PROPRIETĂȚI IMUNOMODULATOARE

ALE SALIVEI
STUDENT: POPA DOROTHEA, MD 4, GRUPA 6
PROFESOR COORDONATOR: DR. CIACLI CAMELIA
MATERIA: ALERGOLOGIE
Saliva este substanța fluidă, produsă de către glandele salivare în cavitatea bucală a

mamiferelor. Se estimează că organismul uman produce între 1 și 1,5 litri de salivă pe zi, iar într-

o viață 34.000 de litri.

Există numeroase glande salivare mici în limbă, obraji și buze. Oamenii au, de asemenea, patru

glande mari denumite glandele salivare parotide, submaxilare, submandibulare și sublinguale.

Colectiv, funcția principală a acestor glande este producerea și secreția de salivă. Componentele

salivei sunt produse de celulele acinare seroase și mucoase din glande, iar saliva este apoi drenată

printr-o rețea de conducte în cavitatea bucală.

Pe lângă producția de salivă, glandele salivare mari ne ajută și să ne protejăm de numeroșii

microbi la care suntem expuși în mod constant prin gură. Celulele B plasmatice locuiesc în

glandele salivare și produc anticorp IgA care este apoi secretat în salivă. IgA leagă stratul de

mucus care acoperă căptușeala epiteliilor cavității bucale, oferind astfel o barieră împotriva

agenților patogeni potențial periculoși.

Ca parte a sistemului mucoasei bucale, glanda salivară este, de asemenea, expusă la un număr

mare de antigeni inofensivi sub formă de alimente. Pentru a ne asigura că celulele albe din sânge
nu reacționează la aceste proteine, răspunsurile imune din glandele salivare sunt strict

reglementate. Un mecanism prin care se produce reglarea este prin producerea unei molecule

imune supresive (citokine) numită factor de creștere transformant – b (TGF – b). TGF – b

limitează expansiunea celulelor T și B și inhibă capacitatea acestora de a induce inflamația,

prevenind astfel deteriorarea accidentală a țesuturilor care ar putea fi altfel declanșate de

alimente.

Mecanismele utilizate de sistemul nostru imunitar pentru a opri reactivitatea la antigeni inofensivi

pot fi, de asemenea, exploatate de agenții patogeni nedoriti. Virușii, inclusiv citomegalovirusul

uman (HCMV) și virusul Epstein-Barr (EBV), se pot răspândi prin saliva infectată. În cazul

citomegalovirusului, infecția cu virus a glandei salivare (Figura 1) declanșează producerea unei

alte citokine imunosupresoare numită interleukină-10 (IL-10). La fel ca TGF-b, IL-10 poate

inhiba acumularea și funcția celulelor T în glandele salivare.

Deoarece celulele T sunt necesare pentru a ucide citomegalovirusul, inhibarea mediată de IL-10 a

acestor celule duce la replicarea virală persistentă și diseminarea din glandele

salivare.

Persoanele din antichitate au folosit proprietățile antimicrobiene ale fluidelor corporale externe

și au folosit aplicații topice de salivă, colostru sau urină ca leac sau profilactic. Mulți factori de

apărare înnăscuti, cu o gamă variată de activități antimicrobiene, cum ar fi lizozimul și

lactoferina, apar în secrețiile exocrine și pot contribui la funcția de barieră a membranelor

mucoase, pe lângă proprietățile fizice de protecție ale epiteliilor și mucinei. Toate aceste

componente ale imunității înnăscute cooperează intim cu imunitatea umorală adaptativă

mediată de anticorpi.

Amilază domină în salivă astfel IgA reprezintă de fapt o fracțiune minoră din proteina salivară
totală . Cu toate acestea, raportul de concentrație parotidă IgA-IgG este de aproximativ 500 de
ori mai mare comparativ cu celule din ser
BIBLIOGRAFIE: https://www.immunology.org/public-information/bitesized-immunology/organs-
and-tissues/immunity-in-the-salivary-gland
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.3402/jom.v5i0.20401