locaş să nu prindă mucegai şi să devină imper­
meabili pentru umiditatea din iarnă. De asemenea, înainte de prinderea
rolurilor, frecau roiniţa cu propolis şi apoi o legau de o prăjină pe care o
înălţau în mijlocul vîrtejului. Astfel, prin mirosul ce-1 răspîndea, pro­
polisul ademenea uşor roiul care se aciua în interiorul roiniţei, dînd mai
puţine griji stuparului.
: Propolisul mai este folosit In stupină ca mijloc de liniştire a albi­
nelor agresive : <iu o soluţie alcoolică de propolis de 15—*20%, apicul­
torul îşi freacă puţin mîinile şi astfel albinele nu-1 înţeapă în timpul
lucrului ; de asemenea aruncînd în afumătorul aprins cîte o bobiţă de
propolis, fumul dat asupra albinelor din stup este plăcut şi liniştitor.
Propolisul are şi pentru oamenii bolnavi multiple foloase, arătate
într-o altă lucrare scrisă în colaborare cu un medic *).
Felul cum se pot obţine cantităţi mai însemnate de propolis şi cum
poate fi păstrat şi preparat în soluţii le vom expune la partea de Tehno­
logie apicolă a studiului nostru.
— ii; s n O v 's H 17^ : ) : ] H l'i'iBIîh b ■ -roit. :

fOî/fî b-aC;- ;h'-: ’-n w’ vtn -

I fî.tir: vMî2 r-itîh CV ~ O .o.

it&r f s f pi , ao mi: a «oi • qo:j ■/ - u }^ I c ;.u i
-• .. b . i •• • *. . :.c li q . ... ;
-i+h'ih h:ii -se : d îx jf ; ' v' *

-vjşnlci:... "ins iWjs'-o i b râ ‘ySiZ\??-i.L

..... iu i ' ÎJUilKi ■I i". - ,'f. ;• .?£ -
.■ „in sb * y * . * -î ^ £ i. )Q r •'
"''.şfe'ivcfcsp •• .... -:s r\
b i î i J .1 t iv m m rîlb u.yyy) - iip . Wq . x - :: L'oiJ q r
-• •" o - Hi ' • ;■ .• .

- - O'^ri *f* '<y£ş$ :> fi/.b oi-.'- h>'W - /

jszjoL' jj-y :/ i i i ' u yi .: yy £ ni Ir ti ••/cij îu k m
"B70 . Q Viii.ljaL ; ’ .5 -jf. ' î-ll i.< : . âP a3»I*OCŢ ; .•z ii -::.'i vi •'•!' 1 • V
f-- |----- *-- .
J) Produsele albinelor în sprijinul sănătăţii omului. A u tp ri : C. L. Hristea şi D r. M,
lalom iteanu.
Primejdii şi vrăjmaşi
; -
■ a r c ; ,:, m âi . - M ig
'({.'x&zn H-;' ch, \; liMeldij tk"3%
. ••no /''• •"^•vcp b: ■: :':) HM-d-tq **'<—
•:' ■ ■?:•■:■: ;:u .%•,"•> --nS

.*7? f?-T '

0 ... h :,r- ^ fli^ J£;0î '
BOLILE COLONIEI ŞI D Ă U N Ă TO R II EI

Pentru că am atins problemele legate de lupta de apărare a colo­

niei, este potrivit locul, tineri apicultori, să urmărim împreună care sînt
primejdiile ce ameninţă viaţa acestei comunităţi deţinătoare a atîtor
bunuri alimentare deosebit de preţioase şi cum să le salvăm de la pieire.
Primejdiile sînt multe şi ameninţătoare pentru viaţa coloniei de
albine. Prin felul său de organizare, trăind cu zecile de mii într-un
spaţiu restrîns, cu o căldură umedă a cuibului necesară bunei dezvoltări
a propriului puiet, dă posibilitatea să se dezvolte şi o serie de microbi,
bacili, spori, protozoare, helminţi şi alţi paraziţi, mai mari sau mai mici.
Ei pun în situaţii grele colonia de albine, care, dacă la început poate,
lupta cu propriile mijloace, oferite de propolis şi polen, în schimb, cînd
atacul agenţilor patogeni este violent şi dezlănţuit,- poate fi stăvilit şi
înlăturat cu totul numai dacă intervine stuparul cu mijloace adecvate.
Pînă acum vreo două secole în urmă, cînd toate prisăcile erau
populate numai cu stupi primitivi, stuparul intervenea numai cu ocazia
recoltaitului mierii, viaţa le era mai puţin primejduită, căci alhmeile se apă­
rau cu mijloacele lor proprii, dar mai ales se bucurau de multă linişte,
nefiind deranjate mereu cu diferite intervenţii inoportune.
Acum, cînd lucrăm cu stupi sistematici, situaţia sănătăţii şi liniştei
coloniei s-a înrăutăţit mult, datorită numai şi numai unor apicultori
nepricepuţi care controlează colonia fără rost, scoţînd şi expunînd via­
tului şi curenţilor fagurii din cuib, răcind puietul, ori expunînd la
lumina şi căldura puternică a soarelui larvele plăpînde ce îşi pierd viaţa.
Ei schimbă fagurii de la coloniile puternice la cele slabe pe motiv că
întăresc pe acestea din urmă, fără să ştie că ele îşi datorează starea de
inferioritate unor afecţiuni adesea grave care cu timpul afectează şi
gazda. Mulţi dintre ei nu ţin seamă de puterea de acoperire a fagurilor
noi puşi în stupii slabi, iar dacă apare un timp rece, de 10î^ -lloC,
colonia se strînge în ghem şi lasă neacoperiţi şi fără protecţie fagurii
mărginaşi în care puietul răceşte şi moare. Cadavrele larvelor. moarte
este mediul cel mai prielnic pentru diferiţi agenţi patogeni care-şi extind
repede nefasta lor acţiune în detrimentul sănătăţii coloniei slabe.
Cronicile vechi vorbesc de adevărate flagele ce au lovit apicultura
pornind doar de la cîţiva stupâri nepricepuţi* care, în loc ?să sacrifice
coloniile bolnave, au hrănit coloniile sănătoase cu miere stoarsă din fa­
gurii bolnavi întinzînd astfel boala, în cîteva zile, la toată prisacă. :''';
 Albinele unor colonii greşit conduse şi supuse astfel unei *vieţi
chinuite şi-au pierdut mijloacele proprii de siguranţă pe care ele însele
şi le-au creat în milioane de ani. Cercetătorii au stabilit că atît propolisul,
cît şi polenul sînt mijloace bune de apărare contra agenţilor patogeni.
Prof. R. Chauvin a dovedit că polenul posedă calităţi de distru­
gere a lui Bacillus alvei, unul dintre cei ce atacă larvele în boala loca
europeană. Cînd este stocat în stup, începînd de la a 20-a zi de la trans­
formarea lui în păstură, puterea lui bactericidă creşte de la 4,21 la
10,86. Efectul său se extinde şi la alţi bacili, mai ales cînd el provine
de la variate flori, în special de la cele din regiunile montane. Este do­
vedit că un polen monoflor reduce rezistenţa albinelor la anumite boli
micotice. In Australia — de pildă — unde flora poleniferă este redusă
numai la eucalipt, albinele deşi aduc miere multă, polenul nu e prea
valoros, iar micozele apar foarte des în stupi. O bază meliferă bogată şi
variată este un m ijloc sigur de vindecare a coloniilor bolnave de anu-
hnli • sînt unplp Hin acestea ca de pildă „ boala de pădure* care
se vindecă fără nici o intervenţie, dacă stu­
pina este dusă în pastoral la un cules de
polen variat, dispărînd orice manifestări
patologice.
După numeroasele analize ale cercetă­
torului Jachimowicz, s-a dovedit că prezenţa
polenului în reziduurile alimentare din in­
testin exclude aproape "cu totul sporii de
nosemă. Explicaţia este uşoară, căci polenul
nil se limitează numai la o aprovizionare cu
proteine şi substanţe active — aşa cum am
Fig. 38. — Loca europeană în arătat — ci, datorită conţinutului său de
diferite stadn de dezvoltare celuloză, provoacă o dezinfectare mecanică
a tractului digestiv, în special a intestinului mijlociu. De pildă, dacă
polenul foarte timpuriu din primăvară al amenţilor de alun nu aduce
o proporţie prea mare de albumine, în schimb bogatele sale cantităţi
de celuloză eliminate din intestin, antrenează odată cu ele şi milioane
de spori ai nosemei care uneori ating pînă la 1,8— 2,5 milioane spori pe
mm3 şi stau adăpostiţi în intestin.
— Deci — spune un apicultor începător — mijloacele biologice sînt
cele mai indicate în lupta contra agenţilor patogeni.
— Intr-adevăr, ele trebuie să primeze asupra tuturor tratamen­
telor medicamentoase pe care numai specialiştii le pot recomanda cu
precizie.- q
Măsurile ou caracter biologic se reazemă pe ,p ropriile mijloace
de luptă ale coloniei, care însă trebuie să aibă o populaţie numeroasă,
şi în acelaşi timp — cum e cazul locii americane — numărul bacililor
trebuie să fie mare ca să poată activa. Amintim o experienţă care dove­
deşte că o boală periculoasă poate f i înlăturată numai printr-o simplă
metodă cu caracter biologic şi anume: o colonie grav bolnavă de loca
americană a fost hrănită din belşug cu sirop ce avea milioane de b a cili;
apoi ea a fost scuturată pe un cearceaf pe care se află o roiniţă împletită,
puţin ridicată cu doi căluşi la 3— 4 cm. Roiul astfel obţinut a fost dus

234
într-o pivniţă şi ţinut patru zile fără altă hrănire. In timpul acestui post
majoritatea bacililor au trecut din guşă în intestin, iar .roiul a fost readus m
în prisacă şi pus într-un stup perfect curat cu faguri cu puiet luat din ■
colonii sănătoase. S-a constatat că albinele doici nemaiavînd în guşă S
hrana infectată, puietul a crescut normal şi nu a mai apărut nici un semn
de boală. Explicaţia a fost dată de prof. Otto Morgenthaler ce susţinea că
loca apare numai cînd bacilii sînt foarte numeroşi, iar colonia e slabă.
Consangvinizările între rude apropiate trebuie evitate ; mătcile I
trebuie crescute în colonii selecţionate foarte puternice, cu multe albine
doici, care să hrănească puietul mult şi bine ; sînt preferate mătcile
însăm-înţate artifi-cîal cu sperma trîntorilor cu calităţi deosebite ; trebuie
înlăturate mătcile care ouă risipit ; temperatura din cuib trebuie păstrată
cu grijă în special cînd se produc răceli bruşte şi scăderi importante de I

temperatură prin strîmtorarea urdinişurilor ; hrana din stup trebuie să

fie de bună calitate în special cea din iarnă. în felul acesta glandele
faringiene pot hrăni cu lăptişor primele generaţii de larve care încep să
apară de la 15 ianuarie înainte. Fagurii să nu fie schimbaţi de la stup la I

stup fiind preferabilă scuturarea prin periere a albinelor tinere de pe

faguri cu puiet necăpăcit de la o colonie puternică, decît să se dea coloniei
slabe faguri întregi cu puiet, fără albină acoperitoare, deoarece s-ar
produce — aşa cum am spus — răcirea puietului, cu un cortegiu" de con­ I

secinţe funeste.
Prin selecţie trebuie urmărită problema rezistenţei la boli şi intem­
perii, avînd în acelaşi timp albine cu o longevitate mai mare. ^
Trebuie înlăturată practica nucleelor de putere mică. Nucleele sînt I
doar o supapă de siguranţă pentru înlăturarea frigurilor roitului. Atunci,
de ce să se facă provizoriu nuclee slabe, cînd tehnica ne învaţă Că ele
se unesc cu Coloniile mame în preziua apariţiei marelui cules, pentru ca
producţia de miere să se dubleze ? • - I
Unii stupari, urmărind producţia mare de miere folosesc metoda
nepotrivită de izolare a măteii şi uneori chiar orfanizarea qoloniei cu
zece zile înainte de apariţia marelui cules, cu scopul ca în fagurii din care
a ieşit puietul, culegătoarele să adune cît mai multă miere, operaţie I
la care ajută şi albinele doici disponibile. Ei uită însă că astfel strică
echilibrul biologic al coloniei, creează un gol în dezvoltarea normală a
cuibului, care cu greu apoi mai poate fi echilibrat. „încă nu ştim precis
— spune cercetătorul francez. P. Roos — care este capacitatea de ouat
I
a mătcilor, căci cercetătorii dau cifre foarte diferite : Doolittle indică
5 200 în 24 ore, ceea ce este o exagerare; alţii dau cifre mai modeste
şi mai realiste, de 1500—2 000, iar Lecinovschi indică 1 600— 3 100 în
24 de ore. Această capacitate de ouat, care depăşeşte adeseori propria
greutate a măteii este un factor esenţial în echilibrul biologic. Cînd oare I

îl poate ajunge o matcă oprită brusc dintr-un circuit atît de important ?

Tocmai aceste particularităţi biologice ale unor linii selecţionate ne pat
da o justă idee privitoare la modul în care se realizează acest echilibru
biologic. Poziţia măteii în stup este un element principal de echilibru I

biologic — o spun toţi cercetătorii.

Ce proces are loc într-o colonie cînd un stupar lacom strică acest
echilibru eliminînd complet trîntorii de acolo ? El ştie şi a reţinut numai
I

1
constatarea că 1 000 trîntori din stup consumă 750 g miere şi peste
400 g polen în decursul vieţii lor, cantităţi pe care el vrea să le econo­
misească făcînd această intervenţie fără rost. El uită că cercetătorii au
găsit că pretinsa pagubă este cu mult răsplătită de albinele culegătoare
care în prezenţa trîntorilor adună mai multă miere şi că producţia va
fi mult micşorată cînd ei sînt eliminaţi. Prezenţa trîntorilor în colonie
ca şi a măteii sînt elemente de echilibru biologic. După P. Roos acestea
sînt condiţionate de un oarecare număr de hormoni care uneori sti­
mulează, alteori inhibă, accelerează ori frînează unele activităţi ale
albinelor lucrătoare dintr-o colonie. Numai particularităţile biologice ale
albinei ne pot furniza date preţioase asupra modului în care îşi realizează
coloniaJechilibrul său biologic.
'-y .
Hormonii, tineri apicultori, aşa cum am arătat la sistemul nervos
şi hormonal în capitolul privitor la anatomia albinei, au un rol covîrşitor
în păstrarea acestui echilibru biologic. Ştiţi că sînt hormoni care acţio­
nează asupra acestor organisme. Substanţa de matcă influenţează în mare
măsură echilibrul biologic al coloniei; ea inhibă dezvoltarea ovarelor albi­
nelor lucrătoare, oprind totodată şi clăditul botcilor.
în preocuparea stuparului trebuie să fie prezentă în permanenţă
păstrarea integrităţii biologice a coloniei. Pentru aceasta trebuie să
fie prezentă matca în permanenţă şi totdeauna în deplină forţă de pro-
creaţie, grupele sociale ale lucrătoarelor să-şi execute fiecare atribuţiile
temporare ce le revin, iar trîntorii nu trebuie eliminaţi din stup în pe­
rioadele din primăvară pînă în toamnă. S-a dovedit de R. Jordan că
lipsa lor din colonie în sezonul activ dă albinelor o stare de nelinişte,
de încetineală la lucru. Desigur că trebuie păstrată o proporţie : în
.
coloniile puternice, 700— 800 trîntori sînt destui.
• ^îri>ce priveşte albinele lucrătoare ele trebuie să fie în majoritate
tinere,1căci acestea au o deosebită rezistenţă la acţiunea agenţilor
patogeni.
Acestea sînt în linii mari măsurile cu caracter biologic care apără
coloniile de diferiţi agenţi patogeni ; nu trebuie însă înlăturate cu totul
folosirea tratamentelor medicamentoase. Ele se prescriu numai de medicii
veteririari după ce ş-au făcut analizele microscopice de rigoare. Dozele
prescrise trebuie strict respectate, căci dacă sînt date în cantităţi mari,
efectele sînt adeseori nule şi uneori chiar păgubitoare. Medicamentele
trec de la albine în mierea din faguri, iar cînd ea intră în consumul
uman, pot apare intoleranţe şi dezechilibrări organice. în timpul marelui
'■ •‘ • -Q ■ . •,-vrî
cules se evită aplicarea de tratamente medicamentoase căci culesul este
prin el însuşi un mijloc de vindecări miraculoase. - ,

236
 De aceea se recomandă ca tratamentele să se facă de preferinţă cînd
albinele au un mic cules de întreţinere, pentru că astfel medicamentele
sînt consumate integral şi nu pot trece în mierea destinată extracţiei.
Beneficiarii contractuali au sarcina de a face analiza mierii cumpărate,
şi o refuză cînd ea conţine medicamente care pot crea accidente alergice.
Cea mai mare siguranţă în apărarea de boli a coloniilor o dă starea
lor înfloritoare, cînd în prisacă sînt numai colonii puternice.
— Dar cum trebuie să fie o colonie puternică ? întreabă un tînar
apicultor. , / . : :■: a . — ;vq
— Colonie puternică e cea care ocupă cît mai multe intervale între
faguri, socotind că în fiecare interval sînt 250— 300 g albine ; acestea aduc
în faguri nu numai mari rezerve de hrană pînă la primăvara urmatoare,
dar dau şi stuparului o mare cantitate de produse de bună calitate ; sînt
cele care dacă nu anual, cel mult la doi ani îşi schimbă în mod liniştit
mătcile, iar acestea depun în elipsele cuibului, zilnic, un mare număr
de ouă ; sînt cele care anual îşi clădesc un număr variat de faguri n o i;
cele care rezistă cu pierderi cît mai reduse la rigorile iernii şi la atacul
agenţilor patogeni ; cele care constant şi fără variaţii îşi menţin un regim
termic normal în raport de sezon şi de prezenţa puietului în cuib, chiar
într-o vreme potrivnică cînd apare pe neaşteptate o perioadă de frig ;
cele la care puietul din tcuib se naşte şi se dezvoltă în stadiile normale
şi îşi păstrează miai departe — fără poticneli — dezvoltarea lor fizio­
logică ; cele care la momentul oportun, cînd apare marele cules, au cel
mai mare număr de albine zburătoare ; ele constituie o rezervă de lucră-
toare, care pot face faţă oricînd unui cules în avalanşă, mobilizînd în
această operă de acumulări alimentare tot disponibilul de contingente
de la cele mai tinere care abia au apucat să zboare şi pînă la cele pe
cale de epuizare ; cele care în toamnă îşi cresc un mare număr de albine
tinere care-şi acumulează rezerve corporale de proteine, lipide şi glico-
gen pentru a-şi putea menţine peste şase luni o stare de tinereţe fizio­
logică, producînd lăptişor din belşug pentru noile generaţii din primă­
vară ; cele care au o înclinaţie redusă spre roire, cînd sţuparul are grijă
să le pună la dispoziţie spaţii largi şi faguri suficienţi gata clăcjiţi sau
artificiali şi nu răpesc stuparului prea mult timp pentru combaterea
roitului prin stricarea botcilor în perioada de vîrf a lucrărilor din prisacă.
Colonii puternice sînt cele care avînd mătci tinere selecţionate îşi
dezvoltă cuibul în cel mult 5— 6 săptămîni de la desprimăvărare, avînd
hrană suficientă în stup şi polen proaspăt în raza de zbor a culegătoare­
lor, astfel încît în preajma marelui cules de la salcîm să fie în stup
aproximativ 60 000 albine.

237
 Prezenţa trîntorilor atunci este necesară, deoarece constituie un
element de stimulare, ei trebuind să asigure împerecheri reuşite cu
mătci noi recunoscute prolifice şi cu calităţi superioare.
Intrînd acum direct în problema bolilor şi dăunătorilor coloniei,
le vom trece în revistă pe toate în mod succint, căci pentru un studiu
de fond al problemei sînt scrise lucrări de seamă atît la noi cît şi peste
hotare : cercetătorii români dr. Cornelia Pelimon şi dr. I. Ogradă au
scris suficient despre problemele legate de bolile albinelor ; de asemenea
personal am publicat în 1971 o lucrare privitoare la bolile albinelor inti­
tulată ,,Boala în prisacă“ , unde am descris toate regulile de igienă privi­
toare la albine, stupi, stupină, utilajele folosite, precum şi regulile biolo­
gice de igienă privitoare la colonie ; de aceea acum aci nu mai revenim
cu aceste detalii. In acest domeniu au scris mari cercetători ca: Toumanoff,
Roussaaiu (Franţa), Bailey (Anglia), Wihite (SUA), PoQitev U.R.S.S.), S vo -
boda (Cehoslovacia), Groşi Pal (Ungaria) eitc. etc.
Bolile de care suferă colonia de albine sînt de două feluri : conta­
gioase şi necontagioase ; coloniile au o rezistenţă naturală fiziologică şi
alta specifică dobîndită în timp.
Bolile contagioase se împart în : boli bacteriene din care fac parte
cele trei forme de loca : americană, europeană şi paraloca, apoi parati-
foza şi septicemia. Urmează bolile virotice : puietul în sac, paralizia al­
binelor, boala de pădure. O a treia categorie de boli contagioase e formată
de cele micotice : aspergiloza, puietul văros, pericistimicoza păsturii şi
melanoza, despre care am amintit la capitolul privitor la bolile mătcii.
în sfîrşit, ultima categorie de boli contagioase cu caracter parazitar cu­
prinde o serie de protozoare, amoebe, ricketsii etc., care produc bolile :
nosemoza, care este cea mai periculoasă şi de aceea îi vom da o atenţie
deosebită, acarioza, varrooza, brauloza, senotainioza, trianguloza. Agenţii
acestor boli sînt vehiculaţi de diverşi factori ca : viespile, păduchii, ure-
chelniţele, trîntorii, albinele hoaţe sau cele care greşesc urdinişurile,
precum şi de stuparul însuşi, cînd acesta nu respectă măsurile de igienă
de rigoare.

Boli bacteriene

Loca europeană

Să studiem pe scurt mai întîi cele trei form e de loca specifice

puietului, pentru ca să se poată stabili mai uşor formele examenului
microscopic întocmit de cercetătorul N. Iakovski şi caracteristicile diag­
nosticului diferenţiat dintre ele; în felul acesta sîntem scutiţi de amănunte.
In tabelul sinoptic de mai jos mai trebuie adăugate la loca euro­
peană^ în afara agentului principal — şi agenţii patogeni asociaţi :
Streptococcus pluton şi alţi microbi saprofiţi cum sînt : Bacillus eu-
rydice Whiţe, Bacillus orphaeus White şi Streptococcus apis Maansen. Cel
mai periculos este S. pluton care ucide larvele înainte de căpăcire. El
se află în toate organele mătcii, în spermatozoizii din spermatecă şi
în glandele salivare ale albinelor doici.

238
 I
- .r:-rr fer
Formă de
Loca americană Loca europeană Paraloca i
loca ; 'j o . |

Agentul Pac. larvae ^ St. pluton Bac. paraalvei *

patogen

Infectarea puiet căpăcit necăpăcit căpăcit şi necăpăcit 1

]
Forma că- excavate, perforate excavate, uneori per­
păcelelor puţin forate
celulelor
cu puiet
bolnav
1
Culoarea cafeniu-închis ridicînd căpăcelul se cafeniu-închis pînă la
larvei observă pe faţa din­ negru
spre interiorul alveolei
un depozit alb, lucios ; h\
■viCV ' sînt bacteriile locid
europene

Consistenţa cleioasă, care se cleioasă, nu se întinde cleioasă, apoasă, se

larvei întinde în fila ­ întinde în filam ente de
mente de 3— 10 cm 1—2 cm I

Mirosul clei de tîm plărie acru acru şi de putrezi­

larvei ciune

M ărimea 2— 5 microni ll,3—2 microni I

2,5— 4,9 microni
sporilor lungime; 0,7— 0,8
(microni lăţime 0,9—il ,5 microni

Forma ovală oval-alungit puţin ovală

sporilor
I

Evoluţia creşte fără să facă apare primăvara, creşte creşte şi formează

spori şi formează spori spori

Preparatul spori coloraţi fm, se spori coloraţi fin spori coloraţi puternic
I
microscopic mai văd şi filam ente aşezaţi cîte unul (închis), apar izolat
colorat în spirală sau în pachete

Tratament colonia, în stare de streptomicină 1 g la antibiotice

rod, se ţine la post 5 litri sirop sau
I
4 zile teramicină

Loca americană
I

In loca americană, Bacillus larvae are o mare rezistenţă, rămînînd

în stupii nedezinfectaţi ani de zile ; dacă o singură larvă hrănită de o
doică infectată moare, boala se răspîndeşte foarte repede. Ea este favo­
rizată de temperatura ridicată din vară care poate ajunge peste 35,2°C în I

interiorul stupului, dacă stupii sînt expuşi mai mult la un soare puter­
nic. Bacillus larvae are tendinţa de a crea rezistenţă la aplicarea tra­
tamentului cu antibiotice. Din aceste două observaţii puteţi trage ur-
I
239

I
 mătoarele concluzii : în fiecare primăvară stupii trebuie flambaţi, pentru
a pune coloniile ieşite din iarnă în stupi perfect dezinfectaţi, apărîndu-le
astfel de mulţi agenţi patogeni care s-ar fi putut adăposti şi dezvolta
în mediul cald şi umed al stupului ; folosirea antibioticelor să nu se facă
preventiv ci numai curativ, după ce un laborator a stabilit precis, prin
antibiogramă, agentul patogen care a dezlănţuit boala. .... ;
Cînd boala a cuprins un număr important de stupi din prisacă
trebuie -considerat că toţi stupii sînt infectaţi şi trebuie să se facă tra­
tament specific (fig. 39). Cercetătorii sovietici procedează bine cînd trans-
vazează fiecare colonie în stupi flambaţi ;
toţi fagurii sînt scuturaţi de albinele acope­
ritoare pe un jurnal aşezat în faţa urdinişu­
lui larg deschis al noului stup ; matca este
omorîtă ; în stupul nou se pun faguri gata
clădiţi care au fost în prealabil dezinfectaţi
prin vaporizarea acidului acetic glacial sau
din cel tehnic ; în lipsa fagurilor clădiţi se
pun faguri artificiali hrănind coloniile cu
sirop de zahăr în cantităţi mai mari deodată,
Fig. 39. — Loca americană în cîte 3—4 kg din 2 în 2 zile pînă cînd albi­
diferite stadii de dezvoltare nele clădesc faguri noi. Toţi fagurii cu puiet
s—i 1
din stupul atacat se pun într-un corp gol
care se aşează peste corpul unui stup sănătos despărţit prin gratia despăr­
ţitoare, iar urdinişul lui este acoperit cu pînză de sîrmă ; zilnic, colonia
este alimentată cu hrană medicamentoasă ; după 15 zile, cînd tot puietul
din partea superioară a eclozionat, operaţia de scuturare se repetă în
alt stup dezinfectat ; fagurii goliţi de puiet se topesc sau se dezinfectează
în baie de formol 20%, unde stau 24 de ore, după care se extrage soluţia
prin centrifugare, se spală cu jet de apă curată şi se usucă. Colonia astfel
tratată va progresa curînd şi va da producţie.— -
Tratamentul indicat de cercetători de la Staţiunea Centrală de
Apicultură din R.S.R. se face obişnuit cu V2 flacon streptomicină şi o
tabletă de hidrazidă izo-nicotinică la litrul de ceai medicinal, preparat
din 600 g zahăr;la 1 litru de ceai. Acesta se toarnă în doaiă iuluoele-hrănilto-r,
deci 700 ml sirop, iar restul se toarnă în fir subţire, dintr-un ceainic,
peste albinele dintre intervalele fagurilor. Operaţia se repetă de 4 ori
la intervale de 4 zile.
Acest tratament s-a folosit cu succes şi la coloniile bolnave de nose-
moză ; s-a constatat că hidrazida izo-nicotinică are capacitatea de dezvol­
tare a coloniilor bolnave, le măreşte rezistenţa nespecifică contra multor
afecţiuni, iar tratamentul se bazează pe vitalitatea ce o conferă coloniilor
şi prin asanarea sanitară a stupinei în general. Acest medicament măreşte
proprietăţile terapeutice ale streptomicinei în prevenirea locii europene,
la fel cum Fumidilul B previne nosemoza în asociaţie cu plantele medi­
cinale oferite albinelor sub formă de ceaiuri în diferite formule. Staţiunea
de cercetări apicole de la noi a iniţiat un nou tratament, aplicat la toate
cele trei feluri de loca, înlocuind streptomicină cu teramicina care se oferă
coloniilor afectate sub două forme, şi:anume :

240
 — Sub formă de pudră : amestec de 2,5 g teramicină cu 1 kg zahăr
pudră, se cerne peste spetezele ramelor şi peste albinele ce se află dea­
supra acestor speteze, cantitatea de 30— 50 g, din 7 în 7 zile, de 3—5 ori,
în raport cu stadiul mai avansat sau mai puţin avansat al infecţiei coloniei
de albine. Operaţia se poate efectua cu mare uşurinţă, utilizînd o strecu­
rătoare cu sită metalică, din acelea ce se utilizează la strecurarea ceaiului.
După aplicarea acestui tratament de şoc, de pe urma căruia va dispare
mortalitatea puietului, este bine ca tratamentul să fie aplicat în continuare
prin turtiţele uleioase.
— Turtiţele uleioase se obţin amestecînd 150 g zahăr pudră cu
1 g teramicină şi 50 g ulei de floarea-soarelui ; acest amestec este bine
omogenizat şi aşezat pe o foiţă de material plastic fie pe spetezele ra­
melor, sub podişor, fie pe fundul stupului. Doza aceasta de 200 g tur-
tiţă este consumată foarte încet, ţinînd 2— 3 luni, deci aproape toată
durata sezonului activ de cules. Prin prezenţa ei în fiecare colonie, pe
lîngă acţiunea de continuare a tratamentului de şoc început sub forma
arătată mai sus prin pudrare, se realizează cea mai sigură combatere a
celor două forme de loca, în timpul cît este în stup, precum şi cea mai
eficace măsură preventivă contra acestor boli ameninţătoare şi atît de
răspîndite.
Medicamentul prezent în colonie sub formă de pudră sau sub formă
de turtă uleioasă este vehiculat de albine peste tot şi, fiind introdus în
hrana puietului, exercită o acţiune nimicitoare asupra agenţilor patogeni
atît pentru loca europeană, cît şi pentru loca americană. De aceea, cu-
noscînd acest lucru, stuparii trebuie neapărat să aplice aceste măsuri în
caz că au identificat prezenţa acestor boli în vreo colonie. Pentru a fi
feriţi de declanşarea ei, mai ales acei apicultori care sînt expuşi la un
asemenea risc prin practicarea stupăritului pastoral, este recomandabil să
nu se plece în pastoral fără turtiţa uleioasă de pe fundul fiecărui stup, mai
ales cînd în regiunea respectivă bîntuie aceste boli.
în lupta contra lor, în U.R.S.S., se folosesc bacteriofagi.
Bacteriofagii sînt inframicrobi epifiţi care distrug bacilii, parazi-
tîndu-i. Ei sînt extrem de mici măsurînd variat între 0,4 şi 0,9 mili-
mioroaii, descoperiţi albia cu microscopul electixmdjc. Ei sie fixează în
interiorul bacteriilor cît şi la suprafaţă, trăind pe seama lor, le slăbesc
organismul pînă sînt complet distruse. Sînt aduşi în stup de albinele
culegătoare, care îi iau de pe corolele florilor. Acolo în stup, bacteriofagii
întîlnesc o sumedenie de agenţi patogeni pe care îi atacă ; aceştia se
balonează, devin transparenţi şi mor. Pe cadavrele lor apar nişte cor-
pusculi care sînt bacteriofagii în formare. Prin moartea bacteriilor din
alveolele fagurilor şi de pe corpul albinelor, din aparatul lor digestiv
sau din cel al larvelor, colonia se asanează. Astfel se explică vindecările
aparent miraculoase ale unor colonii bolnave, care ajung să fie vindecate
de către bacteriofagi cu ocazia unui bun cules. UD
în 1939 o parte a stupinei proprii s-a îmbolnăvit de locă^ de la o stu­
pină vecină, venită să polenizeze o mare cultură de rapiţă de la Luciu-
Giurgeni. Deşi am folosit tot ceea ce se ştia în lupta împotriva acestei
boli, ea progresa din ce în ce mai mult ; fiind însă în preajma unei mari
păduri de tei, după terminarea culesului nici o colonie nu mai avea

16 — cd. 44 241
nici un simptom de loca, ba chiar a dat şi o recoltă mulţumitoare. Uneori
însă, capacitatea naturală de rezistenţă a coloniilor nu este suficientă.
• Cercetătorii s-au străduit şi au găsit mijloacele ca să înmulţească
bacteriofagii conţra diferiţilor agenţi patogeni în, lupta de a-i răpune.
Astfel, A. I. Smirnova a reuşit sa izoleze bacteriofagul specific pentru
cele două forme de loca — europeană şi americană — cultivînd în labora­
tor resturi dg larve moarte de 4— 5 luni, creînd bacteriofagul contra
locilor.
Cercetătorii A. Hershey şi Marta Chase, citaţi de dr. R. Iftimovici,
explică felul cum se face acest proces de lizare şi anume : după ce virusul
se lipeşte pe suprafaţa bacteriei-victimă, îşi înfige codiţa în ea ca şi cînd
i-ar face o injecţie. Intr-adevăr, codiţa bacteriofagului este alcătuită
aidoma unui ac de seringă, iar virusul infectează în bacterie conţinutul
său de acizi nucleici — A D N şi ARN . In mai puţin de jumătate de oră
materia străină va construi din propriile sale proteine şi acizi nucleici
noi .particule de virus. Iată cum laboratorul celulei va fabrica din însăşi
materialul ei sute de mii de noi virusuri agresive.
. - - , . - : ' <
c Paratifoza
Paratifoza, denumită şi salmoneloza, este provocată de bacilul
Salmonella paratyphi alvei Bar, care se află în apele stătătoare şi cele
infectate de la scurgerile grajdurilor, de unde albinele se aprovizionează
cu apă în lipsa unui adăpător în prisacă, infectînd astfel colonia. Boala
atacă numai albinele adulte în sezonul de primăvară şi cîteodată şi
ţoamna. Se răspîndeşte în prisacă mai ales prin trîntori, care pot circula
fără oprelişte de la un stup la altul.
Ca simptome apar excrementele vîscoase, aruncate din zbor, cu mi­
ros respingător şi de o culoare închisă. Abdomenul albinelor bolnave
este balonat, iar intestinul extras pentru examinare are o culoare alb-
murdară sau cenuşiu-închis. Uneori albinele bolnave defecă chiar pe
faguri. Cercetătorul sovietic Şalimov a studiat bacteriile, care sînt ne-
sporulate, cu dimensiuni de 0,9—2,0 microni lungime şi 0,4 microni
lăţime. Sînt anaerobe *), mobile, gram -pozitive2). Formează o microfloră
paratifică. De cele mai multe ori bacterii coli-paratifice au fost găsite
în intestin şi în hemolimfă.
Se recomandă ca tratament un antibiotic — tetraciclină — în doză
de 1 g la litrul de sirop dat din 4 în 4 zile, cîte 0,500 1 de fiecare dată.
Se impun stricte măsuri de igienă, cunoscute.
' S - ; - ' 'au :■-:■■■ : • 1 - C-
Septicemia V
Septicemia, boală infecto-contagioasă a albinelor adulte, esţe pro­
vocată de bacteria Pseudomonas apisticus Buzide, în formă de bacili
cu dimensiuni de 0,8 microni lungime şi 0,6 microni lăţime care atacă
hemolimfa ce devine tulbure. -
4) An a erob — organism c apabil să trăiască în absenţa oxigen ului lib er molecular, în
contrazicere cu aerob — organism e a c ă ror viaţă este legată d e prezenţa oxigenului m ole­
cular liber.
*) G ra m -p ozitiv = m icrobi din cei ce se colorează cu o soluţie iodo-iodu rată întrebuin­
ţată în bacteriologie pentru a colora şi diferenţia microbii.

242
 I

Contaminarea se face prin respiraţie. Bacilul gram-negativA) se

dezvoltă mai ales cînd în stupi sînt factori favorizanţi, în special ex- M
cesul de umiditate. Şi rickettsiile — despre care vom Vorbi puţin mai I
departe — provoacă declanşarea bolii septicemia. Caracteristica acestei ®
boli e prezenţa cadavrelor albinelor care odată ce mor se sfărîmă foarte
uşor la orice atingere. _
înainte de moarte albinele bolnave degajă un miros greu, iar ■
cele sănătoase le gonesc din stup şi nu le îngăduie revenirea în interior. S
Cele bolnave au puternice contracţii abdominale. Se recomandă mutarea
stupinei pe o vatră însorită, căci bacilii sînt foarte sensibili la razele
solare murind în 7 minute. Ca tratament se folosesc antibiotice indicate
de medicul veterinar, în proporţie de 200.000 u.i. la litrul de sirop din I
ceaiuri medicinale, date cîteva zile la şir.

Rickettsioza
Boala aceasta e provocată de rickettsii, microbi care fac trecerea de la I

bacterii la viruşi, avînd caractere comune ambelor grupe. Ei sînt în mare

parte responsabili de boala septicemia descrisă mai sus, cît şi de alte a fe c ­
ţiuni care uneori pot fi chiar grave. Ei ating şi evoluează şi asupra oame­
nilor, transmişi prin intermediul artropodelor hematofage care constituie I

astfel rezervorul natural al infecţiei ; ei intră în aceeaşi categorie cu cei

ce provoacă tifosul exantematic. Tratamentul pentru albine e acelaşi
ca la septicemia bacteriană.
I

Boli virotice r
Dintre bolile virotice provocate de virusuri periculoase care cu greu
pot fi detectate şi numai cu microscoape electronice, ei avînd mărimi
I
milimicronice, sînt :

Paralizia virotică
Paralizia virotică se prezintă sub 2 forme : una acută care ucide I
albinele infectate după 1— 2 zile de la contaminare şi cea de a doua,
cronică, cînd sfîrşitul letal apare la 5— 6 zile. Nu se ştie pînă acum origi­
nea lor, iar cercetătorii au păreri diferite; unii o atribuie unor des-
cuamaţii de culoare brună la nivelul intestinului mijlociu ; alţii susţin
I
că boala se datorează unei intoxicaţii cu polen de la unele plante ca
strigoaia (Veratrum L.).
Intr-adevăr, s-a constatat că virusul atacă albinele tinere de 9— 10
zile care, fiind doici, consumă mult polen. Boala însă apare acolo unde
stupii stau prea mult expuşi la soare, ridicîndu-se astfel temperatura I

interioară din stup. Atunci virusul atacă în masă colonia, în special în

timpul unui cules. Furtişagul între colonii facilitează extinderea bolii în
prisacă.
Simptome caracteristice sînt : agitarea mare a aripilor ; albinele nu I

pot zbura ; ele mor cu aripile întinse în diferite direcţii ; unele se tîrăsc
pe jos în. faţa stupului, iar corpul fără perişori devine lucios.
--------------
*) G ram -n ega tiv — se colorează foarte puţin cu coloranţi alcalini. ■
I

243
 Se recomandă umbrirea sţupilor în zilele prea călduroase, oferind
coloniilor bolnave ceaiuri medicamentoase în care se adaugă două tablete
de cloramfenicol sfărîmate şi adăugate la trei litri sirop 1/1. Ca mijloc
profilactic s-a folosit cu rezultate bune ribonucleaza pancreatică sub
formă de aerosoli. Pentru această lucrare, substanţa se pune într-un
pulverizator care, sub acţiunea presiunii, pulverizează medicamentul în
particule extra fine — ca un nor — pe care albinele le inhalează.
r Sucul de ceapă în, sirop, 25 g la litru, folosit în mod obişnuit, fără
a fi specific, dă rezultate bune.
£ — Dar cum se obţine şucul de ceapă ? întreabă un tînăr apicultor.
— Se curăţă ceapa de foile exterioare ; se rade pe o râzătoare
neţocită folosind partea cu orificiile cele mai mici ; răzătura se pune
într-un tifon şi se presează cu o mică presă de mînă. Sucul apare ca o
spumă ce se toarnă în siropul călduţ. A re proprietăţi fitoncidice pre­
ţioase care ajută albinelor la dezinfectarea sistemului digestiv, dîndu-le
în acelaşi timp o longevitate adeseori chiar dublă. Doza de sirop care se dă
zilnic este de 250 g ; sucul de usturoi are :aceleaşi proprietăţi dar se
obţine mai greu la răzătură trebuind să stea cîteva ore în apă călduţă ;
se dă numai de două ori pe săptămînă pe cînd sucul de ceapă se dă
oricînd şi fără nici un inconvenient. Sucul de morcov, care conţine multă
vitamină A, se dă o dată pe săptămînă şi în doză de 100 ml.
. • '

Boala neagră de pădure

Alopetia nigrans apis, amintită la bolile mătcii — boală a cărei

etiologie nu este încă precizată se atribuie unor albine care datorită
diferitelor accidente mai mult sau mai puţin grave devin negre, lucioase,
fără perişori pe torace şi abdomen. Simptomele pot fi confundate cu cele
ale nosemozei, acariozei, toxicozei etc. fără a fi nici una din acestea.
După unii cercetători apare în lunile iunie-septembrie ca o conse­
cinţă a unui dezechilibru alimentar ; mare consum de mană şi lipsă de
polen din alimentaţie. Alţi cercetători o atribuie unui factor ereditar
dinspre mamă care scurtează durata normală de vieţuire ; în organismul
albinelor bolnave azotul scade la 14,5% faţă de 22,5% cît există în albi­
nele sănătoase. Insecticidele măresc şi ele posibilităţile apariţiei bolii, mai
ales cînd tratamentele se fac în timpul înfloririi plantelor. Este cazul pe
care l-am întîmpinat în. 1960 cînd am transportat stupina la un cules de
floarea-soarelui la G.A.S. Frimu (Lehliu) : în primăvară, plantele abia por­
nind în vegetaţie au fost tratate cu DDT. Substanţa s-a păstrat pe teren
pînă da înflorire, căci n-a plouat de loc. Cînd a ;început culesul a survenit
o ploaie şi totodată o mare.parte din albine au început să moară, cu feno­
mene tipice de „boală de pădure44. Am mutat imediat stupina la G.A.S.
Burduşani, Ialomiţa, unde n-a mai apărut nici un caz de boală, iar recolta
a fost excelentă.
Simptomele încep printr-o neputinţă de zbor ; albinele ies din stup
pe seîndura de zbor, cad pe pămînt, vor să se înapoieze în stup, dar garda
de la urdiniş nu le îngăduie să intre, apărînd încăierări între albine.
Abdomenul este uşor mărit fără a manifesta semne de diaree, el
devine negricios — chiar, şi la albinele tinere atinse de această afecţiune.
Stomacul şi guşa le sînt goale, dar la disecţia intestinului extras cu grijă,
pentru a ieşi în întregime, se observă leziuni ca nişte mici noduli ne-
gricioşi, iar culoarea stomacului este punctată, pestriţă. Unii cercetători
printre care se numără şi cei din ţara noastră consideră că boala
este de natură virotică. Transportarea stupinei la un cules de polen variat
constituie un mijloc de tratament ; streptomicina a dat oarecare rezultate
în doză de 1 g la 4 litri de sirop medicamentos — deci un flacon ■— oferit
albinelor 16 zile in doze de 250 ml. în toate afecţiunile cu acest caracter
nu trebuie să lipsească sucul de ceapă din ceaiul medicamentos. Albinele
moarte din faţa stupului se ard zilnic, luîndu-se toate măsurile de igienă
cunoscute : flambarea stupului, schimbarea hranei şi chiar a măteii.
Fit. ■ ; ■ ■- i; - •' *'• : . i " Uşi , _,

j Puietul în sac (Sackbrood)

Puietul în sac este o boală virotică a puietului atribuită unui virus

filtrabil ce face parte din specia Morator aetatule (fig. 40). Puietul
moare în stadiul nimfal, iar cadavrele nu
sînt aderente alveolelor ci se pot scoate cu
penseta, prezentîndu-se sub forma unui sac
alungit, plin pe jumătate cu lichid de exsu-
daţie, adunat între cuticulă şi corpul gras,
care se descompune atacat de virus. Pe
acelaşi fagure se văd şi alveole cu puiet
sănătos şi cu puiet mort, pe care albinele Fig 40 _ Boala puiet în sac
îl scot cu uşurinţă ; albinele din grupul (Sackbrood):
social al curăţitoarelor, după prof. Borchert, i — ceiuiă căpăcitâ cu larva
îl înghit, pentru a înlătura răspîndirea bolii boln,avă ;u în^veoiă.°arta Ş1
în^stup. r tu ^ î al ănr* 'h m h
Caracteristică este culoarea cenuşie a larvelor moarte evoluînd spre
brun-negru — cenuşiu închis, consistenţa puietului mort este apoasă şi
granuloasă ; mirosul uneori e pătrunzător şi acru; alteori cadavrele sînt
fără miros. Capul e ridicat în sus şi nu aderă de peretele alveolei unde
larva a murit.
Tratamentul e asemănător cu cel aplicat la loca, inclusiv cloramfeni-
colul, o tabletă sfărîmată la 1 1 sirop, dizolvată în prealabil în apă călduţă.
•'• j; ' ... ' ■ • - :■ ••

Micozele

Micozele sînt boli provocate de unele ciuperci dăunătoare ce afec­

tează atît puietul larvar şi pupele, cît şi albinele mature, pe acestea
din urmă însă într-o măsură mai redusă. Dr. Brizard şi prof. Rouşseau
din Franţa se ocupă mult de studierea lor, publicîrid în reviste diferite
articole lămuritoare. Aceste boli au devenit în ultimii ani mult răspîn-
dite, bănuindu-se că activitatea lor s-ar datora abuzului cu antibiotice
care sterilizează intestinul, distrugînd flora bacteriană bună, lăsînd

ziţi vegetali sau animali, de la care iau carbonul care le este Necesar
 Uneori, puietul şi albinele adulte apar pietrificate ca în aspergiloză,
provocată de agentul său patogen Aspergillus flavus, care atacă sistemul
nervos şi muscular atît al puietului, cît şi al albinelor mature. De aceea
în lucrările de specialitate este denumit şi puiet pietrificat.
La fel ca agentul de mai sus sînt şi ciupercile Pericystis apis care
provoacă boala puietul păros (pericystimicoza) despre care vom vorbi
mai departe. Peotru a nu f i confundat ou Pericystis alvei care atacă
păstura din faguri, agentului patogen al puietului văros i s-a dat o
denumire aparte şi nouă : Ascosphaera apis.
în general, ciupercile sînţ formate din filamente subţiri şi rami­
ficate denumite h ife 1). Ele pot sta iarna în intestinul mijlociu al albinei
şi chiar în miere, deci iniţial în nectar. In cele mai multe cazuri apare
în primăvara următoare. La un cules bogat, umiditatea din stup favo­
rizează dezvoltarea ciupercii, căci atunci temperatura de la exterior se
ridică, creînd condiţii favorabile pentru apariţia bolii.

Aspergiloză (puietul pietrificat)

Aspergiloză, cu agentul său patogen micotic amintit, denumit Asper­

gillus flavus, se dezvoltă la o temperatură de 27— 40°C cu un pH 2,8— 7,4.
El are nevoie de mult oxigen şi puţină lumină. Rezistenţa acestor ciuperci
este redusă. In schimb agentul patogen este favorizat ca dezvoltare cînd
albinele consumă miere de mană bogată în săruri de potasiu şi sodiu.
Cercetătorii au constatat că la 60°C moare în 30 minute.
Larvele sînt acoperite cu un strat de spori galbeni-verzui ; mice-
liul căptuşeşte alveolele cu larvele moarte, extinzîndu-se pe suprafaţa
fagurelui. ■ r % ;» : j
Mumificarea se datorează evaporării apei din ţesuturi. Cînd aceasta
este terminată, cadavrele ghipsoase şi tari sună în faguri cînd aceştia
sînt scuturaţi. Măsurile de combatere sînt următoarele : stupina să fie
însorită; stupii bine dezinfectaţi prin flambare ; în stupi să se creeze
o bună ventilaţie. Prof. Rousseau de la Centrul de combatere a
bolilor albinelor — Nice (Franţa) recomandă ca la fundul stupului să fie
o deschidere prevăzută cu o pînză metalică lăsată deschisă şi iarna
la stupii care sînt sau au fost de curînd bolnavi. ^
Sporii acestei boli micotice pătrund în intestinul mijlociu al larvelor
prin hrana ingerată şi infectată, oferită de albinele doici. Sporii germi­
nează în intestin răspîndindu-se în tot organismul prin filamente, pînă
ajung să străbată învelişul chitinos al albinelor mature.
La începutul bolii larvele au o culoare crem, iar corpul se mumifică
aderînd pe pereţii alveolelor. Cînd culoarea miceliului este alb-gălbuie,
ciuperca rîu mai sporulează. In schimb, miceliul de culoare galben-verzuie
e plin de şpori, răspîndindu-se pe suprafaţa fagurelui, formînd pete.
Răspîndirea acestor spori e foarte rapidă căci, fiind extrem de uşori, sînt
împrăştiaţi în cuprinsul stupului, la cel mai mic curent.
Ca prognoză dr. Brizard consideră că micoza provocată de Asper­
gillus flavus e mai puţin răspîndită dar ciuperca este mai rezistentă, iar
coloniile atacate. pier, căci şi albinele mature sînt atacate. De aceea e
'1)" H ifă — filairteort* din c a re este-alcătuit - miceli-ul C iu p e rc ii; .SfniiŢâ iţis

246
 I

preferabil ca la primele simptome, dacă s-a primit confirmarea de

diagnostic de la un laborator, colonia atacată să fie arsă. Temperaturj
medie de 27°C cît şi Umiditatea mare din stup favorizează extinderea
bolii. Se recomandă ca stupii să stea pe vetre însorite iar alimentaţii1
cu sirop să fie înlocuită cu turtiţe mici, ca să fie repede consumate.
Institutul de apicultură de la noi recomandă o prăfuire a coloniilo
bolnave cu Micocidin 100 g, pus sus pe suprafaţa ramelor, repetînd ope
raţia de 3 ori din 7— 7 zile. 1

In Franţa s-au obţinut unele rezultate prin folosirea unui anti

fungic în sirop — amfotericina — administrat de 3— 4 ori, la intervale de
3— 4 zile. Dr. Brizard recomandă ca în timpul verii fundul stupului să f i «
înlocuit cu altul din tablă perforată pentru o aerisire mai activă în in -J
terior. Se recomandă ca dezinfectant al stupului formol 5%.
Ca simptome — tot după Brizard — boala are două faze :
a) albinele bolniave agitate, neliniştite ;
b) apare paralizia urmată de moartea albinelor mature, h .
Sînt simptome cu care se poate stabili diagnosticul, care esteI
precizat de : prezenţa puietului micozat pe mici porţiuni din fagurii
de cuib ; prezenţa larvelor pietrificate ; aderenţa acestora pe p ereţii'*
alveolelor, cadavrele fiind sau de larve, deci în alveole deschise, şauB
de nimfe în alveole căpăcite. Boala nu dispare odată cu sezonul mai rece,®
coloniile slăbesc continuu şi fără ameliorare decît în cazuri rare şi după
hiăsuri severe de igienă. »
Deosebită de ^pergiloză, deci de puietul pietrificat, dar toţ; aţît d e l
periculoasă pentru sănătatea coloniilor mai este şi boala puietului văros^k
provocată de Ascosphaera apis, boală denumită pericistimicoza. Adeseori
însă era confundată cu Aspergillus flavus sau cu Pericystis alyei, care
atacă păstura in faguri. ~
I

Ascosphaera apis (puietul văr os)

Ascosphaera apis, spre deosebire de aspergiloză, atacă numai Iar- I

vele, nu şi albinele mature ; larvele moarte sînt tari ca gipsul şi ele nu g
mai aderă la alveolele în care mor. Caracteristic pentru ele este faptul că
atunci cînd fagurele cu larve moarte este mişcat, se aude un zgomot, iar
dacă fagurele este răsturnat, din alveole cad cadavrele neaderente. ^
Ascosphaera apis atacă puietul în toate stadiile sale de evoluţie.
Ea are 2 sexe ; mascul şi femei care după fuziune dau naşterenprin I
reproducţie la spori.
Sporociştii se prezintă sub forma unor corpusculi rotunzi de culoare m
brun-verzuie, spre negru. Ei trăiesc 15 ani în larvele mumificate şi rezistă B
la soluţii de formol.şi bioxid de sulf. ™
• Larvele se contaminează tot; pe cale bucală. După Brizard,lise
pare că sporii iernează în stomacul albinelor sau chiar în miere. Boala
apare în anul următor în aprilie, cînd în stup creşte umiditatea diii cauza,
nectarului apos evaporat în stup. Culesul de mană favorizează şi el I
dezvoltarea sporilor, acestei boli. Obişnuit, mai întîi atacă puietul
mascul, deci cel de trîntori, ca apoi să treacă şi la larvele de lucrătoare
şi cele de matcă.
II
I
247

I
 La început larvele infectate au o culoare alb-gălbuie devenind
galbene ; apoi încep să se întărească şi sînt mai puţin elastice. Miceliul
creşte repede formînd, un strat alb pîslos invadînd integral spaţiul alveo­
lei. Apa din corpul larvei bolnave se evaporă, organismul se deshidra­
tează şi mumificarea începe. Cînd procesul s-a terminat corpul devine
spongios ca gipsul, apoi sfărîmicios oa varul. Suprafaţa larvei e granu-
loasă, cu o coloraţie variată, de la alb ia verde închis.
Sporii ciupercii rămîn în fagurii vechi, de aceea se recomandă
ca aceştia să fie topiţi şi înlocuiţi cu faguri artificiali noi, după ce s-au
luat toate, măsurile de igienă, flambînd stupii şi apoi dezinfectînd oglin­
zile stupilor diin faţa urdinişurilor, unde au fost sooase cadavrele larvedotr.
. ^ r In general boala apare în zonele mărginaşe ale cuibului cînd albi­
nele puţin numeroase nu acoperă bine fagurii cu puiet. Se impune deci
o comprimare a cuibului încît albinele să păstreze integral temperatura
normală. Odată cu venirea verii, cînd temperatura de afară creşte, boala
mai scade din intensitate. Jdii? kj orrr oh ^&rn\îu G:*U,ri*>q o;îbqb. (d
Ca tratamente, în străinătate, s-a folosit cu rezultate bune fumi-
garea fagurilor cu oxid de etilenă care se prepară industrial prin oxi-
darea catabolică a etilenei. Acest produs este folosit eâ insecticid de
respiraţie pentru gazarea dăunătorilor produselor alimentare în doză de
2— 40 g/m3.
Rezultate bune s-au obţinut şi cu alte fungicide ca acidul sorbic
şi parahidroxibenzoaţul de metil. Acidul sorbic se poate da şi sub formă
de turtiţe cu rezultate bune. Problema este încă în cercetare şi nu s-au
transmis încă dozele ce se folosesc în tratarea bolii sub această formă.
Tratamentul acestei boli se face prin prăfuirea coloniei cu Thia-
bendazol 2 g la 700 g de zahăr pudră, care se oferă albinelor în partea
de sus, pe spetezeie superioare ale ramelor. Operaţia se repetă de 3— 4
ori, la intervale de 3 zile. Trebuie luate măsuri severe de dezinfectare
a fundului stupilor, flambarea interiorului său şi aerisirea bogată prin
urdinişul larg deschis.
n 3-Institutul nostru de >apicultura recomandă a prăfuire a coloniilor
bolnave £u medicamentul Micocidin — 100 g pulbere presărată pe lanţetul
superior al ramelor din stup, cît şi deasupra albinelor aflate pe intervalul
dintre rame, operaţie care se face de trei ori la interval de 7— 7 zile.
Este şi mai bine cînd stuparul elimină mumiile aflate în alveole,
scoţîndu-le uşor "cu o pensetă. Ele sînt uşor de detectat chiar atunci
cînd albinele bolnave sau moarte sînt sub căpăcele care au 6 culoare
puţin albicioasă şi sînt uşor evacuate. Mumiile se ard ca şi cadavrele
extrase din alveole şi încă nemumificate. Utilajul folosit în prisacă,
dăltiţa de ridicat ramele, lanţetele, planşeta pe care se sdot mumiile,
periile, afumătorul, masca — trebuie lăsat toată ziua la soare, pe capacul
unui stup, întrucît expunerea la soare distruge agenţii patogeni de
orice fel. După ce puietul sănătos a eclozionat fagurii preinfectaţi se
ard, căci sporii în condiţiuni bune de trai, vieţuiesc 15 ani. Rezultate bune
s-au obţinut şi cu sucul de ceapă ori cel de usturoi dat în. ceaiuri medi­
cinale. Sublimatul coroziv l%o dezinfectează bine ramele, scîndura de
zbor, foalele afumătorului etc. - -h el* *-

248
 \. '

De asemenea, aşa cum am amintit mai înainte, o ciupercă asemă­

nătoare celei a puietului văros, Pericystis alvei, atacă păstura care
astfel consumată de albine în lipsa polenului, expune colonia la o infecţie
micotică.
Acolo unde păstura este atacată ea se înălbeşte ca varul şi poate
fi eliminată uşor de stupar, iar fagurele trebuie supus unui tratament de
fumigaţie pentru a distruge eventualele ciuperci. Unii agenţi patogeni
micotici au o culoare verde şi sînt la fel de periculoşi.
Am insistat ceva mai mult asupra micozelor căci în ultimii ani ele
au apărut pretutindeni, punînd în alarmă pe mulţi cercetători spre a găsi
metode mai sigure de îndepărtarea lor. Din fericire ele nu nimicesc
coloniile decît acolo unde stupii nu sînt îngrijiţi, dar, totuşi, fac pagube
însemnate, micşorînd producţia şi dînd stuparului multe griji şi trudă.
Despre Salmonella mors apis, ciupercă ce atacă matca precum şi
albinele adulte, am vorbit la capitolul matca, şi nu mai revenim.
MV&i lu m e : ir, h o P^-rcz '4 b : fi&fi-. *4 fer/iato»
■ ;.s*j . Bolile parazitare /n$T jş
Bolile parazitare sînt şi ele destul de periculoase. începem cu nose-
moza, căreia îi vom da o expunere mai amplă, căci ea a devenit acum cea
mai răspîndită şi mai greu de înlăturat.

Nosemoza
tXJH 3. tis O i ' "" U' ± ' SH
Nosema apis Zander, parazit din grtipâ microsporidelor care duce la
depopularea mare în primăvară a coloniilor, lucrează la început insidios,
neobservat ; atunci cînd apare mai puternic va crea dificultăţi pentru
stuparul care trebuie să ducă o luptă serioasă, zi de zi, jpentru â o răpline.
Boala este provocată de protozoarul amintit care-şi găseşte loc
prielnic în epiteliul intestinului mijlociu (stomac) al albinelor adulte
atacind chiar şi matca, infectată prin hrana primită, mai ales cînd, în
iarnă, ea mai consumă şi ceva miere. Agenţii patogeni de răspîndire
sînt sporii care evoluează în planonţi apoi în meronţi care completează
ciclul depunînd sporii iniţiali. Ei se adună cu ^milioanele în intestinul
victimei. S-au găsit pînă la 180 milioane de spori pe mm3. Nu. orice
spor ajunge să aibă o acţiune distructivă, căci foarte mulţi din: ei sînt
împinşi în punga rectală,- de unde sînt eliminaţi odată cu excremen­
tele. Dar şi acolo, afară în natura, au ocazia de a se reîntoarce în stup,
readuşi de albinele care aduc apă de la o sursă infectată, în care au
căzut din zbor excrementele albinelor bolnave împreună sporii, care
îşi încep evoluţia lor funestă. Dar, dacă albinele coloniei respective sînt
puternice şi bine hrănite cu rezerve de hrană din proteinele corpului
gras, fosfatul de calciu care reglează aciditatea sucului gastric nu le
permite să-evolueze şi sînt eliminaţi la rîndul lor. Lupta este grea căci
adeseori numărul imens al sporilor cere organismului eforturi mari,
iar colonia slăbeşte zilnici Uneori boala este introdusă indirect în stup
prin intermediul altor paraziţi cum sînt de pildă : gîndacii de mucegai
care trăiesc în corpul albinelor moarte. Ei se afundă apoi în pămînt
pînă ajung la maturitate, cînd revin în stupi, în timpul nopţii. Ei sînt
plini cu ^sporii din cadavrele consumate iniţial, spori pe care îi răspîn-
/ • •
249
 dese uşor în colonie. De aceea, una din măsurile elementare de igienă
din prisacă este să se măture cît mai des şi apoi să se ardă albinele
moarte căzute pe oglinda stupilor. în primăvară, stupii trebuie să fie
bine curăţaţi la flambare, după ce s-au răzuit toate petele de diaree.
Apoi, colonia este transvazată din stupul în care a iernat în cel curat,
micşorind numărul ramelor la cîte sînt ocupate bine de albine, mărginind
colonia cu două diafragme între două perne cu material termoizolator.
Urdinişul este micşorat, iar stupii sînt cu faţa spre sud. Capacele tre­
buie să aibă'perne bine îndesate şi groase ca să nu se piardă căldura,
care în primăvară este elementul principal care ajută la dezvoltarea
normală a cuibului.
Hrana trebuie să fie de calitate bună, cu miere în faguri căpăciţi,
scoşi din depozit şi păstraţi într-o cameră ferită de ger şi de unele micoze
care adesea pot compromite mierea.
O influenţă mare în frînarea bolii nosemoza o au zborurile de
curăţire intestinală pe care colonia le face de 2— 3 ori în timpul iernii,
în zilele însorite şi fără vînt. Atunci albinele ies repede, se curăţă,
şi aruncă din zbor milioane de spori. Dacă unele din ele —- mai ales cînd
este zăpadă pe vatra prisăcii — râmîn acolo îngheţate, stuparul să nu
fie îngrijorat, căci tocmai acelea sînt grav atinse de boală şi murind afară
din stup, scapă colonia de un mare număr de spori. De aceea se reco­
mandă ca stuparul să forţeze coloniile să iasă in timpul iernii în zbor
de curăţire. Pentru aceasta, cînd afară temperatura este de 8— 9°C stu­
parul trebuie să ridice capacele expunînd la soare pernele umede, şi
să ridice podişorul după ce soarele îl încălzeşte 30— 40 minute. Albinele
ies în zbor ide curăţire şi apoi reintră fiecare în stupul lor, după care
se repune totul la loc şi în aceeaşi ordine. ,.-ji . ţ :; ^ :
Dacă stuparul observă cu această ocazie că hrana este prea puţină,
pînă cînd vin zilele calde ale primăverii, introduce j lîngă ghem 2— 3
faguri iCU miere bună ; în lipsa acestor faguri, el poate turna mai înainte,
într-un fagure gol, sirop d*e zahăr 2/1 cu Fumidil B, (după indicaţiile ce se
vor da mai jos) pe care îi aşează apoi lîngă ghem. Desigur că aceste inter­
venţii deranjează colonia ; de aceea se recomandă ca în locul siropului,
deasupra leţişoarelor superioare ale ramelor să se: pună cîte o turtă de
şerbety preparată mai înainte din zahăr pudră frămîntat cu 20% miere ;
turtiţa de 500 g se întinde pe o mică bucată de tifon, aşezînd-o deasupra
ghemului, Operaţia este bine să se repete peste două săptămîni, pînă
apare în natură un mic cules de nectar, dar mai ales polen proaspăt, în
turtiţe se adaugă şi antibioticul Fumidil B şi vitamina B2 pulverizată.
Dacă se observă că albinele au defecat în stup şi fagurii de acolo
sînt murdăriţi, apărînd ;un miros greu şi o umiditate exagerată în stup,
trebuie neapărat intervenit pentru trecerea coloniei într-un stup curat
cu faguri de rezervă scoşi din depozit. Aceştia sînt ţinuţi 1— 2 zile
într-o cameră caldă la o temperatură de. 25—28°C, pentru a putea fi
uşor ocupaţi de colonie. Operaţia se îndeplineşte chiar în prisacă, la cel
puţin -f 12°C prin aşezarea în locul stupului murdar a unui stup curat,
cu faguri calzi, cu'hrană, continuîndu-se în felul următor : se închide ur-
diniştdL de la stupul curat ; peste el se aşează un corp gol de stup pentru
scuturarea coloniei în fagurii de jos. Se deschide cu precauţie stupul mur-

250
 1

dar pus alături, scoţînd de la margine primul fagure ; el se trage înce'

lateral, pentru ca albinele ce stau strînse in ghem şi se desprind de acok e<m
* 1
să nu cadă pe fund ; fagurele scos cu albina acoperitoare este scuturat
brusc în golul stupului de deasupra ; albinele cad între fagurii curaţi din in
stupul nou ; se procedează la fel cu toţi fagurii din corpul murdar ; cu puţin in
fum, albinele scuturate pătrund uşor între intervalele fagurilor curaţf m
Cînd s-au scuturat toţi fagurii în felul acesta, se reiau la scuturat ş;
albinele care între timp au ieşit din alveolele goale în care iernau. Stupu u P

curat cu colonia transvazată încadrată cu două diafragme şi două perne Lne

apoi podişorul şi capacul este dus într-o cameră caldă unde stă 12 ore ,reB
în acest tiimp gheimiul se reface între faguri. A doua zi, diiimiiinejaţa, stupi
DilllB
cu colonia transvazată e dus în prisacă la locul său, cu urdinişul puţi] itirP
deschis, unde va continua să ierneze în condiţii bune. Fagurii murdari de
diaree se curăţă sau chiar mai bine se topesc sau se dezinfectează c u «
vapori de acid acetic glacial, cum vom arăta puţin mai departe. ToateS
aceste, măsuri de profilaxie trebuie urmate de un strict control de labo-B
rator, făcut tuturor coloniilor din prisacă. în acest scop se iau probe de
albine — ridicînd puţin podişorul fiecărui stup — se perie o parte d ir w
albinele aflate pe el într-o farfurie cu alcool medicirial sau şe fşce aceeaşM
operaţie de periere de pe fagurele mărginaş. Este nevoie numai de apro-B
ximativ 50 de albine pentru analiza fiecărei colonii. Albinele din alcool
mor imediat ; ele sînt scoase cu furculiţa de descăpăcit, sînt puse la
zvîntat pe/.capacul stupului din care provin şi apoi introduse într-un
cornet de bîrtie pe "care este notat mai înainte numărul stupului respec­ I
tiv, în felul' acesta, după rezultatele date de, laborator, pare indică
numerele stupilor în care există nosemoză, stuparul poate faqe un trata­
ment diferenţiat. Dacă probele afirmă prezenţa nosemozei la 20% din
stupii prisăcii se aplică tratamentul la toate coloniile. r
I
în principiu, coloniile puternice sînt cele care trebuie mai întîi
sprijinite, căci ele vor fi cele de la care stuparul aşteaptă recolta, bună.
Celor slabe, numai după ce sînt unite între ele form înd; o colonie cu
populaţie numeroasă, li se aplică şi lor tratamentul respectiv. Această
recomandare se bazează şi pe constatarea că aceste colonii care ies slabe I
din iarnă nu mai rezistă la eforturile unei primăveri cu temperaturi sub
9°C, situaţie în care Nosema îşi dublează atacul.
Ca tratamente s-au încercat multe medicamente dintre care bune
rezultate le dă Fumidilul B — un produs de mare valoare care se oferă I
în sirop încă din toamnă, distribuit de opt ori,-de două ori pe săptămînă,
preparat cu ceaiuri medicamentoase cu pojamiţă, gălbinele, muşeţel, urzică
în combinaţie^ Siropul medicamentos se fface a s tfe l: un flacon^ conţine
500 mg de substanţă activă, care permite prepararea a 40 doze (500 mg : I
12,5X40). Materia primă din flaconul cu Fumidil B este dizolvată în
zece părţi de ceai sau de apă .fiartă şi răcită. Se agită bine pînă cînd
soluţia este complet limpede ; apoi se pune în 20 litri sirop 2/1 (2/1 ceai: la B
1 kg zahăr). O jumătate litru de sirop medicamentos reprezintă pentru B
fiecare colonie cantitatea care îi va fi distribuită de două ori pe săţptamînă
timp de o lună. rjj «•..<"**. ynv.
i -uT Cînd nu există posibilitatea cîntăririi substanţei, r^ se rrecomândă
folosirea metodei dr. T. Bogdan de la fosta Staţiune centrală' de*cerce-
I

251

I
 tări pentru apicultură şi sericicultură. Utilizînd acest procedeu conţinu­
tul unui flacon necesar la 25 colonii se întinde pe o coală de hîrtie şi se
împarte în patru p ă r ţi; fiecare sfert se dizolvă în apă călduţă pînă se
limpezeşte soluţia după care se adaugă la 5 1 sirop. Fiecărei colonii i
se administrează 200 ml de două ori pe săptămînă, timp de o lună, deci
în total de opt ori. Coloniile puternice prezintă un mare dinamism după
un astfel de tratament. Cînd tratamentul se face toamna trebuie ca nea­
părat fin primăvară să fie repetat, deoarece atunci nbsema începe să se
manifeste mai activ.
După cercetătorii germani sezonul cel mai bun de aplicare a tra^
tamentului este în primăvară. Tratamentul se face prin pulverizarea
siropului medicamentos cînd albinele încep să aducă în stup însem­
nate cantităţi de polen proaspăt. Acest fel de aplicare are o însemnătate
deosebită, căci paraziţii de Nosema apis sînt şi ei la rîndul lor favori­
zaţi în dezvoltare de apariţia polenului proaspăt adus în stup. într-ade-
văr, fiind cantonaţi în intestinul mijlociu, paraziţii se dezvoltă conco­
mitent. Deci pulverizarea medicamentoasă intervine într-un moment
optim de frînare a dezvoltării agenţilor patogeni. Pe lîngă această inter­
venţie, albinele atinse de boală sînt ajutate în dezinfectarea lor de apa­
riţia în intestin a acelor învelişuri celulozice ale polenului. Este cunos­
cut efectul celulozei în orice organism, căci excitînd intestinele, deter­
mină o purgaţie mai activă, ce antrenează şi ajută la evacuarea în
masă a sporilor, odată cu excrementele care ţîşnesc cu putere din punga
rectală. Cînd stuparul intervine şi el cu siropul medicamentos cu Fumi-
dil B, situaţia paraziţilor devine precară, iar albinele se curăţă de aceşti
agenţi patogeni periculoşi. Cercetătorii sovietici au obţinut rezultate
bune folosind suljapiridizina (spofazol) în doză de un litru sirop medi­
camentos, .dîndu-1 cîte 200 ml de trei ori din 3 în 3 zile, cu condiţia
ca echipamentul de faguri şi stupul însăşi să fie în prealabil dezinfectaţi
cu formol şi respectate măsurile de igienă în prisacă. Desigur că într-un
fel acest tratament este mult mai economicos, cerînd timp şi muncă
mai puţină apicultorului, pe cînd Fumidilul B cere un tratament de o
lună, administrîndu-1 de 8 ori la o colonie. Siropul poate fi oferit şi
turnîndu-1 in fir subţire între intervalele fagurilor ocupaţi de albine.
Oricare tratament s-ar aplica, stuparul are datoria ca mai ales în
primăverile reci coloniile să-şi păstreze integral căldura normală, fără
variaţii ; coloniile trebuie să fie bine împachetate, urdinişurile să fie mic­
şorate în nopţile reci şi să fie redeschise dimineaţa cînd răsare soarele.
în cazul lipsei Fumidilului B sau a medicamentului sovietic amintit,
Institutul de cercetări pentru apicultură recomandă să se dea fiecărei
colonii cîte 1 g de streptomicină dizolvată în 4 1 sirop, care deşi nu are
un rol curativ în nosemoză, stimulează -
dezvoltarea coloniilor. Siropul
medicamentos astfel preparat se dă în doze de 0,500 1, repetat de şase
ori, deci în total 3 1 sirop oferit albinelor din 4 în 4 zile. Personal am
avut rezultate foarte bune folosind ceaiuri medicinale cu zahăr, adăugînd
la fiecare litru de sirop cîte 25 g suc de ceapă. în zece ani de aplicaţie
constantă nu am tavut nici un caz de nosemoză în prisacă, dar am urmărit
cu hîrtia de turnesol ca această hrană medicamentoasă să aibă totodată
un pH de 5— 6 care frînează dezvoltarea nosemozei, pe cînd o hrană
alcalină cu un pH de 8— 9 o favorizează.
Trebuie urmărite în special coloniile care au prezentat în primă­
vară fenomene de diaree, care adeseori este un preludiu al nosemozei,
diaree care este însă de multe ori şi inofensivă. Ea se prezintă cu
excremente în stare apoasă, de culoare gălbui, verzuie. Albinele au abdo­
menul mărit şi cînd este uşor presat, din el ţîşnesc excrementele ; se
înlătură cauzele care au provocat-o şi anume : umiditatea din stup, faguri
pătaţi, căldura* între pernele cuibului, hrană de calitate bună.

Boala de mai j .rn â-o

Boala de mai, denumire dată de cercetătorii Morgenthaler şi
Maurizio, este asemănătoare ca simptome cu cele scrise mai înainte :
incapacitate de zbor, abdomen umflat, tremurări ale corpului. La ana­
liză s-a găsit mult polen nedigerat de la diferite flori care produc con-
stipaţie. Se bănuieşte că vina o poartă polenul anumitor plante, în
special de la floarea broştească (Ranunculus peberulus), cu polen toxic
care conţine anemonină, căci boala trece repede, după ce s-a terminat
înflorirea acestor plante.

Amoebioza
' ■ . £i . . i .. - : ■■ ■ - /HBfiţii
Amoebioza cauzată de protozoarul Malpighamoeba mellifica Prell
din ordinul Amoebina ce se prezintă sub formă de chişti rotunzi sau
ovali cu diametrul de 7-—8 microni. Ei sînt aduşi în stup de albinele
transportoare de apă din bălţi infectate. Amoebele invadează tubii mal-
pighieni, care sînt rinichii insectei. Ciclul evolutiv durează o lună. Cînd
boala apare, ea se manifestă cu o diaree de culoare galben-deschis pro­
vocată de orice atingere a corpului, expulzînd la distanţă reziduurile in­
testinale. Stupul miroase urît ; pe fundul său, pe scîndura de zbor şi jos,
în faţa stupului, pe oglinda lui se adună multe albine moarte. Contami­
narea se face chiar în stup, căci reziduurile fiind dulci, alte albine le
ingerează şi se infectează.
Nu există nici un tratament specific ; s-a încercat Fumidilul B
care n-a dat rezultate. Se aplică măsuri de igienă curente. Stupina
trebuie deplasată pe o vatră însorită, căci umiditatea unei vetre pro­
voacă adesea boala. Se dă coloniei o hrană cu vitamina B2 în sirop : trei
tablete la litru sau sirop preparat cu drojdie 50 g la litru. Albinele
trebuie dirijate să se aprovizioneze cu apă numai de la un adăpător
din prisacă, punînd acolo la început vreo doi faguri sau un jşirfop medi­
camentos foarte diluat. Prepararea siropului cu drojdie se face aşa cum
este descris amănunţit la hrănirea de stimulare la pagina 362— 363,
adăugînd şi nelipsitul suc de ceapă : într-un castron se pun 3— 4 linguriţe
de zahăr tos ce se freacă cu un pachet de drojdie proaspătă folosind o
lingură de lemn, pînă ajunge ca o smîntînă ; se adaugă 1 litru ceai şi se
clocoteşte 3— 5 minute pentru a distruge ferm entul; apoi se completează
cu alt litru de sirop, se răcoreşte, se adaugă sucul de ceapă şi se oferă
albinelor bolnave în raţie de 200 ml pe zi, timp de 4 zile la rînd, cînd
boala s-a stins.

253
 >r. Acariozele

1o Varrooza
3 v o m W ii fS hrs • oh .••• :
Varmoza, provocată de acarianul parazit Varroa jacobsonii, este
o boală foarte periculoasă care poate, în scurt timp, să distrugă stupine
mari.
Boala, adusă din Indonezia, bîntuie cu furie în Extremul Orient,
la Primorie (U.R.S.S.), masivul cel mai întins din lume de tei, unde vin
sute de mii de stupi ; în acea regiune boala face ravagii. Prin schimbul
de material biologic boala a apărut în Rusia europeană, trecînd prin
acelaşi mijloc în Bulgaria.
Acarianul măsoară 1,5 mm X 1 mm lungime. A re 8 picioare dar este
foarte agil. Femela depune 2— 6 ouă în alveolele puietului necăpăcit
din care se nasc larve în 2— 3 zile. Larvele parazitului trăiesc la început
pe seama hranei larvelor de albine, ca apoi cînd acestea sînt căpăcite,
paraziţii să atace pupele, sugîndu-le hemolimfa. Paraziţii ajung la de­
plină maturitate după 7— 8 zile de la eclozionare. Fiind maturi, acarienii
părăsesc alveolele după eclozionarea albinelor şi se prind pe corpul albi­
nelor din colonie şi mai ales pe cel al trîntorilor. Se fixează în regiunea
dintre torace şi abdomen şi uneori chiar între segmentele ventrale abdo­
minale, unde s-au găsit între 1 şi 20 acarieni. Ei se hrănesc cu hemolimfa
larvei, se împerechează şi depun ouă la fel ca şi mamele lor.
Albinele parazitate mor cu timpul. Cele care ies din alveolele în
care au crescut odată cu acarienii prezintă în general deformări corpo­
rale, părăsesc stupul şi mor afară sau în stup, cadavrele fiind eliminate
de albinele curăţitoare. Paraziţii se răspîndesc şi la alţi stupi. Vehicularea
lor o fac în special albinele hoaţe, cele care s-au rătăcit şi nimeresc
într-un stup cu paraziţi şi în special trîntorii.
Lupta împotriva acestor acarieni este foarte ?dificilă întrucît larvele
lor stau ascunse sub căpăcelele puietului. Tratamentul cu fenotiazină
atacă' numai acarienii adulţi, dar sub căpăcele apar alte generaţii,
care se înmulţesc la rîndul lor. Numai dacă concomitent se descăpăcesc
fagurii cu puiet, larvele de acolo mor împreună cu aceşti periculoşi
paraziţi. Institutul de cercetări pentru apicultură al Asociaţiei Crescăto­
rilor de Albine a elaborat lin medicament (Sineacar) pentru tratamentul
acariozelor albinelor în general.
Preparatul Sineacar se prezintă ca o pulbere de zahăr (pudră) care
se presară peste albinele ce stau între faguri, astfel că majoritatea lor să
fie bine pudrate. Operaţia se repetă de 4 ori din 7 în 7 zile dîndu-se de
fiecare'dată cîte ,100 g de medicamente.
m In stupingle neinfectate medicamentul se dă de 4 ori pe an — în
special la organizarea coloniei pentru iernat — cît şi în primăvară după
controlul de fond.
Apicultorii care au colonii bolnave sînt obligaţi să declare apariţia
bolii, instalîndu-se o carantină a stupinei, care se ridică numai în cazul
în care nu a mai apărut nici un caz în interval de un an de la tratament.
Să se evite mutarea de faguri între stupii prisăcii căci astfel boala se

254
 I

răspîndeşte din nou. La început, cînd boala apare în stupină, este mult
mai bine ca primele colonii să fie ucise, fagurii se topesc, iar stupii
se dezinfectează.
Paraziţii căzuţi pe un jurnal pus în prealabil pe fundul stupului I
sînt arşi.

Acarioza propriu-zisă
I

Acarioza este o boală parazitară periculoasă care bîntuie cu furie

în alte ţări ; la noi pînă în prezent nu a apărut. Se bănuieşte că această
rezistenţă a rasei carpatine la atacul acarienilor se datorează unor
perişori tari din vestibulul stigmelor respiratorii, încît acarienii nu pot I
să străbată în trahee ca să le invadeze,
aşa cum o fac la alte rase (fig. 41).
Acarienii pătrunşi în trahee se
înmulţesc foarte repede şi asfixiază al­
i
binele adulte. Se tratează cu fumigaţii
de Folbex care are sufocantul respec­
tiv aplicat pe nişte cartonaşe ce se
aprind uşor şi fac fum mult, asfixiind
acarienii, fără să pricinuiască vreun Fig. 41. — Acarieni provocatori ai I
bolii acarioza :
neajuns puietului din cuib. Operaţia se — fem ela şi m a s c u lu l; ; 2 —v trahee
repetă din 7 în 7 zile, de două ori, respiratorie invadată de acarieni. n .
urmînd a se repeta în primăvara ur­
mătoare. Este bine ca stupii să fie duşi la pastoral la un loc de carantină I

unde culesul le ajută mult.

Brauloza provocată, de păduchele albinelor, am descriş-o la lecţia
privind bolile mătcii şi deci nu mai revenim.
I

Senotainioza
yjm..
Senotainioza este şi ea o boală parazitară provocată de o muscă
Senotainia tricupsis JVtieg, de dimensiuni mici, de culoare cenuşie cu I
o dungă albă pe cap. Femelele stau pe capacul stupului la soare şi
pîndesc albinele in zbor, la care se reped fulgerător depunînd pe
toracele lor cîte o larva care se lipeşte strîns. Femela este vivipară,
deci naşte pui vii, cu care parazitează albinele tinere. Paraziţii pătrund
în corpul albinelor prin articulaţia dintre cap şi torace şi se hrănesc I

cu hemolimfa acestora, ucigîndu-şi astfel gazda. Cînd larva parazitului

are 6— 11 zile părăseşte cadavrul albinei, se îngroapă în pămînt unde după
12 zile devine matură şi continuă viaţa parazitară în felul arătat. Musca
atacă de asemenea viespile, furnicile etc. I

Tratamentul, stabilit de cercetătorii sovietici constă în prepararea

unei soluţii de amidon, pe un carton alb, împreună cu D.D.T. înadon-
centraţie de 2%. Substanţa toxică se. îmbibă în cartonul unde, obişnuit,
stă la pîndă musca parazitară, care se intoxică şi moare. Altă metodă I

este aşezarea pe capacele stupilor a unor farfurii albe vt— culoarea

preferată — pline cu apă, în care muştele parazitare se îneacă uşor,
în număr mare.
I

I
 Boli accidentale neoontagioase

Puietul răcit

Coloniile de albine suferă şi de boli necontagioase accidentale.

Astfel este puietul răcit, boală care apare în cazul cînd puietul
rămîne descoperit în nopţile prea reci ; atunci coloniile se strîng în ghem
şi lasă fără acoperire fagurii din marginea cuibului. Puietul poate muri
şi din cauza unei supraîncălziri a cuibului în timpul unui transport în
pastoral, cînd nu s-au luat măsurile de rigoare pentru ca în stup să se
facă aerisirea corespunzătoare, iar temperatura urcă peste 36°C. Este aşa-
zisul puiet opărit. Atunci suprafaţa fagurilor este umedă prin deshidra­
tarea larvelor şi nimfelor de sub căpăcele. Prevenirea unor asemenea
cazuri va fi arătată la capitolul Tehnica apiculturii pastorale.

Diareea albinelor
’ T •• f i r:
Diareea albinelor e o boală necontagioasă ce se manifestă prin
tulburări ale tubului digestiv, prin balonarea intestinului posterior
plin de reziduuri alimentare, în special atunci cînd albinele au ier­
nat cu miere de mană ce are un conţinut apreciabil de substanţe
nedigerabile. Boala e mai activă atunci cînd albinele nu au avut parte
în iarnă de o zi cu soare, cu temperaturi de 10— 12°C, ca să poată ieşi
în zborul de curăţire şi să elimine reziduurile din intestin. După aceste
zboruri albinele pot reţine reziduurile încă o lună şi jumătate fără alte
manifestări de eliminare a lor.
; Deci boala se datorează unor perturbări ale proceselor metabolice.
Ca tratament se aplică o forţare a coloniei să facă un zbor de cură­
ţire chiar într-o zi mai puţin caldă. în acest scop se ridică capacul şi
podişorul şi se aplică peste corpul de stup un geam de sticlă vopsit în
negru ; el se încălzeşte repede de la razele solare, transmite căldură
în interior, iar albinele ies în zbor activ de curăţire. Cu acest prilej,
fiecărei colonii bolnave i se dă un ceai medicamentos cu zahăr 1/1 la
care se adaugă 1 g acid tartric dizolvat în prealabil şi turnat în sirop.
Oricare boală din cele descrise mai sus ar apare în stupină, apicul­
torul e obligat să ia absolut toate măsurile de igienă cît şi cele de dis­
trugere a oricărui agent patogen care le-ar provoca.
Acestea sînt măsurile de ordin general, ce se aplică întregii stu­
pine afectată, urmată de măsurile de. ordin individual, privind în special
coloniile ce sînt în suferinţă ! — Primele sînt preventiv — defensive,
iar celelalte sînt oferisiv-curative, executate direct asupra agenţilor pato­
geni stabiliţi prin analiza de laborator. în astfel de situaţii se merge
pînă la sacrificarea unor colonii grav atacate, ori numai se tratează folo­
sind mijloace fizice sau chimice.
Ca mijloace fizice se foloseşte căldura uscată ori cea umedă, sau
mijloace radiante : razele X sau gama.
> Căldura uscată se obţine cu rezultate foarte bune folosind o lampă
cu benzină a cărei flacără trece peste suprafaţa tuturor pieselor din stup,
mai puţin fagurii cu ramele lor care se iradiază.
 -
Căldura umeda e mai complicată căci trebuie adîncite toate piesele
în apă clocotită în care se pune în prealabil ori formaldehidă în doza de
5% sau sodă caustică 3% ori apă de Javel 150 ml la litru. Rezultatele
sînt şi mai bune cînd în stupinele mari se folosesc sterilizatoare speciale
care cer însă investigaţii importante.
Rezultate spectaculoase dau radiaţiile X sau gama care într-adevăr
ucid orice agent patogen, în special cei din alveolele fagurilor, care deci
scapă de topire şi pot fi folosiţi în continuare.

Intoocicaţiile

în categoria bolilor accidentale intră şi intoxicaţiile, ce sînt cau­

zate de unele plante cu polen toxic, care din fericire sînt foarte puţine ;
astfel plantele din familia Ranunculaceelor : piciorul cocoşului (Ranun-
culus acer) sau bulbuci (Trifilius europeus), omagul (Acconitum napellus)
nemţişorul de cîmp (Delphinium consolida) care toate conţin anemonină,
substanţă toxică, iar degeţelul roşu (Digitalis purpurea) secretă un glicozid
■digitidina. Toxicitatea acestor substanţe apare în stupină numai atunci
cînd aceste plante cresc în masiv şi durează numai 2— 3 zile, după care
ele nu mai acţionează nociv. La fel şi nectarul arbustului rhododendron,
cu flori roşii-roz bătînd în albastru, care conţine o substanţă toxică.
Această substanţă nu face rău albinelor căci, probabil, s-au adaptat de-a
lungul timpului. în schimb, mierea produsă şi consumată de om dă unele
fenomene de intoxicaţie — fără urmări tragice. în anii secetoşi şi ceapa
de sămînţă îşi modifică conţinutul de acid fosforic, devenind uşor toxică ;
de asemenea, în anii ploioşi, florile tutunului dau polenului o proporţie de
anabazină ori nicotină peste normal ; şi mierea de mană, deşi pentru
consumul uman este foarte bună — şi chiar uneori superioară mierii flo­
rale — dă albinelor, în iarnă, o intoxicaţie datorată excesului de sub­
stanţe minerale pe care le conţine. De multe ori însă nu planta respectivă
este de vină. Există substanţe toxice în atmosferă care provin din rezi­
duurile anumitor unităţi industriale şi care poluează întreaga floră meli-
feră din jur. De exemplu, o fabrică de prelucrare a aluminiului, odaită
cu fumul coşurilor înalte, elimină fluor şi derivaţii acestuia, sub formă de
gaz galben-verzui foarte toxic. Uzinele de bauxită din care apare alu­
miniul prin topire elimină crioliţa, tot atît de toxică, căci reziduurile
luate de vînt sînt duse pînă la 10 km, depunîndu-se şi pe flori.
Foarte periculoase sînt însă intoxicaţiile chimice cu insecticide şi
erbicide date din ce în ce mai mult, aplicate adeseori fără să se ţină
seamă de instrucţiunile Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare
şi Apelor. în vara anului 1966, la Cornetu, judeţul Ilfov, mi s-au intoxicat
coloniile de trei ori, iar în 1974, la fel, în comuna Joiţa-Bîcu.
Unele din aceste substanţe sînt foarte toxice şi pentru om. Cu
cîţiva ani în urmă, în Columbia, pîinea contaminată cu Parathion, care
este un puternic insecticid, a provocat sute de victime.
Insecticidele ca : D.D.T.-ul, Hecatoxul (H.C.H.), Detoxul, Aldrinul
etc., toate cu o remanenţă mai scurtă sau mai lungă, fac mari pagube.

17 — cd. 44 257
 Sînt patru categorii de pesticide : insecticidele folosite contra dău­
nătorilor din clasa insectelor, fungicidele care atacă ciupercile micro­
scopice, acaricidele care atacă acarienii, dăunători frecvenţi ai livezilor
cu pomi roditori şi erbicidele care distrug buruienile din culturi. Ele
au diferite combinaţii de arsenic, clor, fosfor, sulf, fluor etc.
Intoxicaţiile chimice cu aceste pesticide acţionează diferit. De
exemplu, unele din ele prin ingestie cînd toxicul pătrunde în guşă şi
în intestin prin consumul polenului sau al nectarului atins de pulve­
rizări. Ele provoacă dereglările metabolismului proteinelor, lipidelor, glu­
cidelor şi al apei ; cele mai multe sînt combinaţii de arsenic, fluor şi bariu.
Altele acţionează prin contact — cînd albinele se coboară din zbor
pe florile atinse de substanţa toxică ; de îndată toxina străbate cuticula
de protecţie şi atacă sistemul nervos, iar albinele paralizează şi mor
aproape pe loc.
Dacă stuparul este avertizat în timp legal — două zile cel puţin
înainte de stropiri — poate lua măsuri de apărare : se închid stupii
punînd la urdinişuri triunghiul de aerisire — inovaţie proprie — care per­
mite o circulaţie activă a aerului în stup, cu condiţia ca podişorul şi
perna de sub capac să fie înlăturate. Astfel se stabileşte un curent de
aer permanent, care împiedică creşterea temperaturii. In cazul stupilor
închişi temperatura creşte iar albinele devin neliniştite agitîndu-se mult
pentru a găsi o ieşire şi a face schimbul normal de gaze. De asemenea,
albinele închise vor fi alimentate zilnic cu apă dată în ulucelul ramei, sau
pulverizînd-o prin orificiile de ventilaţie ale capacului. Dacă albinele
mai sînt şi protejate contra razelor solare de la amiază, punînd pe tabla
capacelor ierburi cosite, sau saci vechi, udaţi mereu cu apă, rogojini,
salteluţe, albinele pot sta închise cîteva zile fără pericol. Stuparul
trebuie însă să ştie cu ce substanţă toxică a fost tratată cultura respec­
tivă, căci unele din ele au,remanenţă de cîteva zile iar altele numai
24 de ore. După perioada periculoasă, se retrag triunghiurile de aerisire
de la urdiniş, se aşează podişorul şi salteaua la locul lor, iar albinele
pot pleca la lucru fără pericol. Totuşi, în lumeş. apicultorilor, această
situaţie a creat un sentiment de panică şi unii dintre stupari au re­
nunţat să se mai ocupe de albine, ceea ce este în detrimentul econo­
miei naţionale.
M. B. Levin, citînd un raport al Ministerului Agriculturii al S.U.A.,
scrie că în. 1967 au pierit intoxicate cu pesticide în Arizona 70.000
colonii de albine, în California peste 70.000, iar în întreg statul federal
500.000.
Cercetătorii se străduiesc acum să urmărească coloniile care au re­
zistat în măsură mai mare atacului pesticidelor şi să creeze ecotipuri,
care înmulţite pot să facă faţă — cel puţin parţial — atacului grav al pes­
ticidelor. Cei mai mulţi se străduiesc să găsească diferite metode cu ca­
racter biologic, care să atace dăunătorii recoltelor fără să sufere şi albinele
din zona tratată. De pildă se experimentează acţiunea unor feromoni în
combaterea unor.dăunători. Feromonii sînt răspîndiţi în aerul înconjurător

258
 I

culturilor atacate. Aceştia, secretaţi în mod normal de femelele dăună­

torilor dezorientează pe masculi şi astfel nu se mai produce împe-
recherea lor. A lţii provoacă sterilizarea masculilor, în care caz femela deşi I
împerecheată nu poate să se reproducă. în general se apreciază că este B
necesară lansarea a aproximativ de zece ori mai mulţi masculi sterilizaţi
prin radiaţii gama, decît numărul celor presupuşi că există într-o anumită
zonă. De pildă, în insulele Curagao din Marea Caraibilor, la 75 km de 1
Venezuela,' unde bîntuia o muscă care-şi depunea ouăle sub pielea vitelor, M
în special a oilor, cauzînd pagube mari, s-au lansat 170 000 masculi sterili,'
deparazitînd întreaga insulă. Americanii au imitat metoda şi răspîndind
50 milioane de masculi sterili, au provocat dispariţia într-un singur an a
speciei amintite care bîntuia întreaga provincie Florida. Un medic german
I
a ajuns la un rezultat similar obţinînd masculi sterili chiar în absenţa
radiaţiilor gama, uneori prin încrucişarea unor specii ai căror descendenţi
pierd capacitatea de reproducere.
De curînd (1977) entomologii americani au izbutit să facă un in­
I
secticid — Precocen — care acţionează asupra hormonului juvenil, pre­
parat ce prezintă numeroase avantaje în lupta biologică împotriva insec­
telor dăunătoare. Femelele precoce au ovarele nedezvoltate şi refuză
acuplarea cu masculii respectivi.
I
Cu ocazia Congresului Internaţional de Apicultură de la Moscova în
1971 — organizat de APIM O N D IA — s-a prezentat un referat în legătură
cu apariţia în Italia a unui dăunător care atacă floarea salcîmului, dăună­
tor adus din America de Nord. Cercetătorii au cerut biologilor americani
felul cum ei combat acest dăunător denumit Parectopq. robiniella şi s-a I

aflat că dăunătorul are un inamic, o insectă care-1 parazitează. Acesta a

fost reprodus artificial şi răspîndit, nimicind în faşă larvele dăunătorului.
Iată deci altă cale de combatere — cea biologică -7- care ne va scuti de
aplicarea insecticidelor, ce sînt periculoase atît pentru fauna animală, cît I

şi pentru oameni.
In larga gamă a pesticidelor care ucid dăunătorii plantelor sînt
cîteva care nu cauzează nici un rău albinelor. Din această categorie fac
parte Taxajenul şi Etionul. I

Dăunători ai albinelor, păsări şi plante insectivore

I

In afară de doi dăunători amintiţi la bolile albinelor — Braula coeca

şi Senotainia mai sînt şi alţii, după cum urmează : cleştarul păsturii —
Silvanis surinamensis — care distruge mari cantităţi de polen şi păstură
dacă nu este combătut la timp. El este distrus cu tetraclorură de carbon I
— 2 linguri — pusă pe o farfurioară. Această doză este suficientă pentru
un borcan cu 12— 15 kg polen. Furnicile avide de miere sînt distruse'
punînd într-o cutie acoperită cu pînză metalică cu ochiuri de 1— 1,5 mm,
3— 4 g arseniat de sodiii amestecat cu zahăr sau borax soluţie : la 100 ml
I
apă fierbinte se pun 20 g borax şi apoi se adaugă 100 g miere sau zahăr.
Furnicile se mai distrug prin turnarea de petrol sau motorină peste
muşuroi ; sarea de bucătărie presărată în jurul furnicarelor le goneşte.

259 I

1
 Lupul albinelor — Philanthus triangulum — asemănător cu viespea
dar mai mare atacă din zbor albinele şi le consumă. Se urmăresc şi se
descoperă cuibul lor în pămînt, turnînd sulfură de carbon şi astupînd
intrarea cu pămînt.
Meloe verigatus este o insectă mică parazitară, de 2 mm, care se
fixează la articulaţia dintre abdomen şi toracele albinelor, sugîndu-le
hemolimfa ; parazitul atacă chiar şi larvele din
cuib. Se îndepărtează dînd fum de tutun dintr-un
afum ător; paraziţii cad pe un ziar aşezat în
prealabil pe fundul stupului ; ziarul este apoi re­
tras repede şi ars (fig. 42).
Urechelniţa — Forficula auricular ia — pă­
trunde noaptea în stup şi se hrăneşte cu miere,
atacînd uneori chiar puietul. Se distruge folosind
Fig. 42 — M e lo e v e r i-
gatus :
fosfat de zinc. Se prepară un aluat cu un pahar
1 — masculul ; 2 — femela. făină de grîu, unul cu mălai, 2 linguriţe de zahăr
şi puţin fosfat, atît cît aluatul să devină cenuşiu.
Se pune pe acolo unde insectele circulă, sub capac, pe podişor, la înche­
ieturi etc.
Viespile atacă de asemenea coloniile — în special Vespa crabro
denumită şi Vespa vulgaris. Fiind avide de carne, apicultorul le combate
aşezînd pe cîteva capace ale stupilor cîteva bucăţi de carne ce le dă cîteva
zile la rînd ; apoi otrăveşte aceste momeli presărînd peste ele verde de
Paris sau altă otravă, nimicindu-le.
De asemenea dacă se suspendă în prisacă 2— 3 sticle pe jumătate
pline cu apă îndulcită cu zahăr, viespile intră prin orificiul sticlei şi se
îneacă cu sutele în sirop.
Fluturele de găselniţă sau molia cerii — Galeria melonella, atacă
fagurii mai vechi în căutarea de resturi de polen, păstură sau învelişurile
nimfale aderente pe pereţii interiori ai alveolelor în care au evoluat serii
de puiet.
In consecinţă larvele fluturelui distrug fagurii, pulverizîndu-i.
Fluturii maturi se împerechează, iar femela depune sute de ouă
care curînd măresc paguba iniţială.
Lupta contra lor se duce printr-o acţiune de sufocare cu vapori de
sulf ce ard în nişte dispozitive speciale denumite afumătoare de sulf.
Fagurii se aşează în corpuri goale de stupi ce se suprapun, lipindu-se
cu cocă fîşii de hîrtie la locul de îmbinare, pentru a nu ieşi afară fumul de
pucioasă aprinsă în corpul de sus al stupului ; cum aceşti vapori sînt mai
grei ca aerul, ei ajung prin coborîre pînă la ultimul corp cu faguri, distru-
gînd fluturii şi larvele de găselniţă ; operaţia se repetă după 10 zile.
Dintre păsările insectivore cea mai primejdioasă este prigoria -—
Merops apiaster. Au fost cazuri cînd în guşa unei prigorii s-au găsit
60— 70 albine înghiţite. Cum ele trăiesc în stoluri numeroase, se înţe­
lege ce pagubă pot aduce dacă nu se iau măsuri. Din fericire, cum ele
îşi fac cuibul în pămînt pe margine de diguri sau rîpi, pot fi sufocate în
cuib introducînd o cantitate de sulfură de carbon şi apoi astupînd in­
trarea cu lut. Un mijloc practic şi uşor de a le goni din preajma prisăcii
este înălţarea unui zmeu deasupra stupinei, zmeu ce are o zbîrnîitoare ;
această jucărie de copii le înspăimîntă.
în afară de toate acestea, albinele cunosc singure primejdia după
sunetele pe care le emit aceste păsări şi astfel cele mai multe dintre ele
nu părăsesc stupii pentru cules cînd prigoriile năvălesc în prisacă. în
cazul cînd prigoriile sînt numeroase şi se stabilesc în preajma stupinei,
ele trebuie distruse, căci altfel stupii rămîn fără albine zburătoare. în
această situaţie se procedează în felul următor : stolul de prigorii cu puii
zburători înnoptează într-un anumit loc pe un copac din apropiere. Odată
identificat acest loc, se transportă acolo o căruţă cu paie, făcîndu-se
cîteva căpiţe în preajma copacilor unde ele dorm. Pe la miezul nopţii
stuparul cu alte 2— 3 ajutoare se postează în jurul căpiţelor ; se trage un
foc de puşcă şi concomitent se aprind toate căpiţele ; păsările buimăcite
se duc direct spre flăcări, unde pier în cea mai mare parte.
Piţigoii şi ciocănitoarele, deşi fac unele pagube în stupină, nu
pot fi omorîţi. Cei dintîi se aşează iarna la urdiniş ciocănind stupul ;
albinele deranjate de zgomot se desprind din ghemul de iarnă,
ies pe scîndura de zbor, de unde păsările avide le devoră ; ciocănitoarele
strică adeseori stupii găurind peretele lateral pînă ajung la fagurii cu
albine pe care le consumă ; deci paguba făcută este mare, fiind însă păsări
folositoare pădurii nu se distrug, dar se îndepărtează din jurul prisăcii
prin focuri de armă.
Botgrosul este o pasăre insectivoră care nu se mulţumeşte să se
hrănească cu albine numai vara ci îşi face provizii cu cadavrele lor pe
care le înfige în ţepii unor arbuşti oum sînt măcieşii, pentru a le avea
ca hrană pe timpul nefavorabil, cînd insectele nu zboară.
Dintre mamifere, şoaricii — Mus musculus — fac pagube mai ales
fagurilor ; ei pătrund în stup în pragul iernii, îşi fac culcuş la margine
şi consumă miere şi albine moarte. Pot fi otrăviţi cu grîu toxic răspîndit
în stup sau în camera unde iernează stupii.
Broasca rîioasă şi şopîrlele fac pagube coloniilor, căci se cuibăresc
sub fundul stupilor, iar noaptea consumă albine ; ele au limba lungă şi
lipicioasă, de care albinele de pe scîndura de zbor se prind cu uşurinţă
şi astfel sînt înghiţite fără dificultate. în schimb, ariciul, care era bănuit
că ar fi şi el un consumator de albine, se hrăneşte numai cu albinele
moarte de pe oglinzile stupilor şi goneşte broaştele şi şopîrlele atacîndu-le.
Dintre plantele insectivore cum sînt : piciorul cocoşului, roua ceru­
lui şi, spicul dracului, unele atrag albinele prin culoarea, mirosul şi necta­
rul lor bogat, dar de îndată ce albinele se aşează pe corolele lor, fulgerător
îşi închid petalele ; albina rămîne prizonieră acolo, unde floarea cu secre­
ţiile sale foarte acide îi dizolvă corpul întreg inclusiv chitina, hrănindu-se
astfel spre paguba coloniei.
Pentru prevenirea şi combaterea bolilor la albine, Institutul de
cercetări pentru apicultură al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din
R. S. România colaborează cu numeroşi stupari din sectorul socialist şi
individual care au obţinut rezultate deosebite în activitatea lor, în men­
ţinerea sănătăţii coloniilor de albine.

Dezinfectarea fagurilor

— Cum se face dezinfectarea fagurilor prin vaporizări cu acid

acetic ? întreabă unul dintre tinerii apicultori.
— Operaţia trebuie făcută numai cînd temperatura exterioară este
de cel puţin 18°C pentru ca substanţa să se poată volatiliza şi să omoare
bacteriile şi protozoarele. Se foloseşte acidul acetic 96% care se diluează
pînă la 80%, prin adăugarea unui litru de apă la patru părţi acid acetic.
Cu această soluţie se va lucra cu mănuşi, bandaj de tifon la nas şi ochelari.
Ramele cu faguri de pe care s-au ras propolisul şi petele de diaree se
pun în corpuri goale de stupi, aşezate în stive de cîte 4— 5 corpuri. Fiecare
stivă are fixată o planşă de P.F.L. la bază şi alta în partea superioară.
Acidul acetic se toarnă peste o bucată de vată în doza de 150 ml la un
corp cu 12 faguri, peste care se pune repede cel de-al doilea corp, pro-
cedînd la fel pînă la cel de sus, unde se fixează placa de P.F.L. Pe măsură
ce se formează stiva, un om de ajutor lipeşte fîşii de hîrtie cu pap, făcut
din făină de grîu cu apă ; se închide astfel orice orificiu. Se poate folosi
pentru această operaţie de lipire chiar şi lutul. Se lasă stivele timp de
cinci zile, după care se desfac, se scoate vata dintre corpuri, se aşează sub
stivă şi deasupra ei se pune cîte o ramă cu pînză metalică pentru a se
forma curenţi de aer ce elimină mirosul acidului. Aerisirea trebuie făcută
timp de 48 de ore, după care fagurii pot fi folosiţi, căci atunci albinele
nu mai sînt incomodate de mirosul lor, care dispare definitiv sub acţiunea
de ventilare a albinelor. în lipsa acidului acetic, fagurii mai pot fi dezin­
fectaţi prin pulverizare cu o pompă de mînă sau cu un pulverizator cu
presiune cu o soluţie de formol, preparată din o parte formol 40% şi nouă
părţi apă. Fagurii bine stropiţi se pun în corpuri goale care se astupă la
fel ca mai sus, lipiţi etanş, şi ţinuţi într-o cameră caldă de cel puţin 20°C
timp de 4 ore. După aceea se aşează în extractorul centrifugal, se eli­
mină soluţia din ei şi în felul acesta se şi aerisesc. Se pot reintroduce
în stupi fără dificultate, după ce au mai stat suspendaţi la aer 24 de ore.
A lţi apicultori, care nu au pulverizator, adîncesc fagurii într^o budană
cu soluţia indicată, soluţie ce se toarnă foarte încet pentru a pătrunde
în toate alveolele fagurilor eliminînd aerul din ele ; acolo stau cel puţin
24 de ore, după care soluţia se elimină aşa cum am spus, iar fagurii se
aerisesc. Se recomandă ca în stupi — atunci cînd în stupină a apărut o
boală bacteriană şi mai ales micotică — să se pună cîte o sticluţă cu
formol 20% fixată în ultimul fagure mărginaş. Formolul pur are un titraj
de 40% ; deci el trebuie dublat cu o egală cantitate de apă ; evaporarea
în stup se face introducînd. în sticluţă un filtru de tifon adîncit pînă la
fund, al cărui capăt iese puţin afară din interiorul sticlei. Albinele suportă
uşor formolul şi se obişnuiesc cu mirosul.
„ Cum îţi aşterni aşa vei dormi!“

PREGĂTIRILE DE TOAM NA ALE COLONIEI

IN VEDEREA IERNĂRII

în apicultură se consideră — tineri apicultori — că anul apicol,

care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe odată cu sosirea
lunii august. Din această lună se fac pregătirile coloniilor pentru iernat,
privind sănătatea lor, hrana de iarnă şi vieţuirea lor într-un mediu uscat,
ştiut fiind că umiditatea în stup în timpul iernii este foarte dăunătoare.
Aceste pregătiri încep — ca totdeauna — de la acel element de continui­
tate a coloniei care este matca. Cercetătorii au stabilit că vîrsta mătcilor
are o importanţă capitală, mai ales în prag de toamnă. Ei au dovedit că
în stupinele în care 20% din colonii au avut mătci tinere, mortalitatea
albinelor în iarnă, la acestea, a fost de 33 g albine de fiecare interval ;
în stupinele unde 40% din colonii au avut mătci tinere mortalitatea a fost
numai de 22 g, iar la cele cu 60% mătci tinere, mortalitatea s-a redus în
medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine.
De asemenea consumul cel mai redus de hrană în timpul iernii îl
au coloniile cu mătci de un an. Deci, fie că stuparul creşte din timp —
după toate regulile selecţiei — mătci selecţionate şi le introduce pînă
la finele lunii iulie, fie că le procură din crescătorii oficiale, mătcile vor
fi introduse luîndu-se toate măsurile de precauţie ca să fie bine primite
şi să intre repede în îndeplinirea sarcinii ce o au.
O altă problemă însemnată în pregătirile de toamnă este prezenţa
fagurilor cu păstură în stup, cu atît mai mult cu cît în această perioadă
în natură sînt foarte puţine plante polenifere. Stuparul grijuliu care în
vară, cînd polenul intră în cantităţi mari în stup, pune la păstrare cel
puţin doi faguri cu polen de fiecare colonie, trebuie să-i ofere albine­
lor în toamnă. Doicile, numai în urma consumului de polen, pot secreta
lăptişor ca să crească contingente noi de albine tinere, singurele care
ajută la o bună iernare. In afară de aceasta, în toamnă toate albinele
coloniei consumă polen pentru completarea corpului gras ce le ajută să
reziste rigorilor iernii şi să le ferească de atacul nosemozei. E drept că în
timpul iernii albinele n-au nevoie de polen, căci nu-1 pot digera pentru
motivele ce le vom arăta mai departe.
O altă problemă de pregătire a coloniilor pentru o bună iernare
este păstrarea căldurii în interiorul stupului, care să nu se risipească
prin pereţii crăpaţi sau prea subţiri, mai ales acum cînd s-a dovedit că
singura iernare bună se face numai afară în aer liber, şi nu îri adăpost,

263
 aşa cum preconizam şi eu cu 40 de ani în urmă. Cunoscutul cercetător
C. L. Farrar (S.U.A.) a constatat, că stupii împachetaţi la exterior au în
primăvară mai mult puiet, iar mortalitatea albinelor la aceştia este de
6,4%, aproape de trei ori mai mică faţă de 18,5Vo> mortalitate consta­
tată la stupii fără protecţie. La noi, unde iernile nu sînt prea aspre, este
suficientă o căptuşire exterioară cu o foaie de carton asfaltat prinsă în
şipci sus şi jos sau cu pioneze. Prin culoarea lui neagră cartonul atrage
în iarnă razele solare şi coloniile încălzite ies mai devreme şi mai des,
făcînd zboruri de curăţire intestinală. Unii stupari împachetează tot
stupul cu foi de polietilenă lăsînd numai urdinişul deschis ; măsura nu
este prea bună, în afară de cazul cînd colonia este redusă la numărul de
faguri ocupaţi de albine, iar ei sînt pe ambele laturi mărginiţi cu perne,
ca să menţină căldura interioară fără condensaţii. Totuşi la ventilaţiile de
la capace trebuie neapărat făcute 10— 15 orificii de 2— 3 mm pentru
schimbul de gaze şi eliminarea vaporilor din respiraţia albinelor.
La începutul lunii august mai este o problemă de rezolvat : aceea
a urdinişului superior, despre care vom vorbi la capitolul „Căminul colo­
niei : stupul sistem atici Vă amintesc că albinele trebuie încă de acum să
fie obişnuite să circule prin acest urdiniş nou deschis, închizîndu-1 pe
cel de jos ; astfel, coloniile au posibilitatea să-şi organizeze din vreme
cartierul de iernare în raport de poziţia urdinişului, pentru ca schimbul
de gaze să se facă mai activ, şi să ierneze în condiţii bune. Pentru mări­
rea acestui schimb printr-o uşoară ventilaţie în stup, şi mai ales pentru
eliminarea vaporilor rezultaţi din respiraţia albinelor, orificiul podişo-
rului se lasă deschis şi redus ; în felul acesta vaporii se strecoară uşor
prin perna groasă cu paie bine îndesată în capacul stupului fără a se
forma curenţi ; ventilaţiile laterale ale capacului rămîn parţial deschise ;
în acest aranjament, umiditatea nu va apare în stup. Paiele trebuie să
fie de grîu sau secară 4 se vor evita paiele de ovăz care, conţinînd o pro­
porţie mare de siliciu, sînt higroscopice şi menţin acolo o umiditate rece
ca un frigider, răceală ce se răsfrînge în jos, spre ghemul coloniei.
După cercetările şi termometriile făcute de Budel s-a stabilit că
atîta timp cît colonia îşi menţine în iarnă ghemul la o temperatură supe­
rioară celei de afară, interiorul stupului va fi mai uscat decît aerul de
afară şi nu se va produce condensarea vaporilor. Albinele pot ridica tem­
peratura ghemului de iarnă în două moduri : unul voluntar, consumînd
miere, altul într-un mod natural, ca urmare a activităţii albinelor tinere
din interiorul ghemului.
Întorcîndu-ne la fostul nostru roi secundar care şi-a acumulat în
vară hrană suficientă, care să-i ajungă pînă apare viitorul cules din pri­
măvara următoare, observăm un fenomen nou : prigonirea trîntorilor.
Ei sînt înfometaţi şi nu le este îngăduit accesul la fagurii cu miere ;
sînt izolaţi prin colţuri, pe pereţi sau pe fundul stupului, înconjuraţi
de gărzi straşnice care le interzic alimentaţia. Mai sînt îngăduiţi în co­
loniile orfane, pornite să-şi crească mătci ce urmează să fie fecundate.
Uneori, doar în cîţiva stupi, .albinele îi lasă să trăiască peste iarnă, dar
în număr foarte redus.
Cînd vara este pe sfîrşite iar toamna bate la uşă, colonia începe
pregătirile în vederea bunei vieţuiri în iarnă. Intr-adevăr, începînd de
la 23 iunie, cînd ziua începe să se scurteze iar noaptea se lungeşte, al­
binele devin mult mai docile ; matca depune ouă mai puţine ca număr
consecinţă a fenomenului de fotoperiodism şi de apropiere a diapauzei!
Aceste fenomene influenţează producţia de hormoni care preced iarna ce
urmează. In organismul albinelor coloniei au loc schimbări biochimice şi
fiziologice cu un metabolism mai redus.
Albinele îşi măresc mult corpul gras care le ajută să treacă mai
uşor peste rigorile iernii şi să- menţină glandele în funcţie pentru hrana
puietului în viitoarea primăvară. La albinele nou-născute acest corp
gras — după Chauvin — este compus din celule grăsoase puţin dez­
voltate, cu incluziuni4) care în timpul verii stau în acest stadiu quasi-
atrofiate. La finele lunii august şi începutul lunii septembrie un număr
crescînd de albine manifestă o dezvoltare mărită a corpului gras ; după
aceea apar primele incluziuni protidice : endocite puternic pigmentate şi
uşor de recunoscut, care în timpul verii abia se văd. în luna noiembrie in­
cluziunile sînt la maximum 70— 80% dintre albine. Buna dezvoltare a
corpului gras în iarnă este direct dependentă de cantitatea de polen con­
sumat. Albinele de pe marginile ghemului de iarnă au corpul gras şi glan­
dele faringiene puţin dezvoltate, iar la oele din centrul ghemului acest or­
gan atinge mărimea maximă de dezvoltare.

mm

Fig. 43. — Corpul gras din cavitatea pericardică

Concomitent cu dezvoltarea corpului gras, în ţesuturile organismului

scade cantitatea de apă, prin aceasta crescînd posibilităţile organismului
să-şi menţină căldura corporală.

