Sunteți pe pagina 1din 485

CONTABILITATE SI

ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 1

1. INTRODUCERE IN STUDIUL CONTABILITATII

2. LOCUL ŞI ROLUL CONTABILITĂŢII ÎN ACTIVITATEA


AGENŢILOR ECONOMICI DIN AGRICULTURĂ
Introducere
Contabilitatea asigură evidenţa şi controlul
patrimoniului, situaţiei financiare şi
rezultatelor, precum şi elaborarea
documentelor contabile de sinteză, respectiv
bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere.
Introducere
Ce este patrimoniul?

 Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi


obligaţiilor unei persoane fizice sau juridice,
precum şi bunurile la care aceasta se referă.
 Patrimoniul apare ca o entitate compusă din
bunurile economice, pe de o parte, şi drepturile
şi obligaţiile cu valoare economică, pe de altă
parte.
Introducere
Termenul “bunurile economice” reprezintă structura
patrimonială de “activ”, iar cel de-al doilea termen
“drepturile şi obligaţiile” respectiv “capitalul propriu
şi capitalul străin” reprezintă structura patrimonială
de “pasiv”.
În teoria şi practica contabilităţii există şi concepţia
potrivit căreia structura patrimonială de pasiv
cuprinde numai obligaţiile faţă de terţi, capitalul
figurând ca o entitate distinctă. În acest caz se
operează cu trei termeni: activul, capitalul şi pasivul.
Structura patrimoniului poate fi prezentată astfel:

Patrimoniu

Obiectele de Drepturile Obligațiile


drepturi și obiectele
de obligații

Capitalul Capitalul
Bunurile economice propriu strain

Activul patrimonial Pasivul


patrimoniului
Contabilitatea are capacitatea informaţională de
a prezenta situaţia patrimoniului şi rezultatul
obţinut.
Situaţia patrimoniului este descrisă prin prisma
raporturilor de proprietate în care se află
subiectul de drept, pe baza relaţiei:

ACTIVUL – OBLIGAȚILE = DREPTURILE


(capital străin) (capital propriu)
Contabilitatea studiază şi echilibrul specific
activităţilor care produc modificări cantitative şi
calitative în volumul şi structura patrimoniului.
Acest echilibru este definit şi delimitat ca o
relaţie între “cheltuieli” şi “venituri” care prin
comparare evidenţiază rezultatul financiar,
concretizat în “profit” sau în “pierderi”.
1. Introducere în studiul contabilității

Cui revine obligatia de a organiza si


conduce contabilitate proprie?
1. Introducere în studiul contabilității

1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se


organizează contabilitatea

- Unități economice;
- Instituții publice;
- Organizații obștești.
1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

Unități economice: persoane juridice care dispun de


patrimoniu propriu, având drept obiect producerea
de bunuri, circulația mărfurilor, banilor, titlurilor de
valoare, servicii bancare, lucrări executate, prestări
de servicii de transport și asigurare;
1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea
Dupa forma juridica de constituire și funcționare,
unitățile economice se prezintă astfel:
- Regii autonome sau societăți naționale se
înființează pentru domenii strategice ale economiei
naționale și anume producerea de energie electrică,
industria de armament, transporturi feroviare,
exploatarea resurselor subsolului;
- Societăți comerciale pe acțiuni sunt unități
economice la care capitalul social este împărțit în
acțiuni, iar proprietarii acestora, persoane fizice sau
juridice, poartă numele de acționari;
1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

- Societăți comerciale cu răspundere limitată sunt


unități economice la care capitalul social este divizat
în părți sociale, iar proprietarii acestora, persoane
fizice sau juridice, poartă numele de asociați;
- Societăți cooperatiste sunt unități economice care
reunesc persoane ce administrează bunurile
comune și muncesc împreună, după reguli de
administrare și repartizare a rezultatelor stabilite
conform statutului de funcționare;
1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

După forma de proprietate, unitățile economice pot fi:


• De stat sau publice;
• Private sau particulare;
• Cu capital mixt, de stat și privat, autohton sau străin.
1.1. Sistemul unităților patrimoniale pentru care se
organizează contabilitatea

b) Institutii publice: sunt instituții de stat înființate


pentru desfășurarea unor activități neproductive, cu
caracter social – cultural;
c) Organizații obștești: sunt constituite pe principiul
asocierii sau participării libere și reprezentate de
partide politice, sindicate, culte, fundații, asociații
profesionale.
1.2. Sistemul informațional economic

• În condițiile unei activități economice complexe,


caracterizate prin apariția unor unități economice mari și
foarte mari, din necesitați practice s-a diferențiat
procesul de execuție de procesul de conducere a
activității. Pe plan teoretic, acesta s-a concretizat în
apariția ”managementului” sau ”științei conducerii”.
• Sistemul informațional economic poate fi definit ca un
ansamblu de oameni, de mijloace și procedee folosit
pentru culegerea, păstrarea, prelucrarea, transmiterea,
analiza și valorificarea informațiilor economice.
Sistemul informațional economic, din punct de
vedere funcțional, poate fi structurat în trei
componente:
• Evidența economică;
• Planificarea și prognoza economică;
• Legislația economică.
1.3. Contabilitatea – componenta principală a sistemului
informațional economic

Principalele caracteristici ale contabilității sunt:


• Are un caracter global;
• Are un caracter unitar;
• În contabilitate se pot înregistra numai
operațiunile economice efectuate pentru care s-
au întocmit documente justificative
corespunzătoare;
• Se bazează pe un principiu fundamental, și
anume principiul dublei reprezentări a
patrimoniului.
Funcțiile contabilității
• Caracterul evolutiv al contabilitatii in demersul de
perfectionare se concretizeaza in conceptualizarea
ei pe baza unui sistem coerent de obiective si
principii fundamentale de natura sa duca la
formularea unor norme care sa asigure rezolvarea
cat mai completa si eficienta a problemelor de
gestiune si conducere a intreprinderilor.
• Cand avem in vedere cuvantul uzual contabilitate
ne referim fie la sistemul de contabilitate in
partida dubla fie la contabilitatea in partida
simpla.
Din momentul înființării unei societati
comerciale reflectarea oricarei operatiuni
economice genereaza  doua operatiuni.
Astfel societatea dobandeste, intra in posesia
unor disponibilitatii banesti sau a altor bunuri
cu valoare economica si in acelasi timp, se
creeaza obligatii (de aceeasi valoare) pentru
societate fata de cei care au contribuit cu
disponibilitati si / sau cu bunuri cu valoare
economica.
Funcțiile contabilității
• Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist,
integrat) presupune organizarea contabilitatii intr-un
singur flux in cadrul circuitului economic: capital –
aprovizionare – fabricatie – vanzare - realizare, atat pentru
operatiile ce privesc relatiile cu tertii (functiile externe) cat
si pentru cele ale gestiunii interne (functiile interne)
• Sistemul de contabilitate cu dublu circuit
(dualist) presupune organizarea contabilitatii in doua
circuite distincte, un circuit urmarind inregistrarea
elementelor si operatilor patrimoniale legate de
schimburile si relatiile cu tertii precum si rezultatele
financiare, iar alt circuit inregistreaza productia, costurile
si rentabilitatea produselor, lucrarilor si serviciilor
executate .
Funcțiile contabilității
Contabilitatea generala se ocupa cu:
- intocmirea documentelor justificative pentru orice
operatie ce afecteaza intr-un fel sau altul patrimoniul
unitatii
-  inregistrarea (inscrierea in registre contabile) a
operatiilor patrimoniale ;
-   inventarierea patrimoniului unitatii;
-  intocmirea bilantului contabil si a situatiilor de sinteza;
- controlul asupra operatiilor patrimoniale efectuate;
-  furnizarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu
privire la situatia patrimoniului si a rezultatelor
obtinute.
Funcțiile contabilității
Contabilitatea generala trebuie organizata
dupa norme unitare:
- pentru a asigura informatiile necesare tuturor
utilizatorilor (clienti, furnizori, asociati, banci, etc.);
- pentru a permite comparabilitatea indicatorilor de
gestiune economico-financiara intre diferite
unitati;
- pentru a permite statului sa controleze modul de
evaluare a diferitelor elemente ale patrimoniului si
stabilirea rezultatelor ce constituie baza de calcul a
obligatiilor fiscale.
Funcțiile contabilității
Pornind de la obiectivele contabilitatii generale se poate
realiza o caracterizare a acesteia astfel:
• este organizata pe baza de norme unitare si obligatorii
pentru toate unitatile patrimoniale  avand la baza planul
general de conturi, cerinta impusa de organele fiscale si
de necesitatea de evaluare a statului;
• evidentiaza patrimoniul unitatilor, respectiv averea
privita din punct de vedere al destinatiei si al surselor de
dobandire, relatiile juridice cu tertii, rezultatele
financiare;
• prezinta patrimoniul global nefurnizand informatii de
detaliu.
Funcțiile contabilității
Contabilitatea interna de gestiune (la francezi) „Comptabilite
de gestion”, la anglo-saxoni „Managerial acounting” are ca
scop principal controlul factorilor de productie in vederea
obtinerii unor produse, lucrari, servicii de calitate, cu costuri
rationale.
Aceasta contabilitate se organizeaza de catre fiecare unitate
patrimoniala in functie de specificul activitatii ei si de
necesitatile propri
Sistemul contabilitatii in dublu circuit (dualist) este practicat
indeosebi in tarile CEE, in timp ce in tarile anglo-saxone si
America domina contabilitatea intr-un singur circuit.
In cazul contabilitatii in dublu circuit, functiile acesteia se
localizeaza in fiecare circuit respectiv la nivelul contabilitatii
financiare si la nivelul contabilitatii interne de gestiune. 
Funcțiile contabilității

• Funcția de înregistrare și prelucrare a datelor - constă în


consemnarea a proceselor și fenomenelor economice ;
• Funcția de informare - constă în furnizarea de informații
privind structura și dinamica patrimoniului ;
• Funcția de control gestionar - constă în verificarea
modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și
bănești ;
• Funcția juridică - datele furnizate de contabilitate servesc
ca mijloc de probă în justiție;
• Funcția previzională - informațiile furnizate de
contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendințelor viitoare
ale fenomenelor și proceselor economice.
Principiile contabilității:

