Sunteți pe pagina 1din 84

l'-\.LIN

CAILLAS ALIN CAILLAS ALIN

CAILLAS ALIN CAILLAS A

ENUL POLENUL F

.\

fJf!b

!

ALIN

CAILLAS

71
71

POLENUL

fJf!b ! ALIN CAILLAS 71 POLENUL EDITURA APIMONDIA 1975

EDITURA APIMONDIA

1975

fJf!b ! ALIN CAILLAS 71 POLENUL EDITURA APIMONDIA 1975

'

f

f

1

}

' f f 1 } In româneşte Constantin TEACA Confruntarea cu orig,inalul, Mihaela LE POLLEN Alin

In româneşte Constantin TEACA

Confruntarea

cu orig,inalul,

Mihaela

' f f 1 } In româneşte Constantin TEACA Confruntarea cu orig,inalul, Mihaela LE POLLEN Alin

LE POLLEN

Alin Oaillas,

1968

ŞERBAN

' f f 1 } In româneşte Constantin TEACA Confruntarea cu orig,inalul, Mihaela LE POLLEN Alin
nesaţ în alte limbi diţionarea şi păstrarea polenului,.
nesaţ în alte limbi
diţionarea şi păstrarea
polenului,.
în alte limbi diţionarea şi păstrarea polenului,. Cuvint Inainte Alin Caillas, autorul cărţii pe care

Cuvint Inainte

Alin Caillas, autorul cărţii pe care Editura APIMONDIA o prezintă astăzi publicului român, a fost unul din .cei mai cunoscuţi şi mai citiţi autori francezi în materie de popularizare a apkulturii. "Polenul" a apăru• în ţara sa de origine în două ediţii şi a fost tradus şi c.itU cu

Numeroasele referiri făcute la această carte în li­

teratura apicolă universală şi bineînţelesşi în cea română stau mărturie

a utilităţii şi interesului pe care îl suscită ca material .informativ. Fără a avea pretenţia unui studiu ştiinţific, cartea este o aglome­

rare, plăcută la cit'i!t, de date refer.Uoare la recoltarea în stupină, la con­

.la utilizar.ea lui în alimentaţia omului.

Există o �Serie de ,lucrăr'i, nu prea numeroase, care cu date ştiinţi­ fice atestă valoarea dietetică a polenului recoltat de albine. Analizarea,

lMt.

sintetizarea acestor date şi încurajarea studiilor riguroase ale acestei ca­

.A:PI­

MONDIA din Bucureşti. Deoca:rndată, prezentăm cartea lui Alin Caillas (membru de onoa'1"e al Federaţiei, mort în anul 1974 în vîrstă de 87 ani) din dorinţa de a stimula introducerea polenului în ali'IYI.l€ntaţia raţională

lităţi constituie unul din planur.i!le de viitor ale

a copiilor, adulţilor şi băJtrînilor şi în acelaşi timp de a veni în ajutorul producătorilor de polen care - începători sau experimentaţi - caulă în permanenţă tehnicile cele ma·i co1·ecte de producere şi păstrare a acestei "polivitamine" naturale. Există în comerţul nostru produse alimentare şi cosmetice care conţin polen. Sperăm că lectura acestei cărţi le va servi drept introdu­ cere în cît mai multe case care nu cunosc deocamdată decît mierea, din­ tre produsele stupului. Există numeroşi apicultori care, din prietenie,

.implvcită că polenul

este util sănătăţii, sau pentru simplul motiv că este o "modă", reco­ m�ndă cunoscuţilor polenul recoltat de albine pe flori. Pentru a preveni dezinformarea, pentru a informa cît mai variat pe eventualii amatori, credem că "Polenul" lui A.lin Caillas este cel mai bun început. Ne rr1ămîne sarcina, după cum am mai arătat, să publicăm în anii care vin, p·entru uzul specialiştilor de laborator şi din oUnici, o aLtă carte, cu aspect ştiinţific pur.

a r t e , cu a s p e c t ştiinţific pur. obligaţie, din

obligaţie, din mîndr. profesională şi convingere

Prof. idr. �ng.

V. HAiRN.AJ

Preşe,'di:nltere Aoociaţiei 'crescă'tot'i�O«"

de aLbine din R.S .R. Pre�;i€\dinrele APIIMOINDIIA

3

PARTEA

PARTEA A A INTIIA Definiţie. Provenienţă Varietăţi. Repartizare Analiză şi determinări Compoziţie. Bogăţia şi

A

A

INTIIA

Definiţie. Provenienţă

Varietăţi.