Hrănirile masive de completare

în luna august, cu ocazia controlului rezervelor de hrană din stupi,

se vor începe hrănirile masive de completare acolo unde cantitatea de
miere nu este suficientă. Lucrarea trebuie făcută repede, în scurt timp,
cel mult în 5— 6 zile, dînd de fiecare dată cîte 5— 6 kg de sirop 1/1 la un
interval de 2— 3 zile, pentru ca albinele prelucrătoare să-l poată trans­
forma în miere. Această hrănire masivă însă nu trebuie să stînjenească
cuibul mătcii, care trebuie să-şi continue, ba chiar să amplifice ritmul
de ouare, în scopul creşterii unui cît mai mare contingent de albine tineri
*) Incluziuni — particule de m aterial străin conţinute în m asa unui corp solid.
 Prof. G. Taranov (U.R.S.S.), care recomandă hrănirile de toamnă
cu zahăr în loc de miere, foloseşte o metodă care înlătură oboseala
albinelor de a mai inverti zaharoza în miere şi anume : la 72 kg de
zahăr adaugă 8 kg miere şi 20 1 apă. Soluţia o amestecă de 2— 3 ori
pe zi timp de 10 zile ; zaharoza se transformă astfel în zaharuri inver-
tite care trec complet în soluţie. Hrana preparată o introduce în fagurii
goi cu ajutorul unui dispozitiv de vid, care constă într-o ladă ermetică
în care încap 15— 20 faguri ; siropul invertit pătrunde printr-un tub
aflat la baza lăzii, scoţînd prin partea de sus aerul din va s; în felul
acesta alveolele absorb ele singure lichidul şi se umplu deplin. Fagurii
se pun la scurs pe un stativ şi apoi sînt căpăciţi cu un pulverizator
special care pulverizează ceara topită pe deasupra fagurilor cu sirop,
urmînd a fi introduşi în stupii care duc lipsă de hrană. In felul acesta
coloniile iernează în condiţii deosebit de bune.
In coloniile bine îngrijite toamna, cu suficiente rezerve de hrană,
doicile avînd la dispoziţie suficient polen, dau mult lăptişor larvelor,
iar matca îşi măreşte ritmul ouatului ; în cuib se vor dezvolta cel puţin
2 generaţii de puiet, iar colonia va trece cu succes greutăţile iernii. După
această hrănire de toamnă corpul gras îşi măreşte din nou procentul de
albumine cu 13%, iar grăsimile cu l,7o/o-
Ana Maurizio a calculat că aceste albine de toamnă trăiesc
220— 240 zile faţă de cele din vară care mor după 35— 40 zile de muncă
încordată. Această longevitate face ca albinele de toamnă să poată
creşte puiet de iarnă începînd de la 15 ianuarie, căci doicile deşi virst-
nice au glandele faringiene tinere fiziologic. Acest organ tampon care
este corpul gras, ajutat şi de un fagure cu păstură, va stimula mult
colonia, înainte ca polenul proaspăt al florei de primăvară sa apară.
Problema păsturii în cuibul coloniei unde se va forma în curînd
ghemul de iarnă prezintă două aspecte : dacă este lăsată în cuib,
păstura trebuie să stea lîngă viitorul ghem, pentru ca albinele de iarnă,
consumînd o mică parte din el, să întreţină potenţialul corpului gras.
în această situaţie este suficient şi necesar doar un singur fagure cu
păstură nu prea plin care să aibă şi alveole cu miere în el. Taranov
şi Wahl susţin că este chiar necesar să fie acolo. A ltfel — spun ei —
ghemul se desface timpuriu, cantitatea de bioxid de carbon scade, ceea
ce duce la o înrăutăţire a condiţiilor de iernare. Mai ales cînd iarna se
prelungeşte prea mult, aceste colonii slăbesc şi vor creşte puţin puiet.
Este cazul stupinelor din regiunile montane unde primăvara întîrzie
mult. i; y
Un al doilea aspect se referă la stupinele care se află în regiuni
cu primăveri tim purii, cu un cules timpuriu, înainte de apariţia pole­
nului proaspăt în cantităţi mai mari ; în acest caz păstura trebuie nea­
părat să fie prezentă în ghem pentru ca albinele să poată creşte 1— 2
generaţii de albine în iarnă, care să participe la un astfel de cules
timpuriu. în atare situaţie este bine ca în viitorul ghem şă se lase chiar
doi faguri cu păstură, presăraţi cu alveole cu miere, pentru ca albinele
doici să nu-şi consume cu puietul hrănit întreaga rezervă de corp gras
ce ajută la producerea lăptişorului necesar larvelor din generaţiile de
iarnă.

266

*
4 9
#
 I

Pe lîngă sprijinul dat de stupar, colonia începe în toamnă să-şi

acumuleze în fagurii centrali cantităţi importante de miere, luată din
fagurii mărginaşi pe măsură ce din alveolele cuibului eclozionează
albinele de toamnă. I
Stuparul le va uşura această lucrare descăpăcind mierea puţină
de pe unii faguri mărginaşi care apoi vor fi retraşi din stupi şi puşi
provizoriu în depozit. De asemenea, stuparul strîmtorează cuibul cu o
diafragmă şi introduce seara tîrziu — cînd albinele nu mai zboară — I
cîte un fagure descăpăcit în spaţiul gol de dincolo de diafragmă. Intr-o
noapte albinele golesc fagurele de miere pentru a o transporta în cuib.
Ele fac deocamdată deasupra elipselor cu puiet coroane cu miere căpă-
cită, lăsînd jumătatea inferioară a fagurilor cu alveole goale, pe care,
atunci cînd va apare frigul, le ocupă cea mai mare parte din populaţie. I
In felul acesta ghemul de iarnă se va forma în mijlocul cuibului, avînd
cîţiva faguri cu miere căpăcită în jumătatea superioară a lui, iar pe cea m
de-a doua jumătate vor sta albinele strînse în ghem, consumînd din I
mierea de deasupra lor. în felul acesta deplasarea ghemului se face «
pe verticală pe măsură ce mierea din coroane este consumată. De aceea
este recomandabil ca la stupii verticali, în corpul de jos cuibul să fie
lăsat cu puţină miere în faguri,' iar cea mai mare parte din alveolele
fagurilor să fie goale pentru a fi ocupate de 60% din albine ; deasupra I
cuibului se află un magazin plin cu miere căpăcită sau un corp întreg
cu miere. în felul acesta albinele au la dispoziţie 20 kg de miere care
le ajunge pînă la mijlocul lunii aprilie cînd în natură se găsesc însem­
nate resurse de nectar şi polen proaspăt.
I
Pentru că mai sînt şi ani complet deficitari, iar stuparii sînt nevoiţi
să dea albinelor hrană bună şi suficientă pentru supravieţuirea coloniilor
pînă cînd în primăvara următoare apare o floră bogată cu nectar şi polen,
îi sfătuim să folosească pentru această ocazie şerbetul candi fasonat în
cărămizi a cîte 5 kg, puse sus deasupra corpului de cuib, la adăpostul unui I
magazin de recoltă gol, completat peste candi cu diferite materiale ce ţin
de cald coloniei de jâjs.
Felul cum se prepară şerbetul candi l-am descris în alte lucrări ale
mele : Stupăritul, 1936, A.B.C.-ul apicol, 1966 şi în revista noastră de I
apicultură. \

\ Limitarea spaţiului
I

O lucrare importantă de pregătire a coloniilor pentru iernare este şi

limitarea spaţiului unde colonia urmează să ierneze, fără ca pînă atunci
matca să fie stînjenită în activitatea ei. într-o dimineaţă mai rece, cu
o temperatură de 10— 11°C, cînd albinele sînt adunate spre centru, în I

vederea formării ghemului, apicultorul, ridicînd pe rînd podişoarele

fiecărui stup, va număra fagurii ocupaţi de albine, pentru a nota în
registre pe cîte rame va ierna fiecare colonie. Apicultorul trebuie să
retragă în, mod treptat prisosul de faguri cu miere din margini şi I
să-i pună provizoriu la rezervă într-o cameră sau în corpuri goale de
stupi. Astfel, spaţiul coloniei va rămîne pe cel mult 8 faguri mărginiţi
de o diafragmă despărţitoare. în fiecare seară, dincolo de diafragmă se
I
267
 pune cîte un fagure cu puţină miere descăpăcită, pe care albinele o trans­
portă în spaţiul ocupat.
Avînd în vedere că în timpul iernii colonia consumă cotai mierea de
pe unii faguri şi pentru a ajunge la cei plini albinele trebuie să se
deplaseze lateral, stuparul face în fiecare fagure un orificiu cu diametrul
de 1 cm, la 10 cm mai jos de lanţetul superior, orificiu prin care albinele
ghemului se pot strecura cu uşurinţă chiar pe un timp geros, fără să fie
nevoite să treacă pe deasupra ramelor sau pe la marginile celor golite,
ca să ajungă în fagurii plini.
In ordinea lucrărilor care se fac toamna, urmează strîmtorarea
cu propolis a urdinişurilor prea largi. Albinele lipesc chiar şi podişorul
de marginile superioare ale corpului, lucrare care nu este dorită de
stupar. Intr-adevăr, în iarnă este posibil ca stuparul să fie nevoit să
deschidă unii stupi ; cum propolisul la rece este foarte tare şi greu de
desprins, s-ar face zgomot mare desprinzîndu-L De aceea stuparul tre­
buie să ungă cu vaselină consistentă atît marginile podişorului cît şi
marginile superioare* ale corpului de stup, împiedicînd albinele să mai
depună acolo propolis.
O problemă foarte importantă în pregătirile de toamnă este sta­
bilirea cantităţii de hrană ce trebuie lăsată coloniilor pentru iernare şi
pînă la viitorul cules din primăvară. In lumea cercetătorilor problema
este larg dezbătută. C. L. Farrar lasă 25— 27 kg miere de bună calitate
şi 2 faguri cu păstură lîngă ghem, precum şi un al treilea fagure plin
cu miere în partea de sus pentru o colonie care ocupă 2 corpuri de
multietajat. Alţii, cum este John Long care iernează colonii foarte
puternice pe trei corpuri de cuib, lasă 40 kg miere în corpul al 4-lea,
plus cea pe care albinele o mai au în fagurii de cuib. In schimb, cana­
dianul H. Schâfer lasă în două corpuri de cuib provizii numai de 18 kg,
dar are grijă ca începînd din prima decadă a lunii februarie să intro­
ducă săptămînal, fiecărei colonii, cîte o turtă de 1 kg miere semicris-
talizată amestecată cu 50% păstură zdrobită într-o maşină de tocat carne.
Cele 600 colonii pe care le are se dezvoltă atît de puternic, încît la
1 aprilie trebuie să inverseze cele două corpuri de cuib şi să facă o roire
artificială, dublîndu-şi numărul de colonii, roiuri cărora le dă mătci co­
mandate în Florida (S.U.A.). Producţia medie anuală este de 82 kg miere
de fiecare stup. Bineînţeles că pe timpul culesului adaugă fiecărei colonii
două, trei şi chiar patru corpuri pentru strînsură.
A lţi canadieni îşi distrug coloniile în toamnă, păstrînd fagurii cu
miere în depozit şi refăcînd în primăvară coloniile cu roiuri la pachet
argumentînd că în felul acesta avantajele sînt mai mari, căci albinele
ar consuma multă miere pentru a-şi păstra căldura ghemului ; afară de
aceasta stuparii canadieni evită riscul pierderii multor colonii din efectiv
— risc destul de mare în condiţiile iernilor grele şi îndelungate din
Canada. Totuşi, printre ei sînt mulţi apicultori care refuză să sacrifice
coloniile în toamnă, ba chiar le ajută să se organizeze cu o hrană bună,
folosind mierea pură diluată cu apă în proporţie de 4 kg miere la 1 1 apă
pe care de îndată albinele o prelucrează şi o depozitează în faguri
formînd coroane căpăcite în partea superioară a fagurilor. Lucrarea se
face în toamnă cînd timpul este încă cald iar mătcile nu au încetat ouatul.

268

:. vj£ • • -
% **
 Prof. G. Townsend — Canada — sfătuieşte că dacă se foloseşte mie­
re ce se cristalizează, e bine ca în locul apei să se pună pentru diluare 11
sirop de zahăr care împiedică cristalizarea. Ei fac iernarea coloniilor în
două corpuri, jos lăsînd grosul populaţiei, iar sus rezervele de hrană.
Cînd soseşte primăvara, în corpul de jos sînt deja 5— 6 faguri cu
puiet. Atunci se face şi prima inversare — vorbind de tehnica stupului
multietajat — pentru a preveni roirea. In acelaşi scop se adaugă, după
puţin timp, corpul al treilea cu faguri gata clădiţi şi o parte din cei
artificiali.
în ce priveşte stupii orizontali, în ei iernează coloniile pe cît posibil
mai puternice. A. S. Iakovlev, cercetător de seamă sovietic, a constatat că
cel mai mic consum de hrană în timpul iernii îl au coloniile care ocupă
9— 12 intervale, faţă de cele care au 3— 8 intervale. Producţia de miere
a fost de 2V2 ori mai mare faţă de coloniile mai mici, putînd face nuclee
puternice la începutul primăverii.
Nici prea mari, de 14— 16 intervale, nu sînt de sfătuit.
Sovieticii iernează coloniile întreţinute în stupi multietajaţi pe două
corpuri. Iniţial sînt trei corpuri, în al treilea fiind rezerva de miere, care
este în cantitate de 25 kg. Observînd că obişnuit ghemul de iernare
se formează în corpul al II-lea, deci cel de jos rămîne gol şi mucegăiesc
fagurii, în pragul iernii apicultorul retrage corpul de jos, coborînd pe
fund corpul al II-lea. Astfel coloniile, în iarnă, rămîn pe două corpuri cu
toată mierea în corpul superior.
Personal am obţinut cele mai bune rezultate cînd coloniile din
stupii Dadant au fost strîmtorate la 7— 8 faguri, din care 1— 2 erau cu
păstură pe care apoi i-am mărginit cu două perne laterale. Aceşti
faguri aveau miere pe jumătatea superioară, iar deasupra am pus un
magazin de recoltă plin cu miere căpăcită. In total în medie erau 26 kg
hrană. Ghemul se forma în corpul de stup ; albinele, în proporţie de
60% stăteau cu corpurile în alveolele goale din jumătatea inferioară
a fagurilor, iar grosul populaţiei în intervalele dintre vfaguri acoperind
mierea căpăcită din coroane ; cîr*d aceasta se termina, ghemul progresa
pe verticală, iar o parte din el trecea pe fagurii cu miere din magazin.
Primăvara la control găseam de obicei 2— 3 faguri cu puiet căpăcit.
Metoda aceasta cu rezervă de faguri cu miere în magazinul de recoltă
se poate aplica şi la celelalte două tipuri de stupi de la noi : la R A 1001
şi chiar la cel orizontal.
în ultimul deceniu C. L. Farrar (S.U.A.) a modificat metoda de lucru
cu stupul Langstroth (multietajat la noi) ; pentru strînsura de vară a
mierii, el foloseşte magazine de recoltă pe jumătate înalte faţă de cor­
purile de cuib.
Aranjarea în toamnă se face astfel : fiecare colonie iernează pe
două corpuri de cuib avînd deasupra două magazine de recoltă pline cu
miere, deci acolo avînd 22 kg hrană, în afară că jos albinele mai au ceva
miere, circa 5— 6 kg. în luna februarie introduce păstura în cuib, iar
albinele port creşte 1— 3 generaţii de puiet pînă în primăvară fără să-şi
fi consumat rezerva organică acumulată în corpul gras.
O altă intervenţie pe care urmează să o facă stuparul în luna
august, în afară de pregătirile făcute de albinele coloniei, este în directă
 legătură cu situaţia şi poziţia stupinei din timpul verii. Dacă în regiunea
din jurul stupinei, pe o rază de 10 km s-au făcut tratamente cu insec­
ticide la culturile agricole său la păduri, trebuie luate măsuri ca
hrana pe care o mai are colonia în stup să fie scoasă integral. Pentru
toată siguranţa se face mai întîi un examen al albinelor : se iau din
fiecare colonie cîteva albine, cărora li se retrage intestinul ; dacă acesta
are o coloraţie intensă, este o dovadă sigură că ele au suferit parţial
în vară de o uşoară intoxicaţie, de pe urma căreia au murit o parte
din albine ; deşi restul de albine s-a salvat în stup a rămas totuşi
miere sau polen cu unele toxine în ele, care în iarnă, consumate, vor
avea efecte nefaste asupra albinelor. De aceea, dacă examenul confirmă
această situaţie, stuparul este obligat să extragă întreaga cantitate de
miere şi să o înlocuiască cu sirop de zahăr, care deocamdată se dă în
cantitate de 10 kg, asigurînd colonia să ajungă sănătoasă în primăvară.
Siropul nu se calculează în funcţie de cantitatea de lichid oferit, ci
după cantitatea de zahăr din care siropul a fost făcut. Proporţia siro­
pului va fi de 1 kg zahăr la 1 litru ceai sau apă neutră.
— Ce este apa neutră ? — întreabă un tînăr apicultor.
— Este apa lipsită de substanţele ei minerale, apa care se obţine
prin clocotire timp de 30 minute, după care este răcită, cînd se sedi­
mentează toate sărurile. Aceste săruri nu sînt de nici un folos organis­
mului şi vieţii albinelor consumatoare, ba din contră, le încarcă intes­
tinul fără rost.
Cu o astfel de apă se fac ceaiuri cu plante medicinale ca : izmă,
sunătoare, muşeţel, melisă, coada şoricelului, gălbinele, cimbrişor, tei
etc. Ceaiurile variază, folosind de fiecare dată numai cîte trei plante
din cele de mai sus, din care se iau cîte 5 g la fiecare 2 litri &pă
neutră, deci 2,5 g la litru. Cînd apa clocoteşte se aruncă cantitatea de
plante şi se acoperă imediat oala cu capacul său lăsînd-o să se răcească
pînă cînd oala poate fi ţinută în mînă. Se obţine astfel un extract care
se strecoară apoi printr-un tifon şi se foloseşte la prepararea siropului.
Zahărul din sirop nu se fierbe niciodată, ci cînd apa este clocotită se
dă la o parte de pe foc şi se toarnă încet zahărul amestecînd mereu
lichidul pentru dizolvarea lui. Altfel, dacă se fierbe zahărul cu apa,
în iarnă siropul va cristaliza în faguri, neputînd hrăni albinele coloniei
care pot chiar pieri de foame. In acest sirop, ce constituie hrana de
necesitate, se adaugă la 5 litri de lichid cu ceaiuri şi sucul unei lămîi,
care conţine vitamina C folositoare albinelor, dar mai ales acidul citric,
iar în lipsa acestuia acidul tartric — adică sarea de lămîie — care în
proporţie de 3 g la 10 litri înlesneşte albinelor prelucrarea mai uşoară
şi transformarea siropului de zahăr în miere. în felul acesta albinele
prelucrătoare $înt parţial scutite de eforturile glandelor faringiene, care
trebuie să secrete enzimă invertaza necesară invertirii zaharozei în glucoză
şi fructoză (miere), Să nu se facă greşeala ca hrana de necesitate de iarnă să
aibă o aciditate mai mare. Cercetătorii au stabilit că o hrană prea acidulată
se cristalizează în faguri în timpul iernii. De aceea este de preferat să
fie uşor alcalină în jurul unui pH de 7,5. A ltfel albinele sug componenta
lichidă a hranei — de preferinţă fructoză — şi lasă cristalele neconsu­
mate. Cum resursele de apă din stup în timpul iernii nu sînt suficiente

270
 I

I
pentru dizolvarea cristalelor de zahăr, albinele încep să sufere de sete
şi iernează greu ; o colonie experimentală a murit de foame avînd in stup
miere cristalizată. m
Rezultate foarte bune le-am obţinut cînd în siropul oferit albinelor' I
— în orice împrejurare — am adăugat 25 g suc de ceapă la litrul de sirop ; ™
el este bogat în fitoncide *), vitamine, acizi organici etc. El previne diferite
afecţiuni cu caracter digestiv şi în plus măreşte longevitatea albinelor
consumatoare dublînd-o.
O astfel de hrănire de necesitate se face şi într-un an cu mare I
secetă sau alte calamităţi, cînd coloniile nu şi-au putut forma rezerve
de hrană pentru iernare. în această situaţie trebuie să se ţină seamă
de o serie de măsuri. Astfel, orînduirea fagurilor în cuib trebuie să fie
astfel ca matca să-şi poată exercita funcţiile sale naturale. în mod obişnuit I
albinele au tendinţa ca strînsura care intră în stup, ca nectar sau alte
substanţe dulci, să le depoziteze cît mai aproape de cuib, care este locul
cel mai cald, în vederea unei evaporări a apei din conţinut. De aceea
siropul se face mai dens — 2 kg zahăr la 1 1 apă, plus 0,300 g acid citric
la litru pentru invertire, fiind oferit albinelor în partea opusă cuibului. I
Operaţiunea se face în raport de tipul de stup care predomină în prisacă.
La cei multietajaţi cuibul trebuie să ocupe două corpuri ; se aşează
deasupra acestora o gratie Hanemann, peste care se pune un corp, sau
două magazine de recoltă cu faguri complet goi, gata clădiţi. Peste acesta I
se aşează podişorul-hrănitor, de capacitate mare — cel puţin 5 litri ~
oferind albinelor de fiecare dată cel puţin 4 litri, la interval de dolia
zile, pentru ca albinele prelucrătoare să aibă timpul necesar să-l trans­
forme în miere. Cînd fagurii s-au umplut şi colonia a început să-i I
căpăcească, stuparul încetează această hrănire masivă de necesitate, avînd
sus cel puţin 20 kg de miere transformată.
Abia după zece zile — în care timp colonia şi-a aranjat cum îi
convine aceste rezerve de hrană — se mai oferă cîteva zile la şir 1— 2 kg I
de sirop pentru a determina albinele să căpăcească hrana. A ltfel — în
iarnă — vaporii de apă proveniţi din respiraţia albinelor vor fi absorbiţi
de siropul din faguri care, devenind apos, începe să fermenteze, iar albi­
nele vor suferi de acest exces de apă ce le provoacă diaree şi multe
I
neplăceri. -r
Cînd vorbim de hrănirea de necesitate nu înţelegem numai că
anumite colonii nu au hrană suficientă ce trebuie completată, ci în
cuprinsul noţiunii intră şi necesitatea de înlocuire din stup a m ierii de
mană, ori cea din struguri, aşa cum vom arăta mai departe. I

La stupul R A 1001 pentru hrănirea de necesitate se aşează o gratie

peste corpul cu cuib iar peste el un magazin de recoltă cu faguri goi,
care se umple cu sirop, transformat în miere, în cantitate tot de 20 kg
în afară de cea din cuibul de jos unde fagurii au deasupra elipselor cu I
puiet coroane cu miere căpăcită. Operaţia se repetă aşa cum am arătat
la stupul multietajat.
La tipul de stup orizontal hrănirea masivă de necesitate se face
mutînd mai întîi cuibul coloniei în partea opusă urdinişului prin care I

i) Fitoncide = substanţe volatile produse de anum ite plante superioare de genu l Allium
(usturoi) cu puternică acţiune txaoteriostatLcă şi uneori bactericidă. \ iXpCf
/

271 I
 pînă atunci albinele circulau. în locul devenit liber după mutarea
cuibului se pun 5— 6 faguri goi, gata clădiţi, iar hrănirea masivă se
face cu un hrănitor de capacitate mare, ridicînd din podişor 3— 4 scîn-
durele, pentru ca albinele luînd hrana din hrănitorul tip Miller aflat sus,
să o poată coborî repede, umplînd fagurii goi. Cînd fagurii s-au umplut,
cuibul se readuce la vechiul său loc, în dreptul urdinişului, încadrîndu-1
cu faguri plini cu siropul transformat în miere.
în cazul cînd stupina n-a fost atinsă de substanţele toxice ale
insecticidelor şi în cuib nu există miere de mană şi deci hrana în stup
este bună, stuparul nu are altă grijă decît orînduirea spaţiului de iernare
în raport cu puterea fiecărei colonii.
Hrănirea de necesitate nu se face la stupii care au hrană sufi­
cientă. Hrănirea de stimulare însă trebuie neapărat să se înceapă la
jumătatea lunii august şi va dura cel puţin 30— 40 zile. De data aceasta
hrana se dă direct în cuib acolo unde se află rama hrănitor cu jgheab,
bineînţeles după ce s-a retras gratia Hanemann care nu mai are rost.

Hrănirea de stimulare toamna

Hrănirea de stimulare se face dînd cîte 250— 300 g zilnic sirop cald
turnat cu ajutorul unei pîlnii cu tub mult prelungit, care intră printr-un
orificiu creat în podişor, străbate toată înălţimea corpului de sus plin cu
miere şi debuşează în jgheabul hrănitorului din cuib.
în această hrană se adaugă neapărat substanţe proteice, menite
să stimuleze glandele faringiene ale doicilor, ce produc lăptişorul necesar
larvelor ; între acestea amintim : laptele smîntînit (100 ml/l) sau drojdie
uscată (1 pachet la 5 litri sirop).
n. Problema hranei stimulente o vom dezvolta la capitolul Tehno­
logia apicolă. Am obţinut rezultate bune cînd în siropul de stimulare
am adăugat la 4 litri, 1 fiolă de pantotenat de calciu, care formează
coenzima A implicată în metabolismul glucidelor şi proteinelor. Acesta are
în cuprinsul său acidul pantotenic al cărui rol l-am arătat la lecţia despre
lăptişor. Rezultate bune se obţin şi cu 0,300 g acid tartric la litrul
de sirop. Această hrană de stimulare astfel combinată are o aciditate
normală, în jurul unui pH 3 sau 4, adică exact la fe l ca cel pe care-1
are nectarul natural. în principiu, hrana just acidulată este foarte
folositoare, căci determină o frînare a înmulţirii multor agenţi patogeni
în special în septicemie. De asemenea, în sirop se poate adăuga ca
substanţă aromată şi atractivă o soluţie de cuişoare (Caryophyllus aroma-
ticus), fierbînd în clocot 10 minute 12 cuişoare pentru fiecare litru de
sirop stimulativ. Doza nu trebuie mărită căci poate determina furtişag.
Sucul de ceapă să nu lipsească niciodată (25 g la litru sirop).
Prof. G. Townsend — Canada — descrie în revista Apiacta 4/1969
felul său de a hrăni stimulent, folosind zahărul cu cristale fine — cum
e grişul. El îl oferă albinelor pe o foaie de carton gudronat aşezat peste
lanteţii superiori âi ramelor.
Foaia de carton are la mijloc o tăietură de 4/6 cm ; sub carton s
pun două şipci de 0,5 cm. Zahărul se aşterne într-un strat uniform d

272
 1/2 cm, iar deasupra se pune podişorul acoperitor al cuibului plus capacul
care are în interiorul său o pernă şi ţine cald.
E o hrănire bună căci se face uşor şi nu cere mînă de lucru supli­
mentară. Cînd stratul de zahăr e mai gros şi deci nu încape sub podişor^
se aşează mai întîi peste cartonul cu zahăr o gratie Hanemann, peste care*
se aplică podişorul. Albinele au atunci suficient spaţiu de circulaţie şi
alimentare uşoară.
In lipsa polenului din natură se pot ajuta coloniile cu turte ce au
diferite compoziţii. O bună reţetă o dă tot prof. G. Townsend şi anume :
se amestecă 1 kg polen cu 3 kg făină de soia degresată şi 12 kg sirop
dens de zahăr (2 părţi zahăr la 1 parte apă).
Preparaţia se face astfel : se prepară mai întîi pasta de polen
adăugind puţină apă ; apoi se toarnă siropul, frămîntînd mereu ; la urmă
vine rîndul fainei de soia care se frămîntă bine, pînă se obţine un aluat.
Această turtă groasă de 3 cm cîntărind 0,400 kg se aşează pe o hîrtie
cerată ce se pune peste suprafaţa lanteţilor superiori ai ramelor cuibului.
In lipsa polenului din cel colectat în vara precedentă cu colectoare
de urdiniş, se poate folosi polen rezultat din paniculii porumbului care au
antere pline, procedînd aşa cum vom arăta puţin mai departe la capitolul :
Formarea rezervelor de polen.
Colectivul cercetătorilor de la Staţiunea Centrală de Apicultură sub
dirijarea ing. I. Barac, a făcut hrăniri cu turte în care s-a adăugat polen
din paniculii porumbului cu rezultate bune. In special cînd s-a dat în luna
septembrie, s-au obţinut 7410— 7760 mai multe albine tinere faţă de colo­
niile martor nehrănite stimulent.
Rezultate foarte bune privitor la înlăturarea umidităţii din stup în
timpul iernii, are folosirea în stup de perne laterale umplute cu muşchi
de copac ; s-a constatat că muşchiul absoarbe de 25 de ori mai multă apă
faţă de greutatea lui, iar conductibilitatea sa termică e foarte limitată şi
umiditatea foarte redusă.

Analiza hranei pentru iernarea coloniei

■ : ' - - ’ ‘ . i i -.' ,

O altă problemă ce revine stuparului toamna este examinarea

calităţii m ierii lăsată albinelor pentru iernare, în special înlăturarea cu
totul a mierii de mană şi a celei de struguri, înlocuin^du-le cu sirop
de zahăr, preparat aşa cum am spus mai înainte. Această miere deşi
este foarte bună pentru consumul uman, pentru albine este bună numai
în primăvară ; folosită în iarnă aduce mari pagube coloniilor. Cerce­
tătorul sovietic Melnicenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire
a albinelor cu miere de mană şi alta cu sirop de zahăr ; rezultatul a
fost concludent : cele cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree
în proporţie de 88,9% faţă de cele cu sirop de zahăr care au avut
diaree într-un procent de 9 y0. De aceea se impune ca în toamnă să se
facă analiza mierii lăsată ca hrană de iarnă. Această opecaţie o poate
face orice stupar folosind una din cele două metode : cu apă de var
cu alcool. Apa de var se procură de la farmacie, gata preparată, sau
chiar de stupar în felul următor : se ia o oarecare canti-
var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală (volumică)
 de apă distilată ; se lasă să se limpezească, căci varul se depune pe
fundul sticlei; lichidul albicios se filtrează printr-un tifon într-o sticlă
etichetată. Pentru analiză se pune cu vîrful unei linguriţe, într-o epru­
betă, miere luată din diferiţi faguri, se adaugă în eprubetă o cantitate
egală de apă distilată. Cînd în urma agitării conţinutului mierea s-a
dizolvat pe deplin, se adaugă două părţi apă de var, încălzind-o pînă la
fierbere la o mică lampă cu alcool.
Dacă proba de miere este din cea de mană, în lichid apar fulgi
de culoare brună şi de aceea ea trebuie neapărat înlocuită. Nici mierea
din struguri şi fructe dulci nu este de calitate pentru a fi folosită ca
hrană de iarnă, însă în primăvară poate fi dată căci atunci albinele
elimină uşor reziduurile rezultate din consumarea ei, aruncîndu-le din
zbor.
A doua probă, cea cu alcool, este mai simplă : într-o eprubetă se
pun în părţi egale miere şi alcool. După o uşoară încălzire se adaugă
de zece ori mai mult alcool rectificat (96°C). Dacă amestecul nu se tulbură
este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă ; în caz negativ lichidul
devine albicios şi deci mierea de mană trebuie eliminată.
O altă lucrare de toamnă este şi tratarea coloniilor care au păduchi,
cu ajutorul fumului de fenotiazină, aşa cum am descris la capitolul Matca
şi dăunătorii ei (brauloza) şi nu mai revenim.
O ultimă lucrare acum la sfîrşit de toamnă, cînd măteile au încetat
ouatul, este cea de unire a nucleelor ajutătoare cu coloniile de bază, pen­
tru a pune la iernat numai colonii cu populaţii mari, cunoscut fiind că
ele produc mai multă căldură, cu un consum de miere mai redus şi deci
cu o uzură mai mică a organismului.
Unirea se face păstrînd pentru colonie matca cea mai tînără, iar
pe cea de-a doua o păstrăm peste iarnă în afara ghemului, după metoda
cercetătorului român N. Foti, în colivii puse în dulăpioare, aşa cum vom
arăta mai departe la capitolul Creşterea măteilor, sau după metoda lui
F. Hanganu cu matca păstrată în stupuşor de fecundare cu 200— 300
g de albine. jn ?
Cînd în stupină sînt şi colonii slabe care nu ocupă mai mult de
3— 4 faguri, deci nuclee, ele se introduc într-un stup pepinier, despăr-
ţindu-le cu diafragme subţiri din P.F.L., mărginite cu tablă pentru a nu
fi propolizate. Ele culisează în falţurile tăiate în peretele din faţă şi spate,
fiind complet etanşe ; fiecare unitate are cel puţin 6 kg miere şi 1 kg
de păstură. Scîndurelele podişorului au un orificiu de hrănire ce cores­
punde cu ulucelul din rama hrănitor, aşezată la mijlocul cuibului.
Aceste nuclee se pot păstra în bune condiţii peste iarnă, iar în primă­
vară, după controlul de fond, sînt aşezate fiecare, cîte unul deasupra
coloniilor puternice, socotită drept colonia a doua ce va fi ajutată pe
parcurs cu hrană şi puiet căpăcit de la colonia de bază.
Coloniile slabe mai pot fi unite cu cele de bază în timpul toamnei ;
măteile dispenibile se păstrează în colivii de iernare, aşa cum vom arăta
la Tehnica apicolă, iar în primăvară se refac şi primesc cîte o matcă din
cele iernate în afara ghemului.
Oricum s-ar.-organiza aceste colonii slabe, vor primi
o hrană cu Fumidil B, care le apără de atacul nosemozei.

274
 Unirea coloniilor slabe

Unirea coloniilor pentru iernare se face după ce mătcile au încetat

ouatul, căci atîta vreme cît ele mai depun ouă, este fără sens să nu le I

lăsăm să înmulţească puietul şi să-şi continue activitatea, mărind nu­

mărul albinelor tinere atît de necesare în timpul iernării şi în primăvara
următoare. . a - ... h ^
Operaţia de unire este simplă : seara se aşează colonia slabă şi orfa- I

nizată sub colonia puternică, despărţindu-le cu un ziar găurit cu un cui.

Ziarul să fie numai dintr-o singură foaie, In ambele unităţi se aşează cîte
un tampon de vată îmbibat în eter sulfuric sau şi mai bine — pe vată
se pun cîteva picături de parfum sau esenţă de melisă ; peste noapte I
albinele oaspete rod ziarul, se urcă şi se unesc cu cele de sus. Ziarul
rămîne pe loc cîteva zile în care unirea este perfectată. Fagurii cu puiet
din colonia slabă se intercalează cu albina lor acoperitoare între fagurii
cu puiet ai coloniei puternice. Se ridică apoi corpul golit şi se lasă colonia
I
unită în deplină linişte şi fără control timp de 6— 7 zile.
Cu această ocazie se triază şi fagurii care, fiind supranumerici, se
retrag din stup, se pun la păstrare, feriţi de şoarici şi fluturi de găsel­
niţă ; cei necorespunzători şi vechi se reformează. în această lucrare
I
de triere, stuparul trebuie să ţină seamă de fagurii care au păstură.
Este necesar ca unul dintre aceşti faguri cu păstură să fie aşezat lîngă
ghem, iar restul să fie puşi bine la păstrare, feriţi de ger şi de dăună- ■
tori. în stupi se lasă deocamdată numai un fagure care are şi ceva fi
alveole cu miere intercalată, iar restul se pun în februarie, înainte de •
apariţia abundentă a polenului proaspăt, în primul rînd pentru ca să ajute
colonia cu hrană proteică, şi apoi să fie goliţi şi folosiţi în anul urmă­
tor. Cînd păstură se află pe faguri cu miere în porţiuni mici, ei se
pot pune chiar în centrul ghemului fiind foarte folositori ca hrană de I

iarnă. Fagurii cu păstură multă, masivă în faguri, nu se lasă în stup, căci

constituie un fe l de barieră care ar împărţi ghemul în două jumătăţi.
Ei se păstrează — aşa cum am spus — în cameră, la adăpost, şi sînt
daţi albinelor abia în februarie direct lîngă ghem căci atunci colonia are I
nevoie mai mare pentru hrana doicilor şi a puietului larvar, ce începe
să apară încă de la mijlocul lunii ianuarie.
Unirea coloniilor din stupii orizontali cu nucleele lor ajutătoare,
este mult mai uşor de făcut, căci albinele ambelor unităţi au deja un I
miros comun. Este suficient de a lua matca cu un număr de 50— 60
albine însoţitoare şi a o păstra să ierneze în afara ghemului, după cum
vom arăta la Tehnologia apicolă. Cele orfanizate trec pe sub diafragma
puţin urcată şi se unesc cu albinele coloniilor de bază, alăturate. După
I
3— 4 zile diafragma se ridică complet şi fagurii se apropie. Ca măsură
de precauţie în ambele unităţi se pune un tampon de vată parfumată.
Cînd totuşi două colonii bune urmează să ierneze în acelaşi stup fără
să fie unite, operaţia se face mai întîi prin uniformizarea mirosului timp
de cîteva zile ; apoi se introduce la mijloc o diafragmă perfect etanşă I

care să nu permită nici cel mai mic orificiu de circulaţie între cele
două unităţi. Este bine ca diafragma să fie cît mai subţire, fie din P.F.L.
de 4 mm grosime fie din pînză metalică dublă. în această situaţie, ghe-
I
murile de iarnă ale ambelor unităţi se formează lîngă diafragmă, împru-
mutîndu-şi reciproc căldura.
După terminarea tuturor pregătirilor de toamnă, coloniile sînt
lăsate în linişte pînă la 1 noiembrie, cînd în apicultură se consideră că
începe perioada de iernare. Atunci se face definitiv rînduiala fagurilor,
ridicînd pe cei în care puietul a eclozionat şi sînt complet goi, lăsînd
numai atîţia cîţi sînt acoperiţi bine c\i albine ; ceilalţi se pun la depozit
feriţi de şoarici şi de găselniţe.
Cînd în toamnă se găsesc colonii slabe, care chiar unite nu ar forma
colonii bune pentru iernare, ele vor fi folosite pentru obţinerea veninu­
lui. Orfanizate, vor fi lăsate să-şi crească botei, căci s-a constatat că în
astfel, de situaţii devin mai active. Totuşi, botcile aproape de eclozionare
se distrug din nou, şi aşa mai departe, pînă la epuizarea tuturor albinelor
din stup, folosindu-le în special la obţinerea veninului lor.
Apicultorii care au mătci de rezervă bine păstrate, pe care să le
ierneze în afara ghemului, vor avea grijă să aleagă în toamnă o colonie
puternică, cu matcă tînără care a ouat pînă tîrziu în octombrie, avînd
deci multă albină tînără. Această colonie ţinută într-un subsol uscat, va
furniza albine tinere pentru schimb, în locul celor îmbătrînite din cuş-
tile de păstrare. Colonia se introduce în adăpost tîrziu, cînd frigul iernii
a început să se resimtă ; ea trebuie ferită de zgomote, şoarici, curenţi
etc. fiind asigurată cu rezerve mari de hrană şi tratată cu Fumidil B.
„ Afară ninge liniştit
In casa arde focul; isq vi
Iar noi, pe Ungă mama st/nd,
De mult uitarăm jocul!“

IER NARE A COLONIILOR

Citind minunata imagine a stihuitorului George Coşbuc, aţi

crede — tineri apicultori — că poetul o fi fost vreodată şi stupar,
căci, prin analogie, această poezie reprezintă aidoma ceea ce se întîmplă
iarna într-o colonie de albihe. Acolo, la căldura creată de lucrătoare care
consumă cel mai pur combustibil — mierea, hidrat de carbon prin
excelenţă — albinele adunate în ghem strîns stau cu capetele îndreptate
spre centru, introduse sub abdomenul celor de mai sus, la fel ca ţiglele
de pe acoperişul unei case. Ele degajă o căldură plăcută în jurul a
20— 28°C. Pe marginile ghemului stau albinele vîrstnice, iar cele tinere,
cu posibilităţi largi de producere a căldurii o radiază din centru spre
margini, stînd mai răsfirat. Albinele au în mijloc matca pe care o îngri­
jesc, o protejează şi o hrănesc cu lăptişor produs de glandele faringiene,
ce sînt la rîndu-le alimentate din rezerva lor corporală de corp gras.
în prisacă, adesea troienită de nămeţi, încremeneşte orice mişcare,
în stupi orice activitate a adormit ; răbufnirile viscolului de afară fac
ca ghemul strîns al populaţiei să se încleşteze şi mai mult, pentru a nu
lăsa să treacă frigul prin platoşa de trupuri vii ce formează coaja ghe­
mului. Puterile de rezistenţă ar ceda uşor dacă din mijloc nu ar radia
spre margini valul de căldură emanat de corpurile încălzite de mierea
consumată. Cînd soarele „cu dinţi“ apare în miez de iarnă învăluind cu
îmbrăţişarea lui călduţă învelişul stupului, pătrunzînd pe urdiniş, dar
mai ales prin porii scîndurii subţiri de 20 mm, ghemul de iarnă începe
să-şi lărgească spaţiul. Un impuls ce vine din adîncul fiinţei dă fiecă­
reia de veste că ar putea să iasă într-un zbor scurt ca să-şi descarce
pungile rectale pline cu reziduurile consumului din iarnă, ca să poată
apoi —- odată golite —* să revină cu grabă reconstituind ghemul care
permite albinelor să mâi stea o perioadă de timp rece, pînă cînd pri­
măvara îşi va deschide larg zările. Pe scocul urdinişului, val după val,
ies albinele dornice de zbor. De pe cerdacul casei lor, care este scîn-
dura din faţa urdinişului, ele se avîntă ; fac cîteva ocoluri în jurul stu­
pului, elimină acele reziduuri alimentare care numai sub extinderea
sacilor aerieni pot fi aruncate ; uşurate de această sarcină, se înţorc
grăbite la căldura ghemului refăcut.
După terminarea pregătirilor pentru iernare începute încă din
august, în prisacă se înstăpîneşte o linişte deplină. Frigul coboară din
ce în ce mai mult mercurul termometrului şi rareori se urcă peste zero

277
 grade. Colonia strîmtorată la cel mult 8 faguri, mărginită între două
diafragme plus două perne cu materiale păstrătoare de căldură cum
sînt paiele ori cîlţii de cînepă, intră în stare de hibernare. Ea se adună
într-un ghem sferic pentru a-şi păstra căldura.
— Dar ce este de fapt ghemul, cum se alcătuieşte şi ce rost are
în viaţa coloniei ? — întreabă unul dintre tinerii apicultori.
— De cînd specia Apis mellifica a părăsit viaţa de sălbăticie dusă
în singurătatea bîrlogului din pămînt, albinele şi-au ales ca adăpost
scorbura copacilor bătrîni ai pădurii şi s-au adunat pentru iarnă într-o
formă sferică pentru că numai astfel puteau trece peste rigorile iernii.
îrOconsecinţă s-a format ghemul de iarnă care, atunci cînd temperatura
mediului înconjurător coboară, se strînge şi mai mult, micşorînd astfel
suprafaţa de iradiere a căldurii. Din contră, cînd în interior temperatura
se urcă peste limita normală, ghemul se lărgeşte, albinele se răsfiră, iar
temperatura revine la ilormal.
^kvr Obişnuit, ghemul se formează în dreptul urdinişului superior în
pfimul rînd pentru că astfel pot reacţiona imediat în raport de schimbarea
temperaturii exterioare şi în al doilea rînd pentru că ele obturează
parţial urdinişul cu propriile lor corpuri aşezate ca nişte perdele succesrve
prin care aerul rece trece greu, mai ales atunci cînd vîntul bîntuie în
prisacă.
Spre sfîrşitul toamnei, cînd termometrul indică 11— 12°C albinele
de la margini încep să se adune spre fagurii centrali unde este mai multă
căldură. Acolo mai este puţin puiet şi se află -şi matca. Cea mai mare
parte a populaţiei, în proporţie de 60— 70% avînd guşile pline cu miere
— 40 mg — care le ajunge mult timp, ocupă alveolele goale din care
s-a născut fostul puiet. Cum pereţii despărţitori între alveole sînt subţiri,
căldura fiecărei albine este bine păstrată în aceste cojoace, radiind spre
cele care stau în intervalele dintre faguri, formînd un bloc monolitic
sferic. Pentru a nu reveni, vom vorbi acum puţin şi despre tehnica
iernării ce o vom expune mai pe larg la Tehnologia apicolă.
în mod obişnuit în jurul fostelor elipse cu puiet albinele acumu­
lează însemnate cantităţi de miere căpăcită ca nişte coroane. Pe această
miere, stau albinele dintre intervale. Mierea are calitatea de a fi ter-
mostabilă. în consecinţă, odată ce este încălzită poate fi uşor consumată
şi totodată transmisă din gură în gură albinelor care stau mai departe
de ea.eUrdinişul fiind acum strîmtorat, în ghem se acumulează o însem­
nată cantitate de bioxid de carbon care dă albinelor ghemului o uşoară
narcoză. Ele stau în linişte, căci metabolismul este şi el mult scăzut. în
felul acesta colonia iernează în condiţii perfecte chiar pe geruri mari.
Forma sferică a ghemului le îngăduie să păşească uşor şi repede spre
hrană cînd este consumată, căci drumul este scurt mergînd pe raza sferei,
nu pe diametrul ei. nlr
Aranjarea ghemului în sferă, spun cercetătorii, rezolvă in mod
fericit problema iernării, căci sfera are o expunere mică la frig în ra­
port cu volumul conţinutului, care cald fiind pierde foarte puţine calorii
şi astfel colonia îşi poate menţine echilibrul principalelor funcţiuni
organice, cu ajutorul unei reacţii fiziologice uşor de îndeplinit. într-
adevăr, aşa cum este alcătuit ghemul de iarnă, el asigură în mod deplin
 I

funcţiunile fiziologice ale coloniei. Alegindu-şi locul cel mai cald diii
fostul ei cuib, unde se află miezul său, acesta este ocupat de a lb in e *
tinere capabile să producă căldura cea mai potrivită. In jurul celei deM
doua decade a lui ianuarie, cînd matca începe să depună cîte va oiuă pe ^
mereu înmulţindu-le, temperatura se ridică acolo pînă la 35,2°C.

i
Cînd le mai ajută şi stuparul făcînd, din toamnă, la l i — 12 cm ml
jos de lanteţul superior, acel orificiu amintit în fiecare fagure, orifici
larg de 1,5— 2 cm, albinele pot trece uşor de la un interval la altul
acolo, cînd mierea s-a terminat de pe unul din faguri. Mai ales la stupii
cu ramă înaltă albinele găsesc mierea foarte aproape urcînd pe v e r t i c a l »
la cei cu rame joase ele sînt nevoite să se mişte după miere pe d irecţB
orizontală de la peretele frontal spre cel din spate. V
în această privinţă, deşi stupul multietajat are rama scundă, iar
colonia iernează pe două corpuri suprapuse, cu un spaţiu de 8 mm îr
tre corpuri, iernarea se face ideal ; mierea este acumulată în cel de-al 3-le 1
corp, iar ghemul, formîndu-se în cele două corpuri de jos, se urcă mere{__ ■
L iH i

pe verticală ca să aibă permanent contact cu rezervele de miere aflate

acolo. După observaţiile cercetătorilor, acest tip de stup oferă coloniei
un regim biofizic dintre cele mai favorabile în ce priveşte temperatura®
umiditatea, ventilaţia şi hrana. EL mai are marele avantaj că între corH
puri este acel spaţiu liber de 8 mm, prin care oricare albină din ghem
poate intra în oricare dintre intervalele ocupate de ele. Iernarea unei
colonii pe un singur corp de multietajat nu se face în condiţii bune, căc®
în schimbul de gaze, aerul cald din spaţiul redus se întîlrîeşte curînd c iB
cel rece venit prin urdiniş, vaporii se condensează şi se creează o in™
tensă umiditate foarte periculoasă pentru existenţa coloniei. j :is
O bună iernare o au coloniile cînd ocupă stupii R A 1001 cu w
magazin de recoltă plin cu miere, aşezat pe deasupra corpului de cuib
Limitîndu-se spaţiul de iernare la fr—7 faguri, iar golul de dincolo d 1<

diafragme fiind umplut cu două perne cu material termoizolator, colo­

nia este asigurată de hrană şi de căldură fără umiditate. ,
Stupul orizontal cu rama STAS tip Dadant trebuie aranjat în feluJ
arătat la pregătirile de toamnă şi anume : un număr redus de fagurii
în cuib, deasupra un magazin de recoltă cu faguri plini sub capacul
stupului în care intră şi o pernă, deasupra, ca să menţină căldura. în,
această situaţie nu este nevoie ca jos să mai fie faguri cu miere expusă
frigului, ci acolo trebuie să fie multe alveole goale ce adăpostesc grosuli l
populaţiei, împreună cu cele înghesuite pe intervale, dar avînd marea
rezervă de miere în partea de sus a fagurilor. ; ;
Cercetătorul german Biidel dă o explicaţie justă procesului de
formare a căldurii prin consumul mierii, spunînd că ea e transmisă îh I
trei fe lu ri: prin conducţie *), prin convecţie2) şi prin radiaţie3). Se ad­
mite că albinele pierd căldura mai repede decît mierea căpăcită, care
realizează cea mai bună producţie şi retenţie a căldurii din timpul iernii. J

4) Conductibilitate *= calitatea unui m aterial de a putea transm ite căldură, electricitate

şi vibraţii sonore.
*) Convecţie = transmisia căldurii printr-un corp lichid sau gazos cu aju toru l unor
curenţi a i flu id ului respectiv. > f; *v
3) Radiaţie = emisie de unde sau de particule care se prop ag ă sub form ă de raze
în toate direcţiile.
I

0279
 Deşi în straturile superioare ale ghemului — în coaja lui — tem­
peratura se menţine la + 10°C, cînd în stup sînt — 7°C, în centrul ghe­
mului termometrul indică + 17°C, căci în guşile albinelor aflate acolo se
află cantitatea cea mai mare de miere.
In juruj miezului unde albinele stau mai răsfirate se face un uşor
schimb de gaze — oxigen şi bioxid de carbon ; ghemul se strînge de
la periferie, albinele vîrstnice au expus numai abdomenul şi aripile, care
fac mişcări sub acţiunea vibraţiilor muşchilor toracici, degajînd căldura.
Pe măsură ce frigul se înteţeşte învelişul exterior al ghemului constituie
o cuirasă groasă de 2,5— 7 cm ; atunci centrul radiază o căldură de
20— 25° cînd nu este puiet, făcînd ca temperatura ghemului să varieze
între 14 şi 20°C, în raport cu frigul de afară şi el se strînge sau se rela­
xează după timp, înghiţind din rezervele de miere ale guşilor de pînă
la 40 mg miere.
Aceste variaţii sînt cauzele care determină şi umiditatea din interior,
care nu va exista niciodată atîta vreme cît aerul din stup este cald.
Cercetătorii au făcut amănunţite observaţii în această privinţă, ur-
mărindu-se legea fizică de transmitere a căldurii de la corpul cel mai
încălzit spre corpul mai puţin cald, — şi prin analogie — de" la ghemul
cald spre suprafaţa pereţilor reci ai stupului, observîndu-se apariţia feno­
menului cunoscut în fizică şi denumit în termotehnică „căderea de tem­
peratură" , urmată de condensare, adică de căderea apei din aer sub formă
de picături, ca Urî fel de brumă pe suprafaţa interioară a pereţilor stupu­
lui. Intr-adevăr vaporii aflaţi în aerul stupului se condensează, iar feno­
menul în termotehnică este denumit „punct de rouă".
Pentru ca pereţii să nu fie prea reci, şi în special feriţi de pătrunde­
rea aerului rece prin porii scîndurii provocată de vînturile puternice din
iarnă — căci ele coboară obişnuit temperatura aerului, corpul stupului
va fi învelit cu carton gudronat fixat bine de jur împrejur cu şipci subţiri
prinse în cuie de şiţă. Fenomenul nu mai are loc şi se păstrează în in­
terior o temperatură puţin mai mică faţă de căldura ghemului ; în con­
secinţă condensarea vaporilor din stup se face într-o măsură mult redusă
şi uneori aproape de loc. Dacă vaporii pot ieşi uşor prin urdinişul de
sus, echilibrul se menţine şi nu apare umiditatea.
Niciodată însă totalitatea ghemului nu se ocupă de spaţiul din
afara lui, vorbind de cel din stup. Acolo, lîngă periferia ghemului tem­
peratura este de + 1° sau cel mult + 2°C, dar dincolo de această limită,
în stup, temperatura poate fi de — 7°C pînă la — 10°C şi chiar mai scă­
zută, în legătură cu temperatura din afara stupului. La o ' temperatură
scăzută —- după Chauvin -— albinele ghemului sînt aşa de înfrigurate
îneît abia se mişcă şi nu pot parcurge ghemul. Pierderea de căldură a
ghemului se reduce prin strîngerea albinelor între ele, mai ales pe fagurii
goi a căror conductibilitate este cu atît mai joasă cu cît ei sînt mai plini
cu miere.
Bioxidul de carbon din interiorul ghemului determină o scădere a
consumului de hrană în iarnă, iar albinele astfel iernate pot să crească
în primăvară mai mult puiet.
Stuparul fruntaş G. Călinescu, care are stupi Layens cu ramă
înaltă, de peste 25 de ani iernează coloniile pe 4 faguri plini cu miere

280
căpăcită plus 2 faguri goi la margine. începînd din luna mai pune la
rezervă fagurii plini şi căpăciţi cu mierea cea mai bună. în pragul iernii
cînd măteile au încetat cu totul ouatul, comprimă coloniile fie cît de
puternice la 4 rame pline cu miere, lăsînd însă intervale de 13— 14 mm
între ele. împachetează colonia cu două diafragme, după care pune perne
cu material ce păstrează căldura. Albinele stau pe miere, o încălzesc, ea
menţine căldură fiind termostabilă, iar iernarea se face în cele mai bune
condiţii ; consumul de miere este de numai 4 kg. La 10— 12 februarie
introduce în mijloc cei doi faguri goi pentru ouatul măteii. Ghemul se
contractează sau se relaxează în raport de timp. Pentru ca schimbul
substanţei de matcă să se poată face curent, acest stupar perforează în
fiecare fagure cîte un orificiu de trecere, cu un diametru de 1,5— 2 cm.
Cu ajutorul ghemului colonia îşi asigură buna sa vieţuire, chiar
dacă stupii sînt expuşi curenţilor reci. S-a descoperit în clopotniţa unei
biserici din portul sovietic Arhanghelsk la Marea Albă, în apropierea
Cercului Polar, un roi care stătea ascuns acolo de 5 ani, timp în care a
trăit în condiţii bune, deşi sînt geruri de — 40° şi chiar — 45°. Acest roi
avea însă toate acumulările de miere căpăcită, polen şi păstură. Deci,
dacă colonia are la dispoziţie miere multă, rezistă bine la ger şi curenţi
căci ea degajează energie termică.
Formînd un tot organic, ghemul determină vieţuirea coloniei cu
pierderi foarte mici. Faptul că acolo, în turla bisericii, albinele au putut
rezista la geruri mari se datorează exclusiv mierii pe care albinele au
avut-o la dispoziţie de-a lungul celor cinci ani şi în plus bioxidului de
carbon care într-un ghem strîns bine, poate atinge o mare concentra­
ţie, pînă la 15% şi chiar mai mult. Mişcările în ghem sînt reduse mult,
doar numai la schimbul de gaze. Mierea trece uşor din gură în gură,
căci albinele stînd cu capul spre interiorul ghemului se pot încălzi prin
tremuratul muşchilor toracici, obţinînd căldură şi energie.
J. B. Free consideră că datorită marii contractări şi expunerii unei
foarte mici suprafeţe la ger, coloniile mari conservă căldură mai eficient
decît cele mici, aşa încît pare verosimil că albinele din coloniile puternice
prezintă un metabolism mai scăzut, consumă mai puţină miere pentru
a supravieţui, comparativ cu albinele din coloniile slabe. In afară de
căldură, consumul acestui aliment creează şi energia necesară pen- 1
tru Ca albinele din ghem să-şi tremure aripile, care creează în inte­
riorul ghemului un uşor schimb de gaze ; oxigenul pătrunde treptat spre
centru, iar de acolo bioxidul de carbon coboară, fiind mai greu şi dă
întregului ghem o semisomnolenţă, cu un consum mai redus de hrană.
Această acţiune sporeşte lent contractarea ghemului sau afînarea lui, ca
şi cînd ar fi un pulmon ce îşi măreşte volumul cînd aspiră oxigenul şi se
comprimă cînd expiră»bioxidul de carbon. , *
Ventilarea ghemului se face pe nesimţite, folosind acest factor
mecanic de mişcare a aripilor. In felul acesta ghemul îşi are propria
lui respiraţie. S-a constatat de cercetători că în astfel de ocazii, chiar
cînd temperatura din afara ghemului scade brusc la — 10°C, căldura în
interiorul ghemului urcă pînă la 35°C mai ales cînd acolo a apărut puietul,
datorat ouatului măteii. Cînd temperatura din afară este de zero grade,
în mijlocul ghemului fără puiet ea este de 25°C.
 Temperatura periferică a coajei ghemului este obişnuit de 6— 8°C.
Prin propriile procese metabolice căldura se măreşte în interior şi radiază
spre periferie fără să încălzească spaţiul stupului. Pe principiul de bază
al hrănirii coloniei care trece hrana din gură în gură, colonia trăieşte
în iarnă cu foarte puţine pierderi, dar piere în întregime, dintr-odată,
cînd hrana se epuizează. Stuparul are datoria ca cel puţin o dată pe lună
la început, şi apoi mai des, pe măsură ce iarna durează să facă controlul
auditiv al fiecărei colonii, folosind un tub de cauciuc, introdus cu un
capăt în urdiniş şi cu cel opus în pavilionul urechii. El va percepe un
uşor foşnet, care variază după starea ghemului coloniei. Cînd este mol­
com, uniform, înseamnă că ghemul iernează în bune condiţii, cînd însă
în stup zumzetul este intens, este dovadă că ghemul are un necaz : este
tulburat de şoareci, ori hrana este pe sfîrşite sau chiar matca a pierit ;
în aceist din urmă caz zumzetul este întrerupt brusc şi reluat ca un plîns
cu sughiţuri. Deci ghemul are felul lui de exprimare, uşor de învăţat de
oricare stupar.
Mierea de mană trebuie extrasă înainte să se facă pregătirile de
iernare ; se face mai întîi analiza ei — aşa cum s-a spus (pag. 2?3) — şi
fagurii ce o . conţin se scot şi se înlocuiesc cu alţii cu miere bună luaţi
din depozitul format încă din vară înainte de extracţia recoltei din
luna mai. ’
In lipsa lor, se prepară sirop cu zahăr invertit, şi cînd toată supra­
faţa fagurilor goi va fi plină cu sirop se aplică pe deasupra o pojghiţă
de ceară topită cu un anumit dispozitiv, ceară fierbinte care se pulveri­
zează ; este metoda foarte bună a lui G. Taranov.
Cînd reziduurile intestinului gros au depăşit 48% din greutatea
corporală a fiecărei albine din ghem şi între timp nu a fost nici o zi
bună, cu soare cald şi fără vînt ca albinele coloniei să iasă în zbor de
curăţire intestinală, ele i sînt nevoite să defece în interiorul stupului.
în timpul iernii stuparul trebuie să urmărească zborurile de curăţire
ale albinelor, trecînd în registru coloniile la care nu s-a făcut pînă la o
anumită dată, spre a fi cercetate cauzele acestei reţineri. In orice zi cu
soare şi fără vînt, chiar dacă termometrul este în scădere, stuparul trebuie
să forţeze zborul acesta atît de necesar ; deschide larg urdinişul ca soarele
să străbată prin el în stup ; ridică apoi capacul punîndu-1 cu perna la
soare ca să elimine umiditatea din el ; podişoarele încălzindu-se, albinele
ies în zbor ; un geam vopsit negru pus în locul podişorului pentru 1— 2 ore
atrage razele solare, încălzeşte repede şi bine interiorul, iar albinele fac
un zbor activ. Cînd zborul s-a terminat, ori soarele s-a acoperit de nori,
totul se pune la loc şi albinele coloniei cu intestinele degajate pot să mai
stea 1— 2 luni în hibernare. După un astfel de zbor matca începe să de­
pună .puţine ouă în alveolele apropiate ; ghemul îşi ridică temperatura
şi o păstrează constant la 32°C cu atît mai mult cu cît prima elipsă nu
prea extinsă este acoperită cu ouă, pe faţa a doua a aceluiaşi fagure.
Condiţii foarte importante pentru buna iernare a coloniilor sînt :
apărarea de vînturi prin adăpostirea stupinei sub protecţia unei perdele
de copaci plantaţi des pe cel puţin zece rînduri aşa cum am arătat la
capitolul Organizarea stupinei, dar mai ales lăsarea coloniilor în deplină
linişte. O circulaţie prea activă pe drumuri la o distanţă de 150— 200 m

282
de stupină este transmisă coloniilor prin vibraţiile solului, neliniştind
mult albinele, trebuie să se evite apropierea prea mare de liniile fe r a i*
ori de şosele pe care circulă cu viteze mari automobilele sau alte m ijld ^ M
de transport care fac zgomot, cum sînt tropotele căilor şi ale altor a n *
male de pe şoselele de piatră, mai ales cînd pămîntul este îngheţat. Aşezarea

3
stupilor pe suporţi mobili e bună ; sub aceştia se pune un strat de paie s;
frunze uscate care amortizează zgomotele. Stupii ce stau pe ţăruşi bătu
adînc în sol transmit şi mai mult vibraţiile terenului şi influenţează îl
rău starea coloniilor din prisacă.
Cercetătorul Czimadia dă la sfîrşitul iernii la cîteva zile sirop foarti
diluat şi în cantitate mică în ulucelul ramei hrănitor, pentru a scuti albinei!
să iasă afară din stup după apă. El a constatat că în felul acesta, compaL I
rînd coloniile neadăpate faţă de cele cărora le-a dat acest ajutor, se obţine
cu 10% niai mult puiet căpăcit. Din cel mijlociu, gata de căpăcire, în
proporţie de 30%, iar ouă în alveole cu 40% mai mult.
In ceea ce priveşte eventualele intervenţii ale stuparului în timp
iernării, ele trebuie făcute numai în cazuri serioase cînd unele colonii"
la ascultare, deşi ciocănite uşor în peretele stupului nu reacţionează
făcînd acel zumzet cunoscut sau cînd trăgînd rumeguşul de ceară cu
sîrmă introdusă pe urdiniş, apare semnul că acolo sînt şoarici ce trebui»
I
eliminaţi.
Coloniile acestea vor fi stimulate cu o turtă de pudră de zahăr cu
20% miere, iar mai tîrziu i se adaugă două rame cu miere sau sirop aci-j
dulat. In oricare caz stupul respectiv- se deschide, de preferat într-o|
cameră caldă. In cazul unei colonii muribunde din lipsă de hrană, al-l
binele se pulverizează cu sirop pe fiecare faţă a fagurilor ocupaţi, se
aşează la loc, stupul se pune lîngă sobă ca albinele să se dezmorţească,,
după ce s-au pus în interior doi faguri calzi cu miere parţial descăpă-
cită. Albinele încep să-şi revină, se ling reciproc, ocupă cei doi faguri1
se constituie în ghem, dacă stupul este ţinut o noapte într-o cameră uşor
răcoroasă. A doua zi el poate fi pus la loc în prisacă.
Asemenea cazuri ca cele de mai sus sînt rare şi apar numai înj
stupinele la care apicultorul a fost neprevăzător şi n-a luat la timp,!
I
toamna, măsurile indicate.

I
„ Panta rhei!“ Fiecare generaţie e menită să
dispară iâsind loc celei ce urmează! Lege
crudă, aspră dar ea este condiţia evoluţiei!*
,

BATRIN ELE COLONIEI

Tîrziu, după ce albinele au trecut prin toată gama feluritelor munci

din cadrul coloniei, obosite şi îmbătrînite, îşi duc ultimele zile ale vieţii
în treburi din interiorul stupului. Astfel, albinele bătrîne ţin de cald
puietului alături de tinerele doici ori păzesc urdinişul de hoaţe ; după
observaţiile cercetătorilor cu renume, ca fraţii P. şi H. Ruttner, ele sînt
cele care învaţă pe cele tinere cum să se comporte.
Şi, în sfîrşit, vine şi ziua fatală a morţii celor bătrîne !
Priveam cu toţii, prin geamul stupului de observaţie, forfoteala
muncii micii colonii. Albinele veneau încărcate cu polen şi cu nectarul
apos, ventilatoarele băteau de zor din aripi, prelucrătoarele evaporau
apa şi concentrau, mierea crudă, iar fagurele cu provizii se tot umplea
pe nevăzute. In fiecare albină viaţa zvîcnea năvalnic şi toată mica colo­
nie era prinsă de aţîţarea muncii rodnice.
Pe cînd priveam colonia, de pe fagurele unic al cuibului de jos
a alunecat o albină din mulţime şi a căzut pe fundul stupului. Era o
albină bătrînă, care se rostogolise aa o piatră din vîrful unei stînci, în
hăul prăpastiei !... A rămas acolo jos cîteva clipe şi cînd o altă albină
a venit ş-o ajute, ea a început să se îndrepte încet spre lumina urdini­
şului, căci albinele se duc să moară afară din stup.
După sforţări îndelungate, a ajuns în prag ! S-a oprit acolo ca şi
cînd ar fi voit să mai privească o dată lumea aceea dragă, în care şi-a
trăit zilele frumoase ale vieţii ei ; să mai privească o dată în sus la soa­
rele pe care l-a iubit atît, să soarbă cu nesaţ boarea de vînt ce-i aduce
pe unde parfumul suav al isopului din vale, şi cu cea din urmă sforţare
şi-a făcut vînt alunecînd acolo jos pe oglinda cu nisip a stupului. Lumina
sclipitoare a zilei a început s-o dogorească. Antenele mai mişcă ceva, ca
şi cînd ar fi voit să-şi ia rămas bun ea un călător ce pleacă cu trenul
undeva... departe... fîlfîind din mînă ultimul adio ! O tresărire... şi apoi
zăbranicul morţii se întinde peste trupul ei trudit.
Sărmana epavă ! Era atît de schimbată! Aripile rupte şi mici,
trecute prin dar acul nevăzut al întâmplărilor zilnice, erau fr anjurate.
Coşuleţele pentru transportul polenului erau tocite. Periile de la picioare
erau roase, la fel ca şi perişorii care-i acoperiseră corpul. Trupul era
negru şi lucios, ca haina ponosită, roasă, peticită, a unui biet sărac. Totul
în înfăţişarea ei ne inspira milă nestăpînită.
* Totul trece ! ~ A x io m a filozofului grec Heraclit (540—475 î.e.n.) form ulînd legea
transform ism ulul.

284
 Iată, tineri apicultori, cum se sfîrşeşte viaţa unei albine, şi prin
analogie îmi răsar în minte minunatele versuri ale lui Coşbuc din poezia :
Moartea lui Fulger.
„De rupi din codr-o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea ! ?/ Ce-i pasă
unei lumi întregi/De moartea mea ! ?“ .
Din codrul zecilor de mii de albine — molecule ale coloniei, dispare
una, dar codrul — care este specia lor — rămîne cu miliardele sale de
vieţi ce dăinuie de veacuri, şi nu-i pasă, căci mereu, mereu el îşi înmul­
ţeşte rămurelele, în nădejdea unei vieţuiri fără sfîrşit. Multe din ele mor
departe de casă, răpuse de atîtea primejdii şi vrăjmaşi, aşa cum aţi văzut
mai înainte, în timp ce colonia mamă îşi urmează cursul vieţii, căci
existenţa sa are la bază nemurirea — aşa cum spune von Frisch — pînă
vine năpasta întîmplăriloir accidentale, care nu implică odată cu moartea
unei albine sau a întregii colonii, sfîrşitul speciei, ce dăinuieşte de milioane
de ani şi va dăinui în veac.

Moartea coloniei

Ca tot ce este pe pămînt, şi chiar în lumea siderală, şi acestui com­

plex organic desăvîrşit, care este colonia de albine, îi vine şi lui veleatul !
Ani în şir, din generaţie în generaţie, din sezon în sezon, că era vara
toridă sau iarna aspră, colonia a rezistat, a luptat fără odihnă, a suferit
cu resemnare pînă cînd un duşman văzut, dar mai ales nevăzut, i-a
şubrezit organismul, îneît pînă la urmă a cedat şi colonia moare.
Panta rhei !
 PARTEA A TREIA

TEHNOLOGIE APICOLA

— Soseşte primăvara — tineri apicultori — care — cum spune

Renoir — e ca o femeie strălucitoare în rochia ei ţesută din raze, cu
obrajii tineri ca aurora, cu cosiţe împodobite din ape albastre, primăvara
ce curge din cer, se risipeşte pe pămînt şi cu mîinile ei sfinte aruncă în
slavă ciocîrliile ca să vestească bucuria.
Odatş cu această reînnoire a vieţii pe pămînt, începem şi noi un
nou şi foarte însemnat capitol, Tehnologia apicolă. -
Pînă acum am urmărit şi aţi învăţat cum se pregăteşte fostul roi
secundar prins în vara trecută, cum se dezvoltă în colonie regulată
odată cu împerecherea mătcii, care prin activitatea ei procreatoare duce
mai departe existenţa speciei albinelor, ce vine de departe... de departe,
trăind prin ea însăşi, prin grupele sociale ce se organizează mereu, grupe
ce sînt organe de vieţuire a întregului complex ce e colonia.
De aici înainte colonia respectivă este integrată într-un tot care
este stupina, alături de sutele de stupi care vă vor fi mîine încredinţaţi
cst să-i conduceţi cu rezultate bune, cu producţii cît mai mari de miere,
ceară, roiuri, polen, lăptişor ori venin, după cum veţi avea fiecare din
voi un anumit plan de producţie dat de conducerea unităţilor pe care
le veţi servi.
De aici înainte veţi învăţa cum trebuie să aplicaţi învăţămîntul
teoretic în practică şi modul cel mai chibzuit care să ducă la realizarea
de beneficii cît mai mari, concomitent cu creşterea efectivului de colonii
din stupină, în vederea polenizării sutelor de mii de hectare cu plante
entomofile cultivate, a zecilor de mii de hectare de livezi şi podgorii.
 AŞEZAREA ŞI O R G A N IZA R E A ®
UNEI S T U P IN E ®

Ne aflăm, tineri apicultori, în mijlocul unei stupine, sau, curiei se

mai zice prin alte părţi, prisacă.
Oricare ar fi felul de exploatare al ei — staţionar sau în pasto­
ral — stupina trebuie să posede o bază permanentă care este bine să
fie în directă apropiere de locuinţa apicultorului. Acolo el iernează
coloniile, sub directa sa supraveghere, ferită de atacul păsărilor insec-
tivore cum sînt piţigoii şi ciocănitoarele. Cei dintîi bat cu ciocul urdi­
nişul, ştiind că astfel unele albine se desprind din forma de ghem în
care iernează şi ies afară pe scîndura de zbor, unde sînt devorate. Cio­
cănitoarele fac o pagubă şi mai mare : ele găuresc unul din pereţii
laterali ai stupului pînă ajung la primul grup de albine aflat în fagurii
mărginaşi, consumîndu-le pe îndelete. Am avut o stupină în iarna anului
1933 la pădurea Răchitoasa-Tecuci, aşezată în apropierea cantonului
forestier şi totuşi ciocănitoarele mi-au distrus 7 colonii în mai puţin
de o lună. Avînd stupii lîngă locuinţa sa, apicultorul va putea să prevină
aşemenea pagube. La această bază se amenajează un laborator unde —
în afară de fişele #cu evidenţă a tuturor stupilor
— se mai află : o cameră permanent caldă la
19— 20°C, unde stau dulăpioarele cu mătei ierna­
te în afara ghemului. Intr-o cameră alăturată cu
temperatura mai mică, pînă la 14°C, se păstrează
bidoanele cu miere, care astfel nu va cristaliza ;
tot acolo sînt şi fagurii de rezervă gata clădiţi ce
stau răsfiraţi în stela je, la aer, feriţi de găselniţă
şi şoarici. Fagurii cu păstură sînt feriţi de ger,
care altfel îi strică. Pentru a preîntâmpina muce-
găirea lor pe deasupra păsturei se presară zahăr
pulbere sau fagurii sînt împachetaţi fiecare în hîrtie cerată.
In stive stau la adăpost : gratiile Hanemann folosite vara la delimi­
tarea cuibului de magazinul de recoltă ; fundurile Snellgrove folosite cînd
se fac în primăvară nucleele cu mătei iernate în afara ghemului, nuclee I

aşezate deasupra corpului de cuib al coloniilor de bază ce le ţin de

cald şi le ajută la dezvoltare; colectoarele de polen, extractorul de
miere şi toate anexele necesare la extracţie, precum şi utilajele mici
I

287
 1

şi numeroase folosite în orice exploatare apicolă. De asemenea, bine

împachetaţi stau şi fagurii artificiali care vor fi folosiţi ceva mai tîrziu,
cînd se pregătesc ramele cu faguri noi ce vor fi puşi în stupi ca să-i
clădească albinele.
La aşa-zisa „centrală" se întorc stupii pentru iernare şi de acolo
pleacă în primăvară la primele culesuri timpurii de la pădurile de arin
sau salcie. Se preferă ca primul transport să se facă în pădure, pentru
că acolo apar o serie de flori care oferă albinelor un mic cules de între­
ţinere. Acesta are foarte mare importanţă nu atît prin cantitatea de
nectar ce o dă, cît prin aceea că nectarul şi polenul proaspăt au o valoare
foarte mare pentru dezvoltarea impetuoasă a cuibului,
i O-Dacă în jurul acestei centrale se. află o bază meliferă bună cu
culesuri eşalonate de-a lungul sezonului activ, apicultorul rămîne pe loc
cu stupina, făcînd apicultură staţionară. Dacă efectivul unei astfel de
stupine este mare, apicultorul va fracţiona-o pe vetre depărtate la 2— 3 km
una de alta, lăsînd pe fiecare vatră 30— 40 de stupi. Cu prilejul celui
de-al X X IV-lea Congres Internaţional de apicultură A PIM O N D IA din
Argentina. 1973, participanţii români au putut vedea cum, acolo, stu­
pinele stau în grupuri în mod permanent, fără a face pastoral, căci au
asigurată o floră meliferă aproape continuă timp de 7— 8 luni, de la
eucalipt şi trifoiul alb pitic. Acolo este ţara unde economia rurală se
bazează numai pe creşterea vitelor care au imense păşuni naturale, plus
pîlcuri de eucalipt pentru umbră în zilele toride ale verii tropicale.
Stuparii din regiunile pomicole sau de la munte care au stupine
mai mici pot face apicultură staţionară. Asemenea stupine staţionare pot
fi aşezate şi la şes, cu condiţia ca în preajmă să fie culturi de plante
industriale pe suprafeţe întinse şi chiar un lot apicol cu plante perene
melifere. De pildă, în U.R.S.S., la Krasnaia Poliana, se află o stupină
staţionară cu 4 000 stupi plus 7 200 nuclee, repartizate în 52 de stupine
staţionare amplasate într-o regiune muntoasă la 1 500 m altitudine,
unde albinele au un bun cules. Astfel, crescătoriile de mătci au dat în
1972 un număr de 113 600 mătci împerecheate, 3 979 roiuri pachete, 197 kg
lăptişor, 16 700 kg miere şi 729 kg ceară. Ceea ce este important în
această exploatare este faptul că are afectată 6 suprafaţă de culturi în
loturi apicole ce cuprind un total de 500 ha cu plante melifere perene
sau anuale. . -j / r
Cel ce este hotărît să facă apicultură staţionară trebuie să-şi aleagă
locul respectiv cu multa atenţie, urmărind condiţiile climatice locale
ale regiunii. Se vor evita locuri unde vînturile bat puternic în majori­
tatea sezonului de cules, şi în special cel nordic, periculos pentru buna
iernare a stupinei. Apoi trebuie cercetată flora meliferă pe o rază de cel
puţin 3 km, pentru a avea pe cît posibil un cules continuu. Cercetătorii
au stabilit că acolo unde este un astfel de cules larvele depăşesc cu 8%
greutatea normală, iar cînd condiţiile sînt nefavorabile greutatea lar­
velor scade sub normal. Interesant este de ştiut media precipitaţiilor
ce cad anual în regiune şi dacă în aceeaşi rază se află şi alte stupine,
care ar micşora posibilităţile de realizare a unei bune recolte. Stupina
hu va fi fixată pe văi unde curenţii circulă permanent şi frînează acti­
vitatea albinelor la cules. Acolo albinele pleacă la cules abia într-o
4
288
 proporţie de o şesime din numărud culegătoarelor. Cînd vîntul bate cu
o viteză de gradul doi, albinele rămîn în stupi, căci nectarul se evaporă
repede şi nici glandele nectarifere ale florilor nu-1 secretă decît în pro­
porţii reduse.
Stupina nu trebuie aşezată pe locuri umede, mlăştinoase, unde se
strîng apele ploilor. Acolo aerul umed, mai ales în primăvară, între­
ţine în stupi o umiditate excesivă şi nocivă pentru puietul şi păsţura
din faguri. Chiar mierea proaspătă, crudă, din care trebuie să se evapore
apă şi să se matureze spre a rămîne cu cel mult o proporţie de 17°/0 apă,
se reîncarcă cu o parte din această umiditate înconjurătoare, şi se mâtu-
rează cu greu. De asemenea, în astfel de locuri bolile micotice îşi găsesc
un mediu prielnic de extindere.
Umbrirea stupilor este necesară în zilele toride ale verii, mai ales
între orele 12— 17 cînd coloniile sînt nevoite să mobilizeze un număr mare
de albine pentru ventilarea cuibului. Un mare apicultor din S.U.A. " —
G. T. Owens — a făcut concludente experienţe aşezînd în aceeaşi prisacă
stupi în plin soare, cît şi stupi umbriţi. Producţia acestora din urmă a fost
de 88,5 livre miere, pe cînd a celor neumbriţi pe jumătate (47,5 livre). E
drept că la noi nu sînt călduri aşa de mari ca în California unde s-au făcut
aceste experienţe. Totuşi, oricine vede că în verile prea călduroase inte­
riorul stupilor se supraîncălzeşte, determinînd curînd apariţia instinctului
de roire. Dar nici o umbrire exagerată a stupinei aşezată intr-o pădure
deasă nu este bună, căci lipseşte albinele de luminozitatea razelor solare.
Ele vor pleca la cules mai tîrziu dimineaţa şi se opresc din cules curînd,
înspre seară, ceea ce se răsfrînge implicit asupra producţiei de miere şi
polen. Lumina solară are o mare influenţă, căci soarele ionizează atmo­
sfera, fenomen favorabil ce influenţează întregul complex al vieţii colo­
niilor. Cuibul ia o extindere mai mare şi o dezvoltare mai accelerată în
primăvară. Atunci razele solare încălzesc peretele frontal al stupilor
pătrunzînd şi pe urdiniş. în felul acesta se păstrează un echilibru biologic
favorabil coloniilor.
Poziţia cea mai obişnuită a stupilor în prisacă este cea cu peretele
frontal spre sud, aşa cum trebuie să stea în timpul primăverii, toamnei
şi iernii. în vară însă este bine ca ei să stea cu faţa spre răsărit sau
nord, pentru a nu fi prea mult încălziţi de soare.
Stupina staţionară să evite apropierea fabricilor producătoare de
chimicale, cum sînt cele ce fabrică insecticide, erbicide sau îngrăşăminte
chimice. Chiar fabricile de ciment intoxică atmosfera cu fluor care în
particule microscopice plutesc şi se depun pe coroanele florilor, into-
^cicînd culegătoarele. Aceste fabrici trebuie să posede mijloace de filtrare
şi neutralizare a gazelor emanate, a vaporilor toxici şi a pulberilor.
în jurul stupinei staţionare să nu lipsească apa, de preferat cea de
izvoare, pîraie sau rîuri. Apa din băltoace stătute conţine o serie de
paraziţi care produc albinelor grave tulburări cu caracter digestiv. De
asemenea şi scurgerile din grajduri sînt periculoase pentru albine ; ele
trebuie colectate în puţuri absorbante bine acoperite.
Stupina staţionară trebuie ferită de vînturi puternice. în conse­
cinţă împrejurul prisăcii trebuie făcută o perdea de protecţie de pre­
ferat din aceea care opreşte totodată şi animalele domestice şi păsările

1 9 — Cd. 44 289
 Fig. 45. — O stupină într-o poiană adăpostită de vînturi avînd stupi R A 1001

de curte să pătrundă în incinta ei. O foarte bună perdea este cea plan­
tată cu 9— 10 rînduri cu Gledichia ai cărei ţepi apără stupina de furt.
Am văzut în Banat la G.A.S. Neudorf perdeaua stupinei făcută cu o
specie de arbori mediteraneeni — Maclura aurantiaca — care au chiar
şi pe trunchi ţepi ca ariciul, încît nici păsările zburătoare nu se aşezau
pe ramuri.
Cînd baza meliferă a stupinei staţionare se află pe o coastă de deal
sau de munte, aşezarea stupilor se va face la poale, nu la vîrf, în primul
rînd pentru că flora apare eşalonat, începînd din vale spre vîrf, iar în
al doilea rînd, pentru că albinele ce vin la stupi cu încărcătura din guşă
sau de la coşuleţe să zboare coborînd. Dacă stupina ar fi pe vîrful dealu­
lui, zborul lor cu încărcătura respectivă va fi anevoios, cerînd culegă­
toarelor mari eforturi, ceea ce le uzează mult, în afara faptului că un
zbor greu solicită şi un consum mai mare de hrană energetică.
Stupina trebuie amplasată ceva mai departe de circulaţii prea mari,
cum ar fi o cale ferată cu trenuri cu mari viteze care prind şi
ucid mii de albine aflate în zbor. Automobilele lovesc şi ucid multe albine
pe şoselele prea circulate, mai ales cînd acestea nu au pe margine plan­
taţii care să silească albinele să treacă în zbor peste ele ; obişnuit
albinele zboară la înălţimi mici, evitînd curenţii de aer puternici.
La fel, dacă o stupină este plasată pe malul apelor mari sau bălţi
 întinse, foarte multe albine se îneacă mai ales cînd bate vîntul şi a p elttf
văluresc. Fără să ştiu acest amănunt, am instalat1o stupină p e ifrtiu u iB
stîng al Dunării, avînd o pădure de sălcii pe malul opus ; abia cînd a m ®
trecut cu barca la stupină am observat mii de albine înecate ; ele zboară
la o foarte mică înălţime de la suprafaţa apei şi chiar vălurelele mici le,
prind înecîndu-le. i (%1; J
Şi zgomotele mari din apropierea stupinei neliniştesc albinele, mai|
ales în timpul iernii. Stupina de la G.A.S. Popeşti-Leordeni, jud. Ilfov,
aşezată Ia iernat la adăpostul garajului de tractoare, a ieşit din iarnă
foarte slăbită şi cu stupii şi fagurii din interior plini de petele diareei
ce a făcut multe victime. Zgomotele tractoarelor şi trepidaţiile terenului
se transmiteau prin pămînt stupilor ; chiar în stupii aşezaţi la 80 m
depărtare de garaj au provocat tulburări intestinale şi îmbolnăviri ale
albinelor. -: \ '::cd
Un stupar din Bucureşti ţinea stupina în grădina casei. Strada
pavată cu piatră era în apropierea depozitului de butelii cu aragaz,
unde veneau zilnic zeci de căruţe din comunele învecinate să schimbe
buteliile. Zgomotul neliniştea foarte mult albinele, cu aceleaşi consecinţe.
Urmînd sfatul pe care i l-am dat a scos stupina afară din oraş şi nu a
mai avut niciodată coloniile bolnave de diaree.
Un bun plasament al stupinei în special pentru iemare este o
mică depresiune de teren cu o pantă *Ie scurgere. Stupii stau astfel la
adăpost, iar razele soarelui îi încălzesc în primăverile timpurii şi iernile
geroase. In U.R.S.S. apicultorii cînd nu găsesc o depresiune, în speciaL
în regiunile de şes, creează o astfel de depresiune artificială. Folosind
un buldozer se sapă o suprafaţă de teren de 30/50 m2 suficientă pentru
100 stupi. Adîncimea săpăturii nu e mai mare de 1— 1,5 m, dar adunînd
pămîntul săpat pe latura din care bate vîntul dominant, se înalţă acolo
un mal de 3 m care adăposteşte foarte bine stupina. Suprafaţa din
interiorul careului este însămînţată cu gazon. Pentru ca apa din ploi
să nu stagneze, careul are o uşoară pantă, iar apa se adună pe latura
opusă malului. Aici se sapă două puţuri absorbante pînă la stratul de
nisip, care absorb apa şi astfel terenul rămîne permanent tare şi uscat.
Cercetătorii sovietici au stabilit comparativ că o stupină astfel aşezată
are în primăvară colonii cu 1/3 mai mult puiet în cuiburi, la primul
control, faţă de o alta adăpostită iţumai de un gard, aflată la o distanţă
de 2 km de prima. Cînd dincolo de parapet la 10— 15 m se face o per­
dea de salcîmi, viscolul adună acolo troienele şi nu troieneşte stupina
din depresiunea artificială.
Aşezarea stupilor în prisacă trebuie astfel făcută pentru a înlătura
rătăcirea albinelor şi mai ales a mătcilor ieşite în zbor de împerechere.
Aşezarea se face în mai multe feluri : în rînduri paralele la distanţa de
4 m între rînduri şi de 2 m între sttipi ; aşezarea lor se face în şah, căci
astfel fiecare colonie are în faţa sa un spaţiu de zbor de 8 m.
Aşezarea stupilor în rînduri drepte are avantajul că încărcarea şi
descărcarea din camion, atunci cînd se face pastoral este foarte uşoară.
Intr-adevăr, din camionul care merge cu viteză foarte mică se pot des-
„ cărca stupii de o parte şi de alta a lui. în schimb, aşezarea în rînduri
drepte are neajunsul că albinele se rătăcesc dacă poziţia urdinişurilor este
absolut uniformă. De aceea, în fiecare grup de trei stupi de pe un rînd,
cei doi din margini au o uşoară orientare spre dreapta şi stînga, iar cel
din mijloc va fi orientat înainte.
O aşezare a stupilor în grupe sub forme de V, deci în unghi ascuţit,
cu direcţia de zbor spre cîmpul de cules, înlătură rătăcirea albinelor, căci
astfel ele îşi recunosc uşor locul lor în spaţiul prisăcii. Cercetătorii ame­
ricani susţin că la o astfel de aşezare producţia de miere e mărită, com­
parativ cu o aşezare uniformă.
; In privinţa unui loc bun care să ofere şi un surplus de producţie
revista germană „Garten- und Kleintierzucht“ (1974) prezintă un articol
de senzaţie şi anume :
„Stupinele, aşezate în apropierea liniilor electrice de înaltă ten­
siune, la 50— 100 m, înregistrează o activitate mult mai mare a albinelor
îneît producţia coloniilor e de două ori mai mare faţă de cele care sînt-
aşezate la 800 m. în schimb, pe timp nefavorabil, albinele sînt foarte
irascibile şi predispuse la roire. Explicaţia ar fi că densitatea ionică a
aerului poate f i influenţată nu numai de variaţia condiţiilor atmosferice,
ci şi de încărcarea acestei atmosfere cu mai multă electricitate negativă
Pentru o bună individualizare a fiecărui stup, în afară de tăbliţa
mobilă cu numărul de ordine a fiecărei colonii, stupii trebuie vopsiţi cu
culori felurite cum sînt galben, albastru, brun-închis şi alb. Această din
urmă culoare albinele o văd în dduă feluri : ?cînd vopseaua este făcută cu
alb de zinc culoarea absoarbe razele ultraviolete şi ea apare pentru albine
ca albastru-verzui ; numai vopseaua făcută cu alb de plumb o văd albinele
ca albastru strălucitor.
Seîndura de zbor de la urdinişuri va fi vopsită cu o culoare de
contrast faţă de cea cu care e vopsit peretele frontal al stupului. Pe
acest perete se desenează ca repere diferite forme geometrice : un cerc
gol în interior, sau altul plin ; la stupul vecin se trag două linii verticale
paralele, la altul două paralele orizontale ; o linie în diagonală, ori
două încrucişate cum e semnul + sau X. Un pătrat, un triunghi sau
diferite litere din alfabet etc. oferă albinelor posibilităţi bune de orien­
tare. Şi mai bine va fi cînd semnul de pe peretele frontal se desenează
şi pe suprafaţa capacului fiecărui stup. în felul acesta va fi exclusă
rătăcirea albinelor.
în prisacă stupii nu stau direct .pe pămînt, căci materialul lemnos
se deteriorează repede, iar umiditatea solului are o influenţă negativă
asupra cuibului în zilele ploioase ; în zilele prea fierbinţi, cînd solul se
încălzeşte prea tare, temperatura în cuib se urcă mult, iar albinele sînt
nevoite să iasă afară din stup stînd inactive, în timp ce o mare parte din
cele din interior se ocupă cu ventilaţia aerului prea încălzit. De aceea,
stupii vor sta pe postamente pliabile din vergele de fier la o înălţime
de 50 cm de la suprafaţa solului. în această poziţie stupii sînt feriţi de
atacul şopîrlelor, al broaştelor sau şoaricilor, cît şi de curentul de aer rece
în timpul iernii, ştiut fiind că cel mai rece strat din aerul atmosferic e
cel de la suprafaţa solului pînă la cel "mult 50 cm.
în faţa fiecărui stup. terenul trebuie să fie curăţat de ierburi pe
o suprafaţă de cel puţin 1 m2.. Este oglinda stup ului: privind-o se poate
uşor observa cum se desfăşoară viaţa unei colonii. Acolo, albinele din

292
interior aruncă afară diferite reziduuri: căpăcelele puietului ieşit din
cuib sau căpăcelele botcilor de matcă cînd colonia şi-a schimbat matca
sau se pregăteşte de roit. De asemenea, larve sau nimfe moarte, cadavre
de albine care au murit în stup sau din cele ale albinelor străine eare
au încercat să pătrundă în interior pentru a fura mierea, ori chiar cadavrul
măteii. Stuparul făcînd aceste observaţii pe oglinda stupului, în curînd
ia măsurile de îndreptare necesare.
In primul rînd această suprafaţă trebuie curăţată la cîteva zile de
toate aceste reziduuri care se ard. Pentru ca pe locul curăţat de ierburi,
acestea să nu vegeteze din nou, stuparul stropeşte de cîteva ori suprafaţa
cu o soluţie concentrată de apă sărată care distruge rădăcinile ierburilor.
In fiecare stupină mai însemnată nu trebuie sa lipsească un stup-pepinier,
pentru creşterea şi fecundarea măteilor, care să înlocuiască măteile ce nu
mâi corespund sau au pierit. Felul cum se organizează îl vom arăta la
capitolul Creşterea măteilor.
în locul cel mai însorit din stupină se va afla totdeauna un adăpător,
mai ales dacă în preajmă nu se află o apă curgătoare, un izvor natural
sau o cişmea. Albinele au mare nevoie de apă pentru ele şi mai ales
pentru hrana puietului din cuib. Dacă nu o află în directă apropiere, sînt
nevoite să facă zboruri depărtate şi care sînt foarte riscante mai ales în
primăvară, cînd începe vertiginos dezvoltarea cuiburilor. Atunci ele sînt
silite să iasă după apă chiar în zile reci, cu vînturi puternice care cu greu
pot fi înfruntate. Layens a constatat că într-o primăvară rece stupul său
de control a pierdut 3 500 de albine tinere într-o zi datorită apei reci
şi a timpului nepotrivit. Dacă ele o găsesc în stupină, iar apa este chiar
caldă, albinele o duc rapid în stup.
Cu 40 de ani în urmă am construit un adăpător în care apa este
permanent caldă (fig. 46). El este construit din tablă, avînd o capacitate de
12— 15 1. Pentru că albinelor le place
o
Adăpător cu apâ caldă
în unele împrejurări apa puţin săra­
tă, adăpătorul are două comparti­
mente : unul cu apă obişnuită şi ce­
lălalt cu apă puţin sărată (5 g sare m i
la 10 1 apă). Peretele despărţitor al apâ t apa potabilă
celor după compartimente are rezer­ mineral(2ată
vat un loc gol în care încape o mică
larrpâ N -S
lampă (nr. 5) cu petrol. în zilele reci
lampa se aprinde iar apa ce curge
este caldă. Cînd timpul, s-a încălzit Fig. 46. — Adăpător cu ajpă caldă cu
bine, lampa nu mai arde, adăpătorul două compartimente pentru a p ă p o t a ­
va fi permanent alimentat, pentru bilă şi apă mineralizată (sare, uree,
acizi etc.) -iissv
ca albinele să nu consume apa din
scurgeri sau băltoace. Apa curge prin două robinete pe două seînduri uşor
înclinate, care au săpat pe suprafaţa lor cîte un mic şănţuleţ în zig-zag,
de unde albinele o sorb cu uşurinţă. De asemenea, într-un loc însorit,
din fiecare stupină trebuie să existe un cerificător sau tdpitor solar, în
care se aruncă toate resturile de făguraşi clădiţi de albine printre, rame,
fie pentru consolidarea lor fie pentru că nu au găsit spaţii goale unde să

293
 depună produsul glandelor lor ceriere. Pe lîngă faptul că ceara obţinută
este de o calitate şi o culoare deosebită, acolo se adună cantităţi impor­
tante de ceară care altfel s-ar pierde. Dacă s-ar pune în pungi sau în
lădiţe, curînd fluturele de găselniţă le-ar descoperi şi distruge.
Cerificatorul solar este o cutie dreptunghiulară construită astfel ca
să aibă o pantă de scurgere a cerii topite ; bucăţile de ceară şi chiar
fagurii vechi se pun pe tabla ondulată inoxidabilă din interiorul cerifi-
catorului. Capacul cutiei este şi el oblic, deci cu pantă, avînd un geam
dublu, cu un spaţiu cte^4y5=^2 cm între geamuri. Soarele încălzeşte
geamul dublu, iar ceara se topeşte şi se scurge de-a lungul ondulelor
tablei în partea de jos a pantei, unde se găseşte o cutie colectoare lată
cît este lăţimea tablei şi adîncă de 4— 5 cm, avînd o formă prismatică.
Cînd aceasta s-a umplut, se lasă ceara să se solidifice, acoperind gea­
mul cu o pînză de sac şi se scoate din cerificator ca un calup ce pluteşte
în mierea care eventual a mai fost în alveolele fagurilor.
Orice stupină trebuie să posede un cîntar de control (fig. 47) care
serveşte nu numai la primirea materialelor sau la predarea produselor
6tupinei către beneficiar, ci însemnătatea lui constă mai ales la controlul
culesului sau al consumului coloniei de
control aflată pe el. In acest scop se alege
una din cele mai bune colonii din prisacă
denumită colonie de control. Ea are o
partidă specială deschisă în registrul prisă­
cii, în care se însemnează diferitele indi-
Fig. 47. — Cîntar de control caţii ale culesului.
Partida stupului de control cuprinde
date ce se înscriu zilnic privind greutatea lui, flora apărută sau termi­
nată, temperatura, precipitaţiile căzute, deci condiţiile climatice. După
aceste date urmărite cîţiva ani, stuparul îşi poate organiza un plan anual
de lucrări în diferite sezoane, în directă legătură cu vremea şi înfloririle
plantelor melifere din regiune.
Mulţi stupari aşează pe cîntarul de control o colonie mijlocie. Ei
înfăptuiesc o mare greşeală procedînd astfel, căci dacă culesul este
bogat şi cîntarul de control arată că magazinul stupului e plin cu
strînsură necesitînd adăugarea imediată a unui al doilea magazin, înseamnă
că albinele din coloniile puternice şomează de multe zile, neavînd unde
depune mierea din guşă. Punînd însă de la început pe cîntar un stup
puternic, apicultorul intervine repede, nu se pierde un timp preţios,
adaugă şi măreşte imediat spaţiul de strînsură la toţi stupii puternici,
urmînd ca peste 2— 3 zile să dea magazine şi la cei mediocri. In timpul
iernii stupul de control de pe cîntar, verificat din 15 în 15 zile, dă de
veste stuparului cînd rezervele de hrană sînt pe terminate şi trebuie
neapărat să intervină. Vara, cînd stupul de control indică încetarea
unui cules, stuparul ştie că trebuie să extragă mierea şi să plece cu
Stupii în alt loc cu floră meliferă care să mărească producţia de miere
a sezonului. O scădere bruscă şi nejustificată a greutăţii stupului de con­
trol va fi un semnal alarmant pentru stupar care, verificînd colonia res­
pectivă, observă cauza acestei scăderi ce uneori indică apariţia unei boli

294
 1

în prisacă şi ia măsuri de tratare a coloniilor bolnave şi de prevenire ^

îmbolnăvirii celor sănătoase. *
Cînd stuparul intenţionează să se fixeze într-o regiune, duce înaint
acolo un stup de control pe cîntar, ale cărui indicaţii îi sînt cu atît mai
preţioase cu cît face totodată şi observaţii în privinţa condiţiilor clima­
terice, ceea ce îi permite să hotărască dacă se poate fixa sau nu acolcB
cu stupina sa. Stupul de control de pe cîntar va fi ferit de ploaie, p en triB
că altfel datele furnizate nu vor mai fi exacte. •
In orice stupină trebuie neapărat să fie un spălător cu robinet cu
apă obişnuită la care apicultorul se spală mereu pe mîini, cu săpun, d e A
cîte ori controlează stupii. Oricît de bine ar fi întreţinute coloniile, nu s e l
ştie niciodată decît după ce se deschide şi se controlează stupii dacă e i®
sînt sănătoşi sau bolnavi de o boală molipsitoare. Microbii sînt prezenţi
pretutindeni în stup, în special cei ai bolilor nosemoza şi loca, care îşîm
încep opera nefastă de înmulţire acolo unde este stricat echilibrul b io - B
logic al unei colonii. Un cercetător de seamă în apicultură, dr. Borchert, B
spunea că aceste boli sînt ca tuberculoza la oameni. Toţi o au, dar dacă
organismul este predispus şi slăbit de o altă afecţiune ce atacă plămînul, m
microbul T.B.C. începe să se extindă. De aceea o măsură elementară de B
igienă este ca apicultorul să se spele bine pe mîini după ce a controlat B
un stup, ca nu cumva el însuşi să vehiculeze microbi de la stup la stup.

y
m

m
 '• ... ■ '

îfijbHîfî: c:n,\- . •....; - ? . £?: -v-.-."

fWjSî H /:. i i i ' i s ; ' VlH*V;- ■ 3C •'•{b?.7(:•v./' * h
:: >Vj ir.4 - J f b .!•; .i v i i * ? .. ‘ : i i i rr : :*. .f; ’ £ 1 ' ; Cfcf li
■ j l - 'H >- > •.' * > ; > . ' - - v **■•■' , .« n v ;^ t;
.:• -ic. v vr* , • .,

:lfdv: . • f .J ; Vi- -i: ■• -. \ ...;•. ‘ O f •l

STUPINA PAVILIONARA
MOBILA SAU STAŢIONARA
fnp iiw v.1 *- ■**?•’ ".- cî;.-». : ■= •?. .,7;" Ioc :■ .\- ■<
— Am văzut prin unele localităţi stupine pavilion staţionare sau
mobile. Sînt folositoare ? mă întreabă unul dintre ţinerii apicultori.
— Fiecare din cele două sisteme are foloase, dar şi multe neajunsuri.
. jK;- Cele staţionare au o motivaţie serioasă pentru stuparii din centrele
populate unde lipseşte spaţiul pentru o stupină mai însemnată. Intr-
adevăr o stupină de 50 stupi necesită un spaţiu de cel puţin 300— 400 m2
ceea ce cu greu poate fi găsit în centrele populate, pe cînd stupii aşezaţi
într-un pavilion stabil hexagonal, octogonal sau dreptunghiular poate cu­
prinde cei 50— 70 stupi într-un spaţiu numai de 40— 50 m2, aşezaţi în
interior pe două rînduri suprapuse.
• Supravegherea e uşoară faţă de o stupină aşezată în afara oraşului
prin păduri şi cîmpii întinse.
• Iernarea e asigurată în bune condiţiuni, şi chiar la geruri mari,
se poate uşor încălzi interiorul.
• Intervenţiile necesare la controalele din primăverile reci şi
ploioase se fac la adăpost, la cald şi fără ca în stupină să apară furtişag
între colonii.
• Hrănirile se fac uşor, necesitînd timp puţin.
Neajunsurile sînt însă numeroase şi foarte serioase ; înghesuind
50— 60 de stupi într-un pavilion staţionar, sîntem departe de a satisface
regulile cunoscute aplicabile la o stupină afară, în spaţii largi, unde se
impune : distanţarea stupilor pe rînd la 2x 2 m iar între rînduri la 4 x 4 m.
V • Zona de cules este foarte redusă, căci albinele pavilionului au o
rază redusă de zbor, faţă de o stupină mobilă ce practică pastoralul.
• Apoi, stupii stînd în pavilion unii lîngă alţii, se dă ocazia albinelor
tinere să se rătăcească uşor ; rîndurile superioare de stupi se depopulează ;
mătcile, ieşite în zbor de împerechere, adeseori nimeresc în coloniile
vecine, unde sînt ucise.
• O boală molipsitoare se întinde foarte repede şi cuprinde toţi
stupii dacă apicultorul a observat-o la 4— 5 zile după apariţia ei.
• Furtişagul e greu de observat mai ales în zilele de mare activitate.
Pavilionul mobil pe roate e mult mai bun faţă de pavilionul stabil.
Deşi cel mobil are aceleaşi neajunsuri enumerate mai sus, prezintă unele
avantaje de mare importanţă şi anume : se poate face cu mare uşurinţă
stupărit pastoral la mai multe culesuri şi la distanţe mari, căci stupii
călătoresc cu urdinişurile deschise.

296
 • De asemenea faţă de stupăritul pastoral cu camioane, ce se în­
carcă şi se descarcă la fiecare transport, pavilionul mobil avînd stupii
fixaţi pe platforme, nu e nevoie de personal suplimentar, care adeseori
nu se găseşte şi e foarte pretenţios. Deplasarea se face uşor căci oriunde
se găseşte un tractor de remorcare ; această independenţă faţă de bazele
de transport auto, care în perioadele de v îrf nu au camioane disponibile
şi pentru transportul stupinelor, e de o mare importanţă, putîndu-se face
mai multe deplasări în pastoral, fără cheltuieli şi zbucium.
Pavilionul mobil cere însă o însemnată investiţie de capital, căci afară
de platforma propriu-zisă, el cere neapărat ca stupina să posede şi o
rembrcă în care se transportă toată zestrea stupinei ; cabana de locuit a
stuparului, demontată, stupii de rezervă pentru eventuale roiri, magazine
de recoltă, gratii Hanemann, podişoare etc.
Dat fiind că producţia realizată e mare faţă de stupina din pavilio­
nul stabil, putem spune că pavilionul mobil, deşi are neajunsurile enu­
merate, poate fi luat în considerare.
Idlis t. ... * - -î - m i fyfiz

-!• ■■i&o
ire 'Mnix&tţl
- . . tj li ' '
rnir-
.-/rL
. "AX.: 5 b' . •^ .i o

.r
n*--- o mksr
m iu M
■im ':

ii uf:-, nn .;; yj 0b- - r :- . - minţita-'

LV 'J: ' •: v - 0 ' .•
- . :•- h : i ije . . qcni, --...jV* 4 .i:/L :•
- hji’J ; b ; . -• |i. rş ixfb
- âUarl. f •' s ir iii
. y,; Hei ) -:k
rih hrlsnr • ^

- - 'T-V; * -ţj

__ [mij - m— ii '' ‘ •'r jjg

Fig. 48 — Stupină pavilionară % «8 *»

mobilă
 LOCUINŢA ALBINELOR :
STUPII SISTEMATICI

Terminînd lecţia noastră privitoare la aşezarea şi organizarea unei

stupine, se cuvine să ne ocupăm acum şi de aceste căsuţe care parcă
ar fi un orăşel în miniatură, compus din stupi unde milioane de albine
îşi duc viaţa ordonată şi plină de foloase pentru ele şi cei ce le îngrijesc.
La o margine a prisăcii noastre demonstrative sînt cîţiva stupi primitivi
care. au doar rostul de a face pentru voi o comparaţie, reprezentînd
totodată etape istorice în dezvoltarea apiculturii moderne.
De cînd omul primitiv şi-a apropriat roiurile formînd prima prisacă —
aşa cum am arătat mai înainte — el le-a pregătit din vreme locuinţe
diverse din materialele care-i stăteau la îndemînă. Trunchiurile de
copaci bătrîni şi scorburoşi erau curăţate de putreziciune pînă la coajă,
arse pe dinăuntru pentru dezinfectare, iar apoi li se puneau în interior
nişte şipci de-a curmezişul denumite pretculiţe, de care albinele legau
fagurii clădiţi. In partea de jos se lăsa o deschidere de circulaţie denu­
mită urdiniş, de mare însemnătate pentru colonia din interior. în
felul acesta stupul era gata să primească roiul ce venea curînd şi se
aşeza în formă de ciorchine pe crengile arborilor din joirul prisăcii.
Acest adăpost a primit denumirea de stup, căci în limba latină
cuvîntul „stup“ însemna butuc, trunchi de copac, cuvînt sinonim cu
ştiubei care şi el înseamnă trunchi de plop sau de salcie.
Tot stupi s-au denumit şi cei făcuţi din împletitura de răchită sau
din curpeni de viţă sălbatică ; erau făcuţi ca nişte coşuri ţuguiate, largi
în partea de jos şi adunate sus ca nişte clopote ; îi lipeau cu argilă în
interior şi pe afară, le înfigeau 2— 3 pretculiţe, şi stupii erau foarte buni,
deşi cam mici pentru populaţiile mari, ceea ce determina ca din aceştia
să plece în vară cîte 2— 3 roi.
Desigur, oricare ar fi fost forma acestor stupi primitivi, cu ei se
lucra foarte greu, nu se puteau cerceta să le afli necazul şi să-i îndrepţi,
iar recoltarea fagurilor cu miere se făcea tăind pe cei din margini, căci
ceilalţi erau plini cu puiet. Vrînd nevrînd trebuia să se ucidă colonia în­
treagă cu fum de pucioasă pentru a putea stoarce toţi fagurii, obţinînd
astfel o miere care nu era totdeauna de calitate prea aleasă.

298
 I

Aşa au mers lucrurile secole la rînd, pînă acum 350 de ani cîni
într-o insulă din arhipelagul Cicladelor greceşti, un stupar cu dragost!
de albine le-a salvat viaţa : a pus într-o ladă cîteva beţişoare de cari
i
a legat fîşii de faguri, pentru a da albinelor o îndrumare de direcţie e
unde să clădească restul fagurilor pînă jos la duşumea. Cînd a sosit Lt
timpul marelui cules, stuparul a mai adăugat deasupra o ladă mai mic;
în acelaşi dispozitiv, unde harnicele albine au adunat miere curată c;
lacrima. Recoltarea lor a fost uşoară : cu un cuţit lung şi lat la v îrf 1
desprins fagurii de pe peretele lădiţei, fără să se atingă de cuibul de jos >s
şi trăgînd în sus de leţişor, scotea afară fagure cu fagure, albi ca spuma
mării şi fără pu iet; jos a rămas destulă hrană, pentru toată comunitatea]
în fagurii plini cu miere şi păstură. I

Vestea s-a răspîndit în toată lumea şi astfel s-a făcut primul1

pas spre apicultura raţională. La puţin timp după aceea, în 1700 italianu
de la Rocca, apicultor, a creat rama mobilă. Apoi în 1806 un apicultor]
rus Prokopovici a dat la iveală un stup cu două corpuri şi un magazin!
de recoltă. în 1851 americanul Langstroth brevetează stupul său cu rame
i
mobile şi corpuri supraetajate fără limită, în raport de puterea fiecărei
colonii. L-am adoptat şi noi denumindu-1 stupul m ultietajat Root dinj
Ohio (S.U.A.) a popularizat acest tip care este răspîndit în lume în ceaji
mai mare măsură, căci într-adevăr corespunde în totul unei perfecte dez­
voltări a coloniei şi unor producţii record. în Franţa au apărut aproape
concomitent alţi doi inovatori, Dadant şi Layens.
Apariţia în lume a acestor stupi a creat o emulaţie deosebită i
care a devenit îngrijorătoare. Fiecare se credea un inventator lăudîn-
du-şi propriul său tip de stup. Unii au propus stupi cu rama triun­
ghiulară, alţii prismatică ; englezii au adoptat tipul de stup Hand for­
mat din cît mai multe magazine suprapuse care serveau fie pentru cuib
extins pe cîte 4— 5 magazine, plus alte 2— 3 de recoltă ; germanii au i
adoptat stupul lui Dzierzon şi apoi al lui Berlepsch ale căror rame se
manipulează pe la spate unde se află o 4
uşă şi un geam ; rama este mică de \
i
40/25 cm.
Faţă de această situaţie s-a simţit
nevoia unei uniformizări. De aceea la
Congresul Internaţional de la Parisjs-a i
stabilit ca stupi standardizaţi pentru cei
de tipul vertical stupul Langstroth şi Da­
dant, iar pentru cei orizontali stupul lui
Layens. i

Noi am adoptat în 1949 un stup ase­

mănător, denumit R A 1001 (fig. 49) care
se deosebeşte puţin de Dadant, avînd 10
rame plus o diafragmă şi două magazine
de recoltă. Pentru tipul orizontal de la
noi s-a adoptat cel ucrainean, sub denu­
mirea de stup orizontal.
Fig. 49. — Stupul multietajat cu i
două colonii
1 — fu n d ; p — grătar despărţitor ;
X — colonia d e bază ; 3 — colonia
Ajutătoare; 4 — podişorul acoperitor.
i

299
 Stupul Dadant de tip vertical (fig. 50) cu un corp cu 7 cm mai mare
ca Langstroth, are 12 rame faţă de cele 10 ale celui american. El este bine
calculat din punct de vedere al capacităţii şi dezvoltării cuibului, cu
condiţia ca la culesul mare, peste corpul de stup să se adauge 1— 2
magazine de recoltă cu rame care sînt jumătate ca înălţime faţă de
cele ale cuibului. Stupul este bun, dar cere eforturi mari de mînuire,
căci un corp plin are o greutate de 59 kg, iar un magazin plin 30— 32 kg.

siy : . a ■' b

1 3 r - * capacul ; 2 — fu n d u l tip Snellgrove

pentru colonia de s u s ; corpul n ; 3 — gratia
H anem ann ce separă cele două colonii, pentru ca cea de jos să nu-şi extindă cuibul
în corpul de strînsură intercalat ; 4 — colonia de bază.

~y -■'V ţin ti' X .. r.

Un ştupar mai vîrstnic cu greu poate face faţă unor asemenea efor­
turi. De adeea în Franţa s-a răspîndit mult stupul lui Layens, stup
orizontal (fig, 51) cu 20 de rame înalte de 40X30 cm care este bine cal­
culat şi uşor de mînuit nu numai de persoane mai vîrstnice, dar şi de cele
care avînd alte ocupaţii nu pot să se ducă
la stupi decît cel mult o daţă pfe săptă-
mînă. Ori, acest tip de stup larg, orîriduit
din primăvară cu multe rame şi faguri,
nu creează griji acestei categorii de stu-
pari. Ei îl recoltează o dată pe an în sep­
tembrie, căci pînă atunci mulţi din fa-
■*;v -rh ‘.lirw-j
.:fiw> kixh Ik 'xrîigh'ădih o zziq 9cm\
Fig. 51. — Stupul orizontal :
1 — capacul ; 2 — corpul stupului ^ >3 m : scîndureiele
podişorului ; 4 — b a ra de fix a re a ram elor la
transportul în pastoral. •
guri sînt ocupaţi cu puiet, dar spre toamnă, cînd mătcile îşi reduceau
ouatul, albinele îşi umpleau fagurii din cuib cu cîtă miere aveau nevoie,
iar prisosul era luat de stupar. E drept că producţia lui nu se compară
cu cea a stupului vertical, dar cine vrea să obţină recolte mari şi cu
acest tip de stup, îl foloseşte cu două matei, fiecare cu cîte 10 faguri,
despărţite în două unităţi printr-o diafragmă etanşă, avînd un larg ur­
diniş ce corespunde ambelor colonii. Cînd apare marele cules se aşează
deasupra fiecărei colonii din cele vecine cîte o gratie Hanemann pentru
ca mătcile să nu urce în magazinul de recoltă, iar acolo se pun suprapuse
2— 4 astfel de magazii scunde numai de 11 cm ; albinele umplu cu miere
aceşti faguri înguşti căpăcindu-i şi dînd stuparului beneficii însemnate.
O clasificare justă a stupilor între verticali şi orizontali este uşor
de făcut, căci dezvoltarea coloniei la primii se face pe verticală, adău-
gîndu-se deasupra atîtea corpuri sau magazii de recoltă cît este nevoie
la un cules cît de abundent.
Orizontalul este însă limitat, aşa cum am arătat, dar în definitiv
producţia mare o adună tot sus, dacă se aplică metoda arătată. Toţi
stupii au însă o caracteristică comună, aceea că, indiferent de tipul
preferat, viaţa coloniei se desfăşoară în cele două compartimente bine
distincte: cel rezerva't cuibului şi cel rezervat strînsurii. în această
privinţă albinele aleg locul cuibului în apropierea urdinişului, unde
aerisirea este mai bună, fiind necesară în special puietului, iar rezervele
de hrană sînt duse cît mai departe de urdiniş, spre părţile laterale, pentru
a le feri de atacul prădătorilor. Desigur că urmînd legile naturii, tipul
vertical este mai aproape de acestea, căci roiurile sălbatice din scorburile ar­
borilor bătrîni acumulează sus mierea. Cei orizontali sînt o creaţie a stupa­
rului care caută ca munca sa cu albinele să o facă cu mai puţine eforturi,
chiar dacă producţia este mai mică. El lucrează la acest tip de stup cînd
în el se află o singură matcă adăugind după nevoie faguri goi gata clădiţi
sau artificiali pentru strînsură pe care albinele o adună în partea opusă
cuibului ; între cuib şi fagurii cu miere unii stupari aşează o gratie
Hanemann în poziţie verticală, pentru ca matca să nu treacă acolo unde
e locul rezervat pentru strînsură mierii. E drept că la un cules abundent
stuparul este nevoit să facă repede extracţia mierii chiar dacă ea nu e pe
deplin coaptă şi să-i redea imediat coloniei fagurii spre a-i umple în con­
tinuare. Operaţia este greoaie şi nu e de sfătuit, ţinînd seama că mierea
necăpăcită riscă să fermenteze dacă nu se maturează artificial. Această
intervenţie inoportună în plin cules, nelinişteşte mult culegătoarele care
cu oarecare greutate şi întîrziere îşi .reiau ritmul alert al culesului. Fo­
losind însă metoda indicată mai sus, ou două mătei în stup, iată că şi
orizontalul se apropie oarecum de vertical în privinţa producţiei, păstrînd
pentru stupar folosul unei scutiri de efort prea mare.