1. Principiul continuității activității - presupune ca unitatea


patrimonială să-și continue în mod normal și previzibil
funcționarea;
2. Principiul permanenței metodelor - impune continuitatea
în tot cursul exercițiului financiar;
3. Principiul prudenței - patrimoniul și rezultatele exercițiilor
viitoare să nu fie influențate de deprecierile, riscurile sau
pierderile probabile din activitatea exercițiului financiar ;
4. Principiul independenței exercițiului (perioadei de
gestiune) - presupune delimitarea în timp a veniturilor și
cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale ;
Principiile contabilității:

5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ


și de pasiv - constă în stabilirea sumei totale
corespunzătoare unei poziții din bilanț;
6. Principiul intangibilității bilanțului la deschiderea
unui exercițiu financiar - impune ca bilanțul de
deschidere a unui exercițiu să corespundă bilanțului
de închidere a exercițiului precedent;
7. Principiul necompensării - potrivit căruia se impune
înregistrarea distinctă în bilanț a elementelor de
activ și acelor de pasiv și în contul de profit și de
pierdere a veniturilor și a cheltuielilor;
Principiile contabilității:

8. Principiul prevalenței economicului asupra


juridicului - informațiile prezentate în situațiile
financiare trebuie să reflecte realitatea economică a
evenimentelor și tranzacțiilor;
9. Principiul pragului de semnificație - orice element
care are o valoare semnificativă trebuie prezentat
separat în cadrul situațiilor financiare.
2.1. Locul şi rolul contabilităţii în activitatea
agenților economici din agricultură
Contabilitatea este fixată prin legea nr. 82/1991,
republicată cu modificările respective în august 2002 în
conformitate cu reglementările directivei a patra a
Comunităţii Europene şi cu standardele internaţionale
de contabilitate. Unităţile patrimoniale în sensul legii
contabilităţii sunt considerate: regiile autonome de
interes naţional şi local, societăţile comerciale pe
acţiuni, societăţile cu răspundere limitată, societăţile de
asigurări, societăţile agricole, ministere, societăţi
bancare, instituţii publice, administraţiile centrale de
stat şi locale, fundaţii, organisme neguvernamentale,
etc.
Contabilitatea pune la dispoziţia celor
interesaţi informaţii cu privire la modul de
gospodărire a valorilor materiale şi băneşti, a
volumului producţiei, a cheltuielilor, a
veniturilor şi a rezultatelor financiare.
Rezultate Financiare = Rezultate Economice =
Rezultate Finale
RF = Venituri – Cheltuieli ,
in cazul când : V< Ch rezultă Pierdere
V > Ch rezultă Profit
Contabilitatea:
- verifică modul de păstrare şi utilizare a valorilor
materiale şi băneşti
- verifică gradul de realizare a indicatorilor programaţi, a
termenelor de achitare a datoriilor faţă de terţi, a
modului de recuperare a drepturilor, etc.
Contabilitatea reprezintă o sursă exactă şi completă de
date în vederea realizării analizei economice dar şi la
fundamentarea şi elaborarea Bugetului de Venituri şi
Cheltuieli privind activitatea de producţie şi de investiţii
dintr-o unitate.
În România contabilitatea a fost introdusă prin lege în
1861.
2.2. Obiectul şi metoda contabilităţii

Contabilitatea este o disciplină economică şi face parte


din grupul ştiinţelor sociale.
În vederea definirii obiectului contabilităţii trebuie să
figureze următoarele elemente:
- existenţa mijloacelor materiale şi băneşti;
- mişcarea şi transformarea valorilor materiale şi băneşti
în cadrul proceselor de producţie;
- salarizarea forţei de muncă utilizată în desfăşurarea
proceselor economice;
- stabilirea rezultatului final determinat de existenţa şi
mişcarea valorilor materiale şi băneşti.
O particularitate a contabilităţii constă în faptul
că patrimoniul se prezintă sub două aspecte:
- al componenţei, aspect ce determină o
anumită utilizare în procesul producţie şi
pentru care se mai utilizează noţiunea de
bunuri economice, mijloace sau active
economice.
- al provenienţei, surselor, relaţiile de
proprietate sau situaţia juridică în cadrul
cărora se procură şi se gestionează mijloacele
economice.
Dubla reprezentare a patrimoniului face ca acesta
să apară sub forma unei ecuaţii valorice, şi
anume:
BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAŢII
Patrimoniul mai poate fi privit în cadrul agenţilor
economici şi prin prisma resurselor şi utilizărilor.
Resursele pot fi proprii, străine şi resurse
rezultat.
Utilizările pot fi: utilizări permanente, utilizări
temporare şi utilizări rezultat.
Dubla reprezentare a patrimoniului se prezintă astfel:
UTILIZĂRI = RESURSE
Aceste resurse în cadrul unităţii se numesc şi
capitaluri.
UTILIZĂRI = CAPITALURI PROPRII + CAPITALURI
STRĂINE
Orice activitate este consumatoare de resurse şi
producătoare de rezultate și aceste activităţi apar
în contabilitate sub forma cheltuielilor şi a
veniturilor.
Contabilitatea se ocupă şi de determinarea rezultatelor financiare
respectiv poziţia financiară a unei unităţi sau performanţa
economică a acesteia.
Rezultatele economice se determină ca diferenţă între venituri şi
cheltuieli sau se poate determina prin intermediul elementelor
patrimoniale şi anume
Situaţia netă = Active – Datorii
RF = Situaţia netă la 31.12 - Situaţia netă la 01.01.
Se consideră o situaţie netă bună atunci când S N ≥ Datorii, în acest
caz unitatea poate să-şi onoreze toate obligaţiile.

Concluzie: obiectul contabilităţii cuprinde existenţa şi mişcarea


patrimoniului în procesul reproducţiei sociale exprimat în etalon
valoric şi sub dublu aspect, al componenţei şi al relaţiilor juridice,
precum şi rezultatele finale obţinute de către agenţii economici.
În îndeplinirea funcţiilor sale, contabilitatea
foloseşte de la alte ştiinţe o serie de noţiuni şi
elemente, după cum şi alte ştiinţe folosesc
diferite elemente ale contabilităţii în
fundamentarea conceptelor şi aplicaţiilor lor:
-Economia politică;
-Analiza activităţii economice şi statistica;
-Matematica;
-Dreptul.
Metoda contabilității
• Pentru realizarea obiectului său de studiu,
contabilitatea foloseşte o metodă proprie de cercetare.
• Metoda contabilităţii are la bază anumite principii ce
decurg din particularităţile obiectului contabilităţii şi
anume acela al dublei reprezentări a patrimoniului.
• Metoda contabilităţii utilizează o serie de procedee
folosite numai de către contabilitate numite şi
procedee specifice metodei contabilităţii, altele se
utilizează şi de alte discipline înrudite, intitulate
procedeele metodei contabilităţii comune mai multor
discipline economice.
Procedeele specifice metodei
contabilităţii

• Bilanţul
• Contul
• Balanța conturilor
• Bilanţul - reflectă patrimoniul în expresie valorică şi
sub două aspecte: cel al componenţei şi cel al surselor
de formare sau de finanţare;
• Contul - pentru fiecare element patrimonial (mijloc,
proces, sursă) se deschide câte un cont cu aceeaşi
denumire. În cont se înregistrează situaţia la o anumită
dată a elementului patrimonial, dar şi creşterile şi
micşorările acestuia. Prin intermediul conturilor se
asigură un alt principiu al metodei contabilităţii şi
anume dubla înregistrare a elementelor patrimoniale;
• Balanța conturilor – se întocmește lunar și face
legatura între bilanț și cont.
Procedeele metodei contabilităţii comune şi
altor discipline economice

- Documentele;
- Evaluarea;
- Calculaţia;
- Inventarierea;
- Analiza;
- Situaţiile de sinteză.
- Documentele - Documentele se întocmesc la locul şi în
momentul producerii operaţiilor economice şi financiare
generate de elementele patrimoniale;
- Evaluarea - constă în exprimarea în etalon bănesc a
existenţei şi mişcării elementelor patrimoniale;
- Calculaţia - presupune toate calculele ce se fac în
contabilitate;
- Inventarierea - procedeu prin care se determină situaţia
reală la o anumită dată a tuturor bunurilor, drepturilor şi
obligaţiilor ce aparţin unei persoane fizice sau juridice;
- Analiza - valorificarea informaţiei contabile;
- Situaţiile de sinteză - surse de informare privind
activitatea desfăşurată de unităţile patrimoniale.
CONTABILITATE SI
ANALIZA
ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 2

BILANȚUL
• 2.1. Patrimoniul agenţilor economici -
elemente patrimoniale
• 2.2. Bilanţul - modelarea prin bilanţ a
patrimoniului
• 2.3. Conţinutul şi structura bilanţului
• 2.4. Influenţa operaţiilor economice şi
financiare asupra bilanţului
2.1. Patrimoniul agenţilor economici -
elemente patrimoniale

• Desfăşurarea oricărei activităţi presupune existenţa


unui patrimoniu;
• Patrimoniul constituie expresia bănească a
bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor ce aparţin unei
persoane fizice sau juridice. Noţiunea de
patrimoniu este o noţiune complexă, cu o sferă
largă de aplicare şi cu o serie de semnificaţii.
Dintre aceste semnificaţii mai importante sunt cea
economică şi cea juridică.
2.1. Patrimoniul agenţilor economici -
elemente patrimoniale
• Din punct de vedere economic patrimoniul arată dotarea unei
firme sau societăţi cu valori materiale şi băneşti, mişcarea
acestora în procesul de producţie şi utilizarea rezultatului
folosirii lor. Pentru aceste bunuri în contabilitate se utilizează
noţiunea de mijloace sau active economice;
• Din punct de vedere juridic, patrimoniul vizează raportul de
proprietate asupra valorilor materiale şi băneşti aflate la
dispoziţia unităţilor economice;
• Acest raport de proprietate poate să apară sub formă de
drepturi, în situaţia în care titularul de patrimoniu este titular şi
ca urmare nu trebuie să acorde un echivalent valoric pentru
bunurile aflate în dotarea şi folosinţa sa. În cazul obligaţiilor,
titularul de patrimoniul trebuie să acorde anumite prestaţii sau
un echivalent valoric pentru o serie de bunuri aflate în folosinţa
sa.
2.1. Patrimoniul agenţilor economici -
elemente patrimoniale