Repartizare

Analiză şi determinări

Compoziţie. Bogăţia şi aminoacizi Sfaturi practice

în vitamine

CAPITOLUL

1--------------------·--------

DEFINIŢIA

POLENULUI.

PROVENIENŢA

DEFINIŢIA POLENULUI. PROVENIENŢA 1. Po'lenul co n s t i t u i e elementul ma&cul

1. Po'lenul constituie elementul ma&cul al florii : se prezintă suib formă de pulbere foarte fină, 'divers colorată, în funcţie de specie, de la albul cell mai pur la negrul cel mai intens. I n majoritatea cazurilor însă, pol·enul este g.a1be n sau brun înlchis. Alv'înd un gust în general amar, cu ex·cepţia mrelor vari eţi dulci, el lasă în gură un gust uneori neplăcut . Există <două feluri 'de :polenuri : cele numite polenuri anemofile şi

polenurile

entomofile.

Iată eX!pld.caţia, foarte simplă, a celor doi termeni :

Anemofil înseamnă

prieten al vîntului.

Plantele

cu .po1·en anemofil

nu se pot baza de1cît :pe vint pentru a-şi asi1gura fecmnldarea. Acesta este oazul, de exem:plu, al tuturor coniferelor. Marea abundenţă a aces'tui polen, necesară datorită extremei sale d'iSiperr':l in mediul J:n­ conjurător, face ca, în perioada îniloririi, atmosfera fiÎe s atulf'ată de

pu1berile impa1P'abile de pl()'len gallben de:schis, 1care se depun pes'te tot , pe Coasta de Azur de exemplu, şi care provin de la pinul roşu, lariţă, pinul maritim, pinul de A1ep, IPdnul umbrelă Elementele �componente .ale acestui polen speci'all nu echivalează în. bogăţia ipO'lenu1ui entomofi'l, cel care· constituie totalitatea aportu­ rilor aLbinelor �a stup. Polenu1 anemofil se prezintă aşa cum apare la dehiseenţâ antere­

lor

acest califi'Cativ insemnind ]mie.ten al insectelor, şi în speiCial cel adunat de al!biinel·e culegătoare în •coşu1 suf. o uşoară modiifliocare, 1care-i înlesneşte a�glome�area, aglutin · area, în fine constituirea acelo· ghemo­ toace care după un zbor de cules împodobesc pi'Cioarele 'cule.gătoarelor

ca un fel lde cizmuliţe ră/g[frî:nte, ea !de miÎndri muşchetari s · au de sprin­

tene poştăriţe. I

alll:nna le .ad:aUigă m'ici eanltităţi de salivă şi nectar. Aeeas1ta explieă, pe

de <o parte, consistenţa foarte s<J'lidă a ghemotoace1or şi pe de altă parte

flbrii

datori

us·cădunii

aerului.

Dimpotrivă,

polenul

entomof.

ntr-adevăr,

pe

mă,sură

oe

se

rotunj es:e

g'hemotoace'le,

dificultatea

Q.

apieuLtorului

ce recoltează

de a obţi polen perfect uscat

o l te a z ă d e a obţi � polen perfect uscat - polenul

- polenul rămffne impregnat ·cu o proporţie minti.ma de nctar, .ale cărui

calităţi hi' s:înt cunoscute.

.A<lb'inele colectează polenu< cu o asemenea rapild!itate încit nici

ochiul unui observator foarte atent nu poate distinge mecanismul a1cestei

operaţii

atît

de

eficiente .

Pînă

în

prezent,

numai

BE[LING,

în

1931,

7

utilizind

un

d[spozitiv

de

filmare

cu

lCEillllli::sroll,

 

·succesiunea

acestor

miscări

numeroase

si

:fuseseră

 

����2f

 

descrise

în

1912

de

·către

CASTEEL;

deScr:erea

 

făcută

de

PARK,

în 1949 ;

putem re·sd aceste

indica.";

b

LVEAUX,

intitulată

Recherches

sur

la

:recolte

du

poUen

 

reprordiulcem

mai

jos

un fragment :

 

"Albina

care co1e<Ctează

polen

pe

spi.cele

 

.

lui

se caţără

de-a

lungul

spicului,

lipindu-se

 

de

ec:re

atîrnă.