Caracteristicile unui stup bun

. ./ .,t
în ţara noastră există un Combinat apicol foarte bine înzestrat
care confecţionează stupi buni, după cele patru modele : vertical rhulţi-
e ta ja t; Dadant cu 12 rame şi 1— 2 magazine de recoltă ; vertical tip R A
1001 cu 10 rame şi două magazine şi orizontal cu 20 rame care se pot
 uşor conduce ; consider totuşi că trebuie să vă dau unele explicaţii de
felul cum trebuie să fie construit un stup bun şi care sînt cerinţele lui.
Oricare tip de stup trebuie să înlesnească coloniei ce-1 ocupă
posibilitatea unei dezvoltări maxime fără nici o stînjenire determinată
de lipsă de spaţiu. Stupul trebuie să aibă o capacitate mare şi posibilităţi
nelimitate de extindere pe măsura cerinţelor ; în acelaşi timp, el să
poată fi micşorat orieît, deci în anumite împrejurări acesta să aibă toate
părţile lui componente mobile, iar măsura lor să fie aceeaşi pentru toţi
stupii prisăcii.
?Materialul folosit să fie rău conducător de căldură, să fie totodată
permeabil pentru schimbul de gaze şi căldură solară mai ales în sezonul
de primăvară şi uşor, avînd reţinute în ţesut particule de aer. Aceasta
determină o bună izolare şi fereşte colonia de frig. Lemnul de conifere,
tei sau salcie albă corespunde cel mai bine acestor cerinţe. Pereţii să
fie făcuţi din scîndură de 25 mm şi în nici un caz dubli. Aceştia din
urmă cer material mult, sînt grei, izolează colonia în primăvară de
razele calde ale soarelui şi nici nu folosesc prea mult pentru o bună
iernare ; la noi nu sînt ierni cu geruri mari şi de lungă durată cum
sînt cele din ţările nordice. Stupii cu pereţii de 25 mm se încălzesc uşor
la primele raze solare din timpul iernii şi primăverii, influenţînd în
bine colonia ce e strînsă în ghem şi care, răsfirîndu-se permite albinelor
să-şi facă curînd zborul de curăţire intestinală şi să-şi umple din nou
guşile cu rezerve dei miere care să le ajungă încă multă vreme.
Stupii se construiesc din scîndură bună ; cînd sînt vopsiţi o dată
la 2— 3 ani, durata vieţii lor se prelungeşte mult. Seîndura să fie bine
uscată, aţinută sub un şopron cu stinghioare între ele pentru ca toată
vara aerul săcircule, să elimine apa din lemn care se contractă ; altfel,
dacă materialul este verde el scade, se produc crăpături, cepii cedează,
iar stupul se deteriorează curînd. încheieturile se fac în cepi cu dublu
falţ. Cuiele folosite să fie lungi de 6 cm şi din cele de şiţă. Pentru ca să
nu cedeze, este bine ca înainte de a fi bătute să stea vreo oră în apă
sărată, căci atunci, ruginind în scîndură, acestea nu se mai desprind. De
asemenea, se va folosi cleiul de oase sau cel de cazeină, care lipeşte mai
bine încheieturile. La ventilaţiile capacului, pînza de sîrmă să fie din cea
ziiicată cu ochiuri de 2,5 mm.
Vopseaua se prepară cu ulei de in dublu fiert. Dacă în comerţ se
găseşte numai ^din cel nefiert, atunci operaţia se va face punînd uleiul
într-un vas adîiicit în apă care clocoteşte. Operaţia fierberii continuă
pînă cînd, înmuind în ulei o pană de pasăre, aceasta se carbonizează.
Stupii se chituiesc bine înainte de vopsire. Tabla pentru acoperiş va fi
din cea zincată sau, dacă se foloseşte din cea neagră, va fi vopsită în
prealabil pe ambele feţe cu două rînduri de vopsea, după ce prima va fi
complet uscată.
Intrînd în amănuntele construcţiei unui stup bun, începem cu
descrierea fundului, care. trebuie neapărat să fie mobil, căci numai
astfel s t u p a r u lp o a t e da bine seama de felul cum a iernat colonia din
interior şi să tragă- concîuzii pentru ceea ce are de făcut în primăvara
ce va apare curînd.^ sh k ■$.-

302
 Fundul mobil trebuie să fie construit din scînduri uscate şi bine
încheiate în nut şi feder, lipite cu clei între ele, pentru a nu apare m ai®
tîrziu crăpături în care să se adune resturi alimentare, atît de căutateB
de un dăunător cum este fluturele de găselniţă. Acesta, pătrunzînd®
noaptea în stup, depune ouă în aceste reziduuri, din care larvele sale vor
creşte şi se vor înmulţi, atacînd mai tîrziu toţi fagurii stupului.
Fundul trebuie să fie bine vopsit pentru a nu se îmbiba cu apă
condensată de vapori menţinînd o umiditate dăunătoare. I

Fundul este de două feluri : unul pentru tipul de stup orizontal

şi altul pentru cele trei tipuri de stupi verticali din ţara noastră, stupi
despre care vom vorbi în alt capitol.
Fundul stupului orizontal are dedesubt două şipci în curmezişuri, de I
6/6 cm grosime, pe care se fixează scîndurile lui ; ele servesc şi la
distanţarea fundului de sol pînă cînd el va fi aşezat pe ţăruşi sau pe
un suport metalic pliant, fiind înălţat la 50 cm de la pămînt, ferindu-1
astfel de umiditate şi de putrezire.
I
Fundul fix al orizontalului trebuie protejat de umiditatea apei
din ploi care s-ar scurge de pe pereţii corpului de stup şi s-ar infiltra
în interior. De aceea, se recomandă ca pereţii corpului să depăşească
grosimea fundului (aproximativ 3 cm) pentru ca apa din ploi să se scurgă
în jos, fără să se infiltreze între pereţii stupului şi marginile fundului. I
Fundul mobil al stupilor de tip vertical este construit tot din
scînduri încheiate în nut şi feder şi bine încleiate ; trei din cele patru
margini ale scîndurilor fundului sînt încastrate în trei lanteţi de
5/5 cm, unul la spatele stupului şi doi laterali ; marginile scîndurilor intră 1
de 2 cm într-o tăietură făcută de-a lungul lanteţilor ca o centură ; în
partea frontală, scîndura fundului se prelungeşte cu 6 cm în afara corpu­
lui de stup, formînd astfel scîndura de zbor din faţa urdinişului.
Fundul stupului vertical trebuie să fie detaşabil şi reversibil; lip- l
sindu-i lanteţul de centură din faţă, rămîne loc pentru urdiniş. In acest
spaţiu este bine să se pună o şipcă denumită reductor de urdiniş care la
nevoie se introduce ca să micşoreze spaţiul, în cazul cînd se observă că
un stup este atacat de albine hoaţe. l

Corpul oricărui tip de stup trebuie construit din scînduri bine

uscate, încheiate în nut şi feder şi lipite cu clei între ele. La colţuri corpul
se încheie ori în ţincuri, ori în falţ dublu; bine chituite, ca să nu rămînă
goluri şi se fixează în cuie de şiţă lungi de 6 cm. i * < I
, Cînd pereţii sînt făcuţi din scînduri mai înguste, ele trebuie bine
îmbinate, astfel încît canelura (scobitura) în profilul scîndurii să ;:fi£
deasupra nutului, căci dacă montarea se face invers, apa de ploaie scursa
pe pereţi va pătrunde în canelură iar scîndurile vor putrezi cu vremea. I
încheierea la colţuri se face în ţincuri drepte, fdînci cît grosimea
scîndurilor îmbinate.
La partea superioară a corpului, la pereţii din spate şi frontal, se
află cîte un falţ adînc de 1 cm şi lat de 1,5 cm, căptuşit cu tablă, falţuri I
care servesc de reazem ramelor ce vor ocupa corpul de stup. . -
Fiecare stup trebuie să aibă mînere solide de susţinere, în special ^
la tipul orizontal. La stupii de tip vertical mînerele sînt eliminate :)şi ■

303 :p
înlocuite cu nişte scobituri făcute în formă de scoică în pereţii laterali ai
corpului de stup şi astfel el este uşor de susţinut şi mînuit.
Stupul orizontal are două urdinişuri înspre marginea de jos a pere­
telui frontal, lungi de 10 cm fiecare ; scîndura de zbor este semimobilă căci,
aflată în dreptul fiecărui urdiniş, ea este prinsă în două balamale, putînd
fi ridicată cînd urdinişul se închide. în felul acesta în stupul orizontal
cu două urdinişuri, aflate la marginile peretelui frontal, pot fi adăpostite
două colonii, despărţite printr-un perete etanş, mobil. în raport de
tehnica ce o vor folosi, unii stupari preferă ca acest perete despărţitor să
fie făcut din pînză metalică dublă, pentru ca astfel cele două colonii să-şi
împrumute în iarnă reciproc căldură ; avînd acelaşi miros, cît şi un
urdiniş icomun; albinele lucrează armonios, dar trebuie să aduhe strînsura
sus în‘ magazii de recoltă — aşa cum vom vedea mai departe.
Toate cele 4 tipuri de stupi trebuie să aibă în peretele frontal, la
7 cm mai jos de marginea superioară ă acestui perete, un orificiu de
2,5 cm care serveşte ca urdiniş în timpul iernii, aşa cum vom arăta cu­
rînd, cînd vom vorbi despre importanţa urdinişului în viaţa coloniei. Sub
acest orificiu va fi prezentă o mică scîndură de zbor.
■"o Capacul stupului este format dintr-un cadru cu patru pereţi late­
rali din scîndură de 20 cm, acoperită cu o planşetă tot din scîndură,
peste care se pune tablă zincată ; dacă se pune tablă de fier, aceasta
trebuie vopsită cu ulei şi miniu de plumb pe ambele feţe. înălţimea ca­
pacului trebuie să fie potrivită astfel încît sub el să poată avea loc
perna de iarnă şi un hrănitor cu capacitate de 3— 4 1 Pereţii laterali ai
capacului au înălţimea scîndurilor mai mică cu 2 cm în partea lor su­
perioară, căci acolo sînt amenajate ventilatoarele capacului; ele sînt
prevăzute în interior cu pînză metalică ; scopul lor este şi acela ca, în
timpul transportului în pastoral, albinele din corpul stupului să se poată
refugia în capacul golit de pernă şi hrănitor, iar acolo colonia se poate
strînge în formă de ciorchine avînd aer suficient prin cele două venti­
latoare.
Perimetrul capacului faţă de corpul de stup se face în două mo­
duri :
a) capacul telescopic are un perimetru cu 2 cm mai mare decît
cel al corpului, închizîndu-1 ca pe p cutie ; în acest scop în interiorul
capacului se află patru şipci de sprijin ale capacului pe partea superioară
a pereţilor corpului, îmbucîndu-1 cu cei 2 centimetri de jur-împrejur ;
b) capacul are exact acelaşi perimetru ca şi corpul, de care este
legat cu nişte dispozitive de legare la transport prin vergele de fier in­
terioare sau prin vincluri.
Fiecare tip de stup are o serie de accesorii absolut necesare ca :
magazinele de recoltă, podişorul de acoperire a ramelor, diafragma des­
părţitoare, ramele din interior, salteaua sau pernele izolatoare, gratia
Hanemann, reductorul de urdiniş, rama clăditoare de ceară ; în spaţiul
gol intră ulucelul hrănitor. Magazinul de recoltă este o cutie cu un
perimetru la fel ca şi al corpului de stup, dar avînd rame a căror înăl­
ţime e numai jumătate faţă de cele ale corpului. Sînt şi magazine de
recoltă mai scunde în care se aşează secţiuni, rame mici de anumite dimen­
siuni, in care albinele adună miere căpăcită, ori rame scunde de cel mult

304
11 cm care oferă amatorului miere de calitate superioară ; mierea aceasta
se vinde cu fagurele şi rama lui. u ;
Podişorul de acoperire a ramelor se prezintă în două moduri : ori
este o planşetă cu o ramă înconjurătoare, a cărei înălţime este de cel
mult 8 mm, ori este format din 6— 7 scîndurele de 10— 12 mm grosime
care se reazemă pe un falţ ce le ţine deasupra ramelor la cei 8 mm re­
glementari. înălţimea aceasta trebuie strict respectată, căci altfel albi­
nele clădesc făguraşi de ceară între podişor şi rame făcînd foarte greoaie
lucrarea de ridicare a podişorului; nu numai că acesta se deteriorează
repede, dar la reaşezarea lui sînt strivite multe albine. Podişorul are
un orificiu rotund cu diametrul de 6 cm sau dreptunghiular, acoperit cu
pînză de sîrmă prin care apicultorul poate da hrana de stimulare coloniei;
siropul se toarnă prin pînza de sîrmă, recuperat fiind de rama cu ulucelul
hrănitor ce se află sub podişor.
Ramele cu faguri ale corpului de stup şi ale magazinului de recoltă
au mărimea calculată astfel încît să poată fi uşor manevrate la in­
troducerea sau scoaterea din corp, avînd de jur împrejur o distanţă sepa­
ratoare de 8 mm faţă de pereţii corpului de stup, faţă de podişorul de
deasupra lor şi faţă de fund. Măsura lor exterioară este pentru stupul
multietajat de 435 X 230 mm, pentru stupul vertical Dadant, R A 1001 şi
orizontal de 435X300 mm. Ramele se confecţionează din lemn uscat,
tăiate din scîndurâ fără noduri, de preferat din lemn de tei ; acesta este
destul de moale ca să fie fixat prin cuie de 4 cm fără să crape şi destul
de dens ca să nu îngăduie sîrmelor de susţinere ale fagurilor să se
îndoaie rămînînd astfel mereu întinse. Lemnul de brad are unele ne­
ajunsuri în această privinţă. Cum ramele se sprijină pe fâlţurile din
interiorul peretelui frontal şi cel posterior al corpului de stup, adese­
ori, cînd ele sînt făcute din lemn de brad, umeraşele lor de susţinere
se rup, dacă sînt scuturate brusc şi supuse eforturilor sub greutatea
mierii şi puietului din fagure. Umeraşele de sprijin ale ramelor trebuie
să fie solide f e l e se taie dih lânteţul superior al ramei, avînd grosimea
de cel puţin 12 mm şi "lăţimea de 25 mm.
Ramele au lanteţii laterali mai laţi decît umeraşele de sprijin cu
cîte 5,5 mm de o parte şi de alta, pentru a putea menţine fiecare ramă
la o distanţă fixă faţă de cea vecină şi a păstra între rame un interval
de 11 mm. Este aşa-numita ramă de tip Hoffmann, eare are această lăţime
numai pe o treime din înălţimea lanteţilor laterali. Lânteţul inferior
al ramei este de 8/8 mm şi este încastrat într-o tăietură exactă de 8/8 mm
de la baza lanteţilor laterali. Rama se încheie cu cuie de şiţă de 3,5— 4 cm
lungime.
Diafragma, saU- peretele reductor mobil, este confecţionată acum
din P.F.L. gros de 4 mm încadrat în şipci de lemn pentru a evita defor­
marea sa sub acţiunea Umidităţii din stup în timpul iernii. Ea, fiind
etanşă, serveşte la reducerea spaţiUlui de iernare al coloniei numai la
cîte rame cu faguri ocupă albinele, avînd în dreapta şi stînga Cîte o
pernă cu material termoizolatbr. în felul acesta colonia iernează înţr-un
spaţiu restrîns şi cald. Pe măsură ce în primăvară colonia se dezvoltă,
diafragma sau diafragmele — dacă sînt două, în dreapta şi stînga cuibu­
lui — se distanţează, introducîndu-se în cuib mai multe rame pînă -ce

2 0 — od. 44 305
întreaga capacitate a corpurilor de stup este completată. Pentru a nu
lăsa spaţiu liber între diafragmă şi pereţii corpului de stup, linii stu-
pari fixează pe laturile sale cîte o fîşie de pîslă, făcînd-o astfel şi mai
etanşă. Circulaţia aerului se face însă pe sub diafragma care nu atinge
fundul stupului. In felul acesta, stuparul strîmtorează cuibul atît cît
trebuie, iar fagurii cu resturi de miere descăpăcită sînt puşi dincolo
de diafragmă în spaţiul gol, de unde pe sub ea albinele trec uşor şi
transportă în cuib aceste resturi de miere, care ‘^altfel s-ar altera. Lan-
teţul superior al diafragmei, însă e mai înalt cu 8 mm faţă de ramele
cuibului, ca să închidă astfel spaţiul gol al podişorului pe unde s-ar
crea în iarnă curenţi dăunători coloniei. Cînd iernează două colonii
într-un stup orizontal cea -mai bună diafragmă se face din carton gudro­
nat în felul următor : pe o ramă de lemn lată de 4— 5 cm şi groasă de
1,5 cm se fixează o bucată corespunzătoare de carton gudronat care
închide orice spaţiu gol în partea de jos şi lateral. Ghemul de iernare
al celor două colonii vecine se formează în jurul acestei diafragme subţiri
care asigură împrumutul reciproc de căldură la cel mai înalt grad şi le
înlesneşte o dezvoltare timpurie.

Rolul urdinişului In viaţa coloniei

Stupul trebuie să aibă o bună circulaţie a aerului prin urdinişul

său, care — putem spune — e partea cea mai importantă a unui stup,
căci prin el colonia îşi reglează temperatura, umiditatea interioară,
şchimbul dş gaze şi toate procesele sale biologice, fie că el e plasat în
partea de jos a corpului de stup, fie că este sus, în dreptul cuibului.
Prin locul său, dar mai cu seamă prin mărime, urdinişul influen­
ţează cele mai importante acte ale vieţii coloniei prin circulaţia aerului
ce. se face prin el : roirea, dezvoltarea şi extinderea puietului în elipsele
fagurilor cuibului, prelucrarea nectarului şi evaporarea surplusului de
apă ce o conţine, precum şi o iernare în condiţii corespunzătoare.
Este bine ca poziţia lui să se schimbe numai în anumite condiţii,
căci altfel >Colonia va fi tulburată un timp în bunul mers al lucrărilor
din interior, în afara cazului cînd ea se pregăteşte pentru iernare şi îşi
alege locul unde să-şi formeze ghemul de iarnă. Cum este stabilit, ^după
observaţiile îndelungate făcute de toţi cercetătorii, că pentru sezonul
rece al iernii urdinişul trebuie să fie sus, la 2/3 din înălţimea corpului
de stupi, deşi pînă atunci ele circulau pe urdinişul de jos, stuparul îl va
închide pe acesta la începutul lunii septembrie, deschizîndu-1 pe cel de
sus. Cei mai mulţi stupari fac această operaţie treptat. După observaţiile
-mele este mult mai bine ca schimbarea să se facă brusc. E d rgp t3că
pentru cîteva ore în colonie este o oarecare tulburare, dar ea se linişteşte
curînd*j într-adevăr, închizînd complet urdinişul de jos, dar ridicînd
seîndura de zbor sub urdinişul nou superior şi fixînd sub aceasta, pînă,jos
cu pioneze, un ziar care maschează cu totul partea de jos a ;stupului,
albinele venite de afară vor veni foarte curînd. j;la seîndura de zbor
cunoscută de ele. Cele din interior,, cu atît mai uşor vor ieşi pe noul
urdiniş, căci numai pe acolo ele văd lumina zilei. In fejul acesta chiar

<306
 I

de a doua zi nici o albină nu va mai încerca să revină la vechea poziţie,

a urdinişului. Totuşi va fi ţinut ziarul acoloi cel;puţin 10 zile. i ; ; ■
• In noua poziţie ia urdinişului schimbul de gaze se face mai normal■
decît dacă în iarnă urdinişul ar fi jos. Inchizînd urdinişul de jos, în ®
iarnă se acumulează acolo o importantă cantitate de «bioxid de carbon^
Cu acesta, albinele sînt obişnuite de milioane de ani, de pejcînd vieţuiau *|
în scorburile înguste ale arborilor bătrîni şi îl suportau bine chiar î n f l
uimitoarea şi exagerata proporţie de 15%. El le cjă o uşoară somnolenţă
consumul de hrană în această situaţie este mult redus, iar acumulările
de reziduuri alimentare în punga rectală sînt mici. Cînd nivelul bioxidului
de carbon ajunge la urdinişul de sus, prisosul iese afară, fiind înlocuit
cu aer curat cu oxigen, atît de necesar bunei vieţuiri, mai ales cînd in I
cuibul de iarnă începe să apară din nou puiet.
Faptul că urdinişul de sus este cel mai potrivit pentru colonie este _
stabilit de rezultatele obţinute de cercetători care, coihparîndu-le cu cele k
obţinute de coloniile iernate cu urdiniş deschis în partea de jos, au do- |
vedit că sănătatea albinelor este asigurată prin lipsai umidităţii din
stup ; că producţia din vara ce urmează a fost cu 33% mâi mare şi că
în primăvară, coloniile cu urdiniş superior au crescut cu 25% mai mufe
puiet.
Cercetătorii şi practicienii au stabilit că hrana consumată în iarnă l
de coloniile iernate în stupi cu urdinişul superior este mai redusă , cu
2,5v-kg mier^. Cînd se lasă deschise ambele urdinişuri mortalitatea albine- t t
lor este chiâr de 90— 100y0 şi mai mare decît la cei cu un singiff* urdiniş B
numai în partea de sus. Producţia de miere a fost cu 12,6 kg mai mare ®
ţa aceştia faţă de cei cărora li s-au lăsat experimental ambele urdinişuri
deschise.
Sînt stupari care procedează astfel greşit, ţinînd deschise ambele
urdinişuri. Acolo se formează curenţi dăunători pentru colonie. Cînd se i
procedează normal, cu urdiniş deschis în partea de sus, albinele îşi
aranjează rezervele de hrană pentru iarnă aducînd lîngă cuib miere din
faguri mărginaşi acolo unde rîşi vor forma ghemul de iarnă în dreptul
urdinişului nou şi vor avea suficient timp, pînă la sosirea timpului rece, i
să-şi organizeze în bune condiţii locul de iernat;
Ghemul fiind în preajma acestui urdiniş superior, albinele pot ieşi
de îndată ce au o zi mai caldă pentru zborul de curăţire intestinală, pe
cînd dacă urdinişul va fi jos, aşa cum este* cel din timpul verii, vor fi
i
nevoite să coboare spre el străbătînd o zonă rece, care dăinuieşte *în
timpul iernii în partea de jos a fagurilor. In această situaţie ele rămîţi
mai departe în ghem la căldură, deşi punga lor rectală te plină cu r e z i­
duuri. Atunci apare acea afecţiune aparent benignă care este diareea dar
care poate să faciliteze apariţia nosemozei sau a unor boli cu caracter i
micotic.
Prin urdinişul de sus, în iarnă, ies vaporii de apă din stup proveniţi
din respiraţia miilor de albine din ghem ; în situaţia cu urdiniş sus, aceşti
vapori nu mai au timp .să se condenseze şi deci stupul- e ferit de umidi­ i
tate, care în iarnă ,este inamicul numărul unu al coloniei. } ^
Ghemul fiind în directă apropiere de urdinişul superior, albinele
— în ckzurjg&urilor mari — formează o serie de perdele succesive cu
Ite
i

m
 spaţii mici între ele, care fiind izolatoare, nu îngăduie ca temperatura
ghemului să coboare sub normal. De asemenea, în iernile cu zăpezi
abundente care adeseori acoperă stupii, căldura din interior ce se acumu­
lează iese uşor prin urdinişul superior, topeşte o parte din zăpada de
pe scîndura de zbor şi acoperiş îngăduind ca schimbul de gaze să se
restabilească uşor. *r r<>
n: Iarna, căldura razelor solare pătrunde pe urdinişul superior,
influenţînd ghemul să se răsfire, iar albinele să-şi reaprovizioneze guşile
cu miere, care este ca un cărbune ce dă căldură sobei. Atunci ele pot
face zborul de curăţire intestinală, după care reîntoarse în ghem, pot să
ierneze în continuare încă 1— 2 luni fără grijă, dacă — bine înţeles —
au suficiente rezerve de miere în faguri.
Urmărind felul cum coloniile sălbatice iernează în scorburile arbo­
rilor bătrîni, s-au tras concluzii preţioase despre felul cum ele îşi aleg
poziţia şi mărimea urdinişului în iarnă. Locul cel mai potrivit e sus, în­
spre mijlocul cuibului lor, la 40— 50 cm de fund. Ca mărime, dacă urdi­
nişul este prea deschis, albinele fac toamna, din propolisul adunat de
pe mugurii arborilor, placi de micşorare a urdinişului, plăci în care lasă
2—*3 orificii ovale de 10— 12 mm pe care le lărgesc în primăvară. Atunci
cînd timpul se încălzeşte, le rod şi le desfiinţează.
Cînd cuibul este amenajat în pat cald, deci cu ramele paralele cu
urdinişul, poziţia -acestuia este ceva mai joasă decît atunci cînd cuibul
este în pat rece şi anume la 20— 30 cm mai sus de fund. In principiu
este bine ca el să fie puţin mai mare decît prea mic. O colonie cu o
aerisire insuficientă din cauza urdinişului mic este neliniştită, iernează
în condiţii neprielnice, albinele defecă pe faguri, în stup se creează uri
exces de umiditate, iar fagurii cu păstură mucegăiesc. De asemenea^
în vară, o asemenea colonie cu urdiniş mic roieşte în mod sigur şi ade­
sea de multe ori compromite recolta.
yiih Cunoscutul cercetător german Budel, cârje s-a ocupat mult de pro­
blema temperaturii şi aerisirii coloniei în iarnă, a scris că urdinişul
trebuie să contribuie la producerea unui curent de aer direct şi sa fie
suficient de larg pentru a permite asigurarea unei ventilaţii potrivite,
dar nu exagerate, aşa fel încît albinele să-l poată astupa eventual şi să
asigure o constanţă a temperaturii în interior.
Orientarea urdinişului în iarnă va fi totdeauna spre sud, indiferent
dacă e sus sau jos, iar în timpul verii înspre est ; atunci el este deschis
pe toată lăţimea peretelui frontal al stupului, pînă cînd apare toamna,
cu nopţi reci, cînd el se închide rămînînd deschis numai cel de sus.
• I ' ■ • , u . ; ’
* •' ' ■ •f . f ■ : /
Diferite tipuri de stupi şi folosirea lor
■' :.: h :
Stupul vertical multietajat

Stupul multietajat (fig. 52), cel mai răspîndit în lume, inventat de

Langstroth, deşi are o folosire de peste 100 de ani, de la apariţia lui a
rămas în aceeaşi formă şi are aceleaşi dimensiuni, dovedind prin aceasta că

308
 dintre stupii verticali el este cel cu o concepţie bună şi cu o productivi­
tate mare, cînd este condus după o anumită tehnică bine aplicată. El
este tipul de stup industrial şi care în acelaşi timp ajută substanţial la
îndeplinirea condiţiilor biologice ale coloniei care-1 ocupă. Comparativ
cu alte tipuri, în acest stup albinele adună mai multă miere şi polen,
cuibul se dezvoltă bine înainte de apariţia marelui cules de la salcîm,
cînd se intervine prin extinderea lui pe verticală atît cît este nevoie.
In el iernarea se face în condiţii optime. Colonia ocupă cel puţin două
corpuri de cuib din care cel superior are 24— 27 kg miere. Dacă ea este
mai mare şi are nevoie de trei corpuri, rezerva de hrană este de 40 kg
miere. Mai tîrziu se retrage corpul gol de jos,~iar colonia ocupă atunci
în întregime două corpuri. Deci stupul multietajat este cel care asigură
oricînd un volum suficient unei colonii gigant, aşa
cum sînt în Australia şi Uniunea Sud-Africană, unde ^Mr
stupii dau fantastica recoltă de 400 kg miere de colonie. Mr
Toate operaţiile cu acest tip de stup se fac cu uşurinţă, Mr
fie că este vorba de lărgirea spaţiuîui sau restrîngerea s
&
lui, prin adăugarea sau retragerea de corpuri, de schim­
barea automată a mătcilor sau de iernarea coloniei, A
acolo unde situaţia geografică o impune.
Lanteţii de. centură ai fundului au înspre duşu­ Fig. 52 — j Stup
mea o scobitură înaltă şi adîncă de 25 mm, cît gro­ multietajat :
simea duşumelei; în aceasta se introduc marginile c — c a pac; A + B —
colonia ocupă două
duşumelei prinsă în cuie. __________
corourl de c u ib : e —
Lanteţul din partea frontală a fundului lipseşte,
constituind urdinişul de jos al stupului, înalt de 18 mm de recoltă suprapuse
şi lung cît toată lăţimea ,peretelui frontal al corpului. c ît ^ ^ c iX f? -
Scîndura duşumelei se prelungeşte cu 50 mm, formînd fundulstiSuiuidinlşul
astfel locul de aterizare a albinelor ce vin în stup.
Aceste /prelungiri mai au şi o altă însemnătate : cînd stupii se încarcă
în camion pentru pastoral, prelungirea ţine rîndul următor de stupi lş
o distanţă de 50 mm, încît între rînduri rămîne un culoar liber de cir­
culaţie a aerului, necesar cu aţît,jnai mult cînd stupii merg cu urdini­
şurile deschise. O parte din albinele ce ies pe peretele frontal ar fi strivite
dacă stupii ar sta lipiţi strîns, în bloc, unii de alţii.
La fundul stupului se face o tăietură de 6/10 cm prevăzută cu tablă
care în iarnă atrage vaporii din stup şi-i condensează, constituind astfel
acel „magnet de apă?, recomandat de cercetătorul german Ambruster.
Construirea corpului acestui tip de stup cere în primul rînd res­
pectarea strictă a dimensiunilor interioare care sînt : lăţimea de 375 mm,
lungimea de 450 mm şi înălţimea corpului de 240 mm. Pereţii laterali au
540 mm X 245 mm. Pentru corpurile făcute cu scîndură groasă de 35 mm
se folosesc scînduri de 40 mm grosime, iar cînd scîndură este de 25 mm
se folosesc scînduri de 30 mm, ţinînd seamă că diferenţa cade la rindea.
In peretele frontal şi cel din spate, pe partea interioară a marginii
de sus se prevăd falţuri pentru sprijinul umeraşelor4 ramelor ; falţul are
lăţimea de 11 mm şi adîncimea de 17 mm. In felul acesta ramele stau mai
jos decît suprafaţa superioară a corpului cu 7 mm. Acest spaţiu liber de
deasupra ramelor permite o aşezare uşoară a corpurilor suprapuse, fără
 a strivi albinele. Dacă adîncimea falţului ar fi de 10 mm, crescăturile de
ceară pe care albinele le fac pe suprafaţa superioară a lanteţilor ramelor
ai* lipi strîns corpurile între ele şi ar fi foarte greu de desprins, în special
atunci cînd, pentru a preveni roitul;' corpurile de^cuib se inversează în
mod periodic.; a
Pentru mînuirea mai uşoară a corpurilor, la 70— 80 mm mai jos
de marginea superioară â fiecărui corp se scobesc nişte adîncituri în
formă de scoică ; ele se fac la toţi cei patru pereţi ai corpului.
Corpurile nu au falţuri de sprijin între ele, căci atunci cînd se rea­
şează unele peste altele s-kr strivi multe albiile ; de aceea iaşezarea lor
se face prin alunecare din spate înspre faţă, avînd grijă ca albinele să
fie uşor îndepărtate cu puţin fum sau cu o perie apicolă, i 53
jf Ramele joase ale acestui tip de stup, care au o înălţime de 235 mm,
asigură în primăverile timpurii condiţii termice perfecte pentru puiet,
deşi acesta este acoperit de un număr de albine cu mult mai mic decît
o cer fagurii cu puiet din ramele înalte. an 9- r *;: t
în acest tip de stup variaţiile de temperatură în primăverile reci
aproape că nici nu se resimt, iar mătcile pot să-şi extindă ouatul mult
rnaj bine decît la oricare alt tip cu rama mai înaltă. Cercetătorii au
stabilit că în el coloniile cresc cu 13,5% mai mult puiet. A lţii au găsit un
spor pînă la 26,9% în multietajat (Ţvetkov). în regiunea Voronej (U.R.S.S.)
s-au făcut experienţe asemănătoare în stupine mari a cîte 300 colonii cu
stupi multietajaţi, comparînd rezultatele producţiei între aceştia şi stupii
Dadant cu 12 rame. Rezultatele în producţie au fost de 39,2 kg miere la
multietajaţi faţă de 31 kg la Dadant.
în fiecare corp de stup cea de ăzecea ramă este o ramă hrănitor
cu ulucelul mobil, în afară de hrănitorul mare de sub capac. Acest ulucel,
atunci cînd nu e nevoie de stimulat coloniile, este ridicat din ramă şi
înlocuit cu o şipcă puţin măi lată sub care albinele clădesc -făguraşi ;
Serveşte deci ca ramă clăditoare. înălţimea mică a ramei stupului multi­
etajat determină matcartă o activitate prodigioasă. Chiar şi în iarnă sînt
mătci care cresc destul puiet. în afară de acestea, rama Îngustă se pretează
foarte bine la clăditial activ al fagurilor mai ales cînd "ramele acestea sînt
grupate cîte 2—3 în mijlocul corpului superior, în timpul primului cules ;
foile de faguri artificiali riir se dilaţă, câci greutatea albinelor clăditoare
|eşte redusă, ca şi numărul de albine0 cerese ce-1 lucrează. De aceea,
fagurii din *ramele multietaj ate aii foarte puţine alveole de trîntor. i
^Stupul are toate piesele componente complet independente, mînui-
rea oricăruircorp plin cu miere îl poate face brice stupar indiferent de
.vîrstă, ceea ce constituie o economie însemnată mai ales acolo u n d e
lipsesc -‘braţele de .muncă, -h I ;;q •> ! - mea 08£ o:.
mrn r.Cuibul este constituit în mod obişnuit ) din 2-—3 corpuri suprapuse.
El- este despărţit prin;gratie dei corpurile -superioare destinate mierii $i
polenului. In această Isîtuâţie cuibul are capacitatea de 135,1 litri. Colo­
niile puternice şi de mare producţie :extindî Ciiibul chiar pe trei corpuri,
aşa cUift. este m etodaf americanului Jqhn Lorig, 1în care caz capacitate#
cuibului eâte de 200 litri. In ;această situaţie oiu mai este nevoie de gratia
separatoarei Jla colonii rmar slabe cu un singur^orp de cuibar albinele nu
ocupăm cu miere fagurii ode acolo, nici chiar cînd culesul este abundent.

s îo .
 Trebuie însă menţionat că o colonie cu un cuib numai pe un singur corp
este nenaţural; el dovedeşte că acea colonie are o deficienţă şi de«|
trebuie intervenit cu puiet căpăcit de la alţi stupi: şi un corp cu m i e »
pentru a restabili un just echilibru biologic. Cercetătorii au stabilit că oJi
cuib normal pe două corpuri de multietajat depăşeşte ca puiet cu 13
25®/o toate celelalte cuiburi din alte tipuri de stupi. r
Prin inversarea poziţiei corpurilor de cuib între ele, se înlătură
mare parte pericolul, roitului natural care ar compromite recolta. Totoda 1 _
cu această operaţie de inversare între cele două corpuri de cuib iniţiale,
se intercalează un al treilea corp cu faguri gata clădiţi şi ocupaţi cu ouă
de la o matcă prolifică. I
Cînd culesul este de durată, iar cîntarul de control indică acumJ
lări însemnate, şe aşează deasupra 1— 2 corpuri cu faguri gata clădiţi şi
artificiali — aceştia din urmă — grupaţi în mijlocul corpurilor adăugate te.
Roiurile artificiale timpurii — f create din vreme, în primăvară, cf
mătci^ păstrate în afara ghemului, pot să şe dezvolte foarte bim
stînd deasupra coloniei de bază, despărţite .printr-un 'fund ti\ i
Snellgrove.: Căldura de jos a coloniei-mamă ajută mult roiul în dezz-
voltarea sa. Acest roi cu matca lui, după o f stimulare activă şi perma-
nentă, va putea la rîndul lui să ajute colonia-mamă la .,p ,producţi«
mărita, mai ales cînd în timpul culesului mare toată albina zburăţoan 1

a roiului puternic este absorbită de colonia de mai jos, oferindu-i acest

sprijin în mod periodic, din 7 în 7 zile. Albinele zburătoare din ambele^
unităţi adună 5miere. în 1— 2 corpuri de stup intercalate peste cuibuM
de jos, care este separat cu o gratie, pentru ca matca să nu urce. A ş e i
zarea de corpuri suplimentare la un cules bogat, se face prin suprapu­
nerea altui corp peşte cele deja pline. Colonia ajutătoare de sus eştj*
mereu stimulată cu sirop cu substanţe proteice pentru ca matca de a colo*
să depună un număr cît mai mare de ouă. In acest fel se sim plifică^
lucrările în stupină şi se reduc cheltuielile de muncă pe unitatea de
produs.
,F Intrucît spaţiul dintre corpuri este de 7 mm, matca se urcă curînd'
şi ocupă cu ouă corpul de deasupra. în felul acesta ramele suprapuse
i
fac acelaşi serviciu ca ramele înalte ale altor tipuri de stupi, cum feste
de pildă stupul francez Layens ce are rame de 40 cm înălţime.
Iernarea obişnuită se face în două corpuri din care cel de sus este
plin cu miere. Spaţiul dintre cele două corpuri lasă libertate d^e mişcare
ghemului de iarnă. Cuibul se extinde ocupînd aproape . complet corpul i
de jotş, mai ales cînd coloniile ;sînt stimulate cu turte din păstură şi miere,
chiar- dacă zăpada încă nu s-a topit. Atunci matca are tendinţa şa urce
în qorpul sruperior, pregătind o generaţie de albine tinere crescute în
iarnă şi care vor fi cele mai folositoare pentru culesul .timpuriu.;^1^ i
îndată ce zăpada ş-a topit şi apare flora timpurie a pădurilor de arin,
corn etc,/.cît şi cea de sub arbori cu bogatul lpr >polen tproaspăt— fcarş
este ic^L mai puternic stimulent posibil de dezvoltare — colonia i a : un
avind.deosebit. i ' > r. jy i

Deşi s-ar părea că iernarea a r f i influenţată negativ în acest'itip ode

sţup cu, pereţi subţiri-ele 22— 25 mmv; experienţa făcuţă-în >R. P. Polonă,
j^rmparînd stupii cu pereţi dubli cu aceşti stupi cu pereţi simpli, a dus la

m
§
rezultate surprinzătoare : consumul de hrană a fost iniţial mai mare
numai cu 1 kg şi puietul puţin mai extins la cei dubli faţă de cei
simpli. Curînd însă situaţia s-a inversat. Coloniile din cei cu pereţi
simpli au ajuns din urmă şi au depăşit pe cele din stupii cu pereţii dubli.
Producţia lor de miere a fost superioară, în afară de faptul, că s-a făcut o
mare economie de scîndură. Rezultatele sînt deci şi în această privinţă fa­
vorabile stupilor cu pereţi simpli. Cercetătorul sovietic Rozov a obţinut
rezultate şi mai bune : ;în cursul iernii albinele din stupii multietajaţi
au consumat cu 13— 19«/o mai puţină miere, iar în primăvară au crescut
cu 14.8—18% mai mult puiet în comparaţie cu coloniile din stupii Dadant.
G. Taranov a obţinut cu 35% mai multă albină pentru culesul principal,
iar coloniile au dat cu 26,5% mai multă miere şi au clădit cu 58% mai
mulţi faguri.
Aerisirea în timpul iernii este asigurată mai bine, tocmai pentru că
între corpurile suprapuse se află acel spaţiu de 7— 8 mm pe toată supra­
faţa superioară a ramelor ; pe acolo albinele pot circula de la un fagure
la altul şi "de jos în sus.
Urdinişul de sus, despre care am mai vorbit, facilitează această
aerisire. Dacă cea de a doua colonie, de sus, are matcă bună, ea se poate
pune la iernat în afara ghemului; atunci cele două unităţi se unesc
pentru iernare în comun, iar în primăvara viitoare se formează roiul tim ­
puriu, despre care am amintit mâi înainte.
> Clăditul faguritor în aceste rame mai înguste cu 7 cm se face mult
mai repede faţă de ramele tip Dadant, şi cu foarte puţine alveole mari
de trîntori.
Cu acest tip de stup schimbarea măteilor1se poate face anual, uşor
şi fără riscuri, izolînd în corpul de sus o mică parte din colonie cu podişor
separator din P.F.L. sau o gratie Hanemann. Acolo albinele îşi cresc o
matcă nouă din botei de selecţie care, odată împerecheată, începe să de­
pună ouă pînă toamna tîrziu.
Podişorul acoperitor al corpului superior are o ramă înconjurătoare
ce corespunde perfect cu perimetrul exterior al acestuia. De altfel, acest
amănunt este valabil pentru toate părţile componente ale stupului:
fund obişnuit tip Snellgrove, ramă cu plasă metalică pentru aerisire
la transport. Podişorul are o faţă netedă cu marginile scîndurilor în
acelaşi plan cu marginile ramei de centură. In schimb, partea opusă a
podişorului are lanteţi de centură înalţi de 5 mm. Atunci cînd el va
fi aşezat pe corpul superior al stupului, va prezenta sub el un spaţiu
liber de 13 mm înălţime în care încape perfect o turtă cu polen sau
păstură cu miere atunci cînd colonia este stimulată. In rama de centură,
în partea frontală, se face o tăietură lungă de 60 mm care constituie
la nevoie un urdiniş superior în timpul iernii, dacă nu există cel rotund
la mijlocul corpului, aşa cum am arătat mai înainte. In mijlocul podi­
şorului se află un orificiu circular cu diametrul de 1,5 cm prin care se
toarnă siropul ce curge direct în ulucelul ramei hrănitoare. (Orificiul este
prevăzut cu o mică pînză metalică cu ochiuri de 2,5 mm pentru a împie­
dica albinele să iasă pe acolo cînd se face stimularea.
Unii stupari folosesc acest podişor de deasupra ramelor şi ca hrăni­
tor. Felul cum el este construit îl vom descrie la capitolul „Producţia

312
lăptişorului de matcă", unde el este absolut, necesar ; stupul multietajat
mai are un preţios accesoriu denumit „fund tip Snellgrove* care în timpul
marelui cules îngăduie trecerea albinelor culegătoare din colonia de sus,
în cea de bază de sub prima, mărind mult producţia de miere, prin con­
lucrarea ambelor colonii în acest scop. Cum el este folosit şi în tehnica
stupului Dadant cu două mătci, tehnica este descrisă puţin mai departe.
Acolo vom arăta felul său de construcţie şi modul de funcţionare.
O altă piesă accesorie a stupului multietajat este o ramă cu pînză
metalică ce se aşează deasupra corpului de sus la transportul în pastoral,
înlăturînd de acolo podişorul original.
Deasupra se află capacul simplu, fără aerisire laterală, căci rama
cu pînză metalică face acest serviciu cu prisosinţă.
Pentru ca toate părţile componente ale stupului să fie bine şi solid
legate la transport, stupul multietajat are două vergele de oţel care stră­
bat de sus şi pînă jos pereţii laterali ai tuturor celor patru corpuri,
cît trebuie să aibă fiecare stup ; tijele au la fund o plăcuţă iar sus o
piuliţă-fluture care strînge filetul lung al tijei şi fixează definitiv stupul.
Am găsit că acest fel de legare este complicat şi adesea greu de manipulat
mai ales cînd o ploaie prinde transportul pe drum şi scîndura corpurilor
se îmbibă şi se umflă ; în acest caz cu foarte mari eforturi tijele pot fi
retrase, iar stupul se reorganizează.
Personal folosesc un alt sistem de legare, propriu, ce constă din
patru vincluri din balot lat de 8 cm, îndoit In unghi drept de-a lungul
balotului. Viriclurile au înălţimea'întregului stup cu cele trei corpuri ale
lui, plus fundul şi capacul. Ele se aplică pe cele patru muchii verticale
ale stupului. Sînt fixate cu holţşuruburi care străbat grosimea scîndurii
pereţilor şi al căror filet întîlneşte pe partea interioară piuliţe încastrate
în ţesătura scîndurii.
Stupul multietajat mai posedă o serie de accesorii şi anume :
Două diafragme pentru micşorarea spaţiului coloniilor sau al
nucleelor alăturate ; una din ele este etanşă şi atinge fundul stupului,
pe cînd cea de-a doua lasă dedesubtul ei un spaţiu de 8 mm pe unde
albinele pot circula. In golul de dincolo de ea se aşează o pernă cu mate­
rial termoizolator cum sînt paiele1sau cîlţii de cînepă. Diafragme bune
se fac din P.F.L., tăiate întîi de-ă lungul, de dimensiuni egale pentru
15— 20 bucăţi diafragme şi apoi alte 15— 20 bucăţi tăiate de-a curmezişul,
dar de aceeaşi dimensiune ; ambele plăci se lipesc cu clei şi se încadrează
în rame de lemn. Astfel făcute, ele nu se mai scorojesc sub acţiunea
umezelii din stup.
Un alt accesoriu al stupului este şi gratia Hanemann pentru a izola
parţial cuibul din cele două corpuri suprapuse rezervate ştrînşurii.
In sfîrşit, un accesoriu preţios al oricărui tip de stup este o ino­
vaţie proprie a autorului care constă dintr-un triunghi de aerisire cu
fundul de tablă şi care va sta pe duşumeaua fundului stupului: margi­
nile triunghiului de tablă sînt întoarse în vinclu de 1,5 cm ; pe marginile
superioare ale celor trei laturi ale triunghiului este lipită cu cositor o
pînză metalică cu ochiuri de 2 mm. Vîrful triunghiului ajunge aproape
de lanteţul de cenţură din spate al fundului avînd la yîrf o deschidere
de 5 mm care e înfundată în timpul transportului; triunghiul se introduce

313
 .? .
la transport pr;in urdinişul stupului, pe care-1 închide. Cum însă partea
dinspre peretele frontal a "triunghiului este libera, iar partea lui superioară
introdusă în stup este acoperită de o pînză de sîrmă cu ochiuri ele 2 mm,
pe acolo circulă aer din belşug,1 formînd un curent activ de jo s în sus
printre faguri, oferind oxigenul necesar şi eliminînd bioxidul de carbon.
Coloniile închise vor fi alimentate zilnic cu apă, cu 1— 2 1 apă turnată în
ulucelul hrănitor din corpul superior.
Albinele hu se neliniştesc, temperatura din stup nu se urcă şi astfel
colonia poate Sta închisă cîteva zile fără risciţri. Apa se poate pune şi în
ultimul fagure gol de lîngă unul din pereţii lâterali ai stupului.
Un astfel de dispozitiv este foarte necesar cînd se aplică tratamente
cu insecticide în împrejurimile prisăcii. Intr-un minut se montează 3— 4
asemenea triunghiuri, închizînd albinele care pot trăi astfel ferite de
pericolul intoxicaţiilor.
>r; Irţ ulţimii ani de viaţă cunoscutul cercetător american C. L. Farrar
a făcut o inovaţie la stupul de tip Langstroth (multietajatul de la noi),
modLficmd înălţimea şi capacitatea lui. în loc de zece rame în stup el
lasă humai opt pentru cşle 2— 3 corpuri de cuib ; in felul acesta mînuirea
corpurilor e uşoară ; de asemenea pentru strînsura de miere şi polen
foloseşte magazine de recoltă scunde cu rame numai de 11,5 cm. înălţime
în jumătate cît ramele de cuib, magazine uşor de ridicat şi mînuit. Aceste
modificări s-au impus spre facilitarea operaţiilor din stupină unde stuparul
e nevoit şă lucrezş singur fără mînă de lucru suplimentară, foarte scumpă
şi greu de găsit. înlocuind corpurile de strînsură cu aceste magazine de
recoltă, stuparul poate sa le mînuiască uşor. In al doileâ rînd, din corpurile
întregi cu rame înalte de 23,5 cm cu greu se gonesc albinele în jos cînd
trebuie făcută recoltarea mierii. Folosind magazinul de recoltă;,cu ramă
îngustă, albinele îl părăsesc în cîteva minute ; deci o economie de timp
şi energie. In al treilea rînd, stuparul obţine faguri întregi cu miere că-
păcită ,fără a mai folosi secţiuni.
Descriind pe larg felul cum este alcătuit stupul multietajat şi cum
se procedează pentru a conduce coloniile spre o bună producţie, mai avem
puţin de adăugat, vorbind şi de celelalte două tipuri de stupi verticali
standardizaţi la noi şi anume : stupul Dadant şi RA 1001.
Stupul vertical Dadant cU dimensiunile interioare de 450/450 mm
şi înălţime de 317 mm are 12 rame, deci este perfect pătrat şi poate fi
aşezat pe fund cu fagurii fie ‘ în pat rece, fie în pât cald; după sezon.
In toamnă cînd colonia se pregăteşte pentru iernare, corpul se întoarce pe
fundul său -tiiobil cu fagurii pe aceeaşi linie cu urdinişul de jos, rămî-
nînd în această poziţie pînă în luna mai. Cînd timpul se încălzeşte poziţia
corpului de stup pe fundul mobil se readuce în pat rece, deci cu .ramele
stînd perpendicular upe urdiniş^:El este conceput cu;,un corp cu rame
den435/300! mm şirxuLdouă magazine de recoltă ale căror-rame sînt pe
jumătate ca înălţime faţă de cele de cuib. tPbdişorul _şi diafragmele sînt
la fel ca cele _ale multietajatiilui. Capacul, este telescopic ca un capac de
cutie ce prinde .2— 2,5 cm perimetrul de sus al corpului sau al magazinului
de reâoltă. Capacul eite înalt Ide 22 cm cu două spaţii laterale de; ventil
laţie de 4 cm, ^acbperite :cu ipînză metalică; <cu ochii de 2,5 mm. Dispozitivul
de legare este la fel, cu patru vincluri pe muchiile laterale, iar la fund
avînd acelaşi magnet de apă tip Ambruster. ' ’ ~ n- S
Rezultate bune am obţinut cu stupul Dadarit folosindu-1 cu'
colonii suprapuse despărţite prin fund Snellgrove, a cărui folosire o
vom descrie mai departe. Ambele unităţi au fost activ stimulate
din primăvara pînă apare marele cules timpuriu de la salcîm. Atunci, î n ^
cele două unităţi şe introduce un corp asemănător, cu faguri gata clăcBi
şi artificiali. Albinele culegătoare din stupul de bază trec prin z ă b re lR
gratiei Hanemann şi jstrîng recolta în corpul gol de deasupra unde matca
nu se poate urca. Ini acest corp de strînsură însă coboară toate albina»
culegătoare ale coloniei ajutătoare de sus, care pînă atunci era com p ®
izolată de cea de jos printr-un fund tip Snellgrove. Nu există conflidR
între albinele celor două unităţi întrucît fundul Snellgroye are în mijlocul
său o tăietură de 6/4 cm acoperită cu pînză metalică prin care t r e «
căldura de la colonia-mamă de jos şi mai ales mirosul coloniei de acoB
care va fi la fel cu cel al coloniei ajutătoare de sus. B
Fagurii artificiali se pun grupaţi cîte , 4— 5 la un loc, în mijlocul
corpului de stup, mărginiţi cu alţi 7 din cei gata clădiţi. In felul acesta
albinele tinere se strîng în fagurii noi şi îi lucrează în condiţii optimB
ca atunci cirid un rpi ar fi acolo, clădindu-i numai cu celule mici
albine lucrătoare.
Aici este locul potrivit să descriem felul cum este alcătuit acest
fund tip Snellgrove. Se taie o foaie de placaj de 4 mm grosime ce .jdB
exact perimetrul de sus al corpului de stup. Pe cele patru ,jnargini a B
placajului, pe ambele părţi, se bat cîte două şipci de lemn avînd 20 m,m
grosime şi 30 mm lăţime. Ele formează astfel o ramă dublă pe ambele
feţe ale placajului. Şipcile se lipesc cu clei şi se prind şi în cuie de ş iţ®
In aceste şipci înconjurătoare, la mijlocul fiecăreia, Ve taie cîte douB
urdinişuri suprapuse, deci în total opt urdinişuri, cu deschiderea. fiecăruiP
de 50 mm. Tăieturile se fac prismatice şi se închid cu opt dopuri, la
fel ca formă, ceva mai proeminente în partea lor exterioară cu 4— 5 m m»
că să poată fi apucate cu degetele şi introduse sau extrase, în sau d i f l
locaşul lor, aşa cum va fi nevoie. ^ B
Tipul original al fundului tip Snellgrove are numai şase astfel de
urdinişuri suprapuse : două în dreapta, alte două în stînga şi c e le la lt^
două:HJp partea din spiate. a podişorului stupului. Prin derogare de i f l
modeîtil original, am găsit necesar să tai şi alte două urdinişuri suprapus®
în partea frontală a podişorului; pe acolo am introdus un tub de
cauciuc de 30 cm lungime ce se găseşte de vînzare în orice farmacie ;
unul din capete corespunde exact cu ulucelul ramei hrănitor din colonidB
de jos care va putea fi stimulată cu sirop pe această cale fără săB
deschidem stupul. Cu ajutorul unei pîlnii pusă în capătul opus al tubului
de cauciuc, se toarnă ihraria de stimulare, ce curge direct în ulucel. Apoi
astup orificiul tubuleţului'cu un dop mie de hîcfcie. m
Pentru a avea la timpul oportun un nUmăr cît măi-mare de cui
găţoare colonia ăjutătoare este ajutată din cînd în cînd cu faguri cu
puiet căpăcit, fără albine, acoperitoare ce sînt periate în corpul lor de
cuib. în felul acesta colonia de bâză nu va intra în frigurile roitului,ţ
iar între cele două unităţi se stabileşte un echilibru biologic perfect;:^ ^ J

315
 c
Deocamdată, în primăvară, pînă la marele cules, colonia de bază
circulă prin urdinişul de iarnă sau, dacă este prea puternică, acesta se
închide şi se deschide .gel de jos pentru a avea aer mai mult. Colonia
ajutătoare de sus circulă deocamdată pe unul din urdinişurile laterale ale
fundului Snellgrove, care corespunde în corpul ei de stup. v
în pragul marelui cules de la salcîm care începe furtunos se In tro­
duce corpul intercalat, cu faguri gata clădiţi, se lasă ambele unităţi timp
de 24 ore în aceeaşi situaţie, pentru ca cea de sus să-şi adune ceva
miere de salcîm. Incepînd însă din cea de-a doua zi de cules se proce­
dează la „absorbţia44 tuturor albinelor zburătoare din colonia ajutătoare
de sus, aşa cum vom arăta la paragraful privitor la sarcina de mare pro­
ducţie de miere. w* • *r. . rt?—^7 :î tq. nv? :■ ^
Cînd colonia de jos trebuie hrănită stimulent, ceea ce ar fi cu
neputinţă de făcut căci ar trebui deplasat corpul superior, administrarea
siropului se face prin urdinişul din faţă rir. 8 âl podişorului Snellgrove.
în schimb colonia de sus este alimentată în ulucelul ramei sale hrănitoare,
turnînd siropul prin orificiul aflat pe suprafaţa podişorului de acoperire
al fagurilor.
La transportul în pastoral la salcîmul al doilea, pentru a nu
schimba dispozitivul celor două colonii, plus corpul intercalat, se mai
adaugă peste acesta un alt corp cu faguri sau chiar gol pentru ca albi­
nele de acolo să se poată refugia. Ele au nevoie de mult aer ; de aceea,
dacă stupii nu sînt transportaţi cu urdinişul deschis, se introduce seara
prin urdinişul. de jos un triunghi de aerisire, prin care se elimină
bioxidul de carbon primejdios într-o astfel de împrejurare, se pune apă
în doi faguri marginali, iar sus se află colonia ajutătoare ce are capacul
său cu cele două ventilatoare laterale deschise. Dacă stupul astfel orga­
nizat este prea greu, nu se mai pune alt corp g61 peste cel de jos, ci
o ramă cu pînză de sîrmă pe toată suprafaţa corpului de jos. Ea merge
deci separat de colonia ajutătoare ce are deasupra capacul înalt cu
ventilatoarele lui, reîntîlnindu-se de îndată ce se ajunge la locul de cules.
La transport, coloniei ajutătoare oe sus i se ridică definitiv podi­
şorul şi i se fixează capacul cu vinclurile marginale. Albinele au sub
capac un spaţiu larg de refugiu, iar aerisirea se îace prin ventilaţiile de
la părţile laterale ale capului. Dacă colonia de sus este prea puternică, se
pot retrage de acolo cele 4 dopuri prismatice de la fundul tip Snellgrove,
prevăzîndu-le cu fîşii de pînză metalică.

'
Stupul vertical R A 1001

Caracteristicile lui sînt exact ca cele ale stupului Dadant descrise mai
sus, cu singura deosebire că el are cu două rame mai puţin în corp, plus
locul unei diafragme şi două magazine de recoltare. Tehnica de l între­
ţinere fiind aceeaşi, nu mai avem de adăugat decît că el poate fi folosit
aplicîndu-i un corp similar plus fundul tip Snellgrove lucrînd cu două mătci,
la fel cum am descris metoda cu stupul Dadant. Atunci i se intercalează
deasupra 1— 2 magazine de recoltă, în care culegătoarele ambelor uni­

316
tăţi depozitează mierea. La un cules mai abundent se adaugă şi cel de-al
treilea magazin.
La transportul în pastoral stupul simplu va fi împachetat cu vin-
clurile marginale la fel ca la celelalte două tipuri descrise, vincluri care
cuprind şi cele două magazine şi capacul, fără podişor. Cum ramele
magazinului de recoltă nu au distanţatoare Hoffmann, se strîng în două
grupe a 5 rame fiecare unele lîngă altele, înspre ambii pereţi la tera li;
ele se fixează cu cîte două cuie, iar colonia are spaţiu mare de refugiu.

. ~ Stupul orizontal STAS 4170/1953 -^

- .' ;£-r ■ ;; J fi : Lm |i
Stupul orizontal standardizat (STAS 4170/1953) are un număr
de 20 rame cu dimensiunile de 435/300 mm ca şi cele ale stupului Dadant
şi R A 1001. Mulţi stupari l-au adoptat fiind stupul celor care au şi alte
sarcini de îndeplinit şi nu pot veni la stupină decît cel mult? o dată pe
săptămînă. El este o imitaţie a stupului ucrainian care la origine are
16 rame. Stupul românesc are o capacitate mai mare. Dimensiunile lui
sînt următoarele : 780 mm lungime, 454 mm lăţime şi 390 mm înălţime.
In interior, ce r doi pereţi din faţă şi spate au un falţ pe care se sprijină
umeraşele ramelor şi altul la 8 mm mai sus, pentru sprijinul celor 6 scîn-
durele acoperitoare ce formează podişprul ale căror dimensiuni sînt
484 X 130 X 10 mm. Una din acestea are la mijloc o tăietură de 350 X
90 mm prevăzută cu pînză metalică. In timpul transportului, ea se aşează
peste nucleul ajutător lateral formînd un spaţiu de aerisire. Capacitatea
corpului de stup poate fi redusă cu ajutorul a două diafragme, una cu
înălţimea de 310 mm pe sub care albinele pot trece în compartimentul
vecin, unde stau fagurii de rezervă ; cea de-a doua, de 390 mm înălţime,
închide etanş spaţiul dintre cele două compartimente. Ea este denumită
diafragmă oarbă, folosită atunci cînd în stup sînt două colonii gemene.
Pentru fixarea ramelor la transport în pastoral stupul are o bară trans­
versală Care prinde sub ea şi scîndurelele acoperitoare strînse la capete
în două grupe.
Capacul are dimensiunile exterioare de 934 mm lungime, 604 mm
lăţime şi 120 mm înălţime. El are la părţile laterale două deschideri
longitudinale pentru ventilaţie, cu site înclinate. Deschiderile ventilatoare­
lor au dispozitive de acoperire pentru iarnă. La cei doi pereţi înguşti
stupul are două mînere din fier-beton, ce sînt pliabile, sau două şipci
solide prinse în holţşuruburi, pentru ridicarea stupului în camion.
Fundul este fixat de corpul stupului — ceea ce nu e bine — avînd
două stinghii transversale de 516 mm lungime, 60 mm lăţime şi 40% mm
înălţime care servesc şi ca picioare înălţătoare ale stupului faţă de sol.
Urdinişurile lui sînt patru la număr : două sînt tăiate în peretele frontal
spre marginile laterale cu dimensiunea de 300 mm X 20 mm înălţime ;
cel de al treilea este de 150 mm X 20 mm, tăiat în partea din dreapta a
peretelui frontal al stupului şi serveşte pentru nucleul ajutător. A l patrulea
urdiniş este rotund cu diametrul de 25 mm fiind făcut în mijlocul jumătăţii
din dreapta a peretelui frontal al stupului, acolo unde iernează colonia.

317
 Tqaţe ryjdjnişurile au seîndurelel^ ,-de, zbor (respective prinse in balamale
şi închise cu cîte un foraiber.
^ est ţip de sţups are şi foloase şi neajunsuri. Unele cu celelalte
se coMp^n|i(şâza dar, aşa cum este conceput, el nu poate oferi posibilităţi,
nelimitate de realizare a unei mari producţii în anii cu cules principal
abundent/ j l l este tipul de stup bun pentru amatorul care face din
apicultură * diletantism şi nu urmăreşte realizarea unei, producţii;^însem­
nate. Desigur că aceste lipsuri sînt înlăturate de ceîelalte avantaje dintre
care amintim : controlul se face uşor; schimbul de faguri între colonia
de bază şi nucleu nu cere un efort şi sînt suficiente cîteva minute ;
ceara din ramele clăditoare se recoltează cu uşurinţă; se obţine lăptişor
cu mai puţine eforturi în comparaţie cu alte tipuri. In schimb, dacă
şe .fp,}oseşte ca adăpost ?a două colonii cu o diafragmă etanşă dar din
dubla, pmză metalică şi cu, un lung urdiniş comun la mijlocul peretelui
frontal,, rezultatele, sînt bune, cu condiţia ca deasupra fiecărei colonii
— izolate cu cîte o gratie Hanemann pusă orizontal — să se aşeze cîte
un magazin de recoltă cu înălţimea de cel mult 11 cm ocupat cu rame
înguste de 21 mm. Albinele celor " două unităţi lucrează în comun,
umplîndu-le cu miere deplin câpăcită. Va fi oferită beneficiarilor sub
această formă atractivă de miere în faguri noi. în acestsscop se folosesc
faguri presaţi foarte subţiri, fixaţi în partea superioară cu o mică şipcă,
' fără sîrme de susţinere.
Pentru o aerisire convenabilă a celor două colonii fundul stupului
trebuie ; să aibă două deschideri de 15/15 mm prevăzute cu pînză meta­
lică şi şaltere pentru reglarea temperaturii şi închiderea lor în timpul
iernii. Cu el se poate face uşor schimbarea mătcilor, în fiecare an —- cu
botei selecţionate. /
Dintre lipsurile acestui tip de stup STAS amintim : lărgirea spaţiului
pentru cuib şi pentru recoltă se face cu rame nu cu corpuri întregi ca la
tipul multietajat, ceea ce impune dese intervenţii şi pierdere de timp.
La un cules în avalanşă, din prima zi cuibul este blocat; depozitarea
mierii şe face lateral şi nu pe verticală cum fac albinele în libertate ;
cuibul se extinde mult tocmai cînd este nevoie de spaţiu larg pentru
depozitarea nectarului şi evaporarea apei din el. O parte din aceste
neajunsuri vor fi corectate cînd vom descrie la capitqlul culesului felul
cum se procedează pentru ca fiecare din cele două colonii să aibă şi la
acest tip de stup magazin de recoltă care poate fi chiar dublu.
Fundul său fix este bine să fie înlocuit cu unul mobil, înlesnind
astfel o bogată aerisire în vară şi înlăturînd ; roitul. In acest caz şi
urdinişurile vor fi largi şi vor servi la aceasta activă ventilaţie, avînd şi
două pene aşezate la cele două laturi ; astfel s-ar stabili un uşor curent
de aer care ar ajuta mult colonia şi coacerea mierii ; capacul este prins
în balamale şi nu îngăduie supraînălţarea cu magazine de recoltă ; în
primăvară, albinele clădesc mai cu întîrziere fagurii adăugaţi. Stupul
fiind prea lung, iar colonia ocupînd numai una din cele două jumătăţi
(dacă nu are în el încă o colonie în plus), apicultorul lucrează cu oarecare
greutate la controlul ramelor. în timpul transportului ^îh pastoral aerisirea
coloniei este mult limitată, oferind albinelor o primenire a aerului^ numai
sprin cele două ventilatoare ale capacului. v

318
 1

Stupul de observaţie

Stupul de observaţie este un obiect de studiu pentru apicultori1

începători, elevii şcolilor de apicultură sau cercetătorii care urmăresc
diferite probleme în legătură cu viaţa coloniei în interiorul stupului.
prezintă ca un dulăpior în care încap trei rame STAS de 435 X 300 m rB
aşezate în etaje. Ele se sprijină pe nişte suporţi din balot de 2 m r j
grosime în vinclu. Dulăpiorul este construit din cherestea de 25 mm
grosime ; el are peretele din faţă şi cel din spate cu lăţimea de 48 mm,
iar cei doi pereţi laterali din dreapta şi stînga sînt transparenţi, d i l l
plexiglas dublu şi prinşi în rame cu balamale în partea de jos, f i x a ®
sus cu două foraibere.‘Urdinişul este în peretele din faţă, în partea de
jos. Cele trei rame din interior au faguri bine acoperiţi cu albine ;
cel de jos din dreptul urdinişului este plin cu puiet de toate vîrstele
I
în cel de-al doilea se află polen şi miere şi multe alveole goale în car
matca va depune ouă, iar cel de-al treilea care are şi ulucelul de hrăni J

are rezerve de hrană'şi loc pentru strînsură. Stupul de observaţie bine

populat are şi o matcă ceva mai vîrstnică. Podişorul este aşezat la 8 m t n
deasupra ramelor. B
Pentru ca albinele să lucreze liniştite, geamurile laterale sînt mas-B
cate de două obloane şi o husă acoperitoare ; sus este un capac în două
ape, cu streaşină de scurgere.
Stupul de observaţie are pe fund un orificiu de 4/6 cm pentru aeri­
sire, acoperit cu pînză metalică. Pentru ca să nu fie invadat de furnici,|I
el stă pe un suport dat cu creolină şi înalt de 60 cm, bine ancorat cu
sîrme prinse la fund şi fixate cu ţăruşi în sol. Avînd în vedere că
populaţia stupului de observaţie este prea redusă faţă de spaţiul inte­
rior, din cînd în cînd se perie în dreptul urdinişului albine tinere deI
pe un fagure cu puiet necăpăcit, luate dintr-un stup din prisacă. Un
dispozitiv termoregulator mascat sau un mic beculeţ electric de lan­
ternă de 4,5 volţi, aşezat în golul de la fund, întreţine o căldură potrivită ; V
un termometru pus în interior lîngă geamul de observaţie, indică tempe- B
ratura
r a tiir o interioară.
1n+nri ®

Cu ajutorul stupului de observaţie se observă cum şe comportă

albinele într-un tot armonios ; cum îşi clădesc botei de salvare cînd nu
au matcă şi cum eclozionează matca nouă ; cum se comportă albinele
cu matca lor înainte de a ieşi la împerechere sau după ce revine din
zborul de nuntă etc. In acest scop, acolo se introduc faguri sau se iau
alţii, se adaugă hrană observînd cum albinele o prelucrează şi o depozi- -
tează. De asemenea, se va observa cum doicile hrănesc puietul şi de cîte
ori pe zi ; se verifică cum se comportă mica colonie faţă de o matcă nouă
introdusă fără protecţie şi cum procedează cînd colonia o acceptă etc.

Stupi confecţionaţi din alte materiale

In străinătate, în special în R.F.G., se folosesc stupi confecţionaţi din

materiale plastice spongioase, în speţă nelporin, pe care cunoscutul cerce- ^
tător american M. Gregor îl consideră foarte bun, uşor şi termostabil. în ■
iarnă, ghemul albinelor rezistă frigului aspru într-o măsură mai mare, B

319
 caci pereţii absorb căldura interioară, şi o păstrează mai bine. S-a consta­
tat că în primăvară coloniile clădesc faguri mai devreme faţă de cele ce
ocupă stupi de scîndură.
Eu am construit mulţi stupi din papură presată inovînd o presă
foarte puternică. După cel de-al doilea război mondial, cînd materialul
lemnos lipsea aproape cu totul, acest tip de stup a dat un impuls însemnat
apiculturii de la noi'.. Ei sînt foarte călduroşi în timpul iernii, nu păstrează
umiditate, iar în primăvară coloniile ieşeau din iarnă cu pierderi foarte
midi. Vara în schimb căldurile toride nu influenţau activitatea din in­
terior. Capacele însă trebuiau făcute din material lemnos, căci altfel, la
transportul în pastoral, cînd stupii se suprapuneau în camion, capacele
cedau. ’ ■? /

*2» ,aî
• • h îtfb.-tn vn.: o -i
md
'-îi-fii £ ' h i _

{ *X<- î i l - ' X- l

•; & r do
J:Oc i>h ^:?r :•
HU&S -’H\p ■-
• M i V i i ă ‘ 1£: 1 i f fh -j
'■ vv.. itfU; ; Hi.- •’ •>>. - -; r-05 ;ij
. Joi: ■ • >■ .:r » • vtl. fy S /‘3>;frhq- •• î
V Hh 'fipyi •/> • y i.<- .,; D1U Blt*: .
S-b ’: /*/ ... \\\j ■: ^
. j'Q < • ; £ > ' / ‘ hf /-V y: - <i;-: ^V> .
-■ :,;ft. ; •; ■
--*£ i.v>* v . y• • y • . ..v'i • ‘ 5:1 , ..TfU:

.• •.
>y -Oii-'y.:- i. .'-
*
•'•*-.*• uâ? •/ -te r^i.r * *- ■ .ik*: ■••■/‘'dl .s
-fanS- Ti.
•ilb-J i.c«f;v :> y*-T :•;! î^ i * *1 -•?: u pify
' , ; â - . ■>v:- •: •. ■ * >1
•• r>u':xto >jb y .4-tîji?» : ■ţ j ■yl.i^B ' :-
0; In im /y 4u, ;v:.:v>a ••nbit?..'-- -.m< -yH •
-f^-y i rţ- iib Ziiil ■ţ’.r.j y^ ţftr* r *••y'-i :'-î-' T'y-,^ • ' Vi V - '■.
/ ' 6'Ţ*£.hi ‘ ; • . •; y . \ ;v y - *r ^ y, •; ăy ' v.i;. i-- " v; -"i ■

;.u .-
^ ‘
ii
 B A Z A M ELIFERA A STU PIN E I

Baza meliferă o formează suprafaţa înconjurătoare a unei viitoare

vetre pe care apicultorul doreşte să stabilească stupina sa, dacă inten­
ţionează să facă o apicultură staţionară.
Ea trebuie să cuprindă o vegetaţie cu floră bogată şi cît mai variată
care să ofere coloniilor mult nectar şi polen, fie din vegetaţie spontană
fie din cea cultivată, care în total să se întindă pe o rază de 3 km,
cunoscută ca distanţă de zbor rentabilă.
Ea trebuie să aibă drumuri accesibile, apă din abundenţă, o umbrire
a stupinei în zilele toride de vară şi o apărare naturală contra vîntului
dominant. Desigur că aceste locuri ideale se găsesc foarte rar, iar stuparul
este nevoit să facă apicultură pastorală, singura care dă rezultate bune
şi mai sigure ca producţie. De multe ori sîntem nevoiţi să stăm la 15—
20 km de orice aşezare omenească în plin Bărăgan ori într-o vale de munte,
renunţînd la confort atunci cînd coloniile au un cules bun. Alteori, cînd
abia terminăm aranjarea stupinei, culesul, care obişnuit este scurt, ne
obligă să plecăm din nou în alt loc, cu o floră ce abia începe sau este
gata să înflorească. In felul acesta dăm posibilitatea coloniilor să nu
piardă nici o zi din cauza lipsei culesului şi putem realiza astfel recolte
mari. Numai în ţările unde aşezarea geografică este favorabilă, avînd un
regim de căldură şi umiditate permanentă, stuparii pot face recolte mari ;
în Uniunea Sud-Africană, în Australia, în Tunisia, în Argentina, unde
culesul durează 1-—8 luni pe an, coloniile ating recolte de sute de kg la
fiecare stup. La noi, cu primăveri timpurii şi cam reci, abia în mai avem
un cules serios de la salcîm şi în iulie de floarea-soarelui.
De aceea trebuie făcut totul ca baza meliferă a ţării noastre să fie
astfel organizată încît nici o palmă de teren să nu rămînă nefolosită
acolo unde agricultura nu o poate folosi şi pe care să o îmbogăţim cu o
floră meliferă vivace, perenă, deci una care trăieşte şi rodeşte mulţi ani
fără a fi nevoie de o nouă însămînţare şi fără să necesite cheltuieli de
întreţinere decît prin rărirea ei, atunci cînd este cazul.
Problema bazei melifere spontane sau cultivate trebuie rezolvată
mai întîi de forurile superioare şi apoi aplicată întocmai pe teren. Dacă
agricultura nu trebuie lipsită de nici o suprafaţă unde ar da producţie
bună, apoi şi apicultura trebuie sprijinită ca o anexă preţioasă a agri­
culturii. Este cunoscut aportul deosebit al albinelor în polenizare, care
nu cere nimic în schimb ca plată, decît numai o atenţie şi un ajutor în

21 - cd . 44 321
cîteva situaţii critice. In schimb, produsele albinelor răsplătesc din plin
strădaniile apicultorilor.
Cum se poate ajunge la îndeplinirea acestui scop ? In primul
rînd extinzînd culturile agricole entomofile în preajma cărora stupinele
vor fi deplasate pentru polenizare. Sînt culturi entomofile cărora încă
nu li se dă suficientă atenţie : de pildă soia, care de ani şi ani se cultivă
mereu cu soiuri care nu dau nectar, deci nici nu sînt polenizate. Am stat
cu stupina lîngă o mare suprafaţă de soia, irigată, la G.A.S. Periş şi al­
binele nu au recoltat miere ; la fel la G.A.S. Prundu cu sute de hectare
fără a fi cercetate de albine, deşi în S.U.A. sînt varietăţi unde se trans­
portă mii de stupi care oferă coloniilor o miere de calitate şi în canti­
tăţi mari. De asemenea hrişcă, cultivată înainte cu 4— 5 decenii pe su­
prafeţe însemnate în partea nordică a Moldovei şi Bucovinei, este dată
cu totul uitării, deşi este o plantă meliferă bună care în unele ţări for­
mează — după floarea-soarelui — una din cele mai însemnate surse de
miere. O stupină de la Tulcea, condusă de tehnicianul Gh. Puşcaşu, ă
realizat o bună producţie de miere de la hrişcă cultivată pe malul stîng
al Dunării deşi, trecînd în zbor deasupra apei, albinele riscau să fie prinse
şi înecate de micile văluiri ale apei la orice vînt cît de uşor.
In gospodăriile zootehnice cu specific porcin ar trebui extinse cul­
turile de napi porceşti (Helianthus tuberosus), plante perene care se
înmulţesc atît încît este nevoie să fie mult rărite. Este un aliment ex­
cepţional care cu suculenţa lui şi bogăţia în albumină digestibilă ajută
la creşterea tineretului porcin. Această modestă plantă oferă albinelor
în toamnă, o cantitate mare de polen necesar coloniilor pentru a-şi creşte
noi generaţii de albine tinere capabile să treacă cu succes peste rigorile
iernii.
In prezent livezile au fost extinse pe toate regiunile deluroase ale
ţării, acolo unde agricultura nu putea da rezultate. Dacă printre rîndu-
rile pomilor ar fi însămînţată facelia, care este una din cele mai bogate
plante melifere, şi dacă s-ar da şi 100— 120 kg superfosfat la hectar în
decursul verii, de la această plantă s-ar obţine foarte mari cantităţi de
miere. Totodată, îngropată sub brazdă ca îngrăşămînt verde, facelia dă
pomilor roditori preţioase substanţe realizate prin putrezirea lor în de­
cursul toamnei şi iernii următoare.
O agrotehnică superioară aplicată culturilor cu plante entomofile
ridică mult producţia de nectar în potirele florilor. De pildă trifoiul violet
este o plantă valoroasă dar avînd potirul prea adînc, albinele culegătoare
nu pot recolta nectarul din el. Cînd însă s-a aplicat un îngrăşămînt chimic,
şi cînd după fiecare cosire se mobilizează solul cu o simplă grapă ceva
mai grea, nivelul nectarului în potirele florilor se urcă, iar albinele îl
culeg cu uşurinţă, obţinîndu-se astfel pe stup cîte 32— 35 kg miere de la
trifoi, miere de o calitate şi savoare excepţională.
Alte culturi ca : floarea-soarelui, hrişcă, muştarul, rapiţa, inul se
însămînţează în . două-trei etape cam la 10— 15 zile distanţă ; în felul
acesta albinele au un cules prelung, iar recolta de miere este mare.
Hrişcă se însămînţează în rînduri distanţate la 50 cm cu direcţia nord-sud
căci s-a constatat că în felul acesta producţia de miere e superioară.

322
 I

Introducerea în livezi a culturilor de afine care, cu cît îm bătrînes^

producţia e mai mare şi rodesc prelung, oferă un cules bogat de m ie r®
şi polen. în S.U.A. sînt zeci de mii de hectare de afine la care se fa c ®
pastoral pentru polenizare, dînd în acelaşi timp mari recolte de afine
foarte apreciate în alimentaţia publică. Şi pentru că vorbim aci de livezi, zi.
este de dorit ca fiecare specie să fie plantată în masiv şi chiar varietăţile
aceleiaşi specii nu trebuie să fie plantate la un loc, dacă ele au o înflorire^I
distanţată în timp. Aceasta deoarece atunci cînd apare un dăunător spe-~
cific uneia din multiplele specii ale livezilor şi trebuie neapărat aplicat
tratamentul cu pesticide, milioane de albine sînt intoxicate, tocmai ele®
care sînt aduse acolo să ajute la mărirea rodirii prin polenizare. De ase-H
menea, sînt foarte multe suprafeţe sărăturoase de soloneţuri care pot f i ®
îmbunătăţite însămînţînd pe ele plante melifere ce s-au adaptat de-a
lungul timpului cu astfel de soluri şi dau producţii mari de miere ani în;
şir cu cheltuieli reduse. Un hectar de talpa gîştei (Leonurus cardiaca)
oferă albinelor un cules atît de bogat încît s-a calculat de către cercetători I
că se poate ajunge la o cantitate de 445 kg miere la hectar. La fel sînt
sulfina albă şi galbenă (Melilotus albuş şi Melilotus officinalis) ori limba
peştelui (Statice limonium), drobuşorul (Isatis tinctoria), cruciferă ce oferă
albinelor mult polen şi nectar avînd şi o folosinţă industrială în obţinerea I
culorilor (indigo). Mai tîrziu aceste plante întoarse sub brazdă formează
un îngrăşămînt verde, redînd solului puterea lui rodnică.
Terenurile deluroase spălate de apă, rîpoase, pot fi fixate cu spli-
nuţa (Solidago viragaurea) foarte bogată în polen pînă tîrziu în toamnă. I
Planta îşi ramifică rădăcina atît de mult încît solul este ca o pîslă deasă
care nu permite nici ploilor să-l spele şi nici terenului să mai alunec^.
Facelia (Phacelia tanacetifolia) este una din cele mai melifere
plante cînd terenul este bine pregătit şi îngrăşat cu îngrăşăminte fosfatice I
şi potasice. în R.F.G. ea este qultivată pe suprafeţe întinse ca plantă furaje­
ră, de cînd selecţionatorii au obţinut un soi fără perişori pe frunze, ceea ce
făcea ca planta la origine să nu fie consumată de animale. Ea are un
mare procent de albumină digestibilă la fel ca sulfina albă care în ulti­
I
mele două decenii a intrat şi ea în rîndul plantelor furajere preţioase.
Acolo unde se obişnuieşte ca secara de toamnă să fie cosită ca masă verde
pentru siloz sau consum imediat de către animale în stabulaţie, dacă s-ar
însămînţa imediat facelia furajeră germană, s-ar oferi miilor de colonii
posibilitatea unui cules bogat de nectar sau polen, iar în toamnă planta I
îngropată sub brazdă va fi un îngrăşămînt verde neîntrecut.
Pentru că vorbim aici de nutreţul verde dat animalelor în primă­
vară, prin cosirea secarei de toamnă, este cazul să arătăm rezultatele
excepţionale obţinute de cercetătorul V. Kazar timp de 6 ani cu ames­ I
tecuri furajere producătoare de nectar. După cosirea secarei verzi de
toamnă pentru alimentarea animalelor în stabulaţie, se pregăteşte tere­
nul însămînţînd porumb de furaj 20 kg sămînţă la hectar în amestec cu
nalba creaţă (Malva crispa) în cantitate de 2,5 kg/ha, plantă meliferă I
care secretă mult nectar. Tarlaua a fost îngrăşată cu 160 kg superfoşfat,
100 kg azotat de amoniu şi 80 kg clorură de potasiu. în veri cu ploi
regulate s-â obţinut cantitatea de 236— 347 chintale de masă verde fia
hectar şi respectiv 167,5— 351,8 kg de nectar la hectar de la florile nalbei. I
 Porumbul s-a însămînţat cu semănătoarea obişnuită, iar nalba cu cea
pentru legume.
Asemenea amestecuri s-au făcut în cultura întîia şi anume : după
seceratul păioaselor miriştea se ară superficial la 6— 7 cm ; apoi în
toamnă se face o arătură adîncă de 22 cm. Porumbul se însămînţează în
aprilie, iar după prăşitul între rînduri şi plivitul chimic se însămînţează
între rînduri nalba creaţă cu 2,5 kg sămînţă şi 25 kg floarea-soarelui.
Recoltarea amestecului pentru siloz se face cînd nalba a înflorit în masă ;
atunci pe lîngă că floarea-soarelui şi naiba sînt înflorite şi dau nectar
şi polen mult, porumbul este în faza de lapte. Cele mai bune rezultate
s-au obţinut cînd amestecul a fost numai de porumb şi nalbă creaţă. în
jumătatea a doua a verii cultura cosită a otăvit — vorbind de nalbă —
obţinîndu-se alte 16— 25 chintale de masă verde la hectar.
Pajiştile — în special cele de munte — pot deveni un conveier
melifer de prim rang pentru albine (mai ales că acolo ploile sînt abun­
dente) dacă se aruncă din mînă seminţele melifere pe care chiar vitele
călcînd, le îngroapă în sol iar umiditatea le ajută să germineze repede.
Astfel, la trifoiul hibrid de Suedia, la fel ca la ghizdei, cînd însămînţarea
se face toamna, reuşita este şi mai sigură. în această privinţă gregetinul
(Geranium pratense), sulfina, sugelul, trifoiul pitic (Trifolium repens),
îmbogăţesc pajiştile, iar animalele au o alimentaţie îndestulătoare.
în special sulfina albă (Melilotus albuş), care în America constituie
o resursă de miere foarte importantă prin întinsele culturi de plante
furajere în regiunile cu pajişti şi fineţe pentru vacile cu lapte, trebuie
luată în seamă. Comandînd în Franţa în 1933 o cantitate numai de 20 kg,
am împrăştiat-o într-o toamnă pe liniile somiere ale pădurii Ciornuleasa —
Ilfov. Doi ani consecutivi cît am stat acolo cu stupinele proprii am obţinut
recolte record ; şi azi acea pădure e plină de sulfină albă ; sînt acolo cîteva
stupine de stat ce obţin constant producţii însemnate de miere.
Fîneţele artificiale trebuie cosite în rotaţie zilnică pentru ca albinele
să aibă posibilitatea culesului continuu de nectar de la loturile care au
dat în floare şi pot da nectar înainte de a intra cositoarele în lan.
Aci este locul să amintim un amănunt de mare importanţă pentru
albinele culegătoare în legătură cu cositoarele mecanice cînd lucrează la
recoltatul furajelor artificiale ; s-a observat că albinele care nu sînt
speriate ca să se înalţe în zbor înainte ca floarea de pe care ele culeg
nectarul să fie tăiată cu coasa mecanică, cad victime sigure sub tăişurile
coasei. Pentru preîntîmpinarea acestei adevărate calamităţi, căci astfel
se pierd tocmai culegătoarele care asigură recolta de miere şi polen,
trebuie adaptat înaintea cuţitelor un dispozitiv de lovire la cel puţin 1 m
de planta furajeră, gonind astfel albinele de pe flori înainte de a fi
prinse şi distruse. Acest aparat încă nu este anexat la aparatura noastră
de recoltare a furajelor, deşi în alte ţări este folosit la maşinile de cosit.
De asemenea cultura de mazăre, care rodeşte mai bine şi dă producţii
mai mari cînd se dezvoltă pe verticală, se însămînţează împreună cu
muştarul alb sau facelia care oferă mazării un bun suport de susţinere,
ce permite şi o recoltare mai uşoară a culturii de bază decît atunci
cînd creşte întinsă pe sol. Dacă în tarla s-a însămînţat facelia va fi
cu atît mai bine pentru un cules activ de miere şi polen.

324
 La fel trebuie procedat şi la cultura coriandrului la care, înainte de
a fi prăşit şi rîndurile abia se observă, se însămînţează prin împrăştiere
facelia care este prinsă sub pămîntul prăşit. Planta meliferă se dezvoltă
odată cu cea de bază dar înfloreşte înainte ; albinele culeg nectarul, iar
cînd înfloreşte coriandrul, deşi florile lui au un miros respingător de
ploşniţă şi sînt evitate de culegătoare, fiind cultivate cu facelia, albinele
trec uşor peste această mică oprelişte cu atît mai mult cu cît după 4— 5
zile de la înflorire mirosul neplăcut dispare, iar albinele culeg de la co-
riandru mari cantităţi de nectar şi polen, mai ales cînd i s-a dat în prea­
labil şi un îngrăşămînt chimic.
Perdelele de protecţie completează de asemenea restrînsa noastră
bază meliferă de pe suprafeţele întinse ale Bărăganului sau din sudul Ol­
teniei, înspre Dunăre, unde sînt zone nisipoase etc. Saleîmii plantaţi în
aceste zone, pretîndu-se foarte bine pe asemenea soluri, pot oferi mari
cantităţi de nectar. In 1954 am stat cu stupina lîngă o perdea de protec­
ţie de salcîm, de 8 hectare, lîngă G.A.S. Lehliu — Ialomiţa şi am realizat
o recoltă record : într-o singură zi cîntarul de control a înregistrat 12,5 kg
de strînsură, totalizînd miere marfă de 65,5 kg de stup, în afară de ceea
ce am lăsat din belşug în stupi.
Plantaţiile de-a lungul şoselelor cu arbori meliferi, cum este de
pildă Sophora japonica, ce are un coronament foarte mare şi umbros, vor
oferi însemnate cantităţi de miere ; albinele caută atît de mult nectarul
acestui arbore, încît chiar florile căzute pe sol sînt năpădite de albine
care le sug nectarul.
Taluzele căilor ferate sau cele ale digurilor îmbrăcate cu salcîm
pitic (Amorpha) nu numai că sînt consolidate, dar oferă albinelor imense
cantităţi de polen şi ceva nectar.
Iată, tineri apicultori, ce înseamnă o bază meliferă organizată cu
concursul tuturor apicultorilor din toate regiunile ţării, ajutaţi de orga­
nele de conducere ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi
Apelor, precum şi ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din Republica
Socialistă România.
 . , t:.UÎŞv. , ■ t/C ;1 . :i • i ,
<1• •■■ ’ iî:; -.r" K ' . -‘ v . ■
-n-j -,■■» ~>D &i.i

COMPORTAREA STUPARULUI
CU ALBINELE

„Cu dragoste de părinte să te porţi faţă de aceste harnice gîze !“ —

mi-a spus primul meu profesor în ale stupăritului — bătrînul prisăcar
din satul meu natal.
Intr-adevăr, moş Ştefănache Roiul, din Chiţcanii Tutovei, era prin­
tre albinele lui ca un vrăjitor. Avea barbă mare, albă colilie şi plete
Câ plăieşii de altădată iar cînd umbla la stupi, albinele se aşezau pe faţă,
pe plete, pe barbă, dar el cu vorba blîndă de bătrîn moldovean sfătos,
le dădea domol de-o parte şi le spunea, vorbind cu ele : „Lăsaţi-mă să
vă ajut fetele tatii* ! şi ele îşi reluau zborul, supuse, parcă i-ar fi înţeles
sfatul.
r;* Aşa au început să-mi fie dragi albinele, îneît în sezoanele reci, cînd
ele nu-şi părăsesc culcuşul cald al ghemului, le duc dorul.
Aşa şi voi — tineri apicultori — înainte de a deschide primul stup
şi a cerceta albinele, învăţaţi cum să vă purtaţi cu ele, cu blîndeţe şi
dragoste, făcînd mişcări încete, ferindu-vă de a strivi vreuna cînd ridi­
caţi sau aşezaţi o ramă pe locul ei. Nu numai că le pierdeţi viaţa proce-
dînd greşit, dar mirosul veninului este aşa de alarmant pentru albinele
din stup şi chiar pentru cele străine aflate în zbor, îneît de îndată, altele
şi altele vin să vă înţepe cu durerosul lor ac cu venin. Nu de teama acestei
dureri să le protejaţi căci, în definitiv, veninul albinelor este un întăritor
organic pentru noi, dar pentru sentimentul ce-1 încercaţi că aţi putut
ucide o fiinţă atît de folositoare nouă, oamenilor, direct şi indirect. Direct,
pentru că fiecare, cu picătura de nectar şi cu coşuleţul plin cu polen,
măreşte producţia care în meseria noastră se măsoară cu miligramul, dar
şi indirect prin folosul ce îl aduc toate plantelor entomofile, cărora le
ajută să rodească mai mult, prin polenizare.
Mînuirea albinelor este o primă învăţătură, ce fiecare din voi, tre­
buie să o deprindeţi, căci — aşa cum am spus-o totdeauna — zadarnic
cineva ar cunoaşte toată teoria apicolă dacă atunci cînd trebuie să o
aplice, nu va avea răbdare, sîngele rece, liniştea şi stăpînirea de sine
ca să nu alarmeze albinele printr-o comportare brutală sau fără rost.
Cei nervoşi, cu ‘mişcări repezite, nerăbdători, care vor să facă totul în
fugă, cei care nu pot suporta să vadă cum acul unei albine s-a înfipt în
braţul său ori pe faţă, cei care nu pot să rabde usturimea ascuţită a
înţepăturii pînă aşează încet rama la locul ei în stup, pentru ca abia după

326
 I

aceea să scoată acul, nu vor putea face apicultură decît dacă îşi vor
corecta o astfel de comportare. Fiecare meserie are partea sa de greuJ|
tate, de oboseală. Pentru apicultor durerea acestor înţepături cu veninB
este o piatră de încercare, o dovadă de stoicism, de îndîrjire, de bărbă­
ţie, pe care de dragul albinelor o suportă cu resemnare. Cei care nu vor
urma aceste sfaturi nu vor putea deveni apicultori. Albinele nu ata<
decît atunci cînd sînt deranjate şi li se tulbură liniştea. Vorbim desigur d
albinele noastre, blînde şi harnice, căci în unele regiuni ale globului exist;
albine agresive care nu lasă pe nimeni să se apropie de stupină.
Dar şi la noi — de pildă o stupină atacată de anumite furnici,
păsări insectivore — sînt dispuse să înţepe. Pentru a vă feri de înţi
pături, mai ales la faţă unde sînt mai dureroase şi deformante, trebuii
să vă acoperiţi capul cu o pălărie — de preferat de paie — legată cu
elastic sub bărbie. Peste borurile ei se fixează o mască din tifon car<
au
fa
are în partea din faţă un pătrat de 25/25 cm din ţesătură neagră şi raria l
din nylon sau din păr de coadă de cal. Numai dacă are culoarea neagrăl ă l
stuparul poate vedea bine. Pălăria nu trebuie să fie din pîslă, pentru că ă
multe albine înţepînd-o îşi pierd acul ce nu mai poate fi scos din ţesă­
tura bătută şi deasă. Acele cu venin prin mirosul lor atrag şi alte albin
din prisacă, aşa că se iscă în stupină o agitaţie periculoasă. 1
Masca nu este nevoie să fie în permanenţă coborîtă pe faţă, ci nu­
mai atunci cînd simţiţi că albinele sînt agitate şi vor să înţepe. In zborul
lor agitat zumzetul are o tonalitate uşor de perceput, iar stuparul lasă<
în jos masca pentru cîteva minute, pînă ce albinele se liniştesc.
Sînt măşti din pînză metalică, nepractice, căci pe lîngă că se scot1
cu greutate de pe faţă, în vară ele se încing sub razele soarelui şi devin
insuportabile. O mască de tifon se poate ţine oricînd în buzunarul hala-'
tului, punînd-o la pălărie foarte uşor.
De teama înţepăturilor unii stupari din stupinele mici folosesc1
mănuşi; este tot ce poate fi mai stînjenitor în lucrări. Ei pot înlătura
înţeparea mîinilor dacă, înainte de a începe lucrările la stupi, folosesc^
o soluţie de propolis 15% în alcool, care totodată este şi un perfect d e -B
zinfectant. A lţii folosesc o soluţie de alcool în care timp de 10 zile s - a l
macerat floarea de soc, care constituie un apifug valoros. în lipsa aces­
tora, dacă stuparul îşi freacă mîinile cu frunze de mătăciune, roiniţă,
isop ş.a., al căror miros place albinelor, este ferit oarecum de înţe­
pături. In stupinele gigant în care volumul de muncă este mult mai I
mare, mănuşile sînt necesare. Este drept că pînă acum nu s-a lucrat cu
blînda noastră albină de rasă carpatină în astfel de stupine gigant.
înainte de a începe lucrul în stupină apicultorul îşi scoate inelul din
degeţ şi ceasul de la mînă, căci albinele sînt adeseori atrase de sclipirea I
lor, înfigîndu-şi acul tocmai acolo în jurul acestor obiecte.
De asemenea el se spală pe mîini — ceea ce o va face cît mai des
— mai cu seamă cînd are în prisacă unii stupi bolnavi, îmbrăcînd totdea­
una un halat perfect curat, de preferat alb, care nu numai că-i protejează
I
hainele, dar culoarea lui este liniştitoare pentru albine. Halatul trebuie
spălat cît mai des, murdărindu-se uşor, ceea ce este şi o măsură în plus
de igienă : trebuie să aibă elastic la manşete, căci albinele ce intră pe
sub mîneci, înţeapă mai întotdeauna. Buzunarele halatului,- de la piept
I

327
 şi laterale, să fie largi ca să încapă în ele o serie de mici scule şi utilaje
curente : dăltiţa de ridicat şi raclat ramele, un mic cleşte de scos cuie
sau de tăiat sîrmă, o colivie de matcă, carnetul de notiţe provizorii, o
oglindă şi o pensetă de scos acele de pe faţă etc.
Stuparul trebuie să aibă o curăţenie corporală deosebită căci miro­
sul de transpiraţie şi cămăşile rar schimbate irită albinele. Şi mirosul de
alcool exalat sau cel al cariilor dentare nu este suportat de albine.
Spunînd toate acestea în legătură cu înţepăturile albinelor trebuie
să ştiţi că sînt persoane — astmatici, cardiaci, hemofilici, hepatici, alergici
— care nu pot să suporte organic veninul albinelor. S-au văzut şi cazuri
grave ce s-au terminat cu sucombarea, dacă nu intervine imediat medicul.
Vom lămuri mai pe larg problema cînd vom vorbi de şocurile anafilactice
periculoase la capitolul Producţia veninului.
Deocamdată să reţineţi că puteţi suporta mai uşor usturimea înţe­
păturilor folosind un tampon de vată muiat în apă de Javel sau o soluţie
de amoniac 10— 12 picături la un pahar cu apă, ori tamponări cu ulei de
cuişoare (Caryophyllus aromaticus). Frunze de pătrunjel frecate pe locul
dureros au o influenţă binefăcătoare, de asemenea perclorura de fier, care
se găseşte la farmacie.
Lucrările în prisacă, mai ales la primul control de primăvară după
lunga iernare a albinelor, trebuie începute numai după ce în stupină
albinele au pornit o activitate relativă şi în cîteva zile aduc polen în
stup. Dacă s-ar începe controlul prea curînd albinele se neliniştesc, iar
matca, foarte sensibilă la această bruscă luminare a stupului, caută, fu­
gind, să se ascundă ; albinele o atacă uneori considerînd-o drept străină,
pe cînd dacă ea începe să depună ouă în cuib, albinele se comporfă
liniştit.
Controlul coloniilor nu se face pe ploaie sau vînt puternic. Coloniile
se neliniştesc, sînt agitate şi atacă.
Nu se deschide stupul în primăvară la o temperatură mai mică de
10— 11°C. Cea mai potrivită este cea de 18— 20°C. La nevoie absolută,
cînd în stupi sînt şoarici ce trebuie eliminaţi, stupul se deschide de pre­
ferat într-un adăpost. Fagurele pe care se găseşte matca se pune puţin
mai depărtat de cei vecini — în lădiţa portativă — pînă se face curăţirea
'completă, ca apoi să fie aşezaţi exact în aceeaşi ordine, ţinuţi la căldură
2— 3 ore pînă ghemul se reface.
Obişnuit, la control nu se caută spre a fi văzută matca cînd tempe­
ratura nu este potrivită ; prezenţa puietului este o garanţie că ea este
prezentă. Totuşi, cine ţine să o vadă din anumite motive, şi mai ales cînd
nu este marcată, poate pune sub podişor o colivie închisă dar goală,
în care au mai stat mătci ; a doua zi ideschizînd stupul va afla matca pe
una din cele două feţe ale fagurelui pe care a stat colivia.
La un control în stupul multietajat cu 3— 4 corpuri suprapuse, ur-
-mărindu-se din anumite motive matca, se introduc două gratii Hane­
mann între corpul 1 şi 2 şi alta între 3 şi 4. După trei zile, în corpul
unde sînt ouă cu siguranţă că se află şi matca ; în felul acesta stuparul
caută matca numai pe cele zece rame ale acelui corp şi nu răvăşeşte în­
tregul stup, deranjînd toată colonia.

328
 Controlul stupului se poate face fără a mai scoate fagurii afară, ci,
retrăgînd perna laterală şi diafragma ; astfel se face loc suficient ca în
golul rămas să se tragă fagure după fagure şi să fie cercetat pe sus
privind printre intervale. Astfel stuparul îşi poate da seama uşor de
situaţie.
Cînd în stup se află diafragma chiar lîngă unul din pereţii laterali,
nu încercaţi să o scoateţi, căci adeseori, între ea şi pereţi, albinele clădesc
făguraşi care o fixează ; este de preferat să împingeţi cu dăltiţa care
serveşte acolo drept pîrghie, ca să faceţi loc primului fagure de lîngă
diafragmă, care astfel este scos uşor. Fagurele se ridică încet, avînd grijă
ca albinele aflate pe perete sau pe lanteţii laterali să nu fie strivite ; al­
binele nu trebuie să fie frecate de celelalte albine de pe fagurele vecin,
căci ele se irită şi înţeapă.
Cercetarea urnii fagure se face în condiţii bune dacă stuparul stă
cu spatele la lumina Solară, care astfel bate pînă la fundul alveolelor şi
se pot observa ouăle şi larvele din interior.
Fagurii scoşi se pun în lădiţa portativă şi nicidecum afară, rezemaţi
de peretele stupului deschis, pentru că apare furtişagul, care dă naştere
la o mare nelinişte în prisacă, soldîndu-se cu pagube mari. Rezemînd
fagurii afară, lîngă stup, se poate întîmpla ca pe unul din ei să fie matca,
iar aceasta să se urce pe peretele stupului şi astfel să se piardă.
La controlul unui stup, grija cea mai mare a stupârului trebuie
îndreptată asupra mătcii. Fiind marcată, ea poate fi uşor observată şi
ferită în special de alarmarea cu fum. Pe cît se poate, fumul va fi cît
mai puţin folosit, căci dacă se abuzează afumîndu-se mult toate intervalele,
se creează în stup o răvăşire totală : matca îşi dereglează sistemul său de
ouare în cerc din ce în ce mai larg, fără să lase în urmă nici o alveolă
neocupată. Doicile, care urmează un program precis de hrănire a puietu­
lui larvar, în directă legătură cu vîrsta fiecărei larve, cu doze diferite,
cu combinaţiile de substanţe proteice şi glandulare, pierd şirul normal al
acestor hrăniri ; unele larve chiar rămîn un timp flămînde. Albinele clă­
ditoare de faguri, ce stau în perdele, aşteptînd apariţia solzişorilor de
ceară, părăsesc lucrul cînd se dă fum mult şi cu greu îl mai pot reîncepe.
Folosind în schimb un pulverizator fin cu apă curată sau uşor îndulcită,
nu numai că albinele nu se irită, dar se ling unele pe altele, stau liniştite
şi lasă pe stupar să lucreze fără teamă. Sentimentul de teamă la om
determină sistemul său nervos — şi în special nervii adrenergici să
secrete adrenalina, datorită unui hormon ce acţionează asupra glandelor
suprarenale. Mirosul acestei substanţe, oe apare pe suprafaţa pielii, irită
albinele care înţeapă. Cine lucrează liniştit şi fără teamă, nu degajă această
secreţie, iar abinele nu înţeapă decît atunci cînd sînt bruscate.
Cînd sînteţi nevoiţi să periaţi albinele de pe ambele feţe ale unui
fagure, operaţie făcută des atunci cînd se controlează stupii să nu aibă
botei care se observă mai greu dacă fagurele este acoperit cu albine -H-
lucrarea trebuie făcută cu toată atenţia şi liniştit, fără mişcări bruşte jşi
măturînd cu peria albinele de pe fagure deasupra stupului deschisj
Atunci, cu peria care trebuie să fie lată cit lăţimea fagurelui se înlătura
uşor albinele care se grăbesc să intre prin intervalele dintre fagurii vecini.
In această situaţie este de preferat să aşezaţi în faţa stupului o bucată
 de carton asfaltat prins cu două pioneze de scîndură de zbor a stupului,
măturînd pe el albinele de pe suprafaţa fagurilor. Atunci operaţia de
periere se poate face brutal, pentru a speria albinele care se grăbesc să
intre pe urdiniş în stupul lor ; în schimb cînd perierea se face deasupra
stupului deschis, operaţia se execută încet.
Atenţie mare la folosirea periei. Ea este un obiect preţios din in­
ventarul apicol, dar foarte periculos, căci cu ea se poate transmite uşor
o boală între stupi. De aceea trebuie mereu spălată cu apă de la robinet şi
cu mult clăbuc de săpun, pentru a îndepărta microbii de pe ea. Dacă stu­
parul are 2— 3 perii de schimb, după spălare, fiecare este pusă pe un
capac de stup, la soare, ale cărui raze binefăcătoare distrug eventualii
agenţi patogeni care ar mai fi rămas după spălare.
Pentru a evita perierea, mulţi stupari scutură ramele de albine,
bătînd cu pumnul lanteţul superior, şi ţinînd bine rama cu mîna stîngă.
Ei nu procedează bine lucrînd astfel, căci dacă în alveolele fagurilor astfel
scuturaţi se află puiet, el va suferi mult, iar dacă în faguri este miere,
ea se va împrăştia pe locul unde s-a făcut scuturarea, ceea ce atrage
albinele străine şi se iscă furtişag în prisacă.
Rama se ţine în diagonală, cu mîna stîngă apucînd colţul de jos al
ei, iar cu cea dreaptă colţul de sus. In felul acesta rama poate fi înclinată
uşor, datorită mierii din partea de sus a fagurelui care fiind mai grea
ajută la bascularea e i ; astfel, fagurele poate fi întors automat cînd pe o
faţă, cînd pe cealaltă pentru cercetare.
In general este bine ca stupii să fie cît mai puţin deschişi, iar
stuparii trebuie să înveţe cum să cunoască situaţia din interior, fără să-i
mai deschidă.
Cînd lucrările s-au terminat, aşezarea podişorului peste stupul
deschis trebuie făcută cu grijă ; podişorul se ţine de două colţuri în
diagonală, apropiindu-i de perimetrul corpului de stup din partea supe­
rioară. Aşezarea lui se face cu mişcări tremurînde pentru ca albinele
— simţind că sînt în pericol — să se retragă intrînd în stup, ori să iasă pe
marginea exterioară a podişorului, evitîndu-se astfel strivirea lor. A pi­
cultorul cu oarecare practică simte uşor cînd între podişor şi marginile
stupului nu mai sînt albine expuse, aşezîndu-1 definitiv la locul său;
observaţiile făcute sînt trecute la partida respectivă.
Albinelor nu le plac intervenţiile dese ale stuparului. Viaţa lor în
colonie dăinuie de milioane de ani, iar omul n-a intervenit direct în inti­
mitatea locuinţei lor decît cu cîteva secole în urmă. Deci acest amestec
le strică liniştea şi trebuie evitat pe cît este posibil.
Biologul francez G. Eugene spune că, pentru colonie, deschiderea
unui stup este ca o operaţie de deschidere a abdomenului unul bolnav,
făcută de un chirurg.
Este drept că, aparent, albinele se obişnuiesc cu aceste intervenţii
şi nu reacţionează totdeauna cu înţepături, dar aceasta este doar o auto-
înşelare a stuparului, căci toate intervenţiile se soldează cu o pierdere de
timp în mersul normal al operaţiilor coloniei.
Multe din cele spuse aici vor fi dezvoltate pe parcurs odată cu
lucrările cerute de controlul de primăvară, pe care îl vom expune puţin
mai departe. . v-

330
 I

Priviţi albinele — tineri apicultori — ca pe nişte prieteni dragi,

ajutaţi-le la nevoie şi purtaţi-vă cu ele „cu dragoste de părinte", gIft
cum m-a învăţat şi pe mine bătrînul stupar din satul meu natal. C îM
în primăverile reci multe albine duse după apă rebegeau de frig
scîndura unde apa curgea, el le mătura pe un făraş, le ducea în casă la
căldură, lîngă geam şi cînd le vedea dezmorţite le dădea voie să ia^|
şi să se ducă la stupul lor. Aşa m-a învăţat primul meu profesor şi w
învăţ şi pe voi, astăzi cînd sînt tot atît de bătrîn ca şi el, şi plin S
aceleaşi simţăminte.
 LUCRĂRI IN PRISACĂ

— După cum ştiţi — tineri apicultori — în apicultură sezoanele

sînt decalate cu o lună : anul apicol începe cu toamna apicolă, odată
cu luna august şi durează pînă la finele lunii octombrie ; iarna durează
următoarele (trei luni pînă la sfîrşitul lunii ianuarie ; primăvara cuprinde
luna februarie, martie şi aprilie, ca să sfîrşească în vara cea bogată pînă
la finele lunii iulie.
Pentru siguranţa lucrărilor ce trebuie efectuate în strînsă legătură
cu diferite epoci de înflorire ale principalelor plante melifere este bine ca
stuparii să cunoască şi să consemneze observaţiile fenologice din regiunea
unde se găsesc stupinele lor, date care în mod obişnuit se repetă din 11
în 11 ani, astfel că ei pot şti cu o oarecare aproximaţie cînd trebuie să
înceapă unele lucrări în prisacă, în raport de situaţia vremii de afară.
Obişnuit, în luna martie albinele pornesc o activitate intensă în
căutarea nectarului şi polenului proaspăt atît de stimulatori pentru
dezvoltarea cuiburilor. In coloniile puternice cărora li s-au lăsat im­
portante rezerve de hrană încă din toamnă, activitatea mătcii s-a oprit
pentru o scurtă diapauză, iar în ianuarie în cuiburi apar primele generaţii
de puiet. Ajuns la maturitate, acesta aşteaptă ca florile să se deschidă
şi împreună cu albinele tinere, din toamnă, care şi acum după 2— 4 luni
de iernare sînt fiziologic încă neuzate, pleacă la cules pentru a aduce în
stupi nectarul dulce şi hrana completă care este polenul.
Stuparii consemnează în agenda de lucrări data cînd apare fiecare
din principalele plante melifere, spre a face o medie cînd vor începe
culesurile secundare de întreţinere şi mai ales cel principal. Cum dis­
tanţa de înflorire între |plante se păstrează cu oarecare regularitate, aceste
aprecieri se apropie delrealitate. De exemplu, înflorirea plantelor melifere
din satul Mărăşeşti, Tfitova, observată timp de zece ani şi consemnată
este următoarea :

Planta în flo ririi Planta în floririi Planta înfloririi

Alunul 26.11 Arţar 15.IV Muştarul galben

Arinul 10.111 Măr 15.IV şi alb 25.V
Brînduşa 12.I II Rapiţa colza 16.IV Sparceta 25.V
Salcia căprească 12.I II Rapiţa naveta 26.IV Teiul 18.VI
Păpădia 4.IV Castanul 26.IV Floarea-soarelui 22.VI
Sugelul roşu 10.IV Salcîmul 10.V Izma de baltă 15.VII

332
 In schimb, după observaţiile făcute nouă ani în regiunea Bărăga­
nului la Luciu-Giurgeni şi apoi la Mănăstirea (Ilfov) succesiunea înfloriri­
lor principalelor plante melifere a fost în jurul următoarelor date :
10— 15 martie la salcie ; 10— 15 aprilie la rapiţă şi pomii fructiferi ;
10— 20 mai la salcîm ; 20— 25 iunie la tei ; 25— 30 iunie la salcîmul
japonez şi sulfina albă ; 20— 25 iunie la floarea-soarelui ; 15— 20 iulie la
izma de baltă.
Sînt însă şi ani capricioşi care răstoarnă toate prognozele cum a
fost anul 1947 cînd salcîmul din pădurea Valea Roşie, Olteniţa (Ilfov),
a înflorit la 26 aprilie. De asemenea în anul 1965 în Bucureşti ulmul a
înflorit abia la 10 aprilie, iar salcîmul la 27 mai. După observaţii înde­
lungate, apicultorii se pot orienta în privinţa termenelor mai apropiate
de înflorire ale unor plante. De exemplu, cînd ciorchinele floral al salcî-
mului are 2,5 cm, mai sînt 10 zile pînă ce bobocii se deschid din plin ; de
la floarea gutuiului, care este ultimul pom fructifer ce înfloreşte, mai trec
9— 10 zile pînă apare culesul salcîm ului. De asemenea, dacă se notează
data cînd începe teiul să dea frunze, mai trec 7 săptămîni pînă la înflorire.
Toate aceste date interesează mult în special pe stuparii care toamna
nu au lăsat în stupi hrană suficientă şi aşteaptă ca natura să le vină
în ajutor, deşi acest procedeu nu este recomandat. Primăvara, dintre cele
patru sezoane ale anului, este cea mai capricioasă şi înşeală adeseori pe
stupari în speranţele lor ; sînt zile însorite în majoritate dar şi din cele
reci, vîntoase, înnegurate care nu mai îngăduie nici o intervenţie la
coloniile aflate în nevoie şi nici chiar un control de fond spre a vedea
cum au trecut ele greul impas al iernii.

Controlul auditiv

Deocamdată, la început de primăvară, vă veţi limita la acel control

auditiv făcut cu tubul acustic. Un foşnet mai accentuat şi continuu este
dovada că în unele colonii matca şi-a făcut datoria şi cuibul este deja
întocmit. In coloniile în care el nu se aude decît vag, matca nu şi-a
început activitatea, iar cînd ciocănind puţin cu degetul în perete colonia
din interior nu reacţionează, situaţia este
îngrijorătoare (fig. 53).
— A ţi amintit adineaori de o „a-
gendă de lucrări în prisacă". Ce este ea
şi cum o folosim ? întreabă unul dintre
tinerii apicultori.
— Fiecare stupină are un registru
de evidenţă în care fiecare colonie are
două foi cu partida sa. Registrul este nu­
merotat pe marginea din dreapta cu nu­
mere ce apar în scară. Apăsînd cu dege­ Fig. 53. — Iarna, controlul auditiv
se face cu un tub de cauciuc
tul numărul corespunzător de pe margine, al cărui capăt se introduce prin
registrul se deschide exact la pagina în urdiniş şi capătul opus se pune
care este partida unei colonii controlate ; în pavilionul urechii

333
 se înscrie acolo lucrarea executată şi se programează din nou, ca să fie
iarăşi revăzută la o dată anume. Programarea este trecută de îndată în
agenda de lucrări zilnice în felul următor : la finele registrului de par-
tizi sînt 18 foi libere, cîte două foi pentru cele nouă luni de activitate
în stupină, din februarie pînă în noiembrie. De exemplu : colonia nr. 25
este bolnavă şi i s-a făcut un tratament cu sirop medicamentos cu tera-
micină ; lucrarea este trecută la partida nr. 25 astfel : 15.V.1974 — s-a
făcut un prim tratament cu teramicină, avînd larve bolnave de loca ;
se repetă tratamentul la 18.V. Apoi se trece lucrarea în agenda zilnică
deschizînd pagina lunii mai şi se scrie : „18.V.1974 : de aplicat al doilea
tratament cu teramicină coloniei nr. 25“ .
în felul acesta toate lucrările oricărei colonii din prisacă se ţin lanţ
una de alta, de la data cînd coloniile încep în primăvară activitatea şi
pînă se aranjează pentru iernat.
în fiecare dimineaţă se deschide agenda de lucrări din stupină şi
se vede ce lucrări sînt de executat în ziua respectivă. Acolo se găseşte
de pildă şi menţiunea că în acea zi trebuie aplicat tratamentul cu
teramicină la colonia nr. 25 ; totodată găsim că în acea zi avem de retras
coliviile de la coloniile nr. 43, 50, 57 sau că trebuie verificată colonia
nr. 92, dacă nu sînt refăcute botcile stricate etc.
în felul acesta, ţinînd strict o evidenţă de starea coloniilor şi a
lucrărilor ce urmează să se facă în anumite zile, apicultorului nu-i poate
scăpa executarea la timp a tuturor lucrărilor din stupină. i,
în acelaşi registru este înscrisă în pagini anume rezervate situaţia
stupului de control de pe cîntar, indicîndu-se creşterea strînsurii de miere
şi polen din acea zi, ori consumul de hrană sau pierderile de albine care
nu s-au mai întors fiind prinse în cîmp de vreun tratament cu insecticide
sau de vreo furtună cu ploaie şi piatră etc.
Pe pagini separat rezervate sînt înscrise cantităţile de miere extrase,
polenul colectat sau lăptişorul obţinut.
Registrul trebuie să fie legat în pînză căci el este făcut pentru doi
ani ; trebuie ferit de ploaie şi se păstrează învelit în plastic.
Controlul vizual
Controlul vizual se face oricînd, trecînd prin faţa urdinişurilor
tuturor stupilor din prisacă, fără a-i deschide, putîndu-se deduce din apa­
renţe care este situaţia coloniilor stupinei. Cele puternice se cunosc
uşor, mai ales în zilele geroase, cînd urdinişurile sînt brumate. Controlul
de fond se face peste câteva zile.
Problema cea mai importantă este cea a zborului de curăţire intes­
tinală pe care coloniile îl fac într-o zi însorită, fără vînt, cu o tempera­
tură peste 12°C, putîndu-se bine observa care anume colonie; din pri­
sacă nu l-a făcut. Dacă sînt unele colonii care nu.ies de loc înseamnă —
în cel mai bun caz — că albinele au făcut zborul de curăţire la o altă
dată, cînd stuparul nu l-a putut observa. Aceste colonii vor fi conside­
rate bune numai dacă, în urma verificării însemnărilor din registrul cu
evidenţa stupinei, se va constata că în toamnă au fost considerate din
categoria coloniilor puternice. Dacă vreuna din notările respectivelor
colonii, la care nu a-fost observat zborul de curăţire, nu este pe deplin

m
satisfăcătoare, apare bănuiala că ele au suferit în iarnă, fie de un fri }
prea aspru într-un spaţiu prea mare din stup, fie de curenţii dăunători ci
existenţi într-un stup cu un urdiniş prea deschis. Această situaţie mai■
poate fi provocată şi de starea coloniei care are prea puţine interval
ocupate, iar ghemul nu s-a putut construi normal sau în stup a fost I
umiditate excesivă şi hrana improprie. .:iti •
Desigur că în stupina noastră nici una din aceste cauze nu a putu
să apară, dar aici noi vorbim şi de cei care, necunoscători, au neglijat s;
ia toate măsurile necesare pentru o bună iernare. 1

Forţarea zborului de curăţire ^

Pentru a remedia parţial aceste neajunsuri se va începe cu fo rţa re ®

zborului de curăţire a coloniilor respective, care nu l-au făcut încă. In
prealabil, dacă în prisacă zăpada încă nu s-a topit, este bine ca peste
ea să se presare paie sau pleavă, căci multe albine ceva mai slăbite, ieşit -
în grabă din stup îşi iau prea puţine rezerve de miere în guşă .şi rebeges< I
de frig stînd pe zăpadă.
Pentru facilitarea zborului de curăţire intestinală, într-o zi caldă
de 10— 12°C, stuparul, fără să ridice podişorul, lasă capacele expuse 1:
soare. Căldura solară încălzeşte podişorul de scîndură sau de carto]
i
gudronat, pătrunde adînc pînă la centrul ghemului ; albinele se desprind,1
ies repede pe urdinişul superior şi, făcînd zboruri cu ocolişuri în raza
de 60— 80 m, îşi descarcă intestinele, ca apoi să se înapoieze la căldurs ■
ghemului, refăcînd forma lui sferică. De data aceasta albinele se îndoap;
cu mierea din fagurii mărginaşi mai plini, pe care încă nu-i atacaseră1 9

pînă atunci, aducînd mierea spre centru.