• Structural noţiunea de patrimoniu include atât


patrimoniul economic cât şi cel juridic.
• Mărimea şi structura unui patrimoniu se determină în
raport de felul şi volumul producţiei pe care agenţii
economici trebuie să o obţină. Utilizarea valorilor
materiale şi băneşti în activitatea agenţilor economici
mai poartă numele de mijloace sau active economice.
În funcţie de rolul pe care îl au
activele economice în
desfăşurarea activităţii unităţilor
patrimoniale, acestea se împart
în:
- active imobilizate;
- active circulante.
Mijloacele sau activele imobilizate sau
fixe - se caracterizează prin faptul că sunt
utilizate o perioadă mai îndelungată în
activitatea agenţilor economici. Ca urmare
a acestui lucru recuperarea valorii lor se
face într-un interval de timp mai lung,
respectiv participă la mai multe cicluri de
producţie.
Activele imobilizate în raport de natura lor
se împart în:
• imobilizări necorporale - imobilizări
nemateriale sau intangibile;
• imobilizări corporale - imobilizări
materiale sau tangibile;
• imobilizări financiare - investiţii
financiare.
1. IMOBILIZARILE NECORPORALE
• sunt denumite şi imobilizări nemateriale sau
intangibile întrucât acestea nu îmbracă fizic
forma de bunuri materiale. Din această
categorie fac parte: cheltuielile de constituire,
cheltuielile de cercetare-dezvoltare, fondul
comercial, concesiunile, brevetele, licenţele,
programe informatice create sau
achiziţionate etc. Activele imobilizate
necorporale sunt supuse amortizării.
• Cheltuielile de constituire, denumite şi
cheltuieli de fondare cuprind cheltuielile de
înfiinţare şi fuzionare a unităţilor
patrimoniale. Tot aici se includ: cheltuielile
cu emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni,
cheltuielile de publicitate şi cheltuielile cu
emiterea şi vânzarea de acţiuni.
• Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind
acele consumuri de resurse economice care
se fac pentru produse noi, tehnologii noi, etc.
şi alte investiţii referitoare la activitatea
desfăşurată de către unitatea respectivă.
• Fondul comercial reprezintă cheltuieli
efectuate pentru menţinerea şi dezvoltarea
potenţialului de activitate al agentului
economic cum sunt: clientela, cheltuieli pentru
menţinerea unui sector din piaţa de
desfacere, păstrarea renumelui firmei, etc.
Fondul comercial mai poate fi definit ca o
cheltuială care îi obligă pe clienţi să vină la
firma respectivă.
• Concesiunile, brevetele, licenţele etc. cuprind
cheltuielile pentru achiziţionarea dreptului de
exploatare al unui bun sau serviciu din
situaţiile amintite.
2. IMOBILIZARILE CORPORALE
• apar sub formă de terenuri, construcţii, maşini,
utilaje, animale, plantaţii, imobilizări în curs.
Acestea sunt caracterizate prin faptul că îşi
păstrează forma fizică de-a lungul perioadei de
utilizare.
• Mijloacele fixe constituie mijloacele de muncă
sau complexul de obiecte ce se utilizează ca
atare şi îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
a)valoarea de intrare mai mare decât cea
prevăzută de Hotărârea Guvernului;
b)durata normală de utilizare mai mare de un an.
Ca urmare a utilizării lor în procesul de
producţie, a influenţei factorilor atmosferici şi a
progresului tehnic aceste imobilizări corporale
îşi pierd în timp o parte din valoarea lor. Acest
aspect de depreciere a imobilizărilor corporale
în practica economică apare cu denumirea de
uzură fizică şi uzură morală. Uzura fizică
apare ca urmare a folosirii imobilizărilor
corporale în procesul de producţie, cât şi
acţiunii asupra lor a factorilor de mediu. Uzura
morală apare ca urmare a progresului tehnic.
Includerea valorii uzurii imobilizărilor corporale
în cheltuieli poartă numele de amortizare.
• Tot în categoria imobilizărilor corporale se
includ şi imobilizările în curs. Imobilizările în
curs denumite şi investiţii în curs, includ
acele bunuri create prin mijloacele proprii ale
agenţilor economici şi care nu sunt terminate
la finele anului. Din această categorie fac
parte: plantaţiile tinere, construcţiile
neterminate, etc.
3. IMOBILIZARILE FINANCIARE
• denumite şi investiţii financiare, cuprind
valori financiare investite de către o unitate
în patrimoniul altor agenţi economici cu
scopul obţinerii de profit sau alte avantaje
economice. ex. Titlurile de participare sau
titlurile de valoare investite de titularul de
patrimoniu în capitalul altor societăţi se
înregistrează sub formă de dividende
distribuite de societatea emiţătoare de
asemenea titluri.
Alături de activele imobilizate un rol
important în desfăşurarea unei activităţi în
cadrul societăţilor îl au activele (mijloacele)
circulante care sunt bunuri destinate să
asigure continuitatea procesului de
producţie şi circulaţie în cadrul unităţilor
patrimoniale. Drept urmare ele se găsesc
într-o permanentă schimbare şi
transformare în cadrul circuitului economic.
Activele circulante în faza de aprovizionare, apar
sub formă de bani şi se transformă în stocuri de
materii prime şi materiale, în faza de producţie
aceste stocuri se consumă integral sau parţial
rezultând produse finite sau stocuri în curs de
execuţie, iar în faza de desfacere sunt vândute
produsele finite, operaţie care generează
drepturi de încasat imediat sau drepturi care se
realizează într-un interval mai mare de timp. Se
poate spune că activele circulante intră şi ies
din cadrul agenţilor economici de mai multe ori
sau cel puţin o singură dată în cursul unui an
calendaristic sau exerciţiu financiar.
În raport de forma concretă pe care o
îmbracă şi destinaţia pe care o au în
cadrul circuitului economic, mijloacele
(activele) circulante se pot grupa astfel:
- active circulante materiale;
- active circulante băneşti;
- active circulante în decontare.
1. Active circulante materiale - intervin în
activitatea desfăşurată de către agenţii
economici prin crearea unor stocuri de
valori materiale destinate a asigura
continuitatea proceselor de producţie,
motiv pentru care ele se mai numesc
stocuri.
Din grupa activelor circulante fac parte:
- Materii prime - bunuri folosite la fabricarea altor
bunuri (struguri în centrele de vinificaţie, făina
pentru obţinerea pâinii, etc.);
- Materiale consumabile definite drept bunuri ce
sunt folosite în procesul de producţie şi care pot fi
procurate din afara sau din cadrul agenţilor
economici (îngrăşăminte chimice, erbicide,
combustibil, seminţe, material de plantat, furaje
etc.).
- Produse finite, respectiv bunuri obţinute în urma
procesului de producţie destinate valorificării.
Exemple: grâu, porumb, lapte, tomate, struguri, etc.
- Animale tinere şi la îngrăşat, precum şi păsări, colonii de
albine, scopul final este acela de a fi valorificate;
- Materiale de natura obiecte de inventar sunt considerate
mijloace de muncă de mică valoare, respectiv mai mică
decât cea prevăzută de lege , indiferent de durata lor de
serviciu sau mijloace de muncă cu durata mai mică de un
an, indiferent de valoare. În această grupă se includ: sape,
lopeţi, găleţi, saci, echipament de protecţie, matriţe, etc.;
- Producţia în curs de execuţie, conţine acele bunuri care
au calitatea de producţie neterminată, respectiv constituie
consumuri efectuate în exerciţiul financiar curent iar
producţia se obţine în exerciţiul următor. În această
categorie se includ însămânţările din toamnă, ogoarele,
întreţinerea ovinelor pe trimestrul IV, lucrările executate în
plantaţiile pe rod după recoltare, etc.;
- Cheltuielile înregistrate în avans, reprezintă
consumuri efectuate în decursul anului financiar iar
producţia se obţine în următorii ani (cel mult 4 ani).
Din această grupă fac parte: înfiinţarea culturilor de
plante perene, sacrificările, culturile de zmeură şi
căpşun, amendarea solurilor, etc.;
- Mărfurile, respectiv bunuri pe care agenţii
economici le cumpără în vederea vânzării;
- Semifabricatele constituie bunuri al căror proces
tehnologic s-a încheiat într-o fază de fabricaţie,
urmând a fi predate în continuare, pentru
prelucrare, la alt sector sau vândute terţilor (vinul la
învechit, brânzeturile, etc.).
2. Active circulante băneşti: cuprind toate
valorile economice care îmbracă sau
îndeplinesc funcţia de bani. Datorită
acestor caracteristici, activele circulante
băneşti mai pot fi denumite şi valori
financiare sau valori de trezorerie. În
componenta lor intră disponibilităţile
băneşti şi plasamentele.
Disponibilităţile băneşti ale agenţilor economici
pot să apară în lei sau în devize. Actualmente
se utilizează ca devize o monedă de largă
circulaţie care are la bază economii naţionale
foarte dezvoltate. Exemplu: dolarul american,
euro, lira sterlină. Aceste disponibilităţi
băneşti pot să apară sub formă de numerar şi
în această situaţie apar cu denumirea de
Casa în lei sau Casa în devize sau la bancă
cu denumirea de Conturi curente la bănci, de
asemenea în lei sau în devize. Prin devize se
înţeleg mijloacele de plată utilizate în relaţiile
internaţionale.
• De asemenea băncile efectuează operaţiile de
încasare şi plăţi atunci când agenţii economici o
cer, operaţii ce poartă numele de decontare.
Decontarea este operaţia de anulare a obligaţiilor
şi respectiv drepturilor dintre două persoane fizice
sau juridice. De obicei, decontările între agenţi
economici se fac fără numerar şi ele poartă
numele de decontări prin virament. Viramentul
constituie trecerea scriptică a unei sume din
contul unui agent economic în contul altui agent
economic. Tot din grupa mijloacelor circulante