Limba

şi mandd:bulele l:ing

şi muşcă

antere

e, ceee

-

E:e

�-

rezultat

arderar·ea

partieuleltor

la

piesele

bucale

 

şi

u.m:ect.c:::rea

nectar

şi

salivă. Astfel,

o

bună parte

din polen

este

dis.oe:a:

i.r

şi

aderă

la perii de

pe pidoare

şi de

pe

corp.

Perii

ra--m.·;-

=

ei

reţin

pullbere:a de

polen uscată.

 

1In

timp

ce

alibina UTICă

de-a

lungul

să-şi

rindu-'1

cureţe· polenul

pe

picioarele

de

pe

·cap,

posterioare.

corp

şi

Această

unor

·

·

picioarele

opern;e

cind

allbina se

află

aşezată

pe floare,

dar cel

mai

�-

_ �linită

ea

zboară

la

punct

fix,

căutînd

noi

grăuncioare de

polen. Aşada:-,

umed

este

 

preluat de

pe piesele brucale de

către prima perecl!e

.

Polenul

uscat care se . găseşte

pe perii de pe

cap este pi�

pereche

de

picioare şi

alăturat polenului umed.

<'·'·.:

-;·

,.!.�

,.ţ.

ptogresivă

a

·1-

polenului

în

coşuleţe

(după

Do."'th:y

Hodges)

,

.

Acumularea

'

Ce� de a doua pereche- de ,Pl(}'loare colecte:ază polenull liber aflat pe t()race şi în
Ce�
de
a
doua
pereche-
de
,Pl(}'loare
colecte:ază
polenull
liber
aflat
pe
t()race
şi
în
special
în
regiunea
ventrală
şi
p
rim
te
.poleriu1
colectat
de prima pereche.
Luînd polenul
de .pe
prima
pereche, · pidorul
celei
d•e
a doua
pere1chi
de
pe
aceeaşi
parte
este
în'tiins
înainte
.şi,
f,ie
apucat
de
prim·a
pereChe. îndoită
fie
frecat
,pe
aceasta,
care
se
află
în
acel
moment
întinsă iri
jos
sau spre
spate. Astf·ţl,
un
polen
foarte "lipicios este
ad'unat
pe faţa internă a marelui tars al perechii a doua
Polenul
este
�poi
transferat
în
coşuleţe,
pe
două
că.i
diferite.
O
mică cantitate
ppate
ajunge
.!:a
coşuleţe
direct,.
prin
raptul
perechea
a doua este
utilizată
pentru
a
îndesa
şi
cqnsolid a
polenul
diri •coşuleţe.
Cea mai mare parte este însă transferată
mai
întîi
pe
periile
de
polen
aflate
pe
faţa
internă
a
perechii
a
treia
(şi
anume,
pe
prima
arti,culaţie
a tarsului).
Picioarele perechii a doua sîrit prinse alternativ
între
tarsele
perechii a
treia
şi
trase
înainte
.şi
în
sus ;
astfel
este
pieptănat
polenul
de pe rpere·chea
a
doua.
Polenul
reţinu t
pe
periile
tarselor
per·e'chii
a
treia este transferat apoi la coşu1eţele de :pe faţa exter'ioară a tilbiiei_
perechii :a trei'
Cu
ajutorul
celor
două
picioare
posterioare
menţinute
hlngă
abdo­
men,
peria
de
pb'le:n
de
pe
un
picior
este frecată de
pieptenele
de
pe
piciorul opus,
picioarele
făcînd
astfel
un fel de
mi,şcare
de
piompare.
In
felul acesta, polenul adunat pe un tars este pri.ns în pieptenele e:lcter'ior
de pe piciorul opus,
cele
două perii
lucrînld ·alternativ.
Tarsul
este
aple­
cat
uşor
spre
spate,
suprafaţa
sa
auriculară
ajungînd
astfel
în
conltact
cu faţa exterioară a pieptenului. In această a'cţiune, masa de polen esfte
împinsă de-a lungul extrernităţii inierioa:r.e a t ibiei care este uşor proe­

minentă şi în sfîrşi t în

exterior,

la

suprafaţ a

coşuleţu:lui

de

piolen

,

la

partea sa inferioară. Orice cantita'