Ca şi cînd acest zbor le-a întărit încrederea în propriile forţe, colo
niile încep să trimită afară cercetaşe chiar şi pe timp mai rece, num;
de 9— 10°C. Este o chemare de reînnoire care înlătură frica, răceala ş<
alte oprelişti. Este o problemă de adaptare. In ţările nordice albinele
lucrează bine începînd chiar de la 6°C, căci acolo şi plantele sînt grăbite,
să-şi atingă maturitatea şi să dea roade înainte de terminarea verii. D<
pildă, într-o revistă sovietică se scrie că în regiunile reci unde creşte masiv)
spînzul (Helleborus purpurascens) şi înfloreşte cînd încă zăpada nu este
deplin topită, albinele sînt adaptate pentru cules la o temperatură
scăzută.
La noi în special coloniile puternice trimit afara albinele din grupul
social al căutătoarelor de apă atît de necesară pentru combinarea hranei
puietului larvar cît şi pentru diluarea mierii ce s-a cristalizat eventual
în alveolele fagurilor mărginaşi. Dacă vremea este încă rece, albinele o
înfruntă cu mijloace proprii consumînd înainte de plecare o cantitate
ceva mai mare de miere. Cum însă adeseori apa este mai rece decît
mediul exterior, sute de albine rebegesc de frig sugînd-o, provocîndu-se
astfel însemnate pierderi coloniilor. ■
Cunoscutul cercetător francez G. Layens, care este şi inventatorul■
stupului orizontal ce-i poartă numele, a calculat că într-o singură zi r e c e ®
cîntarul de control a înregistrat o pierdere de 350 g albine — deci o
şesime dintr-o colonie de 2 kg — şi aceasta numai într-o singură zi. ^

335 *
 £; Asigurarea coloniilor cu apă caldă

De aceea o primă grijă acum în primăvară, pînă cînd timpul se

încălzeşte, pe la mijlocul lunii mai, este de a pune la dispoziţia albinelor
apă caldă în adăpătorul conceput personal cu 40 de ani în urmă, încălzit
cu o mică lampă nr. 5, cu petrol. El are două compartimente : în unul
se pune apă obişnuită, iar în cel de-al doilea apă cu variate soluţii care
completează nevoile organice ale albinelor. De aceea, într-o zi se oferă
albinelor apă foarte puţin sărată — o linguriţă de 5— 6 g la 10 1 apă
caldă — care are un însemnat rol fiziologic în menţinerea unui echilibru
osmotic *) al organismului. Adeseori, stuparii pun sarea cu aproximaţie
şi nu fac bine ; ea este toxică în proporţie de 1% î cea mai bună doză
este de 0,01y0.
In alte zile soluţia va fi de uree recomandată expres de cercetă­
torul francez A. Caillas în doză de 1— 1,5 g la 10 litri apă ; ureea este
un compus organic solubil în apă ; este principalul produs de degradare
finală a proteinelor din organism, de care albinele au nevoie oricînd. In
alte zile se adaugă în apă cîte 0,5 g la litru acid citric care eliberează
ionii de hidrogen foarte necesari metabolismului albinelor. Acestea în
mod obişnuit preferă să ia apa din compartimentul cu soluţie ; de aceea
pe tot parcursul anului adăpătorul amplasat totdeauna în acelaşi loc,
expus la soare, alimentează albinele. In primăvară, apa fiind caldă, albi­
nele o iau cu grabă şi chiar pe timp rece ies să o aducă în stup, satis-
făcînd astfel nevoia de apă a coloniei. Lipsa unui adăpător în prisacă
sileşte albinele să o ia şi din scurgeri de la grajduri, care pot provoca
coloniilor diferite boli.
Dacă din anumite motive în prisacă nu aveţi un adăpător cu apa
caldă, în primăvară, pentru a menaja albinele să nu iasă pe timp rece
în căutarea apei, puteţi administra apa în interiorul cuibului, în jgheabul
unui hrănitor ce stă în permanenţă în stup, pentru multe nevoi. La
şapte zile, ridicînd capacul stupului se toarnă printr-un orificiu făcut în
podişor o doză de 50 ml apă caldă şi puţin îndulcită, cu ajutorul unei
pîlnii al cărei tub debuşează direct în jgheab. Cercetătorii au stabilit
că procedînd astfel, imediat după primul zbor de curăţire intestinală,
coloniile puternice consumă mai puţină hrană, iar mortalitatea este
extrem de redusă. Puietul înfiripat în cuib de la mijlocul lui ianuarie
ia o deosebită extindere, cu 40% mai mare faţă de coloniile martor care
n-au primit un asemenea ajutor. Desigur că în stupinele mari asemenea
intervenţii nu pot fi făcute decît dacă zilnic apa se serveşte la un număr
anumit din efectivul stupinei, aşa fel încît provizia de apă să fie reînnoită
o dată pe săptămînă.
Intre observaţiile ce le veţi face cu ocazia controlului vizual veţi
observa, tineri apicultori, nu numai zborul de curăţire, ci şi cel de recu­
noaştere, în special al albinelor eclozionate după apariţia frigului, care
n-au mai apucat să-l facă la sfîrşitul toamnei.

*) Osmoză =■* trecerea unui solvent printr-o m em brană sem iperm eabilă care separă două
soluţii cu concentraţii sau compoziţii diferite.

336
 Alte situaţii îngrijorătoare ar mai putea să apară în stupinele care
n-au fost atent aranjate pentru o bună iernare şi anume : unele colonii
au pierit sau sînt în stare muribundă ; ele nu mai dau nici un semn de
viaţă atunci cînd se ascultă cu tubul acustic şi se ciocăneşte cu degetul
în peretele frontal al stupului. Deschizind stupii respectivi s-ar putea
cunoaşte cauzele acestor pierderi care pot fi cauzate de cantitatea mică
de hrană lăsată în toamnă şi rău repartizată. S-ar putea ca în unele
colonii populaţia să fie în majoritate cu albine bătrîne. Acestea mor în
stup în mare număr, iar cadavrele lor căzute pe fundul stupului,
împiedică un schimb normal de gaze şi de aer. Marele înaintaş al api­
culturii mondiale Langstroth citează cazul unui apicultor cu 20 colonii,
din care au murit 19 din acest motiv, iar ultima a scăpat cu viaţă da­
torită fundului spart al stupului, neobservat de apicultor în toamnă.
Lăsînd însă deschis pentru iarnă numai urdinişul superior, asemenea
accidente nu se ivesc.

Unirea coloniilor slăbite

S-ar putea, de asemenea, ca populaţia unei colonii să fie prea

mică ; lăsată să ierneze pe 2— 3 faguri, ea va muri de frig căci într-o
asemenea situaţie nu se poate forma un ghem unitar. De aceea noi
recomandăm ca în toamnă să nu se păstreze pentru iernare colonii slabe
ci ele să se unească cîte două sau trei împreună, cu o singură matcă,
formînd o unitate cu o populaţie numeroasă, ocupînd cel puţin şase in­
tervale ; aceasta poate întreţine în interiorul ghemului o temperatură
normală.
Deschizînd pe rînd stupii care necesită intervenţii într-un adăpost,
se vor aplica măsurile de ajutorare şi reanimare aşa cum am mai spus
puţin mai înainte, iar coloniile vor trece peste acel impas şi vor fi ajutate
mai mult, cînd timpul se va încălzi.
Dacă, cu ocazia zborului forţat de curăţire, o parte din colonii au
lăsat excrementele pe scîndura de zbor sau pe peretele frontal şi nu sînt
prea numeroase, coloniile respective vor fi ajutate dîndu-le de cîteva
ori în jgheabul ramei hrănitor, prin podişor, sirop 1/1 cu 0,5 g de acid
citric la litru, sirop pregătit cu ceaiuri medicinale — aşa cum am arătat
în capitolul privind bolile albinelor.
Dacă situaţia este mai gravă şi sînt multe albine care defecă înainte
de a zbura şi multe rămîn afară fără putinţa de a se înălţa în zbor,
operaţiunea de ajutorare trebuie făcută radical. Stupul este dus în
camera caldă, se trece colonia într-un stup curat, dezinfectat, avînd fa­
guri cu sirop acidulat şi cu Fumidil B în doza specificată la bolile albi­
nelor (nqşemoză). Lucrarea se face cu prudenţă, încet şi fără zgom ot;
la ridicarea podişorului, albinele ce stau pe deasupra ramelor şi pe
podişor sînt pulverizate cu apă îndulcită ; ocupate cu lingerea reciprocă
se poate lucra fără ca ele să se împrăştie prin cameră. Cele de pe podişor
se vor scutura în stupul curat în spaţiul gol lăsat pentru pernă ; apoi,
rînd pe rînd, se ridică fiecare fagure şi se scutură deasupra ramelor din
stupul curat. Pentru ca albina, prin scuturare, să nu se împrăştie prin
cameră, se aşează un corp gol de stup deasupra stupului curat unde sînt

22 — cd. 44
faguri cu miere scuturarea se face brusc ţinînd rama în poziţie verti­
cală şi lovind c\i pumnul speteaza laterală a ramei ; toate albinele de
pe suprafaţa fagurelui' cad în stupul curat şi pe urmă sînt îndrumate
în jos cu foarte puţin fum. Cum multe albine pot sta cu corpul introdus
în alveolele fagurelui scuturat, acest fagure se lasă după scuturare pe
locul său cîteva minute, pînă ies albinele din alveole, procedînd cu ele
la fel, prin scuturare bruscă. Avînd urdinişul închis, stupul este ţinut
cîteva ore într-o cameră caldă ca să-şi formeze ghemul, apoi în una rece
şi a doua zi este dus în prisajcă la locul lui. Coloniilor cu asemenea situaţii
li se ia cîte o probă de 30— 50 albine, care se trimit la laboratorul regional
pentru analiză. După cunoaşterea agentului patogen care a provocat
boala, se va aplica tratamentul corespunzător ce s-a arătat la bolile albi-
nelpr. Coloniile slăbite se unesc între ele, formînd unităţi mari, care pot
să lupte cu mult succes spre vindecare. r
Dacă cu ocazia acestui prim zbor de curăţire se observă că albinele
unor colonii fac un zbor în apropierea stupilor lor, ca şi cînd ar căuta
ceva, se poate bănui că ele şi-au pierdut matca în timpul iernii. Spre
a vă convinge, puneţi pe capacul acelui stup o colivie goală în care în
anul trecut au mai fost mătci. Dacă albinele coloniei respective se fac
ghem peste colivia goală, este o dovadă că ele sînt orfane. Acestor
colonii li se vor oferi cîte o matcă scoasă din cele de la rezervă, păstrate
peste iarnă în dulăpioare, după metoda cercetătorului român N. Foţi.
Măteile oferite vor fi date în colivii automate din care albinele le elibe­
rează după 36 de ore. Vom vorbi despre ele la Creşterea măteilor.
în cazul cînd nu sînt mătci de rezervă, se procedează îndată la
unirea coloniilor orfane cu cele din vecinătate dar puternice ; operaţia
se face astfel : se unifică mai întîi mirosul ambelor unităţi cu un parfum
oarecare sau chiar cu cîte o ceapă zdrobită. Spre seara zilei următoare,
se aduce stupul cu colonia orfană în apropierea coloniei gazdă ; aceasta
din urmă se ridică provizoriu de pe fundul său, se aşează pe capacul
întors, iar pe fundul gol se aşează colonia orfană ; pe deasupra ei se
întinde o foaie simplă de ziar, găurită cu un cui în 10— 20 locuri ;
deasupra ziarului se aşează de data aceasta colonia gazdă. Cum ele au
acum acelaşi miros, iar cele orfane simt că sus se află o matcă, rod ziarul
şi ;se urcă acolo. Albinele gazdă de sus, dacă ziua se anunţă caldă şi
frumoasă, coboară dimineaţa printre fagurii coloniei orfane şi ies pe
urdiniş la munca lor. Nu şe va întîmpla nici un conflict căci matca este
înconjurată de propriile sale fiice, iar cele orfane aflate în casă străină
sînt foarte docile. Pe baza instinctului de atractivitate înnăscut, se în­
cadrează în noua situaţie, formînd împreună o colonie puternică cu mari
sorţi Şe .realizări importante.
Dacă colonia ocupă un stup de tip orizontal cu fundul fix, după
trecerea celor 24 de ore în care mirosul coloniei orfane s-a unificat cu
cel al coloniei de bază din orizontal, colonia orfană se pune seara în
stupind puternic în partea opusă coloniei gazdă ; albinele orfane trec
noaptea acolo, iar peste zi se alătură şi fagurii săi de cei ai gazdei.
Spaţiul fiind acum mai mare, la 2— 3 zile fagurii goi se scutură de
albine, lăsînd numai pe cei cu miere ; dacă în fagurele central al colo­
niei orfane albinele făcuseră botci^ acestea se distrug înainte de a intro­

3Şj8
 duce colonia orfană în stupul gazdă, iar acum se controlează foarte ateni
acel fagure dacă nu cumva albinele, între timp, au mai clădit vreo bote;I
care se distruge şi ea.
Mai sînt şi alte situaţii grele prin care unele colonii trec şi care]
pot fi relevate prin controlul vizual, nu numai în primăvară dar chiai
şi în sezonul de vară cînd, fără şa se deschidă sţupul, apicultorul sesizează*
1

o deficienţă ce trebuie remediată. De pildă, larvele de trîntori eliminatee

în lunile aprilie-mai sînt dovezi că albinele n-au suficiente rezerve d<
hrană în faguri ca să-şi /permită să crească trîntori.
1
Din contra, o intensă activitate de zbor a trîntorilor din luna mai um
indică prezenţa lor numeroasă, ceea ce este un semn de pregătire aX
coloniei de r o it ; formarea şi gruparea albinelor pe peretele frontal a
stupului sau formarea de ciorchini cu albine sub scîndura de zbor,
constituie şi el un semn că acea colonie are o populaţie fără spaţiu sufi-| I
cient. Albinele ies afară căci nu au aer îndestulător pentru toate şi, deci,J
dacă nu se intervine pentru lărgirea spaţiului, colonia roieşte ; estee
aşa-zisa barbă a stupului. De asemenea, cînd veţi vedea albine car
stînd pe scîndura de zbor îşi balansează abdomenul la urdiniş întoreînd]
l
capul spre largul cîmpului, este o dovadă de cules intens. Cînd fac
aceste mişcări cu capul întors spre urdiniş, este dovadă că culesul este
pe sfîrşite. Cînd se simte un miros greu, puturos, caracteristic puietului]
mort, miros ce iese pe urdiniş, este semn că acea colonie este bolnavă
de loca. Cînd albinele ies în şuvoi pe urdiniş, în timp ce altele fac I
zboruri vioaie afară în prisacă, colonia roieşte ; de asemenea, dacă ziua
şi mai ales noaptea se aud unele sunete ascuţite, îngînate cu altele m a i*
profunde, este semn că în cuib s-a născut o matcă nouă, care se agită ■
pentru a ucide în botei viitoarele mătei, care urmează să apară şi e l e *
în stup. A doua zi, în mod obişnuit colonia roieşte cu matca tînără,
fiind roi secundar sau terţiar, aşa după cum aţi văzut mai înainte.
Formarea unor grupe de albine de 10— 12, stînd pe pămînt în faţa stuJ
pului, este o dovadă că matca stupului a murit, iar cadavrul său este l
eliminat din stup. Existenţa în natură a unui cules bogat o arată albinele
care înainte de a ateriza pe scîndura de zbor cad greoaie pe oglinda
stupului, de unde cu greutate se îndreaptă spre urdiniş ; aceasta este
dovada că ele vin cu guşile pline, sînt obosite şi nevoite să-şi refacă l
rezerva de aer în sacii aerieni ca să poată să-şi reia zborul. Agitaţia şi
lupta între albine în faţa urdinişului este dovada de furtişag. Trântorii
ce stau îngrămădiţi pe scîndura de zbor sau pe peretele frontal al stupului
dovedesc că albinele nu mai găsesc cules în cîmp şi îi izgonesc.
l
Iată, tineri apicultori, numai cîteva manifestări ale coloniei de al­
bine, pe care trebuie să vă străduiţi să le cunoaşteţi, pentru a înlătura
deschiderea stupului,? ce nelinişteşte albinele şi deci trebuie evitată.

l
Schimbarea fundului stupilor
-* • •' ■ . • ‘ * t : ■ ■: . 0\ &
i Schimbarea fundului stupilor în primăvară este foarte necesara,
în primul rînd pentru înlăturarea reziduurilor căzute, pe el în timpul
iernii şi anume : rumeguşul rezultat din ceara căpăcelelor deschise. ale l
fagurilor cu miere pe care coloniile au iernat, eventualele cristale dp

f3?0
l
 zahăr sau miere şi mai ales albinele care au murit în cursul iernii
şi au căzut din ghem. In acest scop veţi pregăti mai înainte 6— 7 funduri
curate, spălate, flambate ; lucrînd împreună, în echipe — căci numai aşa
se lucrează cu spor într-o stupină mare — doi stupari ridică corpul
stupului de pe fund, iar cel de-al treilea introduce repede în locul lui
fundul curat, peste care se aşează corpul. Urdinişul de jos rămîne închis,
pentru a nu se pierde bioxidul de carbon, gaz cu o greutate mai mare
decît aerul şi care se acumulează în partea inferioară a stupului, în
special în partea de jos a ghemului de iarnă. : ; .
Fundul retras este plin de reziduuri; de aceea, mai întîi ele sînt
observate atent spre a cunoaşte, după aspectul lor, felul cum a iernat
colonia respectivă. Se pot prezenta acolo diferite situaţii demne de luat
în seamă şi notate în partida fiecărei colonii şi anume : dacă este mult
rumeguş de ceară în dreptul intervalelor dintre faguri unde colonia a
iernat, înseamnă că această colonie a consumat peste normal. Această
situaţie se datoreşte şi faptului că în cuib se află mult puiet larvar
hrănit abundent de doici care au consumat multă păstură şi miere, fie
faptului că albinele au iernat neliniştite din diferite cauze : existenţa
şoaricilor în stup sau amplasarea stupinei lîngă un drum mult circu­
lat etc. Prezenţa şoaricilor o confirmă resturile de oeară fărîmiţate ale
alveolelor din care ei au consumat mierea, cît şi din excrementele ce le
lasă în stup, iar cadavrele albinelor moarte nu mai au capul pe care
şoaricii l-au devorat.
De aceea, se fac observaţii asupra grupului albinelor moarte, dacă
nu cumva între ele se află şi matca coloniei, recunoscută uşor după
marcajul de pe torace. Veţi măsura cantitatea de albină moartă ; normal,
la coloniile bine organizate, vom constata că au murit cam un pahar din
cel de 1/4 1; cînd cantitatea lor creşte pînă la două pahare, este dovadă
că acea colonie a intrat în iarnă cu multă albină bătrînă ; trei pahare
de albine moarte sînt semne de îngrijorare : ori albinele n-au avut hrană
destulă, ceea ce se poate deduce din faptul că albinele moarte de foame
au limba total scoasă şi întoarsă mult spre abdomen, fie vreo boală a deter­
minat o asemenea mortalitate. Albinele moarte din cauză de boală pre­
zintă anumite caracteristici care pot să ofere stuparului o documentare
parţială asupra bolilor care au cauzat mortalitatea. De pildă, dacă cada­
vrele abia, atinse se desfac în fărîme prin dezagregare, este un simptom
caracteristic al septicem iei; albinele moarte şi murdare de excremente
ne indică faptul că cel puţin diareea, dacă nu chiar nosemoză, este cauza
morţii lor ; cadavrele de albine fără aripi sînt o dovadă că albinele sînt
atacate de acarieni din specia Acarapis woodi, provocator al bolii
acarioza; albinele moarte şi mucegăite, acoperite cu mucegai verzui-
galben sînt semnul aspergilozei; păstura albă căzută pe fund sau aflată
în alveolele fagurilor reprezintă simptomul pericistimicozei păsturii; dacă
între cadavre se observă unele nimfe din cele aproape să treacă în stare
de imago, este dovadă că albinele suferă de sete şi au eliminat nimfe
cărora le-au supt limfa ca să salveze larvele din cuib ; dacă cadavrele
au toracele lucios, este semn că ele au suferit efectul toxic al unui polen
care a fost adus în stup din toamnă, introdus în alveole şi care, consumat
în iarnă, a provocat moartea lor.

340
 Dacă în rumeguş se găsesc cristale de zahăr, este dovadă că siropul
dat a fost preparat în condiţii necorespunzătoare, în sensul că s-a lăsat
ca siropul să clocotească împreună cu zahărul pus la topit, ceea ce-i
îngăduie să recristalizeze în faguri, la primul ger, mai curînd sau mai
tîrziu. Aceştia trebuie schimbaţi cu faguri cu un alt sirop bine făcuc
sau, şi mai bine, cu faguri cu miere, dacă există în depozit. Cristalele
pot proveni şi din mierea de mană de la zadă — Larix decidua — ce
creşte pe stîncile abrupte ale munţilor sau în alte locu ri; mierea acesteia
formează cristale mari şi tari, încît scrîşnesc între dinţi. In atare situaţie
hrana trebuie neapărat să fie schimbată cu alta de calitate bună sau sirop
acidulat.

înlăturarea fagurilor mucegăiţi

Înlăturarea fagurilor mucegăiţi mărginaşi la stupii care au iernat

cu multă umiditate este obligatorie, cunoscut fiind că, cu siguranţă, o
parte din mierea din faguri a început un proces de fermentare, absor­
bind din această umiditate, iar dacă în ei au fost şi alveole cu păstură,
s-a format cu siguranţă acel mucegai cenuşiu-verzui. Acesta provoacă
boala ascosferoza, care se bănuieşte că este una din cauzele bolii
împietrirea puietului şi puietul văros. Fagurii sînt retraşi şi înlocuiţi cu
alţi faguri cu miere bună, iar cei cu păstură se aşează în directă apropiere
a ghemului ca acesta să-i poată acoperi şi încălzi ; astfel albinele hrănin-
du-se să dea cuibului o extindere mai mare şi mai timpurie.

Păstrarea căldurii cuibului

Păstrarea căldurii cuibului este o grijă permanentă ce trebuie să>

o aveţi, căci legea de vieţuire şi dezvoltare a coloniei este legată direct
de cuib. Numai la o temperatură normală de 35,2°C puietul se dezvoltă
bine, sănătos, cu o longevitate mare a albinelor eclozionate şi cu o
rezistenţă mare la boli şi la răceli. Rezultatele sînt contrarii cînd în
cuib temperatura coboară sub nivelul arătat, ceea ce determină naştere
de albine cu defecte, cu o viaţă scurtă şi adeseori cu modificări morfo­
logice în detrimentul existenţei celor ce au suferit din cauza răcirii
cuibului.
Coloniile din stupii protejaţi la exterior au în a doua decadă a lunii
martie 3— 4 faguri cu puiet compact. Mulţi ani am aplicat la exterior
salteluţe de papură cu rezultate bune în comparaţie cu stupii neîmpa­
chetaţi. Apoi am folosit — şi folosesc şi acum — ca înveliş exterior!
carton gudronat negru, cu rezultate similare, ba chiar şi mai bune. Din
sulul de carton se taie foi de dimensiunea celor patru pereţi ai corpului a
de stup, care se fixează cu şipci subţiri, sus şi jos, aşa cum am spus la
capitolul Iernarea albinelor, pentru a nu străbate nici un curent rece prin]
eventuale crăpături sau pe la încheierea în ţincuri a stupului. S-a con-i
statat că, deşi stupul are pereţii subţiri, prezintă foloase însemnate, fiind
mult mai uşor, iar în primăvară căldura razelor solare străbate prin p orii.
scîndurilor şi influenţează în bine dezvoltarea cuibului; în schimb, porii
acestor pereţi subţiri nu rezistă la vînturi puternice şi efectul lor se

34
 resimte în interior dacă* riu sînt protejaţi. Aşa, de exemplu, cînd vîntul
bate cu puterea de 4 m/secundă, aerul'din stup se preschimbă în între­
gime în curs de o oră ; cînd vîntul este însă mai violent şi atinge 7—
10 m/secundă aerul din stup se preschimbă de cîteva ori în aceeaşi peri­
oadă de o oră ; în felul acesta cuibul este influenţat iar albinele, ca să
contracareze acţiunea lui, consumă o mare cantitate de miere dătătoare
de energie şi căldură. De aceea, pentru prevenirea unor asemenea ame­
ninţări, aplicarea pe pereţii exteriori ai stupilor a unui material de pro­
tecţie este foarte folositoare coloniilor.
De altfel folosirea cartonului gudronat se face cu succes şi în alte
lucrări din prisacă, în special la podişor, pentru că fiind negru atrage
razele solare cînd se ridică capacul stupului pentru controale. Expus la
razele solare, se încinge uşor, căldura pătrunde adînc între intervalele
dintre faguri, umiditatea dispare repede şi dezvoltarea coloniei ia
proporţii deosebite, mai ales cînd operaţia se repetă de cîteva ori. Cînd
soarele apune capacele, umplute cu perne bine îndesate cu paie, se aşează
deasupra ; materialul acesta fiind termoizolator, colonia are asigurată în
felul acesta o microclimă favorabilă dezvoltării sale. Observaţiile făcute
comparativ cu stupii martori, cu podişor de scîndură, au confirmat
că, datorită folosirii podişorului negru de carton gudronat, coloniile s-au
dezvoltat neaşteptat de bine, dînd producţii superioare. în iarnă? aşez
carton gudronat şi pe fundul stupului unde apa din condensaţia vaporilor
nu mai stă pe fundul de scîndură, care altfel se îmbibă şi păstrează o
umiditate excesivă.
Păstrarea căldurii se face în mod eficient cînd cuibul, aşa cum noi
l-am aranjat în toamnă, este comprimat numai * la fagurii ocupaţi de
albine, mărginit cu diafragme şi perne cu materiale termoizolatoare ; în
capac este îndesată bine o pernă umplută cu paie de grîu prin care pot
trece vaporii rezultaţi în stup din respiraţia albinelor.
Desigur că trebuie să îndepliniţi şi celelalte condiţii de rigoare :
urdinişuri micşorate — închise în nopţile geroase şi deschise puţin dimi­
neaţa. în U.R.S.S. se experimentează închiderea completă a urdinişurilor
pînă apare, în februarie, puietul. Operaţia de închidere şi deschidere a
urdinişurilor seara şi dimineaţa se face uşor, chiar şi în stupinele mari,
avînd pe scîndură de zbor un mic bloc de lemn care se mişcă cu uşurinţă
închizîndu-1 sau deschizîndu-1. Desigur că toate coloniile trebuie să aibă
hrană îndestulată, mătci tinere de la finele verii trecute, păstură pusă
în cuib în primele zile calde ale primăverii, populaţie numeroasă cu albine
tinere, iar stimularea trebuie începută cît mai curînd, aşa cum vom arăta
puţin mai departe.
în principiu, trebuie să evitaţi cît mai mult posibil deschiderea
stupilor în zilele reci cu mai puţin de 14°C, luînd măsuri ca să nu se
risipească căldura căci, odată ajunsă sub nivelul normal, colonia abia
poate reface temperatura normală a cuibului în trei zile. în acest răs­
timp toate procesele de creştere şi dezvoltare a cuibului sînt tulburate
sau puietul este frînat chiar în fazele lui morfologice normale : el apare
peste termenul de eclozionare cu cîteva zile mai tîrziu avînd lipsuri sau
anumite organe în deficienţă etc. aşa cum v-am spus la anatomia
albinei, privită ca subiect de studiu.

342
 In străinătate se merge aşa de departe cu această preocupare de I
păstrare a căldurii cuibului cînd stupul se deschide, încît acolo unde
stupina se află în apropierea unei reţele electrice, se foloseşte un ra- m
diator electric care, aşezat pe un stativ lîngă stupul deschis, radiază ■
căldură asupra suprafeţelor ramelor şi a intervalelor ocupate de albine, ■
cît timp stuparul lucrează la acel stup. Rezultatele sînt excepţionale ;
albinele stau complet liniştite, simţind binefăcătoarea căldură a radia­
torului.
Mai mult chiar, cercetătorul suedez G. Roswal publică în revista I
Apiacta editată de Apimondia un articol despre cuplarea la reţeaua
electrică apropiată a unui transformator cu ajutorul căruia se încălzeşte
electric cîte un grup de colonii; consumul de electricitate de fiecare
stup însumează 15— 20 waţi. Cu ajutorul unui potenţiometru se reglează I
temperatura, astfel încît coloniile iernează protejate contra jgerului şi a
umidităţii. Acest procedeu se practică în Suedia — în special în partea
nordică — care în preajma Cercului Polar are temperaturi foarte scăzute.
Nu este cazul la noi unde avem rar ierni cu o temperatură de minus I
20— 25°C şi care obişnuit ţin o perioadă scurtă.

Introducerea păsturii
I

Introducerea păsturii în stupi este o cerinţă imperioasă, în primă­

vară cînd cuibul — înfiripat încă de la mijlocul lui ianuarie — trebuie să
se dezvolte. în toamnă nu am lăsat păstură în cuib decît într-o măsură
restrînsă, deoarece fagurii cu păstură au fost puşi la adăpost de ger, I

pentru a nu se degrada. De aceea păstură trebuie să fie introdusă în

cuib cu cel puţin o lună înainte de apariţia în cantitate mai mare a
polenului proaspăt, care la noi se evidenţiază abia la începutul lunii
aprilie. Cercetătorii au stabilit că pentru a creşte 4 500 larve, albinele I
doici şi larvele mai mari de trei zile aflate în cuib consumă 0,500 kg
păstură. Cu 1 kg păstură se cresc 10 000 albine, adică 1 kg. Deci la
începutul lunii aprilie cînd apare culesul de la arborii fructiferi, salcie
şi rapiţă cultivată, colonia trebuie să aibă 3 kg de albine zburătoare
I
care vor consuma 3 kg de păstură fie în faguri, fie sub formă prelu­
crată de stupar, în turtiţe — ceea ce este mult mai bine. Dacă vom
introduce faguri cu păstură, stupii trebuie deschişi pentru a le face
loc lîngă cuib, eliminînd fagury goi ; această operaţie se lasă pe mai tîrziu
cînd timpul s-a încălzit. Pentru a da turtiţe de păstură care se pun sub I

podişor, se ridică pentru o clipă podişorul şi se introduce turtiţa sub el.

Spre exemplu, apicultorul canadian H. Sohăffer, posesor a 600 de
colonii, cu o producţie medie de 82 kg miere, administra aceste turtiţe
sub podişor în luna februarie, mergînd la fiecare stup prin zăpadă, I

cu două căldări cu turtiţe. Lucrarea cerea doar cîteva secunde şi o

repeta o dată pe săptămînă, dînd cîte 1 kg de păstură. In felul acesta
se pierde foarte puţină căldură, care se refăcea uşor. La jumătatea lunii
aprilie coloniile erau aşa de dezvoltate încît din fiecare colonie stu-t I

parul mai făcea un roi artificial ce primea o matcă împerecheată coman­

dată în California (S.U.Â.), dublîndu-se astfel efectivul stupinei.

343 I
 Stupina era aşezată pe secţiuni la distanţe de cîţiva kilometri, într-o
regiune cu trifoi, unde obţinea cantitatea de miere arătată mai sus.
Turta de păstură se prepară astfel : în primul rînd, în luna ianuarie
se scot pe rînd fagurii cu păstură din depozitul călduţ şi se expun
30 minute la ger ; ceara din faguri devine sfărîmicioasă. Aceşti faguri
se taie în fîşii longitudinale prin mijlocul alveolelor cu păstură ; se
freacă fîşiile între palme iar ceara alveolelor se sfărîmă şi rămîne păs­
tura întreagă în formă de hexagoane care se trec printr-o maşină de
tocat came. Se obţine astfel o pastă care este apoi amestecată cu o
cantitate egală de miere semicristalizată. Prepararea se face uşor şi
poate fi executată cu mult înainte de a fi folosită păstura. Aceasta se
păstrează sub formă de pastă în borcane mari, avînd deasupra un strat
izolator de miere. Cînd se prepară turtiţele se scoate pasta din borcan,
se trece din nou prin maşina de tocat, picurîndu-se peste e^ 1 litru
de apă caldă în care s-au dizolvat în prealabil 20 g sare de bucătărie ;
proporţia de apă va fi de 1 litru la 2 kg de miere cu păstură. Din
amestecul acesta, pe o bucată de tifon de 25/25 cm, se întinde cantitatea
de 1 kg pentru o colonie şi se aşează repede peste rame, sub podişor,
îndepărtînd albinele cu foarte puţin fum. Operaţia se repetă din 10 în
10 zile pînă apare polenul proaspăt în cantităţi mai mari în stup.
Pentru că păstura astfel oferită ar putea înlesni prin consumul ei
şi o reactivare a sporilor de nosema aflaţi în intestinul mijlociu al albine­
lor coloniei, mai ales în cele care în anul precedent au suferit de nose­
moză, este bine ca în amestec să se pună şi Fumidil B, un flacon la 20 kg
sirop, în dozele prescrise la bolile albinelor.
In ceea ce priveşte felul diferit de folosire a păsturii în hrana albi­
nelor "faţă de polenul din colectoare, cercetătorii au stabilit că păstura
are proprietăţi mult diferenţiate faţă de polenul luat direct din floră, aşa
cum o spune R. Chauvin. Păstura conţine o mulţime de principii pe care
albinele culegătoare le transmit grăunciorilor de polen atunci cînd for­
mează ghemotocul ; ele umezesc aceşti grăunciori cu salivă şi suc intes­
tinal, care conţine multe diastaze.
In mediul cald şi umed din stup începe de îndată o fermentare care
sporeşte digestibilitatea proteinelor din polen. Mulţi cercetători au remar­
cat că polenul recoltat de stupar nu poate determina digerarea laptelui,
pe cînd cel depus în faguri realizează această lucrare în scurt timp.
Modificarea corespunde unei măriri a digestibilităţii datorate acidului
lactic al păsturii şi în acelaşi timp şi unei uşoare asimilări de către albinele
consumatoare. Totuşi polenul proaspăt care este depozitat în faguri este
preferat păsturii de albinele stupului, căci ele nu se prea împacă cu
aciditatea acesteia iar cu polenul cresc mai mult puiet. De aceea cînd
polenul apare în cantitate mare în stup, albinele nu mai consumă păstura
din anul trecut.
Păstura conferă albinelor consumatoare o longevitate deosebită ;
după observaţiile şi experienţele cercetătorului englez Butler, s-a stabilit
că albinele consumatoare de păstură trăiesc mai mult decît cele ce
primesc polen adunat în colectoare. De asemenea ajută la formarea en-
zimelor pentru prelucrarea nectarului şi la asimilarea lui în cea mai
mare măsură. In schimb, păstura mult îngheţată dată albinelor pentru

344
stimulare nu dă rezultate. Pentru a produce 1 kg de albină în cuib, doi­
cile trebuie să consume de 22 ori mai multă păstură îngheţată pentru a
putea să scoată o generaţie nouă de albine. La fel, o păstură mai veche
de un an pierde multe din valoroasele sale proprietăţi; în schimb, păs­
tura prelucrată de stupar şi pusă în vase ermetic închise, avînd şi un
strat izolator de miere, poate fi folosită fără rezerve. Păstrarea fagurilor
cu păstură se face în camere cu temperaturi de la 2°C la -j-16°C.

Controlul de fond
♦

Controlul de fond la stupinele mari se face în colectiv de cel puţin

4— 6 stupari, după ce s-a terminat controlul vizual şi s-au luat toate
măsurile de îndreptare a coloniilor găsite cu deficienţe. In mod obişnuit
controlul se face după vreo zece zile de cînd a început activitatea de
zbor. In natură încep zilele mai statornice ca temperatură, nopţile devin
din ce în ce mai scurte, iar ziua se măreşte. Temperatura exterioară este
peste 14°C. Deschiderea stupilor în această perioadă nu mai nelinişteşte
măteile. înainte de a începe să ouă măteile sînt foarte sperioase la apari­
ţia luminii în stup, unele începînd chiar să fugă pe faguri ; în colonie
se creează o stare de alarmă, în care matca este socotită drept o străină
intrusă, fiind prinsă în ghemuleţ şi sufocată. Incepîndu-şi însă din timp
activitatea ei de ouat, înainte de controlul de fond, matca îşi continuă
ouatul în linişte, dacă se lucrează încet, fără zgomot şi mai ales fără
fum ; zgomotul şi fumul tulbură toată activitatea din colonie, iar re­
luarea ei începe abia după cîteva ore de unde a fost lăsată. Folosind
în schimb un pulverizator cu apă îndulcită, colonia nu este tulburată
de loc.
— Ne-aţi amintit de multe ori de colonii puternice, mijlocii şi
slabe ! Care sînt criteriile după care ne putem orienta în stabilirea celor
trei categorii ? întreabă unul dintre apicultorii începători.
Criteriul principal după care se apreciază potenţialul unei colonii
este numărul mai mare sau mai redus al populaţiei sale. Cunoscînd că
într-un interval dintre faguri complet ocupat încap 280— 300 g albine,
puteţi stabili uşor potenţialul fiecăreia, în raport desigur şi de tipul de
stup ce ocupă colonia cercetată. Trebuie de asemenea să se ţină seamă
că în toamnă, la unele colonii, s-a adăugat populaţia coloniilor ajutătoare,
cu mătci iernate în afara ghemului. In astfel de situaţie sînt foarte rare
cazurile cînd se poate vorbi de colonii slabe. Sînt însă şi stupari care nu
au făcut asemenea uniri din toamnă şi deci acolo pot apare şi colonii de
diferite categorii.
Colonii slabe vor fi acelea care la intrarea în iarnă ocupă în Dadant
numai 4 intervale de albine sau în stupul multietajat 5 intervale. Ele
au cel mult 1 200 kg albină. Colonii neunite în toamnă care ocupă
6 intervale de Dadant şi 7 de multietajat sînt colonii mediocre, cu o r-
medie de 2 kg albină ; de aici înainte sînt numai colonii puternice şi foarte
puternice. Dintre acestea, care au fost unite în toamnă, primele au 3 kg
de albine ocupînd zece intervale la Dadant şi 12— 14 la un multietajat
şi unele chiar foarte puternice cu 3,5 kg albină.
 Potenţialul ridicat al unei colonii este strîns legat de prezenţa unei
mătci prolifice, tinere şi care întruneşte indicii cei mai numeroşi de
selecţie, despre care voi vorbi la Creşterea mătcilor.
A lt criteriu după care ne călăuzim pentru aprecierea unei colonii
de albine este cantitatea şi calitatea rezervelor de hrană pe care ea le
are la dispoziţie, împreună cu coroanele ce înconjoară ca un arc elipsele
cu puietul din cuib, cît şi rezervele din magazinul de recoltă de deasupra
corpului stupului. In stupii în care se constată că hrana este neîndestu­
lătoare se adaugă faguri cu miere şi 1— 2 cu păstură.
• Un rol însemnat în păstrarea unui potenţial ridicat al coloniilor îl
are efectivul dublu de faguri gata clădiţi cu care cuibul se lărgeşte
la timp potrivit în raport de prolificitatea mătcilor şi al. grupelor sociale
de albine clăditoare.
Cînd faceţi control de fond, în primul rînd trebuie să observaţi si­
tuaţia cuibului cu puiet. Cu cît sînt mai mulţi faguri ocupaţi cu puiet
căpăcit cu elipse m‘ai extinse, faţă de stupii care au puiet puţin şi în
elipse reduse, puteţi stabili şi viitoarea putere a coloniei şi în consecinţă
valoarea fiecărei mătci în legătură cu prolificitatea, vîrsta şi felul de pre­
zentare : vioaie, lascive, gîrbovite, cu sau fără paraziţi pe ele. Extinderea
elipselor şi calculul suprafeţelor ocupate de puiet îl veţi putea face uşor,
ştiind că 1 dm2 de fagure are 750— 830 de alveole. Dar trebuie să reţi­
neţi că nici o matcă nu depune ouă decît în măsura în care fagurii sînt
acoperiţi cu albine. Spiritul de prevedere al albinelor reglementează
această extindere şi nu arareori cînd o matcă, prea prolifică îşi extinde
ouatul ceva mai mult, albinele îl reglementează ca suprafaţă, consumînd
ouăle care prisosesc. Vîrsta mătcilor are o mare influenţă asupra puterii
coloniilor, căci este stabilit că mătcile de un an depun înainte^ de cules
cu 37% mai multe ouă şi doicile cresc albine mature ce au produs cil
42% mai multă miere faţă de coloniile martore care aveau mătci de 3 ani.
Colonii puternice sînt cele pe care C. L. Farrar le-a verificat avînd
6 kg de albină şi care au produs de 2,5 ori mai multă miere decît patru
colonii ce aveau cîte 1,5 kg albină. O colonie puternică numeric este cea
care are la intrarea în iarnă 30 000 albine tinere cu rezervă de hrană de
27 kg şi 3 faguri cu păstură. Colonie puternică este cea care ajunge la o
putere maximă avînd o mare rezervă de albine zburătoare în pragul
marelui cules. In S.U.A. s-au făcut observaţii comparative pe patru co­
lonii ce aveau 15, 30, 40 şi 60 mii albine. Cea de-a treia colonie a dat
producţie de 4,4 ori mai mare faţă de prima, iar cea de-a patra de 6,1
ori mai mare ; deci, în această din urmă grupă albinele au fost de 4 ori
mai multe faţă de prima grupă, iar ele au dat rezultate de 6,1 ori mai
mari. în Polonia s-au efectuat cercetări asemănătoare observîndu-se că
grupele de colonii care aveau 3,600 kg albină au dat pM ăiicţii de trei
ori mai mari faţă de grupele de colonii cu 2,2 kg albină.
In schimb, coloniile slabe, adică cele cu o populaţie de 1— 1,200 kg
albină, numai dacă în primăvară sînt ajutate cu puiet de la colonii pu­
ternice, cu care se face schimb de faguri cu ouă şi puiet căpăcit, pot să
ajungă să devină mediocre la primul cules şi puternice la cel următor.
Metoda de aplicare a unei asemenea ajutorări este foarte simplă : mătcile
coloniilor slabe se străduiesc să depună ouă mai multe, dar neavînd

346
 albine clocitoare suficiente, ouăle descoperite nu ajung în stadiul larv;
In consecinţă se ia un fagure cu ouă proaspete din mijlocul cuibului co­

3
loniei slabe fără albine acoperitoare şi se trece în mijlocul cuibuli
coloniei puternice, care are multe clocitoare. Acestea clocesc ouăle, u
doicile hrănesc larvele pînă la căpăcire. Atunci fagurele se ridică fărl
albina acoperitoare ,şi se readuce în colonia slabă. Dacă se repetă această ă
operaţie de cîteva ori nivelul coloniei slabe ajunge la cel al coloniei puj
ternice care a ajutat-o. Procedînd astfel veţi avea două foloase : ridicare;
coloniei slabe la nivelul celei puternice, iar colonia care a ajutat-o pe ce;^I
slabă scapă de frigurile roitului înaintea culesului mare, bineînţeles dacă
i-aţi înlesnit acesteia spaţiul larg de extindere a cuibului şi o aerisire su­
ficientă în interior.
Controlul de fond trebuie făcut de îndată ce termometrul arată celI
puţin 13— 14°C, luînd măsuri ca să nu se risipească căldura cuibului.
Cu ocazia acestui control de fond s-ar putea găsi colonii care au
pierdut în iarnă prea multe albine faţă de situaţia ce au avut în toamn^B
cînd s-au făcut pregătirile de iernare. In acest caz — cu siguranţă c ă i
matca e de vină, fie că ea s-a născut tîrziu în toamnă şi nu s-a mai putut
fecunda, lipsind trîntorii din prisacă, sau a suferit vreun accident toamna
şi nu s-a observat ; în orice caz ea trebuie schimbată cu una de la rezervă,|
după ce a fost înlăturată cea defectuoasă.
Matca nouă se introduce direct aşezată pe lanteţul unei rame din I
cuib, după ce a fost năclăită cu miere ; operaţia se face seara pe înnop­
tate. Oglinda stupului se mătură bine şi se observă 2— 3 zile la şir dacă
nu se vede, acolo în faţa stupului, cadavrul ei ; nefiind acceptată, este
ucisă. In cazul că nu apare acest accident, stuparul poate fi sigur că noua I
matcă a fost acceptată.
Este interzis timp de 10 zile să se deschidă stupul; în acest interval
ea a început să depună ouă în cuib, este liniştită şi totul intră în normal.
E bine ca după acest termen colonia cu matcă nouă să fie ajutată cu un I
fagure cu puiet căpăcit pus în mijlocul cuibului.
Dacă la acest control de fond se găsesc colonii fără hrană suficientă,
ele se ajută cu 1— 2 faguri cu miere.
In lipsa acestora se poate pune lîngă cuib un fagure plin cu sirop I
cald, iar după cîteva zile — odată pe săptămînă — se ajută coloniile
suferinde cu cîte o turtă de zahăr pudră şi 20% miere, pînă apare un
cules de întreţinere. In siropul respectiv se adaugă 25 g suc de ceapă la
fiecare litru, depurativ, stimulent şi prelungitor de viaţă a albinelor care-1 I
consumă. La coloniile puternice cărora li s-a lăsat din toamnă hrană care
să le ajungă pînă la marele cules, controlul de fond va fi repede terminat.
In afară de turtiţele de păstură puse la toţi stupii, aşa cum am arătat,
intervenţii serioase vor cere doar cîteva colonii, care la controlul vizual I
dau de bănuit. Acelea vor fi controlate sub cort protector, în timp mai
îndelungat, intervenind în raport de lipsurile ori bolile semnalate. o
Controlul de fond afară în natură se face cît mai repede posibil
pentru a nu se pierde căldura cuibului. Se ridică capacul cu perna ce I
este bine îndesată în el şi se aşează pe sol în poziţie răsturnată ; magazi­
nul de recoltă cu podişorul său se ridică încet, cu multă prudenţă, fără

347 I
zgomot, fapt uşurat de împrejurarea că marginile lui şi ale corpului de
cuib au fost unse cu vaselină consistentă încă din toamnă, împiedicînd
albinele de a le propoliza. In prealabil puneţi un ziar peste perna capacu­
lui şi apoi aşezaţi acolo magazinul de recoltă plin încă cu miere. Este
posibil ca ghemul de iarnă să se fi instalat în spaţiul dintre magazin şi
corpul stupului sau cel puţin la periferia lui. De aceea desprinderea ma­
gazinului se face cu precauţie, căci se poate ca acolo să fie şi matca. Apare
acum suprafaţa corpului de cuib. Pentru a da albinelor o preocupare, şi
pentru a nu folosi fumul, pulverizaţi suprafaţa superioară a ramelor cu
apă îndulcită cu miere şi acoperiţi de îndată suprafaţa cu o bucată de
postav gros căptuşit pe partea de dedesubt cu o foaie subţire de plastic.
Această măsură este luată ca nu cumva albinele să se agaţe de postav
şi să vă dea de lucru cu scuturarea lor, cînd veţi termina lucrarea de
control.
Pentru începerea lucrărilor, stuparul se va aşeza cu scaunul de
lucru în partea stîngă a stupului, acolo unde se află perna şi diafragma,
care sînt ridicate. In golul rămas se trag ramele mărginaşe, care se cîntă-
resc în mînă pentru a aprecia greutatea lor în miere. Dacă unele rame
au fagurii goi, acestea se retrag definitiv din stup şi se pun în lădiţa por­
tativă.
Pe măsură ce controlul înaintează spre cuib rulînd primul postav,
o a doua bucată de postav acoperă fagurii deja controlaţi şi traşi spre
diafragmă. In felul acesta rămîne deschis doar un singur interval, cel
rămas între fagurele deja observat şi cel ce urmează a fi scos pentru
observaţie.
Operaţia continuă pînă se ajunge la ghemul cu puiet, acolo unde
este format ; se împinge grupul de faguri ocupat de ghem în golul rămas,
acoperindu-1. In felul acesta ghemul nu este deranjat de loc şi e de îndată
acoperit cu cel de-al doilea postav. Cu această ocazie se poate observa
uşor puietul căpăcit privind pe sus între intervale. Este dovada evidentă
de prezenţa mătcii în stup şi nu trebuie insistat mai mult. Se ia notă
de situaţia găsită privind populaţia ce ocupă un număr de intervale şi
se apreciază din mînă hrana existentă. Totul se aranjează în ordinea
care era acolo mai înainte, mai puţin fagurii goliţi de miere extraşi din
stup. Deci, de data aceasta, cuibul se comprimă, căci orice fagure de
prisos ocupă un spaţiu ce trebuie să fie cît mai redus acum. Hrana este
suficientă sus în magazin, căci o colonie puternică nu consumă în
iarnă mai mult de 10— 11 kg miere ; ori, numai în magazin se pun în
toamnă aproape 20 kg miere, plus mierea din fagurii cuibului. De pe fa­
gurii retraşi, acoperiţi cu albine, acestea trebuie scuturate. Pentru
aceasta se ridică învelişul de postav şi se aşează deasupra corpului de cuib
un corp g o l ; apoi ramele se lovesc brusc în speteaza laterală, iar toate
albinele cad peste cele de pe suprafaţa ramelor din cuib. Se aşează îndată
magazinul de recoltă la locul său, podişorul şi capacul, terminînd astfel
controlul de fond.
Urdinişurile se micşorează pentru a preveni furtişagul şi a se păstra
mai bine căldura cuibului. Cînd timpul s-a statornicit pe cald, cuibul
trebuie lă rg it; atunci se poate observa precis cîţi faguri cu puiet există
în cuib şi ce nevoi ar mai avea unele colonii.

348
 Rostul cortului protector

Dat fiind însă că într-o stupină mare pot exista întotdeauna şi stupi
cu unele deficienţe, care nu le permit o dezvoltare normală şi suficientă,
controlul de fond trebuie să se facă mai încet, amănunţit, fiind necesar
un timp mai îndelungat, deci riscîndu-se viaţa puietului şi apărînd şi alte
neajunsuri. Pe de altă parte tocmai aceşti stupi sînt atacaţi de albinele
hoaţe, ceea ce poate determina un început de furtişag între celelalte co­
lonii. De aceea stupii se verifică şi se ajută sub un cort protector, care
fiind mobil este aşezat deasupra stupului, controlul putînd fi făcut în
linişte şi ferit de curenţi şi de albine hoaţe.
Cortul protector este o piesă de mare importanţă pentru o stupină,
deoarece dă posibilitatea apicultorului să lucreze indiferent de starea
timpului de afară, cînd mercurul indică cel puţin 12°C.
Cortul cel mai practic este făcut din patru rame de 1,50x1,50 m şi
cu o înălţime de 1,80 m, din şipci de 3— 4 cm, ce se prind la cele 4 col­
ţuri cu 8 cleme cu şuruburi cu cap pătrat, încastrate în lemn, pentru
a putea să fie strînse piuliţele fără ca şurubul să se rotească. Ramele
celor doi pereţi laterali şi ale celui din spate au fixate cu pioneze foi mari
transparente de polietilenă. Peretele din faţă este format dintr-o perdea
care în partea de sus este prinsă cu ajutorul unor inele de susţinere
de o vergea metalică, fiind astfel mobilă şi constituind uşa cortului
protector.
Plafonul este format dintr-un cearceaf mobil dublu, care este aşe­
zat cînd stuparul este în cort. In interior, la cei doi pereţi laterali, la
70 cm de la bază, sînt două stinghii de-a curmezişul, solid fixate de
rame. Apucînd stinghiile în mîini stuparul ridică cortul şi-l aşează peste
stupul ce trebuie controlat. Cînd controlul este terminat la un stup, cortul*
se trece alături peste alt stup, după ce au ieşit albinele din interior,
ridicînd plafonul.
In felul acesta stuparul este izolat sub acest cort de protecţie avînd
acolo alături stupul ce urmează a fi deschis. El are şi un scăunel de lucru
cu sculele necesare : cleşte, dăltiţă, ciocan, cuie, perie, precum şi o lădiţă
portativă cu capac, unde se pun fagurii cu miere şi păstură ce urmează
să fie daţi coloniei controlate ; de asemenea, are şi o altă lădiţă unde se
pun fagurii care eventual se scot din stup, pînă se termină controlul,
îlegistrul pentru colonii este prezent pentru notarea situaţiei din colonia
respectivă şi cunoaşterea situaţiei respective din toamnă.
Cînd se opreşte brusc un cules în timpul verii, albinele sînt încli­
nate să atace stupii mai sla b i; atunci se foloseşte iarăşi cortul protector,
care de data aceasta are fixată pe rame pînză de tifon, căci altfel ar fi
prea cald sub cort. Cortul protector este, de asemenea, de mare folos cînd
se face un tratament prin pulverizarea unor medicamente, stuparul izo-
lîndu-se pentru ca albinele din alţi stupi să nu se infecteze venind la
stupul deschis.
Mai există un alt model de cort protector foarte practic : el constă
dintr-o umbrelă de plajă ce se sprijină pe un ax din fier ascuţit la capăt
ca să poată fi uşor înfipt în pămînt. Umbrela are de jur împrejur falduri
largi din tifon cu plumbi în partea de jos, din cei ce se folosesc la năvoa-

349
 dele de pescuit. Tifonul este prins de marginea umbrelei cu cleme ce se
folosesc la perdelele obişnuite. Cortul se fixează cu axul său alături de
peretele din spate al stupului, unde cu un priboi de fier se face iniţial o
gaură de 7— 9 cm pentru ca vîrful umbrelei să poată sta fixat în s o l;
pentru întărire, priboiul se bate alături de axul umbrelei mai adînc şi se
leagă de acesta cu o sîrmă. Se lasă apoi faldurile tifonului peste stupul
ce rămîne izolat în interior împreună cu stuparul, cu lădiţa portativă şi
scaunul de lucru. După terminarea operaţiei sau a ^controlului se trage
priboiul în sus, se ridică perdeaua de tifon peste marginile umbrelei, iar
albinele care ieşiseră sub umbrelă din stup sînt eliberate imediat. Apoi
umbrela este trecută la stupul vecin, lucrîndu-se la fel.
Cînd vîntul este puternic şi rece, se poate prinde de tifon, cu ace
de siguranţă, o foaie de polietilenă aşezată în partea de unde bate vîntul
şi astfel stupul deschis este ferit de răceala curentului. Cu ocazia acestui
control de fond, se apropie cît mai strîns ramele între ele, căci la aşezarea
în toamnă a coloniei, fagurii au fost puţin mai distanţaţi, pentru ca între
intervalele dintre faguri să încapă un număr mai mare de albine. Odată cu
apropierea ramelor rămîne un interval de cel mult 11 mm între faguri.
Cu cît ramele vor fi mai apropiate, cu atît albinele vor fi nevoite să se
extindă şi pe fagurii mărginaşi ; odată fagurii ocupaţi de albine şi încălziţi,
matca depune ouă şi pe ei şi deci cuibul se extinde în folosul coloniei,
iar la marele cules albinele vor avea o rezervă şi mai mare de albină
zburătoare. Dacă timpul este cald şi se lucrează sub adăpost, se rade
propolisul de pe muchiile ramelor de tip Hofmann care se apropie cît mai
mult, astfel încît rămîne un singur rînd de albine din intervalul fagurilor
care să poată încălzi puietul de pe feţele dintre doi faguri vecini. In
felul acesta se realizează şi o recoltă de propolis ce se rade de pe marginile
ramelor.
Se continuă lucrarea pînă la ultimul fagure, calculîndu-şe cantita­
tea de miere pe care o mai are colonia în ramele cuibului, iar lîngă ulti­
mul fagure cu puiet se introduce un fagure cu păstură, scos din depozit.
Mai înainte acest fagure trebuie aerisit vînturîndu-1 cu mişcări iuţi pentru
a înlătura mirosul de sulf sau de acid acetic cu care s-au tratat fagurii
încă din timpul verii precedente, pentru a fi apăraţi de dăunători.
După aerisire fagurele cu păstură se pulverizează cu 100 g sirop de
zahăr, aşezîndu-1 lîngă ghem în aşa fel încît el să fie încălzit de acesta.
Totul se aranjează în aceeaşi ordine în care au fost fagurii, păs-
trînd astfel forma sferică a ghemului, mărginit de albinele vîrstnice
aflate la periferia lui. La stupii orizontali lucrările deşi sînt aparent mai
simple, ele se complică prin faptul că fundul acestui tip de stup este
fixat şi una din lucrările de bază esţe curăţatul lui. Ele se simplifică nu­
mai dacă stuparjul are stupi goi de rezervă dezinfectaţi, flambaţi şi
calzi. Se ridică magazinul de recoltă şi se pune provizoriu pe partea
opusă celei în care a iernat colonia, fără a ridica podişorul format din
scîndurele subţiri. Se începe cu primul fagure din dreapta cuibului aflat
lîngă peretele stupului mai bine însorit, fagure care încă din toamnă a
fost aşezat la 2 cm distanţă de perete. Acest dispozitiv trebuie adoptat la
toate tipurile de stupi cînd se face aranjamentul cuibului în toamnă :
spaţiul dintre perete şi primul fagure formează un strat de aer izolator,

350
i
 I

ca cel dintre două ferestre ale unei case. Acest fagure cu miere căpăcită I

este trecut în stupul curat şi apoi, rînd pe rînd, în aceeaşi ordine, toţi cei­
lalţi faguri, inclusiv cei cu puiet, ,din mijloc. Cu această ocazie se fac
toate observaţiile de rigoare înscriindu-le în registru la colonia respec­
tivă. După terminarea acestui control de fond, magazinul de recoltă se I
aşează la locul său mai ales dacă el are încă o cantitate mare de miere.
In caz contrar se ridică definitiv ; albinele de pe fagurii goliţi de miere
sînt scuturate în golul de lîngă diafragmă ; se adaugă 3— 4 faguri cu
miere din depozit, ridicînd pe cei goliţi chiar dacă mai au mici porţiuni
I
de miere încă neconsumată, căci cuibul se strîmtorează acum la atîţia
faguri cît pot acoperi albinele, iar mai tîrziu se va lărgi după cerinţe.
Peste podişor se pune o pernă uscată, şi o alta dincolo de diafragmă. ■
Matca trebuie să aibă în cuib cel puţin încă doi faguri goi, pulverizaţi cu ■
apă mierată pentru extinderea sferei cuibului, sprijinită şi de acea hră- •
nire de stimulare ce se începe curînd.
Cînd magazinul de recoltă la cele trei tipuri de stupi, Dadant, «
HA 1001 şi orizontal, este aproape golit de miere, el se retrage, se micşo- B
rează spaţiul de încălzire cu 1/3, dar se adaugă în locul lui o ramă- •
hrănitor cu ulucel.
La stupii multietajaţi, care au podişor-hrănitor şi deci nu ău rame
de hrănit, problema ajutorului cu hrană este uşoară. Cum însă ei au
iernat pe două corpuri, jos cuibul şi sus corpul cu miere, dacă ghemul I
s-a urcat în corpul cu miere dar periferia inferioară a ghemului mai stă
încă pe partea superioară a corpului de jos şi în spaţiul de 8 mm dintre
cele două corpuri suprapuse, se retrag din corpul de jos toţi fagurii goliţi
şi se pun în mijlocul corpului 4— 5 faguri cu miere căpăcită sau în lipsă I
sirop de zahăr. Golul rămas se completează cu perne aşezate în dreapta
şi stînga acestor faguri. Se lasă colonia astfel asigurată în deplină linişte
pînă cînd, sus, cuibul s-a extins lâ 8— 9 faguri, bineînţeles avînd dea­
supra podişorul-hrănitor mare ce face parte integrantă din zestrea lui.
Trebuie să fiţi pătrunşi, tineri apicultori, de însemnătatea covîrşitoare I

a acestui control de fond, căci după cum se vor face lucrările, dujDă
observaţiile notate în registru pentru fiecare colonie, luîndu-se şi mă­
surile corespunzătoare, aşa se vor dezvolta coloniile în tot cursul primă­
verii. Sub nici un motiv nu trebuie să pierdeţi din populaţia coloniilor, I

menajîndu-le prin orice mijloace. Cercetările au arătat că pierderea a

500— 600 g albine în primăvară se va răsfrînge negativ, întîrziind cel
puţin trei săptămîni dezvoltarea cuiburilor. Or, fără albine tinere eclozio-
nate în primăvară, care să înlocuiască pe cele îmbătrînite din toamnă, nu I

veţi putea recolta din plin marele cules de la salcîm din luna mai. în
acest scop trebuie făcut totul pentru ca în timpul scurt al primăverii,
pînă apare culesul mijlociu de la salcie, pomii fructiferi şi rapiţa cultivată,
coloniile să-işi extindă ouatul pe un număr cît mai mare de faguri.f I
în primul rînd, dacă după controlul de fond s-a putut stabili că în
cuib măteile începuseră puţin activitatea lor de ouat, depunînd zilnic
un număr relativ redus de ouă, acum, pentru intensificarea activităţii lor
trebuie să fie stimulate.
I

I
Cine dă ajutor la timp, dă de două ori!

AJUTORAREA ŞI ASISTENŢA
COLONIILOR

Capitolul care urmează este deosebit de important pentru viaţa

coloniilor de albine întrucît priveşte hrana şi hrănirea lor, despre care
am vorbit principial la anatomia coloniei. In fiecare stupină, mijlecie
sau mică, mai puţin în sectorul socialist, dar mai mult în cel individual,
vor apare diferite situaţii critice, pe care stuparii trebuie să ştie să le
rezolve.

Hrănirea stimulatorie primăvara în stup

Cu ocazia controlului de fond, trebuie făcută o lucrare importantă

— de completare a rezervelor de hrană puse la păstrare din toamna
trecută. Ea va fi urmată de o hrănire stimulativă lichidă sau uscată cu
proteine, lipide şi altele — acidulată — după situaţia de moment şi după
necesităţile ce se vor impune de la caz la caz.
Componenţa hranei ce se dă albinelor trebuie bine studiată : dacă
se dau prea multe proteine se poate produce un dezechilibru biologic
cu urmări grave ; din contră, sînt colonii aparent bune dar care din cauza
lipsei polenului sau a păsturii din cuib, fac o foame de proteine şi de
vitamine ce se va răsfrînge negativ asupra cuibului care, deşi avînd o
matcă prolifică ce depune numeroase ouă, puţine din ele vor trece prin
stadiile următoare, pînă să ajungă albine mature.
Cînd în stup apare o primă generaţie, albinele tinere sînt altfel
hrănite. Mai tîrziu vor apare trîntorii tineri care trebuie altfel hrăniţi
de doici faţă de tinerele albine lucrătoare pentru a ajunge apţi la îm­
perecherea mătcilor crescute timpuriu şi cu atît mai mult cînd va fi vorba
de colonii paterne cu trîntori selecţionaţi. Concomitent, urmărind pro­
blema ameliorării albinei locale în fiecare stupină, vom avea de hotărît
în mod special coloniile crescătoare de mătci de şoi, care au un regim
alimentar diferit faţă de coloniile de producţie.
Deci, în ordinea lucrărilor ce trebuie făcute în fiecare prisacă^mare
sau mică se începe cu completarea rezervelor de hrană. Vă amintiţi
sfatul de a se lăsa fiecărei colonii 27 kg de miere. Intr-o iarnă grea şi
îndelungată se consumă cam 11 kg hrană ; deci pentru primăvară colo­
niile ar mai avea de cbnsumat 16 kg pînă la mijlocul lunii aprilie, cînd
apare un cules satisfăcător — cel puţin de întreţinere de la salcie, pomi

352
 fructiferi şi apoi la rapiţa cultivată. în acest timp însă, deşi în stupi
sînt aceste rezerve, este neapărat necesară o hrănire de stimulare. Per­
sonal, făcînd adeseori în toamnă cîntăriri pentru a verifica consumul
de iarnă, am constatat că el variază — după cum a decurs iama — între
9— 11 kg hrană. Lăsînd în cuib faguri cu coroane de miere căpăcită,
plus magazinul de recoltă, ca să ajungem la cifra amintită mai înainte,
acum trebuie intervenit, căci în mod sigur colonia a consumat o mare
parte din această hrană de iarnă din cuib, hrană ce trebuie completată
cu ceea ce s-a pus la rezervă din toamnă.
Ca regulă generală niciodată colonia să nu rămînă cu mai puţin de
10— 11 kg hrană, căci astfel ea face o economie foarte drastică. S-a
observat că în situaţia cînd ele au puţină hrană, restrîng cuibul celor
mai prolifice mătci consumîndu-le ouăle ; în această situaţie nu se va
ajunge ca la marele cules să fie în stupi o rezervă mare de albine zbură­
toare ; cînd sînt primăveri timpurii, care determină înflorirea sălciei din
vreme, coloniile nu vor avea suficiente albine culegătoare şi nici tinere
albine prelucrătoare care să valorifice un astfel de cules. Completînd
însă acum stupii cu faguri cu miere puşi din toamnă la păstrare, colo­
niile vor hrăni matca din belşug, iar ea depune ouă multe, ajungîndu-se
ca in aprilie să fie deja formată această rezervă de albine zburătoare.
în al doilea rînd, tehnologia apicolă modernă permite metode de
exploatare noi şi de aceea această hrănire de completare este mult mai
necesară. îr'w "\ ; h&cikii ' •
Cum lucrarea de transformare a siropului în miere cere un mare
efort grupului social al tinerelor albine prelucrătoare — ceea ce le
oboseşte mult se va adăuga siropului un gram la mie de acid tartric
care ajută mult la invertirea siropului. Va fi de mare ajutor dacă la fie­
care litru de sirop s-ar adăuga cele 25 g suc de Ceapă, amintit deseori în
aceste prelegeri.
Aparatura necesară hrănirii coloniilor este foarte variată ca modele.
Cel mai practic pentru hrănirile masive este podişorul-hrănitor cu o ca­
pacitate de 5 1, creat de ing. F. Hanganu.
El este confecţionat şi predat odată cu stupul multietajat sau
R A 1001 de atelierele Combinatului apicol Băneasa Bucureşti, iar la
cerere şi pentru stupii Dadant. ^ '— 8
Pentru stupul de tip orizontal fie că se adaptează unul la fel cu
cel de mai sus, deci podişor-hrănitor, fie că şe procură un hrănitor de
tip M iller care se aşează exact deasupra fagurilor unde stă ghemul de
iarnă, retrăgînd 1— 2 scîndurele ce servesc ca podişor. Acest hrănitor are
deasupra un geam de sticlă sau plexiglas pentru a vedea dacă hrana dată
este sau nu consumată de colonie,

Fig. 54. — Hrănitor tip M iller de capacitate mare, el ocupă

perimetrul a două scîndurele-podişor retrase ; la m ijloc are
la fund o deschidere longitudinală pe unde albinele pătrund
la hrană şi tot pe acolo coboară în cuib şi o depozitează
în faguri

23 — cd. 44 353
 Foarte practic pentru hrănirile în cantităţi mai mici, cum va fi cea
de stimulare este hrănitorul jgheab — o inovaţie proprie — jgheab care
este mobil şi înlocuieşte speteaza superioară a unei rame clăditoare, fiind
aşezat în mijlocul cuibului. Capacitatea jgheabului este de 450— 500 ml
sirop. Sînt şi modele ca hrănitorul tip Doolittle, care este ca o ramă în­
fundată pe ambele feţe, cu fund bine încheiat, avînd o capacitate de
2,5— 3 kg sirop. în el se află un plutitor ca
albinele să nu se înece în sirop ; pereţii la­
terali trebuie să fie din scîndură. negeluită
şi nu din placaj lucios, pe care albinele nu
s-ar putea prinde cu ventuzele de la gheare
ca să transporte în faguri siropul oferit. A tît
alfl E
hrănitorul jgheab, cît şi cel de tip Doolittle Fig. 55 a. — Hrănitorul
trebuie spălate cel puţin o dată pe săptămâ­ ulucel
nă, căci — mai ales cînd se hrăneşte cu sub­
stanţe proteice — în special cu drojdie sau
făină de soia, ele prind un fel de mîzgă dău-i
nătoare. i ■*??:n . • *. v *h• •. ,-;r ,ri
Practic este hrănitorul tip H i ll ; el este
ca o cutie .cilindrică asemănătoare cu cele
de conserve de 1 kg, dar avînd capac etanş
perforat cu orificii de 1 mm. Siropul nu
curge din el cînd este întors cu fundul în
sus, decît pe măsură ce albinele îl sug şi, îl Fig. 55 b. — Hrănitorul
duc în fagurii cuibului, căci prin răsturnare tip Doolittle :
se formează în partea superioară un vid ce 1 — ram a de cuib fără fagu re dar
înfu n dată în părţile laterale e ca
nu îngăduie ca lichidul să curgă, Bune şi un uluc adine plin cu h ra n ă ; 2 —
scăriţă de pînză metalică pentru
practice sînt şi borcanele de sticlă care ca albinele să nu se înece î n *
odată umplute cu sirop se leagă la gură cu h ran a lichidă.

o bucată dublă de tifon, răşturnîndu-le cu fundul în sus, deci la fel cu

hrănitorul Hill. în Franţa se foloseşte de mulţi stupari un hrănitor de
urdiniş ; afară pe scîndura de zbor stă un bidon de tablă de 2— 3 Mtri
ca cele de ulei auto cu buşon ; acesta are 4— 5 orificii
de cîte 1 mm. Bidonul întors cu fundul în siis se
- d sprijină în partea de jos pe o tăviţă ce îngăduie siropu­
lui să se scurgă pe o placă de lemn canelată, introdusă
pe urdiniş pînă la 30— 35 cm (fig. 56). Albinele coboară
şi iau siropul din canalele acestui dispozitiv. Are ne­
ajunsul că fiind aşezat pe fundul stupului, deci la locul
cel mai rece din interior, albinele nu coboară cînd afară
este frig, iar siropul chiar cînd este oferit cald, se
răceşte curînd. Celelalte modele descrise mai sus au
avantajul că hrana oferită este în partea superioară a
stupului, în locul cel mai cald şi iţi directă apropiere
Fig. 56. —• Hrăni- a ghemului de iarnă al coloniei.
A t0r urdiniş^ ^ lipsa aparaturii descrise mai sus şi în lipsa
\i — peretele stupu- fagurilor cu miere din depozit, se poate oferi albinelor
lu«ik>p ;~s —tităMţâU hrana de completare turnată direct în alveolele a 2— 3

354
 I

faguri goi, aceştia fiind ţinuţi înclinaţi deasupra unei tăvi sau lighean ;lI
in felul acesta se toarnă în alveolele goale ale fagurelui, sirop de zahăr
sau şi mai bine miere diluată cu apă 1/3, de preferat apă de ploaie sau—
de rîu.
Aceste recomandări vor fi aplicate şi valorificate în stupinele m ici,B
acolo unde permit condiţiile de izolare a vetrelor. în stupinele de mari "
proporţii, siropul sau pasta de zahăr se prepară centralizat.
Siropul turnat curge în partea de sus a fagurilor ale căror alveole]
au o înclinare naturală de 9— 10° şi pătrunde treptat în alveolele goale, I
eliminînd aerul din ele ; apoi, fagurii plini se aşează pe un stativ ca să
se scurgă surplusul de sirop. Ei sînt introduşi în apropierea directă a
ghemului. Hrana de completare se face introducînd în primul rînd făgurîij
cu păstură, scoşi din toamnă şi păstraţi în depozit cald ; apoi se dau şi I
1— 2 faguri cu miere descăpăcită parţial cu un pieptene descăpăcitor.
Această intervenţie se face imediat după terminarea controlului de fond.
în consecinţă, pentru a nu mări cu ei spaţiul cuibului, se retrag de acolo
fagurii goliţi în timpul iernii, introducîndu-se în locul lor cei din depozit.
Este de mare importanţă ca aceşti faguri să fie oferiţi calzi, fiind ţinuţi I
24 de ore într-o cameră bine încălzită.
Albinele de pe fagurii ce se retrag se scutură deasupra celor din
ghem. Pentru a nu se împrăştia albina prin scuturare, apicultorul va
aşeza provizoriu peste corpul de stup un corp gol, ce se înlătură după ce I
s-au scuturat toţi fagurii retraşi. Operaţia de scuturare se face ţinînd în
mîna stîngă rama în poziţie verticală, lovind cu pumnul lanteţul lateral.
Avînd în vedere că multe albine stau cu corpurile adîncite în alveolele
fagurelui gol şi ele nu cad la prima lovitură, se lasă pe loc fagurii goliţi I
circa un minut, timp în care albinele speriate vor ieşi la suprafaţă ;
acestea se perie la rîndul lor peste albinele ghemului. _
Siropul de completare se face cu ceaiuri — 2 kg zahăr la 1 litru ceai I
din plante medicinale, obţinut aşa cum am arătat mai înainte (vezi pag. ■
269— 270). Cantitatea de sirop va fi de 500— 600 ml de fiecare interval
ocupat de albinele coloniei, la care se adaugă o cantitate de zahăr cubic
aşezat la rînd pe speţezele superioare ale ramelor cu faguri ocupaţi de
ghem ; zahărul se acoperă cu o hîrtie cerată. Avînd sirop în fagurii oferiţi, I
albinele dizolvă zahărul cubic care completează diferenţa de hrană de
care are nevoie colonia. Desigur că într-o astfel de situaţie magazinul de
recoltă golit de .niiere în timpul iernii este retras, spre a micşora şi mai
mult spaţiul cuibului. I

Hrănirea de stimulare începe imediat după cea de completare,

înainte de a intra în amănunte despre această hrănire, vă amintiţi că
ne-am ocupat de ea cu ocazia expunerii lucrărilor din toamnă. Hrănirea
de stimulare are rostul de a intensifica din vreme ouatul măteii, care I
începe în ritm foarte redus aproxithaţiv la mijlocul lunii ianuarie.
Legea comunităţii este ca să se dezvolte cuibul numai în măsura
în care intră în stup o hrană nouă. Prin intervenţia noastră albinele sînt
silite să ia această hrană din jgheabul ramei de hrănit sau din marele I
hrănitor-podişor şi să o depună în alveolele fagurilor centrali, în direc­
ta apropiere a cuibului. Prin prelucrarea acestei hrane albinele se supra-

355
I
alimentează, iar matca este mai abundent hrănită şi deci depune un
număr mare de ouă. In cel mult zece zile de la începerea acestei hrăniri
stimulative numărul de ouă atinge 500 1000 pe zi.
Deşi afară este încă frig, sub îndemnul acestei hrăniri stimulative,
populaţia tînără apare în stup înainte cu mult ca albinele din toamnă
să se epuizeze şi să dispară. Albinele tinere au înclinarea să se avînte
afară în căutarea apei necesare hranei de combinaţie a albinelor doici
ce este dată larvelor mai mari de trei zile.
In sfîrşit, cînd mugurii plesnesc, cînd florile îşi etalează frumoasele
lor culori cît şi parfumul nectarului, parfum ce pluteşte în atmosferă,
în cuib se află deja 1— 2 generaţii de albine tinere care formează un
mic început de albine zburătoare ce aşteaptă vestirea cea mare pe care
într-o dimineaţă le-o vor aduce neastîmpăratele şi harnicele cercetaşe.
în luna martie a anului 1947, cînd a înflorit salcia căprească, stupi­
nele aflate încă din toamnă în balta Dunării, în preajma gării Ovidiu,
lîngă întinsele păduri de salcie de acolo, au realizat 12 kg miere nouă
extrasă, plus cîte 4 faguri plini cu miere lăsaţi în stup. Stimularea a
început cu turte făcute săptămînal de la 1 februarie. Este drept că sal-
cîmul apare la noi pe la mijlocul lunii mai, dar pînă atunci pot oricînd să
apară culesuri de acest fel de ţa salcie, alun, arin negru sau alb, ulm,
corn etc. şi mai ales de la rapiţa cultivată, realizîndu-se o importantă
stimulare naturală, de pe urma căreia se obţine o recoltă satisfăcătoare,
şi contingente noi de albine ‘ tinere, care vor mări acumulările în stup
pînă la apariţia marelui cules.
Fără această stimulare nici coloniile puternice nu vor putea realiza
şi valorifica culesurile de întreţinere, care de multe ori dau şi o oarecare
recoltă. Desigur că în astfel de situaţie stuparii vor lua măsuri de extin­
dere a cuiburilor în afară de spaţiul de înmagazinare a acestor culesuri
timpurii.
Această intervenţie în viaţa coloniei, care este hrana de stimulare,
pare la prima vedere ca o exagerare, o denaturare. Totuşi, în apicultura
sistematică ea este o necesitate, cerînd coloniilor să-şi dezvolte cuiburile
mult mai devreme decît o făceau în milioanele de ani cît au trăit în
scorburile copacilor seculari. Atunci nimic nu le grăbea să iasă din cul­
cuşul cald al ghem ului; ele cunoşteau mersul vegetaţiei odată cu dez-
morţirea naturală şi deşteptarea lor din semisomnolenţa hibernării.
Acum noi creăm coloniilor posibilităţi nenaturale ca să-şi înmul­
ţească populaţiile cu mult înainte şi într-un ritm accelerat ca să putem
folosi culesurile mediocre ce apar pe parcurs. Nu trebuie să uitaţi că
peste puţin timp trebuie refăcute coloniile ajutătoare unite în toamnă cu
cele de bază, căci tehnica nouă în apicultura sistematică permite ca într-un
stup să oonlocuiască două colonii cu mătci separate, luindu-se măsurile
necesare ca ele să fie despărţite prin anumite dispozitive cum sînt podi-
şorul tip Snellgrove, gratia Hanemann etc. pe care le vom descrie puţin
mai departe.
Folosind instinctul albinelor privitor la culesul substanţelor dulci
oriunde le găsesc, s-a dovedit că oferind albinelor toamna sirop de zahăr
de calitate bună în combinaţie cu ceaiuri din plante medicinale şi cu
proteine, coloniile cresc 1-—2 generaţii de albine tinere, pentru ca în

356
 viitorul ghem de iernare majoritatea albinelor să fie tinere şi neepuizate.
In primăvară, însă, operaţia apare şi mai folositoare căci numai dacă
Apicultorul îşi formează în fiecare colonie o însemnată rezervă de albine
zburătoare din vreme şi la timpul oportun, se pot realiza producţiile cele
mari.
Hrănirea de stimulare începe în prima decadă a lunii februarie,
care este prima lună din primăvara apicolă. Dar la . început această
hrănire nu se face cu sirop, ci cu turtiţe de păstură amestecată cu miere
semicristalizată puse pe bucăţi de tifon şi aşezate deasupra ramelor unde
se află ghemul. Apoi, începînd cu ultima decadă, se poate trece la hrăni­
rea cu sirop în cantităţi mici. A stfel colonia are impresia că afară a
început un cules timpuriu, mai ales cînd în sirop se adaugă substanţe
proteice.
Intervenţia aceasta se face într-o zi caldă, luînd măsurile necesare
arătate la controlul de fond, pentru ca temperatura cuibului să nu se
risipească. .
Hrănirea de stimulare este strîns legată de planul de producţie pe
care l-a primit apicultorul din partea conducerii unităţii socialiste pe care
o serveşte. Dacă sarcina ce o are este să producă roiuri timpurii, fie pen­
tru mărirea efectivului stupinei, fie pentru comercializarea lor, stimu­
larea trebuie făcută din primele zile ale lui februarie, aşa încît după
50— 60 zile să dea primul eşalon cu mătci de la rezervă. Pentru roiul al
doilea apicultorul are timp să-şi pregătească din timp viitoarele colonii
cu mătci selecţionate, concomitent cu 1— 2 colonii paterne de creştere a
trîntorilor de soi bun, ce vor împereohea mătcile roiurilor produse şi
apoi predate beneficiarilor.
Cînd sarcina de producţie este dată pentru obţinerea unei cît mai
mari cantităţi de polen se administrează o stimulare activă cu sirop de
zahăr 60%, începută cel mai tîrziu la 10 februarie, pentru ca primele
generaţii de albine tinere să culeagă bogatul polen al alunului, arinului
alb şi negru cît şi al sălciei, în special al speciei caprea care înfloreşte
foarte devreme. Ele profită şi de polenul primelor flori primăvăratiee, de
la ghiocei, viorele, brînduşe etc., care apar de îndată ce s-a topit zăpada.
Hrănirile cu sirop de^i zahăr stimulează m iilt albinele la culesul pole­
nului. In aceste două situaţii hrănirea de stimulare nu se limitează ca
timp, luînd măsuri ca albinele să-şi poată acumula păstura. Valoarea
ei este neîntrecută atît pentru viitoarea stimulare de toamnă a anului
în curs, cît şi pentru primăvara viitoare. o - i/t
Dacă sarcina de producţie se axează pe producerea de lăptişor, hră­
nirea de stimulare începe la 1 martie pentru ca primele două generaţii de
albine tinere să fie gata la 15 mai cînd se pot începe lucrările de recoltare
a lăptişorului.
Dacă sarcina dată este producerea mierii marfă, hrănirea tre­
buie începută la 10 februarie pentru a se putea reface la timp coloniile
ajutătoare, căci folosind metoda cu două mătci se poate realiza şi depăşi
cu mult planul de producţie, făcînd mai tîrziu cel puţin două deplasări la
masivele melifere de după salcîm — la salcîmul de altitudine şi apoi la
zmeură. Stuparul va avea grijă să ia măsuri ca acele colonii rideveriite
puternice datorită stimulării, să nu roiască. r-

35?|
 O bună stimulare amintită deja mai înainte, se face de asemenea cu
faguri cu miere descăpăcită, oferiţi coloniilor din 10 în 10 zile, punîndu-i
puţin mai distanţaţi de cuib pentru a îndemna albinele să transporte
repede mierea în coroanele de deasupra puietului din cuib. Stimularea
sub această formă se face în condiţii excepţionale cînd coloniile sînt
împreună pe două corpuri de stup. In această situaţie fagurii cu miere
descăpăcită se pun în corpul de jos golit, iar albinele se grăbesc să ridice
mierea de sus în fagurii de cuib aşezînd-o în formă de coroane deasupra
elipselor cu puiet ; se pot da chiar faguri cu miere cristalizată cu con­
diţia ca alături,. în jgheabul hrănitorului, să găsească apa necesară
dizolvării acesteia. Desigur că din corpul stupului se retrag fagurii goliţi.
Cine are miere lichidă, o poate oferi albinelor ca stimulare cu rezul­
tate excepţionale ; se adaugă mierii 1/3 apă caldă care să nu depăşească
32— 35°C. Ea este singura cale pentru a asigura o acumulare şi de hidraţi
de carbon naturali, ştiut fiind că siropul de zahăr nu deţine această
calitate.
Avînd în vedere că în decursul celor 4— 5 luni de iernare în intes­
tinul gros şi în punga rectală a albinelor s-au putut acumula diferiţi ger­
meni patogeni, ce stau deocamdată în latenţă, este bine ca odată cu pri­
mele doze de sirop să se ofere coloniilor, de trei ori la interval de cinci
zile, un antibiotic. El este mai întîi solubilizat şi introdus în siropul căl­
duţ, avînd cel mult 35° ; la o temperatură prea ridicată acţiunea antibio­
ticului este anihilată. Efectele antibioticelor se manifestă activ în asana­
rea traiectului digestiv şi totodată-1'determină o acţiune de sprijin în întă­
rirea şi profilaxia coloniilor. Cele mai bune antibiotice sînt teramicina
şi streptomicina, care sînt ieftine şi uşor de dozat. Ţinînd seamă că
într-un flacon de streptomicină se află 1 g de substanţă, se foloseşte un
flacon la 2 litri sirop. Aceasta se poate administra ca preventiv, nu ca
tratament curativ, în care caz doza va fi dublată, folosind un flacon la
1 litru sirop. Efectul este marcant favorabil. Din observaţiile proprii şi
comportarea coloniilor ajutate astfel faţă de cele martor, care n-au pri­
mit acest sprijin, cuiburile sînt mult mai extinse, iar producţiile cerute
de plan vor fi mult superioare. Acest adaos de antibiotic şe limitează
numai la cele trei hrăniri indicate şi oferite chiar în primele zile ale
primăverii, înainte de orice cules, pentru ca albinele să le consume şi să
nu le depoziteze. Este interzis de lege ca mierea ce se va extrage să con­
ţină în ea antibiotice.
Atunci cînd coloniile dintr-o stupină au fost intoxicate în vara pre­
cedentă, datorită aplicării unui insecticid în apropierea sa, se recomandă
în primăvară o hrănire cu un antibiotic administrat de trei ori la inter-
val de 5 zile, mai ales la coloniile slabe şi care au fost grav intoxicate.
Trecînd în revistă problema hrănirii coloniilor de albine, cunoscu­
tul cercetător canadian G. Townsend scrie în revista „Apiacta“ editată de
Institutul internaţional de tehnologie şi economie apicolă al A PIM O N D IA
că, în primăvară, coloniile care au 9— 10 kg hrană în corpul de cuib, tre­
buie să primească 3— 4 faguri cu sirop dens aşezaţi în preajma cuibului,
deci în total 8 kg. Numai astfel ele pot creşte puiet la un nivel ridicat.
Mai tîrziu, cînd afară timpul s-a statornicit, fiind cald, siropul se face
mai puţin dens : 60% zahăr cu ceai din plante medicinale. Acest sirop are

358
 I
marele avantaj că de data aceasta conţine şi substanţele naturale ale
plantelor, ca vitamine, substanţe minerale etc. în lipsa polenului din
stup, în afară de turtiţele amintite, prin orificiul de hrănit al podişoruluf
prevăzut cu pînză metalică cu ochiuri de 2,5 mm, se poate oferi colo
I
niilor polen pulverizat amestecat cu 2/2 zahăr pudră; polenul cade pe o
bucată de* carton asfaltat de 25/25 cm, care are marginile întoarse în
vinclu, ca o tăviţă. Personal, pînă apare o cantitate mare de poleii
proaspăt în stup, dau din 2 în 2 zile cîte o lingură din această compol
ziţie. Polenul este din cel cules cu colectoarele în vara precedentă. O fe"
rindu-1 pulverizat, operaţia de măcinare se face cu cîteva zile înainte de
a-1 folosi, căci stînd pulverizat mai mult timp grăsimile din componenţ
lui rîncezesc şi favorizează o serie de modificări chimice de nedorit1 ;n

Canadienii dau pentru stimulare polen cu făină de soia — o parte pole]3

şi o parte soia. Amestecul se prepară în felul următor : se amestecă ini­
ţial 1 kg polen pulverizat cu 3 kg făină de soia degresată şi 12 1 sirop
dens făcut şi el din două părţi zahăr, şi una apă. Ca amănunte, seB
înmoaie mai întîi polenul cu puţină apă şi se toarnă în siropul caldj|
amestecînd mereu. Apoi se pune făina de soia amesţecînd totul pînă se
obţine un aluat în care, dacă nu este destul de consistent, se mai adaugă
puţină făină de soia. Cu acest amestec se fac turtiţe groase de 1 cm în!
greutate de 0,500 kg, care se aşează pe o hîrtie cerată şi se pun direct
I
deasupra ramelor cuibului. Se mai poate oferi albinelor presînd acest
aluat cu un şpaclu, în alveolele goale ale unui fagure vechi, care are
marginile alveolelor tari şi îngroşate. Fagurele cu aluat se aşează lîngă
cuib. Pentru >a face aluatul mai atractiv — căci uneori albinele îl con­
sumă cu oarecare ezitare— se adaugă la frămîntare cîteva picături de ulei I
de melisă sau ulei de coriandru. Apicultorii din Australia, care fiu au
surse prea bogate de polen decît de la eucalipt, folosesc ca substanţă
atractivă pentru consumul polenului acidul trienoic.
în stupi nu trebuie să lipsească, în special în primăvară, 1— 2 I
faguri cu păstură sau în lipsa lor se pot face turtiţe aşa cum am arătat
mai înainte, dar în acest caz, în primul rînd trebuie să se extragă păstură
din fagurii ce au stat în depozit la o temperatură de 2— 12°C, căci altfel
ea suferă mari modificări negative în cazul cînd este atacată de ger. I
Operaţia de extragere a păsturii se face tăind fagurele în fîşii înguste
longitudinale prin mijlocul alveolelor. Operaţia trebuie făcută din iarnă,
pe un timp rece, ţinînd 30 minute fagurele afară în frig. Ceara devine
casantă şi fîşiile tăiate, fărîmiţate între palme, se pulverizează rămî- I
nînd tare numai păstură ca nişte corpuri hexagonale şi prismatice. Se
vîntură apoi ceara, iar păstură se trece prin maşina de tocat came. Ea se
amestecă cu mierea semicristalizată şi se pune în borcane legate sus cu
plastic. Se păstrează la temperatura indicată mai sus. Cînd se fac turti­
ţele se scoate păstură din borcane, se frămîntă bine din nou şi se I
întinde pe bUcăţi de tifon ; sînt oferite în cantităţi de 1 kg o dată pe
săptămină. ' '
Turtiţe se mai pot face şi cu polenul obţinut prin colectare, bine
uscat — dar nu la o temperatură mai mare de 40°C — şi pulverizat cu I
rîşniţa electrică cu 1 000 turaţii pe minut. Acesta amestecat cu miere —-
o parte polen şi două părţi miere — se pune în borcane şi se comple-

359 I
 tează deasupra cu un strat izolator de miere lichidă ; se păstrează la loc
uscat pentru a-1 feri de fermentare. Cînd se fac turtiţe, în acest ames­
tec se adaugă şi făină de soia cu maximum 5— 7«/0 grăsime, mărind astfel
eficacitatea stimulării. Hrănirea de stimulare cu acest amestec se face
uşor dacă se adaugă o substanţă atractivă aşa cum am spus mai înainte.
Pentru a epuiza problema turtiţelor ca stimulare, menţionăm că C. L.
Farrar recomandă următoarea reţetă : la 60 g polen pulverizat se adaugă
150 ml apă şi apoi 300 g zahăr pudră care se amestecă bine pînă la com­
pleta omogenizare. Apoi se adaugă treptat 150 g făină de soia degresată,
frămîntînd totul şi obţinînd astfel 700 g turtiţe care se administrează pe
bucăţile din tifon, sub podişor. Cu o astfel de cantitate autorul spune că
o colonie creşte 5 000 de albine. Cînd polenul nu poate fi pulverizat din
lipsa rîşniţei, el poate fi muiat iniţial într-un vas cu apă caldă şi numai
după aceea i se adaugă siropul gata făcut.
Dat fiind că stupinele mari au un personal redus, trebuie folosite
mijloacele cele mai potrivite pentru ca intervenţiile de necesitate în
hrănirile cu turtiţe să se facă mai rar, repartizînd stupina pe loturi de
colonii cărora le vine rîndul la un anumit interval de timp în care se
consideră că doza dată este consumată. în acest scop se foloseşte şerbe­
tul candi — după G. Lefort — pentru a cărui preparare se procedea­
ză astfel : folosind o balanţă cu două tasuri, care poate suporta cel puţin
15 kg, pe unul din tasuri se aşează un vas încăpător din tablă smălţuită,
tarat, în care şe pun 10 kg zahăr şi se echilibrează balanţa cu greutăţile
respective de 10 kg. La această cantitate de zahăr se adaugă exact 1,150
litri apă, de preferat de rîu sau de ploaie. în lipsă se pune apă de fîntînă
neutralizată prin clocotire 1/2 oră şi lăsată să se sedimenteze sărurile
minerale din ea. Pe tasul cu greutăţi se adaugă greutatea apei introduse,
în acest moment vasul se pune pe foc, adăugind atîta apă, ^indiferent de
cantitate, pentru ca zahărul să se umezească bine. Amestecul se lasă să
clocotească amestecîndu-1 cu o lingură pînă cînd, prin evaporare, în masa
amestecului rămîne numai cantitatea iniţială de rapă de 1,150 î. Pentru a
sţjabiU momentul cînd în amestec rămîne cantitatea exactă de 1,150 1 apă,
se fac cîntăriri repetate ale vasului pînă cînd balanţa se echilibrează.
Atunci vom şti că în amestec au rămas numai cele 1,150 1 apă. Vasul se
dă la o parte de pe foc, definitiv, adăugîndu-i 2 kg de miere, deja în­
călzită. întreg conţinutul fierbinte al vasului se toarnă în alt vas curat şi
se la$ă nemişcat pînă s-a răcit a stfel:încît vasul să poată fi ţinut între
palme .fără şă frigă. în acel moment se începe amestecarea conţinutului
numai într-o singură direcţie, cu ajutorul unui făcăleţ pînă cînd începe
să se îngroaşe şi să se înălbească avînd un aspect mat. Este tocmai tim­
pul ca să fie turnat în forme. Cele mai bune forme sînt chiar ramele
fără faguri ale unui magazin de recoltă. Ramele goale se aşează orizontal
pe o masă unde se află o foaie de hîrtie. Şerbetul se toarnă repede,
lăsînd să se răcească pînă a doua zi. Fiecare ramă de magazin va cîntări
2,5 kg şerbet candi.
Cine nu; are la îndemînă o asemenea balanţă poate fa.ce şerbetul
mult tnai simplu : se încălzesc 1,750 litri apă neutră ; se adaugă 10 kg
zahăr tos şi se amestecă pînă la fierbere, lăsîndu-1 să clocotească 30 mi­
nute fără să se, agite, dar spumuind siropul pentru a lua toate impurită­
ţile ; apoi, se adînceşte în lichid o linguriţă trecută repede în apă rece
după care se scoate brusc. Dacă siropul se încheagă şi are o consistenţă
suficientă pentru a face între degete o bobiţă, care să nu fie nici tare şi
nici groasă, este timpul să se adauge 2 kg miere, cîntărită mai dinainte,
lichefiată în baie de apă, clocotind întregul amestec timp de trei mi­
nute. în acest timp mierea se încorporează cu siropul, după care se lasă
să se răcească. Cînd temperatura este sub 40°C se începe învîrtirea cu
un făcăleţ numai într-o singură direcţie; siropul începe să se întărească
şi se toarnă repede în forme. Controlul se poate face cu* un termometru
pentru a preciza cînd trebuie luat amestecul de pe foc. Siropul se dă de
o parte cînd atinge temperatura de 117°C*
Şerbetul candi este foarte bun pentru hrănirea albinelor, fie pentru
completare, fie pentru stimulare. Plăcile de şerbet candi se oferă co­
loniilor peste ramele de cuib, sub podişor. Pentru a fi uşor consumate,
sub placa de şerbet se pun două şipci de 5— 6 mm. Pe deasupra şerbe­
tului rămîne hîrtia cerată găurită pe care iniţial şerbetul a fost turnat.
Cînd turtele sînt prea groase şi nu încap sub podişor, se adaugă peste
corpul de stup un magazin gol de recoltă ; ca să ţină de cald, se pun în
magazinul gol perne, iar deasupra lui podişorul şi capacul.

Hrănirea stimulativă cu proteine afară, în natură

După sfatul prof. M. Haydak, oare timp de 20 de ani a studiat

diferite compoziţii pentru a găsi una care să constituie o hrană completă
pentru albine, deci un aliment care să acopere toate necesităţile lor
metabolice, a ajuns la soluţia următoare : la trei părţi de făină de soia
degresată, avînd cel mult 5—-7% grăsime, să se adauge o parte de lapte
smîntînit pulverizat, din cel folosit pentru copii sugari şi o parte drojdie
de bere uscata şi pulverizată. Cînd s-a dat drojdia pulbere cu polen
pulverizat, puietul crescut a fost de patru ori mai numeros în cuib, faţă
de formula cu făină de soia. Această compoziţie de hrană uscată se
oferă albinelor în afara stupinei, fiind pusă într-un capac de stup răs­
turnat, la o distanţă de 200 m de stupină, pentru a da albinelor impresia
că au descoperit un cules natural. Albinele descoperă uşor această sursă
dacă se aromatizează cu cîteva picături dintr-un parfum preferat cum
este esenţa de melisă. Ele se tăvălesc în pulbere, apoi înălţîndu-se în
zbor *planat deasupra, îşi perie învelişul păros de pe corp, adunînd
pulberea în coşuleţele picioarelor şi o duc în stup. în această situaţie
se cere ca într-o rază de cel puţin 3 km să nu se afle vreo stupină
vecină, ale cărei albine ar profita de o asemeneia hrană destul de cos­
tisitoare. Altfel, din compoziţie se fac --turitiţe, prin adăugarea ca liant
fie a siropului de zahăr, fie — aşa cum este 'mai bine — a mierii semi-
cristalizate. în acest caz siropul utilizat trebuie să fie de 1/1 şi se
introduce treptat, amestecînd totul pînă se formează un aluat c^ se
întinde în grosime de 1 cm pe b hîrtie cerată. Cînd turtiţele se aşează
pe suprafaţa ramelor hîrtia trebuie să fie deasupra, păstrînd astfel ames;*
tecul fraged şi uşor de oonsumat. Consistenţa aluatului trebuie să fie
astfel încît el să nu curgă printre intervalele fagurilor. Porţia ce se;d^
fiecărei colonii este de 0,500 kg, repetîndu-se din 7 în 7 zileJfBtină este
 şi formula lui Cale (S.U.A.) : 750 făină de soia degresată, 260 g polen
pulverizat, 400 g miere sau sirop dens de zahăr. Amestecul se dă ca
turtiţe de 600 g cînd în natură lipseşte polenul sau nectarul, întreţinînd
astfel integral puterea coloniilor.
Stimularea uscată cu făinuri, afară, în natură, nu dă rezultate decît
parţial, căci albinele le digeră greu, datorită grăunciorilor de amidon
ce le compun şi care au o membrană protectoare prin care sucul digestiv
al albinelor nu poate trece. Numai dacă sînt prăjite, aceste învelişuri sînt
digerate. Unele din ele sînt chiar dăunătoare cum sînt : făina de hrişcă
sau din mazăre care provoacă moartea unui procent însemnat de larve..
Dintre făinuri poate fi aleasă cea de orzoaică — Hordeum distichum —
folosită la prepararea berii. în S.U.A. se foloseşte mult făina fină de soia
degresată şi uscată, oferită împreună cu polenul pulverizat.
Stimularea cu sirop de miere cu substanţe proteice făcută afară în
natură se utilizează mult în U.R.S.S., în regiunile nordice din taiga,
unde stupinele sînt foarte distanţate şi deci profită numai stupina pe
care o îngrijeşte stuparul respectiv. Apicultorul Katoghian obţine pro­
ducţii foarte mari de miere stimulînd stupii înaintea marelui cules de
la zmeură care se află acolo în întinse masive. Stimularea o face cu
sirop de miere diluată la 50%, iar substanţa proteică este cea din drojdia
de bere 5% proaspătă sau uscată ; aceasta din urmă se pune de 4 ori
mai puţină ca cea proaspătă.
Modul de preparare : într-un castron mare se pune drojdia nece­
sară în raport de cantitatea de sirop ce se oferă albinelor ; se calculează
50 g drojdie proaspătă la 1 litru de sirop sau 12 g drojdie uscată. Droj­
dia proaspătă se freacă în castron cu cîteva linguri de zahăr tos pînă
se face ca o smîntînă ; se acoperă cu un prosop punîndu-se lîngă o
sobă ; fermentînd îşi măreşte volumul şi d e ,aceea este bine să se folo­
sească un vas mai înalt. Apoi drojdia fermentată se amestecă cu siropul
făcut atunci 1/1 cu apă ; cînd siropul clocoteşte, se toarnă peste el droj­
dia fermentată şi se fierbe împreună în clocot 4— 5 minute ; ea se
umflă şi poate da în foc dacă vasul nu este destul de mare. Cînd se
foloseşte drojdie uscată, ea se înmoaie iniţial cu apă puţin îndulcită,
amestecîndu-se bine. Deci la 5 litri sirop se vor adăuga 60 g drojdie
uscată. Se procedează la fel ca şi cu drojdia proaspătă. La început se
dă o proporţie mai mică de drojdie, pentru, ca albinele să se obişnuiască ;
se începe cu 10 g la litru apoi 20 g pînă se ajunge la maximum de
50 g la litru — din drojdia proaspătă sau 12 g din cea uscată. Cînd
în loc de zahăr se foloseşte miere, rezultatele sînt şi mai bune ; raţia
zilnică este de 200— 250 ml sirop de zahăr sau de miere. Hrănirea lichidă
cu zahăr nu trebuie făcută în mqd abuziv, ci numai în măsura în care
colonia o şi consumă, deci cam 250— 300 ml pe zi pentru a nu o depozita ;
altfel, la viitoarea extracţie a mierii, aceasta va avea în constituţia ei
un procent nenatural de, zaharoză iar stuparul va avea de suportat con­
secinţe neplăcute, fie prin micşorarea preţului, fie prin refuzul de a fi
primită mierea la cumpărare.
Siropul administrat trebuie acidulat, căci după constatările cerce­
tătorilor o hrană acidulată în proporţii normale, asemănătoare cu pH-ul
de 3-—4 lai nectarului, are mare influenţă în combaterea apariţiei nose-
! I

mozei. Aciditatea activă ridicată, aflată în intestinul mijlociu (stomacul I

albinelor), creată cu prilejul acestei stimulări, împiedică dezvoltarea/pa­
razitului Nosema apis Zander în oricare stadiu de dezvoltare s-ar g ă s i^
parazitul : ca meront sau planont şi <?hiar în starea de spor. Numai cîn d B
se face hrănirea de stimulare cu lapte nu se pune acid, spre a evita ™
coagularea laptelui.
In hrana de stimulare lichidă trebuie adăugat de asemenea sucul
de legume şi anume : la un litru de sirop se adaugă 25 g suc de ceapă
I
sau usturoi, care s-a dovedit — timp de zece ani de cînd îl" folosesc
în prisaca proprie — ar fi o frînă serioasă în dezvoltarea nosemozei. Pînă
atunci am folosit cu rezultate satisfăcătoare tratamentele cu Fumidil B.
Folosind însă sucul de ceapă nu am avut în aceşti zece ani nici un caz I
de nosemoză. Mai mult încă, prin marcarea unor albine eclozionate în
stupii în care am dat în hrană şi suc de ceapă, am constatat că aceste
albine vieţuiesc cel puţin 65 de zile^ unele au atins şi 93 zile de
viaţă. Se pare că rezultatele se datoresc prezenţei în aceste legume a I
fitoncidelor, substanţe volatile, cu acţiuni bacteriostatice *) şi chiar bacte-
ricide 2). Cum hrănirea de stimulare cu acest suc vegetal poate fi admi­
nistrată oricînd şi chiar fără întrerupere, în comunitate vor fi prezente
valorile sale binefăcătoare, care frînează şi înlătură dezvoltarea multor I
germeni patogeni. f
Modul de preparare : ceapa cojită de foile periferice se rade pe o
râzătoare de bucătărie ; răzătura se pune într-o bucată de tifon şi se
I
stoarce cu o presă de mînă, obţinîndu-se un suc lăptos, spumos, cu
miros caracteristic. Cînd siropul este călduţ, nu mai mult de 37°C, se
adaugă sucul care se combină cu dulceaţa din zahăr ; albinele îl consumă
fără reticenţă. Sucul de usturoi este mai greu de făcut căci trebuie I
curăţat de coajă, zdrobit într-Un mojar, adăugîndu-i apă călduţă şi ţinut
acoperit 2— 3 ore, după care este presat şi strecurat prin tifon.
De asemenea, sucul de morcov care conţine caroten, pigment roşu E
portocaliu, care se găseşte în morcov sub formă de pro vitam ina3) A, ™
se adaugă şi el în siropul de zahăr, dar numai în cantitatea de 10 g la
litru şi numai o dată pe săptămînă. Sucul de ceapă poate fi dat oricînd
în afară de perioada culesului, pentru a nu influenţa cu mirosul său
persistent mierea extrasă. I

Cînd în hrana de stimulare mai intervine şi un acid este cu atît

mai bine. In acest scop poate fi folosit acidul citric, acetic ori tartric (aşa
zisa sare de lămîie) ori hidrazidă. Oricare din aceşti acizi adăugaţi în I
hrana de stimulare, ajută la ameliorarea stării fiziologice a albinelor slă-

4) Bacteriostatic = agent ce opreşte dezvoltarea bacteriilor. lo-tb. : r

2) Bactericid = agent cu acţiune ucigătoare asupra bacteriilor. I

3) Provitam ind = precursor al vitam inelor din care organ ism u l îşi sintetizează vitaminele,
cum e cazul cu carotenul din m orcov care se poate transform a în vitam ina A . ^

363 I
 bite de o îndelungată iernare, mai ales în coloniile slăbite şi reduse. La
un sirop preparat din 3 litri ceai şi 2 kg zahăr, se pot adăuga 300 ml acid
acetic sau 5 g acid citric la fiecare kg de zahăr cu care s-a făcut siropul.
Acid citric se găseşte în farmacii ori la depozitele farmaceutice, iar cel
acetic la orice magazin alimentar, sub denumirea de oţet. Acesta din urmă
se adaugă în sirop, în cantităţi variate în raport de gradaţia lui acidică.
Din oţetul de 3% se adaugă 80 ml la kg de zahăr ; din cel de 6% se
adaugă 40 ml, iar din cel obişnuit de 90»/o, se adaugă 26 ml. Cine nu are
posibilitatea să dozeze cantitatea de oţet ce trebuie adăugată siropului,
o poate face cu o lingură de supă, care are un conţinut de 15 ml. Cînd
se utilizează hidrazida *), se adaugă 1 pastilă de 0,05 g la fiecare litru
de sirop, preparat 1/1.
Hrănirea de stimulare cu sirop preparat cu lapte smîntînit în* loc
de ceai sau de apă, sporeşte creşterea puietului cu 100%- De asemenea,
cobaltul adăugat în siropul de stimulare în doză de 8 mg la litrul de
sirop, măreşte cu 19% elipsele cu puiet în special la coloniile crescă­
toare de mătci. Siropul de zahăr 50% primeşte 20y0 lapte de vacă smîn­
tînit. Cercetătorii adaugă acestui sirop 24 mg clorură de cobalt ; rezul­
tatele sînt uimitoare : laptele măreşte cu mult valoarea nutritivă a siro­
pului de zahăr, iar cobaltul stimulează, secreţia lăptişorului albinelor
doici. Zilnic se dau 300— 500 ml fiecărei colonii în tot cursul creşterii
larvelor viitoarelor mătci. Cobaltul şi manganul, în concentraţii foarte
slabe, au în general o influenţă favorabilă asupra hemolimfocitelor2)
larvelor de albine. Acţiunea cobaltului se realizează prin stimularea în
stadiul de embrion al larvelor. Datorită acestui fapt, organismul lar­
velor ş\f albinelor se adaptează mai repede la măsurile de combatere a
locii europene şi a altor infecţii. Deci cobaltul poate. fi recomandat pentru
a mări rezistenţa larvelor şi albinelor la loca europeană.
Toate reţetele cunoscute recomandă să nu lipsească substanţele pro­
teice din sirop, căci s-a constatat că o hrănire cu sirop de zahăr exclusiv
creează în colonie acea foame de proteine şi vitamine amintită mai
înainte, cu repercusiuni negative asupra cuibului. In această privinţă am
experimentat cinci ani cu rezultate bune pantotenatul de calciu ce con­
ţine în mare măsură acid pantotenic atît de important în lăptişor şi
care deţine primul loc în tabelul vitaminelor din el. Doza respectivă
este o fiolă la 4 litri sirop, preparat totdeauna cu1deaiuri din plante medi­
cinale, aşa cum s-a arătat mai înainte.
De asemenea cercetătorii germani au folosit în hrana de stimulare
vitamina Bi2 ce se adaugă siropului de zahăr 1/1,Loferind-o în proporţia
de 0,8 mg la litrul de sirop, în special în primele săptămîni ale primăverii,
după ce coloniile au făcut zborul de curăţire intestinală. Doza prescrisă

*) Hidrazidă = substanţă cristalină Incoloră, solubilă în apă, cu puternică acţiune

bacteriostatlcă.
2) Lim focite = varietate de leucocite (glo b u le albe) ce m ăsoară 6—8 microni, produse
de ganglionii lim fatici şi de organele lim foide — adică de cele care au un ţesut conjunctiv
unde se form ează lim focitele.
 trebuie strict respectată, căci vitamina B12 provine din sarea de cobalt
care e toxică în doze mărite.
Cercetătorii atrag atenţia celor ce folosesc această formulă că 1 g
sare de cobalt e suficient la 1000 litri sirop.
O combinaţie foarte bună de hrană stimulativă este cea cu cazeină:
la 1 litru sirop se adaugă 0,500 L de zer proaspăt din laptele de vacă.
Cazeina conţine o mare proporţie d e . fosfat de calciu atît de necesar
albinelor la primenirea regulată, de 3— 4 ori în 24 de ore, a membranei
peritrofice din intestinul subţire. Mierea sau siropul se încălzeşte la
30— 35°C şi se amestecă cu zerul proaspăt* oferind albinelor cîte 0,300 ml.
Din acest preparat se dă numai atît cît poate fi consumat în cîteva ore
ca să nu fermenteze, căci fermentaţia poate determina apariţia diareei.
Această hrănire nu se prelungeşte mai mult de 3 săptămîni, căci altfel
coloniile roiesc. în combinaţia aceasta, cu zer, nu trebuie introdus nici un
acid, spre a evita ca zerul să se coaguleze, în care caz hrana nu-şi mai
poate atinge scopul.
Dintre toţi aceşti stimulenţi descrişi pînă acum nici unul nu
întrece păstură amintită la începutul acestui capitol : ea este de nouă ori
mai bună decît oricare înlocuitor de polen şi de trei ori mai bună decît
polenul obţinut în colectoare. t
Cînd lipseşte păstură, colonia -lîncezeşte, matca nu depune ouă şi
o mare parte din albine îşi pierd prea devreme viaţa în primăvară. Din
păcate, stuparii nu-i dau atenţia cuvenită.
Polenul adus în stup este transformat în păstură, în decursul a şapte
zile, datorită propriilor fermenţi la care albinele adaugă secreţia glande­
lor salivare. Albinele tinere îl bat cu capul în alveole, eliminînd astfel
aerul dintre grăunciori. Fermentaţia începută este la timp oprită de
prezenţa acidului lactic, care nimiceşte orice fermentaţie periculoasă,
făcînd ca păstură să devină o hrană mult mai accesibilă pentru organism
şi mai uşor de digerat, fiind integral asimilată. Albinele au descoperit
cu milioane de ani în urmă binefacerile hranei însilozate. Alveolele
hexagonale ale fagurilor conţinînd această preţioasă hrană sînt adevărate
turnuri de siloz, întocmai ca turnurile cu porumb verde sau cu alte furaje
prezente în fermele mari cu caracter zootehnic.
oi Sub această formă procentele de zahăr din polen cît şi proteinele,
grăsimile şi substanţele minerale se măresc la păstură.
Rezerve importante de faguri cu păstură se formează cînd în na­
tură abundă polenul. Aceste rezerve trebuie bine păstrate şi ferite de
dăunători şi mucegăire şi se dau fie în toamnă cînd colonia îşi pregă­
teşte generaţii de albine longevive care trăiesc 280— 350 zile, fie în luna
februarie pentru dezvoltarea din vreme a cuibului pentru formarea unei
mari rezerve de albine zburătoare. Numai astfel se pot obţine colonii
puternice şi recolte mari. Hrana proteică constituie baza productivităţii,
într-adevăr, păstură constituie aproape 50% din raţia consumată de
albinele doici.
Stimulînd din vreme coloniile, încă -din primele zile ale lunii fe­
bruarie, ele vor creşte cel puţin două generaţii de albine tinere în urmă­
toarele 40 zile ; deci pe la 10 martie cînd pădurea oferă marea sa bogăţie
de polen, albinele aduc în stup cantităţi foarte mari, încît uneori

365
 chiar blochează cuibul mătcii : fagurii aceştia sînt atunci retraşi provi­
zoriu din stup ; albinele văzîndu-se lipsite parţial de polen îşi mobili­
zează forţele şi activitatea pentru sporirea lui în cuib. Fagurii retraşi
provizoriu sînt ţinuţi în depozit, feriţi de atacul găselniţei sau al altor
dăunători. Cînd apare marele cules aceşti faguri cu polen sînt readuşi
în stup şi aşezaţi în corpul de deasupra cuibului, destina/t strînsurii de
miere ca poziţie, ei se aşează înspre cei doi pereţi laterali ai corpului
de strînsură. Cum albinele, cînd îl culeg în primăvară, nu umplu alveo­
lele pînă sus, ci lasă deasupra un spaţiu de 1/3 neocupat, acum, culegă­
toarele de miere depozitează în acest spaţiu rămas gol primele şarje ;
această miere constituie un baraj împotriva diferitelor micoze ce ar putea
să^l atace. După depunerea acestui strat izolator al mierii, albinele că-
păcesc cu ceară alveolele umplute. Cînd recolta dş miere a fost efec­
tuată, prin extracţia fagurilor din corpul de strînsură, fagurii cu păs­
tură se scot separat şi definitiv, punîndu-i la păstrare. Din acest depozit
o parte vor fi scoşi pentru consum în august-septembrie, cînd coloniile
vor fi stimulate pentru creşterea în mare măsură a albinelor tinere în
vederea iernării, iar restul se vor păstra în camera în care frigul nu-1
poate atinge şi degrada, cu o temperatură de la + 2 ° la +16°C. O tem^
peratură peste această limită va determina o prea mare uscare a păsturii
şi va îngreuia consumul ei de către albine.
In afară de polen şi păstură substanţele proteice trebuie date cu
deosebită precauţie ; deşi ele sînt foarte folositoare organismului în dife­
ritele sale cerinţe de creştere, de reparaţie a ţesuturilor uzate, de dezvol­
tare morfologică etc., dacă sînt oferite în cantităţi prea mari pot determina
o dezvoltare a unor paraziţi ce trăiesc în organismul albinelor cum este
cafcul acelui protozoar Nosema apis Zander, care se dezvoltă bine cînd
organismul are un surplus de proteine şi pe care le foloseşte pentru
* propria sa dezvoltare şi înmulţire. De aceea, în astfel de situaţie se reco­
mandă ea încă de la început, în hrana de înlocuire a polenului, să se
dea de 2-—3 ori şi cîte o doză preventivă de Fumidil B care frînează dez­
voltarea protozoarului.
De asemenea trebuie dată o atenţie deosebită cînd se oferă albinelor
substanţe proteice în sirop. Se începe cu o cantitate pe care ele pot să
o consume în cel mult două ore, urmînd ca în zilele următoare dozele să
se mărească. S-a observat că atunci cînd cantitatea e prea mare şi rămîne
pe fundul ulucelului un sirop neconsumat în rama hrănitor, el devine
vîscos, se întinde şi miroase a acru. , r
In acest caz ulucelul este. scos şi spălat bine cu apă, căci aceste
resturi conţin microorganisme între care şi periculosul Streptococcus m e-
senteroides t. E bine ca în sirop să se adauge o mică cantitate de acid
citric care urcă valoarea pH-ului la 3,4— 3,5 la 1 kg zahăr. Atunci acel
muciiagiu nu va mai apare pe fundul ulucelului-hrănitor, iar albinele vor
consuma repede hrana oferită.