băneşti fac parte şi plasamentele. Plasamentele
sunt titluri de valoare achiziţionate de către
agentul economic în vederea realizării unui câştig.
• Devizele constau în documentele de plată (cec, cambia,
biletul la ordin, etc.), din hârtii de valoare (acţiuni,
obligaţiuni, titluri de proprietate) exprimate într-o valută,
precum şi din valutele aflate în casă sau în cont.
• Cambia este un titlu de credit folosit ca instrument de
plată şi arată o obligaţie pe termen scurt, restituibilă la
scadenţă. Titlul de credit este un act juridic de o formă
specială care conferă celui care îl deţine un drept de
creanţă sau de asociere. Acest titlu de credit este
purtător de dobândă, dividend sau altă formă de venit.
• Creanţa arată dreptul de a primi la o anumită dată o
sumă de bani sau alte bunuri economice de către o
persoană fizică sau juridică. Bunurile economice sunt
bunuri care au capacitatea de a satisface o necesitate şi
care au un caracter limitat, de obicei un an.
• Biletul la ordin este un instrument de plată prin
care persoana emitentă îşi asumă sarcina de a plăti
într-un anumit loc şi la un anumit termen o sumă de
bani altei persoane.
• Acţiunea este o hârtie de valoare care atestă
participarea la capitalul unei societăţi. Pentru
acţiunile deţinute, posesorii primesc o parte din
profitul net al societăţii, numit dividend.
• Obligaţiunea - hârtie de valoare emisă de stat sau
alte instituţii cu titlul de creanţă, în vederea lansării
unui împrumut.
3. Active circulante în decontare sunt
denumite şi creanţe sau valori în decontare,
reflectă valorile economice avansate
temporar de unităţile patrimoniale altor
persoane fizice sau juridice şi pentru care
urmează să primească un echivalent valoric.
Acest echivalent valoric poate reprezenta o
sumă de bani, o lucrare sau un serviciu.
Din categoria Activelor circulante in decontare fac parte:
• Clienţii: reprezinta creanţele faţă de terţi determinate de
vânzarea unor bunuri, prestarea de lucrări şi servicii
care fac obiectul activităţii unităţii patrimoniale.
Decontarea dintre unitatea patrimonială şi client se face
ulterior. Pentru agenţii economici din agricultură din
această categorie fac parte: fabricile de conserve,
fabricile de ulei, fabricile de zahăr, etc. Legat de
noţiunea de client se mai întâlnesc şi noţiunile de clienţi
incerţi şi clienţi în litigii. Clienţii devin incerţi în momentul
în care creanţele nu s-au încasat la termenul fixat şi
există condiţii ce arată lipsa de solvabilitate a acestora.
Clienţii în litigii apar în situaţia în care unitatea
patrimonială a deschis o acţiune juridică pentru
decontarea creanţei.
• Efectele comerciale de primit reprezintă titluri de
valoare negociabilă care atestă existenţa unei
creanţe în cadrul relaţiilor comerciale. Ele circulă cu
denumirea de cambii, bilet la ordin, etc.
• Debitori-diverşi, sunt persoane fizice care au produs
pagube materiale agentului economic sau sunt
drepturi de încasat din avansuri acordate angajaţilor
care se deplasează în interes de serviciu nedepuse
în termenul legal, garanţiile depuse, reclamaţii, etc.
Cel de al doilea aspect al patrimoniului
exprimă raporturile de proprietate în cadrul
cărora se procură şi gestionează bunurile
aflate în administrarea agenţilor economici.
Pentru procurarea activelor economice
unităţile patrimoniale pot utiliza:
• Finanţări proprii;
• Finanţări străine.
Aceste finanţări se mai numesc capitaluri,
fonduri sau surse
Finanţări proprii:
• Capital;
• Primele de capital;
• Rezervele din reevaluare;
• Rezervele unităţii;
• Rezervele legale;
• Rezerve statutare sau contractuale;
• Alte rezerve;
• Rezultatele financiare pozitive şi negative;
• Rezultatul financiar;
• Subvenţiile pentru investiţii sau subsidiile de capital;
• Fondul de participare la profit;
• Fondul social, cultural şi sportiv;
• Alte fonduri;
• Provizioanele.
Finanţări proprii:
• Capitalul ia naştere la înfiinţarea unui agent economic, fiind
condiţia necesară de existenţă şi funcţionare a acestuia. În cadrul
unităţilor particulare, capitalul ia naştere prin aportul personal al
întreprinzătorului şi poartă numele de capital individual iar la
societăţile comerciale, capitalul se constituie din aportul în natură
sau în bani al asociaţilor şi poartă numele de capital social. Acest
capital social se diferenţiază în: capital subscris nevărsat
(nedepus) şi capital subscris vărsat (depus). Capitalul subscris
vărsat este capitalul pe care acţionarii l-au pus la dispoziţia
societăţii. Capitalul subscris nevărsat (nedepus) este capitalul pe
care acţionarii s-au angajat să-l depună la dispoziţia societăţii. Pe
parcursul existenţei şi funcţionării agenţilor economici, capitalul
se poate majora prin emisiunea de noi acţiuni, încorporarea de
rezerve, capitalizarea profitului din exerciţiul precedent, etc.
Reducerea capitalului se poate realiza prin rambursarea către
acţionari sau asociaţi a unei părţi din capital, pentru acoperirea
unor pierderi suferite în anii anteriori, etc.
Finanţări proprii:
• Primele de capital se constituie din: primele de emisiune, de
fuziune şi cele de aport. În cazul primelor de emisiune şi a
celor de aport aceste apar ca diferenţă între preţul de
emisiune (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai
mică). Primele de fuziune apar în situaţia fuziunii societăţilor
şi reprezintă diferenţa dintre valoare contabilă a acţiunilor şi
valoarea nominală. Ele stau la baza creşterii capitalului.
• Rezervele din reevaluare apar ca urmare a reevaluărilor
dispuse prin acte normative a activelor imobilizate corporale
sau cu ocazia ajustărilor la inflaţie.
• Rezervele unităţii reprezintă o sursă proprie create în
principal din profit şi din alte surse. Structural aceste
rezerve pot fi: rezerve legale, rezerve statutare, rezerve
pentru acţiuni proprii şi alte rezerve.
Finanţări proprii:
• Rezervele legale sunt stabilite prin lege. Ele se constituie
anual într-un anumit procent stabilit din profitul brut. Mărimea
rezervei legale nu poate depăşi o anumită limită din capitalul
social (20% la societăţile comerciale cu capital românesc şi
regii autonome şi 25% la societăţile comerciale cu capital
străin). Se creează pentru protejarea capitalului social.
• Rezerve statutare sau contractuale, sunt fonduri constituite
din profitul societăţii, corespunzător prevederilor din statutul
acestora sau prin alte clauze contractuale. Aceste rezerve, au
ca scop funcţionarea în cât mai bune condiţii a societăţii, cât
şi alte destinaţii stabilite prin statut.
• Alte rezerve, constituie fonduri create prin hotărârea adunării
generale, din profitul net al anilor cu rezultate financiare bune
şi foarte bune. Aceste fonduri sunt destinate finanţării parţiale
sau totale a capitalului social, al unor investiţii, acoperirea
unor pierderi etc.
Finanţări proprii:
• Rezultatele financiare pozitive şi negative reportate din anii
precedenţi şi a căror repartizare a fost amânată de
adunarea generală a asociaţilor. Acestea apar cu
denumirea de Rezultatul reportat sold creditor (profit) şi
sold debitor (pierdere).
• Rezultatul financiar, respectiv profitul net al anului financiar
încheiat, până în momentul repartizării lui.
• Subvenţiile pentru investiţii sau subsidiile de capital sunt
sume obţinute de la buget sau de la alte unităţi
patrimoniale, destinate achiziţionării sau creării unor active
imobilizate sau finanţării unor activităţi pe termen lung,
respectiv prime de dezvoltare pentru acei agenţi economici
care creează noi locuri de muncă. Potrivit normelor
contabile actuale subvenţiile pentru investiţii sunt incluse în
categoria veniturilor în avans.
Finanţări proprii:
• Fondul de participare la profit se constituie din profitul
unităţilor patrimoniale şi este utilizat pentru
cointeresarea materială a angajaţilor.
• Fondul social, cultural şi sportiv creat din profit şi din
alte surse este utilizat pentru acoperirea unor activităţi
cu caracter social, cultural şi sportiv.
• Alte fonduri cuprind fonduri create din profitul net cu
scopul creşterii surselor proprii şi a altor fonduri
prevăzute de lege (fondul pentru organizarea
şantierului).
Finanţări proprii:
• Provizioanele. Întrucât activitatea din cadrul unui agent
economic se desfăşoară în condiţii de risc şi incertitudine
apare necesitatea ca unităţile economice să-şi creeze o
serie de fonduri care să le permită să facă faţă unor
anumite situaţii. Aceste fonduri apar în contabilitate cu
denumirea de provizioane. Crearea şi suplimentarea unui
provizion presupune pentru unitate creşterea cheltuielilor,
iar diminuarea sau anularea acestuia presupune creşterea
veniturilor. Aceste fonduri au scopul de a finanţa acele
elemente patrimoniale a căror realizare este probabilă din
această categorie fac parte: litigii, amenzi, despăgubiri,
daune, alte datorii incerte, cheltuieli legate de perioada de
service în perioada de garanţie, deprecierea stocurilor,
imobilizărilor, etc. Mai importante, din cadrul acestora sunt
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.
• Finanţări străine: denumite capitaluri
străine, datorii sau obligaţii exprimă
fondurile sau capitalul furnizat de către
terţi şi pentru care agenţii economici
trebuie să acorde o prestaţie sau un
echivalent valoric.
• Această categorie de finanţări apare
prezentă în unităţile patrimoniale şi
funcţionează din momentul naşterii
datoriilor faţă de terţi şi până în momentul
rambursării sau plăţii lor.
Din categoria Finanţărilor străine fac parte:

 Datoriile financiare care exprimă sumele


primite de la bancă sau alte instituţii de
credit ce trebuiesc rambursate la o anumită
dată şi cu o anumită dobândă. Ele cuprind
credite pe termen scurt destinate activităţii
curente sau de exploatare şi credite pe
termen mediu şi lung destinate finanţării
investiţiilor;
 Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni
- constituie resurse financiare pe termen
lung asigurate prin vânzarea de titluri de
credit. Vânzarea se face direct sau prin
intermediul unor instituţii financiare.
Unitatea patrimonială care emite un astfel
de împrumut se angajează să ramburseze
la termen ratele scadente şi să plătească
o dobândă sub forma cupoanelor ataşate
acestor titluri;
• Datoriile comerciale apar în cadrul relaţiilor
dintre agenţii economici privind
aprovizionarea cu materiale, prestarea unor
lucrări sau servicii. În contabilitate apar cu
denumirea de furnizori şi efecte de plătit.
• Furnizorii sunt persoane fizice sau juridice
care au livrat anumite bunuri sau au prestat
servicii altor societăţi şi care nu au primit
contravaloarea acestora, respectiv arată
datoria sau obligaţia unităţii patrimoniale
faţă de furnizori.
• Datoriile fiscale cuprind obligaţiile agenţilor economici
faţă de bugetul statului (impozite şi taxe).
• Datoriile salariale se referă la salarizarea şi alte drepturi
cuvenite angajaţilor (Personal – salarii datorate).
• Datoriile sociale cuprind, pe de o parte, obligaţiile
unităţilor patrimoniale privind contribuţia la asigurările
sociale, fondul de şomaj, fondul de sănătate, iar pe de
altă parte, obligaţiile personalului în cadrul relaţiilor de
decontare, respectiv unitatea face reţinerea pensiei
suplimentare şi a fondului de şomaj etc. şi care
urmează să fie decontată organelor în drept. Datoriile
faţă de asociaţi arată obligaţiile unităţilor pentru
rambursarea de capital faţă de asociaţi când aceştia se
retrag, plata dividendelor, etc.
 Creditorii diverşi - conţin obligaţii care prin
natura lor nu se includ în categoriile
prezentate. În această categorie se includ
sumele datorate terţilor pe bază de titluri
executorii, achiziţionarea titlurilor de
plasament, sume încasate şi necuvenite,
etc.
2.2. Bilanţul - modelarea prin bilanţ a
patrimoniului
Managementul activităţii agenţilor economici,
necesită cunoaşterea la anumite perioade a
situaţiei de ansamblu a patrimoniului precum
şi a rezultatelor finale obţinute în perioada
respectivă. Acest lucru se realizează de
către contabilitate printr-un procedeu specific
ei şi anume bilanţul.
Termenul de bilanţ îşi are originea în limba
latină bi şi lanx, care înseamnă balanţă,
echilibru, egalitate.
Elementele patrimoniale se reflectă în bilanţ sub
două aspecte:
• sub aspectul componenţei, modul de utilizare
al acestora în activitatea agenţilor economici,
elemente sau bunuri pentru care se mai
utilizează şi noţiunea de active;
• sub aspectul provenienţei, respectiv al
relaţiilor de proprietate şi destinaţia
elementelor patrimoniale, aspect pentru care
se mai utilizează şi noţiunea de capitaluri,
surse, fonduri.
Datorită varietăţii elementelor patrimoniale, acestea se
prezintă în bilanţ în etalon valoric. Prezentarea
patrimoniului agenţilor economici sub dublu aspect,
face ca din punct de vedere grafic, bilanţul să se
prezinte sub forma unui tabel.
• Cele două secţiuni ale bilanţului poartă numele de
activ şi pasiv.
• Dubla reprezentare a patrimoniului în bilanţ apare ca
un raport de echivalenţă sau ca o ecuaţie valorică.
Astfel, în situaţia în care în bilanţ se prezintă situaţia
patrimoniului, termenii ecuaţiei sunt activul şi pasivul.
Activul prezintă elementele patrimoniale aflate la
dispoziţia agenţilor economici, iar pasivul
provenienţa aceloraşi elemente patrimoniale.
Denumirea de activ provine de la caracteristicile
elementelor patrimoniale de a se afla într-o continuă
mişcare şi transformare în cadrul activităţii
desfăşurate de către agenţii economici. Elementele
patrimoniale din pasivul bilanţului, apar ca ceva
static, ele nu-şi schimbă volumul şi structura în mod
independent, modificările lor sunt condiţionate de
mişcările şi transformările elementelor patrimoniale
din activ. De la această stare statică a lor, această
parte a bilanţului a fost denumită pasiv.
Conţinutul celor două secţiuni ale unui bilanț, poate
fi privit din punct de vedere economic şi juridic.
Din punct de vedere economic, activul prezintă
elemente patrimoniale exprimate valoric aflate la
dispoziţia agenţilor economici, iar conţinutul
economic al pasivului este dat de elementele
patrimoniale care prezintă sursele de dobândire
a elementelor din activ.
Din punct de vedere juridic, în activul bilanţului se
prezintă drepturile societăţilor faţă de acţionari
pentru capitalul social subscris dar nevărsat,
drepturile faţă de clienţi şi debitori, iar pasivul
oglindeşte obligaţiile agenţilor economici faţă de
acţionari, faţă de stat, furnizori, bănci, etc.
Dublul aspect al patrimoniului mai poate fi
studiat şi din punct de vedere al modificărilor
care au loc în masa patrimonială.
Ecuaţia valorică a patrimoniului se stabileşte
astfel:
CHELTUIELI ± VENITURI = REZULTATE
FINALE
Performanţa economică se poate determina prin
două relaţii având la bază două aspecte şi
anume:
• pe baza proprietăţii deţinute de agenţii
economici;
• pe baza activităţii desfăşurate.
În concluzie, bilanţul constituie un tabel sau o
situaţie în care se prezintă la o anumită
dată patrimoniul unui agent economic
exprimat valoric şi sub dublu aspect,
precum şi performanţa financiară a
acestuia.
Bilanţul se întocmeşte la înfiinţarea unui agent economic
şi în această situaţie se numeşte bilanţ iniţial. Pe parcursul
funcţionării agentului economic, bilanţul se întocmeşte
trimestrial şi anual, conform reglementărilor în vigoare si
poarta numele de bilanţ curent. Bilanţul contabil anual este
precedat de inventarierea generală. După întocmire,
bilanţurile contabile sunt supuse verificării de către
comisia de cenzori, contabili autorizaţi şi experţi contabili,
după caz, în condiţiile stabilite de lege. După verificare şi
aprobare de către adunarea generală sau consiliul de
administraţie, bilanţul însoţit de raportul de gestiune, se
depune la minister, secţia financiară, etc. Bilanţul contabil
se mai întocmeşte şi în situaţia în care are loc fuziunea cu
alt agent economic sau când are loc lichidarea sau
divizarea agentului economic şi poartă numele de bilanţ
final.
Bilanţul se păstrează în cadrul agenţilor
economici timp de 50 de ani.
În cazul în care are loc încetarea activităţii
agentului economic, bilanţul contabil şi celelalte
documente se predau la arhivă, corespunzător
Legii fondului arhivistic naţional al României.
2.3. Conţinutul şi structura bilanţului

Macheta bilanţului poate fi după o schemă


orizontală şi poartă numele de bilanţ cont unde
Activul = Pasivul,
sau după o schemă verticală adaptată la
standardele internaţionale unde
Activ - Datorii = Capitaluri.
Activ = Capitaluri
proprii+Provizioane+Datorii mai mari de 1
an
Sistematizarea în bilanţ se realizează în
trepte, pornind de la sferele largi care
grupează elemente patrimoniale după
criterii generale, la sfere restrânse, ceea
ce are drept consecinţă gruparea
elementelor patrimoniale în:
- grupe;
- capitole;
- posturi.
• Grupa este prima treaptă de generalizare,
capitolul constituie treapta a doua de
detaliere iar postul este ultima treaptă de
detaliere şi constituie o grupă omogenă de
elemente patrimoniale exprimată valoric şi
trecută în bilanţ.
• Plecând de la aceste aspecte bilanţul sub
formă orizontală grupează în activ elemente
patrimoniale în raport de destinaţie şi gradul
de lichiditate. Lichiditatea arată capacitatea
elementelor patrimoniale de a se
transforma în bani.
• În schema verticală elementele patrimoniale
sunt aranjate tot după principiul lichidităţii în
activ, iar elementele patrimoniale din pasiv
sunt aranjate conform principiului exigibilităţii
descrescătoare. Exigibilitatea arată termenul
de decontare a datoriilor.
• Schema verticală dă posibilitatea ca factorii
de decizie să cunoască mai uşor situaţia
netă a societăţii respective.
2.4. Influenţa operaţiilor economice şi
financiare asupra bilanţului
Activitatea desfăşurată de către agenţii economici
generează o multitudine de operaţii economice şi
financiare, respectiv o serie de mişcări în masa
patrimonială. Aprovizionarea cu materiale, eliberarea
acestora pentru consum în procesul de producţie,
obţinerea produselor finite, etc. sunt câteva exemple de
operaţii economice ce au loc în unităţile agricole şi care
produc modificări asupra patrimoniului. Operaţiile
economice se referă la raporturi patrimoniale privind
producţia sau altfel spus, operaţia economică se referă
la schimbul de valori materiale. Operaţiile financiare
reflectă mişcări de valori fără echivalent sau transferuri
de valori nerambursabile. Exemplu: plata unui impozit.
În bilanţ se prezintă mărimea şi structura
patrimoniului la o anumită dată, ca urmare, orice
operaţie economică sau financiară care are loc
ulterior, provoacă modificări în mărimea şi structura
bilanţului. Aceste modificări produse în bilanţ au loc
în cadrul egalităţii permanente dintre activul şi
pasivul bilanţului, egalitate care se păstrează
obligatoriu şi permanent.
Analizate prin prisma efectului lor asupra ecuaţiei generale
a bilanţului (Activ = Pasiv) operaţiile economice şi
financiare determină în bilanţ modificarea a două posturi
şi anume:
 dubla modificare poate avea loc atât în activul cât şi în
pasivul bilanţului, dar în această situaţie semnul
modificării trebuie să fie acelaşi după formulele:
• A+x=P+x, când are loc creşterea simultană cu
aceeaşi sumă a unui element patrimonial de activ şi a
unui element patrimonial de pasiv;
• A-x=P-x, când are loc micşorarea simultană cu
aceeaşi sumă a unui element patrimonial de activ şi a
unui element patrimonial de pasiv.
 dubla modificare poate avea loc numai în activ sau
numai în pasiv şi în această situaţie un post creşte şi
altul scade cu aceeaşi sumă, după formulele:
• A+x-x=P, când are loc creşterea unui element
patrimonial de activ, concomitent cu micşorarea altui
element de activ cu aceeaşi sumă;
• A=P+x-x, când are loc creşterea unui element
patrimonial de pasiv, concomitent cu micşorarea altui
element de pasiv cu aceeaşi sumă.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 3.1.