nouă

de ,polen

este

împinsă

.peste

cantitatea

preceldentă

astfel

masele

de

.polen

de

pe

ttbii

uflcă

simul­

tan ş i trepta't de-a lungul acestora. In sfîflşit, fiecare pi·aior este încărcat

cu

marginea

o

masă

de

polen

reţinută

de

perii lungi

şi

,curbi

afl'aţi

pe

tibiei. AtuniCi .cind ghemotocul este foarte mare, aceşti peri sint împinşi spre ·afară :şi îngropaţi
tibiei. AtuniCi .cind ghemotocul este foarte mare, aceşti peri sint împinşi
spre
·afară
:şi
îngropaţi
în
polen,
permiţiînd
astf·el
ma:sei
se
extinl
mult în exterior.
Allbina
realizează
toate
aceste
m�şcări
cu
mare
viteză,
privitorul
obişnuit
neputînd
observe
nimic
în
afară
de
creşterea
progresivă
a
volumululi În'căvcăturilor".
3.
Modul
de
colec"'L.8re
a
pdlenului
are
cîteva
variante,
utilizate
de
'CUlegătoare
potrivit
morfologiei
fl:orilor
pe ca:re
le
vizitează.
AstfeiJ.,
PARKER
distingea,
în
1926,
patru
metode
diferite,
utilizate
de
aLbine
în funcţie de următoarele tipuri de flori :
a) flori
desohise,
tip
ace'r'
de
(arţar)
;
albina. muşcă
an:terele,
le
trage spr,e
ea
şi
trece
pe
deasupra
lor,
formînd
ghemotoacele ;
se
în1de-
părtează şi apoi revine ;
.
ib)
flori
închise,
de
tip
trifolium
(trifoi)
;
a1bir:i,a
forţează
intT'area
în
•corolă
;
ea
colectează
polenu'l
cu
manld1!bulele
şi
.
.prima
pereche
de
pidoare;
',c)flO-ri
tubulare;
cel
mai
frecvent,
recolta
este
accidentaTă
şi
con­
stituie
un
supliment
la
colectarea
nectarnihii.
.
îri.
cazul
a'cestor
flori,
alhina
trece
adeseDri
după
bondari,
care
au
degajat
intrarea
în
corolă
;
9

d)

mîţişori,

de tip

saUx

(salcie) ;

c�l

este

similar

cu

cel

de&cris

de CASTEEL pentru certcetarea fJ'Orii de porum1b (Recher0hes sur la recolte du pollen par les abeWes).

4.

Elveţia,

Dr.

Anna

MAURIZIO,

personalitate

cunoscută

de

in

la

Institutul

din

lumea

a pi'colă

Liebefelrl,

Berna

a

internaţională,

pwblicat în 1953 <rezultatele ·U!Il.Ui studiiU foarte complet aswpr a greu'tăţii ghemotoacelor de polen.

Oalcudată

pe

cî.teva

zeci

botanice sau grupe de specii,

specii

greutatea medie rezultă de 7,57 mg, greu­

de

mii

de

ghemotoace

şi

pentru

35

tăţile extreme :fiind:

10,Î mg - Luzula sp.

min!iana

4,•2

mg

-

Erica

ca'l"'7lea

L.

şi

maxima

După

acest

alilbor,

S'Peciile

stuldiate

ar

putea

fi

clasificate

în

trei

grupe,

în

funcţie de

greutatea

coşuleţelor :

a)

specii

care

dau

ghem'O­

toace

ou

greutatea

medi·

sub

7

mg

-

12

specii

sau

grupe

de

specii ;

b) specii care dau ghemotoaoe cu greutatea medie între 7 şi 9 mg- 19;

4.

şi

c)

Slpedii

Plecind

care

de

d•au

la

ghemotoace

cu

greutatea

medie

de

peSte

9

mg

aceste date,
aceste
date,

-

(192'

coroborate

înainte

PA.RKER

'6),

PEROIVAL (195·0) şi SYNGE (1947), LOUVEAUX cita t anterior esti­ mează drept plauzibil ca o a•Lbină să ·recolîeze la fiecare zbor 15 mg de polen Cdouă ghemotaace).

Fiecare culegătoare ar tre;bui deci să efectueze 66.666 zboruri ca

să adUică în stup un kilogram de polen ; după HIRSCHFELDER, numai 50.000 2Jb'oruri !

g polen cu 12%

apă, ceea ce reprezintă aproximativ 250 g polen proaspăt. LOUVE:A.UX spune următoarele (Recherches sur la recd.lt. du poUen par les ab.eiUes):

5.