Hrana medicamentoasă
-x: ■•■ii).: d l sh r. ‘
Cînd coloniile nu dovedesc prin propriile lor mijloace naturale să
combată diferitele boli de care pot fi atinse, ele trebuie ajutate.

366
 Majoritatea tratamentelor se aplică prin administrarea medicamen­ I

telor odată cu hrana albinelor, cu care pătrund astfel în organisnr pe

calea digestivă şi circulatorie. Oferite fie prin sirop cu ingredientele
amintite, fie prin păstură sau polen, acest fel de hrănire cu medicamente
este cunoscută sub numele de hrănire medicamentoasă. I

Ea trebuie făcută cu multă prudenţă, în sensul că dozele de sub­

stanţe să fie strict măsurate, să nu depăşească normele, ca astfel agenţii
patogeni să nu-şi poată crea elemente de rezistenţă, în care caz ar fi
necesară o schimbare a materialului folosit la combaterea afecţiunii I
respective. în al doilea rînd, cînd se dau antibiotice în sirop, acestea
nu trebuie să aibă o temperatură peste 38°C pentru ca substanţele active
ale medicamentului să nu-şi micşoreze efectele.
Fiecare din aceste medicamente are alt specific în combaterea dife­
I
ritelor boli. De aceea, înainte de a le aplica este bine să se facă o analiză
de laborator, stabilindu-se prin comparaţie care antibiotic trebuie folosit
şi în ce doză anume pentru boala respectivă.
Lipsa proteinelor din hrană determină acea foame de proteine şi
de vitamine despre care v-am mai amintit, cu rezultate negative : puietul I

nu se mai dezvoltă decît în mică măsură, căci din miile de ouă depuse
de o matcă prolifică se nasc numai cîteva sute de albine mature şi care
au şi ele stigmatele debilităţii şi a scurtei vieţuiri.
Siropul de stimulare în toamnă trebuie să aibă neapărat Fumidil B I

şi deci este un sirop medicamentos. în hrana măteilor puse la rezervă

ca să ierneze în afara ghemului trebuie introdus neapărat acest medica­
ment bun. De asemenea, cînd se foloseşte penicilina — la care un timp
s-a renunţat — doza nu trebuie să depăşească nouă sute de mii U.I. iar I
streptomicină 1 g. Cînd amîndouă se dau în acelaşi sirop rezultatele sînt
mai bune. Medicaţia se aplică fie prin pulverizarea întregii colonii cu
sirop medicamentos, ca apoi, albinele lingîndu-se reciproc să ingereze
medicamentul, fie oferindu-1 direct în hrană, în hrănitor sau turnat în
I
alveolele unui fagure gol. Cantitatea de sirop să fie oferită în măsura
populaţiei din stup ; de aceea mulţi cercetători stabilesc cantităţile de
sirop medicamentos ce se oferă după numărul de intervale ocupat de
colonie. Un mijloc practic în această privinţă este turnarea dintr-un
I
ceainic a siropului medicamentos, în fir subţire peste albinele dintre
intervale, în doză de 100 ml de interval.
în siropul medicamentos nu trebuie să lipsească şi vitaminele, căci
ele sînt inamicul cel mai sigur contra nosemozei, mai ales cînd se oferă
sub formă de sucuri vegetale. I

Hrana medicamentoasă se repetă la termene anumite ce trebuie

strict respectate, căci efectul antibiotic lucrează pe etape ; cînd doza
primă şi-a epuizat efectul, ea trebuie continuată exact la termen ;
altfel efectul ei este micşorat, iar microbii au timp să-şi creeze mijloacele I

lor de rezistenţă.
Folosirea bacteriofagilor — o metodă nouă şi puţin cunoscută —
dă rezultate bune în combaterea unor bacterii, dar numai din cele care
provin din afecţiunea corespunzătoare lor. Nu se pot da bacteriofagi I

pentru combaterea locii coloniilor care suferă de septicemie sau alte

afecţiuni, nespecifice tratamentelor cu bacteriofagi.

367 I
 Problema tratamentelor bolilor la albine este în permanenta atenţie
a cercetătorilor. n- ,bd ■;
De aceea sînt necesare toate observaţiile, pînă şi cele mai amănun­
ţite, ce trebuie comunicate Institutului de cercetări pentru apicultură
care dispune de specialişti de seamă pentru depistarea şi combaterea
bolilor. Odată cu observaţiile stuparului, vor fi trimise probe de faguri
cu larve bolnave, bine împachetate în cutii cu şipculiţe, care ţin distan­
ţate probele de fagure trimise, pentru ca ele să ajungă intacte şi să
poată f i studiate precis şi concludent. în probele de albine moarte să se
introducă şi din cele muribunde şi chiar cîteva aparent sănătoase. Pro­
bele trebuie să fie prezentate personal la laborator şi nu prin poştă, căci
se întîrzie acţiunea de depistare şi luarea de măsuri urgente pentru
combatere. . . .>h a- - *
 COMPLETAREA
ECHIPAMENTULUI DE FAGURI
ŞI FOLOSIREA RAMEI CLADITOARE

Completarea echipamentului de faguri trebuie făcută în primul rînd

pentru ca în primăvară albinele să clădească faguri, numai cu alveole
mici de lucrătoare. Clădirea lor corespunde unei necesităţi fiziologice, căci
glandele ceriere ale albinelor tinere sînt acum mult dezvoltate, şi altfel
ar activa în gol ; în al doilea rînd pentru că schimbarea fagurilor învechiţi
este obligatoriu să se facă anual la o treime din totalul de faguri ai fie ­
cărei colonii, ştiut fiind că cei mai mulţi agenţi patogeni ăi diferitelor
boli se acumulează în fagurii vechi ; în al treilea rînd, prin faptul că
oricare stupar imobilizează un număr de faguri de miere căpăcită sau
cu păstură şi este nevoie ca în locul lor să se pună uri număr egal de
faguri gata clădiţi; îii al patrulea rînd, o bună şi chibzuită exploatare
apicolă cere ca fiecare colonie, în afară de numărul de faguri cuprinşi în
stupi, să aibă la îndemînă cel puţin cu 50% mai mulţi faguri peste
efectiv, ca să poatji face faţă unui cules cît de bogat. In sfîrşit, în
al cincilea rînd, fagurii vechi trebuie înlăturaţi şi topiţi, căci ei reprezintă,
sub forma de blocuri de ceară, o materie primă valoroasă care contează
în bilanţul exploatării.
Ramele pentru fagurii artificiali sînt de două feluri : pentru faguri
care nu au în ei sîrme îngropate de susţinere şi deci stuparul trebuie mai
întîi să-i însînmeze şi pentru faguri înarmaţi cu sîrme îngropate în
masa lor.
în primul caz stuparul are multe şi migăloase lucrări de făcut :
să găurească spetezele laterale şi să treacă sîrmele prin aceste orificii ;
fixarea sîrmeior să fie astfel făcută ca să nu intre în ţesutul lemnului
şipcilor laterale, ceea ce ar crea fagurelui o ondulaţie ; apoi să fixeze
sîrmele de fagure cu ajutorul unui pinten încălzit în apă, consolidîndu-1
cu ceară topită prin lipirea marginilor de spetezele laterale şi de cea
superioară. Deci stuparul are de efectuat o muncă migăloasă şi cu o
mare risipă de timp. De aceea nici nu mai insist cu explicaţiile acestor
lucrări, care pot fi abandonate, sfătuind pe stupari să folosească numai
faguri armaţi cu sîrme îngropate în masa lor, aşa cum am spus mai
înainte. Rama pentru astfel de faguri are o construcţie specială : în
partea de jos speteaza superioară are un falţ adine d e -8 mm ; completarea
falţului se face cu o şipcă mobilă ce se potriveşte exact în tăietura fal-

2 4 — cd . 44 369
ţului. în speteaza de jos a ramei este făcută o tăietură fină, longitudi­
nală, prin mijlocul său. Fagurele armat cu sîrme îngropate se pune pe
calapodul care este exact cît cuprinsul ramei. Mai întîi se aranjează în
falţul spetezei superioare capetele celor nouă sîrme îngropate în fagure.
Pentru fixarea lor definitivă în falţ, se aplică acolo şipca mobilă de
completare a falţului, fixînd-o cu trei cuişoare ; astfel capetele celor
nouă sîrme rămîn prizoniere în falţ. Acum trebuie introduse în tăietura
longitudinală a spetezei inferioare capetele opuse ale celor nouă sîrme,
lucrare ce se face uşor. Cînd toate sîrmele au intrat la locul lor, se bat
lateral 2— 3 cuişoare în şipcă, pentru a prinde şi presa puternic cape­
tele sîrmelor din tăietură. Fagurele artificial este astfel perfect fixat în
ramă, încît nu mai £ste nevoie de nici o altă consolidare cu ceară topită.
Pentru a termina lămuririle privitoare la fagurii noi, urmează să
completez ceea ce a rămas de explicat la capitolul Scheletul de susţi­
nere al coloniei şi grupul social al albinelor cerese. Acolo am arătat doar
cum albinele construiesc fagurii naturali şi deci nu era cazul să vorbim
de felul cum albinele clădesc fagurii artificiali, despre care abia acum
luaţi cunoştinţă. ‘
Fagurii artificiali sînt altfel clădiţi decît cei naturali şi anume :
o parte dintre albinele cerese şi constructoare se răspîndesc pe suprafaţa
lui, pentru ca prin căldura corpurilor să determine o mai mâre maleabi-
litate a cerii din care este confecţionat ; în felul acesta albinele pot fră-
mînta şi modela particulele sale.
Perdelele de albine care stau suspendate în lanţuri de trupuri vii
sînt ca un păienjeniş pe suprafaţa fagurelui artificial, formînd legături
întrş albinele cerese şi cele constructoare ; primele stau în nemişcare
aşteptînd terminarea procesului de digestie şi transformare a hranei în
solzişori, pe cînd constructoarele adîncesc alveolele, le sfredelesc, prelu-
crînd materialul brut ; îl întind, îl subţiază, iar cu prisosul de ceară de
pe fundul gravat încep sa înalţe de 3—6 mm pereţii hexagonali laterali
ai alveolelor. în acest timp albinele tinere cerese le pun la dispoziţie
alţi solzişori, cu care constructoarele prelungesc aceşti pereţi începuţi cu
ceara din rezerva fagurelui artificial.
■’ ' 1X8 : Eli JJB l :
Concomitent şi exact pe faţa opusă a fagurelui artificial altă serie
de albine lucrează la fel. Unghiurile de deschidere ale fundului triedric
sînt de 120q, iar alveolele. în faguri au o poziţie uşor înclinată .în sus, ca
să nu se scurgă din ele mierea. în felul acesta, în scurt Jimp, albinele lu­
crează primii 2-— 3 faguri artificiali şi cu atît mai repede cîncj populaţia
este mare şi condiţiile din stup sînt Favorabile. Fagurii se pun grupaţi
căci aşa clădesc albinele roiurilor lăsate în voie ; concomitent, pe fagurii
vecini, alţ grup social de clăditoare face la fel. Albinele procedează astfel
urmîn4 legile efectului de grup, căci adunîndu-se mai multe pentru
această lucrare, temperatura lor corporală se menţine ridicată, favorizînd
o secreţie bogată a glandelor ceriere.
Cînd fagurii artificiali sînt clădiţi cam 3/4, iar, albinele clăditoare
încep alţii din limediata apropiere, albinele culegătoare de nectar încep
să depună în partea de sus a fagurilor clădiţi parţial nectarul adus, iar
matca îneepe să depună ouă, dacă roiul este primar. 0 ;o
 I
Avînd în vedere că în perioada scurtă de primăvară, în special cînd
pomii roditori înfloresc, interesul stuparului este să obţină cît mai mulţi
faguri noi, el retrage pe cei deja clădiţi 3/4 şi care încă nu au fost^ocupaţB
cu nectar sau cu puiet, punîndu-i provizoriu la rezervă ; ei sînt im ediaM
înlocuiţi cu alţi faguri artificiali pulverizaţi uşor pe ambele feţe, cu sirop
de miere diluată. Cei puşi la rezervă se vor scoate în momentul apariţiei
marelui cules, cînd într-o zi toţi fagurii sînt complet clădiţi ; dovada®
evidentă în această privinţă o dă înălbirea cu ceară nouă, cu care albineleB
în timpul culesului prelungesc alveolele fagurilor vechi din cuib, în™
partea lor de sus.
5) . ţyy ţ
Odată cu această lucrare de completare a fagurilor noi, albinele con-®
struiesc în partea superioară a alveolelor un inel consolidant de propolis®
amestecat cu ceară curată ; din acesta albinele vor trage căpăcelele™
alveolelor pline cu miere. Fagurii clădiţi se aşează acum la marginea
stupului căci acolo culegătoarele duc mierea spre prelucrare, maturare şi
căpăcire. . . . ; ; . ,
O altă operaţie care nu vine direct în ajutorul albinelor ci mai I
degrabă în sprijinul stuparului este introducerea în stupi a ramei clă-
ditoare. Aceasta se face cînd se observă că albinele au început să înăl-
bească partea de sus a fagurilor cuibului, ceea ce dovedeşte că în natură
este ceva cules, iar albinele tinere secretă solzişori de ceară. I

Rama clăditoare (fig. ÎS) este o ramă obişnuită, căreia Xîi lipseşte
speteaza superioară, dar mai jos cu 7— 8 cm are o şipcă fixată în cuie
de spetezele laterale. Rama, totuşi, se sprijină pe falţul de sus al corpului
de stup prin două bucăţi de balot întoarse în vinclu, fixate pe partea I
de sus a spetezelor laterale. Deasupra spaţiului gol se aşează o şipcă
mobilă sub care se lipeşte o fîşie de fagure artificial de 2 cm care să
indice albinelor clăditoare direcţia de clădit a fâguraşilor. Cum albinele
nu suportă în cuib nici un spaţiu gol, ele se vor grăbi să-l completeze. I
Rolul acestei rame clăditoare este multiplu. In primul rînd albi­
nele clădesc acolo făguraşi pe care stuparul după 4— 5 zile îi recoltează, ^
mărind în felul acesta producţia de ceară a stupinei ; în al doilea] rînd, ■
cînd albinele încep să clădească pe aceşti faguri m ici;i începuturi de ®
botei, cRstŞv; un semn care avertizează că acea colonie şe pregăteşte să
roiască mai curînd sau mai tîrziu şi deci trebuie să se .aplice măsuri
corespunzătoare pentru a preveni frigurile roitului. Un alt folos al
acestei rame clăditoare este că albinele nu mai strică parţea de jos a
I
fagurilor artificiali clădind acolo alveole de trîntor, pentru că, avînd la
dispoziţie spaţiul oferit de rama constructoare, vor clădi acolo făguraşi
cu celule mari de trîntori, pe care stuparul îi va recolta periodic. trlj ®
*>&• J* |n stupinele mari cu csute de stupi operaţia de recoli^e>a M
din ramele constructoare o va face un ajutor de stupar c$re toata ziua ®
numai de această lucrare se ocupă. Cînd într-q coloniej albinele -nu lu­
crează la făguraşi deşi timpul este favorabil, apicultorul va şti că tîn «
acea colonie lipseşte matca, ştiut fiind că ele nu clădesc decît dâ£ă niat.ca ■
este prezentă, în stup. Deci, rama clăditoare îndeplineşte funcţia unui ®
aparat sensibil indicînd stuparului* diferite situaţii, pe icare le trăieşte

I
colonia, dîndu-i de veste să ia măsurile de cuviinţă. .rrn o rtugBl

371
 REFACEREA COLONIILOR
•>f»r?id Ir
fs A JU TĂTO AR E

:: în ordinea lucrărilor care urmează se impi^pe refacerea coloniilor

ajutătoare, care în toamna precedentă au fost unite cu cele de bază,
în scopul de a forma unităţi mari, căci cu cît ele intră în iarnă cu o
populaţie mai mare, cu multă albină tînără de la ambele oolonii, cu atît
iernarea se face în condiţii mai bune. Mulţi stupari însă nu fac această
unire, deşi consumul de hrană e mai mare proporţional, dacă cele două
colonii iernează separat una de alta.
Cele unite în toamnă se refac, primind înapoi o matcă ce a fost
ţinută în rezervă în afara ghemului, după metoda N. Foti, şi deci avem
un stup cu două mătci.
Sînt multe metode de lucru cu asemenea colonii, una care mi-a
dat depline satisfacţii a fost cea a ihi Snellgrove, despre care am amin­
tit în treacăt la descrierea stupului Dadant dublu. Caracteristica lui
principală este fundul cu opt urdinişuri, care fac posibile manevrările
necesare la timpul oportun, care vor îndruma întreagă albină zburătoare
din ambele unităţi să ia parte la cules şi să realizeze astfel marea
... T c 7
producţie.
-îj.:; întîi aplicăm fundul Snellgrove, la un corp gol de stup, fără
să-l fixăm prin cuie ci doar legat de corp în trei părţi cu sîrmă subţire
in felul următor : se fixează cîte un holţşurub în partea de jos a cor­
pului' în pereţii din dreapta, stîngă şi spate ; alte trei holţşuruburi se
fixează pe exteriorul ramei fundului Snellgrove în directa apropiere a
celor trei holţşuruburi fixate la corp. Cu o sîrmă subţire — din cea
pe care. o folosim la fagurii artificiali — se leagă împletind fiecare
pereche de holţşuruburi între ele, fixînd astfel perfect fundul Snellgrove
de corpul în care se va afla viitoarea colonie ajutătoare, dar va fi uşor
de desfăcut cînd va trebui să se scoată fundul. Apoi în corpul acesta
introducem faguri, cu albina lor acoperitoare, du care formăm deocam­
dată nucleul care pe parcurs va deveni colonia ajutătoare la fel de
puternică cu cea din corpul de jos.
Cum fundul are la mijlocul său o tăietură dreptunghiulară de
6/4 cm, prevăzută cu o pînză metalică, nucleul va primi pe acolo căldura
socială a coloniei de bază din care provine.
Din cei 6— 7 faguri cu puiet cît are colonia de bază se scoate
jumătate din numărul lor, preferind pe cei cu puiet căpăcit ; se adaugă
doi faguri cu miere, unul cu păstură şi unul gol de culoare închisă ^ ei

372
se pulverizează uşor cu apă mierată. Se împachetează nucleul între două
diafragme şi două perne acoperind suprafaţa cu un podişor ce are la
mijloc un orificiu prin care se hrăneşte stimulativ nucleul, în jgheabul
ramei hrănitor ce corespunde exact acelui orificiu. Tot acest dispozitiv
se pune peste colonia de jos, după ce mai întîi în nucleu s-a introdus
sus între doi faguri cu albine o colivie automată cu o matcă de rezervă,
sau una de curînd fecundată, scoasă dintr-uri nudeu sau stupuşor de
fecundare.
E locul potrivit acum — tineri apicultori — să descriem această
colivie : ea are o formă plată, dreptunghiulară, obţinută prin înfăşurarea
unei pînze metalice cu ochiuri de 2,5 mm pe o matriţă de lemn lungă
de 65 mm şi groasă de 10 mm. Odată ce colivia a luat forma după ma­
triţă, aceasta se retrage. Cele două deschideri de la ambele extremităţi
ale formei coliviei primesc două dispozitive de lemn de tei; primul e un
bloc mobil de lemn care închide complet deschiderea de jos ; blocul fiind
proeminent cu 3— 4 mm poate fi scos sau introdus în acea parte. Pe
acolo se va introduce matca în colivie, după care orificiul este complet
închis.
La extremitatea cealaltă a coliviei se introduce un bloc de lemn
tăiat în scară cu două trepte ; prima treaptă are lungimea de 35 mm, iar
treapta a doua numai de 15 mm ;> ambele trepte
sînt găurite în sens vertical cu un burghiu de _____________
5,5 mm formînd -astfel două canale ce se umplu 2 p»
cu şerbet de zahăr. Dimensiunile canalelor sînt ^ ■" H
astfel calculate încît- albinele coloniei rod şer­
betul din canalul scurt în 12 ore şi pot intra la
matcă, luînd contact cu ea. Pentru ca odată eli­
berat acest canal matca să nu poată ieşi în stup,
se află acolo o mică grătioară Hanemann prin care
albinele pot circula, dar matca nu. Dar pentru ca
ea să poată totuşi ieşi uşor din colivie, albinele
rod şi şerbetul din canalul lung în următoarele
24 ore, cînd ea poate, automat, să iasă între albi­
nele coloniei, care au avut destul timp în cele 36
de ore să-şi împărtăşească mirosul substanţei de
matcă tuturor albinelor din stup, care primesc
matca nouă fără nici un risc pentru ea. Colivia se re­
trage după 3— 4 zile, pentru a nu tulbura compor­
tarea noii mătci care s-ar speria de lumină şi zgo­
motoşi ar fugi pe: faguri. Albinele considerînd-o r i'Lv&JSl
străină ar aicide-o. Peste două zile se deschide
nucleului un urdiniş, de preferat unul dm cele cerea mătcii
laterale. Pentru a înţelege felul oum se mane- î — bioc de îemn.^t în
vrează, îl notăm cu rir. 1. Sub el se fixează o Jggf :CaLue
mică scîndurică de aterizare, viu colorată, în ne^cu
contrast cu culoarea stupului. Iată deci cum pu- se introduce matca în co-
j . i i . . llvle • 4 — tablă pentru
tem organiza-sub acelaşi acoperiş un stup cu ’ fix a re j §-

373
 două mătci în corpuri separate deocamdată, unde ele vor depune ouă,
jiublînd pe parcurs numărul albinelor zburătoare ce vor realiza viitoarea
mare recoltă.
Culesul principal la noi în ţară apare cel mai devreme în prima
jumătate a lunii mai. Deci, dacă colonia ajutătoare sub forma iniţială a
acestui nucleu s-a format la 15 martie, ea va avea un mare sprijin de la
culesuri cu oarecare însemnătate, ce apar succesiv de la arborii pădurii,
apoi <de la salcie, păpădie, pomi roditori şi rapiţă cultivată. Cel de la
salcîm, care este considerat cel mai important, apare în mod obişnuit
în jurul datei de 15 mai. In acest interval de timp, 15 martie— 15 mai,
nucleul se transformă în colonie ajutătoare, căci ambele unităţi vor
primi o hrană stimulentă, proteică. In plus, din 15 în 15 zile ea mai
primeşte din colonia de bază cîte un fagure cu puiet căpăcit fără albina
acoperitoare, pentru ca pe parcurs să se niveleze puterea ambelor.
Luind periodic acest puiet căpăcit de la colonia de bază, instinctul
roitului nu se va manifesta, aşa cum s-ar fi întîmplat în mod sigur dacă
nu făceam acest nucleu iniţial, lărgind cuibul. La apariţia marelui cules
toate albinele zburătoare ale coloniei ajutătoare va conlucra cu colonia
de bază aşa cum vom arăta mai departe.

Lărgirea cuibului şi sarcina de producţie pentru evitarea roirii

Faţă de acţiunea de stimulare continuă şi de dezvoltare a cuibului

prin lărgirea elipselor puietului pe faguri, cît şi faţă de înmulţirea fagu­
rilor din cuibul ocupat, se impune operaţia de liberalizare a spaţiului
în care coloniile au stat pînă acum. Trebuie însă să se ţină seamă de
o serie de condiţii legate de o populaţie numeroasă în spaţiul cuibului :
a) de viaţa albinelor tinere ce au înlocuit parţial pe cele bătrîne din
toamnă şi cărora le-a ajuns veleatul ; b) de activitatea mătcii, mai intensă
sau mai domoală, de sarcina sa de creaţie de noi vieţi ; c) de numărul
doicilor în raport just faţă de puietul ce-1 au de hrănit ; d) de hrana
rămasă în cuiburi alături de această hrană care nu trebuie să scadă
niciodată sub 8— 9 kg miere plus polenul proaspăt din primăvară. Deci
un complex de condiţii care să păstreze un just echilibru în viaţa
coloniei. Dacă colonia s-a extins într-o asemenea măsură îneît o parte
din albine au ocupat ambele feţe ale diafragmei şi perna laterală, este
imperios necesară această lucrare de lărgire a cuibului ce se face felurit,
în raport de tipul de stup folosit în prisacă.
La stupii de tip vertical — ca multietajatul — lărgirea cuibului
se face în primul rînd prin mărirea spaţiului pe verticală ; se adaugă
deci un corp cu faguri gata clădiţi, calzi şi pulverizaţi cu apă mierată,
faguri care să fie egali ca număr cu cei din corpul de jos : deci, îri
corpul al doilea, pe acelaşi plan vertical se pune o diafragmă şi perna
respectivă, îneît în cele două corpuri în loc de 20 faguri să rămînă
deocamdată 16, deci 8 sus şi 8 jos. Dacă coloniile au fost normale şi
âu iernat -pe două corpuri situaţia rămîne neschimbată, dar în schimb
lărgirea .ciuBul^ii se face prin inversarea celor două corpuri, deci cel
de la fund este urcat, iar cel de-al doilea coborît pe fundul stupului.
, Daca timpul este însă răcoros şi lărgirea efectuată ar 4i prea mare,

*” *:^M74
* *- *
•' -
 I

corpul aşezat deasupra poate să fie strîmţorat cu două perne şi decii

să aibă numai 6— 7 faguri ; peste 10— 12 zile perniţa laterală va fi
ridicată şi înlocuită cu faguri gata clădiţi. Se lasă deocamdată în această
poziţie timp de 7 zile căci păpădia îşi începe înfloritul, ceea ce înseamnă I
că vegetaţia florală a început ; după 7 zile vom putea proceda la lărgi- *,
rea arătată. Pe lîngă completarea corpului <le cuib cu cei trei-patru
faguri în locul pernei, se face din nou o inversare a cuibului. In această
stare nu rămîn mai mult de o săptămînă, cu atît mai mult cu cît în
I
această perioadă de primăvară albinele încep să aducă în stup nectar şi
mai ales polen proaspăt. Următoarea inversare se face tot la 15 zile, dar
între cele două corpuri complete cu faguri se intercalează cel de-al treilea
corp cu faguri artificiali ţ>e care albinele îi clădesc repede, aproape numai
cu alveole de lucrătoare. I

La celelalte două tipuri de stupi, Dadant şi RA 1001, ce deocamdată

au o singură matcă, avînd rame cu 7 cm mai înalte faţă de cele ale stu­
pului multietajat, lărgirea spaţiului de cuib se face prin adăugare deasupra
a unui magazin de recoltă, cu faguri gata clădiţi, în care albinele ridică I
mierea din corpul cuibului şi fac loc mătcii să-şi extindă ouatul pe toţi
cei 10— 12 faguri aflaţi jos şi care sînt suficienţi, fără să se declare în
colonii frigurile roitului. Dacă în timpul marelui cules se observă unele
colonii ce stagnează în timp ce restul activează din plin, stuparul trebuie I
neapărat să mărească spaţiul de strînsură a mierii ; stagnarea se datorează
faptului că acele colonii âu umplut cu miere crudă toţi fagurii disponi­
bili, iar culegătoarele sînt nevoite să stea inactive din lipsa spaţiului
pentru depozitare. I
La stupii orizontali problema lărgirii cuibului este mult mai simplă :
se trage cuibul spVe centrul stupului, formînd în locul lui un spaţiu
pentru 5— 6 faguri gata clădiţi şi 2— 3 artificiali în imediata apropiere
a urdinişului. Ştrînsura adunată de albine de la culesurile mici din
primăvară va fi depozitată acolo şi nu va încurca activitatea mătcii, pînă I
apare marele cules. Cu tipul de stup orizontal nu se poate face lucrarea
de inversare pe verticală, dar se poate totuşi executa o „inversare" pe
orizontală. Se mută fagurii cu miere lîngă fagurii noi puşi în dreptul
urdinişului şi împingînd cuibul spre partea opusă ; peste 10— 12 zile I
schimbarea se face în sehs invers. Albinele sînt astfel silite să mute
mierea existentă cît mai departe de urdiniş, iar matca are în schimb spaţiu
mai extins pentru dezvoltarea cuibului său. Pentru a facilita o aerisire
mai activă,'se poate deschide cel de-al doilea urdiniş din stînga şi astfel, I
fără să prezinte fenomenele cunoscute ale frigurilor roitului, coloniile
din stupii orizontali ajung cu linişte la culesul cel mare, pe care îl oferă
pădurile de salcîm. 'v
f;->/ «*!.: r.;> 'fii' v - o:>iniod'să^ I

' *
i& c jln; -S-IOr/u ' ' :L • -o Tth;., ; rli& t
•: ;ni ' .v :7 H
,r . * ■■■& ' ■' • 'vr : •: . 4 £. r... J&p -tgtj I

h . • 6 x m o lc . o i m i
- f i v>~■-n rr--. •; -ni -
- rtr> • * n i t /:n s ăânrg nr b
I

'.'jftffe
 £ strimt în casă şi hambarele sînt pline! :&ţîi iU-

(M. Maeterlinck)
■■ ■
, ' T ••••:

ăl:
REPRODUCEREA COLONIEI

Roirea şi prevenirea roitului

Am vorbit numai tangenţial de acest important fenomen al repro­

ducţiei coloniei care este roirea, atunci cînd la începutul studiului nostru
am luat ca subiect acel roi secundar pe care l-aţi urmărit cum se dez­
voltă ;pînă a intrat în sezonul de iarnă.
A ţi văzut cum apare în prisacă „ un nou născut“, cum este prins
şi introdus în stup sistematic, cum îşi orînduieşte viaţa acolo, pînă cînd
se aşterne neaua şi toate coloniile intră în repalisul de iarnă.
Iată qă acum este locul şi timpul să-l cunoaşteţi şi mai bine, com-
pletîndu-vă cunoştinţele cu altele noi determinate de deplina maturitate
la care colonia a ajuns, pregătindu-se să roiască.
Roirea este actul final de reproducţie asexuată, de împărţire, de
divizare şi răspîndire a speciei albinelor, singura formă naturală de
-Sf acestor insecte.
După cum ştiţi albinele au fost la început insecte solitare aşa cum
se mai află încă cîteva sute de specii din cele sălbatice, care au rămas
în stare primitivă şi foarte puţine din ele cu vagi schiţări de evtfltiţie
. f§ [ ii&fedte'sociale. \. ’• 7.^ 4 . , h n r
Roiul a apărut ca un proces necesar de adaptare în perioadele de
formare a vieţuirii în comun, proces care, pe baza selecţiei naturale şi
a sutelor de mii de mutaţii, s-a perfecţionat şi s-a fixat pe parcursul lung
al existenţei speciei.
Roirea este actul supremului sacrificiu de abandonare totală 3 tuturor
bunurilor alimentare acumulate, lucrare făcută cu enorme eforturi, pentru
ca acum să fie lăsate integral urmaşilor, roiul luînd la plecare numai atît
cît să poată — cu ceea ce au în guşi — clădi o nouă aşezare.
Fenomenul apare, tineri apicultori, cînd matca emite acele sunete
războinice contra rivalelor din botei, sunete şi chemări auzite şi de voi cu
o seară înainte, şi care sînt semnalul neîndoios că a doua zi colonia va da
naştere roiului primar ce pleacă totdeauna împreună cu matca, roi care
se desparte, se rupe de colonia mamă ca un fruct copt ce cade din pomul
ce i-a dat viaţă. El pleacă să-şi întemeieze o nouă aşezare. Odată cu el
matca pleacă cu aproape jumătate din progenitura ei, luînd din fiecare
grup social atîţia indivizi cîţi îi trebuie: albine culegătoare pentru strân­
gerea în grabă a hranei; albine tinere, multe, care să zidească cu solzişorii

376 .
JBSf

A
 de ceară minunaţii faguri — adăpost pentru strînsură şi leagăn pentru
larve şi nimfe ; albine de 11— 12 zile care să hrănească cu lăptişor pe
mama lor şi viitorul puiet larvar, o populaţie care să îndeplinească în
casa nouă o seamă de lucrări, de aerisire, ventilare, prelucrare a nectaru­
lui şi polenului etc. ■..xuv. ’ ; n ^ r r b)
Roiul pleacă în momentul culminant din viaţa coloniei : cînd stupii
sînt plini cu albine tinere ; cînd. cuibul nu mai are decît prea puţine
alveole neocupate ; cînd bogăţia de miere şi polen este asigurată pentru
cîteva generaţii ; cînd matca este uşoară şi rezistentă spre,1a putea să
suporte un zbor cît mai depărtat; cînd vînturile nu sînt puternice şi
cercetaşele au găsit diferite locuri bune pe care se pare că le-au ţinut
tăinuite. Atunci, ieşind din stup val-virtej, roiul umple spaţiul prisăcii
de anumite sunete, uitînd de primejdii şi de arma lor de atac şi apărare
pe care n-o folosesc nici chiar împotriva celor ce le-ar face vreun rău.
Am văzut fotografii ale unor oameni acoperiţi de cîte un roi gigant,
întinzîndu-se pe tot corpul gol, fără să atace.
După un sfert de ceas tumultul se potoleşte î Roiul se ^adună
în locul unde s-a aşezat matca, strîngîndu-se într-tinJrciorchine la umbra
unui pom. Acolo, încep sfatul cercetaşelor care alergînd pe suprafaţa
acestui ciorchine, emit anumite sunete în fazele de balansare a dansului
ce-1 execută la fel ca atunci cînd ele vin în stup cu vestirea că au găsit
mult rîvnita sursă de cules. Dar dacă acolo în stup dansul este de scurtă
durată, cel pe care îl execută acum pe suprafaţa ciorchinelui durează bre
în şir. Fiecare cercetaşă arată o altă direcţie. Cercetătorii germani K. von
Frisch şi M. Lindauer au constatat că albinele cercetaşe nu se opresc din
aceste dansuri decît atunci cînd toate fac acelaşi fel de dans, în aceeaşi
direcţie şi deci au căzut de acord asupra alegerii locului indicat ca cel
mai potrivit, unde roiul urmează să se îndrepte şi să-şi facă noul cămin.
— Pînă acum cîteva decenii nu se ştia nimic de felul cum
albinele se înţeleg între ele dar venerabilul prof. von Frisch de la Mlin-
chen şi-a consacrat toată viaţa cercetării mijloacelor lor de exprimare şi
le-a aflat ! Albinele au un fel de „ limbaj“ exprimat prin nişte mişcări
anumite ca un dans, despre care am vorbit la descrierea activităţii ^albi­
nelor culegătoare de nectar, polen, propolis şi apă.
Unul din cei mai vrednici asistenţi ai săi, prof. M. Lindauer, stu­
diind felul cum îşi alege roiul loc potrivit pentru noua sa aşezare, a sta­
bilit că după ce el s-a liniştit şi s-a format ciorchinele — obişnuit la un
loc umbros — albinele din grupul social al cercetaşelor, care -scoto­
cesc toate împrejurimile şi orice colţişor cu flori, cu hectar şi polen, au
înregistrat în „memorie“ şi locurile bune unde eventual roiul lor s-ar
putea adăposti, iar odată format în ciorchine, începe un fel de „delibe­
rare" asupra locului cel mai bun pentru adăpostirea lui.
Intr-adevăr, oricine ar observa un roi strîns în ciorchine va vedea
că de îndată apar o serie de albine fugind pe suprafaţa ciorchinelui, şi se
agită zgomotos bătînd vioi cu aripile şi făcînd diferite mişcări cu corpul,
ca un fel de dans.
Cercetătorul citat mai sus a descoperit că acolo se face o adevărată
deliberare; fiecare din grupul dansatoarelor ce execută un anumit
dans variat, arată direcţii diferite. Aceste deliberări sînt scurte ca
 durată, dacă albinele consideră că locul este bun. Atunci însă cînd unele
înclină şă meargă în altă parte, roiul stă mai departe în ciorchine. S-a
văzut uneori că o parte din roi îşi ia zborul spre direcţia dorită dar,
dacă văd că majoritatea nu le urmează, se înapoiază la ciorchine. Se
întîmplă că un roi nehotărît să stea o zi întreagă în această situaţie pînă
cînd toate cad de acord, iar dansatoarele execută toate în unison acelaşi
fel de dans. *Abia atunci întregul roi s£ desprinde şi după ce face cîteva
volte în aer, el ia o direcţie sigură spre ţelul unic ales.
Iată deci că folosind cuvîntul „ d e l i b e r a r e el oglindeşte situaţia
de fapt în felul de comportare a unei colonii.
In sfîrşit, cînd această zarvă a încetat, iar ciorchinele pare că şi-a
luat puţin timp de odihnă, deodată ele se desfac şi zburînd grupate,
iau o direcţie sigură cu un zbor strîns, în care matca este prezentă,
zburînd cît mai departe, căci aşa este legea coloniei pe care o păstrează
de milioane de ani, fugind de apropierea rudeniilor care prin consang-
vinizare are pune în primejdie vitalitatea speciei.
4 Fenomenul de roire este precedat şi chiar forţat de unele situaţii
de constrîngere care determină apariţia instinctului prin excitaţii pe care
stuparii le-au denumit cu o noţiune caracteristică „ frigurile r o i t u l u i care,
atunci cînd apar, au urmări negative asupra producţiei. Manifestarea
acestui instinct începe din vreme, odată cu pregătirile de creştere a
trîntorilor a căror gestaţie este mai îndelungată şi mai cere încă 12— 14
zile după eclozionare, pentru a fi apţi să împerecheze mătcile.
Urmează apoi clăditul acelor potiraşe perfect rotunde la fund, ca
nişte căuşe sau străchinuţe. Albinele preferă să le modeleze din ceară
nouă, -alegînd marginile fagurilor centrali ai corpului al doilea, iferindu-se
de înghesuiala şi forfota miilor de albine care circulă în stup/
.ni. Factorii care precipită apariţia acestor friguri ale roitului sînt:
expunerea urdinişurilor la soare, fapt care determină urcarea peste nor­
mal a temperaturii din stup, mobilizînd multe albine pentru ventilarea şi
răcirea aerului ; lipsa de spaţiu din stup, care stînjeneşte mult activi­
tatea măteii, căreia uneori i se ocupă cuibul cu strînsura de miere
crudă, pe care albinele caută să o pună pentru maturare la locul cel mai
cald în vederea evaporării surplusului de a p ă ; lipsa spaţiului unde
albinele tinere cerese să poată clădi faguri noi, în stupul în care s-au
născut ; în disperare de cauză, ele îngrămădesc ceara produsă pe unde
apucă iijistus pe spaţiile superioare ale ramelor ; jos pe fundul stupului
formînd trepte de urcare spre fa gu ri; dincolo de diafragmă pe care o
fixează de peretele lateral încît cu mari sforţări poate fi desprinsă ; leagă
fagurii între ei ..cu -punţi, de ceară în partea de sus etc. Un alt factor ce
poate determina roitul este to suprapopulaţie de albine tinere, care au
glandele faringiene-pline cu lăptişor, în raport cu numărul larvelor de
hrănit ?;/de asemenea, lipsa unei suficiente ventilaţii în concordanţă cu
populaţia mare; aflată în stup, fapt ce determină majoritatea albinelor
tinere să iasă afară pe peretele frontal al stupului sau să se agaţe ca
un ciorchine sub scîndura de zbor a urdinişului. în general se consideră
că roirea apare atunci cînd cele trei instincte : creşterea puietului, clă­
direa fagurilor şi cel de cules sînt stînjenite în desfăşurarea deplină a
activităţii lorvJde anumiţi factori negativi, prezenţi în sînul coloniei.

378
 întreaga colonie intră atunci într-o stare de agitaţie, dovedind’I
aceasta prin manifestări specifice : albinele aleargă pe faguri în zig-zag,
ţin aripile întinse şi produc un zumzet cu o tonalitate înaltă. în schimb
cole de pe suprafaţa puietului stau liniştite, iar o parte din culegătoare
aduc nectar şi polen în stupi fără să fie influenţate de agitaţia celor carel 'IeW
se pregătesc de roire. în această situaţie pare că se uită aqea cooperare
armonioasă între grupele de funcţiuni care ar trebui asigurată în per­
manenţă. Orice contrarietate între grupele sociale creeăiă o stare de^
nelinişte, de excitaţie, care duce la declanşarea frigurilor roitului. I

Şi lipsa completă de cules poate determina-roirea în «iasă a co­

loniilor unei prisăci, mai ales cînd în stup nu mai sînt rezerve de hrană ;
sînt aşa-zisele roiuri de foamete, care pot fi remediate prin ajutorarea co­
loniilor la timp, cu sirop de zahăr şi cu proteine. . t.jlc I
Roirea poate să apară şi în situaţii contrarii : cînd culesul este
atît de îmbelşugat îneît albinele sînt nevoite să ocupe ultimele alveole
goale şi apoi să şomeze. Situaţia se remediază adăugînd corpuri fisau B
magazine de recoltă cu faguri artificiali sau gata clădiţi. în lipsa acestui
material de extindere, extracţia unei mari cantităţi de strînsură — lăsînd
numai strictul necesar este o soluţie bună.
O stare de mizerie din interiorul stupului, pe care albinele nu mai ■
dovedesc să-l cureţe şi care exală mirosuri respingătoare, poate deter- |
mina o roire de salvare. în primăvara anului 1949 chemat la o stupină din
Rupea, am observat zeci de roiuri' care ieşeau din stupi şi stăteau agăţaţi
în pomii livezii, iar o parte chiar plecaseră în diferite direcţii. Cauza era
o diaree infecţioasă provocată de un consum mare de miere de mană lăsa­
tă din toamnă la dispoziţia albinelor. Schimbând imediat coloniile în stupi 1
curaţi, pe faguri goi din depozit, şi hrănindu-le din belşug cu sirop din
ceaiuri de plante medicinale cu cîte 25 g suc de ceapă la fiecare litru
de sirop, am salvat restul stupinei care ^pierduse deja 30% din efectivul
fei. în astfel de situaţii albinele încetează să hrănească suficient măteile, I
îşi iau în guşi ultimele rezerve de hrană şi pleacă în zbor.
Şi pentru că am atins problema măteilor, trebuie să reţineţi că în
stupii unde ele sînt tinere de un an, procentul de roire scade de
I
la 51% la 4%. Pr intr-o îngrijită creştere de mătci din colonii re-
cordiste şi neroitoare, stupinele pe lîrigă că sînt mai productive, nu mai
dau de lucru stuparului, care este reţinut de la lucrări importante,
pentru a prinde 1— 2 roiuri pe zi. în 'lumea stuparilor este cunoscută ex­
perienţa prelungită a stuparului H. Siebenthal din Eranţa, despre care I

v-am amintit, care în prisaca sa de 60 de stupi, nu a avut nici un roi timp

de peste 40 de ani ; în schimb, albinele, prin selecţie, aveau instinctul de
ă-şi creşte mătci noi prin schimbarea liniştită anuală sau cel mult lă doi ani.
De asemenea, revistele străine au -publicat în 1966 situaţia firm eiM i e l I
Carlota din Mexic cu 10 000 de stupi multietajaţi; dînd spaţii1suficiente
coloniilor, între anii 1961-^1965 abia au roit 5 colonii din stupii orizontali,
iar din cei multietajaţi a roit numai o singură colonie.
iv Apicultorii trebuie să renunţe să dea coloniilor în schimbul imătci- I

lor bătrîne botei ^niari -şi frumoase din stupii care roiesc, căci această
înclinare spre roire este ereditară. si gj&i q h toâ Jti&xl

379 I
 Măsurile ce trebuie luate pentru întîmpinarea apariţiei fenomenelor
de rpile constau din aceste lucrări d£ lărgire a spaţiului stupului, cît şi din
larga deschidere a urdinişului pe toată lăţimea, pentru a se intensifica
ventilaţia.
Stupii mari, extensibili, corespund cel mai bine pentru oprirea co­
loniilor de 4a roire. Cuibul trebuie, să fie larg de la început ; mai mult
chiar,“în perioadele prea călduroase se poate crea un uşor curent de aer
rin lăsarea deschisă a orificiului de hrănire prevăzut cu pînza metalică,
? n cuib să nu fie faguri prea vechi. Matca preferă să ouă în faguri de
2— 3 ani, care sînt în acelaşi timp şi mai puţin infectaţi.
£ - iUrribrirea stupilor la o umbră nu prea deasă sau aşezarea în vară a
stupilor cu urdinişurile îndreptate spre nord sînt alte măsuri împotriva
roirii, căci bătaia razelor solare în urdinişuri, pe lîngă faptul că facilitează
roirea, determină şi o producţie scăzută a coloniilor din cauză că acestea
sînt nevoite să mobilizeze, pentru ventilaţie un mare număr de albine,
bare sînt retrase de la activitatea
'- " ■ --
de cules.
Cj -- - ? . jj- &U /•)
Controlul periodic al apariţiei botcilor în vederea luării de măsuri
adecvate pentru prevenirea roitului se poate asigura prin introducerea
în corpul superior al unei rame clăditoare goale de 1 cm sub care, pen­
tru început, se lipeşte o şuviţă de fagure artificial. Albinele care nu
suportă locuri goale în stup, se grăbesc să clădească acolo făguraşi.
Clădind acolo mici potiraşe, albinele dau un prim semnal ; apoi recoltînd
din 7 în 7 zile făguraşii, stuparul îşi poate da uşor seama de situaţie,
pentru a lua măsurile necesare, în afara faptului că se pot obţine în
felul acesta 800— 900 g ceară de la fiecare stup, de o calitate excepţională.
Im ~ Un âlt mijloc de control este clăditul fagurilorţ artificiali mari.
Atunci ;cînd albinele încetează de a-i lucra, deşi timpul este favorabil
pentru o asemenea sarcină, este o dovadă că ele se pregătesc de roit,
păsitiundîu^şi rezervele penitru viitoarea aşezare a roiului.
^ 5Cu ocazia acestui control, care se face uşor la stupii multietajaţi,
întrucît este suficient ca corpul al doilea să fie tras mai în faţă cu ciţiva
centimetri, pentru a avea sprijin în spate, şi să fie ridicat din faţă şi
sprijinit acolo pe doi căluşi, se observă dacă colonia a clădit sau nu botei,
care pentru moment sînt distruse. Prezenţa botcilor în josul ramelor din
corpul al doilea este o dovadă sigură că acele colonii se pregătesc sa
roiască.
Distrugerea botcilor nu este singura soluţie, ba din contră, coloniile
pornesc la formarea unui număr şi mai mare şi în locuri mai ascunse
decît cele de la baza fagurilor din corpul al doilea, unde sînt construite
în mod obişnuit. Distrugerea botcilor dă rezultate numai într-un singur
caz şi anume cînd lucrarea este făcută cu 1— 2 zile înainte de apariţia
marelui cules. Instinctul de reproducere este depăşit de cel de acumulare
de •bunuri alimentare şi chiar colonia distruge botcile pentru ca toate
albinele să fie mobilizate la realizarea strînsurii îmbelşugate.
Adeseori, stuparii, în grija de a nu vedea botei înaintea culesului,
-le strică chiar şi atunci cînd văd 1— 3 botei apărînd în cuib ; stricîndu-le
pe acestea ei fac o greşeală, căci sînt botei bune din cele de înlocuire
liniştită, botei pe care albinele le clădesc atunci cînd simt că matca lor

380
 nu mai corespunde ca prolificitate, dar în special, nu le mai oferă sufi­
cientă substanţă de matca, aceasta fiind baza de coeziune a coloniei. In
această situaţie albinele construiesc botei puţine, dar pornesc creşterea
viitoarelor mătei din stadiul de ouă şi le hrănesc abundent. Botcile
acestea sîrit lungi şi frumos cizelate şi trebuie păstrate. Este drept că
măteile tinere din aceste botei apar în preajma, în timpul sau imediat
după marele cules. Colonia însă nu numai că nu roieşte, ci la cîtva
timp după eclozionarea şi împerecherea unei asemenea mătei, în colonie
pot să apară ouă de la ambele mătei — cea bătrînă şi cea ptînără. Curînd
însă cea vîrstnică dispare, iar colonia avînd de data aceasta o matcă
perfectă, ia un avînt deosebit, mai ales dacă după marele cules urmează
fcă apară alte culesuri. Sînt ani cînd instinctul de roire este atît de
accentuat încît toate coloniile dintr-o prisacă sînt cuprinse de o stare
de excitaţie, cu înclinaţia pronunţată de a roi. Aşa ara avut în vara
anului 1948 un an de mare roişte încît de la ora 9 pînă la ora 15 ieşeau
cîte 10— 12 roiuri, iar cu ajutorul a 3— 4 persoane abia reuşeam să-i
prindem, deşi luasem aceleaşi măsuri de frînare a roitului care ani în şir
mi-au dat rezultate foarte bune. *-rfo r;^ >bf
Dar de atunci am ales cîteva colonii recordiste ca producţie şi care
nu roiau ; crescând mătei de la acestea, variind suşele din an în an, nu
am m a ifa v i^ ^ id un roi.iJ . r: bo
în mod obişnuit, metodele de prevenire a roitului se aplică în ra­
port cu 'situaţiâ climatică şi cu timpul de cules, dar mai ales cu timpul
disponibil ce-1 are stuparul : acestea se pot face într-o stupină mică,
unde apicultorul diferenţiază măsurile de la caz la caz, ceea ce nu se
poate aplica, într-o stupină mare. în acel, an de care am^yorbit mai
Sus, au fost multe ploi zilnice, de scurtă durată, cît;şi un cules la în­
ceput satisfăcător ; albinele erau stînjenite cînd de ploaie cînd de timpul
frumos ; ele ieşeau în grabă de îndată ce ploaia înceta, dar se adunau cu
aceeaşi grabă aglomerîndu-se în stup cînd ploaia revenea şi aceasta de
2— 3 ori pe zi. Această hărţuială a creat starea amintită şi foarte mulţe
colonii au roit.
Pentru stupinele mari rămîn valabile trei măsuri : lărgirea capaci­
tăţii stupului, aerisirea interioară bogată şi înlesnirea măteii ca să aibă
mereu cuibul degajat pentru a nu fi stînjenită în opera ei de procreare.
Vom mai trece în revistă şi o serie de alte măsuri pe care stuparii
trebuie să le aplice şi anume :
a) ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit fără albinele aco­
peritoare, din 10 în 10 zile, din cuibul coloniilor puternice ce dau semne
de roire ; se pot lua chiar doi faguri, cu care se întăresc coloniile mai
slabe. Obişnuit, ei se dau coloniei ajutătoare de deasupra sau celor late­
rale la stupii orizontali. în această situaţie nu se acumulează în stupi
prea multe doici, în raport cu larvele ce au de hrănit şi deci se păstrează
un just echilibru între puietul căpăcit şi cel necăpăcit. De asemenea, cu
fagurii ridicaţi din colonii puternice pot fi întărite şi alte colonii pentru
nivelarea lor în vederea apariţiei marelui cules.
' b) schimbarea măteilor vîrstnice mai mari de doi ani este o măsură
bună pentru frînarea tendinţei de roire, căci atunci cînd ele sînt tinere,
 secreţia substanţei de matcă de pe corpul lor asigură colonia de vitalita­
tea lor, iar instinctul de roire nu-şi face apariţia. De aceea, creşterea de
mătci spre sfîrşitul verii, într-o colonie cunoscută ca recordistă şi tot­
odată neroitoare, este o măsură bine venită. Concomitent, stuparul tre­
buie să se îngrijească să pregătească din timp o colonie paternă selecţio­
nată care va da trîntori de calitate superioară în vederea împerecherii
mătcilor.
Mătcile noi se dau gata împerecheate, natural sau artificial, ca să
nu se oprească ritmul de creştere şi dezvoltare a coloniei în prim ăvară;
introducerea lor se face uşor, luîndu-se măsurile de precauţie ce le vom
explică ceva mai departe.
c) scuturarea albinelor coloniei ce s-a pregătit să roiască în faţa
urdinişului său. Operaţia se face astfel : pe fundul stupului se aşează un
corp nou cil faguri artificiali, cîţiva cu miere, plus matca; peste acest
corp se pune o gratie Hanemann aşezîndu^se peste ea corpul cu puiet şi
hrană. Apoi, pe rînd, toţi fagurii de sus se scutură de albine acoperitoare,
jos în faţa stupului pe o foaie de carton punîndu-i la locul lor în aceeaşi
ordine. Albinele tinere clădesc energic fagurii,■
formînd acolo -pentru matcă im cuib nou. Cu I

ocazia scuturării, botcile se observă uşor şi s e in -1

strică toate, iar pentru ca albinele să nu clă­ _ J
dească pentru larve tinere alte botei, i/operaţia de -
stricare a acestora se repetă după 7— 8 'zile. T
u
F T
u
Atunci, acolo sus, nu se mai află nici o larvă po- ird\3
M v ită de a creşte vreo matcă. . •*,.:• co «w» .
d) Simulăcul de roire (fig. 58) este o mă- lQ' r de roireT ;o
sură ce se aplică în stupinele mici, căci cere un t gtupill ce & feemne dă
oarecare timp stuparului şi se face numai la co- vrea să roiască; 2 —. o
loniile la care măsurile aplicate pînă atunci, de d^^ndârl0 d2
frînare
• _ â instinctului
_ . de
. roire,
, nur
. au dat rezul- scuturate eipe i -3ni7n^Siin^se
planşetă
tate. Ea va da impresia colomei ca a roit deja, strîng în ciorchine \a m ar-
astfel că se linişteşte şi porneşte la lucru fără gm e şi sub planşetă,

ezitare. In âceSt scop se aşează în faţa stupului la nivelul şcindurii de zbor

un fel de masă făcută dintr-o foaie dublă de carton asfaltat, fixată pe
o ramă de 1/1 m. Masa, la ^acelaşi nivel cu scîndură de zbor, se aşează pe
două picioare metalice pliante la o distanţă de 20— 30 cm de urdiniş,
care este deschis pe toată lăţimea lui ; colonia şe afumă bine pentru ca
toate albinele să-şi umple , guşa cu miere, ciocănind în acelaşi timp în
pereţii stupului cu două beţe. Pe rînd," toţi fagurii stupului sînt mă­
t u r a ţid e .albinele acoperitoare, cu o perie, pe masa de carton, inclusiv
matca, punîndu-i provizoriu întreţin jcorp gol de stup pînă se termină
toată operaţia de scuturare. Pe urmă fagurii se iau la control, li se strică
toate botcile şi sînt puşi în stupul lor în aceeaşi ordine. Pentru că
deocamdată aU rî*ăfnâs fără albina' acoperitoare şi fără matcă, urdinişul
se micşorează mult ca să se păstreze căldura cuibului. Albinele mă­
turate pe masa de carton'iau de îndată direcţia spre urdinişul ştiut, dar
cum masa este la distanţa de 30 cm pînă la scîndură de zbor, marea
majoritate-"a albinelor* se sţrîng în ciorchine sub marginea mesei ca
la roire.: Se lasă astfel ciorchinele, o oră după care se deschide larg

382
1

I
urdinişul, se întoarce brusc cu dosul în sus masa de carton şi se lipeşte
imediat de scîndura de zbor a stupului lărgind urdinişul. Ciorchinele
se desface uşor, iar albinele, inclusiv matca, îşi ocupă locul între fagurii®
de cuib, fiecare grup social continuîndu-şi activitatea. ^Considerînd că®
a roit şi nemaiavînd nici o botcă, colonia renunţă definitiv la roire.
e) Mai sînt şi alte metode ca aceea a spargerii de cuib intercalîrid
între fagurii acestuia un grup de faguri cu miere şi stricînd concomi­
tent şi botcile. Operaţia reuşeşte dacă colonia verificată după alte 5— 6
zile nu şi-a clădit alte botei. în caz afirmativ colonia se reconstituie* I
se lasă să roiască, stupul nou cu roiul se aşează în locul coloniei mamă
roită, iar aceasta se pune la o jumătate metru lateral cu urdinişul inversat.
Roiul strînge astfel toate albinele zburătoare ce mai rămăseseră coloniei
mamă, clădind repede toţi fagurii artificiali puşi la dispoziţie. Cînd I
apare marele cules, ambele unităţi se unesc punînd deasupra două corpuri
cu faguri goi gata clădiţi, în care vor aduna marea recoltă. sîi-'- stz&j
f) Preschimbarea stupilor puternici cu cei slabi este o metodă bună
de frînare a roitului, dacă se strică toate botcile. Colonia tce s-a pregătit I
de roit pierde toată albina zburătoare, de aceea trebuie ajutată 2— 3
zile cu apă pentru doicile ce hrănesc puietul ; ea îşi va distruge singură
toate botcile rămase neobservate şi va intra în normal, iar la culesul mare B
urmează să fie unificate ambele unităţi. i xoo j b rim h q â r n im *
De asemenea, dacă într-o săptămînă înainte de apariţia marelui
cules şi formarea coloniilor ajutătoare stolonate,!aşezate sus peste coloniile
de bază, despărţite cu cîte un fund provizoriu, se vor -naşte mătci în
coloniile nou formate, ele îşi vor efectua zborul de împerechere, ca apoi.
înlocuind fundul cu o gratie, albinele ambelor unităţi să se urnească în I
munca de cules, adunînd miere într-un corp intercalat jcu faguri gata
clădiţi. m
în stupinele mari unde nu se pot aplica toate măsurile meriţio- I
naţe pînă acum, care cer multă muncă şi prea mult timp stuparului, se •
aplică măsura uşoară şi sigură de inversare a corpurilor de cuib. Ea
se efectuează cu anticipaţie, la înflorirea păpădiei. Corpul de sus cu
matca — căci ea stă acolo obişnuit — se coboară pe fundul stupului,
ureîndu-se deasupra corpul ce fusese pînă atunci dedesubt. In felul acesta I
se dă albinelor o preocupare de mutare a mierii din fagurii cuibului
în cei goi de deasupra, făcînd loc liber măteii pentru extinderea cuibului.
Această importantă lucrare se repetă, la început din 10 în 10'zile, iar mai
tîrziu din 7 în 7 zile, pînă apare marele cules. Cînd adest cules are o I
pondere mai scăzută şi se prelungeşte, inversarea se impune chiar în
timpul culesului. Pentru acumularea lui stuparul a avut grijă să adauge
corpuri goale cu faguri gata clădiţi şi din cei artificiali ; aceştia din
urmă sînt aşezaţi în grup, spre a fi mai bine şi mai repede clădiţi de I
albine. în această situaţie corpul de pe fund se aşeaza ^peste -cel riou,‘
ce rămîne intercalat, făcîndu-se rotirea corpurilor de jos-sus şi invers,
în timp ce corpul intercalat rămîne la locul lui. Albinele se grăbesc să
urce mierea sus, degajînd cuibul măteii. Nu este prea bine să se extindă
prea mult cuibul în preajma marelui cules, căci se reţine acolo un număr I
prea mare de albine, care sînt mai de folos la cules. Totuşi, dacă înainte
de apariţia marelui cules fenomenele roitului apar în stup, o măsuiri

1
383

I
 bună de frînare a lui este fărîmiţarea unităţii cuibului, luînd cîţiva
faguri cu puiet căpăcit, fără albine acoperitoare şi ajutînd cu ei coloniile
mai slăbuţe, înlocuindu-i in stup cu faguri artificiali. Se pot face chiar
cîteva nuclee provizorii, care puţin mai tîrziu pot să fie unite cu colo­
niile mai slabe, în momentul apariţiei marelui cules, bineînţeles nimi­
cind botcile aflate pe fagurii mutaţi, pentru a nu tulbura viaţa coloniei
gazdă. în asemenea situaţii, în cuib se lasă numai şapte faguri cu puiet.
Cu această ocazie controlul botcilor se face mai sigur, căci observînd
prezenţa lor, putem să luăm măsuri de înlăturarea roitului. In mod obiş­
nuit ele sînt îngrămădite în corpul al doilea unde — după cum am arătat
— ele se pot observa şi strica mai uşor, fără a mai deschide stupul.
g) Stricarea botcilor nu este o soluţie prin ea însăşi împotriva
roitului, căci multe botei pot fi clădite mai sus sau pe marginile fagurilor.
Apoi —- parcă într-adins — a doua zi albinele pornesc altele. Nu pe
această cale se poate frîna instinctul roitului, ci prin măsuri mai drastice
form înd nuclee temporare cu faguri cu puiet căpăcit şi cu matca res­
pectivă, stricînd apoi şi botcile. Colonia-mană se mută — aşa cum am
spus — la V2 râj cu urdinişul inversat la 180°. Toată albina zburătoare
va intra în nucleul format pe locul unde a stat colonia-anamă, unde
este şi matca. Cînd soseşte marele cules, nucleul se uneşte cu colonia
mamă primind două corpuri de strînsură.
i h) Blocarea cuibului este şi ea o măsură de prevenire a roitului
recomandată de cunoscutul cercetător francez A. Caillas şi de G. Taranov.
Ea constă din izolarea măteii cu 15— 20 zile înaintea marelui cules în
corpul de la fund acoperit cu o gratie Hanemann. Deci numai în măsura
în care ea mai găseşte alveole goale în fagurii de acolo, poate să depună
ouă şi ocupă de îndată pe acelea din care au eclozionât o serie de albine
ajunse la maturitate. Aplicînd metoda la timpul indicat, pînă la începerea
culesului, din fagurii de cuib ce sînt în corpul de deasupra gratiei, eclo-
zionează majoritatea puietului. Prin aceasta devine disponibil un spaţiu
larg pentru depozitarea strînsurii, iar pe de altă parte numeroasele albine
doici, %neavînd puiet de hrănit, vor mări numărul culegătoarelor şi pe cel
al grupului social al prelucrătoarelor de miere crudă. Prin această ope­
raţie se urmăresc deci trei scopuri : 1) să se reducă extinderea puietului
care — dacă nu avem perspectiva unui alt cules următor — ajuns la
maturitate ar consuma mari cantităţi din strînsură adunată, deci eco­
nomisirea unei însemnate canţităţi de miere din rezervele adunate ;
2) se suprimă roitul şi 3) se măreşte numărul culegătoarelor la culesul
respectiv. In special acest din urmă ţel prezintă importanţă deosebită
pentru că dintr-un. calcul făcut de autorul citat mai sus rezultă că
dacă în prima zi de blocaj în colonie se află 10 000 de doici şi 35 000
culegătoare, după opt zile vor fi numai 1 000 de doici şi 44 000 culegă­
toare ; după nouă zile — zice el — nu va mai fi nici o doică iţţ colonie
iar numărul culegătoarelor va fi de 45 000.
Tabloul este numai schematic ; el nu reprezintă o experienţă reală,
pentru că autorul nu ţine seamă de mortalitatea zilnică ; ştiut fiind că
albinele, în ^timpul culesului, se uzează foarte mult şi pier în număr
mare,: iar matca nu ' reuşeşte să completeze cu ouatul ei golurile în
rîndul acestei populaţii din cauză că este blocată jos şi dispune de prea

384
 -
Vv' : : '

puţin spaţiu pentru ouat. Cercetătorul a făcut totuşi o experienţă cu

două colonii — una cu matcă blocată şi a doua cu matcă liberă. Cea
dintîi a realizat din prima zi 2 kg de nectar mai mult. Culesul durînd
trei săptămîni, s-a realizat pînă la 20 kg strînsură neconsumată. Autorul
susţine că recolta se dublează în acest timp faţă de colonia cu matcă
liberă. Dar Caillas ia în considerare numai un anumit tip de cules : cel
bogat. Ce se poate întîmpla în faţa unei stagnări bruşte a culesului, cînd
stuparul trebuie să facă pastoral în continuare, aşa cum trebuie să pro­
cedeze oricine vrea să realizeze o bună producţie de miere? Prin faptul
că matca blocată a ouat puţin, albina culegătoare s-a uzat, iar altă serie
de albine va apare mult după ridicarea (blocajului şi abia la un al treilea
transport în pastoral, dacă va avea noroc de un cules bun, stuparul va
reuşi să realizeze o producţie bună. Toate acestea ajung să se soldeze
cu multe cheltuieli şi foarte mari eforturi în gol ale stuparului. E mult
mai bine ca în loc de blocaj să adopte metoda Snellgrove expusă pe
larg mai înainte şi amplificată la capitolul Producţia de miere când
atît în cazul unui cules bogat, cît şi pentru cazul unui cules mai slab,
colonia îşi păstrează rezerva de culegătoare din corpul de sus, pe care o
foloseşte cu rezultate mai bune la un următor cules.
Rezultate mai bune se obţin cu blocajul cuibului prin fixarea mătcii
în corpul de jos, unde se lasă doi faguri cu puiet larvar, iar restul numai
faguri artificiali. Restul de puiet cu albina acoperitoare se trece într-un
corp gol intercalat, despărţit cu gratie. O serie de albine din corpul de
sus acoperă bine puietul şi ia parte şi la cules. în colonia aflată acum
într-o stare de roire, matca ouă jos în faguri noi, deasupra eclozionează
puietul acoperit de albinele coloniei ajutătoare, iar acumularea de miere
este mult mai mare faţă de stupii la care nu â fost aplicată metoda blo­
cajului arătată aici.
In sfîrşit, cercetătorii din domeniul electronicii au inventat un dis­
pozitiv de ascultare, special, care indică coloniile în care roirea este
aproape, datorită unui tril emis prin vibraţiile aripilor, cu o anumită
frecvenţă specifică apropierii roitului. Ştiind precis care anume roi
urmează şă iasă în ziua respectivă, pot fi luate măsuri pentru prinderea
roiului din zbor cu ajutorul unor roiniţe cu miros atrăgător, unde rodul
se va aşeza curând.

Prinderea şi folosirea roiului

Folosirea roiului prins în vederea realizării unei producţii a fost

atinsă oarecum în cele spuse mai înainte şi anume : roiul va fi aşezat
pe locul coloniei roite care va fi mutată în alt loc din prisacă ; stupul
în care va fi depus roiul va fi umplut cu faguri artificiali, dar şi cu doi
faguri gata clădiţi, pentru ca matca să şi înceapă să depună ouă ; el va
primi toată albina zburătoare a coloniei şi astfel va da o producţie satis­
făcătoare. Colonia roită se organizează cu o matcă nouă, ieşită din botca
aleasă de albine distrugîndu-se toate cele de prisos. Dacă avem bojtci de
rezervă putem să dăm una coloniei roite, pusă în colivie automată, nimi­
cind eventualele botei. Colonia se mai verifică ,peste cîteva zile, iar dacă
găsim alte botei construite sînt distruse şi acelea.

2 5 — cd. 44 385
 Prinderea roiului se face cu o roiniţă uşoară din papură ridicată
în mijlocul valurilor de albine aflate în zbor ; roiniţa trebuie să fie frecată
în interior cu frunze de melisă, plantă pe care fiecare stupar trebuie să
o aibă în cuprinsul stupinei la cîteva sute de metri depărtare spre a nu
modifica atmosfera stupinei. Cînd roiul a intrat în roiniţă, aceasta se lasă
încet pe sol, se pune un căluş pe margine ca să fie ţinută puţin mai sus,
şi curînd roiul este turnat într-un stup nou, curat, cu faguri artificiali,
aşezat în prisacă într-un loc mai depărtat de locul coloniei-mame.
Dacă dispunem de un pulverizator cu capacitate de cel puţin 5 litri,
din cel folosit de zugravi, este bine ca roiul ieşit să fie pulverizat în aer,
determinîndu-1 prin aceasta să se aciueze cît mai repede sub creanga unui
arbore — nu prea sus — de unde va fi uşor de scuturat în roiniţă şi
apoi introdus într-un stup gata pregătit.
Un mijloc practic şi uşor de prins roiurile aflate încă în zbor este
construirea unui dispozitiv alcătuit din 3— 4 rame cu faguri pulverizate
cu apă mierată, fixate unele de altele cu ajutorul a două şipci şi cuie ;
la mijlocul lor se face o brăţară din sîrmă împletită care intră bine pe
vîrful unei lungi prăjini. Cînd roiul zboară în prisacă, stuparul înalţă
acest dispozitiv în mijlocul valurilor de albine ; ele se prind de îndată,
se adună în ciorchine şi fiind coborît încet cu prăjina, roiul este scuturat
pe un cearceaf sau pe un carton mare aşezat în faţa stupului gata pre­
gătit cu urdinişul larg deschis şi plin cu faguri artificiali şi doi faguri
gata clădiţi. Roiul va intra de îndată, ocupînd stupul.
Mulţi stupari, de teamă să nu piardă roiurile ieşite cînd lipsesc din
prisacă, aşează prin preajmă prin pomi — la umbră — cîteva roiniţe de
papură, bine legate şi frecate în interior cu propolis sau cu melisă, care
atrag roiurile prin mirosul lor. S-a observat că roiurile ieşite preferă să
se aciueze în locuri unde s-au mai strîns roiurile precedente. Acolo, în
special se fixează aceste roiniţe capcane de atracţie.
După cum ştiţi albinele cercetaşe aleg din vreme locuri pentru o
viitoare aşezare a roiurilor coloniei lor::şi dacă stuparul are grijă să pună.
astfel de roiniţe de atracţie, ele călăuzesc acolo croiurile care stau la sfat
de taină în ciorchine şi, deliberînd, aleg locul pe care se hotărăsc sa-l
ocupe ; stuparul are grijă ca de două ori pe zi să treacă pe unde a aşezat
roiniţele-capcană ca să ridice eventualele roiuri şi să le ducă în prisacă.
Aşezarea acestor roiuri se face în preajma coloniei care a roit şi care poate
fi uşor recunoscută procedînd astfel : se prind . într-o cutie goală de
chibrituri 20— 30 albine luate deodată din ciorchine ; se ţin închise 30 mi­
nute ; apoi deschizînd puţin cutia se toarnă în interior puţină făină albă ;
se închide apoi cutia din nou, scuturînd-o bine, ca albinele să se pudreze ;
după cîteva minute ele se eliberează, urmărind din ochi direcţia lor de
zbor ; ele se duc direct la stupul din care au plecat, observîndu-le cum vin
pe rînd pe seîndura de zbor şi intră în stup. *
A lţi stupari, de teamă ca roiurile să nu se înalţe prea sus şi să fie
astfel greu de prins, obişnuiesc să scurteze în curmeziş una din aripile măt­
cii. Cînd roiul iese şi matca vrea să zboare, ea se dezechilibrează şi cade pe
sol în faţa stupului, unde albinele o află şi acolo se face ca un muşuroi.
Stuparul aduce un stup curat, cu urdinişul larg deschis şi plin cu faguri
artificiali şi doi faguri gata clădiţi, îl aşează în directă apropiere a albine-

386
 lor roiului. Gu puţin fum le îndrumă spre urdinişul stupului, pe unde
toate intră, simţind mirosul fagurilor. '
Metoda tăierii aripii în curmeziş determină adeseori albinele să-şM
schimbe matca. De curînd însă s-a găsit că tăind o^aripă pe axa ei lo n -B
gitudinală, matca ce iese cu roiul poate zbura 10— 15 m departe de stup,®
grăbindu-se să se aşeze pe vreun arbust din apropiere. Fiind şi marcată*
este uşor observată. ’—
Unirea roiurilor mici care ies deodată în zbor se face astfel : se aşează®
în prisacă un stup curat cu faguri artificiali şi doi faguri gata clădiţi ; ■
se aşterne în faţa urdinişului un cearceaf pe care se scutură roiniţa
cu albinele roite, pulverizînd albinele în trecerea lor spre stup ; se
observă atent trecerea măteii, pentru a fi siguri că a intrat cu roiul.
Cînd mai sînt ultimele albine gata să treacă în stup, pe acelaşi loc, se
I
scutură roiul al doilea, pulverizîndu-1 şi pe el cu acelaşi sirop cu par­
fum ; matca a doua prinsă în colivie se păstrează. Ambele roiuri se unesc
foarte uşor.
Despărţirea roiurilor unite în zbor. Cînd două roiuri au ieşit deodată, B
constituind acelaşi ciorchine, este bine să fie lăsate astfel, căci cu cît roiul
este mai puternic cu atît va fi mai productiv. Dacă totuşi stuparul vrea
să le despartă, răstoarnă roiniţa pe un cearceaf pe care s-au aşezat în
prealabil două roiniţe la distanţă de 2 m una de alta. Stuparul împarte I
roiul în două părţi cu o perie şi cu puţin fum, îndrumîndu-le în direcţii ®
diferite. Un om de ajutor urmăreşte dacă nu cumva sînt două mătei
în aceeaşi jumătate, prinzînd una în tubul de sticlă fără a o atinge cu
mîna şi dînd-o coloniei următoare. Apoi roiniţele sînt scuturate de albi­
nele lor, fiecare în alt stup. I

în sfîrşit roiul aşezat într-un stup este dus în prisacă, de preferat la

o margine, deşi chiar atunci cînd el e pus în apropierea stupului^mamă,
albinele nu se înapoiază la vechiul loc cunoscut, ca şi cînd ar fi uitat cu
totul poziţia stupului în care s-au născut. Numai cînd în împrejurări I
anumite roiul şi-ar pierde matca înainte de a fi început orânduirea noii
case, roiul se înapoiază la stupul-mamă, urmînd să roiască mai tîrziu dacă
împrejurările sînt favorabile.

Oprirea coloniei din roit

Oprirea coloniei roite să mai roiască încă o dată se face astfel :

stuparul aşează roiul primar prins în apropierea coloniei-mamă, cu urdi­ I
nişul puţin oblic. Urmăreşte zilnic cu tubul acustic dacă în coloriia-
mamă se aude obişnuitul îngînat al măteilor gata să eclozioneze ; atunci,
în plină zi de zbor colonia-mamă se mută la cîţiva metri mai departe
de roiul primar, aşezînd în locul său stupul cu r o i ; toată albina zbură-'
1
toare din colonia-mamă va intra în fostul roi pe care-1 populează bine,'
ajutînd atît la clăditul rapid al tuturor fagurilor cît şi la cules. Colonia-
mamă pierzînd toată albina zburătoare, rămîne cu o matcă nouă ; prima
ieşită din botcile care apoi sînt distruse de albinele rămase.
Cum se prezintă o colonie roită ? Ea stă liniştită, văzîndu-şi mai I

departe de activitatea ei, dar vizibil mult mai redusă. De pildă dacă se
deschide stupul care are magazin de recoltă acesta este aproape gol,
căci cea mai mare parte din culegătoare au plecat cu roiul. Liniştea
domneşte acolo încă 7— 8 zile cînd o primă botcă eclozionează şi din ea
apare o matcă tînără, rozînd căpăcelul botcii. Ea este în curînd capabilă
de zbor, căci contrar albinelor lucrătoare care se nasc cu aripile moi şi
abia după 2— 3 zile pot să zboare, cele ale mătcii sînt tari chiar din primul
moment al eclozionării sale.
Simţind că în jurul ei sînt alte pretendente care scot sunete de
nerăbdare de a ieşi şi ele, prima matcă ieşită se năpusteşte asupra
acestor botei atacîndu-le lateral, împlîntîndu-şi acul cu venin prin peretele
botcilor ; prizonierele din interior sînt imediat ucise, iar albinele le
elimină cadavrele rozînd lateral botcile şi consumînd cu aviditate lăptişo­
rul de la fundul fiecărei botei. Dacă colonia-mamă ţine să mai roiască
încă o dată, albinele nu lasă prima matcă ieşită să atace celelalte botei,
ci le apără, îndepărtînd-o de ele. Această matcă emite acele sunete
arţăgoase pe care le-aţi auzit şi voi, iar a doua zi colonia roieşte a doua
oară, plecînd cu matca tînără ieşită cu 1— 2 zile înainte.
Sînt cazuri rare cînd colonia roită nu se potoleşte, roind pentru
a treia oară în ziua următoare cu una sau mai multe mătci eclozionate
deodată. în această situaţie colonia-mamă rămîne sleită şi nici roiul nu
«este prea viabil şi este fără valoare.
Roiurile secundare şi terţiare avînd mătci zvelte, zboară prelung în
prisacă şi obişnuit se aşează spre vîrful copacilor. Numai cînd sînt bine
pulverizate din zbor şi speriate de această ploaie ce nu au prevăzut-o,
ele se aciuiază mai jos şi pot fi recoltate.

Valorificarea roiurilor prinse

Pentru valorificarea roiurilor ieşite, mai ales înaintea marelui cules,

se aşează roiul totdeauna în apropierea colonei-mame, cu urdinişul în
unghi puţin înclinat ca direcţie de zbor. Procedînd astfel, după 4— 5 zile
stupul cu roi se apropie şi mai mult de stupul-mamă întoreîndu-i urdi­
nişul în aceeaşi direcţie de zbor. Stupul-mamă este depărtat la cîţiva
ftietri lateral ; albinele sale zburătoare vor intra în stupul cu roi, întă-
rindu-1 ibine. în stupul-mamă rămîn numai albinele tinere, nezburătoare,
care nu mai pot roi. Albinele rămase strică botcile, lăsînd numai pe
cea mai arătoasă dintre ele. Dacă culesul mare este încă departe, cele
două unităţi pot fi unificate, după ce matca tînără a început să depună
ouă în cuibul vechi. Pentru unirea celor două colonii stuparul pune în
fiecare cîte un tampon de vată îmbibat cu un parfum, de preferat cel
de lămîiţă ; între cele două colonii, se întinde un ziar cu multe perfo­
raţii, iar ambele unităţi se vor uni formînd o colonie puternică, pentru
culesul apropiat.
în cazul cînd stuparul vrea să-şi păstreze roiul, aşezat într-un stup
nou, i se dă ajutorul substanţial a 4— 5 faguri artificiali cît şi 2—3 1 sirop
ceva mai concentrat — 2/1 — dacă în natură nu e un cules bogat. în felul
acesta albinele grăbesc construirea noii aşezări şi matca începe cît mai
repede să depună ouă, ştiut fiind că în atari situaţii, albinele clădesc
faguri cu foarte puţine alveole mari pentru trîntori.
 Abia după 5— 6 zile roiul va fi verificat, stuparul deschizînd încet
stupul, fără a da fum, observînd dacă în fagurii din mijloc matca şi-a
început misiunea.
D^că din cauze necunoscute ea a dispărut, se poate da roiului o
matcă fecundată sau o botcă căpăcită din care e gata să eclozioneze o
matcă nouă.
In situaţii fericite cînd roiul bine populat şi-a organizat repede noua
aşezare, iar în natură este un cules abundent încît stupul se umple repede
cu miere, iar matca nu mai are loc de ouat, fostul roi se pregăteşte de
roit clădind botei, iar colonia — fost roi — roieşte la rîndu-i. Este aşa
zisul „paroi“ sau roi pîrvac, care e bine să fie redat coloniei mame,
adăugind stupului un corp cu faguri goi, gata clădiţi şi artificiali.
în prima parte a studiului nostru, tineri apicultori, am vorbit
de colonii de curînd formate. Aici am intrat în fondul problemei roitu­
lui analizînd acest subiect în toate amănuntele pentru ca să cunoaşteţi
cîtă grijă şi muncă cer coloniile scăpate de supraveghere, după ce au
intrat în frigurile roitului, impunînd o serie de lucrări şi măsuri necesare
pentru îndreptarea lor.
în a doua parte a studiului nostru vom vorbi, tineri apicultori, de
producţia cu metoda a două mătei în acelaşi stup, repudiind roirea natu­
rală, care, pe lîngă greutăţile ce le impune stuparului, determină riscuri
şi o sensibilă reducere a producţiei. De aceea se foloseşte roirea arti­
ficială.
Despre aceasta nu mai este nevoie să mai vorbim deoarece aplica­
rea ei constă în toate măsurile şi intervenţiile ce s-au arătat în legătură
cu roirea naturală, intervenţii care se fac ori de cîte ori colonia atinge
gradul maxim de dezvoltare şi intră în frigurile roitului.

[S U2> ii 'VmMjj
1t ijaei&fijS!

iiyjvtf '
:\h >•*

it

.■ :

H i
 A P IC U L T U R A PA S T O R A L A

Sarcinile de plan pe care le aveţi de îndeplinit — tineri apicultori

— pot rareori să fie îndeplinite făcînd apicultură staţionară. La noi în ţară,
agricultura primează, în special cea cerealieră, şi nu se găsesc localităţi care
să poată oferi coloniilor culesuri bogate în tot cursul sezonului activ.
Numai în fermele mari sau în cooperativele de producţie cu caracter
agro-zootehnic, cu întinse culturi de plante furajere, se pot atinge recolte
mari, aşa cum am arătat la capitolul Baza meliferă. De aceea stupinele
trebuie deplasate din loc în loc, acolo unde apare un nou cules de la o
nouă sursă de nectar ori polen, pe măsură ce s-au epuizat cele care pînă
atunci au dat satisfacţie.
Acum e timpul potrivit, cînd coloniile sînt pregătite pentru viitorul
mare cules, să luaţi cunoştinţă de felul cum acest pastoral trebuie făcut
în cele mai bune condiţii.
Apicultura pastorală este o veche formă de exploatare apicolă, în
special la noi, unde avem documente care arată că prin 1645 stuparii din
Transilvania transportau stupii prim itivi înveliţi în saci şi culcaţi în
căruţe, cu faguri stînd pe muchie ; ei se ridicau din valea Mureşului spre
munţi unde bogăţia fîneţelor de acolo le asigurau recolte bune.
Dincoace de Carpaţi, pe atunci, întreaga economie rurală se baza
pe creşterea animalelor ; cîmpiile erau pline de miliarde de flori bogate în
nectar şi polen, aşa că nu era nevoie să se mai facă şi pastoral. Pădurile
imense din Moldova cu codrii Bohotinului, Tigheciului şi din Bucovina
aveau poieni minunate, unde mii de prisăci furnizau o miere vestită în
toată lumea şi o ceară parfumată, plătită cu bani grei, în special în Aus-
^ tria şi nordul Italiei.
Agricultura secolului nostru a ocupat însă aproape tot ce este teren
arabil şi deci coloniile, ca să poată da o producţie însemnată, trebuie
transportate după flori, pe măsura înfloririi acestora.
La noi primăvara este obişnuit timpurie, iar schimbarea vremii
trece repede de la sezonul de iarnă spre primăvară, cu resurse melifere
iniţial reduse. Adevăratul cules apare în jumătatea lui mai, cînd sute de
mii de stupi sînt transportaţi la pădurile de salcîm ; cînd acest cules este
aproape terminat, apicultorii transportă stupii la salcîmul al doilea, la
altitudine mai mare. De la acesta sînt două drumuri de luat : ori se
merge la munte unde, începînd din prima decadă a lunii iunie, apare
zmeura, ori se merge la şes, la pădurile de tei sau cele din partea delu­

390
roasă a Moldovei, unde masivul de la Condrăcheşti şi Răchitoasa-Tecuci,
ori cel de la Bîrnova-Iaşi pot da un cules prelungit, care în unii ani d “
rează chiar o lună, dînd producţii însemnate. Curînd după culesul de
tei începe cel de la floarea-soarelui. Un alt drum bun este spre pădurii. 1
Deltei din regiunea Isaccea-Babadag, combinat cu culesul din Etelta Dună­
rii care se prelungeşte pînă tîrziu în octombrie. Localnicii de acolo sînt c e \ »
mai favorizaţi : ei au în martie-aprilie un lung şi bogat cules de polen 9
miere de la marile păduri de salcie, urmat de o floră bogată şi v a r i a *
de baltă cu mult polen. In regiunile de deal ale Moldovei şi Muntenişi
avem un bun cules de la miile de hectare de pomi fructiferi care mş
ales în ultimele decenii ar putea să constituie o recoltă ,bogată de miere i,
polen. Cercetătorul român N. Foti a realizat culesuri bune în primăvar,
de la livezile de prun din regiunile muscelene. Personal, deplasînd stu­
pinele în valea Dunării la pădurile de salcie, am realizat o recoltă de
11 kg miere marfă de stup, plus ce a rămas în faguri şi cel puţin 2— M
faguri plini cu polen, pe care albinele l-au.transformat curînd în p ă stu r®
Apicultorii hotărîţi să facă pastoral trebuie să cunoască din timp
posibilităţile bazei melifere alese ca să nu se limiteze doar la o singură
floră locală, ci să cunoască o suprafaţă mai întinsă într-o rază de 4 krrM
pe care este bine să găsească şi alte resurse, în afară de sursa principal®
la care face deplasarea. *
Recunoaşterile sînt obligatorii, căci este posibil ca în vecinătate să
se afle şi alte numeroase stupine, şi deci o aglomerare de stupi pe
suprafaţă determinată riscă să ducă la o recoltă mai slabă, care să n
acopere nici cheltuielile făcute. Media acestor cheltuieli este destul d1
mare căci, repartizată pe numărul de stupi, ea se cifrează la 6 kg dee
miere de colonie pentru compensarea acestor cheltuieli şi numai ceea o
prisoseşte peste acest minim poate reprezenta o producţie rentabilă.
Recunoaşterea este obligatorie şi pentru a stabili o prognoză a în I
floririlor succesive dintr-o localitate unde se obişnuieşte să se meargă îni
pastoral. Dacă în fiecare an se urmăreşte apariţia unui anumit cules şi
se stabileşte distanţa între culesuri, se ştie cu oarecare precizie cînd în -
florirea unei plante va avea loc. De pildă dacă caisul înfloreşte la 5 aprilie,^I
salcîmul va înflori peste 38 zile — deci la 13 mai ; de la înflorirea măru­
lui pînă la cea a salcîmului trec 24 de zile ; de la apariţia primelor frun­
zuliţe ale teiului vor trece 60 de zile pînă la înfloritul salcîmului.
Recunoaşterea este obligatorie şi pentru a afla dacă în apropierea]I
locului ales se găsesc alte stupine, suficiente resurse de apă, drumuri de
acces, poduri solide, aşezări omeneşti şi o posibilitate uşoară de aprovi
zionare alimentară.
Este necesar ca stuparul să ştie dacă în regiunea respectivă gospo­
dăriile de stat, cooperativele de producţie sau brigăzile silvice ati sau nuI
un plan de tratamente contra anumiţilor dăunători cînd, cum şi teu ce
anume substanţe.
In mod obişnuit transportul în primăvară se face în preajma pă­
durilor, de preferat cele care au o floră cît mai timpurie cum este alu­ I
nul, arinul, cornul, iar sub acestea, înainte de apariţia frunzişului, apare
o floră meliferă bună, cu nectar, dar mai ales cu polen cum s în t: v i o - ^
relele, ghioceii, diferite varietăţi de brînduşe, preţioasa urzicuţă moartă, ■

391
 care pot asigura un cules bun, premergător celui de la salcîm. Chiar dacă
nu se obţine o recoltă de nectar de la flora timpurie, culesul de polen
proaspăt determină o mare extindere a cuiburilor şi formarea unei mari
rezerve de albine zburătoare, care vor valorifica culesurile bogate care
urmează.
na* în afară de acestea, pădurea prezintă un adăpost minunat contra
mult dăunătorului vînt, care în primăverile reci face ca multe colonii să
piardă culegătoarele care rebegesc afară. în pădure, chiar dacă bate
vîntul peste vîrfuri, albinele, zburînd pe sub arbori, găsesc cu ce să-şi
satisfacă nevoile cuibului, aducînd în stup preţiosul polen, elementul
esenţial de creştere şi dezvoltare a coloniilor în primăvară.
Culturi agricole entomofile primăvăratice sînt cam puţine, dar acolo
unde ele se află pe suprafeţe mari — chiar dacă sînt ceva mai departe —
merită să se facă un transport cu o stupină la ele ; este vorba de rapiţă
şi coriandru care oferă cantităţi mari de nectar şi polen.
Pădurile de tei oferă obişnuit un cules bun, mai ales cînd în toamna
precedentă au căzut ploi abundente, ceea ce determină o acumulare de
mult amidon în ţesuturile arborilor ; florile oferă nu numai nectar foarte
bogat ci şi polen. Din nefericire, în ultimii ani, o afecţiune de ordin
digestiv slăbeşte coloniile în mare măsură după acest cules. Dar el este
urmat foarte curînd de culesul de la floarea-soarelui, cultivată la noi în
ţară pe întinderi mari de sute de mii de hectare. Este drept că acum
cîţiva ani varietatea nou introdusă nu era meliferă, dar situaţia
s-a schimbat şi acum există soiuri bune melifere, care fac ca pastoralul
la floarea-soarelui să fie răsplătit cu prisosinţă, ajutînd astfel prin pole­
nizarea florilor cu ajutorul albinelor să se obţină o producţie sporită de
seminţe mult mai bogate în grăsimi.
După acest cules, pastoralul nu mai oferă stupinelor nici o ren­
tabilitate. Dacă la noi s-ar lua măsuri, ca în U.R.S.S., să şe cultive
hrişcă, plantă foarte sigură şi o sursă bună alimentară pentru oameni
dar mai cu seamă pentru păsări, s-ar putea ca stupinele să mai realizeze
o nouă producţie de miere. Un drum de întoarcere spre munţi ar da
de asemenea un cules în luna august ce îl oferă culturile de plante medi­
cinale, în special de la ienupăr. De asemenea cel de la bradul alb şi de la
molid care, datorită afidelor, a căror viaţă poate fi prelungită în unii ani
pînă tîrziu, poate da o recoltă de miere de mană uneori foarte bogată.
Cine face apicultură pastorală trebuie să ţină seamă de anumite
reguli stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor
şi de Asociaţia Crescătorilor de Albine din R. S. România, care eliberează
autorizaţii de pastoral cu anumite obligaţii, ce nu trebuie încălcate în
detrimentul altor stupari vecini, dîrid loc la conflicte regretabile.

392
.
 Stuparii trebuie să posede un certificat de sănătate a coloniilor, emis
de medicul veterinar de circumscripţie ; la sosire, apicultorul este obligat
să se prezinte autorităţilor locale pentru a indica precis vatra ocupată
ca să poată fi anunţat la timp în caz de tratamente cu insecticide, în
vederea luării măsurilor de apărare. De asemenea, stuparul este obligat
să ţină seamă de dispoziţiile legale ale organelor silvice : să nu facă foc
în pădure, să nu strice plantaţiile noi, să nu doboare arbori etc.
Dat fiind că albinele se neliniştesc mult în momentul cînd sînt
închise, iar agitaţia lor face ca în interior să se ridice temperatura, se
impune aplicarea a două măsuri imediate : coloniile să aibă o aerisire
activă şi un spaţiu de refugiu. în felul acesta bioxidul de carbon poate
fi eliminat uşor prin acel triunghi de aerisire, inovaţie proprie, pus la
urdiniş sau prin alte dispozitive cu care stupii trebuie să fie înzestraţi
în acest scop. Pe; de altă parte, deasupra ramelor, sub capac, trebuie
asigurat un spaţiu larg, unde albinele se pot refugia, formîndu-se acolo
un ciorchine ca la roire ; sub forma aceasta ele stau liniştite rămînînd
jos între fagurii cuibului numai doicile şi clocitoarele. Prin aceste mă­
suri sînt înlăturate pagubele care în mod sigur vor fi determinate de
lipsa unei aerisiri active şi de creşterea temperaturii în interiorul stupilor,
pînă la asfixierea totală sau parţială a coloniilor de albine transportate la
întîmplare. r ‘iiî;: ?,>3c; wînqi.^ ; .. - • . îm i £
Cu stupii de tip vertical — multietajaţi, R A 1001 — nu se pleacă în
pastoral fără suficiente corpuri de rezervă, cu care, intercalîndu-le după
necesităţi, să poată fi asigurat un spaţiu corespunzător în care colonia să
se poată răsfira spre a putea să suporte greutăţile drumului, care adesea
poate fi lung şi cu întîmplări neprevăzute.
în lunga experienţă, a noastră şi a altora, s-au întîlnit cazuri ne­
norocite care justifică luarea din timp a măsurilor menite să înlăture
pagubele care pot fi provocate de orice neatenţie sau lipsă de grijă, ce ar
surveni cu ocazia deplasărilor stupinelor la pastoral.
Credem util să expunem, pentru învăţămintele ce le poate da,
următorul caz petrecut în primăvara anului 1974.
Doi apicultori din judeţul Bistriţa Năsăud, deplasaţi cu stupinele în
pastoral la primul salcîm din Oltenia, după ce au realizat bune recolte
la salcîmul I în sudul Olteniei, au trecut la salcîmul II în zona dealurilor
subcarpatice.
Apoi s-au îndreptat cu stupinele spre masivele de tei din Dobrogea,
cu stupii încărcaţi în autocamioane. Unul din stupari avea albinele în
stupi orizontali, prevăzuţi cu aerisire activă sub toate raporturile şi cu
spaţiu de refugiu satisfăcător pentru coloniile de albine, oricît de puter­
nice. Celălalt stupar avea albinele în stupi multietajaţi şi Dadant dis-
 punînd de sistemul de. aerisire pe care îl pot realiza deschiderile cu sită
metalică, aflate sub capacul stupilor, fără să aibă nici o altă amenajare
pentru eliminarea bioxidului de carbon la fundul stupilor.
Pe de altă parte, este de menţionat că cele două culesuri bogate de
la salcîm au dat un avînt deosebit dezvoltării coloniilor, încît cele trei
corpuri cu care au fost deplasate iniţial nu mai satisfăceau nevoile de
spaţiu ale populaţiei aflată în fiecare stup. Cu coloniile suprapopulate,
pentru care era nevoie să fie intercalat încă un număr de corpuri
goale, pentru a fi asigurat spaţiul în care să se răsfire marea aglome­
raţie a albinelor din ele, stuparul cu stupi multietajaţi şi Dadant şi-a
încărcat stupii în camion, urmînd să parcurgă un drum lung, de apro­
ximativ 750 km, pînă în Dobrogea.
Dintr-o lipsă de grijă sau din lipsa spaţiului disponibil în*camionul
cu care a plecat iniţial, stuparul nu a luat un număr suficient de corpuri
de rezervă, astfel că la sistemul de aerisire deficient s-a adăugat şi lipsa
de corpuri care, intercalate, ar fi asigurat coloniilor extrem de puternice
un spaţiu mai larg pentru adăpostire în cursul transportului.
La toate acestea s-a adăugat neşansa că transportul s-a efectuat cu
repetate opriri, din cauza deselor reparaţii şi intervenţii ce trebuiau făcute
la motorul plin de defecte al camionului, astfel că distanţa de 750 km
a fost efectuată în peste 20 ore, care au cuprins toată durata unei zile
toride; cu temperatura de peste 30°C.
Opririle repetate şi îndelungate uneori, pe o asemenea căldură, la
care s-a adăugat durata lungă a transportului, au determinat o pagubă
evaluată la 50 000 lei, datorită mortalităţii de 100% la 46 familii de al­
bine suprapopulate şi a unei mortalităţi medii de aproximativ 50% la
restul de 94 familii de albine.
La această pagubă s-au adăugat lucrările şi măsurile de asanare
care au trebuit să fie luate cu mare iuţeală după descărcarea stupilor.
Tabloul acestor lucrări a umplut de jale pe toţi stuparii care au luat cu­
noştinţă de această nenorocire ; unii din aceştia au participat cu ajutorul
ce l-au putut da la curăţarea tuturor stupilor, la topirea fagurilor cu
puiet asfixiat, la extracţia mierii din fagurii topiţi şi căzuţi din rame
pe fundul stupilor în timpul transportului, la îngroparea a peste 400 kg
albine moarte, lucrări care au ţinut aproape două săptămîni. Norocul în
acest timp au fost florile de tei cu parfumul lor care au prevestit un în­
ceput de cules promiţător, descreţind treptat frunţile îngrijorate ale
stuparilor, şi picurînd în inimi speranţele unor recuperări pe care albinele
cu hărnicia lor au reuşit să le aducă peste aceste pierderi.
Iar acel stupar, ca şi toţi stuparii care au ajuns şi vor ajunge să
cunoască acest caz, va trage învăţămintele ce se impun, ştiind pe lîngă

394
cele spuse mai sus, că stuparul cu stupi orizontali, care a avut de
suportat exact aceleaşi condiţii de transport, cu durata călătoriei M
toate opririle care au avut loc, la sosire nu a înregistrat nici un fel d|
pagubă. Spaţiul asigurat coloniilor extinse pînă la 20 rame complet ocu
pate în cuib, plus cele aflate în caturi, la care s-a adăugat aerisirea asi
gurată, nu numai la nivelul capacelor ci şi la fundul stupilor, au făcut c
aglomeraţia mare a coloniilor, orient de puternice, să suporte toate înceri
cările pe care le-a ocazionat transportul descris.
Lucrările premergătoare încărcării stupilor impun fixarea rameloMi
fiecărui corp, strîngîndu-le solid pe toate şi prinzînd în două cuie sau ciM
pene ramele mărginaşe. în felul acesta se procedează pentru ca ramele;
să nu mai aibă nici un joc lateral, iar distanţatoarele Hofmann vor păstra
şi asigura spaţiul normal de circulaţie a albinelor. în rama mărginaşăB
stuparul toarnă pe ambele feţe apă, pentru ca albinele să nu sufere d e S
sete în timpul transportului.
La stupii multietajaţi pe deasupra corpurilor se aşează rama cu pîn-j
ză metalică care, stînd cu 4 cm mai sus, prezintă şi un spaţiu de refugiu,
dar mai ales asigură o circulaţie activă a aerului de jos în sus, dacă stu­ 1
pii sînt iprevăzuţi, la fund cu triunghiul de aerisire. Capacul stă în suspen­
sie şi deci fereşte colonia la transport de lumina solară şi de eventualele
averse de ploaie. I

Fixarea corpurilor între ele la stupul multietajat se face cu ajuto­

rul celor două vergele de oţel cu filet la capătul de sus şi piuliţă în f o r m ă »
de fluture, iar jos, la fund, cu rondela cu şplint ; aşa cum am descris l a S
alcătuirea stupilor, vergelele pătrund printr-un orificiu vertical ce sfră- ®
bate de sus în jos grosimea scîndurii; vergelele fiind mai subţiri faţă de
diametrul acestor orificii, introducerea şi scoaterea lor se face cu uşurinţă,
Stupii de tip Dadant şi R A 1001 cu capace înalte de 20 cm şi cu |
ventilatoare laterale largi, prevăzute cu pînză de sîrmă, oferă coloniilor
un spaţiu larg de refugiu. Legarea corpului sau chiar a corpurilor cu
fundul şi capacul stupului se face prin diferite dispozitive : zăvoare
laterale, ori vincluri din fier balot aplicate la cele 4 colţuri, fixate cu I
2 piuliţe încastrate în interiorul pereţilor corpurilor, prinse în şuruburi
cu cap teşit şi cu o tăietură curmezişă pentru a putea fi înşurubate
ca orice şurub. Alţi stupari folosesc holţşuruburi perechi legate cu sîrmă ■jp
între ele, ce ţin corpurile, fundul şi capacul ca un bloc etc.
La toate modelele de stupi verticali urdinişurile sînt semideschise,
în sensul că, introdueîndu-se pe fund acel triunghi de aerisire, se închide
orice ieşire a albinelor afară din stup ; în schimb aerul circulă din belşug I
pe toată lăţimea frontală a stupului şi asigură un uşor curent, care este
însă constant de jos în sus ; albinele nu se neliniştesc de loc, chiar dacă ^
 transportul este prins de lumina zilei. Cu acest dispozitiv coloniile pot
călători oricînd, căci au aer suficient, iar sus, sub capac, colonia se sta­
bileşte sub formă de ciorchine ca un roi natural.
Dacă timpul este rece nu trebuie exagerat cu această aerisire bo­
gată, închizîndu-se o parte din lăţimea triunghiului cu hîrtie de ziar. Un
curent rece printre fagurii astfel expuşi afectează procesele de metabo­
lism, mai ales cînd el nu este numai periferic, ci pătrunde adînc pînă în
centrul cuibului. în cazul acesta, la sosirea în noua vatră, colonia trebuie
lăsată în totală stare de linişte cîteva ore pentru ca să se restabilească
starea normală. în schimb, în timpul iernii, coloniile închise nu suferă
dei loc ; am transportat în 1935 de la Bîrlad pînă la Ţăndărei-Ialomiţa
pe C.F.R., trei vagoane cu stupi complet închişi, lăsînd deschis numai
orificiul de hrănire al podişorului. Toate coloniile au ajuns în .perfectă
‘stare.
Vara însă, mai ales dacă coloniile au în faguri miere crudă, chiar
dacă au aer suficient şi loc de refugiu, vor pieri multe albine năclăite de
mierea ce sare din alveole. De aceea o condiţie principală la transport
în acel sezon este extracţia mierii crude mai înainte de a împacheta
stupii, chiar dacă ea va fi retrocedată sub formă de miere diluată, împăr­
ţită tuturor coloniilor în ramele hrănitor în următoarele 2— 3 zile după
sosirea la destinaţie. în felul acesta albinele sînt şi mai stimulate pentru
culesul nou. Dacă nu s-ar proceda astfel mierea crudă va umple guşile
albinelor, ceea ce va mări mult cantitatea de apă din corpul lor şi mai
ales 'în' intestinul gros, ce va fi suprasaturat ; în această situaţie, în stup
se acumulează o mare cantitate de vapori de apă, care inundă traheele,
iese la suprafaţă, străbătînd învelişul chitinos al albinelor, ce sînt ca
opărite şi mor prin sufocare ; acelaşi proces îl suferă şi puietul căpăcit
* din faguri, care moare asfixiat din cauza - __ __
căldurii, a vaporilor de apă din stup şi a
deshidratării organice.
Transportul poate fi făcut în condiţii
o p tim e c u u r d in iş u l d esch is, cu condiţia ca
odată plecat, camionul să nu se mai oprească
pînă la locul de destinaţie, căci albinele re- — ~
fugiate pe peretele frontal al fiecărui stup Fig. 59. — Remorcă cu stupi
încep să zb o are şi se rătăcesc. tractată de un automobil
Lucrarea se face astfel : se dă puţin fum pe urdiniş pentru a sili
albinele de pe scîndura de zbor să pătrundă în interior ; apoi, doi lucră­
tori îmbrăcaţi în salopetă cu fermoare de sus şi pînă jos, cu cizme, cu
mască pe faţă şi mănuşi, ridică stupul şi îl duc la camion unde este luat
de alţi doi lucrători care-1 duc în faţă, cu urdinişul spre cabină. Dacă mo­
torul camionului este activat la maximum ca să provoace trepidaţii, al­
binele înspăimîntate de aceste mişcări tremurînde stau agăţate pe pereţi,
nu ies din stupi şi astfel se pot încărca stivuindu-se cîte 2— 3 rînduri,
cîte încap în vehicul. Pentru ca în caz de pană de motor sau cauciuc să
nu iasă albinele şi să se rătăcească, întreaga încărcătură este acoperită
de o reţea de capron prin care aerul pătrunde uşor, dar albinele nu pot fi
eliberate.

396
 La locul de destinaţie, vehiculul stînd pe loc, motorul este ambalat
pentru a provoca trepidaţii, în care timp cei patru lucrători descarcă
stupii din camion ; dacă ei se pun în linie, se aşează la distanţă de 2 m
stup de stup şi 4 m rînd de rînd.
Cei descărcaţi sînt imediat pulverizaţi bine cu apă la urdiniş pentru
a da albinelor însetate apă, cît şi o preocupare ca să nu atace.
în S.U.A. operaţia de încărcare şi descărcare se face mecanic cu
dispozitive de prindere pe grupe de cîte 7 stupi ridicaţi şi aşezaţi în
stivă pe platforma camionului cu un singur manipulant. Tot aşa se
descarcă. Stuparii din Bistriţa-Năsăud, la sugestia stuparului I. Pupeza
au întocmit un mijloc de încărcare ingenios şi anume : au făcut o scară
lungă de 6,5 m, care este sprijinită pe partea din spate a platformei
camionului ; scara are două şine metalice pe care circulă un cărucior cu
roţile din rulmenţi. Pe acesta se aşează stupul adus la camion cu un fel
de roabă şi ridicat cu căruciorul sus pe platformă ; de acolo căruciorul
este împins pînă spre cabina camionului unde doi lucrători stivuiesc
stupii pe 3— 4 rînduri, cu poziţia ramelor paralele
cu direcţia de mers a camionului (fig. 60).
încărcarea se face astfel ca stupii să stea
perfect sprijiniţi din trei părţi : spate şi lateral.
Stupii pot sta şi în monobloc dacă în spatele
fiecărui corp sînt fixaţi doi căluşi de 6/4 cm şi
groşi de 4 cm ; în felul acesta ei au spaţiu de
circulaţie a aerului pentru fiecare stup. Cei care
au scîndura de zbor formată din prelungirea
fundului stupului cu 5 cm, se sprijină de cei din F ig. 60. — Căruciorul de
transportat stupii la car
faţă, avînd un spaţiu mai lung cu 1 cm. mionul ce urmează să-i
Stupii încărcaţi în stive sînt apoi bine legaţi ducă în pastoral.
cu frînghia în lung şi în curmeziş.
Partea cea mai dificilă a pastoralului este încărcarea şi descărcarea
stupilor, lucrări care cer neapărat mînă de lucru suplimentară, cu greu
de găsit vara în perioadele de vîrf ale lucrărilor agricole. Un mijloc practic
de a evita acest neajuns îl oferă un dispozitiv ce se fixează lîngă cabina
şoferului, dispozitiv care are două /braţe şi un scripete.
Fiecare stup bine legat între corpuri cu vergele sau vincluri este
prins de cîrligul dispozitivului, fiind apoi ridicat pînă la platforma ca­
mionului unde se stivuieşte ; un singur om de ajutor e suficient. Camionul
însă trebuie să se deplaseze între două rînduri de stupi din prisacă, pînă
se termină încărcarea tuturor. Descărcarea se face la fel în sens invers.
Stuparii care au multe bagaje cît şi cabană, încarcă stupii punînd
pereţii demontaţi ai cabinei rezemaţi pe partea interioară a caroseriei
camionului. în felul acesta cabana este ca o cutie între ai cărei pereţi
mobili se stivuiesc stupii pe 2— 3 rînduri, cît încap în camionul lat de
2 m şi lung de 3,5 m ; pereţii lungi ai cabanei sînt aşezaţi pe părţile
laterale, iar cei înguşti — ce au 2 m lăţinie — unul lîngă cabină, iar al
doilea în spate.
Cine nu are stupi prea mulţi şi în această cutie mai este loc şi
pentru alte bagaje ale stupinei, completează spaţiul liber cu aceste ba-

397
 gaje : corpuri cu faguri goi gata clădiţi, magazine de recoltă cu faguri
goi, podişoare scoase de la stupi şi făcute pachete, gratii Hanemann la
fel împachetate, funduri de rezervă Snellgrove pentru viitoarele roiuri, ex-
tractorul, descăpăcitorul, adăpătorul, toate bidoanele pentru miere, pline cu
apă pentru a o avea la locul de sosire, picioarele pliante ale stupilor etc.
Intr-un loc anumit, se pun pentru a le avea la îndemînă : o lopată, o
cazma, un topor, cleşte, două felinare de vînt, o scîndură mai groasă
pentru a o pune sub roţi cînd acestea derapează plus toate bagajele per­
sonale ale stuparului, lăzi cu vase de bucătărie, aragaz, aşternuturi, toate
în lăzi. Dacă stupii ocupă tot spaţiul vehiculului ei se stivuiesc, se leagă
bine cu frînghii, iar cabana se amenajează pentru bagaje într-o remorcă,
legată şi trasă după camionul cu stupi. Este recomandabil ca anvelopele
camionului să fie cu o presiune ceva mai mică, pentru ca în felul acesta
să se amortizeze şocurile drumurilor nepavate ; altfel multe din albinele
tinere cad pe fundul stupului, nu se mai pot ridica, iar la deschiderea
urdinişurilor, la sosire, multe ies, se tîrăsc pe jos şi se rătăcesc, căci ele
încă nu pot zbura.
După 10— 15 minute de la pornire camionul cu stupi se opreşte un
sfert de oră, în care timp albinele se refugiază în spaţiul de sub capac,
chemîndu-se într-acolo şi prinzîndu-se în ciorchine. în felul acesta călă­
toria se reia cu asigurarea că va ajunge cu bine la locul de destinaţie şi
fără pierderi de albine. Descărcarea se face mult mai uşor ; mai întîi se
dezleagă funiile, se lasă în jos oblonul din spate al caroseriei camionului
precum şi peretele din spate al cabanei, se descarcă bagajele toate pe
locul ales unde se va monta cabana, ceva mai tîrziu ; apoi desfăcînd
unul din pereţii laterali ai caroseriei şi coborînd unul din pereţii lon­
gitudinali ai cabanei, stupii se descarcă foarte uşor de către 4 lucrători,
aşezîndu-i pe fiecare la locul stabilit în prisacă.
în faţa primului rînd, la loc luminat, se aşează adăpătorul, cunoscut
de albine după culoarea lui ; el se umple cu apă adusă în bidoane de la
plecarea de la fosta vatră. Albinele sînt avide de apă. De aceea, odată cu
deschiderea urdinişurilor prin retragerea triunghiurilor de aerisire, un lu­
crător varsă o cană cu apă asupra urdinişului deschis şi alta pe solul din
faţă, unde albinele vor ieşi deocamdată pînă ce stupii vor fi ridicaţi a
doua zi dimineaţa, pe picioarele pliante desfăcute. Abia atunci persona­
lul îşi ia răgaz de cîteva ore de somn şi de alimentare, după care se dis­
tribuie fiecărui stup piesele ce au fost scoase înainte de închidere : podi-
şorul, scîndurelele de zbor, gratiile Hanemann etc. Pentru a nu fi con­
fundate, fiecare are numărul corespunzător al stupului iar stuparul no­
tează per,jin caiet poziţia stupilor pe noua vatră, înscriind în ordine nu-
tnărul fiecărui stup pentru fiecare rînd ocupat; în felul acesta acceso­
riile sînt repede repartizate. La amiază, cînd albinele sînt liniştite, se
începe aşezarea podişoarelor la locul lor. Cum însă la mulţi stupi albi­
nele stau în capac strînse în ciorchine, se procedează la scuturarea lor.
în acest scop se aşează pe sol, în faţa a 5— 6 stupi, cîte o foaie de carton
gudronat de 1/1 rci, prinsă de scîndură de zbor cu două pioneze. Pe carton
se aşează două lemne în curmeziş ; abia atunci se ridică capacul şi se aşează
podişorul peste corpul deschis, iar albinele din capac sînt scuturate lovind
brusc capacul de cele două beţe de pe carton. Toate albinele scuturate

398
 se trag spre urdiniş simţind mirosul specific al coloniilor din care fac
parte. Cele care mai rămîn în capac se perie peste cele deja scuturate, iar
capacul golit de albine se aşează peste podişor la locul său. wm
• f Oricît de bine ar fi îndeplinite toate regulile transportului în pas- ■
toral, acţiunea comportă unele riscuri care se răsfrîng în special asupra ■
puietului, care rămîne în mare parte nehrănit. Cercetătorul Oroşi Pal a
calculat că 3/4 din puiet flămânzeşte ceea ce va influenţa negativ evolu­
ţia lui morfologică. De asemenea, multe larve vor fi deplasate de pe cul­
cuşul lor, iar cele din botei vor fi şi mai zdruncinate, datorită poziţiei lor I
pe verticală. Toate acestea însă se uită, împreună cu multe alte necazuri,
dacă recolta este bună şi stupii se umplu cu miere din flora locală unde
s-a făcut deplasarea.
în pastoral, posibilităţile de aşezare a stupinei sînt mai largi ca spa­
I
ţiu, cu condiţia să nu se plaseze în vecinătatea altor prisăci, respec-
tîndu-se dispoziţiile legale de distanţă între stupine. Altfel, resursele me­
lifere se epuizează curînd şi deci recolta se înjumătăţeşte. Numai la
masivele de pădure de sute de hectare, distanţele nu au importanţă, ştiut
fiind că un hectar de salcîm dă 1 500 kg miere sau unul de tei 1 000 kg. I
Totuşi o distanţă de cel puţin 300 m între stupine la aceste masive tre­
buie respectată.
Problema apei în pastoral este primordială ; de aceea stuparul tre­
buie să-şi aleagă un loc nu prea departe de sursa cu apă ; altfel va tre­ I
bui cu mari eforturi să o aducă cu un butoi, să o depoziteze şi să o ofere
albinelor în adăpătoare. Apa ce curge pe seîndura adăpătorului nu se re­
cuperează, căci poate fi infectată. E drept că la un cules bogat în nectar
albinele consumă mai puţină apă, dar sînt zile în care nectarul stag­ I
nează iar cuibul nu suportă lipsa apei pentru consum.
Stupinele duse în pastoral la floarea-soarelui se vor aşeza în acea
parte a lanului unde floarea încă nu este deschisă, pentru a sili culegă­
toarele să culeagă la început de pe primele parcele însămînţate şi I
â căror înflorire porneşte mai curînd. Pe aceeaşi vatră nu se pun mai
mult de 40— 50 de stupi, înşirînd vetrele la distanţe de cîteva sute de
metri. în felul acesta şi polenizarea lanului se va face mai bine şi recolta
de miere va fi mai mare. I
La pastoral pentru polenizarea livezilor, stupina se descompune şi
se aşează pe grupe de cîte 5 stupi la fiecare ha, distanţînd grupele la
120 m una de alta.
Stuparii care vin puţin mai tîrziu pe o vatră apropiată de cea a I
predecesorului, să-şi aşeze stupina la cel puţin 1 500 m dispunînd stu­
pina sa perpendicular pe direcţia de zbor a stupinei vecine. A ltfel, albi­
nele nou sosite, avînd aceeaşi direcţie de zbor, vor fi luate în curentul de
zbor al culegătoarelor primei stupine, îneît cea nou sosită va pierde
mare parte din albinele sale culegătoare, care se rătăcesc. Direcţia vîn- I
tului dominant are şi ea o influenţă negativă pentru stupina nou sosită,
căci în special în prima zi, pînă ele fac o recunoaştere amănunţită a
împrejurimilor, vîntul aduce dinspre prima zvonul zborurilor active
de acolo, ceea ce atrage pe noile sosite. I

Apropierea de sursa de cules are de asemenea importanţă mai ales

cînd stupina este adăpostită de vînt. Cunoscutul cercetător ftibbands a
 făcut, comparativ, constatarea că o stupină adăpostită a dat în medie
11 kg miere, faţă de cea fără adăpost care a dat numai 5 kg recoltă.
Cînd stupinele se aşează de-a lungul aceleiaşi perdele de protecţie,
distanţa între ele să fie mai mare, căci pe ploaie şi furtună albinele ce
zboară la adăpostul perdelei se opresc la primele stupine aflate în cale.
La culesul de mană de la conifere stupina se aşează acolo unde sînt
mai multe muşuroaie de furnici roşii de pădure, căci în mod sigur acolo
sînt mai multe afide ce au fost protejate de furnici în timpul rece al
iernii şi primăverii.
Afidele sînt purici mici de plante care se hrănesc cu seva acestora,
avînd nevoie de cantităţile mici de proteine pe care le cuprinde seva. în
schimb, cum seva este încărcată cu substanţe zaharoase de care insectele
n-au nevoie, le elimină pe acestea pe o cale ocolită a digestiei ; acest
produs eliminat este aşa-zisa mană, despre care vom vorbi mai departe
la miere, şi pe care albinele o culeg transformînd-o în miere bună pentru
consumul uman. ir-A.
Fiecare stupină, fie staţionară fie organizată pentru pastoral, tre­
buie să posede o cabană de 2,5X3,5 m pentru adăpostul stuparului, păs­
trarea utilajelor şi rămînerea acolo peste noapte.
Pastoralul la munte pentru culesul mierii de mană este deocamdată
foarte incert, căci stabilirea unei prognoze sigure pentru apariţia lui tre­
buie precedată de studii şi observaţii de lungă durată, timp de mulţi ani,
privitoare la fenomenele ecologice, meteorologice, speciile de afide ce
trăiesc pe anumite plante superioare, înmulţirea lor şi rezistenţa la
intemperii etc., etc., şi numai atunci se pot obţine rezultate sigure.
De pildă, un cercetător ceh, Dr. Joze Rinar, a ales din anumite re-
ţiuni aceiaşi brazi sau ienuperi, studiindu-i zece ani, şi abia la sfîrşit a
putut stabili condiţiile premergătoare care, realizate, pot da o prognoză
sigură în proporţie de 80— 90%.
în pastoral stuparul trebuie neapărat să posede o cabană demon-
tabilă, adăpost pentru el şi utilaje, în care se poate face şi extrac­
ţia mierii.
Mierea pentru albine ţine toc de soare şi flo ri!
ea este un fel de viaţă curgătoare ,

(M. Maeterlinck)

PRODUCŢIA DE MIERE

Producţia de miere la stupii cu o singură matcă

. i. ,• .■... tV-trr"'!-^r
Se foloseşte tehnica clasică stimulînd coloniile de la începutul pri­
măverii pentru a pregăti marea rezervă de albine culegătoare.
în preajma marelui cules, la stupii R A 1001 şi multietajatul ou 2
corpuri, se măreşte spaţiul de depozitare a nectarului, adăugind la stupii
verticali cu 2 magazine cîte un magazin de recoltă, iar la stupii mulţi-
etajaţi se adaugă corpuri în raport de puterea populaţiei. Şi la unii şi
la ceilalţi se aşează faguri gata clădiţi, iar fagurii artificiali se pun la
mijloc în grup de 4— 5 bucăţi.
Dacă culesul este abundent, spaţiul de depozitare al mierii crude
trebuie mărit. în consecinţă la verticalul R A 1001 se adaugă sus încă.
un magazin de recoltă cu faguri gata clădiţi, însă ceva mai %istanţaţi
între ei, pentru că dacă matca are tendinţa să se urce în ei ea nu poate
să depună ouă în alveolele lor. La stupii multietajaţi, care iniţial erau
pe două corpuri, la începutul culesului s-a adăugat un al treilea corp.
V Atunci se face o primă inversare a celor 2 corpuri iniţiale cu cuib
adăugîndu-se sus încă un corp.
-La terminarea primului cules se face o rezervă de faguri căpăciţi
lăsînd coloniei cel puţin 10 kg miere ; restul se extrage. Dacă se face
pastoral la salcîmul II se procedează ca şi la primul cules. Dacă acest al
II-lea cules urmează peste o lună la tei sau floarea soarelui, se face ex­
tracţia aproape totală lăsîndu-se în cuib 8— 10 kg dar, în schimb, se
începe hrănirea de stimulare pentru a pregăti cea de a 2-a generaţie de
albine culegătoare. Să nu se uite a se adăuga în hrana de stimulare sucul
de ceapă care măreşte durata de vieţuire a albinelor pînă la dublu, apă-
rînd totodată coloniile de atacul nosemozei.
în stupii orizontali pregătirile pentru primul cules sînt mult mai
simple ; aceşti stupi au două urdinişuri frontale. Coloniile, stimulate înce-
pînd din primăvară, se dezvoltă deosebit de bine dacă se măreşte spaţiul
de ouat al măteii prin adăugare de faguri gata clădiţi, ţinuţi în cameră
la cald cel puţin 24 de ore şi pulverizaţi cu sirop cînd sînt introduşi. Ei
se pun cîte doi, unul în dreapta şi celălalt în stînga cuibului, fiind astfel
imediat curăţaţi de albine şi apoi ocupaţi de matcă.
Cum circulaţia albinelor se face pe urdinişul din dreapta, unde se
află cuibul, stuparul face mutarea întregului cuib în partea stingă fără să
deschidă urdinişul de acolo. Astfel mutat cuibul este mărginit cu o gra-
tie Hanemann, dar dincolo de ea, în dreapta, spaţiul gol se completează
cu faguri gata clădiţi precum şi 4— 5 faguri artificiali aşezaţi în grup,
la mijloc, între fagurii clădiţi.
In felul acesta s-au creat în stup două compartimente distincte :
unul este cuibul cu matca sa mărginit de gratie, iar dincolo este locul
rezervat pentru strînsura recoltei. Celelalte lucrări se fac la fel ca şi la
stupii verticali. Grija stuparului acum este ca albinele să aibă spaţiu su­
ficient pentru depozitarea strînsurii cît şi cuib suficient pentru ouatul
mătcii. In caz contrar apar frigurile roitului care ar compromite vii­
toarea recoltă. Foarte bune rezultate dă stupul orizontal cu două maga­
zine de recoltă, care sînt aşezate numai cu cîteva zile înaintea marelui
cules, punînd sub fiecare magazin cîte o gratie Hanemann. Deci cuibul are
disponibil tot spaţiul întregului stup pentru dezvoltarea lui ; mierea este
ridicată sus în magazine, departe de atacul albinelor hoaţe. Gratiile tre­
buie unse pe margini cu vaselină consistentă pentru â nu fi propolizate
de marginile stupului cît şi de magazinul aşezat deasupra.
V-am expus pe scurt — tineri apicultori — această clasică metodă
de exploatare a stupului cu o singură matcă, metodă acceptată în mod
obişnuit de stuparii începători. Acum însă metodele de mare producţie
în ce priveşte mierea sînt cu totul altele şi ele se bazează pe existenţa în
acelaşi stup a două mătci, fiecare cu cuibul său. Ele se folosesc aproape
în * majoritatea stupinelor, urmărind exemplul apicultorilor americani,
englezi şi francezi cum sînt : C. L. Farrar, Banker, Waer pentru S.U.A.,
francezul^Loubet, precum şi englezul Snellgrove.
La fcpariţia marelui cules, între cele două corpuri cu două mătci,
despărţite cu fundul Snellgrove, se intercalează un corp cu faguri goi
gata clădiţi şi 2— 3 faguri artificiali puşi la mijloc. Pentru ca matca
coloniei**de bază să nu se urce acolo, în corpul de strînsură, căci acesta
are destinaţia de a colecta în el recolta de miere, se aşează peste colonia
de bază o gratie Hanemann prin zăbrelele căreia culegătoarele pot
trece uşor, dar matca fiind mai voluminoasă nu reuşeşte să treacă.