Balanţa de verificare
sau
Balanţa conturilor
CURS 3.1.

• 1. DEFINIREA, CONȚINUTUL SI FUNCȚIILE BALANȚEI


DE VERIFICARE
• 2. CLASIFICAREA BALANȚELOR DE VERIFICARE
• 3. ÎNTOCMIREA BALANȚELOR DE VERIFICARE
1. DEFINIREA, CONTINUTUL SI FUNCTIILE
BALANTEI DE VERIFICARE
• Balanţa de verificare ca procedeu specific
metodei contabilităţii apare ca un instrument de
verificare şi control cu ajutorul căreia se
realizează o treaptă necesară în procesul
cunoaşterii contabile.
• Cu ajutorul balantei se verifica respectarea
principiului dublei inregistrari a operatiilor
economice, asigurandu-se exactitatea
inregistrarilor efectuate in conturi.
• Cu ajutorul balanţei, se creează şi premisele
prelucrării unor informaţii şi indicatori utilizaţi în
procesul de management al unei activităţi.
• Toate operatiile economice ce au loc intr-o unitate
patrimoniala se inregistreaza in conturi, care la
randul lor pun in evidenta, in orice moment,
situatia elementelor patrimoniale pe care le
reprezinta: existentele de la inceputul perioadei,
miscarile (cresterile, micsorarile) din cursul
perioadei si soldurile finale. Toate aceste date
inscrise in conturi sunt transpuse in balanta de
verificare.
• Balanta de verificare contine toate conturile
folosite de unitate, fiecare cont fiind inscris cu
urmatoarele elemente: sold initial, rulaje curent,
total sume si soldul final.
• Balanta de verificare se prezinta sub forma unei
situatii tabelare in care se inscriu datele valorice
preluate din conturi cuprinse in registrul Cartea
Mare.
• Conform legii contabilitatii, balanta de verificare se
intocmeste lunar pentru verificarea inregistrarii
corecte in contabilitate a operatiilor economice.
• Balanţa de verificare reprezintă un tabel sau o situaţie
care cuprinde conturile dintr-o anumită perioadă cu
toate elementele lor.

• Balanţele de verificare se întocmesc lunar şi cu ajutorul


acestora se rectifică o serie de erori cum sunt:
omisiunea sau înregistrarea greşită a sumelor în conturi,
calcularea greşită a elementelor valorice din conturi,
preluarea eronată a datelor din conturi în balanţă, etc.
Funcțiile balanței de verificare
a. Funcția de verificare a exactității înregistrărilor
efectuate in conturi
b. Funcția de verificare a concordantei dintre
conturile sintetice si cele analitice
c. Funcția de legătura intre conturile sintetice si
bilanț
d. Funcția de grupare si de contabilizare a datelor
înregistrate in conturi
e. Funcția de analiza a activității economice
a. Funcția de verificare a exactității înregistrărilor
efectuate in conturi
• Dubla înregistrare impune înregistrarea unei
operații economice concomitent in debitul unui
cont si creditul altuia, de unde si egalitatea care
trebuie sa existe intre totalul sumelor debitoare
si totalul sumelor creditoare. Prin sistemul de
egalitate si corelații proprii balanței de verificare,
se identifica toate erorile de înregistrare a
operațiilor economice in conturi.
a. Funcția de verificare a exactității înregistrărilor
efectuate in conturi
Erorile pot proveni din:
 nerespectarea principiului dublei înregistrări;
 trecerea eronata a sumelor din registrul Jurnal in
registrul Cartea Mare si de aici in balanța de verificare;
 efectuarea unor calcule greșite in formulele contabile
complexe;
 stabilirea eronata a rulajelor si a soldurilor conturilor.
Erorile de compensație precum si erorile de înregistrare in
registrul-jurnal nu pot fi depistate cu ajutorul balanței
de verificare.
b. Funcția de verificare a concordantei dintre
conturile sintetice si cele analitice.
• Aceasta funcție presupune ca pentru fiecare cont
sintetic ce se desfășoară pe conturi analitice sa
se întocmească balanțe de verificare ale
conturilor analitice cu ajutorul cărora sa se
verifice înregistrările efectuate in conturile
sintetice prin concordantele care trebuie sa
existe intre contul sintetic si conturile sale
analitice.
c. Funcția de legătura intre conturile sintetice si
bilanț
• Aceasta funcție se realizează prin trecerea
datelor din balanța de verificare si anume,
soldurile finale ale conturilor de activ si pasiv in
bilanț, grupate conform necesitaților de
întocmire a bilanțului.
• Rezulta deci ca, balanța de verificare este o
lucrare necesara si obligatorie ce precede
întocmirea bilanțului.
d. Funcția de grupare si de contabilizare a datelor
înregistrate in conturi
• Consta in faptul ca, datele preluate din conturi in
balanța se înscriu intr-o anumita ordine ținând
seama de conținutul lor economic si de funcția
contabila. Aceasta creează posibilitatea ca
informația contabila sa devina mai ușor
utilizabila, conturile sa fie mai ușor urmărite iar
legătura dintre ele se poate stabili si verifica mai
ușor.
e. Funcția de analiza a activității economice
• Balanța de verificare constituie un important mijloc
de analiza a situației economico-financiare, pe
perioade scurte de timp, in intervalul dintre doua
bilanțuri.
• Informațiile contabile cuprinse in balanța de
verificare oferă conducerii posibilitatea de a
cunoaște si urmări modificările intervenite in
volumul si structura unor elemente patrimoniale in
perioada curenta comparativ cu perioadele
precedente si a stabili unele concluzii cu privire la
eficienta activității desfășurate si pe aceasta baza de
a fundamenta noi decizii pentru activitatea viitoare.
2. CLASIFICAREA BALANTELOR DE VERIFICARE
In practica contabila se întâlnesc mai multe tipuri
de balanțe; ele se clasifica după mai multe
criterii, si anume:
După felul conturilor pe care le conțin, avem:
a. Balanțe de verificare ale conturilor sintetice
numite si balanțe generale;
b.Balanțe de verificare ale conturilor analitice sau
balanțe auxiliare;
a) Balanțe de verificare ale conturilor sintetice
numite si balanțe generale:
• cuprind toate conturile sintetice folosite in
contabilitatea curenta intr-o perioada de
gestiune;
• se întocmesc pe baza datelor preluate din
conturile sintetice.
b) Balanțe de verificare ale conturilor analitice sau balanțe
auxiliare:
• se întocmesc pe baza datelor din conturile analitice,
înainte de a se întocmi balanța conturilor sintetice;
• se întocmește cate o balanța analitica pentru fiecare
cont sintetic care a fost desfășurat pe conturi analitice;
numărul balanțelor analitice depinde de numărul
conturilor sintetice ce au fost desfășurate pe conturi
analitice;
• asigura cunoașterea detaliata a existentelor si
mișcărilor elementelor patrimoniale;
• asigura controlul exactității înregistrărilor efectuate in
conturile analitice precum si legătura cu contul sintetic
.
Controlul înregistrărilor în conturile analitice și legătura cu
contul sintetic se realizează prin următoarele corelații:
• totalul soldurilor inițiale (D sau C) al conturilor analitice
trebuie sa fie egal cu soldul inițial (D sau C) al contului
sintetic respectiv;
• totalul rulajelor debitoare ale conturilor analitice trebuie
sa fie egal cu rulajul debitor al contului sintetic respectiv;
• totalul rulajelor creditoare al conturilor analitice trebuie
sa fie egal cu rulajul creditor al contului sintetic respectiv.
• totalul soldurilor (D sau C) finale ale conturilor analitice
trebuie sa fie egal cu soldul final (D sau C) al contului
sintetic respectiv.
După numărul de egalități pe care le conțin,
balanțele de verificare ale conturilor sintetice
se grupează astfel:
a) Balanța de verificare cu o singura egalitate;
b) Balanța de verificare cu doua egalități;
c) Balanța de verificare cu trei egalități;
d) Balanța de verificare cu patru egalități.
a) Balanța de verificare cu o singura egalitate
- are o singura egalitate prin care se verifica
exactitatea înregistrărilor efectuate;
- se prezintă in doua variante:
1. balanța sumelor: egalitate: total sume debitoare
(TSD) egale cu total sume creditoare (TSC)
TSD = TSC
2. balanța soldurilor: egalitate TSd D = TSd C
b) Balanța de verificare cu doua egalități
- este rezultatul combinării dintre balanța sumelor
si a soldurilor;
- are doua egalități:
• TSD = TSC
• TSdD = TSdC
c) Balanța de verificare cu trei egalități
- prezinta trei egalitati:
• T Sd i D = T Sd i C
• TRD=TRC
• TSd f D = T Sdf C
- dă posibilitatea verificării unei alte corelații, si
anume: totalul rulajelor din balanța de verificare
să fie egal cu total rulaje din registrul jurnal;
- servește si pentru analiza activității economice la
nivel superior;
- din punct de vedere grafic se prezintă in doua
variante: tabelară si matricială (balanța șah);
d) Balanța de verificare cu patru egalități
- reprezintă o combinație a celor trei tipuri de balanța
prezentate mai sus;
- cele patru egalități sunt:
• T Si D = T Si C
• T Rc D = T Rc C
• TSD=TSC
• T Sdf D = T Sdf C
- reprezintă forma cea mai completa de balanța, întrucât
realizează funcțiile celorlalte trei forme de balanțe;
- oferă informații pentru efectuarea în dinamică a
analizei economico-financiare;
3.ÎNTOCMIREA BALANȚELOR DE VERIFICARE