R€icoltele maxime, într-un

colector,

sînt

de 200

"Da,că

admitem,

de comun

acord

cu

toţi

autorii,

cifra

metlie

veri­

ficată pers:onal, de 125 .ghem!otoace ·cu 120fo

apă

ia

fiecare

gram

ajun­

gem,

pentru

·200

g

polen,

l'a

cilfra

de

25.000 :ghemotoace

25.000

:ghemotoace

în

colector,

respectiv

250:000

în

reeolta

totală.

Această

cifră

reprezintă

125.000 .

inCăflcă'tuui'

in'dîvidu:ale,

:fi·ecare

cue'toare

adudnd

două

ghemotoa,

la

fiecare zbor. Se ştie că, în

conidiţii favoraib'ile, o albină îşi poate cole'Cta

încăreătura de tpolen

în

mai

puţin

de

30

minute

şi

că

efectuează

zilnic

în

meid[e

nă

la

20

zboruri.

Pre:

face

numai

zece

zborulfi,

sînt deci suf, corespunzătoafi

1·2.500 cu'legă'

maxime.

colonie.

date

pentru a adu'Ce cantitatea de polen

dedică

a jUJSHf·i·ca cifrele noastre sînt necesare 5·0.000

este

în 1935)

este foarte pos1bil să se

perioadei care cor·es­

recoltei

aceste

Dacă

In�r-un

50%

din

·culegătoare

puternic,

se

recoltării de polen, .pentru

în

total

per

e rnic, se recoltării de polen, .pentru î n total per c u m c u

cum

cule.gătoar·e

cel ce ne-a furnizat

apro)cimativ 6 kig de allbine, sau 60.000 indivizi,

stup

105,

foarte

(SI1mtpu1 nr.

spedal

în

şi care

conţine

găseaSICă 25.000 •cuJegătoare - in

punlde acthni'tăţii maxime a coloniilor.

timpul

Nu trebuie uitat nki fa'Ptul că cea mai frecventă m:rucimă absolultă

a recoltelar de .polen nu atinge decirt 100 g, deci în realitate un kilogram,

ceea ce nu presupune decit o po)pulaţie de 30.000 al!bine, cifră medie

însă foarte :frecvent întîln5.tă în regiunea unde s-au deSfăşurat e�pe­

rienţele noas'tre".

10

6.

Ne

putem

întreba acum

cit

pentru

p e care 1e aduce

."a

face

pl inul�,

la stup.

adică

pe n tr u

timp

a

se

îi

este

încărc a

necesar

ou

cel e

cuegătoarei

polen

15

mg

In general, o cu1egătoare de polen lucrează mai rapid dOOî't o cule­ gătoare de nectar. PARK scria în 1928 că în condiţii ravoraibiie ddul com p let de colectare şi de şedere în stup este de 1'2,6 minute iar în condiţid. nefavorabile, de 16,5 minu te. A·ceasta în cazul porulffil' al cărui .polen este abundent şi este colectat uşor. Am putea deci să fixăim un termen med:iu de aproximativ .14 minute.

7. Cite zboruri poate efectua zilnic o albină culegMoare de polen ? LOUVEAUX, în remarcabila sa teză, din •care am ·e:lctras de fapt aoes'te mformaţii, citează următorii autori :

(mac).

Zea

De menţionat acest polen nu este redOltat decît

diminea.

Cu titlu informativ, şi nu.-rnai în caZU:! speciHor florale care furni­ zează polen tot timpul zilei, se poate aprecia că 8 culegătoare ar efectua 50 zboruri, des�gu.r pe vreme favorabilă (50 zboruri cu o medie de 14 minUite fac .700 minut-e sau 11,4Q ore de muniCă, teoretic) .

s a u 11,4Q o r e de muniCă, t eo r e t i c)

RIBBANDIS {1949) : 47 zboruri

BARK

(1928) :

L

(porumb)

20

zboruri

zilni•c, pe Papaver rhoeas L.