Folosirea podişorului Snellgrove în stupul cu două mătci

•
— Cum poate participa la cules populaţia din corpul de sus
împreună cu cea de jos ? întreabă unul din cursanţi.
— După cum ştiţi, colonia ajutătoare circulă la început prin urdi­
nişul numărul 1, cu scîndurica de zbor viu colorată în contrast cu cea
a corpului de stup. Pentru a înţelege funcţionarea fundului Snellgrove,
vom da fiecărui urdiniş un număr. Cel care este deschis are nr. 1, sub
el la o distanţă de 4 mm se află dopul nr. 2 ; în partea laterală, opusă
urdinişului actual, se află dopurile de la urdinişurile 3 şi 4 ; iar în partea
din spate sînt dopurile de la urdinişurile 5 şi 6, iar în faţă, urdi-
şurile 7 şi 8.
La apariţia marelui cules, după ce s-a intercalat corpul nou, cu
faguri gata clădiţi, în plin cules, la amiază, se închide urdinişul numă­
rul 1 pe care albinele au circulat pînă atunci ; în schimb se retrage din
locaşul său dopul numărul c2 coborînd imediat cu 4 mm scîndurica de
zbor. Acest urdiniş nou corespunde în partea superioară a noului corp

402
 de strînsură cu fagurii goi. Cînd sosesc cu guşile pline, culegătoarele se
duc la locul cunoscut, unde găsesc închis fostul lor urdiniş nr.
vor intra atunci prin urdinişul nr. 2 care este deschis în imediata apro®
piere, sub el ; intrînd prin acest urdiniş în noul corp, albinele ouleM
gătoare, pentru moment, sînt dezorientate. Acolo se găsesc deja sosite
culegătoarele de la colonia de bază de jos, care, trecînd prin gratie, au
şi început să pună mierea crudă în fagurii centrali, unde tinerele p r e *
lucrătoare au luat-o în primire. înfrăţite în muncă, mai ales că aiM
acelaşi miros cu albinele din colonia de bază,
miros ce a trecut sus prin tăietura de la mij-
locul fundului Snellgrove, ele depun strînsură r*-
adusă şi pleacă la cules în continuare. q^>-
în acest timp, pentru cîteva minute, al­
binele coloniei ajutătoare sînt închise cu dopul
de la nr. 1, iar stuparul scoate din locaşul său
dopul de la urdinişul nr. 3, sub care pune o
altă scîndurică de zbor, vopsită variat faţă de
cealaltă. Albinele din colonia ajutătoare văzînd
acolo lumină, ies şi pleacă grăbite la cules prin
acest nou urdiniş fără să observe schimbarea.
La înapoiere însă ele se duc tot la vechiul loc ;
găsesc şi ele deschis urdinişul nr. 2, intră prin
el şi depun în fagurii goi strînsură. In felul
acesta toată albina culegătoare a coloniei aju­
tătoare este absorbită în corpul gol intercalat,
pe care se vor grăbi să-l umple. în unii ani Fig. 61, — Fundul tip
excepţionali, de pildă în vara anului 1957, cînd Snellgrove cu două colonii
aveam stupina la Lehliu lîngă via gospodăriei, lhm
nW
separate; cele 8 urdinişuri!
într-o singură zi cîntarul de control a înregis­ ale coloniei de sus sînt ast-T
;t i
trat 12 kg ; deci cînd el va indica că în stup fe l mînuite pentru ca al-!iiji
bina zburătoare din colonia ia
s-au adunat 18— 20 kg de strînsură şi toţi fa­ ajutătoare de sus să poată jtă
gurii sînt cel puţin pe jumătate plini cu miere urăM
trece în corpul de strînsur
se aşează deasupra acestui corp intercalat un intercalat şi să conlucreze!
ezeB
al doilea corp plin cu faguri gata clădiţi şi 3— 4 cu albinele coloniei dede|
bază aliate jos
artificiali aşezaţi în grup la mijloc. în felul
acesta spaţiul de depozitare se măreşte, albinele nu şomează stînd a fa r ă *
„în barbă“ , deci sub formă de ciorchine, ci culeg din plin pînă se term in ă *
culesul salcîmului, care uneori ţine 10 zile. ■
Sînt însă şi culesuri care durează şi o lună, cum a fost cel din
anul 1933 de la teiul din pădurea Răchitoasa Tecuci şi cel de la Isa ccea ^
Mînăstirea Cocoş, ori la zmeură, floarea-soarelui sau izma de baltă c a re ®
ţin 3— 4 săptămîni. în timpul primei săptămîni de cules cînd to a tă ®
albina zburătoare de la colonia ajutătoare a fost absorbită prin urdi­
nişul nr. 2, serii întregi de albine au ieşit din colonia ajutătoare î n '
zbor iniţial de recunoaştere prin urdinişul nr. 3, singurul cunoscut de ]
ele. Culesul continuînd, noile albine zburătoare vor fi absorbite1şi ele jI
după 7 zile de la prima absorbţie şi anume : se închide urdinişul nr. 3,
cunoscut de ele, se deschide urdinişul nr. 4 de sub nr. 3, şi toată albina
nouă culegătoare ieşită la zbor în cele 7 zile intră prin urdinişul nr. 4,
I

1
 depunînd miere în cele două sau chiar trei corpuri de strînsură de sub
colonia ajutătoare. Concomitent se eliberează albina închisă sus, deschi-
zînd de data aceasta urdinişul nr. 5 din partea opusă.
De, fiecare dată cînd o serie de albine sînt absorbite, colonia aju­
tătoare rămîne sus fără albine zburătoare ; stuparul însă o stimulează
permanent, chiar de două ori pe zi cu cîte 250— 300 ml hrană (sirop cu
proteine) satisfăcînd astfel nevoia de apă pentru hrana larvelor dată
de tinerele doici rămase în cuibul lor. Numai astfel matca de acolo,
fiind hrănită de doici, nu-şi va micşora ritmul de ouat.
'lată, tineri apicultori, cum prin această metodă simplă a lui
Snellgrove se poate realiza o mare recoltă de miere la care participă
toate albinele a două mătci ce depun ouă în cuibul lor.
Metoda este* foarte bună şi spectaculară, dar stuparul trebuie să
asigure neapărat — în primul rînd hrana de iarnă a celor două colonii.
în acest scop, deasupra corpului ocupat de fiecare din cele două
colonii se aşează cîte un magazin de recoltă.
Acum e timpul să se realizeze această cerinţă. în felul acesta
nucleul ajunge la sfîrşitul lui octombrie cu cel puţin 1,200— 1,500 kg
albină în majoritate tînără. El iernează deasupra coloniei de bază, bine
împachetat şi primind căldură de la colonia-mamă prin tăietura podi­
şorului Snellgrove. Toamna i se va completa hrana necesară cu faguri
plini cu miere scoşi de la depozit şi un fagure cu păstură, pus însă mai
înspre interior, în preajma viitorului ghem de iernare. Bine împachetat,
nucleul iernează deasupra coloniei de bază. în primăvară, după con­
trolul de fond şi stimularea activă, ambele unităţi se dezvoltă ; colonia
de bază ajută cu puiet pe cea ajutătoare de sus. Cînd puterea lor s-a
egalat se simte nevoia de extindere pentru a nu roi. Lucrînd izolat fie­
care primeşte cîte un corp cu faguri gata clădiţi şi 2— 3 artificiali ; în
total sînt patru corpuri. Atunci se unifică albinele de la ambele uni­
tăţi dezlegînd fundul Snellgrove şi înlocuindu-l cu o gratie Hanemann,
prin care albinele pot circula în voie de sus în jos şi invers ; măteile
însă, rămînînd izolate, depun ouă fiecare în cuiburile lor. Fiecare uni­
tate ocupă acum cîte trei corpuri şi este necesară acţiunea de inversare
pentru prevenirea roitului.
Deci, în locul corpului de stup intercalat, se aşează la unul din
culesurile principale două magazine de recoltă. Cînd ele sînt pline, se
retrag pentru depozitare ; atunci abia se intercalează un corp întreg cu
faguri gata clădiţi şi cîţiva artificiali, corp în care albinele adună mie­
rea de extras.
Pentru trecerea de la sistemul vechi de întreţinere a coloniilor
numai cu o singură matcă la tehnica nouă cu două mătci sub acelaşi,
acoperiş, colonia ajutătoare (nucleul) trebuie format la sfîrşitul verii
trecute, după ultimul cules; deci în fiecare colonie se organizează'cîte
un nucleu ajutător cu 2— 3 faguri cu puiet căpăcît cu albina lor aco­
peritoare şi o matcă tînără, selecţionată, procurată de la o crescătorie
autorizată, plus doi faguri-cu hrană şi unul gol. Ambele unităţi se stimu­
lează zilnic: u:

404
 Metoda de mare producţie a lui Loubet de l’Hoste

.* • - r . L'vinsjW,
Francezul Loubet de l ’Hoste, în lucrarea sa La Biruche, descrie pe
larg ţjietoda marilor producţii cu două mătei într-un stup (fig. 62)
calculînd cu precizie matematică foloasele obţinute. In timp ce o
matcă bună depune într-o colonie aflată în stup Dadant cu 12 faguri
cca 200 000 ouă în decursul sezoanelor active, ea se epuizează aproape
complet şi -trebuie înlocuită. în stupul lor dublu, măteile depun mai
mult de 75 000 ouă, fiecare fiind activă, cel puţin doi ani. El atribuie
bunele rezultate ce le obţine faptului că în stupul său Dadant îmbună-
. . - ' • ' • • 'wM.-k

învl€
;tî>&

Fig. 62 — Stupul Biruche-Loubet cu schema de funcţionare

pentru producţia mare de miere

tăţit domneşte o temperatură ce nu oscilează niciodată, chiar cînd afară

temperatura este mult scăzută. Intr-adevăr, pereţii stupului său sînt
acoperiţi cu vată de sticlă peste care se află o dublură de seîndură ;
urdinişurile sînt plasate în părţile laterale, unul spre est iar al doilea
la vest, formînd pe sub faguri un curent binefăcător de aer mereu
proaspăt. Astfel, stupul înfruntă nu numai frigul iernii ci şi căldura
mare a verii ; aerisirea este activată vara printr-o tăietură la îund, pre­
văzută cu pînză metalică. In interiorul stupului fagurii stau în pat rece,
împărţit în două compartimente a cîte 6 faguri fiecare cu o diafragmă
din aluminiu ce alunecă în două tăieturi făcute în peretele din faţă
şi cel din spate. In fiecare compartiment ouă cîte o matcă. Deasupra
fagurilor se află o gratie Hanemann prin zăbrelele căreia albinele pot
trece. Ea acoperă tot perimetrul stupului închizînd şi golul de deasuprai

405
 diafragmei, pentru ca mătcile să nu poată trece de la un compartiment
la cel vecin. Păstrarea căldurii interioare este favorizată şi de o placă de
aluminiu ce lasă un gol marginal de 6 cm de jur împrejurul gratiei. Pe
acolo albinele ambelor colonii se strecoară înfrăţindu-se în muncă şi
avînd acelaşi miros.
Peste acest dispozitiv se înalţă 1— 2 corpuri de stup Dadant cu
faguri gata clădiţi, ce au în corpul al doilea un grup de faguri artificiali
la. mijloc, dispozitiv care corespunde perfect condiţiilor în care albinele
în mod obişnuit clădesc faguri.
Deasupra corpului superior se află un podişor dintr-o ţesătură care
acoperă cu un strat de vată de sticlă suprafaţa superioară a ramelor şi
nu îngăduie căldurii toride din vară să influenţeze negativ coloniile
surori, evitînd şomajul albinelor care în felul acesta nu ajung să stea
„în barbă“ , ca la alţi stupi simpli. în timpul marelui cules, tabla de alu­
miniu ce acoperă suprafaţa gratiei este ridicată, pentru a înlesni circu­
laţia aerului şi evaporarea apei din miere.
Producţia mierii este constantă şi mare şi ea se realizează chiar în
anii foarte slabi cînd în stupii simpli cu o matcă, albinele adună foarte
puţină miere şi uneori chiar de loc. Statistica pe cinci ani arată că pro­
ducţia este de 3— 4 ori mai mare faţă de stupii simpli, aflaţi în prisacă
şi întreţinuţi cu aceleaşi mijloace.
în schimb în regiunile bogat melifere cum este regiunea Landes din
Franţa, în preajma Oceanului Atlantic, producţia depăşeşte 150 kg. Roirea
nu apare, căci corpul superior ori magazinele de recoltă sînt suficiente.
Stimularea de primăvară începe la 15 februarie, numai cu şerbet
candi, ce se oferă în plăci puse deasupra gratiei Hanemann oare oferă
acces albinelor din marele ghem ce se formează lîngă diafragma de
aluminiu. Peste şerbet se aşterne un ziar ce acoperă totul. Stimularea
se completează cu faguri descăpăciţi în rame de magazin, acoperite cu
două foi de tablă din aluminiu, peste care se aşează cuvertura de vată
de sticlă, plus capacul. Se foloseşte un hrănitor de urdiniş ; afară se
aşează o sticlă plină cu sirop, al cărei dop are cîteva orificii prin care
lichidul se scurge într-o placă cu 4— 5 canale ce pătrunde adînc pe sub
ramele stupului ; fiecare compartiment are hrănitorul său. Pentru ca
siropul să nu curgă alături, stupii stau perfect orizontal, verificînd cu o
cumpănă de nivel.
înainte cu nouă zile de apariţia marelui £ules se blochează parţial
ouatul din compartimentul mătcii vîrstnice. Operaţia, numită .orfanizare
se face astfel :. se scot toţi fagurii din acel compartiment şi se scutură
toată albina inclusiv matca peste albina din compartimentul vecin, ridi-
cînd provizoriu gratia pentru a fi siguri că acolo se află matca scutu­
rată. Nu se observă nici o reacţie a mătcilor ; ele ouă, în timp ce în
compartimentul golit provizoriu sînt doar doicile care îngrijesc puietul
în timpul celor nouă zile, cînd sînt căpăciţi fagurii. Deci albinele doici
de acojo rămîn disponibile pentru culesul mare, la care participă şi ele.
Cu timpul matca mai vîrsţnică dispare, dar în schimb, în partea orfani-
zâţă albinele clădesc botei frumoase. Fagurii cu miere se pun sus în
corpul pentru strînsură. Fagurele cu botei este pus deoparte, la margine,
izoMndu-1 de fagurii cu miere, pentru ca albinele ce le îngrijesc să nu

406
fie neliniştite de prezenţa celeilalte mătci din compartimentul vecin, I
o măsură de precauţie, jumătatea din stup orfană este acoperită etanş cu
o tablă şi o cuvertură de postav. In anul următor se procedează la f ^
cu cealaltă matcă. Astfel, din 2 în 2 ani fiecare compartiment îşi r e î *
noieşte matca. £
Am insistat mai mult cu descrierea acestui stup deoarece unanimi­
tatea literaturii apicole din Franţa, în frunte cu A. Caillas, îl considei^
ca pe deplin satisfăcător.
Incontestabil că metoda cu două mătci într-un stup, iniţiată 1
marele cercetător C. L. Farrar, indiferent cu ce tip de stup este folosita^
asigură în primăvară, din vreme, o dezvoltare mult mai accentuată, o
cantitate mai mare de puiet, care după toţi cercetătorii depăşeşte c fl
66% producţia coloniilor simple, în locuri cu un cules slab şi cu peslB
100% acolo unde se dispune de o bază meliferă acceptabilă. *

Recoltarea mierii

înainte de a face orice operaţie de extracţie a mierii, stuparul I

face un sondaj pentru a stabili cu oarecare aproximaţie — în afară iră
de datele cîntarului — situaţia acumulărilor de miere în corpurile
strînsură şi dacă ea a ajuns sau nu încă în stadiul de maturitate.
Odată ce această situaţie este stabilită, apicultorul pune la rezer v1 fP
un număr de faguri căpăciţi, atîţia cîţi vor fi necesari coloniilor în n
toamnă pentru asigurarea unei bune iernări cu miere de cea mai bunj
calitate, suficientă pînă în luna aprilie. Procedînd astfel apicultorul estj
prevăzător şi chibzuieşte viitorul coloniilor sale în cele mai bune condiţii
Este aşa zisa : rezervă intangibilă care se înnoieşte în anul următor, r,
după ce s-a dat în consumaţie cea păstrată din anul trecut şi nefolosit;
în cazul cînd recolta noului an este bună. Tot ce prisoseşte peste ceea
se lasă coloniilor pînă în toamnă este destinat extracţiei.
‘i
Desigur că în calculele sale intră la socoteală în primul rînd situa­ i-
ţia bazei melifere din jurul stupinei : dacă pe o rază de 3 km mai are *e
sau nu posibilităţi de cules în continuare ; dacă stupina va fi dusă sa
nu în pastoral la 1— 2 culesuri următoare ; dacă a făcut sau nu cuj
venita recunoaştere -a locului respectiv pentru a fi oarecum sigur cI
flora respectivă oferă şansa unei noi recolte ? Bine fac stuparii care au aU
posibilitatea să transporte într-o maşină mică un stup puternic împreun;
cu cîntarul de control care, aşezat în regiunea vizată, să rămînă pe 1
2— 3 zile ; astfel el poate să-şi dea seama de posibilităţile melifere aî< I

regiu nii‘respective şi să hotărască în deplină cunoştinţă de cauză dacă :ă

este bine sau nu să ducă stupina acolo. El nu trebuie să se mulţumeasc;

a
numai cu o apreciere vizuală care poate oferi un tablou frumos de5floră
pentru că s-ar putea să nu dea nectar ; sau să se bazeze pe informaţiiL1m
intenţionat eronate date de multe ori de stuparii aşezaţi mai dinainte înti
zona respectivă, pentru a scăpa de un concurent ce le-ar micşora şan­
sele de a realiza singuri o recoltă. *
Oricare ar fi stuaţia, stuparul trebuie să lase în stupi hrană sufii_
cientă în faguri, 4— 5 faguri marginali plini cu miere şi păstură. El va
extrage deci numai ceea ce rămîne disponibil după rezerva pusă de-o
 parte şi cea lăsată în continuare coloniilor ca hrană. Sînt cazuri cînd
albinele au adunat în stupi în majoritate miere de mană, care nu este
bună pentru iernare. El o lasă pe loc pînă în pragul toamnei, cînd o
extrage în întregime şi, fie că dă coloniilor faguri cu miere căpăcită, de
la rezervă, fie că face o hrănire masivă în cîteva zile, asigurînd hrana de
iarnă pînă în aprilie. In aceeaşi situaţie va fi şi o stupină în care bîntuie
nosemoza, căci este de preferat să se extragă atunci toată mierea, care
desigur că este infestată, şi să se facă o hrănire masivă cu sirop de za­
hăr. cu adaos de Fumidil B. în primăvară coloniile vor fi ajutate cu
2— 3 faguri cu miere de calitate şi neinfestată de sporii acestei primej­
dioase boli. După aceste măsuri se poate trece la recoltarea propriu-zisă
a mierii. '- .J/.
Extracţia m ierii se face cînd ea este maturată şi cînd întorcînd un
fagure cu speteaza inferioară în sus, mierea nu curge din alveole ; în caz
contrar recoltarea se mai amînă cîteva zile. Şi totuşi sînt cazuri cînd
recoltarea trebuie făcută chiar cînd mierea nu este pe deplin coaptă şi
anume cînd stuparul s-a hotărît să plece în pastoral la salcîmul al doilea
care înfloreşte în zonele de altitudine mai mare. Este foarte periculos
pentru existenţa coloniei să se plece la drum cu miere apoasă căci oricîtă
aerisire ar fi organizată în stup pentru transport, mierea crudă năclă-
ieşte albinele coloniilor, acestea pierd posibilitatea de a respira normal
căci li se umezesc stigmele respiratorii şi multe vor muri asfixiate. De
aceea, deşi este nevoie de 2— 3 zile de întîrziere a plecării, este de pre­
ferat să se extragă mierea insuficient maturizată, care poate fi maturată
şi artificial — aşa cum vom arăta mai departe. Cine însă poate trans­
porta stupii ou urdinişurile deschise, poate să plece la drum şi ou o miere
mai puţin matură căci atunci o mare parte din albine ies pe peretele
frqruta! al stupului şi scapă de pericolul asfixierii.
Recoltarea mierii în stupinele mari nu se face în prisacă, ci cor­
purile sau magazinele de recoltă sînt ridicate de pe stupi, fără albina
acoperitoare şi transportate la o centrală (fig. 63). Aici sînt amenajate
camere speciale cu o temperatură constantă de 40°C unde corpurile cu
miere pot sta oricît fără ca mierea să cristalizeze şi să fie destul de
caldă şi fluidă pentru a putea fi apoi extrasă uşor.
Extracţia mierii este precedată de eliminarea albinelor de pe faguri
şi din magazinul de recoltă, lucrare ce se face acum cu multă uşurinţă,
folosind un compresor cu aer care sileşte albinele să coboare în corpul
de cuib.
Lucrarea următoare este descăpăcirea fagurilor. Ea se execută cu
diferite utilaje. în stupinele mici se foloseşte un pieptene cu ace de
oţel cu care se ridică căpăcelele de ceară, introducîndu-1 pe sub pojghiţa
acoperitoare. Lucrarea e prea migăloasă şi înceată ; mai bun e un cuţit
special de descăpăcit, ascuţit pe ambele muchii. El stă adîncit într-un
vas cu apă fierbinte. Sînt şi din cele care se încălzesc electric sau cu
aburi de la un mic generator.
Descăpăcirea se face manual ramă cu ramă. Aparatura modernă din
marile stupine cuprinde un dispozitiv în care încap cîteva magazine de
recoltă pline cu miere, sau chiar un corp de stup, ale căror rame sînt des-
căpăcite şi extrase concomitent.

408
Fig. 63. — Instaliaţia modernă pentru extracţia mierii la Combinatul apicol Băneasa

Stupinele industriale sînt înzestrate cu extractoare mari radiale

în care încap deodată 48 de rame ce stau pe muchie, iar prin puterea
centrifugării, mierea este extrasă deodată pe ambele feţe după ce fa­
gurii au fost descăpăciţi.
Pentru silirea albinelor să părăsească magazinul se mai foloseşte
acidul fenic ; în multe exploatări apicole mirosul substanţei repugnă
albinelor ; ele coboară foarte repede. Metoda are marele neajuns că
uneori mierea din faguri prinde miros de acid fenic, devenind improprie
la vînzare. S-a înlocuit în schimb cu o altă substanţă : benzaldehidă
cu miros plăcut de migdală, dar usturătoare pentru simţul de miros al
albinelor ce coboară curînd. Substanţa însă nu dă deplină satisfacţie
decît la o temperatură de 15— 27° şi pe timp însorit. Metoda de apli­
care este următoarea : se fac cîteva planşete cît suprafaţa stupului ;
fiecare planşetă e acoperită cu o pînză pe care se pulverizează sub­
stanţa respectivă şi se aplică deasupra ultimului magazin de sus, după
ce în prealabil s-a dat puţin fum.
Cantitatea de substanţă variază în raport de temperatura ; cu
cît temperatura e mai ridicată cantitatea de substanţă va fi mai redusă.
Benzaldehida se descompune la lumină şi rezultă acid benzoic ; se mai
poate folosi în acelaşi scop benzoatul de metil cît şi acetatul de fenilih.

Extracţia m ierii în timpul nopţii

Dar nu toate stupinele au posibilitatea unor camere speciale în
vederea extracţiei mierii — mai ales cînd stuparul s-a deplasat cu stu-
pina în pastoral stînd prin păduri sau lîngă tarlale cu culturi entomofile.
In aceste situaţii extracţia mierii se face noaptea. In consecinţă, în
cursul zilei se aleg din prisacă cîţiva stupi cu colonii puternice, care au
şi o stabilitate serioasă pe scaunele lor, colonii cărora li se ridică podi­
şorul aşezîndu-se peste corpul de stup o ramă cu pînză metalică ; pe
acesta se stivuiesc 5— 6 corpuri pline cu faguri de pe care s-a măturat
în prealabil, în stupul său, toată albina acoperitoare. Nu este nevoie să
se caute matca, căci şi ea va cădea în stupul golit, odată cu albinele
măturate. Fagurii stau astfel la căldura degajată de corpurile cu cuib
ale coloniilor puternice gazde, pînă seara, cînd lucrarea începe, iar albi­
nele s-au adunat în stupii lor. Trebuie luate măsuri ca, ziua, orice fisuri
între aceste corpuri să fie bine astupate cu hîrtie sau, şi mai bine, se
lipesc la locul de îmbinare fîşii de hîrtie cu pap din făină de grîu
cu apă, care seara se. dezlipesc uşor şi se spală cu o perie de duşumele
şi apă caldă.
Extracţia se face cu un aparat denumit extractor în care ramele
cu miere descăpăcită sînt supuse centrifugării, eliminîndu-se dintr-odată
mierea de pe ambele feţe ale ramelor care stau aşezate pe muchie în formă
de raze ; de aceea i se mai zice şi extractor radial, care este mai bun
faţă de extrmctorul tangenţial unde mierea din ramele aşezate cu o
faţă spre exterior4 este eliminată pe rînd, cînd pe una din feţe, cînd
pe cea de a doua.
Centrifugarea mierii însă are neajunsul că în masa mierii extrase
se înglobează multe bule de aer care la limpezirea ei se ridică la su­
prafaţă şi se sparg, risipind o parte din aroma plăcută a mierii. Pentru
a înlătura acest neajuns, se fac încercări ca mierea să fie extrasă prin
vid, păstrîndu-se astfel integritatea aromei sale.
"Dat fiind că în pastoral apicultorii sînt nevoiţi să facă extracţia
în mica lor cabană, unde albinele năvălesc întotdeauna, extracţia trebuie
făcută noaptea.
"* ; în acest scop extracţorul este bine fixat pe un postament de lemn,
iar în dreptul canelei de scurgere se face o gropiţă cît încape un bidon
sau o căldare.
/ ' Bidoanele trebuie să fie curate şi să aibă o formă care la gură se
micşorează ca un guler unde se adună toate resturile de ceară de la
descăpăcire, puiet de trîntor eliminat din fagurii centrifugaţi, bule de
aer şi alte necurăţenii, încît după 24 de ore toate acestea se ridică automat
la gulerul Jjpdonului, de unde sînt luate cu o lingură. Alături de extractor
se afla o masă pe care stă tava de descăpăcit, precum şi o lampă de
bucătărie cu petrol avînd o oală cu apă fierbinte, în care se încălzesc
cuţitele de descăpăcire. Un lighean cu apă se află alături pentru ca api­
cultorul şi personalul de ajutor să se spele deseori pe mîirxi, căci altfel
s-ar murdări corpurile cu urme de miere, care a doua zi pot să îndemne
albinele la furtişag. Operaţia de descăpăcire se face cu un cuţit descăpă-
citor încălzit în apă fierbinte sau electric, căpăcelele fiind strânse în tava
de descăpăcit (fig. 64).
Fiecare fagure descăpăcit este pus imediat în extractorul radial aşe-
zîndu-1 pe muchie ; astfel încap 24— 28 rame, din care se poate extrage
mierea deodată.: încărcarea extractorului trebuie echilibrată altemînd

410
 I
ramele pline cu altele mai puţin pline. A ltfel extractorul s-ar dezechi
libra. Viteza de extracţie la început este mică, mierea fiind expulzată
din alveole făcînd un sunet ca ploaia pe un acoperiş. Cînd sunetul n iB
se mai aude se măreşte viteza, pînă cînd toată mierea din alveole est<M
expulzată. Ea se lasă acolo pe fund, căci greutatea sa dă extractorului ?
stabilitate şi mai mare ; cînd rotorul a început şă atingă suprafaţa mierii
de pe fund, se deschide caneaua şi mierea se scurge într-o căldare ; dacă
groapa este destul de adîncă încît încape bidonul direct sub canea, sd
pune acesta acolo pînă se umple. Bidoanele trebuie umplute pînă sus la
gură, după care se lasă timp de 24 de ore, cînd orice corp străin din
masa mierii, inclusiv bulele de aer, polenul, căpăcelele de ceară etc. s e *
ridică la suprafaţă; cu o lingură acestea sînt scoase într-un vas, i a r l
mierea rămîne perfect limpede. |
Stuparii care au extractoare gen paner, în care încap 3— 4 rame,
extrag mierea de pe una din feţele fagurilor fără a o scoate total ;
apoi, oprind rotorul, întorc fagurele cu partea plină neexfcrasă ; la 8
început rotorul se învîrte mai încet şi apoi cu viteza mult mărită pentru ■
ca toată iriierea de pe această a doua faţă să fie expulzată ; avînd în
vedere că prima faţă mai are în alveole miere, se mai întorc încă o dată
fagurii pe prima faţă şi, dînd o viteză mai mare, mierea din acele alveole H
este expulzată efectiv. ■

I
Fig. 64. — Aparatura de extras miere în stupine m ic i:
a — descăpâcitorul ; b — cuţit de desc&păcire ; c — extnactoruil radiai

Spre dimineaţă operaţia de extracţie a mierii se opreşte ; descăpăci-

I
torul cu mierea scursă din căpăcelele de ceară se toarnă într-un bidon apar­
te ; magazinele de recoltă cu fagurii goliţi de miere se aşează cîte 2— 3
suprapuse peste stupii de la care s-a extras mierea ; operaţia cere, o
deosebită repeziciune în executare ; o persoană ţine un magazin în
braţe, o a doua ridică podişorul, iar prima persoană aşează ptrimul ma­ I

gazin golit şi imediat cel de al doilea. Podişorul se aşează deasupra fără

a lăsa deschideri pe uinde, ziua, albinele din stupină, simţind mirosul
mierii, încearcă să pătrundă în magazinele suprapuse. In sfîrşit, capacul
stupului se pune peste podişor. I

Trebuie spălate orice urme de miere s-ar afla pe utilaje ; extrac­

torul spălat la exterior se înveleşte cu un cearceaf bine legat sus şi jos $

411 I
 robinetul de scurgere se acoperă bine cu o bucată de .plastic fixat cu
sfoară sau sîrmă subţire ; bidoanele cu miere se duc în cabană.
Personalul se odihneşţe pînă la ora 14 cînd se reiau operaţiile
descrise mai sus, privitor la eliminarea albinelor din magazinele de
recoltă, stivuirea acestora cîte 3— 4 puse pe un stup cu colonie puternică,
care, degajînd căldura normală, ţine mierea din fagurii magazinelor
caldă sau fluidă. Cînd în prisacă albinele, seara tîrziu, au încetat zborul,
lucrările de extracţie reîncep.
Procedîndu-se cu grijă şi atenţie nici un stup nu dă semne de
furtişag.
Maturarea m ierii necoapte
Maturarea m ierii extrasă, încă necoaptă, se face în cameră caldă
de 30° avînd deasupra maturatoarelor o foaie de tifon. La căldură apa din
miere se evaporă, iar mierea se coace în cîteva zile. Cu cît maturatorul
este mai larg la suprafaţă cu atît mierea se coace mai repede maturîn-
du-se. Procentul de apă din ea nu trebuie să depăşească 20%, ceea ce
se constată cu acel dispozitiv denUmit rejractometru care determină in­
dicele de refracţie al oricărei probe de miere, la o temperatură de 20®C.
Mierea trebuie ferită de lumina solară, căci altfel ea îşi pierde
o parte din preţioasele sale enzime. Ea trebuie să rămînă perfect limpede
în bidoanele amintite puţin mai înainte. Predată beneficiarului — în
speţă colectorului delegat al Asociaţiei Crescătorilor de Albine — ea se
tratează la Combinatul apicol Băneasa, unde se filtrează în condiţiile
de temperatură care să o păstreze lichidă în butoaie de 300 kg, butoaie
ce au în interior un strat izolator de parafină fierbinte sau o peliculă
de polietilenă.
Fagurii din care mierea a fost extrasă sînt daţi albinelor să lingă
toată mierea ce mai rămîile pe pereţii alveolelor. In acest scop
ei sînt aşezaţi în corpuri goale, puse peste stupii deja recoltaţi, iar
după 24 de ore sînt duşi în laborator pentru buna păstrare. Dacă res­
turile acestea nu se ling, ele se cristalizează în alveole şi provoacă în
anul următor multe necazuri stuparului. In laborator fagurii goi stau fie
în corpuri goale stivuite, fie în stelaje într-un pod unde este permanent
curent. Astfel ei sînt feriţi de atacul fluturelui de găselniţă, care nu
poate trăi în curenţi reci. Găselniţa nu poate trăi într-o atmosferă cu
curenţi. Fagurii cu păstură se pun la păstrare în corpuri goale de stupi,
cu fund şi capac etanş, fiind stivuite cîte 5— 6 corpuri între care —
la fiecare corp — se pune o bucată de vată udată bine cu 100— 120 ml
acid acetic glacial sau tehnic ; pentru ca vaporii să nu se risipească printre
spaţiile dintre corpuri peste acestea se lipesc fîşii unse cu pap. Vaporii
atacă fluturii, larvele lor şi chiar ouăle şi totodată fac o asanare contra
sporilor de nosema care pot fi prezenţi în alveolele fagurilor. O condiţie
de bună reuşită este însă ca atmosfera de afară să fie de cel puţin 18°C,
căci altfel acidul acetic nu se volatilizează. Acidul atacînd pielea, stu­
parul se va feri să lucreze fără mănuşi. Fagurii se mai pot dezinfecta
în special contra găselniţei cu fum de pucioasă, dar cînd în unii din
faguri se mai găseşte miere descăpăcită şi mai ales nematurată, se pro­
duce un proces de modificare a sulfului în acid sulfuros, care este toxic.

412

X
 Cristalizarea untoasă şi lichefierea m ierii
' 'j j.'i5
! / *
. ' :D ' " -0*3 .' J r> ~i -
• - ;

In afară de cele deja cunoscute privitor la miere mai trebuie să

lămurim diferite amănunte tehnice legate de producţia mierii, de
aplicat pentru forţarea cristalizării sau lichefierii ei — dacă aşa se cere
de beneficiar.
In multe ţări unde mierea este cerută la consum cristalizată, se
foloseşte o anumită tehnică pentru a o prezenta în condiţii bune.
Procedeul de obţinere a ei în astfel de stare este următorul : într-un
laborator unde se face operaţia aceasta trebuie ca temperatura să fie
de 5— 15°C. în masa mierii se introduce 5% miere cristalizată fin. Cu o
spatulă de lemn care trebuie să ajungă pînă la fundul vasului, mierea
se amestecă de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, cîte 5 minute. Se va
observa curînd că mierea începe să se îngroaşe şi să se formeze în masa
ei cristale fine. Atunci se toarnă imediat în bidoane de celuloid, de
tablă cositorită sau chiar în saci de polietilenă, unde ea îşi va desăvîrşi
cristalizarea. In principiu o miere care granulează repede va avea granule
fine, nu va fermenta şi va fi mai mult apreciată. Mierea cristalizată tre­
buie ferită de umiditatea relativă a aerului mai mare de 60%. Ea se
ţine ermetic închisă, de preferat în bidoane pentru lapte care au capac
cu garnitură de cauciuc. Avînd aer la suprafaţă, mierea absoarbe apa
din aer şi începe să fermenteze depreciindu-se.
Lichefierea m ierii cristalizate este o operaţie care se face numai
atunci cînd este cerută de piaţa de desfacere la consum ca miere lichidă.
In stupină sau în *gospodăria stuparului, operaţia se face deseori în
mod necorespunzător, depreciind parţial componenţa acestui desăvîrşit ali­
ment, căci lichefiind mierea în bidoane aşezate în contact direct cu sursa
de căldură, masa ei se încălzeşte neuniform. Astfel la fund temperatura
mierii depăşeşte 60— 70°C, iar straturile superioare sînt determinate să
se lichefieze şi ele. Cînd operaţia este terminată mierea nu numai că şi-a
pierdut preţioasele sale enzime cu indicele diastazic respectiv — enzime
care se inactivează la o temperatură de peste 38°C — dar produsul se
încarcă cu hidroxi-metil-furfurol (H.M.F.) — care în proporţie de peste
2% devine chiar toxic ; mierea îşi pierde aroma, se închide la culoare,
iar produsul este doar o glucidă oarecare. De aceea, masa stuparilor este
bine să nu se ocupe de problema lichefierii mierii cristalizate ; ea se
face în schimb în laboratoare specializate cum este cel de la Combinatul
apicol din Bucureşti-Băneasa al Asociaţiei Crescătorilor de Albine care
este utilat cu o aparatură specială modernă. Lichefierea ori cristalizarea
voită se face în condiţii perfecte.
In ultimul deceniu, în străinătate, mierea se pasteurizează folosind
o metodă aşa zisă „pasteurizarea pe placă". Mierea atinge o temperatură
de 76°C dar numai, pe o durată de 6— 7 minute, fără să sufere nici
un neajuns, doar numai o foarte mică pierdere a diastazelor. Atunci, fiind
complet lichefiată, se recristalizează folosind metoda de însămînţare cu ■
cristale foarte fine, devenind untoasă, mult apreciată de consumatori. Stu­
parii oare vor să lichefieze mierea fără să-i strice componenţa, proce­
dează astfel : pun vasul ou miere într-un cazan cu apă caldă cu condiţia

413
 \
ca fundul bidonului să stea în cazan pe două comiere de fier de 3— 4
cm ca să nu fie în contact direct cu fundul* cazanului, iar apa să poată
circula agitînd-o mereu fără ca temperatura ei să depăşească 45°C. Folosind
un termometru se verifică mereu temperatura. In feluil acesta mierea se
lichefiază încet avînd o temperatură de 30— 35°C, ceea ce se face în 24 de
ore. In plus, nu trebuie să rămînă în masa mierii lichefiate nici un cristal ;
mai curînd sau mai tîrziu în jurul lui vor polariza altele şi mierea
recristalizează din nou, dacă nu este păstrată într-o cameră cu tempe­
ratura totdeauna de cel puţin 14°C. Operaţia este deci şi migăloasă şi
de durată, ceea ce nu-i de dorit.
întreprinderile mari apicole care realizează însemnate cantităţi de
miere cristalizată nu o pot lichefia în felul gospodăresc aplicat de stuparii
cu mici prisăci.
Dr. W. Raeser descrie un aparat care dă rezultate bune. Un filament-
rezistenţă cu grosimea de 0,3 jnm izolat într-un tub de oţel inoX, are
lungimea totală calculată pentru a nu depăşi temperatura de 40°C. Tubul
în spirală acoperă întreaga suprafaţă a vasului şi procesul de lichefiere
se face pe îndelete : spirala coboară pînă la fundul vasului pe măsură ce
mierea se itopeşte.
La Combinatul apicol Băneasa, procesul tehnologic pentru prelucrarea
mierii, indiferent de destinaţia ei, este destul de simplu.: cu aparatura ce
o posedă, lichefiază mierea cristalizată în bidoane aşa cum o achiziţio­
nează, prezentînd un produs exact aşa cum a fost produs de floare şi
transformat de albine din nectar în miere. A ici mierea recepţionată este
verificată din punct de vedere organoleptic şi chimic şi dacă corespunde
stasului este trecută în procesul de lichefiere, filtrare şi îmbuteliere în
cele mai perfecte condiţiuni.
.L-. o
După recepţie, mierea corespunzătoare stasului este sortată pe cali­
tăţi, şi apoi, bidoanele, spălate bine, sînt introduse cu gura în jos într-o
cameră de preîncălzire, cu o capacitate de 40— 50 bidoane şi o temperatură
constantă de 48— 50°C. Aici mierea este lichefiată şi se scurge treptat
din bidoane.
Temperatura interioară a mierii este de numai 30— 35°C. Timpul ne­
cesar lichefierii unei şarje este 24— 48 ore. In camera de preîncălzire
aerul cald este vehiculat în permanenţă de două ventilatoare.
Mierea lichefiată trece apoi într-o cuvă unde este uşor omogeni­
zată. Aici mierea stagnează 4— 5 ore, timp în care o parte din impurităţi
şi bulele de aer se ridică la suprafaţă. Restul de/ impurităţi sînt oprite
la filtrare astfel că mierea rezultată, care ajunge în marile rezervoare,
este curată. Capacitatea rezervoarelor este de 20— 25 tone. De acolo
mierea se îmbuteliază în borcane sau butoaie de 150— 200 kg. Acestea
din urmă, dacă sînt din fier sau zinc, se parafinează în prealabil cu
parafină topită la 70°C, rostogolind butoaiele pentru a prinde un strat
izolator pe pereţi şi fund, astfel ca mierea să nu vină în contact direct
cu pereţii acestora. Butoaiele din tablă inoxidabilă nu se parafinează.
Mierea astfel condiţionată şi oferită consumatorilor este un produs
natural care îşi păstrează nealterate toate calităţile.

414
 I

Producerea m ierii în secţiuni

Producerea m ierii în secţiuni se face numai în colonii puternice.

Este o specialitate care, dacă cere albinelor şi stuparului o muncă deo­ I
sebită şi atentă, îri schimb este răsplătită cu un preţ dublu, produsul
fiind considerat ca o delicatesă. Secţiunile sînt nişte făguraşi încadraţi
în cîte o ramă subţire de 2,5 mm făcute din fîşii de lemn de tei moale
şi maleabile, cu lungimea fîşiilor de 420 mm şi lărgimea de 48 mm.
Fîşiile puse în apă călduţă timp de 20— 30 minute se pot îndoi şi încheia I
la cele două capete, formînd fiecare cîte un dreptunghi cu marginile de
102/129 mm. Fîşiile au la mijloc, în partea inferioară, o tăietură longi- ■
tudinală în care, atunci cînd extremităţile fîşiei sînt adunate şi prinse I
în ţincuri, se prinde o foaie de fagure artificial subţire, făcut din ceară ®
de calitate superioară, din capacele.
înzestrarea secţiunilor cu aceşti faguri se face astfel : în primul
rînd se taie exact fagurii ca să încapă în perimetrul secţiunilor şi să
poată intra marginile lor în tăietura mediană a fiecărei secţiuni. Pentru I
fixarea făgur aşilor se foloseşte în primul rînd un calapod de lemn a
cărui grosime este exact cît jumătatea unei secţiuni ; pe acest calapod
se pune făguraşul ; se scoate din apă fîşia de secţiune, se îndoaie la
colţuri după forma calapodului încheind-o în ţincurile celor două extre­ I
mităţi, care se apropie şi se strîng ; cînd secţiunea se usucă, ţincurile
se strîng automat şi deci nu este nevoie să fie prinse în cuişoare. Pentru
siguranţă, cu un şpaclu cald ţinut în apă fierbinte, se apropie latura lui
de marginile făguraşului care, topindu-se uşor, ceara se solidifică şi
astfel sînt gata secţiunile spre a fi date albinelor să le clădească şi apoi
să le umple cu miere care va fi căpăcită după maturarea ei.
Odată terminată înzestrarea secţiunilor cu făguraşi, ele se înca­
drează în rame obişnuite spre a fi gata clădite cînd apare marele cules.
Intr-o ramă de 435X300 mm încap 8 secţiuni puse pe 2 rînduri şi spri­ I
jinite jos pe o şipcă căci dedesubtul lor mai rămîne un spaţiu liber de
5 cm pe care albinele îl completează cu faguri obişnuiţi. Rama cu cele m
8 secţiuni se aşează lîngă cuib între 2 faguri cu miere ; albinele unui stup V
puternic le clădesc în 2— 3 zile cînd rama este ridicată din stup, secţiu- ■
nile clădite sînt scoase şi puse la depozit, iar în locul lor se pune la
clădit o altă ramă cu 8 secţiuni cu faguri artificiali (fig. 65, a).
Cînd apare marele cules de la salcîm, tei sau zmeură, secţiunile
clădite se aşează într-un magazin special înalt cît înălţimea secţiunilor, I
deci de 13 cm, în care încap pînă la 24 secţiuni aşezate unele lîngă
altele ; în partea de jos secţiunile se sprijină pe nişte traverse de tablă
în forma literei T (fig. 65, b).
Dacă albinele care au clădit secţiunile au pus ceva miere în făgu­ I
raşi acum, la aşezarea lor în magazin, ei se vor pune la marginea
magazinului, iar cei complet goi, la centru. Pe măsură ce albinele căpă-
cesc o parte din secţiuni ele sînt scoase, puse la depozit şi în locul lor
se mută secţiunile din centru spre margine, iar cele noi în locul lor.
I
Nu trebuie lăsate prea mult timp după ce secţiunile au fost căpăcite,
căci albinele circulînd mult pe suprafaţa lor le pătează cu propolis, iar
culoarea cerii se mai îngălbeneşte.

415 I
 Pentru ca matca stupului să nu urce sus între secţiuni, peste cuib
se aşează o gratie Hanemann făcută din sîrmă inoxidabilă. Pentru ca
albinele să aibă acces la foile de faguri artificiali şi să-i clădească, mar­
ginile fiecărei secţiuni au cîte o scobitură de 5 mm adîncă şi lungă
de 70 m m .. "-/re
Intre pereţii secţiunilor trebuie să nu rămînă nici un gol pentru
a nu da prilej albinelor să le lipească cu propolis şi să facă dificilă scoa­
terea lor din magazin cînd vor fi pline cu miere căpăcită. De asemenea,
pentru ca albinele să nu clădească faguri în spaţiile de circulaţie, se
aşează între două rînduri de secţiuni un separator făcut din tablă, ori din
scîndurele foarte subţiri din lemn de fag fiert, lăsînd strict numai spa­
ţiul necesar de circulaţie.

■1

* |Î V 2

w Â
a
■ f •. ■
Fig. 65. — Secţiuni cu m iere aranjate':"'
a — în ram e ; b — In m agazine de recoltă speciale ;
1 — m agazinul ; 2 — gră ta r ; 3 —■ arc de fixare.

• •; ...i .- • -• ■■■•.. ■ *
Dacă la una din marginile magazinului s-a creat vreun gol care
nu ar ţine fixate secţiunile între ele, se introduc acolo nişte arcuri între
o margine a magazinului şi ultimul separator.
Stuparii cu stupi orizontali care urmăresc obţinerea de miere în
secţiuni o pot face în două moduri :
a) construiesc rame late de 48 mm. Secţiunile stau în aceste rame
în poziţie verticală, dar trebuie să fie cu laturile perfect egale de 105 mm
pentru ca să încapă pe două rînduri suprapuse în lumina interioară
a ramei STAS de 420X270 mm. Jos mai rămîne, după cum am amintit
deja, un spaţiu de 50 mm unde se fixează o şipcă lată pş care se spri­
jină cele două rînduri de secţiuni vecine.
în momentul apariţiei marelui cules se desparte cuibul cu o gratie
Hanemann, aşezată vertical, iar în partea opusă se aşează 3— 4 rame cu
secţiuni. Albinele n-au altă alternativă decît să ocupe aceste dispozitive,
să le clădească şi să depună mierea adunată. Distanţa între ramele cu
secţiuni va fi numai de 8 mm, căci altfel albinele prelungesc inegal pereţii
alveolelor şi le strică forma.
^ ; b) se fac magazine de recoltă exact cum sînt cele descrise pentru
stupii verticali ; deasupra cuibului strîmtorat şi mărginit cu o diafragmă
se aşează o gratie Hanemann în poziţie culcată, ţinînd magazinul faţă de

416
 cuibul de jos la o distanţă de 8 mm. Culegătoarele sînt silite sâ ocupe
astfel secţiunile, căci n-au alt loc să depoziteze mierea.
Neajunsul acestui mod de a obţine miere în secţiuni constă în
faptul că stuparul are nevoie de mult timp şi muncă, iar albinele lucrează
cu ezitare în ele şi uneori roiesc. Pentru a le sili să ocupe secţiunile la
stupii de tip vertical, se face un aranjament special şi anume : se adună
în cuibul de jos toţi fagurii cu puiet căpăcit, lăsînd acolo şi matca ; se
aşează deasupra cuibului o gratie Hanemann peste care se pune magazinul
cu secţiuni ; deasupra lui se aşează cel de al doilea corp de cuib cu restul
de puiet necăpăcit şi fagurii cu păstură. Dacă acolo sînt şi faguri încă
necompletaţi cu miere, ei se retrag şi în locul lor se pun faguri cu
miere căpăcită, scoşi de la rezervă. Este absolut necesar să se organizeze
în stup o ventilaţie mai activă, căci altfel colonia roieşte. Dacă culesul
este bogat, peste corpul al doilea cu puietul necăpăcit se adaugă un al
doilea magazin cu secţiuni. Cînd primul a fost complet ocupat cu miere
căpăcită se ridică, coborînd în locul lui pe cel de-al doilea, iar sus se
: aşează cel plin. Interesul stuparului este ca secţiunile să fie pline pe
toată suprafaţa lor cu miere căpăcită. Cum în mod obişnuit albinele încep
să lucreze la secţiunile din mijloc pe care le căpăcesc înaintea celor din
margini, stuparul le ridică pe cele pline, face loc la mijloc şi le pune pe
cele mai puţin pline, iar la margini le aşează pe cele căpăcite complet.
în cazul că se termină culesul şi au rămas o serie de secţiuni neţer-
minate, stuparul oferă albinelor în hrănitorul mare tip podişor miere
de prima calitate diluată cu V* apă, pe care albinele se grăbesc să o
coboare în secţiunile goale pe care le umplu, iar după maturare le căpă­
cesc. La un cules de durată lungă se poate adăuga coloniilor puternice
chiar şi un al treilea magazin cu secţiuni, dar acesta va fi aşezat nea­
părat jos sub cele două deja pline, deci deasupra gratiei Hanemann.

Păstrarea fagurilor cu miere

în mod obişnuit fagurii cu miere se pun la păstrare pentru a fi

daţi coloniilor, o parte în toamnă pentru completarea hranei de bună
calitate pentru consumul de iarnă, iar o altă parte pentru a fi daţi în
primăvara următoare. Ei vor fi opriţi din cei de la culesul principal,
deci cu miere de salcîm care nu se cristalizează. Dacă nu snau putut
reţine faguri din aceştia, se vor pune la păstrare din cei de la floarea1
soarelui care la 'frig au tendinţa de cristalizare. vDe aceea ei. trebuie să fie
păstraţi la o temperatură de 14°C stînd în corpuri stivuite şi feriţi de
atacul găselniţei. In acest scop se pot folosi pastile de Galecid pentru
fiecare stivă de corpuri cu faguri, repetîndu-se tratamentul de două
ori. Pentru ca vaporii de Galecid să nu se risipească, se lipesc fîşii de
hîrtie peste locul de îmbinare a corpurilor cu faguri. Pe suprafaţa cor­
pului superior al stivei cu faguri, ca şi la fundul acesteia, se fixează cîte
o foaie de carton asfaltat prinsă în şipci de jur-împrejur.
E de mare importanţă ca fagurii cu miere să nu fie atinşi de ger,
căci s-a constatat ca la îngheţ volumul cerii din faguri se micşorează 1
cu 2,225%, iar volumul mierii din interiorul alveolelor numai cu 1,362%.
Prin contractarea mărită a cerii din faguri faţă de mierea din alveole,
pereţii acestora se sfărâmă, iar mierea curge. ^
Camera de păstrare trebuie să fie uscată caci altfel mierea, fiind
o substanţă higroscopică, absoarbe — chiar căpăcită fiind — o parte dm
umiditatea mediului înconjurător şi astfel se diluează şi poate fermenta.
Dacă s-ar da în felul acesta. albinelor, pentru consum, s-ar produce
diferite afecţiuni de ordin digestiv. Fagurii cu m i e r e fermentată m alveo­
lele lor au pe suprafaţă picături de apă ca o transpiraţie. Sînt bule mici
de acid carbonic produs de procesul fermentării.

Prevenirea fermentaţiei m ierii şi tratarea ei

Se va evita exitracţia mierii în zilele ploioase căci ea, fiind higro­

scopică, absoarbe o însemnată cantitate de vapori, mărindu-şi procentul
de apă peste normalul de 17— 20%.
Limpezirea mierii după extracţie este o operaţie foarte importantă
căci se elimină din ea grăunciorii de polen aproape invizibili.
De asemenea trebuie evitat ca la extracţie mierea să nu-şi formeze
în masa ei multe bule de aer. în acest scop se foloseşte o pîlnie cu un
tub de scurgere înclinat care ajunge pînă la fundul vasului.
Polenul, prin conţinutul său de azot şi săruri minerale, favorizează
apariţia reacţiilor de fermentare a mierii. La început aceste reacţii folo­
sesc oxigenuil din aer şi se desfăşoară la suprafaţă producînd doar bioxid
de carbon, nu şi alcool. Apoi, fermentarea cuprinde întreaga masă a
mierii, fără să mai folosească oxigen, fiind arxaerobă.
O astfel de miere trebuie repede prelucrată, căci consumată ca atare
aduce în organism alcool şi acid acetic, substanţe vătămătoare, mai ales
pentru cei cu boli ulceroase.
Mierea fermentată va fi tratată în felul următor : se ţine vasul cu
miere într-o cameră caldă de 30— 35°C ; acolo se elimină o parte din aerul
absorbit în procesul de fermentare. Apoi mierea se va încălzi în vase
adîncite în apă caldă, pînă cînd temperatura ei atinge 100°C. Pe măsură
ce mierea se încălzeşte se adaugă o altă cantitate de miere fermentată ;
în felul acesta bulele de gaz produs de fermentare vor fi eliminate prin
căldură din masa mierii, iar ele se ridică la suprafaţă ca o spumă, luată
mereu cu o lingură mare. Dacă nu se face permanent.această curăţire,
mierea încălzită îşi măreşte volumul şi iese afară din vas. Cînd la supra­
faţă nu mai apare spumă, mierea este lăsată să se răcească ; ea poate fi
folosită la prepararea turtei dulci şi a oţetului de miere.
O metodă practică este şi cea următoare : se încălzeşte mierea mo­
derat amestecînd-o cu un făcăleţ ca să se uniformizeze temperatura în
întreaga sa masă. Atunci se introduce un săculeţ cu cărbune de lemn
bine mărunţit. Timpul de încălzire şi măsurile de luat sînt la fel ca cele
descrise mai sus.
 I

POLENUL.
PRO D UCŢIA LUI

I
Concomitent cu formarea rezervelor necesare coloniilor în toamnă şi
în prima perioadă a primăverii, albinele recoltează polen care poate fi
ridicat de apicultor din stup. Această operaţie începe după 8— 10 zile,
timp în care coloniile sînt lăsate să-şi completeze nevoile de polen proaspăt.
Pînă cu două decenii în urmă singurul obiectiv al realizării sur­ I
selor de venituri în stupină era mierea. în 1945 s-a descoperit însă că
polenul folosit în terapeutica umană dă rezultate spectaculoase. în Franţa
şi Belgia polenul se valorifică prin farmacii* iar laboratoarele farma­
ceutice şi cosmetice solicită şi folosesc zeci şi zeci de tone de polen. I
De cîţiva ani şi în ţara noastră sînt mari cereri de polen. S-a ridicat
problema dacă în cazul cînd se ia polenul coloniilor nu se micşorează
posibilităţile acestora de dezvoltare. Experienţele comparative făcute de
mulţi cercetători au stabilit că tocmai coloniile cărora li s-au pus anu­ I
mite dispozitive la urdiniş, pentru a li se lua o parte din polenul pe
care albinele îl aduceau în stupi, aveau mai mari cantităţi de rezerve
de polen şi de păstură faţă de stupii martori, la care albinele au fost
lăsate libere să aducă tot polenul în stup. Coloniile cu colectoare la urdiniş 1
activează mai mult pentru aducerea polenului şi pentru formarea rezer­
velor. Chiar dacă s-ar lua unei colonii 4— 5 kg de polen pe an, nu con­
tează pentru ea, căci s-a calculat că ea adună şi consumă 23— 25 kg.
In consecinţă, stupinele socialiste au primit sarcini ca unele din
I
secţiile lor să fie profilate pentru producţia mare de polen, spre valori­
ficarea şi ridicarea rentabilităţii lor.
Datorită acţiunii hrănirii stimulative cu sirop de zahăr şi proteine
se ajunge curînd ca, odată cu apariţia polenului proaspăt în natură, să
se poată aşeza la stupi, în întâmpinarea albinelor ce vin cu coşuleţele I
pline, colectoarele de polen, care le silesc să treacă printr-o placă cu
trei rînduri de orificii cu diametrul de 4,9— 5 mm. Cum impedimentul
acesta le determină să descarce înainte de a intra în stup cel puţin unul
din cele două ghemotoace de polen, acesta cade pe o pînză metalică I
cu ochiuri de 2,5 mm şi se adună dedesubt într-un sertar sau o punga
din tifon. _
Dispozitivele se aplică la început numai la coloniile puternice’ care^ B
au un cuib dezvoltat în elipse ce totalizează cel puţin 60— 65 dm2 de B
puiet căpăcit. Este ştiut că suprafaţa ocupată cu puiet, mai ales necăpăcit,
determină albinele la o activare mai mare de cules polenul. Cu cît

419 I

I
puietul necăpăcit este mai întins pe fagurii cuibului, cu atît mobilizarea
albinelor culegătoare de polen este mai mare, iar producţia de polen
este mai ridicată.
Coloniile mediocre le urmează la puţin timp, cînd stuparul le
ajută nu numai cu stimulative ci şi cu 1— 2 faguri cu puiet căpăcit,
fără albina acoperitoare, scoşi din colonia ajutătoare de sus sau de alături.
Acestea din urmă au permanent destinaţia de a sprijini coloniile de bază,
atunci cînd stupina este axată pe producerea mare de polen.
După observaţiile cercetătorilor şi ale tuturor practicienilor, hrănirea
cu sirop de zahăr determină o mare activitate la culesul polenului.
Cunoscutul cercetător englez Free scrie : „hrănirea albinelor cu sirop
măreşte capacitatea de recoltare a polenului". Experienţele făcute cu
această stimulare la unele colonii cu colectoare de polen, faţă de altele
fără aceste dispozitive, au fost convingătoare. „Albinele — scrie cercetă­
t o r u l— care duc siropul în stup au aceeaşi vîrstă ca cele care primesc
nectarul de la albinele culegătoare ce se întorc cu guşile pline. Abaterea
acestui grup de vîrstă, la o altă activitate — deci culegerea siropului —
face ca albinele culegătoare eliberate de sarcina culesului de nectar să.
treacă la o altă ocupaţie, culesul polenului.
Desigur că stuparul, pentru atingerea ţelului propus, va căuta
locurile cele mai bogate în polen. în această privinţă pajiştile şi fîneţele
de la munte sînt foarte bogate pînă la coasă, dar ele înfloresc ceva mai
tîrziu, începînd din aprilie-mai. Pînă atunci pădurile şi livezile din regiu­
nile deluroase dau mult polen ; alunul, arinul alb şi negru, cornul şi
toată flora de sub arbori oferă o mare bogăţie de polen. Acest cules
este în curînd urmat de un cules şi mai bogat şi mai valoros pe care îl
oferă pădurile de salcie, ce sînt, răspîndite pe toate rîurile şi pîraiele
ţării. Cele mai întinse şi care formează masive sînt întîlnite pe tot
cursul Dunării, dar mai cu seamă în Deltă. Sînt sute de varietăţi —
de preferat cele cu flori mascule foarte bogate în polen şi nectar. Durata
înfloririi lor este lungă, deoarece fiecare varietate are alte termene de
înflorit : începe mai întîi salcia căprească — Salix caprea — sau iovul,
pe care albinele se aşează în -adevărate roiuri ; apoi salcia plîngătoare -—
Salix babyîonica, Salix trianda, Salix fragillis, Salix pentandina, Salix
viminalis, Salix aurita, Salix cinerea etc. Pe maluri cresc în tufe dese
parfumatele cătirie roşii — Tamarix — foartje căutate de albine, avînd
un polen roşu bogat în azot.
Apoi flora din deltă este nesfîrşită şi foarte variată terminînd în
toamna cu izmă de baltă, sulfina galbenă, pufuliţa, răscoazele — Chamae-
neria angustifoUurn, care deţine primatul. Ferma apicolă de stat de la
Tulcea oferă anual multe tone de polen din Delta Dunării.
Dispozitivele de colectare a polenului sînt diferite, dar toate bazate
pe aceleaşi principii arătate mai înainte, deosebindu-se mai mult prin
poziţia pe care le ocupă la stupi. Sînt colectoare aşezate înaintea urdini­
şului ca un pridvor ; albinele coborînd din zbor pe seîndura de aterizare
dau imediat de placa întinsă trecînd cu greu prin cele trei rînduri de
orificii ale plăcii active ; ele se căznesc să le străbată şi după oarecare
întîrziere izbutesc să pătrundă în stup, cele mai multe lăsînd cel puţin
încărcătura unui coşuleţ din cele două (fig. 66, a).

420
 Cu acest colector rezultatele obţinute sînt bune, căci în afară de
cantitatea de polen obţinută, acesta este curat, fără resturi de trîntori.
Aceştia mor în stupi, dacă apicultorul nu facşkîn peretele din spate un
orificiu prin care ei trec cu uşurinţă şi pe unde se şi întorc în stup. în felul
acesta ei nu mai stînjenesc culegătoarele în strădaniile lor de a pătrunde
în stup cu cît mai mult polen. Acest tip de colector are şi unele mici
inconveniente. Aerisirea este îngreuiată şi de faptul că orificiile sînt
permanent ocupate de albinele care ies şi intră. Dacă se lasă orificii mai
numeroase nu se obţin rezultate bune. Cercetătorii au încercat şi plăci
cu şase şi nouă rînduri de orificii ; comparativ, cel mai mult polen s-a
obţinut cînd placa activă are numai 3 rînduri de orificii. De aceea se
creează un curent artificial pe fundul stupului ; se pun două pene de fier
de 2 mm grosime care înalţă stupul în partea lui din spate cu 2 mm pe
unde se va realiza o aerisire corespunzătoare.
Apicultorii francezi folosesc un colector de polen aşezat sub capac
(fig. 66, b). Şi în acest caz polenul recoltat este foarte curat, iar căldura
de jos a cuibului deshidratează
uşor polenul, chiar dacă el nu
este recoltat decît la 4— 5 zile,
căci sertăraşul este destul de în­
căpător. A re ' neajunsul că al­
binele se obişnuiesc cu greu să
circule, pe sus, mai ales în pri­
măvară pînă apar generaţiile
noi care nu cunosc decît acest
urdiniş pentru circulaţie. în al
doilea rînd aşezarea mai sus
favorizează pierderea unei im­
portante părţi din căldura cui­ Fig. 66. — Colectoare de polen :
bului care, pentru a fi com­ — aşezat la urdiniş ; b — aşezat sub capac.
pensată, determină albinele să
consume mai mult din rezervele de hrană din faguri. înainte de mon­
tare, întregul stup se întoarce cu 180° mascînd cu ziare locul unde a
fost vechiul urdiniş la care albinele bat cîteva ore pînă se obişnuiesc
cu noua aşezare.
în timpul cînd trîntorii încep să iasă la zbor apicultorul face un
urdiniş rotund în spatele stupului pe unde ei ies şi intră ; albinele nu-1
folosesc ele fiind obişnuite să circule prin urdinişul de sus. Francezii
pretind că au obţinut cu acest colector pînă la 5 kg de polen de stup.
La noi nu se foloseşte încă.
Un alt model de colector este cel construit de colectivul Fermei
apicole de la Tulcea. Colectorul este în acelaşi timp şi fundul stupului,
avînd doar o proeminenţă a scîndurii din faţă, care se serveşte pentru ate­
rizare ; fundul are o tăietură de 35/20 cm în mijlocul căreia este aşezată
în poziţie oblică placa activă care închide total spaţiul din faţă şi
lateral, încît albinele sînt silite să treacă şi să iasă prin această placă.
Sub placă se află o pînză metalică zincată cu ochiuri de 2,5 mm, iar
sub ea se introduce un săculeţ de tifon fixat pe o placă de fund . ce
glisează înainte sau înapoi. Recoltarea se face la 2— 3 zile, pentru că
săculeţul este încăpător dar mai ales pentru că polenul, stînd complet
sub fund, este cu totul ferit de intemperii. Neajunsul acestui tip este
că în săculeţ cad şi reziduuri din stup, dar ele pot fi eliminate prin
vînturare sau şi mai bine prin cernerea lui cu o sită mai rară.
In lumea apicultorilor străini mai circulă un colector de polen
canadian aşezat dedesubt, constituind fundul stupului. Acesta este creaţia
prof. G. Townsend şi dă rezultate bune.
Cînd stuparul are sarcina de a obţine producţii mari de polen, va
proceda la fel ca şi apicultorii care produc miere făcînd apicultură pas­
torală. Căci oricît de bun ar fi locul ales, florile se trec, polenul se
împuţinează, în timp ce în alte părţi şi la aite altitudini flora de abia
începe să înflorească. De pildă flora montană începe brusc cu două plante
bogate în polen, zmeurul şi afinul, urmate de fîneţele bogate în floare.
Descărcarea colectoarelor este bine să se facă zilnic la colectoarele
de urdiniş căci polenul este foarte higroscopic şi începînd de la ora 16
atmosfera se umezeşte. Colectorul de sub capac se poate lăsa 4— 5 zile
căci polenul este ferit de umezeală şi chiar se deshidratează parţial,
ceea ce facilitează apoi uscarea lui mecanică. De asemenea, polenul
colectat cu colector de fund, fie că este de tipul Fermei apicole Tulcea,
fie că este de. tip canadian, poate fi recoltat la două zile, căci şi în acest
caz polenul nu va fi umezit de intemperii şi este oarecum aerisit prin
săculeţul de tifon ce stă în suspensie.
Colectorul de polen poate fi lăsat în permanenţă la stup în sezonul
activ. La început dintr-un sentiment excesiv de grijă ca nu cumva să
rămînă coloniile fără polen în cuib, între orele 12 şi 16 ridicam puţin
plăcile active de la urdinişuri ; în acest interval de timp temperatura
atmosferică mare determină exodul albinelor afară din stup şi mai sînt
foarte puţine flori care îşi deschid corolele între aceste ore. Am constatat
însă că destul de repede albinele, memorizînd aceste ore de oarecare
libertate de circulaţie, stăteau pe scîndura de aterizare aşteptînd deschi­
derea totală a urdinişului. Am renunţat apoi la acest procedeu cînd am
observat că mulţi dintre stuparii de la noi care se ocupau cu producţia
marfă de polen nu ridicau colectoarele din primăvară şi pînă în august.
Ei realizau nu numai o cantitate mai mare de polen, dar aveau în
stupii cu colectoare permanente rezerve de polen mai importante decît
în cei la care nu puseseră deloc colectoarele.
Experienţa a fost făcută şi în U.R.S.S. cu aceleaşi rezultate. în
astfel de împrejurări coloniile mobilizează un număr mai mare de albine
culegătoare pentru culesul de polen şi se ajunge la acelaşi rezultat.
In concluzie, plăcuţele active se lasă permanent la urdiniş şi numai
atunci cînd este nevoie să se cureţe fundurile de trîntori morţi, ele se
pot ridica pentru 1— 2 ore pentru a înlesni o aerisire mai activă.
Polenul retras din colectoare trebuie pus la uscare pentru elimina­
rea apei pe care o conţine în proporţie de 18— 29%. Această proporţie
trebuie să scadă pînă la 2% cînd polenul poate fi consumat de albine.

422
 Formarea rezervelor de polen I
Avînd în vedere — tineri apicultori — că am axat întreaga tehnolo­
gie pe stupi cu două mătci, vom folosi acest fel de exploatare cu atît mai
mult la producerea polenului în mare cantitate. In primul rînd, pentru că I
cine face polen mult va realiza şi o oarecare producţie de miere şi, după
cum aţi văzut din cele spuse în privinţa acestei producţii suplimentare, m
este nevoie nu numai ca fiecare colonie să aibă o populaţie mare şi p u - B
iet mult, dar şi spaţiu larg pentru depunerea ouălor. |
Pentru început colonia are nucleul său ajutător care, stimulat cu
sirop, determină un cules activ de polen şi apoi colonia ajutătoare va
sprijini permanent cu puiet pe cea de bază pentru a dubla populaţia
culegătoarelor. Cînd ambele unităţi sînt egale ca putere, se interca­ I
lează între ele primul corp cu faguri gata clădiţi, din cei de culoare
închisă, în care albinele culegătoare de polen pun cu preferinţă polenul
aşezat la ambele margini ale corpului de stup. Pentru ca matca de jos
să nu se urce în corp, ci să rămînă în corpul ei — mai ales dacă este
I
de tip Dadant, sau cu două corpuri de cuib, dacă este de tip multietajat
— se pune deasupra cuibului o gratie Hanemann. Concomitent se dez­
leagă fundul Snellgrove al coloniei ajutătoare ; şi aici, pentru ca matca M
de sus să m i coboare jos în corpul intercalat, se pune în looui fundului ■
o a doua gratie Hanemann. Albinele ambelor unităţi, avînd acelaşi miros
căci înainte de a face aceste operaţiuni s-a pus cîte un tampon de vată cu
parfum, acum se înfrăţesc în munca, iar mătcile rămîn în continuare
separate. La nevoie se poate pune şi al doilea corp cu faguri pentru
polen, dar în mijlocul lor se introduc în grup 3— 4 faguri artificiali, prefe­ 1
raţi de albinele culegătoare de nectar.
Unii stupari cred că usucă polenul dacă îl întind într-o cameră cu
curent de aer, dar se înşeală căci după trei luni polenul mucegăieşte.
Uscarea polenului este o problemă care are foarte mare însemnă­ 1
tate şi am impresia că stuparii nu-i dau importanţa cuvenită.
In lucrarea „Produsele albinelor în sprijinul sănătăţii omului“ ,
scrisă în colaborare cu dr. M. Ialomiţeanu, sînt date o serie de indicaţii
asupra felului cum trebuie să procedeze apicultorii în această direcţie. 1
Un polen umezit de ploaie sau de rouă, ţinut închis cîteva ore, intră în
fermentaţie, dezyoltîndu-se o serie de ciuperci primejdioase sau transfor-
mînd unele substanţe preţioase în derivaţi toxici. Este citat cazul unei
întîmplări cu consecinţe grave, petrecut într-o familie de stupari fran­ I
cezi, producători şi consumatori de polen, pe care este bine să-l cunoaşteţi.
In preajma stupinei era multă sulfină — Melilotus albuş — bogată în
polen. A survenit însă o ploaie, polenul din colectoare s-a umezit, dar a
fost totuşi pus la uscat după cîteva ore ; fără să ştie consecinţele, au con­ I
sumat din el aşa cum făceau în mod obişnuit şi întreaga familie a trebuit
să fie internată de urgenţă în spital, de abia reuşindu-se să fie salvată.
Care a fost cauza ? Polenul de sulfină conţine cumarină, un produs cris­
talin cu miros foarte plăcut pe care-1 au unele plante cum este în special I
sulfina ; datorită mirosului său plăcut este folosit pentru esenţe, par-
fumuri şi aromatizarea tutunului ; polenul de sulfină este foarte bun
şi plăcut la gust. Dacă este supusă unui proces de fermentare, cumarina
I
423
se transformă în dicumarol, o substanţă toxică anticoagulantă care, în
doze mari, provoacă hemoragii interne grave. Membrii familiei stuparului
citat, consumînd polen alterat în urma ploii, s-au intoxicat şi cu greu
au putut fi salvaţi.
Cum polenul a intrat adînc în terapeutica umană, stuparii care
îl colectează au mari răspunderi, riscînd viaţa oamenilor şi totodată şi
a albinelor, cărora li s-ar administra polen alterat în hrana de stimulare.
De aceea polenul ori este uscat, aşa cum vom arăta de îndată, ori dacă
cineva vrea să-l păstreze proaspăt, trebuie să-l ţină în congelatoare
la — 2°C ; în lipsa congelatorului se poate păstra în amestec cu două
părţi zahăr tos, în vase ermetic închise şi consumat integral în urmă­
toarele ore după deschidere. Unele lucrări recomandă să fie amestecat cu
miere. S-a constatat însă că mierea, fiind în mod normal higroscopică,
absoarbe apa din polen şi se diluează, chiar dacă este cristalizată. Ori,
este ştiut că o miere diluată este expusă fermentaţiei, căci dacă
ea are un procent de apă mai mare de 17%, în masa ei se dezvoltă ele­
mente fermentative care, încorporate polenului, pot duce la intoxicaţii
sau cel puţin la modificări digestive serioase, ce afectează şi ficatul.
Pericolul mare de alterare a polenului sau a păsturii din faguri
apare atunci cînd aceştia sînt, expuşi umidităţii. Atunci pe suprafaţa
alveolelor se formează un mucegai, produs al ciupercii Pericystis alvei.
Agentul patogen al polenului este format dintr-un filament micelian
care evoluează pînă la starea de spori în timpul iernii ; păstură este
atacată de spori care se dezvoltă pe suprafaţa sa şi în interiorul masei
din alveole. In coloniile puternice unde se menţine o temperatură potri­
vită şi nu există umezeală sporii nu pot acţiona. împachetarea colo­
niilor la iernare se impune. 'f- .
Uscarea polenului se face cu anumite dispozitive, fiind întins în
straturi de 1 cm grosime pe rame cu sită deasă, aşezate unele deasupra
cuibului coloniei puternice, ridicînd podişorul şi acoperind suprafaţa
polenului cu un tifon ; din capac se ridică perna pentru ca în timpul
zilei tabla acoperitoare a capacului, care se încinge la razele solare, să
transmită căldura şi asupra tifonului şi a stratului de polen. Cum într-o
ramă încap 1,5 kg polen, deci producţia de la 8— 10 colectoare, iar
uscarea durează cîte va zile, vor trebui alese cîteva colonii puternice pen­
tru această operaţie ; rama cu polen pus la uscat deasupra cuibului ser­
veşte şi ca podişor, iar polenul fiind rău conducător de căldură, cuibul
de jos este avantajat procedînd astfel : noaptea însă ventilatorul de la
capac trebuie închis, mai ales dacă timpul este noros şi barometrul scade.
Fac foarte rău stuparii care usucă polenul la lumina soarelui. Pro­
teinele din el, deci una din cele mai importante componente ale pole­
nului, suferă degradări importante, ca şi enziţnele de altfel. Polenul din
orice fel de uscător se întoarce uşor cu o lopăţică o data pe zi şi numai
în orele calde, căci polenul, fiind higroscopic, absoarbe umiditatea în
grăunciori pînă să ajungă la temperatura de afară şi uscarea se pre­
lungeşte.
Mărimea uscătorului va fi în raport de numărul stupilor de la care
se recoltează polenul. Pentru stupinele mici este suficient un uscător cu
sertar de tablă, la fund avînd nisip încălzit cu o lampă de petrol ori cu

424
un reşou electric. Temperatura de uscare nu trebuie să depăşească
40— 45°C, căci polenul şi-ar pierde din preţioasele sale componente. Pentru
a controla permanent temperatura, in mijlocul capacului se introduce
un termometru care are gradaţiile la vedere. Metoda nu este însă sigură
căci stuparul, datorită multiplelor lucrări în prisacă, poate uita să supra­
vegheze temperatura în mod regulat. De aceea, un bun uscător l-am
înjghebat dintr-o clocitoare artificială de pui încălzită cu petrol, dar care
are un termoregulator ce nu permite ridicarea temperaturii interioare mai
mult de 40°C. în interior am amenajat o serie de site pe care sînt întinse
bucăţi de tifon pe care este aşezat polenul în strat de 1,5— 2 cm grosime ;
cum sita de sus este cu polenul cel mai uscat, pe măsură ce sita se
retrage, toate celelalte se ridică cu o treaptă, iar jos se întinde o sită
cu polenul proaspăt ; în felul acesta se pot usca zilnic circa 2 kg polen.
Un uscător de polen bun (fig. 67) pentru o stupină mică este cel
al lui Lalal (Franţa) alcătuit dintr-o cutie de 0,45/0,45 m şi înaltă de
0,54 m, montată pe patru picioare de 14 cm. Uscătorul
are două sertare aşezate în partea superioară sub ca­
pacul prins în două balamale. Pe marginile laterale ale
capacului se află o serie de orificii paralele de venti­
lare, pentru evacuarea umidităţii din interior. în partea
de jos se află un reflector cu bec electric avînd fila­
mentul de cărbune de 32 lumini (42 waţi) la 110 sau 220
volţi şi care radiază căldura de jos în sus. Reflectorul
are. un cordon de 2 m lungime, cu care se face legătura
la priza de contact. Uscătorul are numai două sertare
cu ramă de 3 cm înaltă ; la fund se află sertare mo­
bile cu cîte o pînză metalică galvanizată pentru a nu
rugini sub acţiunea vaporilor de apă, eliminaţi de polen. Fig. 67. — Us­
Sertarele se sprijină pe cîte doi suporţi fixaţi în cător de polen
tip Lalal cu
pereţii laterali. Primul sertar cu polen stă la 8 cm dea­ un bec elec­
supra reflectorului, iar al doilea la 10 cm. Stratul de po­ tric de 40 waţi
len pe fiecare sită cu ramă este numai de 1 cm, adică
800 g pe fiecare din ele. Odată întins polenul pe aceste
site, cordonul se leagă la priza de contact unde stă şase ore, după care
se scoate/din priză, iar dulapul rămîne închis încă o oră. Apoi se goleşte
de polen prima ramă de jos, realizîndu-se din cele 800 g polen umed
numai 600 g polen uscat ; de data aceasta rama de sus se coboară dea­
supra reflectorului, iar sus se pune rama golită umplută acum cu polen
proaspăt în aceeaşi cantitate ; de data aceasta deschiderea uscătorului cu
polen se face după 4 ore, căci polenul de pe rama coborîtă era deja
în parte uscat. Operaţia se repetă după alte 4 ore, adică se scoate cor­
donul din priză, se lasă uscătorul închis o oră, se retrage rama de jos cu
polenul de pe ea, se goleşte, se încarcă din nou, aşezînd-o sus. Procedînd
astfel în 24 de ore se pot usca 3 kg polen, adică atît cît se recoltează
normal pe zi de la cele 50 de colonii care colectează polen. Folosul mare
al acestui tip de uscător este că reflectorul cu lampa lui electrică nu
ridică niciodată temperatura peste 45°C. Cu şase asemenea uscătoare Lalal
se usucă într-un sezon 600 kg polen.
 Polenul se consideră uscat atunci cînd, strîns între degete, nu se
fărîmiţează, producînd un sunet de grăunţe uscate cînd este vînturat
dintr-o mînă în cealaltă.
Un bun uscător la exploatări mari — pe cale industrială — este
unul cu vid care usucă polenul sub acţiunea unui dispozitiv cu lămpi
cu raze infraroşii deasupra unei benzi rulante * polenul stă întins în strat
de 1 cm. Banda este acţionată de un mic motor electric şi parcurge încet
drumul de la alimentaţia benzii şi pînă la terminarea uscării polenului
în 24 de ore ; temperatura de uscare nu depăşeşte 45°C.
Indiferent cum ar fi conceput aparatul cît şi metoda de lucru
pentru uscare, polenul cald nu va fi scos dintr-un aparat închis decît
după ce şi-a coborît temperatura la nivelul celei din cameră. Deci el
trebuie să se răcorească acolo pe loc, oprind circuitul electric pînă atunci ;
polenul scos afară cald va absorbi vaporii din aerul înconjurător iar mai
tîrziu mucegăieşte. Uscarea la soare este interzisă, polenul suferind pier­
deri de substanţe valoroase.
După uscare polenul se cerne, se pune în saci de material plastic
şi i se aplică un tratament contra dăunătorilor. In acest scop apicultorul
Florin Hanganu introduce pînă la fundul sacului un tub de cauciuc leg&t
la o butelie cu bioxid de carbon din cel ce se foloseşte la umplerea si-
foanelor ; se deschide robinetul de trei ori cîte 30 de secunde. Proba că
sacul este plin cu gazul respectiv se face prin aprinderea unui chibrit
sus la gura sacului, fără a apropia chibritul prea mult, căci polenul
uscat este inflamabil. Dacă chibritul se stinge este dovadă că sacul este
umplut cu gaz. Atunci se retrage tubul de cauciuc şi se leagă bine şi
strîns la gură. Un astfel de tratament e suficient să se facă o dată în
vară şi se repetă în toamnă.
Un bun mijloc de sterilizare, uşor şi eficace, este tratamentul cu
raze gama care previne şi o eventuală mucegăire a polenului depozitat în
cantităţi mari.
Polenul netratat este atacat, pulverizat şi distrus de doi dăunători
periculoşi : coleopterul Silvanis sirinamensis, mic de 1,5— 2 mm şi de
Carpoglyphus lactis. Ei sînt combătuţi prin metoda descrisă mai sus cu
gaz carbonic sau, în lipsă, se poate folosi tetraclorura de carbon punînd
deasupra polenului din saci sau din borcane, pe o farfurioară sau căpă-
cel de tablă, o mică cantitate din acest produs chimic care în contact cu
aerul se volatilizează repede. De aceea, imediat ce se pun 25— 30 g în
căpăcel, sacul sau bidonul se închide ermetic, iar gazul ce se degajă,
fiind mai greu decît aerul, străbate întreaga masă de polen din amba­
laj şi ucide dăunătorii. Substanţa distruge chiar şi ouăle, fără să alte­
reze sau să schimbe conţinutul polenului. După 24 de ore polenul se
întinde pe o masă acoperită cu hîrtie curată pentru a se aerisi, ca apoi
după 10— 15 minute să fie pus din nou în saci sau borcane.
Polenul uscat poate fi dat în hrana albinelor numai pulverizat
foarte fin ou o rîşniţă electrică cu o turaţie de 1 000 ture pe minut ;
întrucît conţine grăsimi, rîşniţa poate să fie frînată îmbîcsindu-se cu
pulbere ; de aceea el se amestecă mai înainte cu o cantitate egală de
zahăr tos. Polenul nu se pulverizează decît pentru 2— 3 zile de consum
căci, rămînînd mai mult timp sub această formă, grăsimile din polen

426
rîncezese şi polenul, pierzindu-şi o parte din proteine, este în parte alte­
rat şi refuzat de albine. Polenul destinat comercializării se predă nun^i
sub formă de grăunciori, aşa cum le-au preparat albinele, prin prelucrarea
polenului proaspăt. El se păstrează bine în vase metalice, de preferat I
bidoane mari din cele de lapte ce se închid ermetic, sau în borcane
de sticlă incasabilă, de culoare închisă, verde sau maronie, pentru ca _
lumina să nu influenţeze negativ valorile pe care le conţine polenul; 9
borcanele sînt perfect închise ou ţiplă. * £
Păstrarea polenului se face în camere ferite de ger care-i dăunează.
Gerul chiar numai de — 3—4°C afectează valoarea polenului care, fiind
oferit albinelor ca hrană, nu este digerat bine iar colonia poate să
prezinte fenomene de uşoară intoxicaţie. El se păstrează bine şi proaspăt
I
dacă este amestecat cu zahăr pudră în proporţie de două părţi polen şi
o parte zahăr ; bine amalgamat se toarnă în borcane mari, de preferat
colorate, legate la gură, bine presat şi păstrat la temperatura camerei.
Analiza polenului nu trebuie să se limiteze numai la procedeele
organoleptice, pentru că este posibil ca unii stupari să usuce polenul I
intrat deja în fermentaţie, transformînd diferiţi produşi din componenţa
lui în alţii toxici, sub acţiunea umidităţii. De aceea laboratorul va trebui
să analizeze nu numai procentul de apă, ci să facă şi (teste biologice şi
anume : la un număr de cobai sau larve de greier li se servesc zilnic doze 1
mici de polen, timp de 10— 12 zile, din fiecare cantitate de polen adus la
analiză. Un polen care a fermentat ucide aceste animale şi larve de
greier. Deci, partida de polen din această categorie trebuie nu numai
refuzată la achiziţie, ci şi — pe loc — denaturată cu petrol, pentru a 1
nu mai fi pusă în circulaţie, putînd constitui un pericol grav pentru
consumatori.

i
 PASTURA. l o c a l i z a r e a
POLENULUI IN FAG U RI

Stuparii care au sarcina de a realiza cantităţi mai mari de polen

prin aplicarea unei tehnologii anumite, pe lîngă rezerva de polen,
trebuie să asigure şi o rezervă de păstură atît de necesară la sfîrşitul
iernii cînd, în ianuarie, cuibul începe să se înfiripe. Apoi, pînă la apariţia
polenului proaspăt, după efectuarea controlului de fond în prima parte
a primăverii, cînd cuibul trebuie ajutat să se dezvolte cît mai mult şi
mai repede, în stup trebuie introduşi faguri cu păstură, hrană care este,
de trei ori mai valoroasă decît polenul. De asemenea, prezenţa păsturii
în primele două luni de toamnă, august şi septembrie, ajută enorm cuibul,
încît coloniile intră în iarnă cu multe albine tinere.
Tehnica pe care stuparul trebuie să o aplice constă în aceea ca
înainte de apariţia marelui cules, în mod periodic, să retragă din stup
fagurii plini cu polen şi să-i pună provizoriu în corpuri goale de stup
stivuite, lipite la încheieturi şi sulfurate pentru a nu fi atacate de găsel­
niţă. Operaţia se repetă încă o dată după 10 zile de la prima sulfurare,
pentru a ucide şi larvele de găselniţă ce ar fi apărut în acest timp din
ouăle depuse de dăunător.
Retrăgîndu-i din stupi, dar lăsînd acolo totdeauna 1— 2 faguri cu
polen, albinele se înrfarec a aduna polen şi mai mult ; în al doilea rînd,
cuibul nu va fi blocat; în locul fagurilor cu polen retraşi, stuparul pune
alţii tot de culoare închisă, preferaţi de albine pentru depozitarea pole­
nului. '
în momentul cînd apare un cules mai abundent în natură, iar stu­
pului cu două mătci i s^a intercalat corpul şi gratiile Hanemann, aşa
cum am arătat, în corpul al doilea de cuib se aduc fagurii cu polen, scoşi
mai înainte, şi puşi spre pereţii laterali ai corpului ; albinele prelucră­
toare pun peste polenul transformat în păstură un strat de miere crudă.
Ceea ce se întîmplă acolo am arătat cînd am vorbit despre polen şi păs­
tură, fără a vă descrie tehnica de a obţine acest preţios produs în can­
tităţi mai, mari. Aceasta o vom face în continuare. După ce mierea cu
care este acoperită păstură se coace sub acţiunea grupului social al ven­
tilatoarelor, albinele o căpăcesc şi astfel păstură este izolată atît prin stra­
tul de miere ce stă deasupra, cît şi de căpăcelul de ceară. Cînd culesul
încetează, fagurii cu păstură sînt definitiv retraşi din corpul al doilea
unde sînt înlocuiţi cu alţii goi, gata clădiţi, fie pentru ca matca să depună
ouă acolo, fie pentru a fi depozitată mierea de la un cules următor.

428
 în stupii orizontali formarea rezervei de faguri cu păstură se face
la fel, punînd însă fagurii cu polen la marginea cuibului, unde obişnuit
albinele depozitează mierea ; aşezaţi acolo, albinele completează golul
lor cu miere şi apoi, odată căpăciţi, fagurii cu păstură sînt puşi la
păstrare.
Pentru orice colonie rezerva de păstură trebuie să fie de patru
faguri. Păstrarea fagurilor cu păstură cere o atenţie deosebită, căci
printre ei' se mai află din cei rămaşi necăpăciţi şi chiar fără stratul
acoperitor de miere. Pe aceştia apicultorul îi acoperă cu zahăr pudră şi
îi depozitează feriţi de atacul găselniţei — aşa cum am arătat mai
înainte. Totodată păstură mai are un inamic care atacă în masă. Este
dăunătorul Glycophagus domesticus apis c a r e le înmulţeşte în lăzile sau
dulapurile cu faguri ţinuţi în camere umede.
Prof. E. Zander scrie despre acest dăunător că într-o iarnă i-a dis­
trus 250 faguri cu păstură. Pentru combaterea lui se aşează fagurii în
stupi verticali în stive de 5— 6 stupi închizînd spaţiile eventuale dintre
corpuri prin lipirea de fîşii de hîrtie cu pap : peste stiva cu corpuri se
pune un magazin gol, iar în interiorul lui, deci pe suprafaţa ramelor,
se pune o farfurioară cu formol cu o concentraţie de 30% ţinînd seamă
că formolul are un titraj maxim de 40% ; deci la 3 litri formol se adaugă
1 litru apă. Nu trebuie mărită nici doza, nici concentraţia căci atunci păs-
tura se înnegreşte, se întăreşte mult, încît albinele abia o pot digera cu
mare greutate. Deasupra magazinului se pune un podişor etanş şi capacul
stupului. Operaţia se repetă o dată la trei luni pînă în primăvară, cînd toţi
fagurii cu păstură se distribuie la stupi, urmînd a-i folosi şi în acel an.
Camera unde se depozitează stivele de faguri cu păstură trebuie să
fie perfect uscată, căci mierea ce acoperă păstură, fiind higroscopică,
absoarbe o parte din umiditatea mediului şi astfel se alterează. Tem­
peratura cea mai indicată : între — 2 şi +10°C. Fagurii care au cîteva
alveole atacate pot fi folosiţi, eliminînd păstură de acolo şi expunînd
fagurii lâ soare, care este cel mai bun dezinfectant contra tuturor mi-
cozelor. în august, se dau coloniilor cîte doi faguri cu păstură. A lbi­
nele îşi formează astfel corpul gras.
O păstură care este invadată de mucegai poate fi eliminată complet
din fagurele care apoi poate fi folosit, dacă se scufundă acel fagure într-o
soluţie de 2 g bicarbonat de sodiu la litrul de apă, unde rămîne 12 ore ;
este şi mai bine dacă înainte de a fi scufundat se stropeşte cu această
soluţie suprafaţa lui ca să pătrundă în adîncul tuturor alveolelor, um--
plîndu-le cu soluţia respectivă.
Soluţia provoacă o vie efervescenţă a păsturii care îşi măreşte
volumul şi iese din alveole, iar pentru eliminare fagurii se centrifu-
ghează în extractor. Goliţi de păstură infectată ei se umplu cu apă curată,
tot cu un pulverizator, se spală bine la un robinet şi apoi, uscaţi, pot fi
folosiţi în continuare pentru acelaşi scop. ■
 Fagurii cu păstură sînt foarte sensibili la frig şi umezeală; ei
se ţin într-o cameră la o temperatură indicată şi cu o umiditate
atmosferică de 60— 80%, pentru a nu îngheţa, căci albinele doici nu
pot creşte puiet cu o astfel de păstură ce a fost ţinută în ger. Cînd ea
se pune în stupi trebuie să fie acoperită de albinele ghemului, atît în
iarnă, cît şi în primăverile reci cînd uneori termometrul mai coboară
sub zero grade, De aceea, stuparii canadieni, pentru a nu avea surpriza
neplăcută ca păstură să fie distrusă de ger, scot păstură din depozit
într-o zi rece, dar nu cu ger aspru ; ceara fagurilor devine casantă la
rece. Fiind apoi duşi în laborator, fagurii sînt tăiaţi în fîşii longitudinale
cu un cuţit ce trece drept prin mijlocul alveolelor ; fîşiile cu ceara
răcită se freacă între palme ; ea cade în fărîme, iar păstură rămîne
intactă ca nişte prisme hexagonale. După ce se vîntură bucăţelele de ceară,
păstură se trece prin maşina de tocat carne, se pune în borcane de sticlă
colorate, iar deasupra se toarnă un strat gros de miere lichidă care izo­
lează perfect această păstură tocată. în primăvară ea este scoasă din bor­
canele care au fost bine păstrate în cameră — aşa cum am arătat — şi se
amestecă cu miere semicristalizată făcindu-se turtiţe care se oferă albi­
nelor pe pătrăţele din tifon puse peste rame deasupra ghemului, deci
sub podişor. Cînd temperatura de afară este peste 12— 14°C, se pot pune
faguri cu păstură lîngă cuib. Acesta va lua o extindere mare şi curînd
vor apare generaţii noi de albine ce vor realiza marea producţie de polen.

Rezerve mari de polen de porumb

Observînd că toamna albinele culeg polen de porumb din culturile

însămînţate pentru furaj, doi apicultori romîrii, E. Constanda şi D. Stoi-
culesou, au scuturat paniculii porumbului şi au oferit polenul albinelor
în lăzi înalte ; ele l-au consumat cu aviditate.
Lucrarea a dat rezultate şi mai bune adunînd paniculii în momen­
tul cînd vîrful florilor a început să-şi deschidă sacii polinici. Atunci nume­
roşi lucrători intră în tarla şi aplecînd uşor paniculul într-un sac de hîr­
tie purtat alături, îl rup de sub inflorescenţă. Intr-un sac intră 150— 160
paniculi. Legaţi la gură, sacii sînt transportaţi în gospodărie, urcaţi
înţr-un pod al unei magazii acoperită cu tablă unde se pun cinci-şase rîn­
duri de paniculi întorşi cu vîrful în jos, pe nişte stelaje făcute din sîrme
întinse. Sub stelaj sînt puse mari folii de material plastic. Datorită tem­
peraturii ridicate din pod, paniculii îşi deschid anterele şi polenul cade
la o mică lovitură dată sîrmelor. Se lasă acolo 4— 5 zile în timp ce
lucrarea în cîmp trebuie grăbită, căci toată tarlaua înfloreşte repede, iar
anterele paniculilor se deschid pe rînd în inflorescenţă, încît în 10 zile
nu mai rămîne în antere nici urmă de polen. Se obţin cantităţi impor­
tante din acest preţios polen dacă se folosesc lucători mai mulţi în zilele
cit ţine înflorirea paniculilor. Acest polen este foarte uşor şi într-o zi
un lucrător abia obţine 250— 300 g. Porumbul face parte din plantele ane-
mofile al căror polen este purtat de vînt şi fecundează mătasea cleioasă a
ştiuleţilor învăluiţi în frunze (fig. 68, 69, 70).
 Cînd toţi paniculii s-au uscat deplin, ei sînt strînşi de pe sîrmele
stelajelor şi bătuţi în pod pe loc, tot pe foliile de plastic, obţinîndu-se
astfel încă o cantitate de polen din pleava rămasă jos. Polenul din scu­
turare proprie este cel mai valoros şi de aceea el se strînge înainte de 1
a bate paniculii uscaţi. S-a observat că şi pleava oferită în hrana ani­
malelor din curte — păsări şi purcei — determină o deosebită creştere
în comparaţie cu alte animale ce nu primesc astfel
de hrană. I
Uscarea acestui polen scuturat se face în
tăvi de tablă puse sub capacele stupilor ; el
este întins în strat de 1 cm grosime şi, deschizînd
cele două ventilatoare de la capace, se formează
I
acolo un curent de aer cald care elimină umidita­
tea din el. Se poate usca şi în pod, lăsîndu-1 în
strat subţire pe foliile pe care s-a scuturat şi
deschizînd şi geamul podului.
Cînd el nu mai are decît 6— 7 grade de umi­ I

ditate se pune în borcane colorate sau din cele

obişnuite pe suprafaţa cărora se lipeşte hîrtie al­
bastră, căci polenul suferă modificări importante
dacă este expus luminii. Fig. 68. — Paniculul de I

Polenul de porumb se oferă în special toam­ porumb :

na cînd albinele nu-1 mai găsesc în natură. El se 1 — secţiunea ; 2 — fru n za
pune în strat de 1— 2 cm pe fundul unei lăzi mai colectoare ; 3 — floarea ;
4 — pan icu lu l ; 5 — tija
înalte pentru ca albinele să-l ia trecînd prin el. Ri- I

dicîndu-se apoi în zbor planat la o mică înălţime de la suprafaţa stra­

tului, ele îl curăţă de pe învelişul păros al corpului cu periuţele de
la picioarele anterioare şi mijlocii, îndesîndu-1 în coşuleţe. Polenul fiind
foarte fin şi uşor, s-ar risipi dacă s-ar da afară în natură. De aceea I

cel mai bun loc pentru lada cu polen este cabana cu uşa larg deschisă
unde albinele sînt atrase cu 1— 2 faguri cu miere necăpăcită. Odată ce

111
1
«v*-
J €
o
*
4m I

Fig. 69. — Stelaje (pentru uscarea Fig. 70. — Magazfie cu stelaje

paniculilor : I

1 — stelaju l; 2 — paniculi aşezaţi pe I, II, I II — stelaje etajate; l —

sîrm e ; 3 — folie de polietilenă pentru culoar între stelaje; 2 — stelajul
colectarea polenului cu sîrm e ; 3 — folie >de polietilenă
pentru colectarea polenului v
i
 o primă serie de albine au dat de lada cu polen, activitatea zborului
lor atrage acolo şi pe celelalte culegătoare din stupii prisăcii, care se
întrec în a-1 culege — cît mai mult şi cît mai repede.
El mai poate fi oferit albinelor şi în stup deasupra ramelor sub
podişor unde se pune o bucată de carton gudronat pe care se oferă
zilnic albinelor 1— 2 linguri de polen ; în cel mult 2 ore nu mai rămîne
nici un grăuncior. Sub această formă el este dat albinelor în primă­
vară cînd timpul este mai răcoros şi albinele nu ies din stup. Polenul,
după trecerea celor 6— 7 luni de la recoltare, îşi mai pierde din pre­
ţioasele lui componente ; de aceea hrănirea cu polen de porumb dă
rezultate şi mai bune toamna, căci chiar dacă atunci albinele nu-1 con­
sumă integral, prisosul îl transformă în păstură care e de 3— 4 ori mai
valoroasă decît orice polen dat sub formă de grăunciori.
De aceea, în primăvară, păstura din polenul porumbului este oferită
albinelor sub formă de turtiţe care se fac după următoarea formulă sta­
bilită de cercetătorii de la Institutul agronomic. Reţeta este pentru cinci
colonii cărora li se oferă turtiţe de cîte 450 g. Se umezesc 180 g polen
cu 100 ml apă rece. Separat se dizolvă 900 g zahăr în 450 ml apă caldă.
Polenul umezit se frămîntă bine cu apa rece cu o lingură de lemn,
adăugîndu-se 540 g făină de soia împreună cu siropul de zahăr, ames-
tecînd totul pînă se obţine o pastă omogenă. Pasta se întinde pe o plan­
şetă de bucătărie în strat de 1 cm, tăind din ea bucăţi. Cine are polen
mai mult poate mări cantitatea lui cu 50% în care caz se reduce: puţin
cantitatea de sirop. Turta âe 400— 450 g se oferă coloniilor puternice
aşezînd-o sus peste ramele cuibului pe o bucată de tifon ceva mai mare
ca turta, pentru ca să fie acoperită puţin cu marginile tifonului. Peste
ea vine podişorul şi apoi capacul. Se controlează consumul ei, care tre­
buie făcut în 10 zile, după care se dă o altă doză dacă prima este aproape
gata consumată. Coloniile mediocre şi nucleele vor primi turte mai re­
duse, ca sa fie şi ele integral consumate ; nu este bine să rămînă prea
mult timp în stup, căci poate începe un proces de fermentaţie nedorit.
Unii apicultori — cum sînt cei din jurul Devei, unde muntele de
sub Cetate acoperit primăvara de alun şi corn oferă o privelişte încîn-
tătoare — taie crenguţe cu flori ce au anterele gata să se deschidă, le
duc în casă la căldură şi le pun în vase cu apă sub care aşează cîte o coală
de hîrtie. Amenţii şi florile de corn se deschid, îşi revarsă polenul pe
hîrtie, de unde este luat şi pus la uscat dîndu-1 apoi albinelor în stup,
căci în timpul înfloririi acestor arbori vremea este adeseori rece, iar
albinele nu ies la culesul lui. Procedînd astfel, coloniile sînt mult ajutate
iar cuiburile lor se dezvoltă deosebit de bine.
Sâ privim jocul combinat în chip aşa
de minunat al plantei, împreunarea şi
împletirea matematică a pol ini Hor...
(M. Maeterlinck)

POLENUL ŞI PO LENIZAREA
IN SPRIJINUL AG RICULTURII,
PO M ICULTURII ŞI V ITIC U LTU R II

De-a lungul milioanelor de ani s-a format şi s-a întărit în natură

această înfrăţire, într-ajutorar ea între floare şi albină. Acolo Unde el —-
polenul — nu este prezent, rodnicia nu poate fi. Cînd primii colonişti
englezi au ajuns în Australia, cu cîteva secole în urmă, în livezile plan­
tate lîngă aşezarea lor, au 'sădit între alte soiuri de pomi roditori şi peri
care, spre dezamăgirea lor, creşteau fără să rodească căci acolo, atunci
cînd datorită frământărilor Pămîmtului — s-a rupt acest continent din
blocul asiatic şi antarctic n-a luat cu el şi albinele. Abia cînd colo­
niştii au importat cîţiva stupi iar albinele au început să ajute la pole­
nizarea perilor, abia atunci a apărut şi rodul în acel colţ de lume, fru­
moasele şi suculentele pere, cum erau cele din fosta lor patrie.
Această operă de completare a naturii acolo unde procesul nu are
loc sau se face insuficient se denumeşte Polenizare dirijată. Lucrarea de
transport al elementului mascul de la o floare alogam ă*) la alta, de
preferat de portul altui pom din specia respectivă, atunci cînd este rea­
lizată de insecte, se numeşte polenizare entomofilă. în această operă
albinele deţin primul loc de 82%.
Odaftă cu florile plantelor fanerogame 2) au apărut pe pămînt şi in­
sectele ; şi unele şi celelalte în decursul milioanelor de ani s-au adaptat
suferind modificări structurale. De exemplu, la plantele dioice 3) unele
poartă flori femele şi altele flori mascule — cum este salcia. între flori
şi albine s-au creat legături strînse de existenţă : floarea oferă nectarul
pentru hrana albinelor şi polenul pentru hrana puietului şi a întregii
comunităţi, iar albinele îi dau ajutorul lor de polenizare şi deci la pro­
ducerea seminţelor ce asigură plantei perpetuarea şi răspîndirea.
în producţia vegetală exemplele sînt multe, dar aici vom da cîteva
mai caracteristice : în plantaţiile mari de măr de la noi şi de portocali din
Italia, acolo unde se duc stupi pentru polenizare, producţia se măreşte cu
31,17%, fructele cresc ca volum cu 15,40%, iar conţinutul de zahăr din
ele se măreşte cu 15,20%. în Maroc un mandarin dă 40 kg fructe cînd
lipsesc stupii din împrejurimi, în timp ce un mandarin care are în apro­
piere albine dă 100 kg mandarine. Migdalul dă foarte puţin, abia

*) Alogăm ie — polenizarea încrucişată în cadrul aceleiaşi specii.

7) Fanerogam e — plante ou flori care se înmulţesc prin seminţe.
3) D ioice — plante unisexuate care au florile m ascule şi fem ele pe indivizi deosebiţi
ai aceleiaşi specii.

