Tancul 

este un vehicul blindat de atac cu tracțiune pe șenile, conceput pentru a combate forțe inamice
folosind focul direct. Un tanc de luptă se caracterizează prin armele și blindajul greu, o mare mobilitate care îi
permite să traverseze terenuri dificile la viteze relativ mari.
Tancurile sunt arme care au nevoie de logistică, sunt eficiente și agile pe câmpul de luptă modern, atât prin
capacitatea de a ataca obiective terestre cât și prin prezența lor ce poate crea panică în
rândul infanteriei inamice.
Tancurile au fost folosite pentru prima dată în timpul Primului Război Mondial în intenția de a întrerupe
războiul de tranșee și a înlocui cavaleria pe câmpul de luptă. Tancul și tactica de luptă a blindatelor au suferit
multe evoluții în ultimul secol. 
Primul Lord Winston Churchill a condus un comitet, Landships Committee, pentru a coordona crearea acestei
noi arme. Sub conducerea Colonelului Ernst Swinton, Landships Committee a creat primul prototip care a
avut succes, poreclit Little Willie, care a fost încercat de armata britanică pe 6 septembrie 1915. Dacă la
început se numeau nave de uscat (landships), primele vehicule s-au numit tancuri (rezervoare) de apă și mai
târziu tancuri ( vas cu pereți subțiri), pentru a menține secretul. Cuvântul „tanc” a fost utilizat pentru a da
senzația că muncitorii din fabricile britanice construiesc rezervoare de apă mobile pentru armata britanică
din Mesopotamia - dar în realitate fabricau un vehicul de luptă secret - și așa a fost considerat oficial până
pe 24 decembrie 1915.
Prima participare în luptă a unui tanc operativ a avut loc când Căpitanul H.W. Mortimore din Royal Navy a
condus un tanc Mark I în timpul Bătăliei de pe Somme, pe 15 septembrie 1916.[4] Francezii au
dezvoltat Schneider CA1 și l-au folosit pentru prima dată pe 16 aprilie 1917. Prima bătălie în care s-au folosit
multe tancuri a fost cea de la Cambrai, din 20 noiembrie 1917.
În timpul Primului Război Mondial Germania a avut un număr mic de tancuri, în general capturate. Au fost
produse aproximativ 20 tancuri de concepție germană, de exemplu modelul A7V. În timpul celui de-al Doilea
Război Mondial au apărut o serie de îmbunătățiri tehnice. La început, germanii au construit tancuri blindate
ușor și cu arme ușoare, ca Panzer I, care a fost creat inițial pentru a fi folosit doar la antrenamente. În cursul
războiului, toate forțele în conflict au mărit puterea de foc și blindajul tancurilor: Panzer I doar avea
două mitraliere, în timp ce Panzer IV avea un tun de 75 mm și cântărea aproape 20 de tone. La sfârșitul
războiului, tancul german Panther avea un tun rapid de 75 mm și cântărea 45 de tone.
Alte îmbunătățiri din timpul războiului au constat în perfecționarea suspensiilor.
-majoritatea tancurilor erau echipate cu stații radio, ceea ce îmbunătățea coordonarea unităților.
Inițial, nu toate tancurile au fost înzestrate cu turele, dar în timp turela s-a generalizat, fiind recunoscută ca
fiind cea mai bună soluție tehnică.. Majoritatea tancurilor au avut o mitralieră pe turelă.
Se consideră că tancul britanic Centurion a fost primul tanc de nouă generație, pentru că putea rezista la
impactul proiectilelor faimosului tun de 88 mm german. Tancul Centurion era dotat cu tunul Royal Ordnance
L7 de 105 mm, superior oricărui alt tun de pe câmpul de luptă, și putea să ajungă la viteza de 56 km/h,
datorită motorului Meteor de 650 CP.
Deși pe câmpul de luptă tancul este o armă puternică, el nu este invulnerabil. Superioritatea tancului a
determinat îmbunătățirea armelor antitanc. Cu apariția elicopterelor antitanc și posibilitatea lor de a lovi tancul
în partea superioară, mai puțin protejată, au existat păreri după care tancul ar fi o armă depășită. În ziua de azi
armamentul antitanc a atins un înalt nivel, cum sunt la minele inteligente, care simt prezența unui blindat și
atacă de sus, rachetele ghidate prin laser la distanță mare, sau armele cu bătaie scurtă din dotarea infanteriei. 
Specialiștii înclină spre un tanc invizibil pe radar, adoptând tehnologia creată în principiu pentru avioane.
Statele Unite par a fi în special interesate de acest aspect, însă sistemele de „invizibilitate” (stealth) sunt foarte
scumpe și sofisticate. Noile proiecte par a se îndrepta spre un tanc ușor, chiar cu roți în loc de șenile, cu
sisteme de apărare sofisticate și înarmat cu rachete. Acesta pare a fi sistemul folosit de armatele viitorului.
Vor fi multe versiuni, ca CV90 suedez sau Pizzaro spaniol și, datorită greutății mici, vor fi foarte mobile.