Balanțele de verificare se întocmesc de regula


lunar si ori de cate ori este necesar, in scopul
verificării exactității înregistrărilor efectuate.
Pentru întocmirea balanței de verificare este
necesar să se realizeze următoarele lucrări, in
ordine succesiva:
- toate documentele justificative ce consemnează
operații economice se contează si se înregistrează
in ordine cronologica in registrul - jurnal;
- se trec toate operațiile din registrul jurnal in
registrul Cartea Mare (sau fișe de conturi), adică
din evidența cronologică în evidența sistematică;
- se totalizează sumele din debitul si creditul
fiecărui cont deschis in registrul cartea mare si se
determina soldurile finale ale acestora;
- se transcriu datele din conturile deschise in
evidența sistematică (solduri inițiale, rulaje, total
sume, solduri finale) în formularul de balanță de
verificare;
- se totalizează colanele balanței de verificare si se
verifica egalitățile dintre coloanele perechi,
proprii balanței.
Se verifica, de asemenea, daca totalul rulajelor
stabilite in cadrul balanței de verificare este egal
cu totalul rulajelor din registrul jurnal.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 3.2

CONTABILITATEA
CAPITALURILOR
  

In raport cu modul lor de constituire financiara,


capitalurile se diferențiază în:
- Capitaluri proprii;
- Provizioane pentru riscuri;
- Cheltuieli si datorii pe termen lung.
 Capitalurile proprii se constituie prin aportul
proprietarilor, prin autofinanțare și din alte surse
financiare nerambursabile;
 Provizioanele pentru riscuri si cheltuielile sunt fonduri
constituite la închiderea exercițiului financiar prin
autofinanțare pe seama cheltuielilor, fiind destinate
finanțării pierderilor și cheltuielilor probabile sau
exigibile în viitor, certe sau nedeterminate în ceea ce
privește mărimea lor;
 Datoriile pe termen lung reprezintă resurse financiare
străine, furnizate pe termen mediu sau lung de terțe
persoane în raport cu întreprinderea. Sunt considerate
pe termen mediu daca durata de finanțare este până
la 5 ani și pe termen lung dacă durata de finanțare
este de peste 5 ani.
  

In mod concret, datoriile pe termen lung se


identifică cu împrumuturile din emisiunea de
obligațiuni, creditelor bancare pe termen
mediu și lung, datoriile legate de participarea în
cadrul întreprinderilor în participație sau
asociative, datorii privind concesiunile și
locațiile de gestiune, alte împrumuturi și datorii
asimilate precum și dobânzile aferente
datoriilor pe termen lung și mijlociu.
  

In structura capitalurilor proprii capitalul social


are un caracter avansabil fiind constituit la
înființarea întreprinderii, prin aportul în natură
și/ sau în numerar al proprietarilor sau
asociațiilor. Fiind un capital investit, capitalul
social reprezintă creanțele reziduale în sensul
că la lichidarea unei societăți comerciale se
achită mai întâi drepturile creditorilor (și alte
obligații), iar ce rămâne după ce acestea sunt
complet satisfăcute, revine proprietarilor sau
asociațiilor.
  

Capitalul social se împarte în capital subscris


nevărsat și capital subscris vărsat.

Capital subscris nevărsat este capitalul pe care


proprietarii sau asociații s-au angajat să-l pună
la dispoziția întreprinderii. În măsura în care
capitalul este eliberat sau capitalizat efectiv în
bani și /sau natură, el devine capital subscris
vărsat.
Capitalul social este divizat în acțiuni sau părți
 

sociale, în raport de natura juridică și


economico – financiară a societăților
comerciale.
Acțiunea reprezintă o fracțiune a capitalului
societăților în comandită pe acțiuni, fracțiune
care este în mod necesar un titlu de valoare, de
valoare egală. Din punct de vedere juridic
acțiunea este însemnul prin care dreptul
acționarului este încorporat, adică un titlu de
credit constatator al drepturilor și obligațiilor
care decurg din calitatea de acționar.
Conform Legii nr. 31/1990 privind societățile
 

comerciale, acțiunile vor cuprinde:


 denumirea și durata societății, durata
contractului de societate;
 numărul din registrul comerțului în care este
înregistrată societatea;
 capitalul social;
 numărul acțiunilor și numărul de ordine;
valoarea nominală a acțiunilor și a
vărsămintelor efectuate;
 avantajele acordate fondatorilor.
 Așa cum se statuează în Legii nr. 31/1990 a societăților
comerciale, acțiunile se împart în acțiuni la purtător și
acțiuni nominative.
Acțiunile la purtător se caracterizează prin aceea că sunt
dotate cu posibilitatea de a circula; circulația acțiunilor
nominative este supusă unor formalități de înregistrare
în registrul acționarilor ținut la sediul societății, și atunci
când capitalul a fost vărsat în întregime.
Societățile pe acțiuni pot emite, pe lângă acțiunile
ordinare, și acțiuni preferențiale cu dividend prioritar
fără drept de vot.
Acțiunile preferențiale nu pot depăși o pătrime din
capitalul social și au aceeași valoare nominală ca și
acțiunile ordinare.
 Capitalul social al societăților comerciale, altele decât pe
acțiuni, se împarte în părți sau cote sociale de valoare
egală. Acestea sunt reprezentate de un certificat
eliberat fiecărui asociat care cuprinde:
 Denumirea societății și capitalul social;
 Numărul și valoarea unitară a părților sociale;
 Numele titularului;
 Modul restrictiv de circulație al acestora, recunoscut
fiind că potrivit normelor legale în vigoare cesiunea
cotelor sociale este îngrădită;
Cesiunea nu eliberează pe asociatul cedent de ceea ce
mai datorează societății din aportul său de capital.

Între asociați, părțile sociale sunt transferabile fără nici o


limitare sau aprobare.
 Pe parcursul funcționării întreprinderii capitalul social se
poate majora prin emisiunea de acțiuni noi și prin
operații interne (încorporarea de rezerve, capitalizarea
profitului exercițiului precedent, transformarea de
obligațiuni în acțiuni).

De asemenea, capitalul se poate micșora prin


rambursarea către asociați a unei părți din capital, prin
răscumpărarea de acțiuni, prin acoperirea pierderilor
provenite din exercițiile precedente și prin alte
operații potrivit legii.
În principiu capitalurile se evaluează și înregistrează în
contabilitate la valoarea nominală.
Astfel pentru capitalul social o asemenea valoare este indicată
pe acțiunile și părțile sociale, în calitatea lor de titluri de
valoare.
Evaluarea capitalului social la valoarea nominală impune
calcularea și evidențierea distinctă a primelor de capital
(prime de emisiune, de fuziune și de aport).
Întrucât acțiunile prin care este reprezentat capitalul propriu
sunt titluri de valoare negociabile, în sistemul de gestiune
financiară a întreprinderii valorii nominale i se asociază și alte
categorii de valori cum sunt: valoare de piață, valoarea de
rentabilitate (valoarea financiară, valoarea de randament) și
valoarea patrimonială (valoarea matematică contabilă,
valoarea matematică intrinsecă și valoare de lichidare).
 Valoare de piață este o valoare de cumpărare – vânzare a
acțiunilor stabilită, de regulă, prin negociere la bursa de valori
pe baza raportului dintre cerere și ofertă, raport numit
cotație. În mod concret, prețul de piață al unei acțiuni este
determinat de: dividendele așteptate de acționari, stabilitatea
financiară a întreprinderii; situația generală a pieței de capital
și în limita ratei dobânzii în acel moment opozabilă pieței
financiar – bancare.
Valoarea de rentabilitate este o valoare bazată pe rezultatul
întreprinderii. Ea poate fi financiară (VF) și de randament (VR).
a)Valoarea financiară (VF) exprimă echivalentul corespunzător
capitalizării dividendului anual pe o acțiune la o rată medie a
dobânzii pe piață;
b)Valoarea de randament (VR) este valoarea corespunzătoare
profitului net pe o acțiune care se poate capitaliza în cursul unui
exercițiu financiar, la o rată medie a dobânzii de piață.
 Valoarea patrimonială constă în calculul valorii titlurilor
pornind de la situația patrimonială evidențiată în bilanț.
a) valoarea matematică contabilă a titlurilor sau valoarea
bilanțieră este egală cu situația contabilă netă sau activul net
contabil raportată la numărul de titluri;
b) valoarea matematică intrinsecă a titlurilor se calculează
împărțind activul net intrinsec la numărul de acțiuni;
c) valoarea de lichidare a titlurilor sau valoarea casată este cea
care rezultă din vânzarea forțată a întreprinderii într-un
interval limitat.
10. CAPITAL ŞI REZERVE
•    101. Capital
•    1011. Capital subscris nevărsat (P)
•    1012. Capital subscris vărsat (P)
•    1015. Patrimoniul regiei (P)
•    1016. Patrimoniul public (P)
•    1018. Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare (P)
•    104. Prime de capital
•    1041. Prime de emisiune (P)
•    1042. Prime de fuziune/divizare (P)
•    1043. Prime de aport (P)
•    1044. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni (P)
•    105. Rezerve din reevaluare (P)
•    106. Rezerve
•    1061. Rezerve legale (P)
•    1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
•    1064. Rezerve de valoare justă (P)
•    1065. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P)
•    1067. Rezerve din diferenţe de curs valutar în relaţie cu investiţia netă într-o entitate străină(A/P)
•    1068. Alte rezerve (P)
•    107. Rezerve din conversie (A/P)
•    108. Interese care nu controlează
•    1081. Interese care nu controlează - rezultatul exerciţiului financiar (A/P)
•    1082. Interese care nu controlează - alte capitaluri proprii (A/P)
•    109. Acţiuni proprii
•    1091. Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt (A)
•    1092. Acţiuni proprii deţinute pe termen lung (A)
•    1095. Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de societatea absorbită la societatea absorbantă (A)
   