28 - cd. 44 433
 1,500 kg de fiecare arbore, dar cînd pomii au albine pentru polenizare
producţia este de 10,5 kg de fiecare pom.
Polenizarea la afine şi măr a fost strict urmărită de cercetătorul
german W. Kaeser (R.F.G.) care a izolat cîteva tufe de afine şi c|ţiva.
meri — din varietatea „galben delicios" — acoperindu-i în timpul înflo­
ririi cu tifon. Afinele au dat 2— 3 kg de tufă izolată pe cînd cele desco­
perite au dat 25 kg ; merii fără acoperire au dat 30 kg de pom ; sub
izolator cu albine aduse acolo 13 kg de pom şi sub izolator fără albine
abia 1 kg.
Viţa de vie se polenizează cu ajutorul vîntului dar personal am par­
ticipat la organizarea polenizării în podgoria Drăgăşami la varietatea
„Grîmpoşie“ , foarte preţioasă pentru calitatea vinului ce-1 dă pentru cupa-
jare, varietate care fără polenizare cu albine dădea 400 kg struguri la ha ;
ducînd acolo o stupină de stat şi făcînd dresajul albinelor pentru pole­
nizarea varietăţii respective, în tim pul înfloritului, producţia de stru­
guri la ha a fost de 4 000 kg, deci de zece ori mai mare. i
In 1939 la Luciu-Giurgeni am însămînţat 700 ha de rapiţă din cele
două varietăţi : colza şi naveta. Am adus acolo în afară de stupina pro­
prie, două mari stupine de la Galaţi ; producţia de miere a fost de 22 kg
marfă de stup, iar plantele au legat atît de bine încît au dat o producţie
de 1 950 kg la ha, cînd în alţi ani buni fără albine, abia se atingeau
1 000 kg la ha.
La floarea-soarelui, acolo unde nu intervin albinele pentru ipoleni-
zare, rămân seminţe seci în special cele din mijlocul calatidiului. Acest
fenomen se datoreşte faptului că florile cu stamine cu polen ajung la
maturitate înainte ca cele cu pistil să fie apte pentru fecundare. Inter­
venind însă albinele, aproape toate florile de pe calâtidiu sînt polenizate
şi produc seminţe. La noi în ţară pe cele 550 000 ha de culturi de floarea-
soarelui ale gospodăriilor agricole de stat şi ale cooperativelor agricole de
producţie, producţia s-a mărit cu 200— 600 kg, deci cu o medie de 422 kg
la ha. Desigur că în această operă de polenizare intră anumiţi factori
variabili în raport cu rasa de albine, puterea coloniilor ca populaţie,
condiţiile meteorologice, secreţia de nectar a plantelor, aşezarea stupi­
nelor pe suprafeţele de polenizat. Dintre rase, de pildă, cea caucaziană
este mai activă decît cea din Carelia, iar italiana este cea care în toamnă
polenizează mai bine culturile de napi, faţă de alte rase. în privinţă
aşezării stupinelor, cu cît ele sînt mai răspîndite pe tarlale întinse, cu
atît polenizarea se face mai bine. Carpatina noastră polenizează activ
floarea-soarelui.
Transportarea stupilor în pastoral la floarea-soairelui trebuie făcută
cu multă chibzuinţă, pentru ca întreaga suprafaţă cultivată să beneficieze
de ajutorul albinelor. Se impune stabilirea judicioasă a numărului de stupi
1a ha, căci s-a observat că acolo unde cultura e suprasaturată cu stupi pe
anumite parcele, producţia realizată la ha este mai mare cantitativ, dar
seminţele ori rodul au rămas mai m ici (Pbnomarova, U.R.S.S.).
Mari stăruinţe se depun pentru determinarea albinelor să polenizeze
mai bine lanurile de lucernă pentru sămînţă, al cărei preţ e mare. Cerce­
tătorii O. Mackensen şi W. Nye din SUA speră să poată, prin selecţia

434 ^

.•
 florilor lucernei dar mai cu seamă a albinelor polenizatoâre, să ajungă ca
şi unele şi celelalte să se adapteze mai bine acestei opere. Ei au constatat
că atît stigmatul cît şi staminele sînt închise în receptacolul plantei, în
acea porţiune dilatată a pedunculului pe care se inserează florile şi care
au diferite forme (disc, pahar sau con).
Cînd albina îşi introduce capul în floare descoperă organele reprodu­
cătoare ale florii şi, atingînd suprafaţa receptivă a organului femei, care
este stigmatul, i se revarsă pe cap o masă de polen lipicios ; dat fiind că
floarea următoare este vizitată de aceeaşi albină aproape întotdeauna în
acelaşi feil, stigmatul fiorii vine de data aceasta în contact cu masa de
polen lipită pe cap atunci cînd a cercetat floarea anterioară.
însă albinele, urmărind în special culesul nectarului, s-au obişnuit să-l
poată absorbi la unele specii apropiindu-se de floare pe partea ei laterală,
evitînd astfel mecanismul polenizării, ceea ce duce la o polenizare foarte
redusă. Alţi observatori au găsit că conformaţia plantei în căutarea şi afla­
rea unui mijloc practic de a fi fecundată, s-a organizat avînd glandele
nectarifere în adînc, tocmai la baza ovarului între antere şi pistil — aşa
cfUm le găsim la floarea lucernei. Cînd albina vrea să sugă nectarul,
şste biciuită de stigmat, lovind-o anume, pentru a putea fi polenizată.
Această biciuire însă face ca albina să se sperie de o asemenea interven­
ţie brutală ; atunci ea caută să-i soarbă nectarul pe partea laterală a flo­
rii.; ea reuşeşte pe această cale să culeagă o mică parte din nectar dar în
această situaţie polenizarea nu se mai poate face decît rareori şi într-o
măsură mică. în consecinţă multe seminţe rămîn sterile.
în 1969 entomologul american W. P. Nye a urmărit la care din cei
350 stupi ce-i avea sub observaţie albinele aduc mai mult polen de la lu­
cernă. Făcînd o operă de consangvinizare, folosind deci o reproducere con­
sangvină, a intensificat proprietăţile ereditare ale albinelor acelor colonii
active la culesul polenului de lucernă, stabilind că înainte să fi început
lucrările sale, abia un procent de 46% din albine aduceau polen de lu­
cernă. însă numai după ce au trecut cinci generaţii, procentul acestor
albine s-a urcat la 85%, cu tendinţa de creştere numerică.
Cercetători din staţiunea La Platina, făcînd polenizarea lucernei cu
albine dresate pentru acest cules şi selecţionate în acest scop, au obţinut în
1960 o producţie de 500 kg la ha ; după patru ani producţia a atins 800 kg
ha ; în 1968 producţia a crescut pînă la 1 000 kg la ha, iar în 1972 a fost
de, 1200 kg/ha.
Şi la trifoi violet albinele selecţionate, începînd din 1957 ou o pro­
ducţie de 120 kg la ha, au ajuns în 1969 la 550 kg/ha.
Cercetătorul sovietic M. Kovalev, sintetizînd multiplele experienţe
făcute de oamenii de ştiinţă, a stabilit că mărirea producţiei tarlalelor
polenizate cu albine este de 40% la floarea soarelui, 41% la hrişcă, 75%
la trifoi violet, 50% la lucernă, 12% la bumbac, 163% la citrice şi
65% la grădini şi livezi.
Aj fri Cercetătorul german P. Roos constată că plantaţiile de cireşi fără al­
bine au dat 340 chintale, iar polenizate eu albine s-au obţinut 1050 chintale.
Tarlalele de trifoi suedez cu 50 de stupi au dat 55,2 kg sămînţă, cu 60 de
stupi au dat 60— 70 kg, iar cu 100 de stupi 248,47 kg. în Am erica, tarlalele

435
Cu trifoi incarnat şi-au mărit producţia cu 50% cînd s-au adus albine
pentru polenizare ; aceeaşi constatare a făcut-o şi cunoscutul cercetător
american M. Gregor. S-au făcut studii comparative la hrişcă ; s-a observat
că la o polenizare numai cu 7 albine la 100 m2 producţia a fost de 3,1—
4,5 chintale la hectar, cu 40— 62 albine pe o suprafaţă similară, producţia
s-a dublat la 6,3— 7,6 chintale la hectar ; cu 140 albine la 100 m2 producţia
a fost de 19,5— 24 chintale la hectar ; la vişin, la 1 000 flori cu 1,5 albine
pentru polenizare, producţia a fost de 3— 6 kg de pom ; cu 2,3 albine 1a
1000 fiori producţia a fost de 9— 11 kg de pom, cu 4,5— 9,7 albine pro­
ducţia a fost de 15— 16 kg de pom.
Intr-o experienţă făcută la un colhoz din Ucraina care a lăsat tot anul
30 colonii de albine în sera cu castraveţi, polenizarea s-a făcut în aşa
măsură încît pe 1 m2 de suprafaţă cultivată producţia a fost de 15 kg.
în Argentina pepenii verzi lîngă care s-au transportat stupi pentru
polenizare au dat o producţie cu 44% mai mare.
La culturile de ceapă de sămînţă de la unele unităţi ca Perieţi-
Ialomiţa ş.a., în 1959, în tarlalele cu stupi apropiaţi, producţia de seminţe
a fost de 609 kg la ha, faţă de 244 acolo unde albinele au lipsit. Acolo
ceapa s-a autopolenizat dînd 28 seminţe la o capsulă. La cele autopo-
lenizate proba de germinaţie a fost de 51% seminţe bune, faţă de 98%
la cele polenizate de albine.
în anul 1974, prin Ordinul dat de Ministerul Agriculturii, Industriei
Alimentare şi Apelor, a fost aprobat programul de acţiune şi contractul
privind polenizarea dirijată a culturilor agricole entomofile cu ajutorul
albinelor. Unităţile agricole socialiste, beneficiare ale acţiunii de poleni­
zare cu albine, sînt obligate să plătească taxe stabilite în acel ordin pentru
polenizare, plată ce se trece în contul cheltuielilor pentru cultura respec­
tivă ; după datele obţinute şi publicate în revista Apiacta a APIM O ND IEI
reiese că în alte ţări se plătesc sume importante apicultorilor care aduc
stupi pentru polenizările diferitelor culturi. De asemenea, acolo albinele
sînt menajate, mai ales cînd se fac tratamente culturilor entomofile. Aceste
tratamente se pot face cu anticipaţie, toamna, iarna şi chiar primăvara
înainte de înflorire, cunoscînd ce substanţă trebuie dată pentru ca, la apa­
riţia dăunătorilor cunoscuţi, ei să fie distruşi, iar albinele să poată culege
nectarul şi polenul fără risc, dar în folosul celor ce le-au ferit de calami­
tatea insecticidelor.
— A ţi amintit în treacăt despre un dresaj al albinelor în opera de po­
lenizare — intervine un tînăr apicultor. Ce este şi cum se face ?
— Sînt unele plante cultivate care, deşi fac parte din categoria ce­
lor entomofile, sînt mai puţin frecventate de albine care au un cules de la
alte plante care nu interesează pe agronom ; deci, trebuie procedat în aşa
fel, încît întreaga populaţie a stupilor aduşi pentru polenizare să se în­
drepte numai spre cultura respectivă, şi deci polenizarea să fie mai activă.
Aceasta se poate face cu ajutorul dresajului, care se bazează pe aplicarea
diferitelor metode ce creează în masa albinelor un reflex condiţional de
miros şi gust pe care albinele şi-l împărtăşesc şi fac dansurile cunoscute
de mobilizare, spre cultura respectivă, cultură care polenizată mai bine
dă roade mai bogate.

436
 Operaţia se face astfel : se pregăteşte de cu seară un sirop în pro­
porţie de 2 1 apă la 1 kg zahăr în care se adîncesc flori proaspăt culese
fără frunze, sepale sau codiţe pînă cînd vasul cu sirop are în el 3/4 din
capacitate ocupată cu florile respective. Vasul stă acoperit, iar dimineaţa
în zori se pulverizează albinele cu siropul parfumat, ridicînd podişorul
fiecărui stup şi dînd 100— 150 ml de sirop peste albinele de pe supra­
faţa superioară a ramelor ; podişorul se aşează- de îndată la loc — fără
să se dea fum — ci înlăturînd uşor albina cu o perie sau mişcare vibra­
toare a podişorului. Albinele îşi împărtăşesc siropul primit, cu mirosul
florii încorporate şi, făcîndu-şi reflexul condiţional de miros, toate albi­
nele culegătoare se duc la tarlaua respectivă, culeg şi aduc nectarul în
stup. Odată obişnuite, ele părăsesc alt cules de pe alte plante din vecină­
tate şi polenizează astfel cultura, obţinînd şi o producţie de miere
mai mare.
Reflexul de miros apoi este completat şi cu unul de vedere şi
anume : pe tarlaua cu cultura pentru polenizare se aşează plăci de alu­
miniu şlefuite, care strălucesc la soare ; lîngă ele stuparul pune cîteva
hrănitoare cu sirop cu mirosul plantei cultivate pe tarla. Albinele îl
iau, observă că locul cu nectar este marcat cu aceste plăci strălucitoare
şi îşi creează un reflex vizual. Dacă de 2— 3 ori se procedează astfel,
toate albinele stupinei se obişnuiesc să'culeagă nectarul de acolo, chiar
dacă ele sînt silite să facă eforturi mai mari pentru a lua dulceaţa flori­
lor, căci sînt şi astfel de flori ca de pildă trifoiul incarnat lăsat pen­
tru sămînţă. Nectarul din florile acestei plante, deşi foarte bogat şi dulce,
este greu de recoltat, căci nectarul din potirul lor stă la prea mare a-
dîncime ; ca să-l culeagă albinele sînt nevoite să facă mari eforturi şi
de aceea culeg nectar de la alte flori mai sărace, dar cu nectar mai uşor
de absorbit. Făcînd însă dresaj, şi dînd de gustul nectarului, continuă
culesul pînă la epuizare.
Siropul pentru trifoi se face dimineaţa, căci altfel eterurile lui vola­
tile se descompun foarte repede. La litrul de sirop pentru trifoi se pun
200— 300 flori fără caliciu, numai cu inflorescenţa lor, stînd afundate în
sirop numai 2— 3 ore.
La fel se procedează şi în dresajul de polenizare a viţei de vie, al
cărei miros se volatilizează repede, iar siropul aromatic cu florile respec­
tive se face numai cu 30 minute înainte şi numai cu sirop rece. Pentru
fiecare stup se folosesc cîte 4 inflorescenţe adîncite în 400 g sirop dat
repede, căci mirosul său ar putea determina furtişag între colonii. Can­
titatea de sirop este aceeaşi. Cine n-are pulverizator stropeşte repede
cu sirop albinele aflate pe intervalele dintre faguri. Durata reflexelor
pentru culesul respectiv ţine 5 zile, după care dresajul se repetă.
■
Uneori dresajul dă rezultate mai slabe, cînd în preajma stupinei sînţ
alte resurse de cules la care albinele erau obişnuite înainte de înflorirea
celei ce trebuie polenizată. De data aceasta se procedează invers ; se
creează albinelor un reflex condiţionat de repulsie pentru culesul de la
floarea la care ele culegeau pînă atunci. Operaţia se face astfel : se pre­
pară un sirop de dresaj cu acea floare preferată, dar în care se adaugă,
înainte de a-1 servi albinelor, o cantitate de 50% clorură de calciu. Albi-

437
nele îşi fac de îndată un reflex condiţionat de respingere pentru culesul
flo rii preferate pînă atunci. •, r •- •' ' .
Dresajul pentru culesul de la o plantă cultivată şi folosirea sub­
stanţelor care să îndepărteze albinele de la o plantă nedorită într-un
moment sau altul al sezonului sînt metode bune dar se pot practica
numai pentru stupine mici şi mai ales numai de stuparii care au timpul
necesar.
Mai sigur şi mai simplu este să ,se deplaseze stupina la un cules
nici mai departe şi nici mai tîrziu decît momentul optim ; acesta este
stabilit cu precizie de către cercetători pentru unele specii numai după
experienţa anilor. Pentru că, de bună seamă, aducînd coloniile la lanul
de floarea-soarelui cînd aceasta nu a înflorit nici 5%, albinele se vor
orienta către surse de nectar aflate prin preajmă sau chiar mai departe,
de la care cu greu pot fi apoi întoarse în momentul înfloririi. Aşadar,
trebuie reţinut că fiecare plantă, fiecare cultură are o particularitate şi
sub acest aspect.
Calităţile miraculoase ale lăptişorului
pentru sănătatea omului au intrat
repede pe larga poartă a clinicilor
ş i laboratoarelor.
(A. Caillas)

PRODUCŢIA
DE LĂ PTIŞO R DE M A TC A

Obţinerea lăptişorului de matcă este una din posibilităţile de exploa-

*tare rentabilă a stupinei, care deseori este superioară faţă de cea de
miere şi polen. Se ştie ce însemnătate imensă, covîrşitoare, are matca
î n ,colonie. Ea reprezintă viitorul coloniei, ducînd mai departe în timp
şi spaţiu^vieţuirea speciei ce durează de milioane de ani, din urmaşă
în urmaşă.
„Matca — aşa cum o spune M. Maeterlinck — nu este în realitate
decît un simbol care, ca toate simbolurile, întrupează un principiu mai
mare şi mai nevăzut, căci ele nu se înşeală şi nu pierd din vedere, din­
colo de matca lor cea văzută şi vremelnică, matca lor cea adevărată,
veşnică şi nevăzută care este ideea lor fixă !“
Un singur exemplu întruchipează cele de mai sus : lipsind numai
trei zile o colonie de matcă şi puietul ei şi deci fiind orfanizată total şi
fără speranţă, de îndată ce-i dăm cîteva sute de larve albinele nu aleg nu­
mai V—10 din ele ca să-şi reţină pînă la urmă numai una, ci cresc ta fel
sutele de larve ce le găsesc puse de noi în dispozitive adecvate, numai
şi numai în nădejdea că în sfîrşit scapă de obsesia că neamul lor ar
putea să piară !
Pe această teamă se sprijină şi tehnica nouă de producere a lăpti­
şorului de matcă care a progresat în sensul că, fără să se mai facă orfa-
nizarea coloniilor ca la celelalte metode aplicate de noi şi publicate şi în
ABC-uI apicol, noua metodă izolează doar parţial matca în acelaşi
stup. In el se oferă albinelor un numşr mai mic de larve în botei, albinele
le cresc, deşi ştiu că matca este prezentă. în felul acesta din 3 în 3 zile,
pe parcursul a 3— 4 luni se extrage lăptişorul începînd de la 1 mai —
1 septembrie, fără oprire. Metoda nouă a fost stabilită de N. Ilieşiu şi
Bl^iHanganu 1). Pe parcurs însă metoda s-a mai îmbunătăţit iar noi o
prezentăm în forma sa actuală.
u Ui Producţia de lăptişor la noi a fost începută cu aproape două decenii
în urmă de autor care, izolîndu-rse cu două stupine, a izbutit să găsească
singur tehnica de a-1 produce în cantitate mare, întrucît nici o publicaţie
străină nu voia să dea amănunte, păstrînd secret felul cum se poate obţine.
Principiile de bază ale oricărei metode — din multele care au apărut
în lumea stuparilor — sînt aproape aceleaşi ca în creşterea măteilor,

i) M etoda publicată In revista A picu ltura, n r. 6/1972,

439
 însă acolo creşterea se limitează în raport de cerinţele minime ale unei
stupine, iar procesul de creştere este dus pînă la sfîrşit odată cu fecun­
darea mătcilor. în producţia de lăptişor-marfă, deci pentru rentabilizare,
procesul de creştere se opreşte în a treia zi deci după 72 de ore de viaţă
a larvei transvazate în botei artificiale şi se reîncepe cu o altă serie de
larve care la rîndul lor sînt sacrificate. Atunci stuparul, eliminînd lar­
vele din botcile cu lăptişor, îl colectează, îl depozitează provizoriu, şi
îl predă beneficiarului în condiţii optime de păstrare.
Iată deci — tineri apicultori — în linii mari ce este şi cum se
realizează producţia de lăptişor.
Pentru îndeplinirea acestui scop sînt anumite reguli de care stu­
parul trebuie să ţină seamă, dacă vrea să aibă cu adevărat un folos
material însemnat.
în primul rînd se face un plan de felul cum urmează să se execute
toată acţiunea de producere a lăptişorului în raport de numărul de stupi
destinat acestui scop, împărţindu-i în trei serii egale. De pildă, dacă
sînt afectaţi 100 stupi pentru producţia de lăptişor, numărul de colonii
ce se vor recolta în fiecare zi va fi de 33, pentru ca în următoarele două
zile să fie luate pe rînd restul de 66 colonii. în felul acesta fiecare
colonie este recoltată la 3 zile după însămînţarea cu larve a botcilor din
ramele respective. Fiecare ramă portbotci este numerotată cu numărul
care-1 are colonia pentru a nu se face mutări ce pot aduce mari neplă­
ceri mai ales dacă într-o colonie a apărut vreo boală. Colonia va trebui
eliminată din grup. şi tratată serios.
Coloniile trebuie să fie puternice, sănătoase, cu mătei prolifice, cu
mult puiet căpăcit şi necăpăcit în cuib. De asemenea ele trebuie să
posede însemnate rezerve de păstură şi miere şi stimulate activ la fel
cum am făcut-o la coloniile folosite la producţia de miere sau polen.
Dar dacă acelea au fost astfel pregătite pentru a putea să se ajungă
la o tehnică cu două mătei într-un stup, de data aceasta coloniile sînt
pregătite pentru ca să ajungă la mijlocul lui aprilie aşa de populate
încît să fie aproape să treacă pragul spre roire, dar fără să păşească
la înfăptuirea ei. Starea de preroire favorizează o producţie mărită
de lăptişor căci, biologic, coloniile au atunci capacitatea cea mai mare
şi sînt dispuse să îngrijească xxn număr însemnat de larve, cărora să le
reverse din plin secreţia glandelor faringiene.
Măsura acestui moment propice stă iri mina apicultorului dacă — după
cum v-am arătat — în fiecare stup se află acea ramă clăditoare care este
barometrul indicator al preroirii. Cînd acolo, în micii făguraşi pe care ele îi
clădesc încep să apară micile potiraşe premergătoare ale viitoarelor botei,I
este timpul să se înceapă acţiunea de obţinere continuă a lăptişorului.
Deci lucrările în această direcţie încep la mijlocul lui aprilie odată cu
înflorirea păpădiei şi a pomilor roditori. în felul acesta culesul de nectar
şi mai ales de polen proaspăt este foarte stimulent pentru dezvoltarea
glandelor faringiene spre folosul apicultorului care, atunci cînd cîntarul
de control arată un cules natural de 0,500 kg zilnic, este scutit să mai
facă şi o stimulare artificială. Asta nu înseamnă însă că după ce a trecut
acest prilej, coloniile să nu mai fie stimulate. Operaţia de stimulare ur­

440

m.
mează atita vreme cît se realizează lăptişorul dacă afară nu este un cules
şi nu se opreşte decît spre mijlocul lunii august. Atunci însă stimularea va
continua cu alt scop : acela de a determina noile mătci să crească 2— 3
generaţii de puiet de toamnă, atît de necesar pentru continuitatea exis­
tenţei coloniilor peste iarnă, pînă apare culesul bun din anul următor.
înainte de a începe lucrările pentru producerea lăptişorului, api­
cultorul trebuie,să hotărască asupra metodei ce urmează să o aplice.
Aceea pe care am stabilit-o cu 20 de ani în urmă cu orfanizarea totală
a coloniilor, îmbunătăţită de apicultorul FI. Hanganu şi publicată în
ABC-ul apicol nu mai este actuală, deşi coloniile erau refăcute după 6
zile cu mătcile coloniilor ce urmau să le vină rîndul la producerea lăpti­
şorului. Producţia de lăptişor era mai mare dar cerea o muncă şi mai
mare. De aceea vom expune o nouă metodă, aceea de producere a lăp­
tişorului cu matca în stupul ei, iniţiată de N. Ilieşiu şi FI. Hanganu şi
care este folosită mai ales în stupinele mari.
Indiferent de meitoda folosită, este necesar ca apicultorul să-şi pre­
gătească materialul, în special botcile artificiale în care viitoarele larve vor
fi transvazate.
Pentru confecţionarea botcilor artificiale se foloseşte o ceară de
calitate superioară, de preferat din cea care rezultă de la descăpăcirea
fagurilor cu miere, sau din făguraşii recoltaţi de la rama clăditoare.
Această ceară superioară conţine anumite substanţe atractive care
determină albinele să accepte fără ezitare botcile confecţionate din ea.
Sînt aşa zisele „substanţe epagineu care influenţează acceptarea botcilor
făcute cu ceară de calitate superioară şi respingerea celor din ceară infe­
rioară. De pildă botcile făcute cu ceară care conţine particule de propolis
sînt cu totul refuzate de albinele coloniei destinată să producă lăptişor.
Botcile artificiale se fac cu ajutorul unor şabloane sau modelatoare
de botei, de formă cilindrică, confecţionate din lemn tare, de preferat
paltin sau nuc, care nu se umflă la apă. Ele au lungimea de 8 cm. Capătul
inferior este rotunjit pentru ca botca să fie la fund ca un potir.
Cel folosit de autori are diametrul puţin mai mic la fund, numai
de 7,8 mm, lărgindu-se în partea de sus, astfel îneît deschiderea lui are
un diametru de 9,8 mm.
Se folosesc cîte 6— 10 şabloane, fixate pe aceeaşi bară de lemn cu
cîte un cuişor bătut în capătul opus. Astfel se obţin deodată mai multe
botei la fiecare afundare în ceară.
Separat se topeşte ceara într-un vas, care stă cufundat în altul
cu apă încălzită pînă la 70— 80°C pe un reşou cu flacără mică.
Ceara topită nu trebuie şă fie prea fierbinte căci se lipeşte pe
şabloane şi' dă" stuparului'inult de lucru la curăţire. Botcile se execută
cînd ceara din vas începe să se îngălbenească puţin pe marginile vasului.
Bara cu şabloane se ţine mai întîi un timp în apă rece ; cînd bara se
scoate din apă, se scutură ca să nu rămînă apă pe şabloane căci altfel,
cînd şabloanele se adîncesc în ceara fierbinte, picăturile de apă de pe
vîrful şabloanelor vor modifica forma rotundă, netedă a fundului botcilor
iar cînd larvele vor fi transvazate în ele, albinele doici ale coloniei nu
le vor lua în grijă. Şabloanele se adîncesc în ceara fierbinte cam la 7— 8 mm,
iar scufundarea se repetă de 2— 3 ori, retrăgînd de fiecare dată foarte
 repede bara cu şabloane ; în felul acesta botcile vor avea partea de la
fund mai groasă iar marginile mai subţiri — aşa cum sînt cele naturale
făcute de albinele colonei. •
Lipirea botcilor se face pe şipcile ramei speciale în felul următor ;'
lucrînd numai cu un singur şablon el se introduce într-o botcă gata ^
făcută înmuind în aceara topită fundul ei ; imediat boţea se fixează pe
şipcă', în felul acesta se lipesc 12 botei pe fiecare şipcă, distanţate la 2 mm
unele de celelalte ; pentru consolidare se ia o linguriţă cu ceară topită
şi, ţinînd şiipca cu botei uşor înclinată, ceara se scurge pe lîngă botcile
deja lipite şi, sleindu-se, le consolidează.
Imprimarea mirosului coloniei în botcile fixate pe şipcile din rama
portbotci este necesară. în acest scop rama cu botei se introduce şi se
lasă timp de 1— 2 ore în stupul care urmează să dea lăptişor. Această
intervenţie se face numai o singură dată la începutul lucrărilor, căci apoi
rama portbotci rămîne aceeaşi pînă la terminarea producţiei de lăptişor.
Albinele curăţă aceste botei noi şi le sclivisesc în interior cu secreţii
salivare. q, : ,
înainte de a începe lucrările propriu-zise stuparul trebuie să-şi pre­
gătească inventarul necesar şi anume :
Inventarul mic (fig. 71) este compus din : un vas pentru topit ceara,
cum am arătat mai sus, o lansetă pentru mutat larvele din celule în bot­
cile artificiale ; un cuţit subţire, din alamă, pentru scurtarea botcilor ; o
spatulă de lemn tare, la un capăt ascuţită, pentru a ridica larvele din
botcile tu lăptişor, iar la celălalt capăt rotunjită spre a încăpea în botcă,'
fără să o rupă cînd se va extrage lăptişorul. în stupinele mari se foloseşte
un aparat cu vid care după ce a eliminat larvele, absoarbe lăptişorul. De
asemenea sînt necesare : un pulverizator fin folosit la stropirea coloniei
cînd este ameninţată de vreo boală ; un stativ pentru sprijinul rarîiei cu
larve, confecţionat dintr-o ramă goală, care are în partea de jos o şipcă
de 2 cm pe care se reazemă fagurele cu larve. Stativul se sprijină în
t spate pe o şipcă prinsă în spetează lui
superioară cu o mică balama. Stativul se
3 aşează pe masa de lucru dîndu-i înclina^
X rea dorită, pentru a pătrunde lumina :pînă
1~ l a fundul alveolelor cu larve. Piciorul din
V— spate al stativului are în partea de jos un
/ - ^ cui cu care se fixează în masă. i ?
^ ^ ' m iM T Mai sînt necesare cîteva borcănele,
/ , -n ; ^ de preferat din bachelită cu capac ce se
2 _______* înşurubează. î n ; ele se depozitează provi-
6 ~ —D ____) zoriu lăptişorul extras pînă se umplu şi
îr- ' Şjţţpp V — - 7 apoi se toarnă în borcane mari de 1 kg,
de culoare închisă, cărora li se parafinează
Fig. 71. Utilaje pentru produ- dopul şi se păstrează la frigider la o tem-
cerea lăptişorului de matcă : peratură de 2— 3 °C . \
! - ib ric u l cu dublă căm aşă pem ru Inventarul mare este reprezentat în
topit ceara ; 2 şi 4 ^ şabloanele penr primul rînd de stupi. Pentru producţia de
3rl ct°â^ Uc“ <^ra°topiîă î n ^ e 1^ lăptişor se pot folosi oricare din cele trei
:*U n cesc ,|abio^e|ie5 - tipuri de stupi verticali sau cel orizontal,
7 — oieştişorui pentru diferite lucrări cu o singură condiţie : spaţiul de dezvoî-
iii
tare a coloniei în stup să nu depăşească 8— 9 rame, plus o diafragmă şi o I
ramă port-botci. Dacă stupul este mai mare, va fi micşorat în interior
cu o diafragmă „oarbă“ , care închide complet orice trecere, pe jos, pe sus —
sau lateral.;
Stupul va fi apărat de schimbările bruşte de temperatură, izolînd m
pereţii la exterior cu plăci spongioase groase de 1— 1,5 cm sau, în lipsă,
cu carton gudronat, prins sus şi jos cu cîte două şipcî de 1/1 cm.
în interior, stupul se desparte în două compartimente neegale prin- ■
tr-o diafragmă etanşa (fig. 72) prevăzută sus cu o fîşie îngustă de gratie I
Hanemanh cu bare de sîrmă care lasă numai 2— 3 spaţii prin care
circulă albinele. La partea de sus a diafragmei lanteţul (trebuie să fie cu
8 mm mai înalt dedît ramele vecine pentru a în­
chide perfect spaţiul de sub podişor. Gratia tre­
buie să aibă cel mult 15 cm lungime. Diafragma
— avînd sus o fîşie de gratie Hanemann îngustă
numai cît 2 intervale şi lungă, cît jumătate din
lungimea diafragmei — împarte stupul în două
compartimente i cel mic de două rame este com­
partimentul rezervat mătcii iar cel din stînga,
mai, mare, va avea cel mult 7 rame, plus spaţiul 72 _ Diafrafîma ■
rezervat ramei port-botci. etanşă ‘ pentru s e p a r a t !
Podişorul-hrănitor al stupului acoperă toată cele două comparti- m
suprafaţa acestuia ; el are rol şi de hrănitor. Are mente cu gratie Hane-
urrrtătoarele dimensiuni : lungimea 49 cm, laţi- niann m ica de trecere a
mea 35,2 cm şi înălţimea 4 cm ; poate cuprinde matca “coloniei3 ce pr<£ |:
în spaţiul interior pînă la 5 1 sirop cînd coloniile duce lăptişor ’ ■
sînt hrănite pentru completarea rezervelor de
hrană.- ' •
Accesul albinelor în acest podişor-hrănitor se face prin partea an­
terioară unde se află un ulucel despărţit la mijloc printr-un căluş, astfel că I
într-o jumătate a lui să se alimenteze albinele din compartimentul mic,
iar în cealaltă jumătate de ulucel se alimentează albinele din cuib. în
felul acesta albinele aceleiaşi colonii nu au contact direct la hrănitor, ci
numai prin spaţiul îngust al micii gratii Hanemann din partea de sus a I
diafragmei sau pe la ambele urdinişuri ale celor două compartimente. Si­
ropul însă trece pe sub şipca de separaţie a ulucelului care este cu 1 mm
puţin mai sus faţă de fundul podişorului.
r.-lf Alimentarea hrănitorului se face pe la unul din capetele acestui
spaţiu ; bazîndu-se pe principiul vaselor comunicante siropul trece pe I
sub bara de separare a celor două ulucele printr-un spaţiu foarte îngust
de 1 mm. Deasupra hrănitorului se află un geam de sticlă de 31,5 cm
prin care se poate observa, fără a deschide hrănitorul, dacă albinele se
alimentează şi dacă au sau nu hrană în el. Partea superioară a hrănito­ I
rului este închisă cu o placă din P.F.L. care constituie capacul lui. El
culisează pe două nuturi.
Toate părţile componente ale podişorului hrănitor trebuie bine îmbi->
n atecu parafină foarte fierbinte pentru a nu suferi deformări fiind în I
contact permanent cu umiditatea din stup cît şi cu hrana lichidă cînd
se dă coloniilor.
 Avînd în vedere confecţionarea complicată a acestui podişor hrăni­
tor este bine ca el să fie procurat de la Combinatul Apicol Băneaisa.
Rama port-botci a stupului destinat să facă lăptişor este de mare
importanţă : ea are o construcţie originală şi anume : speteaza de sus
are lungimea şi lăţimea iniţială obişnuită a ramei STAS, dar spetezele
laterale nu mai sînt fixate la capetele ei ca orice ramă, ci sînt încastrate
în două tăieturi făcute în partea inferioară a spetezei de sus ; ele sînt
distanţate la 21 cm una de alta încît rămîne. un gol înspre capete, de
cîte 10 cm fiecare. Spetezele laterale au înălţimea de 30,5 cm, lăţimea
de 2 cm ; pe partea lor interioară au cinci crestături în care intră cape­
tele a 5 şipci port-botci groase, de 8 mm, late de 5 mm şi lungi de 21 cm,
şipci pe care se vor lipi la timpul oportun cîte 12 botei artificiale. In
felul acesta rama port-botci are o suprafaţă mult redusă ca lăţime şi
înălţime faţă de cea obişnuită a ramelor vecine ; se creează acolo un gol
unde se vor concentra albinele doici ale coloniei.
Organizarea interioară a fiecărui stup ce va intra în producţie se
face astfel :
— se deschide stupul căutîndu-se matca coloniei ; aceasta va fi prinsă
cu tubul de sticlă pentru a nu o atinge cu degetele ; tubul se închide
la ambele capete cu două dopuri de hîrtie ţinîndu-se în buzunarul hainei
la căldura corpului pînă cînd se amenajează interiorul stupului. Din
cuibul acestuia se aleg doi faguri : unul cu puiet căpăcit şi albina lui şi al
doilea golit de puietul eolozionat. Ei sînt puşi prtivizoriu în/lădiţa porta­
tivă şi ţinuţi acolo închişi. în stup a rămas cuibul şi fagurii cu hrană, cuib
care este izolat de o diafragmă etanşă cu o mică gratie Hanemann în
partea sa superioară. S-au creat deci în stup două compartimente, amin­
tite mai înainte : unul mic numai cu doi faguri — care sînt deja în
lădiţa portativă — şi al doilea compartiment, mare, de cuib, în care vor
încape cel mult şapte faguri cu puiet şi hrană. Acolo a mai rămas un
gol unde urmează a se introduce rama cu botei. Dacă rămîn faguri de
prisos ei sînt scoşi şi daţi altor stupi.
Odată terminat acest aranjament se scot din lădiţa portativă cei
doi faguri —- unul cu puiet căpăcit şi cel de al doilea cu multe alveole
goale —- şi se introduc în compartimentul mic, eliberînd matca din tubul
de sticlă, în intervalul dintre cei doi faguri. Ambele compartimente se
închid cu podişorul comun şi capacul stupului, rămînînd deschise jos
cele două urdinişuri ce sînt vecine, avînd aceeaşi scîndură de zbor ; cel
al compartimentului mic va fi redus la 2— 3 cm. Albinele deci pot intra
prin oricare din cele două urdinişuri. Se lasă coloniile astfel organizate
în deplină linişte trei zile, în care timp matca, ocupă cu ouă fagurele
cu alveolele goale. Pentru stimularea ouatului său se face-o hrănire
zilnică cu 2— 300 ml hrană, dacă afară în natură nu este un cules cît
de mic. în cea de a patra zi se începe lucrarea propriu-zisă de obţine­
re a lăptişorului în flux continuu.
Dat fiind că în stupinele mari se lucrează zilnic cu un mare număr
de stupi, e absolută nevoie ca două persoane să îndeplinească toate sar­
cinile ce comportă metoda folosită. O persoană deschide stupul şi alege
din compartimentul mare un fagure din care au edozionat albinele şi deci
are alveole goale ; el e pus provizoriu în lădiţa portativă. Apoi, scoate din

444
compartimentul mic fagurele în care matca a ouat în cele trei zile * în
locul lui se introduce fagurele cu alveolele goale din lădiţă. Dacă matca se
află între albinele fagurelui cu larve, ea se prinde cu două pene apropiate
şi se trece în intervalul dintre faguri în compartimentul său. Înlăturînd
cu peria albinele ce acopereau fagurele cu larve, acesta, învelit într-un
şervet, e dus în laborator unde este o temperatură de 20— 22°C, precum
şi un vas cu apă fierbinte şi un cearceaf ud întins pe o sîrmă spre a
menţine o umiditate atmosferică potrivită.
Fagurele cu larve este aşezat pe un stativ înclinat astfel ca lumina
din spatele operatorului să bată pînă în fundul alveolelor, spre a se vedea
lămurit larvele eclozionate. Alături se află şi rama port-botci cu cele cinci
şipci pe care au fost din timp lipite cîte 12 botei artificiale. Pentru ca
larvele ce vor fi transvazate să se lipească uşor de fundul botcilor, e bine
să s£ pună acolo puţin lăptişor amestecat cu apă distilată dar numai cînd
se folosesc botcile prima oară căci ulterior rămîne destul lăptişor pe
fundul botcilor.
Cu ajutorul lansetei din sîrmă inoxidabilă, lungă de 10 cm puţin în­
clinată la vîrf în unghi obtuz şi puţin lăţită de 1 mm, se scoate larva de
pe fundul alveolei prinzînd-o pe dedesubt şi se introduce în botca artifi­
cială. In felul acesta, toate cele 60 de botei de pe 5 şipci sînt ocupate cu
larve foarte tinere. In timpul acestei operaţii şipcile cu larve stau învelite
cu un tifon dublu pe masa de lucru. Cînd această operaţie este terminată
şipcile cu botei se pun la locul lor în rama port-botci, ea este învelită
într-un prosop uscat, dusă în prisacă şi introdusă în cuibul compartimen­
tului mare în locul rămas gol. Totodată se duce şi se aşează acolo şi fa­
gurele din care s-au scos cele 60 de larve. Lucrarea se repetă la fiecare
stup ce intră în prima serie, şi la fel se procedează în a doua şi a treia zi,
cu stupii din următoarele două serii.
In ziua a patra se începe recoltarea lăptişorului şi reînsămînţarea cu
larve la prima serie, dar de data aceasta se ridică din compartimentul mic
fagurele cu larve tinere şi se pune în locul lui alt fagure cu alveole goale
scos din cuib după eclozionarea puietului din el. Dacă matca se află pe fa­
gurele scos, ea se ridică cu două pene şi se eliberează între cei doi faguri ai
compartimentului său. Totodată se ridică din cuib şi rama port-botci cu
lăptişor. Ambele se perie de albinele ce le acoperă şi se duc apoi în
laborator.
De data aceasta botcile cu larve sînt puţin scurtate cu un cuţit cald,
şi cu vîrful ascuţit al spatulei de lemn ce serveşte la recoltarea lăptişo­
rului se elimină din botei larvele, iar cu capătul opus, ce este lat şi rotund,
se extrage lăptişorul din botei. Pe măsură ce acesta este extras, cea de a
doua persoană pune în botcile golite alte larve foarte tinere.
Rama port-botci se aşează în compartimentul mare între două rame
cu puiet larvar. Din 3 în 3 zile se controlează compartimentul mare pentru
a strica eventualele botei naturale.
Extracţia lăptişorului din botei, făcută cu spatula de lemn cere
timp cam mult. De aceea acum se foloseşte un aparat de resorbţie a larvei
şi a lăptişorului din fiecare botcă cu ajutorul unei pompe cu vid ce separă,
în două eprubete, conţinutul botcii ; în una numai larve şi în a doua lăp­
tişorul pur. . '7

445
 Recoltarea lăptişorului se face mai uşor şi mai spornic cu un aparat
aspirator cu vid, acţionat de un mic motoraş electric de la o baterie de
4_5 v, o inovaţie a cehoslovacului Dondiski din Bratislava.
Lăptişorul extras se păstrează în borcane colorate ţinute în frigider
la 10°C.
Larvele eliminate din botcile artificiale, avînd destul lăptişor pe
corpul lor, se folosesc în hrana de stimulare ce se dă coloniilor produ­
cătoare de lăptişor strivindu-le într-un mojar împreună cu puţină apă
distilată ; apoi sînt filtrate printr-un tifon sau ciorap de nylon. E sufi­
cientă o linguriţă la 1 litru de hrană stimulentă.
în străinătate larvele eliminate, strivite şi lichefiate se întind pe nişte
plăci de sticlă sau tablă de oţel inoxidabil, puse în uscătorul de polen
la cel mult 40°C pînă se usucă complet şi au o culoare galben-brun. Ele se
rad cu un şpaclu şi sînt măcinate într-o rîşnîţă electrică de cafea. Se
păstrează în borcane de sticlă colorată, ţinute la rece, şi se folosesc în
hrana de stimulare dată coloniilor producătoare de lăptişor în proporţie
de 3— 4 g la litrul de hrană lichidă.
Uscarea larvelor se va face la cel mult 40°C pentru a se păstra
integral substanţele cuprinse.

Lucrări necesare în producţie la stupii multietajaţi

Descriind producţia de lăptişor de matcă de la cele două tipuri de

stupi, Dadant şi R A 1001, cît şi de la cel orizontal, s-ar părea că tehnica
de producţie cu tipul de stup multietajat ar pune anumite probleme.
Intr-adevăr, acest tip solicită unele eforturi dar modul de obţinere a lăp­
tişorului este asemănător.
Coloniile din aceşti stupi trebuie să fie şi mai puternice pentru a
ocupa în întregime două corpuri în momentul începerii lucrărilor. în
corpul superior se află grosul populaţiei formînd acolo cuibul coloniei
unde stă şi rama port-botci şi faguri cu puiet de toate vîrstele cît şi hrană
suficientă. Corpul inferior este rezervat mătcii care este semiizolată acolo,
introducîndu-se între corpuri o gratie Hanemann cu sîrme ce cuprinde tot
perimetrul superior al corpului ; cum nu este nevoie de un spaţiu aşa de
exagerat pentru trecerea albinelor de la un corp la altul, peste gratie se
aşează o foaie de carton gudronat, lăsînd deschisă numai partea dinspre
peretele din spate, şi numai spaţiul a 3— 4 sîrme de circulaţie a albinelor
între corpuri; Matca semiizolată are jos la dispoziţie cel mult trei faguri,
iar golurile laterale sînt mărginite cu două diafragme/şi perne bine înde­
sate în goluri spre a păstra în acel corp o temperatură normală de 35,2°C.
Pentru hrănirea de stimulare unul din cei trei faguri are un jgheab în
care se toarnă zilnic hrana printr-un orificiu în care intră un tub de iriga-
tor al cărui capăt debuşează în jgheab, iar celălalt stă afară ; alimentaţia
se face printr-o pîlnie ce se introduce în capătul de la exterior ; hrănirea
albinelor din corpul de sus se face normal prin podişorul hrănitor cunoscut.
Avînd în vedere că corpul de sus este ridicat ori de cîte ori se
extrage lăptişorul din botei şi se larvează alte larve noi —- lucrare
cam grea — se foloseşte un suport mobil pentru sprijinirea corpului
ridicat. El este alcătuit din două articulaţii : prima — cea orizontală — . se

446
aplică în spatele stupului introducînd între corpuri vîrfurile celor doua I
bare ale suportului, iar articulaţia a doua stă în poziţie înclinată de spri­
jin* cu cele două vîrfuri înfipte în pămînt. în felul acesta corpul superior
nu se mai ridică manual ci se trage pe articulaţia orizontală, cîtă vreme
se lucrează pentru recoltarea lăptişorului şi replantarea larvelor. Suportul I
este retras după ce corpul este împins înainte în locul său peste corpul
inferior.

Metoda producerii lăptişorului prin orfanizarea totală I

Avînd în vedere că la noi în ţară cei mai mulţi stupari au colonii

puţine şi deci metoda obţinerii lăptişorului de matcă în flux continuu
este greu de realizat, căci ea dă rezultate satisfăcătoare numai cînd se
I
lucrează cu cel puţin 30 colonii pe serie, descriu aici metoda producerii
lăptişorului prin orfanizarea totală, care implică un număr de 1— 3— 5
stupi pe zi în raport de efectivul stupinei.
Munca este mai migăloasă, e nevoie însă de o singură persoană iar
I
rezultatele obţinute sînt, cantitativ, destul de mari : chiar 50 g de lăptişor
de fiecare stup pe zi, dacă colonia este puternică cu multe albine tinere
şi puiet numeros.
Cînd numărul coloniilor din prisacă este mic, se va lucra cu 1—3
I
stupi pe zi, pentru ca răstimpul dintre orf anizări să fie destul de mare
^— 10— 18 zile — astfel ca fiecare colonie, reorganizată după ce a ieşit
din producţie, să se poată reface cu puiet tînăr pînă cînd va intra într-o
nouă serie.
Se folosesc aceleaşi utilaje ca la metoda descrisă mai sus însă diferă I
rama port-botci, care este de mărimea STAS prevăzută cu patru şipci:.
Pe fiecare şipcă se lipeşte un număr de 25 botei puţin distanţate. La o ■
colonie orfanizată se folosesc două asemenea rame port-botci, deci 8 şipci I
cu botei artificiale. ■
Coloniile care intră în primele trei serii se. orfanizează total. Cu
rama pe care se găseşte matca, cu albina acoperitoare, plus o ramă cu
puţin puiet căpăcit şi o ramă-hranitor fără albine, se formează cîte un
mic nucleu. Nucleele se ţin închise 5 zile, avînd aerisire pe la fund. în I
felul acesta albinele nucleului nu se mai întorc la stupul de bază cînd
nucleele se deschid. Ele se hrănesc zilnic. Pentru siguranţă ele se pot
narcotiza cu azotat de amoniu pentru a-şi pierde memoria locului stupu­
lui. Restul de rame cu puiet de la situpii orfanizaţi se repartizează la stupii I
mai slabi şi vor fi folosite pentru însămînţarea ramelor port-botci.
în stupul de bază rămîn două rame, una cu miere şi polen, plus
o ramă-hrănitor la mijloc ; între ele se lasă două goluri pentru cele
două rame port-botci. Acest dispozitiv este încadrat între două diafragme I
şi două salteluţe.
Astfel orfanizate, coloniile din ziua respectivă se lasă 2 ore după
care se scoate fagurele cu larve abia eclozionate din stupul care l-a
găzduit. Ele se duc în laborator şi se procedează la transvazarea larvelor I
în botei în acelaşi mod ca la metoda precedentă. Ramele din care s-au
scos larvele se înapoiază coloniilor care le-au furnizat. Aşa se lucrează
cu coloniile din primele trei serii.
I
447
 A patra zi începe recoltarea lăptişorului şi reînsămînţarea botcilor
golite cu alte larve tinere, la prima serie, urmînd apoi a doua şi a treia.
Deci timp de 6 zile fiecare colonie este recoltată de două ori. în ziua
a 7-a, a 8-a şi a 9-a, după recoltarea lăptişorului se reorganizează colo­
niile care au fost în producţie. Lucrarea se face astfel : se scot ramele
pont-botci cu lăptişor şi se perie albinele fără a scutura ; ramele se trimit
la laborator pentru extragerea lăptişorului şi reînsămînţarea lor cu alte*
larve tinere. Se ridică din stupi salteluţele laterale şi diafragmele, iar
cei doi faguri cu hrană sînt traşi la ambele laturi ale stupului ; în
golul rămas se aduc fagurii' cu puiet fără albină acoperitoare de la stupul
ce urmează să fie orfanizat şi să intre şi el în producţia de lăptişor. Se
formează astfel cuibul coloniei ce fusese pînă atunci orfanizată ; fagurele
cu matca şi albina acoperitoare din lădiţa de lucru se trece la mijlocul
acestui cuib. Se pune podişorul şi capacul stupului lăsînd colonia să se
organizeze în linişte.
După trei zile, coloniile organizate sînt controlate dacă au acceptat
matca şi se strică eventualele botei naturale ce ar fi fost clădite de
albine pe ramele cu puiet tînăr. Cu noile serii de stupi organizaţi se
procedează în acelaşi fel ca la primele.
La terminarea perioadei de producţie a lăptişorului ultimii stupi
se vor organiza cu puietul şi mătcile celor 9 nuclee iniţiale, dacă s-a
lucrat cu trei colonii pe zi.
Unirea coloniei orfane cu nucleul se face prin unificarea mirosului
ambelor unităţi pulverizîndu-le cu sirop foarte diluat şi cu o substanţă
mirositoare. Pentru 24 de ore între cele două unităţi ce se unesc se
pune cîte o diafragmă obişnuită pentru ca albinele să treacă la matcă
prin golul de sub ea.
în tot timpul producerii lăptişorului^ dacă ryu este cules în natură,
coloniile sînt stimulate cu hrană proteică în sirop de zahăr.
Lăptişorul recoltat, prin oricare din cele două metode, se colectează
în borcănaşe mici de 50—60 grame de culoare închisă, se parafinează şi
se ţin la frigider. Cînd conţinutul lor totalizează un kg sînt deşertate
într-un borcan special şi se păstrează în frigider pînă la predarea la
beneficiar.
 PRO D UCŢIA DE PROPOLIS

— Dar ce este propolisul ? întrebă unul dintre tinerii apicultori.

— Propolisul este un produs al fiecărui stup pe care albinele îl ^duc
în interior, folosindu-1 la multe lucrări.
El se prezintă ca o substanţă plastică, opacă, parfumată, lipicioasă la
cald, avînd culori diferite de la cafeniu închis pînă la verzui roşiatic.
Conţine multe substanţe bactericide şi bacteriostatice de mare va­
loare terapeutică în diferite afecţiuni atît ale coloniei cît mai ales ale
oamenilor. E şi normal să fie aşa, căci obişnuit coloniile au o populaţie nu­
meroasă de mii de albine, care sînt silite să locuiască într-un spaţiu redus
cum este scorbura copacilor bătrîni sau în stupii sistematici ; cum albinele
culegătoare iau permanent contact cu aerul de afară ce are mii de bac­
terii, virusuri şi micoci, odată intrate în stup, unde e cald şi întuneric,
acestea ajung să se înmulţească atît de mult încît în curând colonia
ar dispare.
Cercetătorii români A. Derevici, Al. Popescu şi N. Popescu au ana­
lizat aerul din stupină în comparaţie cu cel de la o depărtare de 2— 300
metri ; pe primul l-au găsit steril iar pe cel de departe plin ou microbi.
Puterea de asanare din interiorul stupului se răspîndeşte şi afară în pri­
sacă datorită propolisului şi elementelor sale volatile asanante.
Propolisul conţine acizi aromatici nesaturaţi, un mare număr de
compuşi chedatogeni înrudiţi structural cu favbnoizii. S-au identificat de
asemenea în propolis şi galangina, chrizina, izolpirina şi pinocembrina. De
asemenea acidul ferulic din propolis are şi el acţiuni antibacteriene şi
bacteriostaitice. Propolisul provenit din răşinile unor plante, în special de
la mugurii plopului, nu are el singur toate substanţele arătate mai sus, ci
intră în combinaţie cu substanţele din corpul albinelor ce-1 prelucrează.
Intr-adevăr, este cunoscut faptul că polenul, care este pîinea albine­
lor, pentru a putea fi digerat trebuie să stea 12— 24 ore în pro ventriculul
albinei.
Acolo se dizolvă partea grăsoasă ce înveleşte şi apără de intem­
perii grăunciorul de polen, înveliş denumit poleină care, nefiind digestibilă,
este eliminată prin guşă ; ea este însă încărcată cu o sumedenie de antibio­
tice provenite din secreţiile glandelor salivare şi ale celor din guşă şi care
îmbogăţesc cu ele substanţa răşinoasă adusă din afară pe polen. Împreună

29 — cd . 44 449
deci cu substanţele conţinute de materia primă, arătate mai sus, propo-
lisul devine de data aceasta o substanţă plină de proprietăţi terapeutice
pentru multe afecţiuni.
1 Din străvechi timpuri s-au ştiut marile foloase ale propolisului
pentru tratarea multor boli dar de el se uitase. Acum, cînd medicina i-a
dat atenţia cuvenită, propolisul a devenit un mare ajutor •în analgezie
avînd proprietatea de a fi de 25 de ori mai analgezic decît cocaina.
Avînd o serie de antibiotice puternice, aflate de cercetătorul francez
Lavie şi calculate că ar fi de 7 ori mai puternice ca penicilina şi de multe
ori mai puternice faţă de fumagilină, propolisul este folosit cu rezultate
bune în ascite, faringite cronice etc. etc.
Propolisul în stup are rolul de a izola de umezeală pereţii stupului
în interior, de a fixa ramele pe scaunul lor în stup, de a întări marginea
superioară a alveolelor din fagurii clădiţi proaspăt, de a izola orice vieţui­
toare străină de colonie pe care albinele ar ucide-o cu veninul acului. Ce­
lelalte albine îi fac un înveliş de propolis care o izolează pentru a nu
infecta aerul din interior. Propolisul acţionează de asemenea asupra agen­
ţilor patogeni sau asupra unor drojdii care ar da altfel loc la fermentarea
mierii în stupi, precum şi contra unor mucegaiuri periculoase. în stup
propolisul se volatilizează şi întreţine o atmosferă asanată. între anii 1970
— 1976 au fost tot atîtea simpozioane internaţionale privitoare la propolis
unde emeriţi cercetători au prezentat multe referate, ceea ce dovedeşte
uimitoarele sale proprietăţi vindecătoare. El este acum prezentat în
farmacopee sub diferite forme ca unguente, soluţii de alcool în diferite
titraje, supozitoare, calmante şi analgezice, anestâziante etc.
Cercetătorul Lunden Felger a constatat efectele distrugătoare ale pro­
polisului, în primul rînd asupra bacteriilor gram pozitive şi asupra multor
microorganisme. El se recoltează de pe muchiile 'laterale ale ramelor, de pe
pereţii stupului şi oriunde se găseşte, păstrîndu-1 ferit de lumină, învelit
în material plastic pentru a nu-şi pierde substanţele volatile.
Formarea rezervelor de propolis în cantităţi mai mari se face distan-
ţînd scîndurelele acoperitoare ale stupului orizontal la 2— 3 mm. Cum albi­
nele nu suportă curenţi în stup se grăbesc să le completeze cu propolis.
La cîteva zile stuparul le rade de pe marginile scîndurelelor făcîndu-le
cocoloaşe pentru păstrare. De asemenea la controlul de fond în primăvară
se rade propolisul de pe muchea ramelor, fiind necesară o apropiere a
acestora în primăverile reci.
Ceara e ca un susur tainic scos la
lumina ca o amintire a originii sa/e
,

care este mierea.

(M. Maeterlinck)

PRODUCŢIA DE CEARA

Odată cu intrarea din plin în primăvară şi apariţia nectarului şi a

polenului proaspăt, dar mai cu seamă odată cu înflorirea pomilor roditori,
glandele ceriere ale albinelor tinere se dezvoltă, iar secreţia lor abun­
dentă incită albinele la clăditul fagurilor.
Deci o primă condiţie a producţiei mai mari de ceară se îndepli­
neşte oferind atunci albinelor numeroşi faguri artificiali aşezaţi în grupe
de 3— 4 lîngă cuib — doi în dreapta şi doi în stînga acestuia — măr­
giniţi la exterior de cîte un fagure cu păstură. In mod obişnuit cel puţin
1/3 din numărul fagurilor din fiecare stup trebuie schimbaţi anual. Intr-o
stupină bine organizată efectivul de faguri gata clădiţi trebuie să fie cu
50% niai mare faţă de numărul fagurilor pe care îl cuprind stupii.
Se cer anumite condiţii pentru realizarea unor producţii mari de
ceară :
— colonia să fie puternică şi cu un mare număr de albine tinere
eclozionate în primăvară ;
— căldura în cuib să fie bine păstrată, iar acolo unde este necesar
se pun perne ca material termoizolator ; căldura la exterior trebuie să fie
de 20°C ; producţia de oeară va spori când între spaţiile dintre
rame se pun şipci care închid complet partea superioară a ramelor,
păstrînd în felul acesta şi mai bine căldura ; urdinişul micşorează mult
în timpul nopţilor, cîtă vreme timpul nu s-a încălzit ;
— culesul natural sau hrănirea stimulentă sînt factori determinanţi
în mărirea producţiei de ceară. Taranov a stabilit o strînsă corelaţie între
cantitatea de puiet şi această producţie de ceară. El a constatat că 1 kg
albine, bine hrănite şi stimulate în cursul vieţii lor, pot da 0,500 g de
ceară orescînd totodată 26 000 de larve. Raportul de producţie faţă de
hrănirea de stimulare a fost stabilit de acest cercetător 4a 35 g ceară
pentru 200 g hrană cu proteine şi hidraţi de carbon ;
— spaţiile goale în stupi favorizează secreţia glandelor ceriere
fiind ocupate cu mici făguraşi de ceară fie între rameiie mărginaşe şi
diafragmă, fie între podişor şi suprafaţa superioară ramelor, cînd disitanţa
de acolo e mai mare de 8 mm ;
— prolificitatea unei mătei bune — mai ales în primăvară — impu­
ne o preschimbare a fagurilor prea vechi inlocuindu-i cu cei artificiali pe
care albinele îi clădesc complet iar matca îi ocupă cu grabă ;
— un rol însemnat îl are şi indicele de selecţie, urmînd să fie rea­
lizat în măsură cît mai mare, căci sînt colonii care comparativ cu altele

451
dovedesc că au o înclinare accentuată în a clădi repede şi bine şi cu cît
mai puţine alveole mari de trîntori ;
— polenul are un rol determinant în producţia cerii. Cercetătorul
Freudenstein, hrănind cu polen timp de zece zile albine bătrîne cu glan­
dele oeriere epuizate, a reactivat aceste glande, îneît albinele respective
au clădit tot atît de bine ca şi cele din stupul martor cu multe albine
tinere. Experienţa lui Freudenstein a fost completată de studiile lui
R. Jordan care a stabilit pe stadii diferite cum glandele faringiene
epuizate reacţionează sub impulsul unei hrăniri active cu albumine, cînd
s-a oferit polen în proporţie de 10% în turta de zahăr candi la o tem­
peratură de cel puţin 28°C, timp de 8 zile. Acinii acestor glande se rege­
nerează.
K. Stanki, făcînd biosinteza coloniei, a stabilit şi el rolul mare pe
care-1 are polenul consumat în mare măsură la producerea cerii.
O colonie puternică poate produce într-un sezon 1,800 kg ceară, mai
ales cînd se folosesc rame clăditoare în fiecare stup. Rama clădi­
toare sau o ramă goală pentru recoltat ceara se aşează între cuib şi fagurele
cu polen, iar făguraşii nou clădiţi se recoltează din 5 în 5 zile scoţînd
şipca mobilă a ramei clăditoare, retezînd fagurii clădiţi, dar lăsînd cam
1 cm de fîşie sub şipcă pe care curînd albinele o completează. Modul cum
albinele clădesc fagurii a fost pe deplin lămurit la capitolul Anatomia
coloniei.
O însemnată cantitate de ceară se obţine atunci cînd ramele maga­
zinelor de recoltă stau puţin mai distanţate ; albinele prelungesc alveolele
şi le umplu cu un surplus de miere, iar la recoltarea acesteia, stuparul
taie cu cuţitul descăpăcitor aceste supraînălţimi alveolare, obţinînd astfel
o ceară superioară.
Valorificarea cerii produsă în prisăci este uşor de făcut cînd acolo
se găseşte un topitor solar în care se pune orice fărîmă de ceară produsă
de albine cît şi fagurii întregi. Ceara mai poate fi obţinută şi prin to­
pirea fagurilor vechi în diferite dispozitive cum este şi topitorul cu
ajutorul vaporilor fierbinţi (fig. 74) care se obţin punînd aparatul peste
un aragaz sau plită ; vaporii străbat masa de faguri frămîntaţi şi spălaţi
în prealabil şi ei topesc această masă, rămînînd pe fundul valsului
reziduuri cu multă ceară. De aceea folosirea preselor este mai recoman­
dabilă : făguraşii spălaţi în 2— 3 ape se pun la fiert ; din cazanul cu
fiertură ceara topită este pusă într-un săcuşor rar supus presiunii pu­
ternice. Totuşi şi acest procedeu lasă în masa reziduurilor multă ceară,
în ultimii ani însă Combinatul apicol Băneasa a primit faguri vechi spre
prelucrare, dînd apicultorilor de fiecare fagure vechi cîte un fagure arti­
ficial cu sîrme deja îngropate în el, ceea ce este mult mai convenabil
pentru stupari.
în felul acesta cea mai mare cantitate de ceară se reîntoarce în
economia apicolă sub formă de faguri artificiali. în afară de această
folosinţă, ceara topită şi turnată în blocuri de 15— 20 kg este distribuită
la cerere în : industria optică, feroviară, metalurgică, electrotehnică şi

452
în electricitate, în parfumerie şi cosmetică, arte grafice, industria de sti­
clărie, textile, stomatologie (pentru mulaje dentare), produse farmaceu­
tice etc.
In Combinatul apicol Băneasa ceara este achiziţionată de la api­
cultori prin filialele teritoriale ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine sub
forma fagurilor vechi.
Acolo, fagurii, înainte de a fi introduşi în topitorul cu aburi, sînt
fărîmiţaţi bine, se scot sîrmele, şi apoi sînt spălaţi în apă dedurizată pînă
cînd apa rămîne limpede. Puşi în topitor cu aburi la 100°C ceara se
sterilizează de orice agenţi patogeni ce s-ar mai afla în învelişurile nim-
fale. Ea trece prin diferite dispozitive de purificare şi înnobilare fie prin
metode fizice, fie prin cele chimice în raport de felul cum va fi folosită.
De pildă, la confecţionarea de faguri artificiali nu se foloseşte nici o
substanţă chimică, ci numai cele fizice de filtrare cu filtre speciale,
spălare, decantare etc.
Fagurii artificiali se
obţin prin două procedee :
primul este cel de curgere
a cerii fluide pe doi tamburi,
prin interiorul cărora trece
un curent cu apă rece ce
solidifică ceara de pe ei ;
prin rotire, împing foaia de
ceară groasă între alţi doi
tamburi cilindrici de presare
în foaie subţire ce se înfă­
şoară în suluri de cîte
15— 20 kg fiecare. Sulurile
trec apoi la o presă cilindrică
de imprimare a alveolelor
ieşind o fîşie lungă, care este
apoi secţionată de un cuţit
automat, ce o taie la măsura
cerută pentru ramele STAS
ale celor trei tipuri de stup.
Fagurii astfel obţinuţi
sînt buni şi maleabili, dar
pentru montarea lor în rame
se cer o serie de lucrări mi-
găloase din partea apiculto- '?■ - Agregatul de faguri artificiali de la
Combinatul apicol Baneasa ; se observa stivele
rilor care au nevoie de m u lt Cu faguri artificiali
timp pentru găurirea ramelor, întinderea sîrmelor de susţinere a fagu­
relui artificial, sîrme care de multe ori se întind, iar fagurele clădit iese
cu ondule unde albinele clădesc celule de trîntori ; apoi apicultorul
trebuie să împlînte sîrmele în masa fagurelui cu un dispozitiv denumit
pinten.
Toate aceste lucrări pot fi evitate dacă se folosesc faguri artificiali
care au deja sîrmele împlîntate în masa lor, chiar în momentul fa­
bricării. Sînt aşa-zişii faguri armaţi pe care Combinatul apicol de la
Băneasa îi lucrează şi îi oferă stuparilor în schimbul fagurilor vechi
reformaţi.
Aceşti faguri armaţi se lucrează la presă folosind un alt procedeu.
Ceara fluidă cade direct pe tamburii gravaţi care prin rotire imprimă
foii de fagure forma hexagonală prinzînd în masa lor nouă sîrme on­
dulate ce dau fagurilor o deosebită trăinicie. Poziţia sîrmelor pe fagurele
gata imprimat este verticală, iar ei nu se mai ondulează din cauza
greutăţii albinelor ce stau pe suprafaţa lor atunci cînd clădesc alveolele ;
albinele construiesc în ei prea puţine alveole mari de trîntori, iar mon­
tarea lor în rame se face foarte repede şi uşor ; sîrmele ondulate au
capetele ieşite de 2 cm în părţile de sus şi de jos ale fagurelui. Ele sînt
prinse în rame şi, fixate sus cu o şipcă mobilă, se introduc într-un falţ
sub speteaza superioară a ramei, iar jos, ele intră într-o tăietură mediană
longitudinală a spetezei inferioare care le strînge cînd tăietura este com­
primată prin baterea curmezişă a 2— 3 cuişoare.
Combinatul apicol valorifică în condiţii superioare şi boştina ră­
masă de la topirea fagurilor vechi din gospodăria apicultorilor amatori,
şi în care se află cel puţin 25— 30% ceară. Prin prelucrare în instalaţii
speciale cu solvenţi organici şi spălări repetate se extrage total ceara
rămasă în boştină, fiind folosită în diverse industrii în combinaţie cu
parafina, în raport de cerinţele beneficiarilor.
Topirea fagurilor vechi. Deşi explicaţiile date recomandă apicul­
torilor să nu se mai ocupe de topirea fagurilor în propria lor gospodărie
căci este mai economic să se schimbe aceştia cu faguri artificiali 1/1,
aşa cum se procedează obişnuit, totuşi voi da cîteva îndrumări pentru
cei care, fiind departe de filiala A.C.A. judeţeană, trebuie să topească
singuri fagurii. Este de reţinut însă că orice mijloace s-ar folosi în acest
scop rămîne în reziduuri o însemnată cantitate de ceară, care se urcă
aproape la 25— 55%-
Topirea fără cheltuieli şi pierderi de timp se face uşor cu topitorul
solar, în care se poate pune oricînd orice fărîmă de ceară ar exista în
prisacă.
Aparatul acesta este alcătuit dintr-o cutie de scîndură cu fund şi
cu un capac cu balamale. Poziţia lui este înclinată pentru că astfel cap­
tează mai uşor razele solare, care trec prin două geamuri de sticlă aşe­
zate unul faţă de altul la 5 cm distanţă ; în felul acesta în cutie se con­
centrează o mai mare cantitate de căldură.
Fagurii fărâmaţi şi spălaţi în prealabil se aşează pe o tablă mobilă
ondulată de aluminiu, ştiut fiind că acesta reţine cea mai mare canti­
tate de căldură. Tabla de fier sau de zinc nu se recomandă căci acestea,

454
în contact cu acizii din ceară, determină cel puţin schimbarea culorii cerii I
prin oxidare. *
Cine se află cu stupina în apropierea unei reţele electrice poate
pune pe fundul cutiei sub tabla de aluminiu, un reşou electric, cînd sînt
zile reci şi fără soare. I

Ceara, odată topită sub acţiunea solară sau cea a reşoului, se scurge
uşor de pe tabla înclinată şi este colectată într-un jgheab de tablă de
formă prismatică. Cînd acesta s-a umplut, ceara se scoate uşor din jgheab
I
unde s-a solidificat. în reziduurile rămase se află un mare procent de
ceară de 50— 60°/o-
Topitorul cu aburi este compus dintr-un vas cilindric cu diame­
trul de 45 cm şi înălţimea de 65 cm. în partea de jos, fundul este dublu, I

o parte fiind uşor conică la o înălţime de 12 cm ; spaţiul dintre cele

două funduri serveşte ca depozit de apă care se toarnă printr-un orificiu
median cu diametrul de 4,5 cm, prevăzut cu un tub ce se încheie cu
un capac în formă de ciupercă care are sub el orificii de ieşire a vapori­ I

lor de apă, între faguri. Aparatul se aşează pe o sursă de căldură ca :

aragaz, reşou electric sau plita de bucătărie,
care determină fierberea apei ce se trans­
formă în vapori (fig. 74). I

Fagurii fărîmaţi în porţiuni mici, fără

sîrmele de care ei au fost fixaţi, se introduc
cu 48 de ore înainte într-un vas cu apă de
ploaie sau de rîu, învîrtindu-i de 2— 3 ori
pe zi, schimbînd apa după 24 de ore.
Rostul acestei spălări este nu numai
ca ei să fie curăţaţi de reziduuri, ci, mai
ales, pentru ca învelişurile nimfale aderente
pe pereţii alveolelor să se îmbibe cu apă.
Dacă nu s-ar face aşa, aceste învelişuri ar
absorbi o mare parte din ceara topită din
faguri, cauzînd o pierdere de ceară care se
urcă pînă la 60— 65% din masa ei.
I
I
Fig. 74. — Topitorul de ceară
în stupinele mici :
1—2 şi 4 — şu ru b u l de presare cu
talgeru l să u ; 3 — peretele exte­
rior al cazanului ; 5 — cazanul
interior cu orificii pentru scu rge­ I
rea cerii topite şi presate; 6 —
c aneaua de e v acu are; 7 — cazan ul
de la fu n d cu apa fierbinte.

Cînd apa este limpede, fagurii se scot din vasul cu apă şi se pun în
topitorul cu abu ri; acolo, jos, se află o sită de pînză metalică cu două I

toarte. Pe măsură ce vaporii de apă topesc fagurii din aparat, ceara se

scurge printr-un orificiu lateral închis provizoriu cu un cep. Reziduurile
rămase după topire se adună pe sită, iar la terminarea operaţiei sita se
I
trage în sus cu doi cleşti apucînd cele două toarte laterale, turnînd rezi­
duurile într-un lighean cu apă rece spre solidificarea lor.
In timpul fierberii apei din aparat şi a consumului de vapori, nivelul
său în rezervor scade. De aceea stuparul are grijă să realimenteze rezer­ I

vorul cu a’lftă apă clocotită luată dintr-un vas aparte.

 La terminarea topirii tuturor fagurilor puşi în vasul cu apă, se
deschide capacul, se scoate sita cu reziduuri, iar interiorul topitorului se
şterge bine de ceara încă fierbinte rămasă pe pereţii vasului, folosind
ghemotoace de hîrtie de ziar. Hîrtia absoarbe bine ceara caldă şi vasul
rămîne curat pentru a fi folosit pentru alte şarje viitoare.
La Combinatul apicol Băneasa sînt instalaţii speciale (fig. 74) cu
solvenţi organici unde, prin spălări repetate, se extrage aproape total
ceara din boştină. Ea este ceară industrială folosită numai îin aceste sco­
puri, în amestec cu parafina, în raport cu cerinţele beneficiarilor.

Fig. 75. — Instalaţia de extracţie a cerii prin solventare la Combinatul apicol

Băneasa.
 PRO D UCŢIA
V EN IN U LU I DE ALBIN E

în mod obişnuit pentru producerea veninului sînt solicitate mai

mult coloniile care au destinaţia de a fi desfiinţate în ultima parte a
verii, cînd resursele de nectar şi polen sînt epuizate. Desigur că în pri­
măvara următoare efectivul lor este completat prin nuclee făcute din
vreme cu mătci scoase de la rezervă. Izolarea acestor stupine se impune
căci albinele care sînt supuse la producţia veninului reacţionează foarte
agresiv împotriva oricărei fiinţe care se află în apropierea prisăcii res­
pective. De aceea, personalul trebuie înzestrat cu costume de protecţie
contra înţepăturilor albinelor : combinezoane cu fermoare perfect închise,
mască, mănuşi muşchetar, cizme etc. Cu toate riscurile, totuşi, în U.R.S.S.
şi R.S. Cehoslovacă producţia de venin se obţine în oarecare proporţii,
folosindu-tl în preparate farmaceutice sub formă de injecţii subcutanate,
administrate sub directa îndrumare a medicilor de specialitate.
Pentru recoltarea veninului se folosesc diferite aparate în S.U.A.,
R. S. Cehoslovacă şi R.D.G. După Băhram, într-o serie de experienţe s-a
recoltat veninul la urdiniş şi în stup cu ajutorul şocului electric.
Recoltarea veninului se face prin excitarea albinelor la urdinişul
stupului sau în interiorul lui, cu ajutorul unui aparat electric care din
3 în 3 secunde produce cîte un şoc ; experienţa durează în total 60 de
minute. Şocurile electrice nu trebuie să fie prea puternice căci albinele
vor voma.
Aparatul este compus dintr-o ramă pe care sînt întinse sîrme de
aramă sau de oţel fără izolaţie aşezate la o distanţă de 3,2 mm între
ele, fiind legate de o sursă de energie electrică cu o aparatură necesară
pentru reglarea impulsurilor. Albinele excitate de aceste şocuri, mai ales
cele tinere, se năpustesc asupra aparatului, iar culegătoarele de polen
chiar pierd o parte din ghemotoacele coşuleţelor. Fiind într-o stare de
excitaţie albinele, scoţîndu-şi acul, înţeapă anumite piese din aptarat care
reţin veninul, fără a răpi şi acul. în acest scop se utilizează un anumit
material care căptuşeşte aparatul pentru obţinerea veninului expulzat.
Cercetătorul Palmer a folosit în acest scop agarul4) precum şi un alt
produs cu mai multe calităţi elastomer silicon 2) pe dosul căruia se strâng

*) Agar = substanţă gelatinoasă extrasă din unele a lg e m arin e ; folosită în m icrobiologic.

*) Silicon = m aterial m ai puţin sensibil decît a g a ru l din punct de v edere a l conser­
vă rii calităţilor biologice a le veninului.

457
 picăturile de venin, fără ca albinele să rămînă fără ac. Albinele se aşează
pe aparat care are în interior un strat de silicon : cum substanţa este
bună conducătoare de electricitate, la declanşarea unui scurt şoc electric
albinele scot acul, elimină veninul şi apoi îl retrag. Veninul se adună
sub stratul de silicon sub formă de picături mici care, după 20 minute
se cristalizează, pierzîndu-şi partea apoasă. Această evaporare a lichidului
răspîndeşte substanţa repulsivă A care excită albinele prisăcii şi le de­
termină să devină agresive, atacînd pe oricine din prisacă sau din îm­
prejurimi.
Un alt aparat de recoltat veninul albinelor este compus dintr-o cutie
de placaj în care se scutură cîte o ramă cu albinele acoperitoare, fără
matca respectivă ; cutia are 20 de orificii de cîte 1 cm2, deci cîte 5 la
fiecare din cei 4 pereţi ai ei. Orificiile au cîte un culoar ; fiecare are o
mică trapă care, călcată de albinele care vor să iasă, se închide în spate
şi declanşează un slab curent electric care produce o zguduitură organică
şi sileşte astfel eliminarea unei picături de venin. Pentru a atrage albi­
nele numai către un perete, pentru ca veninul din celelalte culoare să
se usuce, se foloseşte un dispozitiv rotor de aprindere a unor becuri,
lumină care atrage albinele din cutie. Veninul se recoltează prin spălarea
culoarelor. -şy
Lucrarea se face în cameră închisă şi întunecoasă ; albinele ce ies
din cutie se duc la geamul camerei unde se lucrează, care se deschide din
cînd în cînd şi le eliberează.
Avînd în vedere că în componenţa veninului proteinele sînt cele
mai numeroase, se impune ca acele colonii care sînt destinate să ofere
venin să fie bine hrănite. După eliberarea albinelor din aparat, unde şi-au
lăsat veninul, ele se reped în primul rînd la fagurii cu hrană din stup,
căci pierderea de venin le produce o mare foame.
în S.U.A. se foloseşte un alt aparat cu o reţea de sîrmă prin care
circulă un curent electric cu tensiune joasă. Aparatul se aşează la urdiniş,
iar cînd albinele intră sau ies din stup şocul electric le determină să eli­
mine veninul, care se adună pe o pînză fină de nylon, aşezată sub sîrmele
electrice ; sub pînză se găseşte un geam unde se acumulează picăturile
fine ale veninului. Cu o singură pînză de nylon se poate extrage veninul
de la 10—20 stupi. Cînd aparatul se opreşte, se lasă pe loc 24— 30 de ore,
în care timp veninul se cristalizează şi este răzuit şi depozitat într-un
vas etanş pentru că, fiind higroscopic, ar absorbi apa din mediul încon­
jurător. Procedînd în felul acesta, de la 20 colonii abia se poate
recolta o dată 1 g de venin. Extracţia veninului se mai face şi prin folosi­
rea de substanţe chimice excitante ca : eterul, cloroformul sau alcoolul,
care, vaporizate, narcotizează albinele. Fiind scuturate într-un bor­
can scot acul şi elimină veninul. Vasul, spălat apoi în apă distilată, colec­
tează veninul, iar în urma evaporării apei rămîn cristale de venin. Metoda
aceasta este uşoară dar în schimb produsul este impur din cauză că nar­
cotizarea albinelor produce şi fenomene de vomă, eliminînd odată cu
veninul şi nectarul din guşile lor.
— Dar ce este şi cum se manifestă acel şoc anafilactic aşa de peri­
culos ? — întreabă unul dintre tinerii apicultori.

458
 — Este denumirea ce se dă fenomenului încercat de unele persoam I

care au sensibilităţi de natură alergică *), o hipersensibilitate la veninul de

ie

3
albine. După Kirov, fenomenul se manifestă de cele mai multe ori pri]
erupţii pe pielea corpului, urmate de greutate în respiraţie, puls acce­
lerat dar slab ca intensitate, vărsături, faţă palidă, transpiraţie rece, Ieşi:
şi uneori chiar moarte. El se datorează unei sensibilităţi anormale privind
proteinele din venin intrate în circuitul sanguin, atacînd sistemul nervo;
şi circulator, oprind parţial sau total procesele biologice naturale.
Celor ce prezintă fenomenele şocului anafilactic li se aplică d<1
medic ajutorul necesar. Ca tratamente de urgenţă, un medic poate face
injecţii cu : cofeină sau suprarenin, injecţii cu calciu intravenos ori san-—
dostin, făcute încet, cu prudenţă, căci dau ameţeli şi somnolenţă. ■
Cercetătorii au putut obţine un ser contra reacţiilor veninului d e j
albine la persoane ce fac alergii şi deci cu el se poate desensibiliza orga­
nismul celor sensibili la venin. Metoda de obţinere a serului este urmă­
toarea : veninul extras cu aparatura descrisă mai înainte se injectează
iepurilor de laborator, în corpul cărora se formează antidoţii (contraotravă)
care apoi sînt extraşi şi folosiţi ca tratament al alergiilor provocate de
venin, înlăturînd astfel pericolul şocului anafilactic. Pînă atunci însă bol­
navul stă culcat pentru a solicita cît mai puţin inima, i se fac fricţiuni
puternice pentru activarea circulaţiei. Respiraţia artificială este interzisă.
Consumul unei cantităţi mici de alcool este recomandat.
Ca măsură de prevedere se impune ca orice persoană străină ce vine
în stupină să primească o mască, întrucît înţepătura în ochi primejduieşte
vederea. în astfel de situaţii, dacă un medic oculist chirurg nu intervine
de urgenţă ca să extragă acul din sclerotică, ochiul este pierdut.
Pentru înţepăturile obişnuite este suficient să se retragă acul cît mai
curînd, ridicîndu-1 cu unghia sau cu lama unui briceag acţionînd de jos
în sus, ca să-l scoateţi din ţesutul lezat. La extracţia unui ac nu se apucă
de vezică spre a-1 retrage căci, deşi astfel acul este scos repede, în schimb
prin presiunea ce o faceţi asupra vezicii, injectaţi în ţesut întreaga canti­
tate de venin existentă în vezică. Locul înţepat se tamponează cu tinc-
tură de arnică, ori se freacă cu puţin oţet sau amoniac, aceste substanţe
neutralizînd parţial efectele veninului. De asemenea, poate fi utilizat —
după cum v-am mai spus — cu bune efecte uleiul de cuişoare (Eugenia
caryophyllata), cartofi tăiaţi felii şi stropiţi cu oţet, fricţiuni cu frunze
de pătrunjel. Pe locuri mai sensibile şi dureroase se aplică un tampon cu
procaimă, ori apă de Javel sau penclorură oficinală.
Pentru evitarea înţepăturilor la mîini, cînd se lucrează la stupi se
folosesc anumite soluţii denumite „apifuge“ cu care apicultorul începător
se unge pe mîini înainte de a începe lucrările.
Un bun apifug se găseşte la farmacie : ftalatul de metil, pe care
vînătorii şi pescarii îl folosesc pentru gonirea ţînţarilor. O reţetă bună
pentru o astfel de soluţie de uşurare a durerilor şi îndepărtare a albinelor
ca să nu înţepe, se. obţine introducînd într-o sticlă de alcool de 40° o
cantitate de flori de soc pînă ce ele ocupă un sfert din volumul sticlei ;

4) Alergie = creşterea patologică a sensibilităţii sau reactivităţii organism ului faţă de

anumite substanţe sitrăine, introduse în organism p e căi variate (osmotică, respiratorie,
injectabilă etc.).

459
se lasă la soare 15 zile şi apoi se strecoară obţinîndu-se o esenţă cu efect
apifug. De asemenea, pentru că mîinile sînt adeseori mai mult înţepate,
se macerează frunze de verbină (Verbena officinalis) în alcool de 80%
obţinîndu-se o tinctură cu care se ung mîinile înainte de a începe con­
trolul unei colonii agresive. Albinele au o deosebită atracţie pentru miro­
sul plăcut şi liniştitor al acestei plante.
Urmări grave — cu şoc anafilactic — poate avea înţepătura limbii,
cînd cineva muşcă un fagure fără să fi observat că pe el era o albină,
chiar strivită. De îndată survine o inflamare a limbii şi laringehri care
poate duce la sufocare şi doar o incizie a unui medic otorinolaringolog
chirurg poate restabili respiraţia. înainte de o asemenea intervenţie bol­
navul este bine să £acă gargară cu o soluţie de amoniac, 10— 15 picături
la un pahar cu apă, sau să mestece o linguriţă de sare de bucătărie, neu-
tralizînd astfel parţial efectul veninului.
Sfătuiţi pe cei care nu suportă înţepăturile albinelor — dar totuşi
vor să facă apicultură — că trebuie să folosească mai înainte un tratament
de desensibilizare la venin prin injecţii subcutanate în progresie cu pre­
paratul Forapin. Se începe cu particule foarte mici, pînă apare o primă
reacţie, o mică inflamaţie sau o reacţie a pielii. Nu se măreşte doza, dar
se continuă cîteva zile pentru ca organismul să se obişnuiască şi nu mai
apare nici o manifestare la acea doză. Apoi doza se măreşte puţin conti-
nuînd cu ea pînă ce iar apare reacţia. Se continuă astfel şase săptămîni, de
două ori pe săptămînă. Este foarte bine cînd începătorul face o transfuzie
de sînge cu un apicultor al cărui sînge se potriveşte şi conţine în el ele­
mente îndreptate împotriva apitoxinei.
 CREŞTEREA M ÂTC ILO R

Intrăm — tineri apicultori — într-un sector foarte important al teh­

nologiei apicole, privind Creşterea măteilor, unde se reflectă permanent
existenţa acestui element de bază pe care se sprijină colonia şi care este
matca.
Acum, în deplină cunoştinţă de cauză, puteţi cu uşurinţă să păşiţi
şi în acest pasionant domeniu în care, lucrînd cu competenţă, veţi avea
satisfacţii deosebite.
îmbunătăţind metodele de lucru în ameliorare şi selecţie, veţi vedea
cum o stupină nerentabilă devine în 2— 3 ani o stupină cu o mare pro­
ducţie numai datorită creşterii de mătei valoroase. Atunci veţi înţelege
axioma enunţată cu cinci decenii în urmă de Doolittle cînd spunea :
„daţi-mi o matcă bună şi vă dau o recoltă bogată
Urmînd şi în această direcţie „noul“ nu ne vom mai ocupa de ceea
ce au făcut Alley, Pratt, Heyrani, Maisonneuve şi mulţi alţii, arătate pe
larg în lucrarea „Stupăritul" apărută în 1936, ci doar vom aminti "de
ei în chip de predecesori, iar acum să vedem ce este nou şi în această
direcţie. Toate aceste condiţii trebuie urmărite cu cea mai măre atenţie
şi completate prin urmărirea procesului de împerechere cu trîntori care
provin din coloniile cele mai alese în timp ce în celelalte au fost înlă­
turaţi şi opriţi să se înmulţească. Acum această problemă a trîntorilor
selecţionaţi este mult uşurată căci selecţia se încheie cu o hibridare strict
controlată şi cu o însămînţare artificială cu spermatozoizi obţinuţi de la
trîntorii cei mai valoroşi.
Desigur că această din urmă condiţie voi nu veţi putea s-o înde­
pliniţi, căci se impune un personal de mare specialitate.
Nu trebuie să uitaţi, tineri apicultori, că noi avem o rasă de albine
carpatină cu excepţionale calităţi ce trebuie şi mai mult îmbunătăţite.
Măteile noastre sînt din ce în ce mai mult cerute la export. De curînd doi
specialişti români, soţii FI. Hanganu, au fost solicitaţi să facă o mare cres­
cătorie de mătei în Tunisia, pentru a îmbunătăţi albina locală care^este
foarte roitoare şi slab productivă, prin folosirea rasei noastre cu calităţi de­
osebite. în această direcţie trebuie să lucreze marea masă a apicultorilor
noştri. Un distins stupar din ţara noastră, care timp de 20 de ani face
selecţie în propria sa stupină, a ajuns să aibă o producţie medie de 50 kg
de stup. El a rămas pe loc 27 de ani în regiunea inundabilă a Dunării,
bogată în floră meliferă, în special în cea de toamnă. în ultimul deceniu

461
însă regiunea a fost îndiguită şi afectată exclusiv agriculturii ; totuşi, deşi
aria florală este extrem de redusă faţă de ceea ce a fost, iar albinele o
găsesc doar pe diguri, canale, rambleuri etc. registrele cu evidenţa anuală
arată nu numai că producţia stupinei nu a scăzut, ci ea s-a mărit numai
şi numai făcînd o strictă selecţie, eliminînd orice colonie care a dat recolte
sub medie şi crescînd mătci numai din cele recordiste. El este salariat,
deci se duce la prisacă numai duminica, în singura zi liberă şi totuşi,
procedmd aşa, el are satisfacţia de a vedea o creaţie de seamă. La termi­
narea acestui capitol important, voi arăta cum în acest scurt timp el îşi
programează lucrările de selecţie de-a lungul acestei zile de duminică în
cursul sezonului activ.

Cum trebuie să fie o matcă bună şi1:um se creşte

In primul rînd lucrările de creştere a mătcilor nu se fac nici la

începutul sezonului de primăvară şi nici spre sfîrşitul toamnei ; cel mai
bun timp este între două principale culesuri, adică atunci cînd primul
pules este aproape terminat dar mai dă posibilitatea unui mic cules de
întreţinere, iar următorul este gata să înceapă. In plin cules coloniile
sînt copleşite de instinctul de acumulare a hranei, cînd ele strică chiar
botcile pentru ca o parte din doici să participe. In special după ce culesul
de vară de la floarea-soarelui începe să scadă în intensitate dar tot mâi
dă ceva este timpul cel mai potrivit să se facă creşterea de mătci. Atunci
se pot introduce în colonii alte mătci tinere, abia împerecheate care, în-
cepînd din august, depun ouă numeroase din care se va forma contingen­
tul de iarnă, viguros, rezistent la frig şi intemperii şi care va porni impe­
tuos în primăvara următoare.
Pentru această realizare este nevoie de trei elemente principale :
o colonie de selecţie oare dă larve, denumită colonie de prăsilă, o colonie
pornitoare, şi una tot atît de valoroasă care este colonia crescătoare —
ce imprimă prin hrana oferită şi îngrijirea larvelor calităţile sale dobîn-
dite. Sfatul lui C. L. Farrar jşi observaţiile lui în această privinţă sînt
excepţionale spunînd : „o matcă provenită dintr-un material biologic de
prăsilă superior, dar crescut în condiţiuni proaste, va fi inferioară unei
mătci provenită dintr-un material de prăsilă obişnuit, dar crescut în con­
diţii bune“ .
Crescătorul de mătci, făcîrid selecţie muilţi ani trebuie să înlăture
defectele unei linii pe care o înlocuieşte cu o alta nouă, cu indici
superiori, în special de mare producţie şi rezistenţă la boli. Mate­
rialul bun ereditar va fi îmbunătăţit şi mai mult prin calităţile alese ale
coloniei crescătoare, care le transmite prin doicile ei larvelor selectate
şi deci viitoarelor mătci.
Condiţiile de mediu din interiorul stupului au şi ele importanţa
lor ; temperatura cuibului nu trebuie să varieze, căci botcile cu larve şi
nimfe în formaţie sînt foarte sensibile ; nu degeaba natura a învăţat albi­
nele să clădească aceste ginecee cu atîta ceară la o botcă cît folosesc
la construirea a 40 de alveole, cu reliefuri hexagonale pentru trăi­
nicia şi rezistenţa puietului din interior la schimbări neaşteptate ale me­
diului.
De asemenea, tehnica aplicată trebuie făcută cu o atenţie şi o gin­
găşie deosebită, căci plăpîndele larve pot fi uşor rănite, ia? doicile nu
le cresc pe acestea. De aceea noua metodă îin această operaţie de
transvazare a larvelor se face acum în doi timpi : o primă transvazare
cu larve întîmplătoare care pot fi şi ceva mai mari de 24 de ore, urmată
de a doua transvazare după 16— 24 ore cînd se pun peste lăptişorul deja
acumulat în botei larve foarte tinere de 12 ore, selectate şi bine hrănite,
luate din colonia de prăsilă ; ea întruneşte — după cum am spus —
toate însuşirile deosebite care le-a dovedit cu mult înainte. Procedînd
astfel se înlătură „timpul mort“ al primelor ore după transvazare cînd
doicile mai întîrzie puţin cu cizelarea botcilor, iar hrana nu este absor­
bită în continuare de larvă, aşa cum este normal. în schimb, larvele noi
date în locul celor eliminate făcînd o dublă transvazare sînt aşezate pe
masa de lăptişor acumulată acolo, iar noile sosite încep din prima clipă,
după această dublă operaţie, să se hrănească din plin.
Colonia crescătoare nu trebuie să fie aglomerată cu prea multe
botei, căci atunci doicile sînt nevoite să împartă dozele de lăptişor frac-
ţionîndu-le pentru a le hrăni pe toate. La eclozionare aceste mătei vor
fi mai puţin valoroase.
Cine face selecţie va trebui să evite păstrarea măteilor născute din
botei de salvare, căci pe acestea colonia le creşte în disperare de cauză,
luînd adesea în creştere larve cu o vîrstă mai mare, care iniţial au fost
hrănite nu ca matcă, ci ca larve de albine lucrătoare, ceea ce nu-i totuna.
Ele salvează pentru moment colonia ca să treacă impasul, dar sînt schim­
bate curînd, albinele crescînd alte botei mari, largi, spaţioase, cu larve
îngrijite chiar din stadiul embrionar. Sînt mătei aşa-zise de schimbare
liniştită, ce dau.satisfacţie deplină.
Trebuie evitate coloniile care în anul precedent au fost bolnave de
nosemoză căci, deşi aparent ele sînt sănătoase, adeseori boala este în
stare de latenţă, iar mătcile crescute sînt fără valoare şi mor în timpul
primei iemări. De asemenea :
— Creşterea să nu se facă în colonii care au intrat repede în fri­
gurile roitului, deşi ele şi-au revenit după intervenţia stuparului, căci
mătcile rezultate vor avea imprimat instinctul accentuat spre roire,
ceea ce nu este de dorit.
— Creşterea să se facă numai din larve cît mai tinere, şi niciodată
mai mari de 24 de ore ; cele mai bune sînt cele de 12 ore de la apariţia
din ouă.
— Cele două colonii : cea de prăsilă şi cea crescătoare să aibă
hrană multă şi de calitate şi mai ales păstură care sporeşte cantitatea
de lăptişor din glandele faringiene ale doicilor. E mult mai bine ca pe
lîngă hrana existentă stuparul totuşi să hrănească ambele colonii cu un
supliment sub formă de turtiţe din păstură cu miere semicristalizată ;
amestecul poate fi pus chiar îndesat, în alveolele goale ale unui fagure
lîngă cuib. Hrănirea stimulentă a celor două colonii se începe din vreme
în primăvară şi nu se întrerupe ; cînd se dau larvele în botei, adminis­
trarea ramei se face chiar de două ori pe zi.

463
 — In crescătoriile mari cu laboratoare şi aparatură specială se
merge cu controlul pînă acolo îneît se disecă mătci tinere dintr-o serie de
mătci eclozionate şi se măsoară organele de reproducţie, ştiut fiind că o
matcă este cu atît mai prolifică cu cît numărul tubuleţelor ovigene este
mai mare. Orosi Pal a selecţionat mătci care au atins cifra de 300 tubuleţe
ovigene. In afară de ovare mari, măteile de selecţie au şi vezica spermatică
voluminoasă pentru a se stratifica acolo 7— 8 milioane de spermatozoizi
cît ar necesita pentru 4— 5 ani. Cu această ocazie se face o cîntărire a lor,
ştiut fiind că cele mai grele sînt cele mai bune şi mai uşor acceptate de
coloniile cărora li se schimbă măteile.
— Trebuie evitate împerecherile între rude apropiate, căci altfel
multe larve nu ajung la vîrsta adultă. Cunoaşteţi experienţa cercetăto­
rului american O. Mackensen, amintită mai înainte, care, împerechind
mătci strîns înrudite, după cinci generaţii coloniile au dispărut. O con-
sangvinizare controlată se admite dar numai de geneticieni specialişti,
singurii care dau garanţia unui succes cu hibrizi, dar numai din prima
generaţie a măteilor respective F 1. De îndată ce se încearcă să se crească
din ele o a doua serie de mătci, rezultatele bxţne sînt anulate.
— Trebuie evitată iernarea cu miere de mană a coloniei de prăsilă
şi a celei crescătoare, căci s-a constatat de cercetători că tuburile ovi­
gene se modifică, unele din ele capătă o coloraţie mai închisă, îngăl-
benindu-se, devenind cenuşii, iar altele ajung aproape negre. In conse­
cinţă producţia de ouă scade mult în detrimentul bunei dezvoltări a’
coloniei.
— Apicultorul crescător trebuie să ţină o evidenţă strictă privitoare
la producţia obţinută de ambele colonii — cea de prăsilă şi cea crescă­
toare — care să aibă un ritm de dezvoltare normală a cuibului, iar albi­
nele să nu aibă un caracter agresiv.
— Trebuie evitată stricarea integrităţii biologice a coloniilor de
prăsilă şi crescătoare fie prin orfanizarea lor de matcă sau puiet. Nu se
vor lua din ele faguri cu puiet pentru a ajuta alte colonii mai slabe sau
pentru a face din ele nuclee. Din contră, cînd timpul este potrivnic şi ele
se dezvoltă prea încet, vor fi sprijinite cu puiet din colonii sănătoase şi
care fac parte din grupul de selecţie. Condiţiile de întreţinere să fie cât
mai bune, cu rezerve importante de hrană : miere şi păstură.
începerea lucrărilor pregătitoare pentru creşterea măteilor este bine
să coincidă cu perioada în care coloniile prisăcii manifestă dorinţa de
reproducţie, fără să se atingă nivelul riscant de a intra în frigurile roi­
tului. Lărgirea spaţiului cuibului şi o ventilaţie interioară mai activă
frînează astfel de tendinţe. Apariţia potiraşelor este un semn de alarmă
şi trebuie luate măsurile arătate la roire.
Cu mult în urmă, încă din toamnă, trebuie să vă fixaţi — tineri
apicultori — asupra a 2— 3 colonii din grupele de selecţie neînrudite
care să dea masculi fecundatori cît mai devreme, cu cel puţin 2— 3 săp-
tămîni înainte de începerea lucrărilor de creştere a măteilor. Ei au nevoie
de încă trei zile pînă la eclozionare faţă de albinele lucrătoare şi apoi
alte 20— 24 de zile pînă devin maturi sexual şi devin virili. In acest scop
veţi introduce în cuibul de iarnă al coloniilor paterne 1— 2 faguri cu

464
celule mari care au multă miere căpăcită pusă la rezervă din recolta de
salcîm. Cînd ea va fi consumată, matca va începe să depună şi în ei ouă,
puţin mai tîrziu faţă de puietul de lucrătoare pentru care ea are pre­
ferinţă.
Ambele colonii vor fi stimulate cu miere diluată 1/3 cu apă, ca să
aibă impresia că hrana dată este nectar proaspăt, iar în fagurii mărgi­
naşi ai cuibului, albinele găsesc destulă păstură.
Cuibul se menţine strîmtorat, lărgindu-1 cu precauţie în măsura
strictă a cerinţelor, iar urdinişul este redus pentru bunia păstrare a căl­
durii. Coloniile de creştere şi de prăsilă nu vor primi faguri de clădit
pentru a nu cheltui o energie de care ele au nevoie în direcţia pe care
noi \o urmărim : puiet pe elipse cît mai mari, fără goluri, sănătos şi
rezistent la intemperii.
Amintim ca o datorie de onoare pe înaintaşii care prin munca lor
devotată au oreat etape de progres în acest meşteşug al creşterii de
mătei : Doolittle, Ailey, Rratt, Peschez, Selmar, Miller, Heyrand, Pţid-
gen şi mai cu seamă francezul Maisonneuve toţi, într-o muncă de emu­
laţie, au fost adevăraţii deschizători de drumuri noi. Doolittle a început
cu nişte dispozitive în formă de degetare mobile în care erau fixate
botei artificiale în care transvaza larve tinere. A urmat metoda dr. Mil­
ler cu botei crescute pe marginile unui fagure tăiat în trei triunghiuri
pe cile cărui laturi creşteau botei naturale ce erau decupate şi altoite.
Apoi A lley a tăiat fîşii dintr-un fagure cu larve tinere, rărite din 3 în 3,
fîşii lipite sub un fagure secţionat la 1/3 din cuprinsul ramei, iar albi­
nele orfanizate creşteau numeroase botei naturale folosite tot prin me­
toda altoirii lor în faguri cu puiet. Greutăţile întîmpinate prin tăierea
aceistor botei care adesea se deformau au determinat pe belgianul Hey­
rand să folosească alveole cu larve abia eclozionate, alveole scoase dintr-un
fagure cu un dispozitiv tăios în formă de tub (sau şi mai bine o preducea
nr. 8 cu care obişnuit se fac găuri la curele) ; în felul acesta alveolele
scurtate erau lipite pe mici bucăţele de lemn şi înfipte pe suprafaţa unui
fagure port-botci ; era un progres, dar creşterea larvelor în botcile pe
care albinele le formau prelungind pereţii alveolelor, se baza tot pe orf ani­
marea de matcă a coloniei crescătoare. Maisonneuve îmbunătăţeşte me­
toda lui Heyrtand prin nişte dispozitive ce fereau alveola de atacul albi­
nelor, cu rezultate mai bune, inovînd stupul pepinier cu unele amă­
nunte preţioase. Dar şi el creştea măteile în colonii orfanizate. In lumi­
na acestor strădanii merituoase, toţi uităm marele principiu în creşterea
de mătei şi anume : că o colonie orfanizată suferă un grav dezechilibru
biologic. Lucrînd astfel ei puneau colonia în stare de spaimă similară
cu aceea cînd colonia în disperare de cauză clădea acele botei de salvare
cu mătei nevaloroase, luînd în grabă şi larve mai mari de trei zile
numai ca să fie în stup botei şi să soape de starea alarmantă şi perspec­
tiva bezmeticirii.
Odată cu apariţia metodelor noi, toate cele de mai sus au trecut
în istorie şi nimeni nu le mai foloseşte, căci acum creşterea de mătei
se face în prezenţa mătcii coloniei crescătoare, iar larvele se transva-
zează de două ori în fiecare botcă ; folosind metoda dublei transvazări,
acum se obţin mătei de o mare valoare în acelaşi stup, fără vreun ne-

30 — cd . 44 465
ajuns. Ea este ilustrată de cercetători- de seamă ca Hastings, J. Keil,
Grunmav şi în special de R. Jordan din Austria şi fraţii Ruttner din
R. F. Germania. Ei au stabilit reguli de planificare a lucrărilor, urmă-
rindu-se în acceaşi măsură şi trîntorii fecundatori selecţionaţi, repu­
diind materialul biologic din coloniile slabe cu producţii mici, fără rezis­
tenţă la boli, înclinate spre roire şi agresivitate mărită.
„Acest meşteşug — spune F. Ruttner — de creştere a măteilor nu-1
poate face oricine ; el cere cunoştinţe temeinice, bazate pe experienţa
îndelungată care, bine aplicată, poate mereu ameliora şi obţine rezultate
deosebite".

Formarea stupului porni tor

Creşterea de mătei selecţionate are nevoie de pregătirea materia­

lului biologic, lucrare ce se îndeplineşte cu cele două colonii : prima, care
e colonia de prăsilă, produce larve de vîrstă egală de cea mai bună
calitate, după cele mai alese criterii de selecţie ; cea de a doua, crescătoa-
rea, prin hrana dată de doicile selecţionate, măreşte zestrea ereditară a
ambelor surse. Hastings, amintindu-şi de îndrumările eruditului gene­
tician dr. Philips care folosea cu 40 de ani în urmă un stup pornitor pe
care l-a adoptat, punea şipcile cu degetare şi botei ale lui Doolittle în
el, iar albinele orfane de acolo vărsau deasupra larvelor lăptişor din
belşug. Se ştia cu mult înainte că o larvă luată în creştere, stînd în
botcă necăpăeită şi oferită oricărei colonii, albinele o cresc pînă o
căpăcesc. Abia atunci matca coloniei observă că are acolo o viitoare ri­
vală, căreia pînă atunci nu-i dădea nici o însemnătate. Hastings, azi,
foloseşte acest stup pornitor al lui Philips simplificînd organizarea lui
şi anume : într-un stup de capacitate redusă, ca cel în care noi facem
nucleele de împerechere, pe al
cărui fund fixează în cuişoare un
postav gros, introduce un fagure
cu miere necăpăcită şi un al doilea
cu păstură. Intre ele lasă un spaţiu
gol în care se va introduce rama
portbotci cu 3 rînduri de şipci a
cîte 15— 20 botei cu larve luate la
întîmplare.
In acest stup pornitor, Has­
tings perie 1,200— 1,600 kg albină
tînără luată de pe cîţiva faguri cu
puiet necăpăcit scoşi din diferiţi
stupi din prisacă, avînd grijă ca
nu cumva să perie acolo şi vre-o
matcă. Pe lîngă că astfel o colonie
ar rămîne orfană, s-ar compromite
lucrarea ce se aşteaptă să o în­
Fig. 76. — Stupul pornitor Pihilips :
deplinească albinele din stupul
1 — capacul portbotci ; 2 — c o rp u l ;
3 — ram ele cu faguri. pornitor. Pentru a le da o pre­

466
 I

I
ocupare de moment aceste albine se pulverizează abundent cu miere
diluată cu apă 50% ; se pune capacul etanş şi se duce „pornitorul“ la
răcoare. După 20— 24 de ore stupul pornitor se deschide, se pulverizează
albina din nou, mai puţin ca prima dată, dar suficient pentru ca albina
I
din interior să nu înceapă să zboare, introducîndu-se în spaţiul gol dintre
cei doi faguri cu hrană rama portbotci cu larve pe care albinele — orfane
fiind — le primesc cu vădită bucurie : toate bat din aripi, se cheamă, se
adună, ca şi cînd le-ar fi venit o salvare din greaua situaţie în care s-au
aflat în timpul acestei perioade de 24 de ore. După trecerea altor 24 de I

ore toată albina stupului pornitor este retrocedată coloniilor din care au
fost periate, iar rama portbotci este dusă în laborator.
Concomitent, din colonia de prăsilă se scoate fagurele care fusese
pus cu patru zile înainte în mijlocul cuibului, fagure cald, de culoare I

brună-deschisă, pulverizat şi însemnat pe lanteţul superior cu ziua cînd el

a fost introdus, fagure care acum are larve ce au ieşit din coaja oului de
12 ore. De acesta are acum nevoie stuparul cercetător. Măturînd albi­
nele aflate pe el, este ferit de lumina solară şi curent, învelit într-un I

prosop şi dus în laborator ; se elimină larvele ce au stat în botcile din

pornitor, iar în aceleaşi botei se introduc de data aceasta larve selec­
ţionate scoase cu grijă din fagurele luat din colonia de prăsilă, larve
care găsesc acolo o mare cantitate de lăptişor, hrănindu-se din prima I
clipă cînd au fost transvazate, fără nici o pierdere de timp. Această lu­
crare este dubla transvazare. Anticipînd cu explicaţiile privitoare la
felul cum se pregăteşte fagurele cu larve pentru transvazarea a doua
din colonia de prăsilă, am rămas în urmă cu explicaţia lucrărilor ce tre­
I
buie făcute cu colonia crescătoare, înainte de a veni cu rama portbotci
cu larvele deja transvazate.
Fără să mai vorbim de pregătirea pentru stimularea din primă­
vară ce continuă în fiecare zi, de celelalte obişnuite de lărgirea cuibului,
I
de cele privitoare la confecţionarea botcilor artificiale şi lipirea lor
pe şipci etc., pe care le cunoaşteţi căci sînt la fel ca cele ce le-aţi văzut
cînd coloniile au produs lăptişorul, trecem direct la colonia crescătoare.
Cu două zile înainte de a-i da rama portbotci cu larve selecţionate din
transvazarea celei de-a doua colonii, colonia crescătoare se restructu­ I

rează în felul următor : dacă ea ocupă un stup multietajat cu două cor­

puri se scoate în primul rînd fagurele cu matca şi se pune provizoriu
în lădiţa de lucru ; apoi se amenajează corpul superior unde urmează
să se facă creşterea măteilor ureînd în el fagurii cu puiet necăpăcit, cel I

puţin patru, care se aşează la mijlocul corpului ; între ei, la mijloc, se

lasă un spaţiu gol rezervat pentru rama portbotci cu larve dublu trans­
vazate, cînd ea va fi gata înzestrată cu larve ; fagurii cu puiet se înca­
drează cu un fagure cu miere necăpăcită într-o parte şi unul cu păstură I

în partea opusă ; dacă mai rămîne loc liber, se va completa cu faguri

, gata clădiţi, în care albinele culegătoare vor depune nectar şi polen.
In corpul de jos, de pe fund, se pune la mijloc fagurele cu matca
pe el scos din lădiţa portativă ; ea este încadrată cu faguri cu puiet I

căpăcit, cei cu miere şi păstură, plus doi faguri goi gata clădiţi în care
matca urmează să continue ouatul.

467 I
 Deasupra acestui corp cu matcă se aşează în poziţie orizontală o
gratie Hanemann căreia i s-a lăsat deschis ca loc de trecere a albinelor
dintr-un corp în celălalt un spaţiu de 8 X 1 5 cm, iar restul suprafeţei
gratiei va fi acoperit cu o foaie de carton gudronat legat cu sîrmă sub­
ţire de zăbrelele gratiei. In felul acesta colonia crescătoare are matca
prezentă în stup, iar prin spaţiul de 8 X 15 cm se face schimbul de sub­
stanţă de matcă şi deci acolo albinele nu vor clădi botei naturale pro­
prii din puietul necăpăcit aflat sus.
Dacă colonia crescătoare ocupă un stup de tip orizontal, amenaja­
rea coloniei crescătoare se face aproape la f e l ; ea stă în dreptul urdini­
şului din dreapta unde se află matca cu acelaşi dispozitiv ca la multi-
etajat — deci cu toţi fagurii cu puiet căpăcit, hrana şi doi faguri goi
gata clădiţi pentru ouatul mătcii ; apoi se aşează o gratie Hanemann în
poziţie verticală cu aceeaşi deschidere de 8 X 15 cm în partea ei supe­
rioară iar restul acoperit cu carton gudronat, separînd oarecum colonia
în două părţi pe acelaşi plan : una cu matcă, iar a doua cu cei patru
faguri cu puiet necăpăcit cu spaţiu liber la mijloc pentru rama portbotci
cu larve transvazate.
Lucrările de creştere continuă la fel cu cele ce le-am îndeplinit cu
ocazia producţiei de lăptişor, cu deosebirea că de data aceasta primele
larve sînt eliminate din botei şi înlocuite cu larve foarte tinere luate
din colonia de prăsilă, efectuînd opera de dublă transvazare amintită mai
înainte.
Colonia crescătoare are acum la dispoziţie în botei artificiale
numai larve de selecţie din colonia de prăsilă, bine hrănite căci au lăp­
tişor mult rămas de la larvele eliminate. Cunoscut fiind că botcile necă-
păcite cu larve luate deja în creştere sînt bine primite, iar doicile le
hrănesc din belşug pînă la căpăcire, albinele din corpul superior cu puiet
căpăcit — deşi în fagurii aflaţi acolo ar fi putut să facă botei — avînd
acum acolo în rama portbotci larve cu mult lăptişor, prelungesc pereţii
botcilor şi hrănesc din plin aproape toate larvele găsite acolo, obţinînd
viitoare mătci de mare valoare.
„In felul acesta — spune F. Ruttner — albinele din compartimentul
de creştere aud — fără să se neliniştească — semnele mătcii de jos dar
slab, ca şi cînd ar veni de foarte departe".
Toate aceste pregătiri vor fi făcute pentru obţinerea unui mare
număr de mătci. Autorul spune că lucrînd permanent din mai pînă la
15 august, cu cinci colonii crescătoare a obţinut 1 000 de mătci. Stuparii
care au nevoie de un număr redus de mătci pot face o bună creştere de
mătci în stupii normali, fără intervenţii complicate şi fără prea multe
pregătiri. Dacă stupina este mare şi are nevoie de un număr mai mare
de mătci, după 48 de ore, botcile căpăcite se retrag din colonia crescă­
toare făcînd loc unei a doua serii de botei cu larve, aşa cum s-a arătat.
— Ce facem cu botcile căpăcite retrase după fiecare 48 de ore ?
întreabă un tînăr apicultor.
— Botcile odată căpăcite sînt ridicate din colonia crescătoare şi
izolate fiecare în cîte o cuşcă de eclozionare, unde se adaugă cîte cinci

468
 albinele tinere luate de pe botei care vor avea grijă de tinerele mătci pînă
cînd ele vor părăsi botcile natale ; cum în interiorul fiecărei cuşti se află
într-o scobitură pasta de miere cu zahăr, făcută din 400 g zahăr pudră cu
100 g miere lichefiată, cele cinci albine se vor hrăni şi vor secreta lăptişor
cu care mătcile tinere abia născute vor fi alimentate pînă cînd ele vor fi
trecute în nucleele de fecundare. Botcile ce se pun în aceste cuşti de
eolozionaire se desprind cu atenţie de pe şipci din ramele pontnbotei şi se
introduc în orificiul conic al cuştii, avînd grijă să nu fie lovite sau turtite
la vîrf.
Operaţia se face în laborator unde este cald căci în această stare
larvele abia căpăcite sînt foarte sensibile şi răcind se vor naşte cu aripi
neformate complet şi nu vor putea zbura cînd vor trebui să se împe-
recheze.
Cuştile se aşează alăturate într-o ramă specială denumită ramă p ort-
cuşti (fig. 77) ce se sprijină pe o şipcă ce basculează ca să poată fi uşor
scoase de acolo şi folosite unde este
nevoie, după ce mătcile din ele au eclo-
zionat. Rama port-cuşti se introduce în
oricare stup puternic din prisacă, aşe­
zată între doi faguri cu puiet căpăcit,
care să-i păstreze căldura necesară.
Acolo, la căldură, nimfele din botei îşi
desăvîrşesc maturarea, ajutate de cele
cinci albine din fiecare cuşcă ce le
îngrijesc.
Această izolare durează numai
Fig. 77. — Rama port-cuşti :
pînă se consideră că mătcile din cuşti 1 — şipca basculantă ; 2 — . colivia de
s-au maturat şi pot fi date nucleelor păstrare a mătcilor.
de împerechere. în cazul cînd acestea
mai întîrzie să fie organizate, cele cinci albine din fiecare cuşcă sînt
eliminate şi înlocuite cu alte cinci albine noi luate de pe botcile din
colonia crescătoare.
în crescătoriile mari aceste ultime lucrări de păstrare a cuş/tilor
se simplifică, folosind o clocitoare artificială cu regulator electric cu
temperaturi normale, unde cuştile sînt păstrate cît este nevoie pînă la
maturarea sexuală a fiecărei mătci, avînd însă neapărat cele cinci albine
însoţitoare.
Cînd este retrasă a doua serie de botei din colonia crescătoare, se
face o însemnată schimbare acolo, căci în compartimentul de jos, cu
matcă, au eclozionat multe albine tinere din faguri cu puiet căpăcit ; în
consecinţă, se mută matca sus unde fostul puiet necăpăcit este acum
căpăcit, iar corpul de jos este cel în care se face în continuare creşterea,
căci acolo se află cel mai mare număr de albine tinere.
Folosind această metodă de creştere permanentă a mătcilor în
prezenţa măteii, în acelaşi stup, este nevoie ca acolo să se găsească mai
multă albină tînără care va folosi şi la viitoarele nuclee de împerechere a
mătcilor tinere ajunse la maturitate sexuală.
„într-o stupină întreţinută după toate regulile — scrie F. Ruttner
— nu vor lipsi niciodată albine tinere ce se iau din oricare stup din pri-
sacă“ . Operaţia se face într-un stup gol cu fund şi cu urdinişul închis
care serveşte acum ca o roiniţă ; el are o gratie la o latură a lui unde
se perie albina tînără de pe fagurii cu puiet necăpăcit ; acesteia se stre­
coară prin gratii şi se adună dincolo de ea, în timp ce albinele bătrîne
zboară şi se înapoiază la stupii lor. Cu această albină tînără se va
obişnui nu numai colonia crescătoare dar şi viitoarele nuclee de fecun­
dare ce se vor forma curînd. Cu timpul colonia crescătoare, alimentată

Fig. 78. — Stupuşorul de fecundare Fig. 79. Stujpuşorul de fecundare

tip Orosi P a li : tip Zander
1 — fundul stupului ; 2 -,-r colonie pentru
eclozionarea mătcilor.

mereu cu hrană şi cu albine tinere, ar putea da semne de roire. Pentru

a evita plecarea unui anume roi, se scurtează longitudinal una din ari­
pile mătcii ; roiul ce se formează, datorită mătcii, care nu poate zbura,
se aşează la 1— 2 metri în faţa stupului crescător, fiind astfel uşor re­
coltat ; ţinut 1— 2 ore în această stare de ciorchine, roiul este readus în
stupul său pentru a-şi continua activitatea de a creşte mai departe serii
întregi de mătei selecţionate (fig. 78 şi 79).