în

condiţii

favorabile,

pe

. î n c o n d i ţ i i f a v o r

zilnic,

nwys

ţ i i f a v o r a b i l e , pe zi

50 ziboruri, cu

0,015 g randament teoretk, reprezintă un aport :total

zilnic de 0,750 g sau trei sferturi de gram la fiecare zlbor. Ia'tă o ocazie

caz

remal'căm

cit

de

puţin

înse amnă

o

atbină,

o

colonie

în

acest

sau ori'C!are

altul

înseamnă

totul

şi

că

"regula

de

aur

a

aLbinelor"

esl

"unirea face puterea�.

8. A;ceste

cHre

n u
n u

au

altă
altă

pretenţie

decît

să

dea

o

ildee

asupra

ordanului

prezintă variii considerabile, în funcţie de condiţii şi în funcţie de specie, cantJiltăţi de care profită lăcomia culegătoarelor .

de

mărime.

Intr-adevăr,

cantităţi!1e

de

polen

produse

e . Intr-adevăr, cantităţi!1e de polen pr o d u s e d e f l

de

flori

PERCIVAL a constaat următoarele, în 1950 şi 1955 :

s t a • a t următoarele, în 1950 ş i 1955 : a) o s

a) o singură floare de mac oriental, plantă ornamentală as·emă­ nătoare •cu macul obnuit, poate furniza 114 mg de polen proaspăt, r·e s­ pecHv 8�1{) încăl'Cături de albină ; lb) aceei culegătoare trebuie viziteze 585 flor:i de triioi aLb pentru a strînge o singură încărcătură de polen; aces'te 581 :5 flo ri nu

pot

n'Uimăr

de 106-166, în funcţie de perioada de înflorire. Iată-le, în acest caz special, pe căutătoarele noastre de polen deldkate unei adevărate "muniCi

de benedictin".

9. Cît polen poate colecta anual o colonie bună? Atenţie însă ,

apicU'lrtlorul trebuie să ştie cit polen poate lua fără a co!lllpromite Vliitorol

coloniei.

TODD şi BISHOP au calculat, în 194,0 şi 1944, cantităţHe de polen

recoltate de coloruii în diferite localităţi din California. Ei utilizează,

se pare că p entru prnma dată, un instrument numit colector, a cărui

inovaţie s-ar datora lui ECKERT. Iar .FAR!RAR într.e p rinide, în 19:38,

Iar .FAR!RAR î n t r . e p r i n ide , în 19:38,

fi

Întîlnite

decît prin

vizitarea

de

irufloreSICenţe

diferite ,

În

t r . e p r i n ide , în 19:38, fi Întîlnite decît prin

cer-ceri

analoage.

Toate

concluzii :

·

.

.

a)

greuttartea

recoltei

acestea

··

·

diferă

colonie

le

permit

să

ajungă

la

următoarele

-

p:1ter sla.�be ; putin ' · sulb­
p:1ter
sla.�be ;
putin
'
·
sulb­

mai

cele

mai

în raport

de

timpul

fără

cu coloniile ,

cele

nefavorabil decît

niee fdin1d mai -puţin intfluenţate

b)

de

puteri

egale,

o

pu:iet reeoltează

albinele

mult

polen decit o col<mie eu puiet afbunldent ;

1c) lipsa

de

polen

de

sezon

mobilizează

cerceteze

stanţe pulvenrlente de în'llci:culire, chiar dacă acestea sînt lipsite de valoare

nutritivă; în esltui Franţei, de exemplu, albinele coledează adeseori, cu frenezie, sUJbstanţe pulverulente pe ca:re apicultorul avizat le aşează

în

apropierea

srtupului ;

mult

d) autorii

Vom

citaţi

în

oifrează

recolta

anuală

a

albinelor
albinelor

la

vedea

continuarea

şi

nu

studiului

nostru,

aceste

reală

prea

s'căzute

corespund

re alităţii .

Cifra

aproape de 30---"--35 kig.

13-18

cifre

ar

fi

kg.

siÎnt

mai

EJCKERT est ima în

1942 .că recolta

anuală este

de

minimum 55 kg.

SYNGE

publ[,că

în

1947

rezultatele

unui

studiu

important

îşi

efeic­

colec­

tuat în

tează

Iată

1945-1946

la Rothamsted

pe

(Anglia). Rezultă albinele

un

număr

restrîns

efe'Ctuate

cu

de

specii
specii

două

majoritatea polenUlui de

ce

rezul-tate

au

dat

vegetale.

experienţele

colonii :

Legu:minoase

.