Formarea nucleelor de împerechere

Formarea nucleelor de împerechere se face — tineri apicultori —

în raport de nevoile de mătei ale stupinei sau — în crescătoriile mari
— în raport de cerinţele altor beneficiari ce au comandat din timp
numărul de mătei fecundate pentru care se formează nucleele.
Cele mai bune nuclee sînt cele mari făcute cu ramă normală care,
deşi cer o însemnată cantitate de albine, miere, păstură şi doi faguri cu
puiet căpăcit, permit fecundarea la rînd a 4— 5 mătei, lăsând pe loc
ultima, matcă şi formînd astfel cîteva colonii ajutătoare pentru cele de
bază, care se vor dezvolta bine pînă la toamnă. Nucleul poate fi făcut
chiar în stupul respectiv la o margine, cînd este vorba de un stup de tip
Dadant sau orizontal, sau într-un corp superior gol la muTtietajat, care
poate adăposti chiar trei nuclee a cîte trei rame cu urdinişuri separate,
fiecare cu puiet şi hrană precum şi spaţiu pentru ouat. Stupul orizontal
fiind lung poate fi folosit ca stup-pepinier, adăpostind şase sau chiar opt

470
 nuclee, în cîte trei rame cu puiet compact şi albina acoperitoare şi mier I
şi păstură ; în atare situaţie urdinişurile sînt pe peretele frontal, alte trei
-ii
pe cel din spate la nivele diferite, iar restul de două nuclee vor ave;
urdinişuri în ambii pereţi laterali ai pepinierei cu 8 nuclee. Fiecare nu­
cleu are o culoare diferită cu semne geometrice, precum : un cerc, ■ J

pătrat, un triunghi, linii frînte sau drepte etc. în felul acesta măteile se
pot orienta mai bine.
Deşi s-ar părea că un număr mare de nuclee din acelaşi stup pepi-
nier este muljt mai economic, s-a constatat contrariul, şi anume : cu cîr
numărul lor e mai mare cu atît mai puţine mătci ajung în nucleul lor te
înapoierea din zborul de împerechere. Cercetătorul G. Taranov (U.R.S.S.)(
a stabilit chiar un procentaj în această privinţă şi anume : dacă în/tr
pepinieră cu 2 nuclee cu urdinişuri opuse orizontal — faţă şi spate
procentul de mătci fecundate este de 100%, în cele cu 4 nuclee măteile se
rătăcesc în proporţie de 154%, iar în cel cu 8 nuclee proporţia e aproape
dublă. în aceste nuclee cu rame întregi măteile se simt într-un mediu)
natural, bine hrănite, maturarea sexuală se face mai curînd, ovuîaţia
la fel, deci există cerinţe biologice adecvate. Populanea lor nu cere nici I
un efort deosebit cjecît căutarea mătcii coloniei pusă cu fagurele pe care
stă şi aşezată provizoriu în lădiţa de lucru pînă se aleg cei trei faguri,
cînd se introduce şi diafragma etanşă ; după 1— 2 ore albinele nucleului
orfan primesc ori o botcă gata să eclozioneze ori o matcă pentru împere­ I
chere, introdusă în prealabil într-o colivie automată, uşor admiisă de albi­
nele nucleului, aşa cum vom arăta de îndată.
Nucleele de fecundare m ijlocii sînt cele dintr-un magazin de re­
coltă R A 1001 împărţit în două, fiecare cu cîte şase semicadre. Cu 15— I
20 zile înainte de începerea lucrărilor de creştere, asemenea magazin cu
rame goale se aşează deasupra unui stup puternic ; albinele coloniei pro­
tectoare ocupă faguri cu miere şi păstură ; cînd apare nevoia de a-i
folosi ca nuclee de împerechere, se introduce diafragma etanşă, se res­ I
tructurează conţinutul împărţind ramele cu miere şi păstură şi la alte
nuclee în formiare, adueîndu-se acolo albinele tinere de pe doi faguri cu
puiet necăpăcit ; dacă matca coloniei crescătoare s-a urcat sus şi a depus
ouă şi are puiet în cîţiva faguri de magazin, ei se împart cîte doi la I
fiecare nucleu cu albinele lor acoperitoare ; după 1— 2 ore se introduce
ori o botcă gata de eclozionat — ceea ce se cunoaşte după culoarea mai
deschisă a virfului botcii, — ori o matcă abia eclozionată. M
Nucleele — avînd aerisirea pe la fund — înzestrate cu botei, se ţin |
3— 4 zile cu urdinişul închis într-o cameră umbrită. A ltfel multe albine
vor pleca din nuclee ; în acest timp măteile au eclozionat şi nucleele pot
fi scoase în prisacă cu urdiniş mic cît trece o albină. B
Cercetătorii de la Institutul nostru de apicultură au făcut preţioase £
observaţii asupra acceptării în nuclee a botcilor-sau a măteilor virgine :
diferenţele de acceptare sînt foarte mici ; e mai bine de dat botcă, pentru
că matca născută în nucleu, nefiind marcată — aşa cum se face cu măteile
eclozionate şi introduse — ele sînt mai puţin primejduite să fie ucise de I
prădători, cum sînt de pildă prigoriile care observă mai curînd pe cele
marcate decît pe cele care n-au încă semnul de culoare pe torace.

471 I
I

Urdinişurile nucleelor sînt situate poziţional în pereţii opuşi, pentru

a avea o siguranţă că mătcile reîntoarse din zborul de împerechere vin
cu siguranţă la nucleele lor. Desigur că hrana de stimulare la oricare fel
de nucleu de fecundare trebuie dată de două ori pe zi pînă ce ei şi-au
terminat misiunea. Stînd deasupra stupului protector, nucleele din maga­
zinul de recoltă folosesc căldura acestuia şi se dezvoltă bine, putînd să se
fecundeze în fiecare din ei la rînd cîte 4— 5 mătei.
Pentru stupinele mari sau crescătoriile special amenajate pentru
creşterea măteilor în număr însemnat, se folosesc, la fecundare, stu-
puşori mici cu trei rame, fiecare de mărimea a 1/3 din o ramă normală
STAS. Acesta eiste tipul de stupuşor al Institutului nostru de cercetări
pentru apicultură. Ei se populează cu 300— 350 g albine tinere, fiind cîte
doi, pereche, într-o casetă care îi adăposteşte de răceală ori căldură prea
mare. Poziţia urdinişurilor eşte opusă. Aceşti stupuşori au şi foloase şi
neajunsuri.
Din primele menţionăm : folosesc un număr redus de albine, con­
sumă puţină hrană, iar mătcile sînt uşor şi repede primite ; ca neajunsuri
amintim că nosemoza face ravagii în ei. De aceea în hrana oferită se
pune Fumidil B.
Făguraşii se taie din fagurii mari gata clădiţi dîndu-i albinelor să-i
consolideze. Se introduc botei gata de eclozionare între doi făguraşi îna­
inte de a peria albinele tinere peste ei, folosind o pîlnie a cărei deschi­
dere de jos este cît suprafaţa superioară a stupuşorului ; albinele găsesc
hrană sus într-un jgheab, ce face corp comun cu stupuşorul, unde albi­
nele au acces printr-un orificiu la unul din marginile înguste ale aces­
tuia. Se dă ca hrană sirop de zahăr cu proteine ; nu se foloseşte mierea
căci mirosul ei atrage albinele hoaţe care atacă şi distrug micronucleul.
La urdiniş are o mică gratie prin care albinele trec, dar matca nu ;
gratia stă ridicată pînă se fecundează matca apoi se lasă în jos, pentru
că altfel în zilele călduroase mica populaţie de acolo roieşte.
Repartiţia stupuşorilor se face pe o suprafaţă mai mare de teren,
sprijiniţi pe cîte un pilon de fier fixat în beton şi agăţaţi de un cui.
Stupuşorul are pe dosul capacului o fişă în care se notează toată evolu­
ţia micronucleului şi data fecundării repetate a măteilor.
Schimbarea anuală a măteilor se face cînd sezonul de vară mai
are un cules mic de întreţinere. Se organizează nucleul aşa cum s-a
arătat, afumînd albinele cu puţin fum de azotat de amoniu şi dîndu-le
0 botcă gata de eclozionat pusă între doi făguraşi cu puiet sau se intro­
duce o matcă neîmperecheată oferită într-o colivie automată de introdu­
cere. Penitru siguranţa acceptării, se observă zilnic oglinda stupului din
faţa urdinişului, dacă nu se află acolo matca moartă; în caz afirmativ
se verifică nucleul căci ori are botei proprii ori vreo matcă.
Cînd matca tînără s-a împerecheat şi a început să depună ouă, se
elimină seara matca veche a coloniei de bază, ridicînd puţin diafragma la
1 cm ; albinele simţind că dincolo este o matcă fecundată trec pe jos şi
se face unirea.

472
 La stupii verticali se procedează la fel, deci formînd nucleul orfan
sus ; corpul cu bot ca se separă de colonia de jos cu un jurnal dublu.
Se lasă deschis urdinişul de iarnă al nucleului, dar opus direcţiei de
zbor, adică în spatele stupului, iar cînd totul decurge în ordine şi matca
de sus a început să depună puiet, jurnalul se găureşte cu un cui în 7— 8
locuri, albinele trec sus, unindu-se. Cînd cele două mătci se întîlnesc, cea
vîrstnică cade totdeauna victimă căci acul ei nu mai are venin. Jurnalul
stă pe loc 15 zile cînd se ridică, iar colonia are matcă nouă.

Introducerea mătcilor ~

Desigur, introducerea unei mătci sub formă de botcă comportă o

serie de riscuri, căci se poate întâmpla ca albinele coloniei să roadă
botca şi apoi să elimine cadavrul, matca să piară cu ocazia zborului de
împerechere, sau albinele bătrîne din colonie să o molesteze, să-i roadă
aripile şi astfel să nu mai poată zbura pentru împerechere etc.
Este mai bună şi mai sigură introducerea mătcii cu un dispozitiv
special denumit colivie unde matca este ferită de agresivitatea albinelor
bătrîne, pînă cînd ea îşi însuşeşte mirosul specific al coloniei gazde. Stu­
parul, mai înainte, verifică atent fiecare fagure dacă albinele n-au clădit
cumva botei proprii, pe care le strică.
Cea mai bună este colivia automată din care matca se eliberează
singură fără intervenţia stuparului după 24— 36 de ore. In acest timp
albinele coloniei gazdă consumă şerbetul ce ocupă 2 tubuleţe pline ; din
primul, cel mai mic, şerbetul este consumat în 12 ore, îngăduind albine­
lor să poată intra în colivie, să se frece de matcă, să o lingă, să se obiş­
nuiască cu mirosul substanţei sale hormonale, substanţă ce o transmit
celor de afară. Prin acest tubuleţ matca nu poate ieşi căci acolo el este
barat cu o mică gratie Hanemann. Abia după ce albinele consumă, după
alte 12 ore, şerbetul din tubuleţul lung care nu are gratie, matca poate
trece în colonie fiind deja obişnuită cu albinele
respective, iar ele cu mirosul ei propriu.
O metodă sigură de introducere a unei mătci
în stup vertical este următoarea : cuibul cu matca Fig. 80. — Colivia
veche e jos ; se strică toate botcile existente ; se tip Dadant pentru
introduce între cele două corpuri de cuib o gratie introducerea măt­
cii în colonie* pînă
Hanemann ; se pune în suspensie între doi faguri prinde mirosul a-
din mijlocul corpului superior o botcă gata de eclo- cesteia şi o ac­
ceptă
zionare. Matca nouă va fi bine primită. Se des­
chide urdinişul superior din acel corp, fixînd sub
el o mică scîndurică de zbor, diferit colorată faţă de culoarea stupului.
Pe acolo matca nouă va ieşi în zborul său de împerechere şi se va
întoarce în mod sigur la albinele ce o aşteaptă. După ce a început să
depună ouă în cuibul său se retrage gratia ; cînd cele două mătci se vor
întâlni, cea bătrînă cade totdeauna victimă căci de multă vreme ea nu mai
are venin în vezica sa — rămînînd cea tînără să-şi urmeze destinul.

473
 O matcă fecundată poate fi introdusă chiar în colivia în care a sosit,
cînd aceasta este procurată de la o crescătorie. Cum matca este însoţită
de cîteva albine, mai întîi se elimină acestea, deschizînd tăbliţa ce acoperă
mica gratie de acolo ; albinele trag la lumină şi ies afară, orificiul de ieşire
se umple cu şerbet, iar matca rămîne singură. Stupul nu se desichide
5— 6 zile, după care matca nouă nu se mai sperie de lumină şi zgomotul
ridicării podişorului şi se observă că a început chiar să ouă. Nu se dă fum
niciodată cînd se verifică o matcă căci se sperie, fuge pe faguri, albinele
bătrîne o urmăresc, o prind în ghemuleţ şi o sufocă.
Un alt tip bun de colivie este cel care fixează matca pe un fagure ;
colivia este dreptunghiulară de 10/6 cm, făcută din pînză metalică cu
ochiuri de 2,5 mm ; marginile sale sînt zimţate şi răsfrînte în jos în unghi
drept. Sub ea matca are un spaţiu de mişcare ; cînd se fixează cu zimţii
* pe fagure apăsînd, şi avînd matca sub ea, albinele o hrănesc prin ză­
brelele pînzei metalice. Cum la una din laturi se află o deschidere cu
o mică gratie acoperită, după ce matca a stat acolo 12— 16 ore, se înlă­
tură tăbliţa acoperitoare de la gratie, albinele pot intra la matcă, fac
schimb de substanţă şi o acceptă. Colivia se retrage după cel puţin
2— 3 zile.
Un amănunt de mare însemnătate în privinţa coliviilor : oricare ar
fi modelul folosit, pînza metalică trebuie să aibă ochiurile de 2,5 mm în
ţesătură. Dacă pînza metalică e mai deasă, albinele hrănesc matca din
interior cu oarecare greutate şi, mai grav, nu pot linge substanţa de
matcă de pe corpul prizonierei ca să le dea siguranţa că au matcă.
Sînt zeci de metode de introducere directă a mătcilor fără protecţie,
dar atunci colonia trebuie să fie pusă în situaţii critice, alarmante, cînd
albinele coloniei nu mai sînt preocupate dacă între ele se află sau nu o
matcă străină. In timpul acestei alerte matca fiind introdusă, prinde re­
pede mirosul coloniei şi al stupului, iar albinele nu mai disting dacă este
sau nu adevărata lor mamă. De pildă, se orfanizează o colonie de matca
ei ; pe măsură ce se verifică fiecare fagure dacă nu cumva se văd botei,
ele se strică în caz afirmativ ; fagurii se pun răriţi în două corpuri goale ;
se lasă astfel colonia 15 minute să se aerisească, după care colivia cu
matcă se aşează pe scândura de zbor a stupului periind acolo brusc toată
albina de pe faguri ; albinele, speriate, elimină substanţa volatilă odo-
rantă a glandei lui Nassonof, care se împrăştie pe colivie şi pe matca din
ea, îneît albinele n-o mai disting dacă este sau nu străină ; se eliberează
atunci matca deschizînd colivia, iar ea intră odată cu albinele ultimului
fagure periat. -
O altă metodă de introducere directă este folosirea fumului care
se dă abundent prin urdiniş, închizîndu-1 şi deschizîndu-1. După 15 mi­
nute se mai dă o repriză de 10— 12 pufăituri cînd se eliberează matca
pe seîndura de zbor de la urdiniş, iar ea pătrunde în stup şi este
acceptată.
Indiferent de metoda folosită pentru introducerea unei mătci, stu­
parul este obligat ca, înainte de a o aplica, să se convingă că în stup
albinele au început să crească botei căpăcite.sau nu, pe care le strică.
 I

Un alt procedeu bun constă în : închiderea în colivie a măteii vîrst -II

nice suspendând colivia închisă în mijlocul cuibului cîteva ore ; apoi
matca este suprimată de îndată ce iese din colivie şi imediat în locul ei
se introduce matca nouă ; colivia se pune între faguri în acelaşi loc
unde a fost mai înainte, dar ungînd-o cu miere străină, nu cu cea din I
acel stup ; lucrarea se face seara, iar dimineaţa, dacă se observă sub
colivie că albinele au clădit un mic făguraş este dovadă că albinele o
acceptă ; orificiul de ieşire este acoperit cu o mică foiţă de fagure arti
ficial găurit cu un cui ; albinele rod foiţa curînd şi eliberează matca.
Cea mai eficace şi nouă metodă, simplă şi rapidă, de introducere a I
măteii este cea făcută cu ajutorul alcoolului etilic pur denumit etanol,
o inovaţie a cercetătorului ceh V. Zaplata. Cantitatea de alcool folosită
este în raport de volumul stupului şi de numărul fagurilor ocupaţi de
albine ; la un stup Dadant cu. 12 rame se folosesc 8 ml alcool chimic I
pur cu un titraj de 98Vo- La un nucleu cu 6 faguri se vor folosi 4 ml —
deci foarte puţin. înainte de a folosi alcoolul matca se introduce în coli­
vie, a cărei deschidere este închisă cu puţină pastă de zahăr cu miere
semicristalizată. Pe o sugativă mai subţire se toarnă cantitatea de alcool I
corespunzătoare pentru volumul stupului respectiv. Sugativa stropită
cu alcool se introduce sub ramele cuibului cît mai repede posibil, pentru
că alcoolul se evaiporă foarte repede. Partea nestropită a sugativei
rămîne puţin afară pentru a o putea retrage uşor după 30 minute. I
Cantitatea de alcool trebuie măsurată cu ajutorul unei pipete de
laborator ce are gradaţii de la 0,1 ml. Imediat după introducerea suga­
tivei se aşează sus pe leaţurile superioare ale ramelor colivia cu matca şi
se închide stupul ; vaporii degajaţi din sugativă să nu bată direct în
I
colivia cu matcă ce stă puţin mai spre partea din spate a stupului. Cînd
stupul este cu rame aşezate în pat cald colivia se aşează la a 3-a ramă
"dinspre fund, iar sugativa este sub ramele dinspre urdiniş.
Imediat ce alcoolul începe să se evapore, privind urdinişul, se
observă o agitaţie şi un zumzet alarmant. Liniştea şi activitatea normală I
a coloniei reîncepe după 15 minute. Sugativa va fi retrasă după ce liniş­
tea s-a restabilit complet cam la 30 minute. Colonia nu se verifică decît
după 4— 6 zile, cînd colivia goală este retrasă, făcîndu-se atunci şi con­
trolul ; se va constata cu siguranţă că matca a depus deja ouă din prima I
zi. Alcoolul etilic se găseşte la farmacie sau poate fi înlocuit cu votca
cu o concentraţie de 40 a dar atunci doza este de 10 ml pentru un corp
de stup R A 1001 sau Dadant de 12 rame ; cînd stupul are şi magazin de
recoltă, doza va fi de 19 ml. Este interzisă folosirea alcoolului denaturat I
sau medicinal. Cînd se foloseşte alcoolul etilic să nu se fumeze, nici să
nu se aprindă chibrit prin apropiere căci este foarte inflamabil şi aprin-
zîndu-se poate să distrugă colonia.
I

Marcarea măteilor

Operaţia de marcare a măteilor cu o anumită culoare aplicată pe

torace înlesneşte observarea ei foarte repede cînd se deschide stupul şi I

se verifică fagurii. Sînt 5 culori folosite în acest scop, aprobate de con­

venţiile internaţionale, culori care diferă de la an la an. In felul acesta

475 I
se va şti totdeauna anul în care matca a intrat în serviciul ei. Aceste
culori sînt : alb, galben, roşu, verde şi albastru. Culorile se repetă după
fiecare 5 ani în aceeaşi ordine.
Mătcile se marchează fiind încă neîmperecheate, în momentul cînd
stau în cuştile de păstrare cu cele 5 albine însoţitoare. Atunci matca
tînără se eliberează pe o perniţă de burete din cauciuc, întins pe masă ;
cu două degete de la mîna stîngă matca e prinsă şi fixată pe burete, în
timp ce cu mîna dreaptă se aplică o picătură de şerlac pe torace, care să
nu se întindă nici spre ceafă, nici spre articulaţia aripilor. Imediat se ia
o rondelă de opalit colorată cu culoarea 'anului respectiv şi se aşează peste
picătură de şerlac, suflînd 20— 30 secunde pentru ca aceasta să se întă­
rească. Apoi se pune în faţa măteii cuşca de păstrare cu orificiul deschis,
iar matca eliberată pătrunde în interior unde sînt cele 5 albine însoţi­
toare.
Cînd se marchează o matcă deja fecundată şi acceptată de o colo­
nie, procedeul de marcare este la fel, ou deosebirea că în loc de cuşca
de păstrare a măteii se pune înaintea ei o colivie de introducere fără
capacul de acoperire. După ce matca intră în colivie, în locul
acestuia se aplică o foiţă de fagure artificial drept capac, căruia i s-au
făcut 3— 4 orificii cu un cui. Colivia se introduce între 2 faguri cu puiet.
Albinele lărgesc orificiile, intră la matcă şi o eliberează. Atunci şerlacul
adeziv este complet uscat, mirosul lui a dispărut, iar matca îşi reia mai
departe activitatea sa, fără a fi stînjenită de albine.
Un bun adeziv este cel făcut cu acetonă în felul următor : în 20 g
acetonă se pun 2 g celuloid de film tăiat mărunt. Sticluţa se închide şi
timp de 24 de ore se agită de cîteva ori. Acetona dizolvă celuloidul, iar
în soluţie se adaugă puţină anilină de culoarea dorită.
Soluţia de şerlac se face dizolvînd cristalele în 1/4 din capacitatea
sticlei care se completează apoi cu alcool de 40° (votcă).
Terminînd acest capitol foarte important şi pasionant al creşterii
mătcilor selecţionate, v-am făgăduit — tineri apicultori — că am să vă
descriu metoda de lucru a unui distins şi tenace crescător care --- func­
ţionar fiind — nu se poate ocupa de stupină decît duminica. Totuşi,
după 26 de ani în munca de selecţie a reuşit să aibă o producţie medie
de 50 kg de Situp, crescînd anual mătci din ce în ce mai bune, folosind
numai din cele recordiste. în fiecare an schimbă mătcile la 50% din
stupii săi, deci urmăreşte rezultatele lor timp de ^2 ani fiecare ; această
operaţie o face la sfîrşitul lunii iulie pentru ca tinerele mătci să înceapă
activitatea la începutul lunii august ; în felul acesta coloniile cu mătci
tinere intră în iarnă cu un mare număr de albine rezistente.
: • ••

Creşterea mătcilor în duminicile libere

Iată programul său de lucru în ce priveşte creşterea selecţionată

de mătci în duminicile libere : sîmbătă după masă ajunge la stupină în
jurul- orei 15 ; scoate botcile artificiale din dulapul în care le păstrează
şi le lipeşte pe şipci înguste de 1/1 aşezîndu-le în două rame portbotci.
La orele 16 organizează în 30 minute colonia pornitoare astfel :
Bcoate toţi fagurii cu puiet, inclusiv pe cel cu matca pe el, punîndu-1

476
 într-un corp gol, aşezat deasupra unei colonii puternice. Pentru sepa­
rarea celor două unităţi pune peste corpul coloniei gazdă o gratie Hane­
mann acoperită cu două ziare suprapuse ; deschide în corpul de sus
urdinişul de iarnă, care are direcţia de zbor în spatele stupului gazdă ;
în corpul fără matcă au rămas 5— 6 faguri cu miere şi puţin polen cu
albina acoperitoare.
La orele 17 transvazează în botcile artificiale larve dintr-o colonie
vecină ; ele pot fi şi de vîrstă variată, căci vor fi eliminate a doua zi.
Duminică (prima pentru creştere), la ora 9, elimină larvele puse
sîmbătă şi replantează în aceleaşi botei, care au pe fund mult lăptişor,
larve cît mai tinere luate din colonia de prăsilă recordistă.
Intre orele 10— 12 formează 5— 6 colonii crescătoare cu matca pre­
zentă, cele mai bune din prisacă, recordiste ca producţie de miere
şi care vor transmite prin doici bunele lor calităţi.
La ora 17 se scot şipcile cu larvele acceptate din colonia pornitoare,
introducînd cîte o şipcă făcută anterior, cu larve, în fiecare colonie
crescătoare.
Duminica a doua soseşte la stupină la ora 9 ; verifică de îndată
botcile acceptate, izolîndu-le în cuşti de eclozionare. Fiecare cuşcă are
pe scobitura de la fund pastă de miere cu zahăr pudră plus cinci albine
tinere luate de pe botei.
Duminica a treia formează nucleele şi introduce în ele mătcile eclo-
zionate în cuştile de eclozionare, trecîndu-le în colivii de introducere
automată, prevăzute^ cu şerbet la cele două orificii de ieşire sau pune
acolo o foiţă de fagure artificial.
Mătcile nefolosite se trec în alte colivii cu hrană şi alte cinci albine
tinere proaspete.
Duminica a patra foloseşte materialul rămas acolo unde este nevoie
prin suplinirea pierderilor constatate.
Duminica a cincea : face controlul nucleelor, completează cu mătei
coloniile orfane din cele rămase din duminica precedentă.
Duminica a şasea. Mătcile rămase nefolosite le pune în colivii noi
cu hrană nouă şi alte cinci albine tinere' proaspete.
Este de o mare importanţă ca mătcile ajunse la eclozionare să aibă
în jurul lor acele cinci albine tinere din grupul celor ce îngrijesc mătcile.
După cum vedeţi — tineri apicultori -— nu trebuie să credeţi că
a creşte mătei este cu neputinţă pentru un salariat, care nu se poate duce
la stupină decît duminica. Se pot obţine chiar mătei selecţionate care
anual dau producţii crescînde.
Trebuie să ştiţi că stupina acestui crescător tenace nu a fost depla­
sată în alt loc timp de 27 de ani. Cu 12 ani în urmă baza meliferă era
bogată, căci terenurile inundate de Dunăre aveau, în special de la 15
iulie pînă în octombrie,-o bogată sursă meliferă de la diferite varietăţi
de izmă de baltă.
De cîţiva ani Dunărea s-a îndiguit, iar fostele bălţi sînt redate cul­
turilor agricole ; baza meliferă este foarte redusă, numai pe diguri,
canale, ramMeuri şi debleuri şi totuşi, în ciuda acestei grele situaţii,
făcînd selecţie şi crescînd mătei numai din colonii recordiste, s-a ajuns
ca recoltele actuale să fie superioare celor care se obţineau înainte de pe

477
întinsele terenuri inundabile şi cînd nu se făceau asemenea lucrări de
selecţie.
Terminînd descrierea acestei pasionante activităţi în care crescăto­
rul simte bucuria succeselor sale de creaţie, pot să vă spun că acel tenace
crescător de mătei este cercetătorul ing. N. Foti.

Insămînţarea artificială a măteilor

Problema însămînţării măteilor este cunoscută în lumea apicultori­

lor de peste două decenii şi ea încă nu a intrat în uzul curent al lucrărilor
ce ar putea fi făcute de simpli tehnicieni, ci aparţine deocamdată gene­
ticienilor. De asemenea nici aparatura nu e definitivă şi universală, căci
aproape fiecare ţară cu o apicultură mai avansată posedă laboratoare
speciale cu o aparatură diferită.
In linii mari — în afară de cele spuse la capitolul „Cum trebuie să
fie o matcă bună“ , trecînd uşor asupra problemei heterozisului — se
procedează astfel : matca anesteziată cu bioxid de carbon (C 02) este aşe­
zată pe un dispozitiv de fixare ; cu două pense foarte fine se lărgeşte
camera acului ; apoi cu o seringă hipodermică ultra-subţire, ajutat şi de
o lupă biooulară, se introduce o cantitate de spermă obţinută de la trântori
cu cîtva timp înainte, dar bine păstrată în frigider.
Cantitatea de spermă trebuie să fie astfel gradată încît vezica sper-
matică să poată fi complet umplută. Obişnuit geneticienii repetă de două
ori însămînţarea artificială, după 24 ore de la prima, folosind 4— 5 mm3
de spermă.
Avînd în vedere importanţa ce trebuie dată trîntorilor, selecţionaţi
pentru obţinerea spermei suficiente cu care să poată fi însămînţate
mătcile virgine, în perioada cînd în prisacă nu au apărut trîntori, sau au
fost izgoniţi din colonii spre sfîrşitul verii, sperma odată recoltată se
păstrează în tuburi capilare. Cercetătorul ceh V. Vesely, care. lucrează
activ în problema însămînţărilor artificiale, aminteşte că trebuie luate
toate măsurile privind fiziologia şi microbiologia cînd se face aspiraţia
spermei în capilare. De asemenea cu ocazia centrifugării spermei trebuie
procedat cu grijă, fără folosirea antibioticelor, ca să nu se modifice
mobilitatea celulelor seminale ale lichidului.
Acum se foloseşte o metodă de recoltare foarte bună recoltînd
sperma direct din vezicula seminală fără ca ea să mai treacă prin bulb şi
deci fără să mai fie amestecată cu alte secreţii lichide.
Cu însămînţarea artificială se obţin — aşa cum am mai spus —
produşi de mare valoare privind producţia de miere şi ceară, clădirea
intensă a fagurilor, vitalitatea albinelor, longevitatea lor şi rezistenţa la
boli etc.
Americanii dau mare atenţie sistemului de reproducţie consangvină,
înţelegînd prin aceasta împerecherea subiecţilor care genetic sînt rude
cît mai apropiate. în felul acesta s-a înfăptuit şi la albine fenomenul
heterozisului, aşa cum au obţinut heterozisul porumbului care dă recolte
record.

478
 I

Operaţia se face în felul următor : prin selecţie foarte atentă se

obţin două linii ale unor colonii ce dau constant producţii mari, şi întru­
nesc majoritatea indicilor de selecţie.
O colonie din acestea se orfanizează şi este lăsată să-şi formeze I
botei ; se ia apoi una din ele şi se dă unui nucleu puternic abia format.
Curînd din botca dată va ecloziona o matcă căreia nu i se îngăduie să
iasă în zbor de împerechere aplicîndu-se la urdinişul nucleului o grătioară
Hanemann : după 12— 15 zile matca prizonieră începe să depună ouă în
cuib din care, vnefiind fecundate, se nasc trîntori ; geneticianul ia I
sperma acestor trîntori şi o inoculează cu seringa specială în spermateca
tinerei mătci prizoniere, care este în prealabil narcotizată cu bioxid de
carbon. Deci din acel moment matca este însămînţată cu sperma proprii­
lor săi fii. I

Se ajunge astfel la o consangvinizare strînsă păstrînd în acelaşi timp

patrimoniul genetic al rasei locale. Ca orice consangvinizare, ea prezintă
pericolul apariţiei diferitelor fenomene patologice şi, în consecinţă,
la dispariţia coloniei dacă nu se iau alte măsuri. S-a spus deja de I
experienţa cercetătorului american O. Mackensen care, forţînd consangvi-
nizarea unor colonii, după cinci generaţii acele colonji consangvine au murit.
Dar dacă se încrucişează trîntori şi mătci ce provin de la două lin ii con­
sangvine şi deci foarte slăbite, se obţin descendenţi deosebit de viguroşi. 1
S-a ajuns astfel — în chip ciudat — la acea „ vigoare h i b r i d ă care poartă
denumirea de heterozxs.
Aceste mătci hibride introduse în colonii dau producţii mari şi po­
sedă calităţi excepţionale, dar numai în prima generaţie ; deci aceste I
hibridări nu trebuie duise mai departe căci totul se năruie. S-au făcut
de prof. R. Chauvin încrucişări între rase şi anume : rasa carniolă cu
cea neagră obţinînd 31% recoltă mai mare ; rasa caucaziană cu carniolă
cu recoltă de 100% mai mare ; caucaziana cu neagra numai cu 15% ; I
rasa din Anatolia şi neagră din Anglia obţinând 128-— 151% mai multă
recoltă.
Nu toate rasele au dat aceleaşi rezultate. De pildă încrucişări între
italiană şi cipriotă au dus 'la o mărire a agresivităţii aşa cum s-a -întîmplat I
şi cu hibridarea albinei braziliene cu albina africană adansonii cu rezultate
dezastruoase, îneît acum cercetătorii duc o adevărată luptă să distrugă
acest hibrid periculos.
Foarte reuşite sînt încrucişările în prima generaţie a măteilor cauca­ I
ziene cu spermă de la trîntori italieni.
La noi nu e cazul să urmărim încrucişarea perfectei noastre rase
Carpatica cu vreo altă rasă străină. Trebuie să ne mărginim la selecţia
pe linii a rasei noastre care dă producţii mari cînd aceste lucrări se fac 1
în condiţiuni desăvîrşite. Ing. N. Foti face o selecţie de 15 ani şi a ajuns
ca producţia medie în stupina sa să fie anual de 50 kg de miere, aşa cum
vom arăta puţin mai departe.
Avînd în vedere importanţa deosebită ce trebuie dată creşterii I
trîntorilor selecţionaţi, care furnizează spermă suficientă păstrată în capi­
lare şi depozitată în frigider pentru însămînţarea măteilor selec­
ţionate, cunoscutul savant F. Ruttner a fixat condiţiile ce trebuie să în-
I
479
 deplinească această activitate de bază în opera de msămînţare artificială
şi anume :
a) Tipul de trîntori aleşi în acest scop trebuie să provină din colonii
cu o vitalitate deosebită, urmărindu-se obţinerea de linii cu o mare lon­
gevitate ;
b) Creşterea de mătci să fie începută la timp potrivit pentru ca
trîntorii să ©olozioneze cu cel puţin 36 zile înainte de ieşirea din botei a
măteilor virginte ;
c) Coloniile crescătoare de mătci, cît şi cele ce cresc trîntori selec­
ţionaţi să fie întărite cu faguri cu puiet căpăcit luaţi din coloniile ce fac
parte din liniile de selecţie ce au dovedit o vitalitate mare ;
d) Pentru că unele mătci refuză să depună ouă în faguri ce au
multe alveole mari de trîntori, cea aleasă ca sa dea astfel de ouă trebuie
ţinută sub un izolator din gratie Hanemann ca o cutie, unde ea este in­
trodusă cu un astfel de fagure ; ea n-are posibilitatea să iasă de acolo
decît atunci cînd tehnicianul ce conduce operaţiile de creştere rp elibe­
rează şi este nevoită să depună ouă nefecundate ;
e) Pentru că albinele doici nu îngrijesc bine puietul de trîntor în
coloniile crescătoare, fagurii cu ouă sînt retrase şi introduse în colonii
puternice orfanizate. Trebuie însă ca tehnicianul selector să fie atent ca
albinele aceleiaşi colonii să nu-şi formeze albine ouătoare ; în acest scop
el urmăreşte data naşterilor puietului de trîntor.
f) Trîntorii să fie izolaţi în stupii lor, avînd urdinişurile închise pînă
cînd li se absoarbe sperma ;
g) Ei se marchează şi sînt redaţi imediat coloniei de origine ;
h) Păstrarea lor în stupi se face punînd gratie Hanemann la urdi­
nişuri prin care albinele trec dar trîntorii şi măteile nu ;
i) Hrana dată va fi bogată în proteine cînd afară în natură e secetă
sau sezonul este întîrziat din cauze meteorologice vitrege ;
j) Trîntorii să aibă o condiţie optimă cînd li se ia sperma ; ei trebuie
să fie însoţiţi în stup de multe albine lucrătoare.
Temperatura de afară, din natură, joacă un rol de seamă cînd ei se
manipulează şi li se ia sperma. Dacă timpul e rece, lucrările trebuie
făcute în cameră încălzită, trîntorii care n-au fost imediat folosiţi trebuie
păstraţi la căldura unei colonii puternice sau într-o clocitoare artificială.

Creşterea industrială de mătci selecţionate

Dată fiind — tineri apicultori — cerinţa din ce în ce mai mare de

mătci \selecţionate care să asigure o producţie mărită de miere şi linii
rezistente la boli şi intoxicaţii cu pesticide, s-a hotărît înfiinţarea unor
staţiuni de creştere în mare, după modelul celor de peste hotare. Un mare
crescător din S.U.A. — anume Weaver — care nu foloseşte însămînţarea
artificială în crescătoriile sale de mătci din Texas unde de 50 de ani duce
o muncă de ameliorare cu bune rezultate, creşte în 19.500 de nuclee
peste 55.000 de mătci selecţionate de înaltă clasă.
Iată cum se procedează în acest scop, după lămuririle date delegatu­
lui nostru ing. A. Harnaj : începînd cu organizarea nucleelor goale în care
introduce fagurii cu miere scoşi de la rezervă şi faguri artificiali, se

480
populează fiecare nucleu cu 150 g albină (15.000 albine). Ritmul de pregă­
tire a lor e de 1 600 nuclee pe zi astfel încît în două săptămîni se atinge
cifra de 19.500 nuclee populate. Ele stau aşezate pe suporţi metalici la
30 cm de la pămînt pentru ca lucrătorul tehnician să nu se obosească.
Sezonul activ favorabil pentru creştere ţine din martie pînă în luna
iunie ; în această perioadă fiecare nucleu poate da pe rînd pînă la 3— 4
mătci deplin fecundate care se expediază beneficiarilor în colivii de
transport cu şerbet şi cu cîte 7 albine tinere însoţitoare.
Concomitent cu formarea nucleelor — puţin chiar anticipînd — se
încep lucrările de creştere prin transvazarea larvelor din 10— 12 colonii
selecţionate, avînd cei mai buni indici de selecţie, urmărind producţia
mai mare de miere, lipsa înclinaţiei spre roire şi o cît mai redusă agre­
sivitate.
Transvazarea larvelor se face în botei artificiale fără a mai pune. pe
fundul lor picătura iniţială de lăptişor, căci după 12 ore larvele au la
dispoziţie lăptişor suficient, dat de albinele doici.
Botcile cu larvele transvazate se lipesc cîte 30 pe cîte un lanţeţ
aşezînd cîte doi lanteţi în rame port-botci, aşa cum aţi văzut că se pro­
cedează la obţinerea lăptişorului de matcă. Fiecare ramă port-botci se
introduce într-o colonie puternică orfanizată în prealabil, colonie care are
mari rezerve de hrană : miere şi polen, primind totuşi zilnic o hrană
stimulativă de sirop, turnat în ulucelul ramei de hrănit.
O astfel de colonie este denumită : „autostarter“ adică colonia por-
nitoare. Pentru toate cerinţele creşterii de mătci sînt suficiente un
număr numai de 25 autostartere. Fiecare din ele primeşte cîte 150 de
botei cu larve transvazate din care, obişnuit, albinele iau în creştere şi
hrănesc cam 120 larve.
Pentru că la hrănirea acestui număr de larve este nevoie de multe
doici, din 2 în 2 zile fiecare colonie pornitoare mai primeşte cîte un fagure
cu albine tinere — viitoare doici.
După 20 de ore botcile cu larve pornite în autostartere sînt intro­
duse în colonii normale şi aşezate între ramele cu puiet în corpul al doilea
de sus, matca rămînînd în corpul de jos ; cele două corpuri sînt separate
cu cîte o gratie Hanemann. Cum larvele din botei au fost deja luate în
creştere în autostartere, albinele din corpul superior au grijă de ele, căci
acolo se aşează cel mult 20 de botei din 5 în 5 zile, bine hrănite cu lăptişor,
încît atunci cînd mătcile tinere au eclozionat, în botei mai rămîne încă
mult lăptişor pe fundul lor.
Coloniile ereiscătoare, în număr de,300 în raport cu cel al nucleelor
cu care se lucrează, cresc şi hrănesc un mare număr de trîntori necesari
fecundării viitoarelor mătci; ei provin din coloniile cele mai bune din
prisacă. Cu cîteva zile înainte de eclozionarea tinerelor mătci din corpu­
rile de deasupra ale stupilor normali, botcile sînt trecute în nuclee, unde
mătcile, după 6— 7 zile de la fecundare, încep să depună ouă.
Fapt important în producţia de mătci e ca împerecherea să aibăJoc
la începutul sezonului activ. Cel mai mare procent de mătci deplin.fecun-
date, care încep normal ouatul, se realizează în luna aprilie. -
 S-a constatat că botcile cu volum mare, în toţi anii cît au durat
experienţele, au fost cele din luna aprilie, iar cele din martie, cele mai
mici. în alţi ani cele din lunile mai şi iunie au fost cele cu volum mai
mare.
în privinţa numărului oviductelor este o corelaţie strînsă între greu­
tatea mătcilor şi numărul de oviducte.
Toate aceste date pot fi utilizate pentru stabilirea căilor de amelio­
rare şi selecţionare a diferitelor linii.

Păstrarea mătcilor în afara ghemului

Cu 25 de ani în urmă, colectivul de cercetători de la Staţiunea Cen-

rală de apicultură R.S.R., dirijată de ing. N. Foti, a prezentalt o metodă,
prima în lume, cu ajutorul căreia mătcile disponibile în toamnă pot fi
păstrate pînă în primăvară în afara ghemului. Mica unitate formată din
50— 60 de albine tinere alimentează matca. Ele trec cu succes peste ri­
gorile iernii pînă în primăvară, cînd îşi pot relua activitatea de procrea-
ţie în nucleele formate foarte timpuriu. în felul acesta se realizează sfa­
tul marelui cercetător american C.L. Farrar că în oricare stup de produc­
ţie să procreeze două mătci.
Se folosesc în acest scop nişte cuşti din material plastic de 70 mm
înălţime, 50 mm lăţime şi 43 mm adîncime, avînd în interior cîte un mic
făguraş. Acest mic micronucleu este alimentat cu o epnubetă plină cu
miere de salcîm ce stă în poziţie verticală, sprijinită de o dulie. Mierea
trebuie tratată cu Fumidil B pentru a împiedica dezvoltarea protozoarului
Nosema apis.
Cuştile sînt adăpostite în dulăpioare ce pot cuprinde 20— 120 micro-
nuclee, stînd într-o cameră cu o temperatură obişnuită care poate fi chiar
locuinţa stuparului, avînd de la 16° la 22°C.
Controlul micro nucleelor se face la două săptămîni cînd eprubetele
se încarcă din nou cu miere iar albinele uzate se preschimbă, luate din-
tr-un stup pregătit în acest scop încă din toamnă.
în felul acesta cu o cheltuială numai de 200 mg miere şi 200— 300
albine tinere preschimbate de fiecare micronucleu, se ajunge în primăvară
cînd se formează nucleele ajutătoare ale coloniilor de bază cărora li se dă
cîte o matcă scoasă din cuşca respectivă. Ea îşi reîncepe ouaitul sub acţiu­
nea hrănirii stimulente şi a căldurii ce o primeşte de la colonia de bază.
Ambele unităţi ajung în pragul marelui cules cu populaţii mari şi cu
largi posibilităţi de a obţine producţii mari de miere.
Crescătorul de mătci Florin Hanganu din comuna Joiţa, jud. Ilfov, a
inovat un stupuşor de fecundare construit din poliuretan spumă, care
poate fi folosit şi la păstrarea mătcilor în afara ghemului, avînd o capaci­
tate de 500 albine şi un fagure cu 1 700 alveole, în care mătcile iernează
în condiţii foarte bune.

482
 I

IN D U STR IA LI Z A R e a ®
PRODUSELOR PR ISĂC CIH l

Problema industrializării produselor apicole la noi a prins viaţă de]

cînd Combinatul Asociaţiei Crescătorilor de Albine prelucrează produsele
I
de bază pe scară mare, toate fiind preparate sub diferite forme în labora­
toarele de acolo care le pun în valoare spre binele şi sănătatea oamenilor.
Mierea, în afară de consumul ei direct şi care este din ce în ce mai
mare, înlocuieşte zahărul ce este dăunător cînd e consumat în mari can­
tităţi. Ea este folosită de Combinat la fabricarea hidromelului, produs su­ I
perior chiar vinului din punct de vedere gustativ dar şi prin substanţele
sale preţioase. De pildă în Franţa, care este,ţara cu cele mai întinse pod­
gorii şi un însemnat consum de vin, hidromelul este foarte apreciat şi
consumat. I

Polenul, cu componentele sale de acizi nucleici, proteine, vitamine,

substanţe minerale, tinde să devină un panaceu în diferite boli umane,
creator şi reparator acolo unde terapia chimică cu medicamente rămîne
inoperantă. El, acum, e cerut în cantităţi ce abia pot fi satisfăcute. I
Propolisul, element asanant în viaţa coloniei de albine, este totodată
un ajutor de preţ în sănătatea omului şi animalelor ; purificînd mediul
înconjurător cu efluviile sale volatile, asanează interiorul stupului cît şi
alveolele din cuibul măteii, fiind o frînă contra multor agenţi patogeni ai
I
diferitelor boli ale albinelor. Laboratoarele Combinatului Apicol îl pre­
lucrează în diferite forme ca : unguente, soluţii în felurite titraje, medi­
camente şi analgezice cu rezultate deosebite.
In ultimii doi ani (1975/1977) sub egida A P IM O N D IA au avut loc trei
simpozioane : la Madrid, la Bratislava şi Bucureşti, unde s-au dezbătut I
zeci de referate privitoare la acţiunea binefăcătoare a propolisului.
Lăptişorul de matcă, folosit în medicină sub formă de fiole, drajeuri,
tablete, pur sau amalgamat cu miere, este industrializat în cosmetică cu S
rezultate minunate de refacere organică, de întreţinere şi de hrănire a •
pielii. .
Ceara, la fel, se foloseşte în diferite industrii ca materie primă de
mare valoare.
Veninul albinelor, atît ,de folositor în tratarea bolilor reumatice, este I
un produs valoros care se industrializează în multe ţări pe scară mare
prin prelucrarea lui în fiole injectabile, după ce periculoasele sale ele­
mente proteice sînt anihilate.
 Hidromelul
Hidromelul, băutura zeilor cum o denumeau strămoşii noştri romani,
este vinul făcut cu miere şi apă plus cîţiva fermenţi şi săruri nutritive.
El are acelaşi proces de fermentare ca şi vinul din struguri, cu deosebi­
rea că fermenţii vinului nu există în miere. Totuşi, introduşi în mustul
de miere şi apă, făcut iniţial ca o maia, denumită „mursă“ , preparată cu
fermenţi selecţionaţi din vin, se obţine o băutură plăcută la gust, cu un
buchet minunat provenit din aroma mierii şi parfumul florilor, cu o
culoare frumoasă de ambră şi o tărie alcoolică însemnată.
O bună preparaţie cere însă neapărat să se ia cele mai stricte măsuri
ca în masa amestecului să nu pătrundă bacterii nocive, în care scop
toată aparatura şi inventarul folosit la fabricarea vinului din miere tre­
buie să fie sterilizate cu mijloace simple dar aplicate cu atenţie şi nelă-
sînd lâ o parte amănuntele, căci adeseori „ buturuga mică, răstoarnă
carul mare<( !
Localul unde urmează să se prepare hidromelul va fi dezinfectat
prin pulverizare de formol, cu uşile şi ferestrele închise timp de zece
zile înainte. Pereţii trebuie văruiţi proaspăt.
Butoaiele — fără miros — după spălarea cu apă clocotită, răzuirea
urmelor de drojdie şi a altor elemente nocive, sînt dezinfectate cu o
soluţie de lVo clorură de calciu sau bisulfat — 10 g la 10 litri apă. Ca
siguranţă, pentru a nu fi rămas prin încheietura doagelor diferite bac­
terii, butoaiele se tratează cu sulf : un fitil de 12 cm este suficient la
un butoi de 450 litri. Fitilul să fie din cel cu o tăviţă sub el, pentru ca
sulful aprins să nu cadă în butoi ; altfel, sub acţiunea fermenţilor, sulful
se transformă în hidrogen sulfurat şi dă hidromelului un miros de ouă
clocite.
Damigenele în care se prepară mursa de miere să fie perfect
curate ; aparatul de amalgamare a mursei dezinfectat, dopurile de fer­
mentare de la vrana butoaielor sau damigenelor opărite în prealabil,
şi tot ce se foloseşte ca inventar opărit şi dezinfectat.
Apa folosită la prepararea hidromelului să nu fie văroasă, sălcie,
feruginoasă. Pentru siguranţă, ea se clocoteşte 30 minute, se lasă vasul
acoperit tot atît timp ; toate sărurile minerale şi impurităţile şe sedimen­
tează pe fund şi apa este trasă cu furtunul dezinfectat în alt vas perfect
curat. Apa de ploaie nu este bună.
Mierea să fie din cea cu o savoare deosebită, gustul plăcut şi culoa­
rea frumoasă, elementele care sînt transmise viitorului vin din miere.
Ea este ţinută în vase care nu coclesc, de preferat în bidoane inox, înlă-
turînd complet pe cele de tablă de fier sau de zinc neparafinate.
Fermenţii sînt baza pe care se sprijină întregul proces de fermen­
tare a hidromelului. Ei sînt selecţiohaţi în laboratoarele marilor podgorii
de la Cotnari, Valea Călugărească, Murfatlar etc. fiecare cu specificul lui
de Fetească, Oţonel, Muscat, Crîmpoşie, Riesling etc.
Fermentaţia — după Vouloir ale cărui sfaturi le urmărim — tre­
buie să fie apropriată felului de hidromel preferat. „Fermentul lucrează
după originea sa şi este cu atît mai activ şi viguros cu cît masa lichidu­

484
lui pe care o are de transformat se aseamănă mai mult prin constituţia
sa cu vinul din care el se trage
Dacă hidromelul se face într-un sezon rece, se vor cere de la labo­
ratorul respectiv fermenţi care provoacă fermentaţia şi la temperaturi
exterioare scăzute. Fermenţii trebuie să fie proaspeţi, comandaţi cu cel
mult două săptămîni înainte de prepararea hidromelului. Sticla cu fer­
menţi se ţine la loc răcoros, curat şi să nu se deschidă decît în momentul
folosirii. Fermenţii trebuie introduşi înainte de a fi început orice fel
de fermentaţie în masa lichidului destinat să fie un viitor hidromel.
Drojdiile de vin pot fi folosite dacă nu se găsesc fermenţi selec­
ţionaţi, dar numai dintr-o podgorie renumită care nu numai că are soiuri
de vinuri alese, dar personalul este format din vinificatori buni. Este
de mare importanţă ca drojdiile să fie luate din vinuri sănătoase care
au fermentat în vase care nu au avut mirosuri şi au ajuns la maturitate
după toate regulile unei bune vinificaţii. Aceste drojdii sînt puse în
sticle perfect curate, bine închise cu dopuri şi ceară, păstrate în dulapuri
în pivniţă la răcoare, întuneric şi cu o temperatură constantă.
Factorul alcool-acid are cea mai mare însemnătate. La alegerea
fermentului trebuie ţinut seamă de sensibilitatea lui la alcool, la acid
şi la totalitatea gradelor acestui alcool-acid, la care trebuie să tindă viitorul
hidromel.
Pentru buna desfăşurare a procesului de formare a băuturii, tre­
buie să se ţină seamă de agenţii fizici şi chimici în care are loc fer­
mentaţia.
Agenţii fizici sînt : temperatura şi lumina care, dacă depăşesc anu­
mite limite, opresc şi chiar distrug fermenţii. Temperatura cea mai po­
trivită pentru buna dezvoltare a fermenţilor este cuprinsă între 18 şi
25°C ; lumina este un agent fizic activ oare distruge majoritatea micro­
organismelor.
Agenţii chimici sînt : alcoolul şi a c iz iielemente care într-o anumită
măsură favorizează dezvoltarea fermenţilor buni ; aşa este de pildă
acidul tartric care, deşi.pentru moment măreşte aciditatea naturală, ajută
fermentarea hidromelului ; alcoolul este cel care micşorează la început ac­
ţiunea de dezvoltare a fermenţilor. Totuşi sînt fermenţi special pregătiţi
care urcă tăria alcoolică a hidromelului pînă la 18° alcoolice.
Zaharurile au un rol covîrşitor în fermentaţia alcoolică. Fermenţii
acţionează uşor asupra glucozei, a fructozei şi galactozei din miere, pe
cînd zaharoza fermentează abia după ce se dedublează şi se inverteşte în
prealabil. Această dedublare se face cu ajutorul invertazei care, ea însăşi,
este un ferment, o diastază. O miere cu un procent mare de zaharoză
abia după ce se învecheşte poate fi folosită la hidromel.
Aerul cu componenţii lui chimici are un rol indirect în fermentarea
vinului din miere ; la început fermenţii au nevoie de oxigenul din aer
pentru acţiunea* lor. Cînd fermentaţia este în plin,, fermenţii împru­
mută oxigenul lor zaharurilor din must, pentru a le descompune şi a le
transforma în alcool. Din aerobă — cînd are nevoie de oxigen, fermen­
taţia se-schimbă în anaerobă, deci împrumută oxigenul sâu mediului în­
conjurător.
 Sărurile nutritive care se adaugă în masa lichidului au un rol deo­
sebit în prepararea hidromelului bun căci alimentează fermenţii sau droj­
diile cu elemente ce constituie însăşi componenţa lor, deci le prelungesc
viaţa şi le stimulează activitatea pentru a-şi continua opera de transfor­
mare a zahărului în alcool.
O formulă^ care se utilizează la Combinatul viticol Tohani este
următoarea :

Bitartrat de potasiu ...... ....................... .....___ 500 g

Tartrat neutru de amoniu ___ _____ ____________________ 350 g
Acid tartric .................... ................ 250 g
Fosfat bazic de amoniu ............... ............. ............ 100 g
Fosfat de calciu _______ _______ ___________...... 50 g
Clorură de sodiu ........................ ........... ........... . 8 g
Clorură de magneziu ............. .................... .......... 140 g
1,398 kg

Această formulă este folosită la prepararea maielei fermenţilor

selecţionaţi. Se adaugă cîte 5 g din ea la fiecare litru de must.

Prepararea casnică

Deşi în acest capitol noi tratăm problema industrializării produselor

stupinei, cred potrivit să dăm posibilitatea şi micilor situpari să-şi pre­
pare singuri pentru uz propriu un hidromel bun, după o metodă a pre­
parării casnice a acestui vin din miere.
Metoda este foarte simplă, obţinîndu-se un hidromel în două săp-
tămîni, dar trebuie să fie consumat repede căci nu-şi păstrează calităţile.
Deci se vor prepara cantităţi mici de 50— 100 1 care se pot consuma în
două luni.
Pentru 100 1 hidromel — după Layens — se prepară fermentul
cu cîteva zile mai înainte. în acest scop se dizolvă 20 g drojdie presată
de bere şi 20 g acid tartric într-un litru de must de miere (apă şi miere).
Se ţin la căldură de 30°C pînă se observă că a început fermentarea.
Atunci se adaugă fermentul în butoiul cu 100 litri must făcut proaspăt,
cu puţin mai înainte, cu 25 1 miere — deci 37 kg — turnînd peste ea
74 litri apă. Vasul trebuie să fie de o capacitate cu 1— 2 litri mai mare
pentru că prin fermentare lichidul îşi măreşte volumul. Se adaugă apoi
în butoi 50 g acid tartric pentru activarea fermenţilor şi 10 g de subni-
trat de bismut pentru a împiedica fermentaţiile secundare, ceea ce este
foarte important.
Dintr-un stup se ia un fagure cu polen din acel an, din care se
scot 50 g, avînd grijă să se amestece polenul cu puţin lichid din vas
(se poate folosi şi polen din colectoare). Polenul serveşte ca să. şe dea
fermentaţiei un element azotat nutritiv. Cu ajutorul unui băţ dezinfectat

486
introdus prin vrana butoiului se amestecă bine lichidul. La vrană se pune I
o cîrpă îmbibată cu apă şi pe deasupra nisip ud bine îndesat.
Cînd fermentaţia a încetat, ceea ce se cunoaşte punînd urechea«
pe doaga butoiului, se înlocuieşte nisipul cu un dop ce închide vrana. ■
Fermentaţia este mai mult sau mai puţin lentă în raport de tem peratura®
camerei, dacă este mai urcată sau nu. Hidromelul preparat în acest fel
trebuie consumat într-un interval mai scurt fără a mai deschide vrana
pentru a nu se infecta cu diferite bacterii. El se scoate numai pe jos
prin cep sau canea, evitîndu-se totdeauna extragerea lui cu furtunul.
I
O metodă bună de folosire a hidromelului cu fermenţi de pe stru­
guri este cea a lui Godon şi anume : se fierb împreună 30 kg miere cu
100 litri apă sterilizată ; această apă se obţine printr-o clocotire prelungită
30 minute şi lăsată să se sedimenteze sărurile ce le cuprinde. Fierberea
1
mustului de miere cu apă timp de 15 minute se face într-un cazan mare *
de aramă cositorită, spumuind mereu lamestecul. Caipaciltatea. butoiului
trebuie să fie cu 1/4 mai mare decît conţinutul hidromelului ce se prepară.
Din mursa fierbinte se opreşte cam V2 litru într-o dratiţă în care
1
se dizolvă sărurile nutritive pentru fiecare litru de amestec, apă cu
miere, aflat în butoi. Dacă se prepară 200 litri hidromel după această
metodă, se vor folosi 1 kg de săruri nutritive care, odată ‘dizolvate în
cratiţă, se toarnă peste mursa fierbinte din butoi. Vasul se astupă
atunci cu un dop curat model Noel. Totul se lasă în linişte, pînă cînd I
temperatura mursei din butoi ajunge la 20°C.
Atunci se aleg din vie cîte 7 kg de struguri proaspeţi, bine copţi
şi parfumaţi pentru fiecare 100 litri de mursă de miere cu apă. Ei se
zdrobesc într-un vas smălţuit, fără să fie spălaţi căci altfel s-ar înde­ 1
părta de pe bobiţă fermenţii naturali. Mustul acestor struguri se stre­
coară printr-un tifon dublu, opărit mai înainte, ca să nu aibă microbi
dăunători şi apoi se toarnă în butoi. Pîlnia prin care se toarnă mustul
de struguri să fie de asemenea dezinfectată. K

în cel mult 15 zile fermentarea se termină în care timp vasul are

la vrană un fierbător. După cîteva zile de la oprirea fermentării, întrucît
în masa lichidului a mai rămas zahăr care încă nu este transformat în
alcool, iar fermenţii s-au depus pe fundul butoiului, trebuie făcută o I
aerare —- deci o pritocire — a amestecului. în acest scop într-un vas
dezinfectat şi opărit se scoate 1/3 din cantitatea lichidului din butoi,
lăsîndu-1 să curgă pe cep spre a se aera ; apoi se toarnă din nou în vas
pentru ca întreaga masă a lichidului să primească oxigenul atît de nece­ I
sar. A lţi stupari folosesc pentru amestecarea lichidului din butoi un agi­
tator lanţ, de tipul celor întrebuinţate la fermentarea vinului.
Hidromelul se trage după ce s-a limpezit complet într-un alt vas S -
absolut curat şi puţin mai mic decît cel în care s-a făcut fermentarea. £
Noul butoi va fi aproape plin, lăsîndu-i totuşi puţin loc pentru o fer- J
mentare lentă. Dopul Noel va sta permanent în vrană ; cînd gustul
dulceag al hidromelului a dispărut, vasul se ,poate umple turnînd, pe
vrană vin curat. Pentru a-1 ţine în permanenţă plin, se înlocuieşte dopul
Noel, punînd la vrană paharul de control, care trebuie să stea totdeauna I
plin, fără a îngădui aerului să intre în butoi.
 Prepararea industrială

Cu 10— 15 zile înainte de a începe lucrările de preparare, trebuie

făcută analiza chimică a mierii, căci în raport de proporţiile unor com­
ponente ale ei, în special a zaharurilor conţinute, se vor face sau nu
intervenţii de corectare.
Mustul de miere se obţine prin amestecarea mierii propriu-zise cu
apă la care se adaugă celelalte substanţe chimice cu care se ameliorează
mustul în vederea obţinerii prin fermentaţie a unui hidromel de calitate.
Apa folosită pentru diluţie trebuie să fie potabilă, de preferat chiar
distilată. Cu acelaşi rezultat poate fi folosită apa fiartă şi apoi răcorită
la 20— 22°C după care se filtrează prin plăci de azbest şi celuloză steri­
lizate. Fierberea apei se face cu scopul de a-i micşora densitatea tempo­
rară şi a-i distruge microorganismele.
Pentru prepararea mustului, după indicaţiile date de ing. I. Zamfir
şi V. Safer, concentraţia de miere se stabileşte în funcţie de procentul
de alcool dorit, de concentraţia de zahăr nefermentat ce trebuie să aibă
hidromelul şi de cantitatea de zaharuri fermentabile din miere.
Cantitatea de miere se introduce într-un vas de capacitate corespun­
zătoare la care se adaugă apă pînă la completarea cantităţii de must ce
vrem să obţinem. Omogenizarea amestecului se face cu o pompă puter­
nică chiar în vasul de cupajare. După omogenizare, timp de 30— 40 mi­
nute, se introduc în amestec substanţele de corecţie :

s; tanin 15 — £0 g/l 000 1

acid tartric 6 — 6,5
săruri de azot 4,5— 6,5
bioxid de sulf 40 — 60

Penitru mustul destinat maielei de fermenţi selecţionaţi, se adaugă

la fiecare litru de must 5 g din următorul amestec :

Bitartrat de K 600 g
Tartrat neutru de N H 4 350 g
\ Acid tartric 250 g
Fosfat de Ca 50 g
Fosfat bazic de N H 4 100 g
Clorură de sodiu 8 g
Clorură de Mg 40 g

Acest amestec de săruri serveşte la stimularea procesului de fermentare

alcoolică şi creează un mediu prielnic activităţii fermenţilor.
Se. continuă omogenizarea timp de 30 minute după care se adaugă
mustului de miere 40—-60 mg NaHS03 (bisulfit de sodiu) la litrul de must,
cu rol de antioxidant şi totodată pentru a împiedica fermentaţiile slabe
secundare.

488
 După pregătirea mustului, se trece la fermentarea propriu-zisă care
se face în vase de 250— 500 litri capacitate. înainte de a trece la fermen­
tare, amestecul se aduce la temperatura de 18— 22° cînd se însămînţează
cu maiaua de fermenţi selecţionaţi ce s-au înmulţit pe mediul zaharat
obţinut din miere, fermenţi ce s-au adaptat compoziţiei chimice a mus­
tului de miere. Maiaua se pregăteşte cu 10— 15 zile înainte în felul
următor : cultura de drojdie se înmulţeşte progresiv. în 3— 4 etape pînă
la cantitatea corespunzătoare necesară.
Prima dată cultura se introduce în 5 litri de must. Numai după
ce fermentaţia se desfăşoară normal, cantitatea se măreşte pînă la 20 litri
de must. Im etapa a treia cei 20 litri de must în fermentare se înmulţesc
la 100 litri. Se vor adăuga cîte 5 litri maia pentru fiecare 100 1 de must
— adică miere diluată în concentraţie 5y0. Deci pentru 10 000 litri must
sînt necesari 500 litri maia pentru ca fermentaţia să se desfăşoare în
condiţii normale. Maiaua astfel pregătită se introduce în mustul de miere
în momentul cînd a ajuns în timpul fermentaţiei zgomotoase. După adău­
garea maielei cu fermenţi selecţionaţi, se omogenizează bine, se lasă spa­
ţiul de fermentare gol cam 20— 30% din capacitatea vasului, se pune
pîlnia de fermentare şi amestecul se lasă liniştit.
In timp de 1— 2 zile drojdiile încep să se înmulţească şi are astfel
loc fermentaţia alcoolică. In timpul acestei fermentaţii se urmăreşte
îndeaproape temperatura, care nu trebuie să depăşească 10— 20°C. S-a
constatat că cea mai bună temperatură la care fermentaţia alcoolică are
loc cu maximum de rezultate este de 18°C, caz în care fermentarea este
lentă, nu se distrug substanţele aromatice, iar calitatea hidromelului este
net superioară. De reţinut că o fermentare la o temperatură de peste
18— 20°C degradează aromele şi favorizează dezvoltarea fermenţilor dău-
hători.
După terminarea fermentaţiei zgomotoase continuă fermentaţia
lentă.
După 6— 9 zile, după ce nu se mai observă degajarea de C 0 2 (bio­
xid de carbon) din masa hidromelului, se procedează la tragerea de pe
drojdie, aşa numitul pritoc prematur, pentru a se îndepărta drojdia în care
ar putea avea loc fermentaţii nedorite (secundare). Hidromelul se trage
de pe drojdie în vase, unde se lasă pînă se limpezeşte şi apoi se trage din
nou pe drojdie.
După limpezirea completă hidromelul poate fi îmbuteliat în sticle
sterilizate de diferite mărimi şi forme.

Oţetul de miere
Un alt produs care valorifică mierea disponibilă în bune condiţiuni
de rentabilitate este oţetul de miere, foarte sănătos, igienic, bun la gust
şi apreciat de consumatori.
El are o aromă deosebită, este mai bogat în vitamine decît oţetul
din vin, avînd un gust uşor dulceag.
Se prepară numai din hidromel care are sub 14° alcool. Cele cu
gradaţie superioară trebuie diluate la proporţia indicată aici pentru a
putea fi transformate în oţet. Peste limita de 14° transformarea în oţet
a hidromelului nu poate avea loc, căci elementul principal care ajută
la această transformare, adică Micoderma aceti nu suportă un grad
alcoolic mai mare. Micoderma este un microorganism, o ciupercă asemă­
nătoare cu alga, care trăieşte cu ajutorul oxigenului din aer. Ea se
dezvoltă în mediu lichid şi se hrăneşte pe suprafaţa celor mai sărace
în alcool. Micoderma se întinde pe toată suprafaţa lichidului din vasul
în care se face fermentaţia, ca o pînză subţire şi foarte fragilă la început.
Cu timpul această „cămaşă" se îngroaşă şi ajunge ca o pieliţă compactă.
Micoderma foloseşte zahărul din hidromel cît şi substanţele azo-
toase, sărurile bazice şi substanţele aromatice aflate în proporţii mi-
ligramice.
Ea trăieşte cu oxigenul pe care-1 fixează pe alcoolul etilic din
hidromel, transformîndu-1 printr-un proces de oxidare cu ajutorul unei
enzime — oxidaza, la început într-o aldehidă şi apoi în acid acetic
şi apă.
Micoderma are nevoie de un mediu propice de dezvoltare — li­
chidul să aibă o concentraţie alcoolică potrivită, aşa cum am arătat (14°);
de asemenea are nevoie de o temperatură de 20— 30°C dar în nici un
caz să nu depăşească 35°C. La început localul se încălzeşte, dar odată
început procesul de oxidare, temperatura lichidului se urcă automat.
Oxigenul trebuie să fie prezent, necesar micodermei pentru fer­
mentarea acetică, fiind consumat în mare .măsură ; trebuie să nu lip­
sească niciodată căci altfel se frînează fermentaţia, ceea ce poate cauza
distrugerea culturii cu bacili acetici.
încăperea unde are loc fermentarea trebuie să fie bine aerisită.
Lumiriâ solară dăunează, ca şi folosirea diferitelor antiseptice cum
este de pildă bisulfitul. Micoderma trebuie ferită de un surplus de aci­
ditate ; peste limita de 125 g acid acetic la litru, fermentul este distrus
treptat.
Micoderma se ia dintr-un vas unde s-a mai făcut oţet sau se
procură fermenţi selecţionaţi de la întreprinderi mari unde se fabrică
oţet.
în cazul cînd nu se găsesc fermenţi selecţionaţi, pentru un oţet
fabricat în casă se foloseşte un măr strivit, storcîndu-se sucul din el care
se amestecă cu o egală cantitate de oţet de calitate superioară de 5— 6°.
Amestecul se lasă la aer să fermenteze 2— 3 zile, după care poate fi
folosit. Se însămînţează hidromelul din vasul respectiv, a cărui titrare
alcoolică nu trebuie să depăşească limita arătată mai înainte. Ca îngri­
jire, pentru oţetul de miere, se cere ca o dată pe lună fermenţii acetici
puşi să fie reînnoiţi, pentru a înlătura o eventuală contaminare a lor
cu bacterii contraindicate.
El trebuie ferit să nu apară în masa lui paraziţi care să-i dăuneze
cum sînt Micoderma vini, adică floarea vinului ; de asemenea musculiţa
oţetului şi viermii oţetului ce apar din ouăle musculiţei Celeris.
Micoderma vini apare în oţetul ţinut la jjeste 35°C dar care la
această temperatură nu mai transformă alcoolul în apă şi acid acetic,
cum o face Micoderma aceti, c i/ preschimbă alcoolul în apă şi acid

490
 I

I
carbonic, ceea ce atacă oţetul. Trebuie deci evitată apariţia acestei ciu­
perci care trăieşte numai pe oţetul care are l«/o acid acetic.
Musca Celeris depune ouă pe cămaşa formată de micoderma. LarveL
ei absorb o parte din aerul necesar bacteriilor şi micşorează mult acidita
tea şi randamentul fermentaţiei acetice. Cînd larvele şi musculiţelii i
adulte mor, ele putrezesc şi dau un miros neplăcut oţetului. Vrana buto­
iului trebuie acoperită cu o pînză metalică deasă.
Butoaiele de oţet să nu fie din lemn de stejar întrucît acesta conţine^
tanin care, în contact cu aerul, înnegreşte oţetul. Se va evita contactul'i
oţetului cu metale ca fier sau mai ales aramă, căci în oţet se formează
acetat de fier sau de cupru, substanţe otrăvitoare.
Alte produse ale prisăcii pot fi valorificate mai rentabil prin dife
rite preparaţii. De pildă mierea serveşte foarte bine la prepararea turtei i
dulci pe care o ţine proaspătă şi fragedă săptămîni întregi. Combinatul
apicol de la Băneasa are diferite sortimente de dulciuri preparate cu
miere, foarte mult apreciate de consumatori.
De asemenea, lăptişorul de matcă, în afara folosirii lui în tratarea i
multor afecţiuni umane, se întrebuinţează în proporţii de 90% în labora­
toarele Combinatului apicol Băneasa în preparate cosmetice de mare efica­
citate.
Polenul şi propolisul, în afară de folosirea lor în nevoile prisăcii, i
;sînt industrializate prin preparate medicale şi cosmetice sub diferite
forme folosite de marele public în sprijinul sănătăţii sale.
Veninul de albine pînă în prezent nu a intrat la noi în preparatele
secundare.
i

Producţia şi comercializarea roiurilor pachet

Problema producerii de roiuri —- tineri apicultori — nu poate fi
tratată la noi în ţară aşa cum se procedează acolo unde teritoriul altor ţări i

se întinde pe multe grade de latitudine cum sînt Statele Unite ale Ameri-
cii, Uniunea Sovietică, China etc. şi unde sezonul iernii .trece pe nesimţite,
în timp ce stuparii dinspre nord iernează coloniile ferindu^ie cît mai
bine de geruri mari, vînturi puternice şi zăpezi mari, la sud sînt exploa­ i
tări apicole ce au unica sarcină de a face roiuri la pachet.
Ei cresc din vreme mătci selecţionate, stimulează intens coloniile ca
să se dezvolte la maximum şi să dea roiuri pe care le expediază beneficiari­
lor de la nord cînd primăvara apare acolo. La noi producţia de roiuri la i
pachet s-a experimentat cîţiva ani la G.A.S. Sadova care preda beneficia­
rilor 1500— 2000 roiuri, numai după ce recolta de la salcîm era terminată,
coloniile erau prea puternice şi ar fi roit natural cu multe riscuri pentru
stupină. Roiurile cu mătci crescute din coloniile cele mai puternice erau
i
expediate la cooperativele agricole de producţie pentru a forma acolo
stupine noi.
Desigur că în felul acesta roiurile la pachet erau un expedient ce nu
putea constitui o sarcină permanentă. Producţia roiurilor era condi­
i
ţionată de felul cum decurge primăvara şi dezvoltarea mare a coloniilor
pentru a da o producţie mare de miere şi un număr limitat de roiuri la
pachet.

491 i
 Investiţiile pentru o astfel de acţiune sînt modeste. Ele se rezumă
la costul cutiilor de expediţie, denumite roiniţe, care au o formă paraleli­
pipedică de 50/30 cm cu fundul, capacul şi pereţii din dreapta şi din stînga
înguşti, făcuţi din placaj, iar cei laterali din pînză metalică cu ochiuri de
2,5 mm.
Pentru hrana albinelor din roi, în timpul călătoriei se introduce
iniţial cîte un fagure cu miere luat din magazinul de recoltă ; se poate
folosi — în lipsă de miere — sirop de zahăr în concentraţie de 2/il zahăr +
apă, oferit în nişte cutii cilindrice cu capac avînd 10— 12 orificii de 1 mm
pe unde albinele se hrănesc. Matca se fixează sub capacul roiniţei, închisă
într-o colivie cu şerbet şi cu 7— 10 albine însoţitoare.
La sosirea transportului roiniţele se lasă cîteva ore ca să se liniş­
tească albinele pulVerizate cu apă prin sita metalică, în timp ce stuparul
pregăteşte stupii goi, unde sînt introduşi 2— 3 faguri gata clădiţi şi 2— 3
artificiali ; roiniţa cu roiul la pachet se deschide în stupul gol, se scoate
capacul, se pune colivia cu matcă între doi faguri, iar albinele sînt scu­
turate brusc în stupul care se închide imediat. Urdinişurile se deschid după
3— 4 ore în care timp roiul s-a şi organizat eliberînd matca şi începînd
să clădească faguri artificiali ; roiurile se hrănesc 7— 8 zile cu cîte 1 1 de
sirop zilnic, dacă în natură nu este un cules activ.

Economie şi calcule contabile

Ca în orice exploatare — tineri apicultori — şi apicultura are

anumite norme de evaluare nu numai a produselor directe ale stupinei,
dar şi a prestaţiilor executate, pentru ca la încheierea bilanţului anual
să fie înscrise cu valorile respective, luîndu-se ca bază valorică mierea.
Aceste valori sînt stabilite prin dispoziţii legale de contabilitatea
statului, şi ele sînt valabile şi la stupinele particulare.
De exemplu, coeficientul de evaluare ar putea fi :

1 kg de miere ................................. 1 kg miere

1 kg ceară
1 roi de albine
1 fagure artificial clădit ................... ....... ....... 0,500
1 kg lăptişor
1 kg polen
î matcă fecundată
1 matcă selecţionată ..... 2,5
1 matcă nefecundată .... 0,500

La fermele apicole speciale pentru polenizare cheltuielile făcute în

acest scop se repartizează în contul culturilor polenizate.
Propolisul şi veninul nu au încă stabilite valorile de compensaţie.

492
 ÎNCHEIERE

încheiem aci, tineri apicultori prelegerile noastre, prin care — spre

deosebire de cele din lucrarea mea „Stupăritul" editată acum 40 de ani
m-am străduit să vă prezint noutăţile atît din viaţa coloniei de albine
cît şi pe cele din tehnologia apicolă.
Desigur că în anii viitori vor apare alte şi multe alte noutăţi căci
ştiinţa a luat în zilele noastre un avînt deosebit de mare şi important în
Viaţa popoarelor lumii.
După anii ce se tot adună şi cu care slăbeşte şi puterea mea de
muncă, voi sînteţi în primul rînd cei care prin observaţiile voastre de
pe teren, din prisacă sau laboratoare veţi trebui să îmbunătăţiţi viitoarele
ediţii ale acestei cărţi', 'fiecare cu numele lui, pentru dezvoltarea continuă
a apiculturii în patria noastră.

26 aprilie 1979
Prim a ediţie a acestei lucrări a apărut acum 3 ani şi s-a epuizat complet,
Noua e d iţie conţine numeroase materiale şi observaţii, adăugate
iugate pentru a pune la
îndemînă a picu ltorilor cît mai multe in form a ţii utile. Deoarece
rece au mai rămas desi-
gur unele nelăm uriri, stuparii sînt rugaţi să adreseze întrebările
rebările şi sugestiile lor
autorului la Redacţia publicaţiilor apicole, str. Iulius Fucik, nr. 17, Bucureşti, sector 2.
 s m iM y y j'

jW lfln . ,j» h q J ih Q g ş fe K î'■

’ *¥ = ‘/ "'-H e -"’ ' v;F," !l •«> * •' i , , f I
•n .r ..,j) i-i r , R ' 9 f » f i ;•'<;*'«* ' •" nfb'^i' s/"';':

-.it.w-'-lU • ,î.ii; .:w c . h n r t j u i v w «v, fo- -iubi, •&-?-<->-

‘ • ■■. . . ; >'fv. M&'-w.fiT1-,:: ' ' ■>■ '■■•
l ’,s»> i t 5 î ^ : *,f£ : ^ - # * î » ' Î O ’^ * ‘*,r "' -1 '* lrj *' ><0

. •: ; ; r'' tîd ■- fâfe

aa-^aq <* « M & f e « * > * » i? A '* 6* W 83 . ■ ,

'■’* — *•■'- -"• ■• ^ L:' ■ 'f f ' v sc

■ r. '

' - - i : ;>i H.imu.jxtuy^

■.

&\t ■> ■
..,v .
e ! • i, ', " ■ > _ “V <••' - * -» ? •. r -.n ;> ;' :.io - >ţ - s, . v .

*b ” - ^ \ -> -i- • V .rlt

'« fg ■limâ'Yif-t- 'fjryA-W'i- Itrn-' tb>'; =>*»{;.: $ 8 !l;^ a
■ - îl -1 ' - îfe iA i»,»fc :5 fa ..-a fi5 u i V i r t o î i i v

•-: •? %
r:^Jr_ iî>oVv
•' ' >’ : vV. . * ■'- ' • -V , ' ,
- J l £v -• - : sşft •' •' -
 I N
Autori şi reviste citate : Ambruster —
126, 144, Amnon — 151, Aristatel —
12, Apiacta — 438, Ataman — 169,
Avery — 132, Avetisian — 187.
Acizi nucleici — ,152, 174, 242.
Acid citric — 271, 364.
Acid gluconic — 168, 193. / Aparat digestiv — H03, 149.
Acid pantotenic — 15(3.
Acid acetic — 164.
Acid glacial — 412.
Acid formic — 98.
Acid hialuronic — 98.
Acizi liberi — 96.
Acid tartric — 364, 270.
Aerisire — 405.
Albine cercetaşe — 175, 176, 177.
Albine săpătoare — 17.
Albine sălbatice — 17.
Albine lucrătoare — 17, 22.
Albine curtence — 149.
Albine maseuze — 114.
Albine curăţitoare — 22.
Albine gospodine —- 1Q2.
Albine străjere — 102.
Albine clăditoare — CL02.
Albine culegătoare — 182, 175, 133.
Albine doici — 102, &4, 149.
Albine tinere — 25, 26, 148, 140.
Albine vîrstnice — 25.
Albine prelucrătoare — 190.
Albine cisterne — 144.
Albine ouătoare —^-75.
Albine ventilatoare — 22.
Albine.-Măsuri biometrice — 126, 56.
capul — 57.
antene •— 57.
ochi — 57.
gură — 58.
abdomen — 60.
Autori citaţi — Bailey — 21, Bouvier
— 90, Back — 153, Belvefer ■— 154,
D I C E
Albine ovare atrofiate — 44
Albine organe senzoriale — 57.
Albine proaste, deştepte — 90.
Albine metabolizare hrană — 167.
Aparat vulnerant — 96.
Aparat muscular — 99.
Aparat ibucal — 61, 62.
Proventricul — 61.
Guşa — 63.
Cavităţi paLatale — 63.
Faringe — 63,
Palpe labiale — 52.
Trompa — 62.
Intestin subţire — 61
Aparat reproducător — 74.
Castrare nutritivă — 44.
Reducţie cromatică — 48.
Stadii de dezvoltare — 49.
Aparat circulator — .160, 67, 68.
Aparat respirator — 2f74, 55, 72, 192.
Aparat excretor — 73, 150.
Apa şi glandele — 2126.
Apa şi sucurile nutritive — 127.
Apa colonii puternice — 227.
Apa în adăpător — £228.
Apa în hemolimfă — 226.
Apa şi microclima stupului — 227.
Apa evaporare în stup — 144.
Apa în miere ~ 194.
Apa şi iernarea coloniei — 194.
Apicultură pastorală — 390.
Apicultor — 9, 326, 3211, 328.
Apidele — 13.
Apis meii fi ca — 13.
Aster — 51.
Agenţi chimici stimulativi — 192.
Azot — 55, 140, 151, 165, 215. "
Azotat de amoniu — 109, 447.
Amoniac — 460.
B
Braunner — 98, Broker — 182, 295,
Brizard — 246, Bogdan — 251, Bii-
495
 del — 279, 308, Barac — 273, Bah- Boli aspergiloza — 246.
ram — 457, Butler — 221, 344, 10 Boli nosema — 249.
24. Boli amoebioza — 253.
Bază m eliferă — 821. Boli varrooza — 254.
Bază m eliferă — culturi entomofile — Boli senotainioza — 255.
322. Boli puiet răcit — 256.
Bază m eliferă — livezi — 383. Boli intoxicaţie — 257.
Pajişti — 384. Boli loca americană — 239, 258.
Perdele protecţie — 325. Boli loca europeană — 239.
Bagaj ereditar — 49, 52. Boli tratamente — 283, 236, 240, 241
Benzi cromozomice — 49. ţ Boli post 4 zile — 235.
Bezmetic — 75, 108. Boli echilibru biologic — 236.
Bipartiţi e — 51. Botei —| trei felu ri — 26.
Biopterină — 93, 145. Botei de salvare — 27.
Biotina — 153. Botei schimb liniştit — 27, 28, 29.
Bioxid de carbon — 57, 71, 280, 478. Botei călcîi — 28.
Blastodermă — 53.
Botei transplantare — 29.
Boli paratifoza — 242.
Boli septicemia — 241. Botei forma lor — 30.
Boli rickettsioza — 243. Botei capacitate — 30.
Boli paralizia virotică — 243. Botei cantitate lăptişor — 30.
Boli boala neagră — 244. Botei cu volum mare — 482.
Boli puiet în sac — 245. Brauloza — 38.

c
Autori, c ita ţi: R. Chiajuvin — 22, 48, 69, Colonie comunitatea ei — 53.
74, 8U, 69, 92, 118, 220, 221, 241, Colonie bezmetică — 35.
Caillas A. — 439, 384, 385, 221, Colonie clocire artificială — 480.
Chasse — 242, Czimadia — 283, Că- Colonie — căldură — 17, 73, 140, 145.
linescu G. — 280, Cameron, Jay — Celuloză — 64.
145. Celule germ inative — 16.
Colonie — 3, 9, 17, 21, 67, 84, 101, 102, Celula ou — 50.
103. Celule fiice — 52.
Colonie ciclu biologic — 115, 116, 117 Celule epidermice —■ 54.
147. Celule cenuşii şi albe-creier — 77.
Colonie puternică — 237, 419. Celule neuronice neurosecretorii — 79.
Colonie orfană — 26. Creier — 17, 56, 76.
Colonie iernare — 7. Castrare nutritivă — 12, 44.
Colonie comportament — 4. Cromozomi — 50, 52, 152.
Colonie pregătiri de toamnă — 263. Citoplasmă — 51.
Colonie reînnoirea mătcilor — 263. C ervix — (gît) — 58.
Colonie păstură în stup — 263. Corpora aliata — 51, 88, 169.
Colonie crescătoare de trîntori — 284, Corpora cardiaca •— 74, 88.
480. Consangvinitate — 22, 43, 378, 435, 464.
Colonie ajutătoare — 352, 372. Consangvinitate heterozis — 479.
Colonie căldură umedă — 144. Corp gras — 53, 55, 56, 66, 67, 69, 70,
Colonie trei caste — 22, 83. 91, 915.
Colonie stimulare — 263, 265. Corp gras — refacere — 148. îu -
Colonie împachetare — 264. Corp gras — «cântărire — 148, 151, 161,
Colonie urdiniş sus — 264. 167, 214.
Colonie hrănire completare — 265. Corp gras — stimulare — 263, 265.
Colonie lim itarea spaţiului — 267. Cuibul — 25, 145, 146, 355, 356, 401.
Colonie matcă bătrână — 284. Cuibul blocat — 428, 374, 351, 102.
Colonie sacrificare în Canada — 268. Cuibul căpăcire — 55.
Colonie albină bătrână — 284. Ciuperca Licoperdon — 110. -I
Colonie reproducere foire — 376. Catalaza — 163, -162, 165.
Colonie cu două mătei —- 352, 372. Carboxidaza — 168.
Colonie chimismul ei — 48, 156, 158 Caz ei na — 168.
159. Cobalt — 364, 365.

496
 — 175, 176, 373, 375, 374.
Culesul cercetare selectivă — 177.
Cort protector — 349.
Cîntar de control — 294.
Ceaiuri din plante — 270, 358, 359.
Controlul botcilor (lăptişor) — 448.
Ceară (raport zahăr) — 451.
Ceară — 95, 149, 451.
Ceară spaţii goale — 451.
Autori citaţi : Downing — 06, Dondis-
ki — 446, iDerevici A. — 9§, 239,
440, Darchen — 126, Doolittle —
461, Dumitriu — 162.
Dans — 25, 129.
Dăunătorii albinelor — 259.
Deparazitarea apei — 263.
Autori c ita ţi; G. Eugene — .87* 149,
328, ELeaghin— 225.
86.
Echilibru chimic al metabolismului —-
Echilibrul calciului şi fosfaţikw* — 86.
Economia timpului — 180.
Economie calcul contabil — 492.
Efectele metabolismului — 166.
plastice *— 166.
de reglare — 166.
energetice — 166.
Eliminarea apei (mierei) — 74.
Energia glicolizei — 105
Autori citaţi : von Friseh — 49, 49, 51,
65, 76, 78, 80, 81, 140, 151, 231, Fyg —
66, Free B. 169, 281, 420, Farrar
C. L. — 194, 264, 268, 314, 346, 402,
407, Feiger L. — 450, 462, Freuden-
stein 452, 462, Foti N. — 478, 479,
126, 19.
Faţetele ochilor — 41.
Faguri (scheletul coloniei) — 60, 121,
262.
Faguri — orificii de trecere — 268.
Faguri — ventilaţie după acid acetic
— 350.
completarea echipamentului
— cum clădesc albinele — 370.
cd. 44
Ceară relaţii puiet *— 451.
Ceară producţie — 451.
Ceară rama clăditoare — 452.
Ceară topire cu vapori — 452.
Ceară faguri artificiali — 454.
Ceară faguri armaţi — 454.
Ceară industrializare — 483.
Cerificator solar — 299.
Colivie automată — 373.
Deshidratare r— 67, 70.
Dezinfectarea fagurilor — 260.
Diploid — (ou) — 50.
Divizarea reducţională — 50, 153.
Divizarea cromatică — 153.
Diastaze — 164.
Diafragme de aluminiu — 405.
Efluvii p a rfu m a te — 21.
Embrion — 49, 5:1, 53, 54, 66, 150.
Enzimele — 49, 63, «5, 91, 150, 160, 162.
Enzima amilaza — 64.
Enzima c a ta la z a — 74, 94, 193.
Enzima lipaza — 95, 193.
Enzima proteaza — 193.
Enzimele glandellor faringiene — 91.
H Ereditate (legi) — 15, 20, 29, 84, 89,
157.
Era secundară — 16.
Era terţiară — 16.
Faguri — cu inel de propolis — 371,
Faguri cu sîrm e îngropate — 407.
Faguri spaţii libere pentru clădit —
J l2 6 .
Faguri rolul ramei clăditoare — 126.
Faguri hexagonali — 127.
Fenotiazina — 37, 278.
B’eromoni —: 33, 48, 75.
Feromoni fi~hf2— 92.
Fermenţi ;(chenozină) — 66.
Fecundarea florilor — 225.
Eîneţe — 11.
Fotoperiodism — 47, 84, 181. -&M
Formarea ovulelor — 50.
.
Formarea embrionului — 51. m
Fosfor (în sînge) — 69, 77.
 Fosfataza D. — 98, 165, 193.
Foamea de proteine — 367.
Flora m eliferă — 407, 412, 223.
Floarea soarelui — 11.
Fumul — 10.
Furtişagul — 11, 112.
Furtişagul şicana — 114.
Autori citaţi : Galicet — 72, Gary —
132, Grasse — 76, Gontarski — 44,
66, 157, 163, 227, Gubin V. — 19,
190, 107, G lim ov — 105.
Gastriligene — 17.
Ganglioni — 36.
Ganglioni suibesofagieni — 76.
Ganglionii acului — 79, 96.
Galecid — 417.
Găselniţă — 16, 412.
Gratie Hanemann — 312, 404, 405, 416
423, 480, 481.
Gene cromozomice — 15, 49, 88, 152.
Ghem — 17, 77, 278, 279, 280, 201, 307.
Ghem temperatură periferică — 281,
262.
Glicogen — 55, 66, 69, 167.
Glande serigene — 31, 55.
Glande mandibulare matcă — 33, 35,
62, 92, 95, 64, 76, 91.
Autori citaţi : Harnaj V. — 11, 12,
Hanganu, F. — 158, Harnaj A. —
439, Haydak — 14, 148, 153, 156,
226, Haberman — 76, Herodot —
19, Hodgson — 87, Hof&nan — 93,
125, '15<3, 154, Hola — 168, 218.
Halicte — 14.
Haploid — 50.
Hem olim fă — 194, 64, 67, 161.
Heterozis — 479.
Hemolimifal (circuit) — 61, 67.
Histogeneză — 156.
Histidină — 98.
Hidrazidă — 364.
Hidrolizare — 163, 213.
Hidromel — 484, 488.
Hidraţi carbon — 60, 154, 158.
Histamină — 98.
Hepatan — 73, 113, 126.
Hormon — prim ar — 87.
Hormon secundar — 87.
Hormon £n d iferite organe — 87.
Hormon nanism — 87.
498
Furtişagul aldehida propionică — 113.
Furtişagul aldehida benzoică — 113.
Fumidil B. — 274, 374.
Fundul Snellgrove — 311, 404.
Fosfat de calciu — 365.
Fructoză — 192.
Frigul şi cuibul — 356.
Glande salivare — 62, 93, 165.
Glande faringiene — 75, 92, 118, 151,
152.
Glande cu ticu lare— 75, 91.
Glande guşă — 65, 92.
Glande labiale 93, 95.
Glande postgenale — 83, 93.
Glande toracice — 94, D5.
Glanda odorantă Nassonov — 94.
Glande rectale — 94.
Glande ceriere — 94.
Glande veniniferă — 96.
Glucidele — 154.
Glucozidaza — 193.
Grupul social doici — 118.
Grupul social prelucrare nectar — 118.
Grupul social clăditoare — 118, 121.
Grupul social strajă — 128.
Grupul social sacagiţe — 146.
Guşa albinei — 61, 15, 167.
Hormon de activare — 87.
Hormon gonadotrop — 87.
Hormon juvenil — 66.
Hormon feromoni — 85.
Hormon morfogen — 86.
Hormon mesager — 86.
Hrană acidulată — 270, 374.
Hrană stimulentă — 174, 352, 353, 355,
357,
Hrană cu zahăr tos — 269.
Hrană cu ceaiuri — 270, 362.
Hrană cu drojdie — 278.
Hrană de completare — 358, 352, 353.
Hrană cu turte — 273, 432.
Hrană de toamnă — 272, 356.
Hrană diferenţiată — 22, 54.
Hrană de iarnă — 268, 269, 352.
Hrană de necesitate— 2f70, 271, 364.
Hrană cu faguri descăpăciţi — 272,
356.
Hrană cu proteine — 272, 361, 368, 366,
448.
Hrană cu polen porumb — 273.
Hrană cu suc ceapă, suc morcovi —
270, 379.
Hrană cu oazeină — 365.
Autori citaţi : Iacovlev A. S. — 269,
Iftim ovici — 152, 153, 292, Ionescu
C. N. — 76, Ilieşiu N. — 439, Jordan
R. — 226, Jerebkin — 192, 194, John-
ston — 37, 80, Iacob — 152.
Iernare — 281, 277, 282.
Iernare — aranjament interior — 269.
Iernare — form a ghemului — 281, 278.
Iernare — ventilarea — 281.
Iernare — apărare de vânturi — 282.
Iernare — linişte deplină — 282.
Iernare cu magazin recoltă — 279.
Iernare — căldura razelor solare —
308.
Iernare împachetaj diafragmă — 231.
Autori citaţi : K arlov — 96, .Kăser W.
Autori citaţi : P. Lavie — 92, 230, JV
Laere — 76, 139, Lavrehin — 161
Lecom te — 106, Ixxng John — 268
365, Lindauer — 58, 80, 90, 118
124, 156, 180, 377, Lubock — 89
Lescki — 67, 408, Louveaux— 196, 164
L a r v a — 54.
Larva apodă — 54.
Larva creştere — 55.
Larva hem olim fă — 57.
Larvă vîrstnică — 67.
Lanţ ganglionar — 56, 57.
Lactoferm ent — 63.
Lăptişor de matcă — 149.
Lăptişor organoleptic — 151.
Lăptişor componenţă — 151.
Autori citaţi : Mathiss — 160, M agi-
net — 195, M artin — 208, Magon
— 10, MauriziO — 22, 197, 191, 213,
Maeterlinck — 9, 17, 172, 439, M e-
Hrană cu lapte — 364.
Hrană medicamentoasă — 366, 367.
Hrănitor-podişor — 4il7, 448.
Hrană metabolizată — 54.
Iernare — zbor de curăţire — 282.
Instruire şi inteligenţă — 89, 90, 172
174.
/ Industrializarea produselor — 489.
înlocuitor de polen — 165.
Instinctele albinei — 84, 356.
Inhibină — 164.
Inima albinei — 66.
Invertaza — 69, 163, 230, 270, 92, 164
-189, 191, 192.
Instinctul de reproducţie — 172.
Ioni de hidrogen — 164.
Ioni de clor — 164.
Izotopi radioactivi — 150.
Izopropil (venin) — 158.
— 414, 434, K ornely E. — 400, K ova
lev — 435.
Lim bajul albinelor — 48.
Lipide — 55, 157, 153.
Lipază — 162.
Lăptişor rame portbotci — 445.
Lăptişor podişor hrănitor — 448.
Lăptişor diafragm e cu gratii — 448.
Lăptişor metodă la m.e. — 446.
Lăptişor metodă orfanizare totală
447.
Lăptişor producţie — 441, 439, 447.
Lăptişor — producţie metodă — 439
441.
Lăptişor inventar mic — 442.
Lăptişor organizare interioară — 444
Lucernă — 435.
lampy — 58, M elnicenko — 273, M ia
denof .;*t“ 198, O. Mackensen — 39
132, 172, 479, M ortfolk — 10, M ol
nar — 10, Mosokin — 89.
499
 Matca — 14, 17, 22, 29.
Matca dimensiuni — 32, 33. _
Matca culoare — 33.
Matca substanţă — 32, 3-5.
Matca creier — 33.
Matca glande mandibulare — 33.
Matca miros — 35.
Matca sunet — 35.
Matca bolile — 37.
Matca melanoză — 37.
Matca brauloză — 37.
Matca moartea ei — 39.
Matca eclozionare — 56. .
Matca heterospermie — 46, 132.
Matca fecundare r— 133.
Matca vezică spermatică — 134.
Matca zborul de nuntă — 131.
Matca hibridare naturală — 132.
Matca hrană — (149.
Matca ouatul ei —113*5.
Matca cuibul ei — 134.
Matca consumul d e hrană — 135, 136.
Matca cuifb form ă sferică — ,136.
Matca picioare bandajate — 138.
Matca împerechere multiplă — 132.
Matca manifestări — 104.
Matca heterospermie — 152
Matca divizare reducţională — 153.
Matca creştere — 461.
Matca tehnologie — 463, 476.
Matca colonie prăsilă — 463.
Matca colonie pornire — 463.
Matca colonie creştere — 463.
Matca creştere industrială — 480.
Matca însămînţare artificială — 478.
Matca marcare — 475.
Matca în micronuclee 471, 472.
Matca botei îin colivie — 469.
Matca păstrare peste iarnă — 276, 482.
Matca autostarter — 481.
Matca vîrsta şi cuibul — 137.
Matca creştere duminica liberă — 476.
Manifestări dnterreacţie — 101.
Manifestări schimb de hrană — 105.
Manifestări regularizare termică —
105.
Autori citaţi : Nelson — 56, 145, 217,
Nixon — 150, N ye — 434, 435.
Năpârlire — 30, 54, 66.
Nectar — il83.
Nectar fotosinteză — 184.
Nectar glucide — il84.
Nectar zaharoză, fructoză — 186.
Nectar transpiraţie — 187.
Nectar calcul la ha — (189.
500
Manifestări schimb d e substanţă —
106.
Manifestări coeziune colonie — 106.
Manifestări întrajutorare — 106.
Manifestări antagonism — 108, 109,
Ulii.
Manifestări agresivitate — 111.
* Monozahariide — 167.
Melezitoza — (164, 193.
Maltoză — 163, (193.
Metabolismul glucidelor — 167. *
Metabolismul azotului — 167.
Metabolismul proteine — 168 .
Metabolismul aminoacizi —■ 158, 169.
Metabolismul lipide — 169.
Metabolismul ghem. — 169.
Melezitoză — 164, 193.
Mitoză — 01.
Memorizare — 15, 88, 173, 174.
Memorie asociativă — 88.
Modificări enzirnatice — 98.
M iere crudă-coapţă —. 190, 191, 412.
M iere toxicitate — 199.
M iere capacitate termică — 191.
M iere antibiotice — 193.
Miere conţinut zahăr şi apă — 195.
M iere acetilcolina — 197.
-‘ i Miere gust — 199.
M iere proprietăţi calorice — 200.
M iere H.M.F. — 200, 2115, 413.
M iere recoltare — 407, 408.
M iere cristalizare — 205, 209.
M iere ferm entare — 209, 210, 418.
M iere aminoacizi — 197.
M iere enzime — \198.
Miere substanţe m inerale — 198.
Miere .zaharuri şi vitam ine — 198.
Miere maturare — 194.
Miere analiza — 274.
M iere extracţie — 407.
Miere extracţie noaptea — 409.
M iere lichefiere —: 415.
Miere în secţiuni — 415.
M iere de mană — 202, 270, 271, 401.
Miere de mană conţinut — 202!
M iere de mană producţie — 401, 402.
Mutaţii — 15, 53.
Nectar nitraţi-fosifaţi — 183.
Nectar hidraţi de carbon — 183.
Neuroni — 77.
Nim fă — 61, 55, 1148.
Nim fă hrană în botcă — 143.
Nosema — 33, .166.
Nucleu (stup) — 26, 374.
Nucleul oului — 49, SI.
Nutriţie şi metabolism — 31.
 Autori citaţi : Orosi Pal — 29, O rlov —
99, Oparln — 15.
Obiceiuri câştigate >— 90.
Oceli — 58.
Oenocide — 56.
Omatidii — 57.
Oglinzi ceriere — 59, 94, 95.
Oglinda stupului — 293.
Orfanizare totală — 447*
Osmia — 13.
Ovare — il5.
Ovule — 30.
Ovariole — 26, 55, 156.
Oul măteii — 49.
Oul greutate —- 49.
Oul nucleul său — 49.
Autori citaţi : G. E. Palade — 28, 152,
Panomiariova — 434, Palm er — 156,
Pastel — 158, Pa vio v — 175, Philips
466, Prenant — 15, 49, 52, 154, 265,
273, 160, 165, Paine — 24, Popescu —
449.
Păduri — 11.
Partenogeneză — 44.
P ă p ă d ie — 374.
Parfumul flo rii — 177, 178.
Pantotenat de calciu — 272.
pH (sirop) — 272.
Pardi — 389.
Păstură — 63, 94, 221, 365, 428, 429.
Păstură ferm enţi lactici — 365.
Păstură lactoferment — 221.
Plante m elifere —- 183.
Polen — 212.
Polen apariţie — 2112, 2il3.
Polen substanţe atractive — 213.
Polen procent puiet — 213.
Polen refacerea corp gras — 214.
Polen conţinut (tabel) — 217, 218,
219, 220.
Polen coşuleţe — 216.
Polen rezerve — 423.
Polen uscare — 425, 426.
Polen toxic — 434.
Polen ferm entat — 424.
Polen vitam ine (tabel) — 186.
Polen uscător Lalal — 424.
Polen porumb — 432, 430.
Polen păstrare cu zahăr — 427.
Polen ca hrană -M- 150, 154.
Autori citaţi : Radev — 98, Rheiri —
154, Ribbands — 399, Rinar Jose —
Ouă numărul lor — 49.
Oul înveliş chitmă— 49.
Oul amnios — 49.
Oul vitelus nutritiv — 49.
Oul masa componentelor — 49.
Oul enzime — 49.
Oul fecundaţia lui — 50.
Oul diploid — 50.
Oul haploid — 50.
Oul cromozomi — 50.
Oul m icropil — 51.
Oul corionină — 49.
Oul consumate de albine — 171.
Oul fixare în alveole — 163.
Oxidază — 163, 165, 193.
Polen colectoare — 419, 420.
Polen (Pericystis a lvei) — 424.
Poleină — 64, 92, 150, 215, 230, 449.
Polenizare — 326, 433.
Polenizare dirijată — 433.
Polenizare plante entom ofile — 433.
Picioarele albinei — 50, 69.
Perioade glaciare — 16, 77.
Pompila — 13.
Prigorii — 45.
Poichilotermă — 142.
Propolis în stupină — 2&0.
Propolis conţinut — 231.
Propolis folosire — 231.
Propolis terapie — 232.
Propolis distrugere agenţi patogeni -
232.
Propolis strîmtorare urdiniş — 268.
Propolis inel la alveole — 371.
Prisacă — 10. ' -
Prosopis — 13.
Proteine (polen) — 50, 65, 70, 151.
157, 366, 92, 91, '148.
Presiune hem olim fală — 73.
Proces de d ivizate — 5:2.
Proces-de digestie — 65.
Proces de osmoză — 91.
Proces de metamorfoză — 67. ..0
|f |' ■
Proventricul — 61, 64.
Pungă rectală — 74, 150.
Pungă propulsoare — 68.
Puiet — 15.
Puiet încoconare — 30.
\ '' - - - -
— a-i •>- c.:--ri3rr îft&fâiZ "
- "■
400, Reaumur — 174, Roussy — 15, 89,
173, 72, Roox ~ 85* Rousseau
 246, Root — 105, Ruttner — 28, 35,
41, 45, 58, 90, 93, 131, 466, 470, Rem-
boid — 154, 157.
Rapiţa — 11.
Rase — 17, 18.
Rase Caucaz — 18.
Rase T au rica— 18.
Rase Carpatina — 401, 469.
Rase Carnica — 18.
Rase Transvaal — 48.
Rase Cipria — 18.
Rase Adansonii — 479. -
Ramă clocitoare — 96, 310, 369, 371.
Rafinoza — 164.
Ramă ulucel hrănitor — 3.10.
Ramă portbotci — 447, 445.
Ramă însîrmare — 369.
Ramă sârme îngropate — 369.
R eflexe — 10, 82.
R eflex e vizual — 457.
R eflex e miros — 43i7.
R eflexe necondiţional — 83, 89.
Refflexe condiţional — 83, 173.
Reducţie cromatică — 50, 55.
Autori citaţi : Salimov — 242, Sim id-
cev — 185, Sm eleva — 157, Smirno-
va — 242, Snellgrove — 403, Siben-
thal — 345, Swammerdam — 10,
Schăffer — 323, 342, 268, Sturte-
vant — 56, 57, Staki — 452.
Selectivitate — 17.
Şerbet candi — 360.
Şicană — 114.
Simţuri de întrajutorare — 14.
Simţuri direcţia de zbor — 15.
Simţuri miros — 57.
Simţuri auz — 57.
Substanţe minerale (tabel) — 70.
Substanţa de matcă (feromoni) — 92,
158. - Sala de dans — 180.
Sirop de zahăr invertit — 382.
Sirop acidulat — 362.
Stadii nim fale — 51, 54, 55, 56.
Stadii de metamorfoză — 56.
Stadii m orfologice — 54.
Stigm e respiratorii — 58, 71, 72, 80,
Sistem nervos — 63, 70, 78.
Sistem nervos acetilcolina, axoni — 78.
Sistem nervos ganglioni subesofagieni
— 78.
Sistem nervos vegetativ — 79.
Sistem nervos codai — 80.
Sistem nervos sesile perişor — 80.
Sistem nervos sesile miros, gust — 180.
Sistem nervos simţul timpului —- 80.
Sistem nervos cailcul — 80.
502
Ribozomi — 152.
R iboflavină — 153.
Refractometru — 189.
Roire — 374, 380.
Roire prevenire — 376.
Roire simulacru — 176.
Roire d eliberare'— 377.
Roire zborul roiului — 338.
Roire manifestări diverse — 379.
Roire control periodic — 380.
Roire distrugere botei — 380.
Roire evitarea ei — 374, 380.
Roire semnele ei — 376.
Roire dans pe ciorchine — 377.
Roire substanţa de matcă— 381.
Roire schimbarea m ătcilor bătrâne
— 381.
Roire blocarea curbului — 384.
Roire prinderea şi cazare roi —
385, 386.
Roire oprire — 387.
Roire valorificarea roiului — 388.
Roire com ercializare — 491.
Regurgitare — 153.
Sistem nervos ultrasunete — 81.
Sistem nervos curenţi electrici — 81.
Sistem nervos ierarhia din creier — 88.
Sistem nervos flux nervos — 82.
Sistem nervos acte instructive — 84.
Sistem respirator, grupul ventilaţie —
143.
Sistem respirator necesar oxigen — 144.
Sistem excreţie — 150.
Sistem digestiv şi circulator — 147.
Sirop acidulat — 362.
Spiritul stupului — 172.
Sternite — 60, 96.
Stereotipii — 52.
Steroizi.— 24.
Sac aerian — 72.
Stupina — 287.
Stupina protecţie vânt -=• 289.
Stupina statică pavilion -^ 296.
Stupina pavilion pe roate — 296.
Stupi R A 1001 — 316.
Stupi multietajaţi — 308.
Stupi orizontali — 317r 318.
Stupi fund Snellgrove — 311.
Stupi cu podişor hrănitor — 351, 353.
Sulfină — 42*3.
Sunetele coloniei — 178.
Suc nutritiv — 65.
Stomac — 65.
Soia — 11.
 T
Autori citaţi : Taranov G. — 188, 282,
384, 45(1, Townsend — 260, 272, 273,
422, Tem nov V. — 195, Toumanoff —
76.
Tam arix — 420.
Temperatură de clocire — 34, 35, 51,
145.
Temperatură albină mediu — 72.
Temperatură creştere trîntori — 480.
Temperatură cuib — 145.
Terra — 9, 88.
Tergită — 81, 30, 60.
Tegument cuticular — 55.
Teiul — ‘188.
Tehnologie apicolă — 3, 9, 286.
Tehnologie aplicare producţie — 286.
Tehnologie apicultură pastorală — 390.
Tehnologie aerisire transport — 393.
Tehnologie pastoral deltă — 392.
Tehnologie pastoral livezi — 399.
Tehnologie cules de mană — 400.
Tehnologie metoda Snellgrove — 403.
Tehnologie metoda Loubet — 405.
Tehnologie fecundaţie artificială — 480.
Tehnologie fabricare hidromel — 484.
Tehnologie transvazare larvă — 481.
U
Umiditatea — 145, 146, 280.
Umiditatea lipsă — 146.
Umiditatea punct de rouă — 280.
Umiditatea condensare vapori — 146.
V
Autorii citaţi : W eaver — 85, 402, 480,
Weiss — 89, Vergiliu — 10, 19, W in-
kler — 153, >157, Vuillaume — 32,
Witterlbert — 15, Vipel — 135.
Vezica spermatică — 50, 74.
Vezica germinală — 56.
Veninul — 97, 276.
Veninul producţie — 457, 458.
Z
Autori citaţi : Zacchi — 151, Zaplata V
— 475.
Zbor recunoaştere — 45, 71.
Zbor de împerechere — 131.
Zbor forţat pentru curăţire — 282.
Zbor roi — 378.
Tehnologie fabricare botei artificiale
— 481.
Tehnologie inversare corpuri — 311,
374, 375.
Tehnologie lucrări de prim ăvară — 33
Trîntori — 22.
Trîntori morfologie — 41.
Trîntori particularităţi — 48.
Trîntori testicule — 42.
Trîntori gameţi — 42.
Trântori spermatocizi — 42.
Trîntori spermatozoizi — 43.
Trîntori veziculă seminală — 43.
Trîntori durata vieţii — 43.
Trîntori ore de împerechere — 45.
Trîntori hrană specială — 44, 154.
Trîntori hrană diferenţiată — 45, 157.
Trîntori consum m iere, polen— 46,
Trîntori prezenţa lor în stupi — 238.
Trîntori selecţionaţi — 480.
Trîntori moartea lor — 47.
Transmitere ereditară — 90.
Trehaloza — 164.
Triunghi de aerisire — 313.
Turte — 165, 223, 268, 343, 344.
Tuburi malpighiene — 53, 62, 73, 15
Um brelă protectoare — 114.
Unirea coloniilor — 274, 275, 380.
Urdinişul — 14, 306, 308.
Urdiniş sus — 312, 346, 401.
Veninul forapin — 458.
Veninul şoc anafilactic — 458.
Veninul tratament şoc — 458.
Vacuole — 50, 66.
Verbina — 458.
Viespile — 14.
Vitam ine (tabel) — 56, 153, 154.
Vitelus nutritiv — 50, 54, 66.
Zbor-rază — 237.
Zaharuri — 66.
Zaharuri hidraţi de carbon — 69.
Zaharoză — 69, 163, 183, 192,JL93.
Zumzet — 15.
503
 TABLA DE MATERII
Pasiune şi experienţă apicolă împărtăşite cu generozitate tuturor

PA R TE A I-A
Planul lucrării 7

Introducere în apicultură 9

Albinele în lumea insectelor himenoptere 13

Rasele de albine 18

Roiul cu cele trei caste ale coloniei 20

Organizarea stupului de observaţie 24

Cele trei feluri de botei 26
ţ m ’c
Matca. Casta femelei fecundate 32
Bolile mătcii 37
Moartea mătcii < 39

Trîntorii. Casta masculilor fecundatori • < .■

M ăcelul trîntorilor

Albinele lucrătoare. Casta femelelor nefecundate

Stadiile de dezvoltare ale albinei lucrătoare
De la ou la albina matură
Anatom ia exterioară a albinei lucrătoare
, Anatom ia internă a albinei
Aparatul digestiv
Aparatul circulator
Aparatul respirator
Aparatul de excreţie. * ...
••' ■■ • ' •' ’ • •• ' - •■
Aparatul reproducător
Sistemul de autoapărare a sănătăţii albinei
Sistemul nervos al albinei
im Creierul
■V.vl. ■ Lanţul ganglionar
Reflexe, instincte, hormoni
Memorie şi instruire

y"
Sistemul glandular 90
Glandele ceriere şi ceara 94
Aparatul vulnerant şi glanda cu venin 96
Aparatul muscular 99

PA R T E A A II-A
Colonia de albine 101
Unitate biofiziologică complexă 101
Alte manifestări de caracter ale coloniei 104
Reversul medaliei : furtişagul 112

Ciclul biologic al coloniei 115

Anatomia coloniei cu sistemele şi organele sale funcţionale 118

învelişul protector al coloniei — Stupul 119

Grupul social al clăditoarelor 121

Scheletul de susţinere al coloniei — fagurii 121

Grupul social al pazei coloniei 128

Sistemul procreator al coloniei. Matca şi cuibul său 130

Cuibul şi mediul său ambiant . }\ 134

Sistemul respirator al coloniei. Grupul ventilatoarelor 143

Sistemul digestiv, circulator şi excretor al coloniei. Grupul social al albine­

lor doici 14?
Rolul lăptişorului în'viaţa coloniei 150

Chimismul coloniei şi castrarea nutritivă a larvelor de lucrătoare 156

Alimentaţia şi metabolismul coloniei 159

Enzimele şi metabolismul 162

Sistemul nervos călăuzitor al coloniei : memorie» deprinderi, învăţare 171

Grupul social al cercetaşelor 175

Ritm şi cadenţă } 179
Poftiţi la bal în sala de dans ! 180

Grupul social al culegătoarelor. Culesul nectarului 182

Nectarul şi dinamica lui 183

Grupul social al albinelor prelucrătoare ale nectarului în miere

cu ajutorul «nzimelor 190

Mierea 195
Căpăcirea mierii 201
Mierea de mană 202
Mierea cristalizată 205
Mierea fermentată o 209

506
Polenul — Plinea cea de toate zilele a coloniei

Păstură

Băutoarele de rouă şi burdufele cu apă

Propolisul. Serviciul sanitar al coloniei

Bolile coloniei şi dăunătorii ei

Boli bacteriene
Loca europeană f;
Loca americană
Paratifoza
Septicemia
Rickettsioza
Boli virotice
Paralizia virotică
Boala neagră de pădure
Puietul în sac
M icozele
Aspergiloza (puietul pietrificat)
Ascosphaera apis (puietul văros)
B olile parazitare
Nosemoza
Boala de mai
Am oebioza

Varrooza
Acarioza propriu-zisă
Senotainioza
accidentale necontagioase
Puietul răcit
Diareea albinelor
Intoxicaţiile
Dăunători ai albinelor, păsări şi plante insectivore
Dezinfectarea fagurilor
Pregătirile de toamnă ale coloniei în vederea iernării
H rănirile masive de completare
Lim itarea spaţiului 267
Hrănirea de stimulare toamna
Analiza hranei pentru iernarea coloniei
Unirea coloniilor slabe
Iernarea coloniilor
coloniei
 Stupină pavilionară mobilă sau staţionară

Locuinţa albinelor : stupii sistematici

Caracteristicile unui stup bun
Rolul urdinişului în viaţa coloniei 306
D iferite tipuri de stupi şi folosirea lor 308
Stupul vertical multietajat 308
Stupul vertical R A 1001 316
Stupul orizontal STA S 4170/1953 317
Stupul de observaţie 319
Stupi confecţionaţi din alte materiale 319
Baza meliferă a stupinei 321

Comportarea stuparului cu albinele 326

Lucrări în prisacă 332
Controlul auditiv 333
Controlul vizual 334
Forţarea zborului de curăţire 335
Asigurarea coloniilor cu apă caldă 336
Unirea coloniilor slăbite 337
Schimbarea fundului stupilor 339
înlăturarea fagurilor mucegăiţi 341
Păstrarea căldurii cuibului 341
Introducerea păsturii 343
Controlul de fond 345
Rostul cortului protector 349
Ajutorarea şi asistenţa coloniilor 352
Hrănirea stimulatorie primăvara în stup 352
Hrănirea stimulativă cu proteine afară, în natură 361
Hrana medicamentoasă 366
’ Ip • .

Completarea echipamentului de faguri şi folosirea ramei clăditoare 369

Refacerea coloniilor ajutătoare 372
Lărgirea cuibului şi sarcina de producţie pentru evitarea roirii 374
Reproducerea coloniei 376
Roirea şi prevenirea roitului 376
Prinderea şi folosirea roiului asii 385
Oprirea coloniei din roit *ţisli laşloo m- 387
Valorificarea roiurilor prinse
sltfar
Apicultura pastorală
■l&i ss.b.^ 390

a
Producţia de miere 401
Producţia de miere la stupii cu o singură matcă
Folosirea podişorului Snellgrove în stupul cu două mătei
Metoda de mare producţie a lui Loubet de l ’Hoste ! ; ~ * î?.
 Recoltarea m ierii
Extracţia m ierii în timpul nopţii 409
Maturarea m ierii necoapte 412
Cristalizarea untoasă şi lichefierea m ierii cristalizate 413
Producerea m ierii în secţiuni 415
Păstrarea fagurilor cu miere 417
Prevenirea fermentaţiei m ierii şi tratarea ei 418

Polenul. Producţia lui 419

Formarea rezervelor de polen v 423

Păstură. Localizarea polenului în faguri 428

Rezerve mari de polen de porumb ^ 430

Polenul şi polenizarea în sprijinul agriculturii, pomiculturii şi viticulturii 433

Producţia de lăptişor de matcă 439

Lucrări necesare în producţie la stupii m ultietajaţi 446
Metoda producerii lăptişorului prin orfanizarea totală 447

Producţia de propolis 449

Producţia de ceară 451

Producţia veninului de albine 457

Creşterea mătcilor 461

Cum trebuie să fie o matcă bună şi cum se creşte 462
Formarea stupului pom itor 466
Formarea nucleelor de împerechere 47°
Introducerea mătcilor 473
Marcarea mătcilor 475
Creşterea m ătcilor în duminicile libere 476
Insămînţarea artificială a mătcilor 478
Creşterea industrială de mătei selecţionate 480
Păstrarea m ătcilor în afara ghemului 482

Industrializarea produselor prisăcii

Hidromelul
Prepararea casnică
Prepararea industrială
Oţetul de miere
Producţia şi comercializarea roi urilor pachet
Economie şi calcule contabile

încheiere

Indice