57

şi 480fo

Ro-sacee .

.

16

şi

150fo

Arlbori

de

pădure

9

şi

l20fo

Diverse

.18

şi

2-50fo

JO. Albinele

cole cle a

cantităţi

maxime

de

pol en

perioadă

r'abilă.

cu

vremea

frumoasă urnie•ază unei

perioade

de

Influenţa

t emperaturii

se

dov edeşte

mai

puternică

atunoi

vreme

asupra

oinld

o

nefavo

pl·antei

donatoare de polen decît ' asupra a1hinei -care îl colectează.

fun-

Perioada

de

de

floare.

co'lectare,

anotimpul

şi

orele

variază

Vîntul

unează

mu'it culesului de

polen.

desigur

A ' C€Sta

·în

esr

micşorat de pe la 18 km/h <Şi încetează la 34 km/h.

AJ!binele utilizează numai o parte foarte mi'c număr de plante furnizează niei : din 225
AJ!binele
utilizează
numai
o
parte
foarte
mi'c
număr
de
plante
furnizează
niei :
din 225
plante
inventariate
(majoritatea
informaţiilor
di n
prezentul
lui
LOUVE:AUX :
Recherches
sur
la
Toate
plante'le
vizitate
pentru
400 m în jurul s'tupinei.
11.
PierderHe
de
polen
în
colector
mai
v ie
a culegătoarelor
A·cest
autor 'Consideră
un
piendere
de'
250
g miere.
Dacă
privim

din

flora

locală

şi

numai

un

colo­

polenul

necesar

şi numai un c o l o ­ p o l e n ul n ec

sînt

existenţei

înrtr-o regiune,

paragraf

sînt vizitate

extrase

par

les

pe

o

o

numai

rază

8·6

de

teza

abeilles).

din

recolte

du pollen

sînt

polenul l'or

sînt

situate

de

recoltat

compensate

polen

a ctivitate

(HIRSCHFELDER).

rec o l t a t compensate polen a ctivitate (HIRSCHFELDER). un kilogram k i'l o

un

kilogram

ki'lograrri de

reprezintă o

de

lucrurile

practic,

polen. valonînd, să spunem, 1500 F*), . reprezintă o pierdere de apiloxi­ mativ 120 F
polen. valonînd,
să spunem,
1500 F*),
. reprezintă
o pierdere
de
apiloxi­
mativ
120 F
de
miere.
Iată
deci
această operaţie
iese mult în
bene­
fi'Ciu[ apkul<torului polenicultor.
:Intru'Ci't,
pe
de
altă
parte,
un
colector
bine ·construit
nu reţine
dercît
10-150/o din
totalul
polenului
adunat
în
stup
şi
a<C:tiViita'tea
de
prr
ospec­
tare
a culegătoarelor
se
i ntensifică
în
fun1cţie ·de
pierderile
suferite
în
timpul traversării
plăcii
colectorului,
ne
dăm
s·eanna
viitorul
coloniei
nu es•te periclitat de supliciul colectorului.
12.
De
altfel,
albinele
se
obişnuies•c
foarte
bine
ou
prezenţa
cQlec­
toarelor la urdiniş. -Ele înţeleg că
a-ceste ri�i
obstacole
le obligă
de:s­
carce ghemoto a rcele,
şi
cu timpul, se
obişnuiesc,
se
con'torsionează
şî,
în
s.fîrşi't, tvec, încercînd să lase cit mai puţin din recoltă.
Drept
urmare, cantităţile de polen recoltate s cad zilnirc. Dan 125 g,
de exemplu, în prima zi , ajungem la 100
80 g, pentru a ne stabiliz;a
la 50 g în •cursul săptămînii următoare. Am putea, dupa părerea mea, să
lucrăm prin rotaţie, şi să a\ em, pe cit posibil, un număr de stupi fără
colectoare, care să-i înlocuiască după un timp pe ·cei prevăzuţi cu coleic­
toare. Arceastă rotaţie ar trebui să aibă lo· cel mult o dată pe săptămînă.
In unele regiuni de altfel , nici nu se înregristrează srcălderea.

rfn sf.îrşit cu toate cele afirmate pînă acum, şi deoarece instalarea colectoare�or perturtotuşi -violent comportamentul coloniilor în pri­ mele 48 ore, consider că este preferabil să nu se înlceapă recoltarea de