  
11. REZULTATUL REPORTAT
•    117. Rezultatul reportat
•    1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită (A/
P)
•    1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29
(A/P)
•    1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
•    1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene (A/P)
12. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR
•    121. Profit sau pierdere (A/P)
•    129. Repartizarea profitului (A)
14. CÂŞTIGURI SAU PIERDERI LEGATE DE EMITEREA, RĂSCUMPĂRAREA, VÂNZAREA, CEDAREA
CU TITLU GRATUIT SAU ANULAREA INSTRUMENTELOR DE CAPITALURI PROPRII
•    141. Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
•    149. Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau
anularea instrumentelor de capitaluri proprii (A)
15. PROVIZIOANE
•    151. Provizioane
•    1511. Provizioane pentru litigii (P)
•    1512. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor (P)
•    1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de
acestea (P)
•    1514. Provizioane pentru restructurare (P)
•    1515. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare (P)
•    1516. Provizioane pentru impozite (P)
•    1518. Alte provizioane (P)
 16. ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE
•    161. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
•    1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat (P)
•    1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de bănci (P)
•    1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat (P)
•    1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni (P)
•    162. Credite bancare pe termen lung
•    1621. Credite bancare pe termen lung (P)
•    1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenţă (P)
•    1623. Credite externe guvernamentale (P)
•    1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
•    1625. Credite bancare externe garantate de bănci (P)
•    1626. Credite de la trezoreria statului (P)
•    1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)
•    166. Datorii care privesc imobilizările financiare
•    1661. Datorii faţă de entităţile afiliate (P)
•    1663. Datorii faţă de entităţile de care compania este legată prin interese de participare (P)
•    167. Alte împrumuturi şi datorii asimilate (P)
•    168. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate
•    1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligaţiuni (P)
•    1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
•    1685. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile afiliate (P)
•    1686. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile de care compania este legată prin interese de
participare (P)
•    1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate (P)
•    169. Prime privind rambursarea obligaţiunilor (A)
10 - CAPITAL SI REZERVE
• Contul 101 - CAPITAL SOCIAL
Contul 101 - este un cont de pasiv
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta capitalului social subscris si varsat in natura si/sau
numerar de actionarii sau asociatii societatii, precum si maririi sau reducerii capitalului social
potrivit legii.
Soldul contului reprezinta capitalul social subscris varsat/nevarsat, in natura si/ sau in numerar .
Subconturile (analiticele) pentru "Contul 101 - Capital social" sunt:
- 1011 - Capital subscris nevarsat;
- 1012 - Capital subscris varsat;
- 1015 - Patrimoniul regiei;
- 1016 - Patrimoniul public;
- 1018 - Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare.
• Contul 104 - PRIME DE CAPITAL
Contul 104 este un cont de pasiv.
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta primelor de emisiune, de fuziune si de aport la capital.
Soldul contului reprezinta primele de emisiune, de fuziune sau de aport la capital neincorporate/
netransferate la capitalul social sau la rezerve.
Subconturile pentru "Contul 104 - Prime de capital" sunt:
-1041 - Prime de emisiune;
-1042 - Prime de fuziune;
-1043 - Prime de aport;
-1044 - Prime de conversie a obligatiunilor in actiuni.
• Contul 105 - REZERVE DIN REEVALUARE
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor din reevaluarea elementelor de activ si
pasiv, efectuata conform normelor legale .
Contul 105 este un cont de pasiv.
Soldul creditor al contului reprezinta diferentele din reevaluare care urmeaza sa fie repartizate
pe destinatiile prevazute de lege .

• Contul 106 – REZERVE


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta rezervelor constituite si a utilizarii acestora in
conformitate cu normele legale.
Contul 106 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta rezervele existente si neutilizate.
Subconturile pentru "Contul 106 - Rezerve" sunt:
1061 - Rezerve legale;
1062 - Rezerve pentru actiuni proprii;
1063 - Rezerve statutare sau contractuale;
1068 - Alte rezerve.
• Contul 107 - REZERVE DIN CONVERSIE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta rezultatului sau a partii din rezultatul exercitiului
precedent a caror repartizare a fost amanata de adunarea generala a asociatilor sau
actionarilor.
Contul 107 este un cont bifunctional.
Soldul debitor al contului reprezinta pierderea nerepartizata, iar soldul creditor, profitul
nerepartizat.

• Contul 108 - CONTUL INTREPRINZATORULUI PRIVAT

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta aporturilor si retragerilor in natura si/sau numerar
ale intreprinzatorului individual.
Contul 108 este un cont de pasiv.
Soldul reprezinta aportul intreprinzatorului individual in natura si/sau in numerar.
• Contul 111 - FONDUL DE DEZVOLTARE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta constituirii si utilizarii fondului de dezvoltare


conform legii.
Contul 111 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta fondul de dezvoltare neutilizat.

• Contul 112 - FONDUL DE PARTICIPARE LA PROFIT

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta constituirii si utilizarii fondului de participare a


salariatilor la profit.
Contul 112 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta fondul de participare la profit neutilizat.
• Contul 117 - REZULTATUL REPORTAT
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta operatiilor contabile efectuate atat in scopul corectarii
pozitiilor de activ sau pasiv necesare "armonizarii" la noua legislatie contabila in directa relatie cu
evidenta vechiului cont 107 - rezultatul reportat, prezentat la actualul cont 107 - diferente din
conversie precum si evidenta rezultatului sau partii din rezultatul exercitiului a caror repartizare a
fost amanata de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor.
Contul 117 este bifunctional.
Soldul debitor al contului reprezinta pierderea neacoperita iar soldul creditor profitul nerepartizat.
Subconturile pentru "Contul 117 - Rezultatul reportat" sunt: 1171, 1172, 1174 , 1175 .

• Contul 118 - ALTE FONDURI


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta fondurilor constituite, cum sunt: fondul cresterii surselor
proprii de finantare din profitul net realizat, fondul baracamentelor si amenajarilor provizorii, fondul
pentru organizarea santierului, precum si alte fonduri constituite potrivit legii. Contabilitatea
analitica se tine pe feluri de fonduri.
Contul 118 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta fondurile neutilizate.

• Contul 119 - REPARTIZARI LA FONDUL DE DEZVOLTARE


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta repartizarii amortizarii la fondul de dezvoltare. Contul 119
este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta amortizarea neutilizata pentru investitii.
12 - REZULTATUL EXERCITIULUI

• Contul 121 - PROFIT SI PIERDERE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta profitului si a pierderii realizate in cursul exercitiului
financiar curent.
Contul 121 este un cont bifunctional.
Soldul creditor reprezinta profitul realizat, daca veniturile depasesc cheltuielile, iar soldul
debitor, pierderea realizata, daca veniturile sunt depășite de cheltuieli.

• Contul 129 - REPARTIZAREA PROFITULUI

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta repartizarii profitului net ealizat in exercitiul
financiar curent. Contabilitatea analitica se tine pe destinatii ale profitului, stabilite conform
legii.
Contul 129 este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta repartizarile din profitul net efectuate in cursul anului financiar
curent, si nu poate fi decat debitor sau nul.
13 - SUBVENTII PENTRU INVESTITII

• Contul 131 - SUBVENTII PENTRU INVESTITII

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta sumelor alocate de la bugetul de stat/


guvernamentale sau din alte resurse pentru finantarea investitiilor, precum si a imobilizarilor
primite cu titlu gratuit.
Contul 131 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta subventiile pentru investitii, nevirate la rezultatul exercitiului.
 

• Contul 141 - PROVIZIOANE REGLEMENTATE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor reglementate (majorarea preturilor


aferente stocurilor, calcularea amortizarii accelerate, etc.) constituite pe seama cheltuielilor,
potrivit dispozitiilor legale.
Contul 141 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta provizioanele reglementate constituite.
15. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

• Contul 151 - PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor pentru litigii, garantii acordate
clientilor, cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii, calculul amortizarii accelerate,
pierderi din schimb valutar, precum si pentru alte riscuri si cheltuieli cum ar fi elemente de
activ de patrimoniu sau cheltuieli care devin exigibile in perioada urmatoare, constituite de
regula la finele exercitiului financiar.
Contul 151 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta provizioanele pentru riscuri si cheltuieli constituite.
Subconturile pentru "Contul 151 - Provizioane pentru riscuri si cheltuieli" sunt:
- 1511 - Provizioane pentru litigii;
- 1512 - Provizioane pentru garantii acordate clientilor;
- 1513 - Provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale si alte actiuni similare legate de
acestea;
- 1514 - Provizioane pentru restructurare;
- 1518 - Alte provizioane pentru riscuri si cheltuieli.
16. IMPRUMUTURI SI DATORII ASIMILATE
• Contul 161 - IMPRUMUTURI DIN EMISIUNI DE OBLIGATIUNI

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni.


Contul 161 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta imprumuturile de emisiuni de obligatiuni nerambursate.
Subconturile pentru "Contul 161 - Imprumuturi din emisiuni de obligatiuni" sunt:
1614 - Imprumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de stat.
1615 - Imprumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de banci.
1617 - Imprumuturi interne din emisiuni de obligatiuni garantate de stat.
1618 - Alte imprumuturi din emisiuni de obligatiuni.

• Contul 162 - CREDITE BANCARE PE TERMEN LUNG


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta creditelor bancare pe termen lung si mediu primite de
la alte societati comerciale si institutii bancare precum si de la alte institutii de credit
"aprobate" legal. Contabilitatea analitica se organizeaza distinct pe feluri de credite si banci sau
institutii de credit.
Contul 162 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta creditele pe termen lung si mediu nerambursate, si nu poate fi
decat creditor sau nul.
Subconturile pentru "Contul 162 - Credite bancare pe termen lung" sunt:
1621 - Credite bancare pe termen lung.
1622 - Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenta.
1623 - Credite externe guvernamentale.
1624 - Credite bancare externe garantate de stat.
1625 - Credite bancare externe garantate de banci.
1626 - Credite de la trezoreria statului.
1627 - Credite bancare interne garantate de stat.
• Contul 166 - DATORII CE PRIVESC IMOBILIZARILE FINANCIARE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta datoriilor legate de participatii.


Contul 166 este un cont de pasiv.
Soldul contului rezulta sumele primite si nerestituite.
Subconturile pentru "Contul 166 - Datorii ce privesc imobilizarile financiare" sunt:
1661 - Datorii catre societatile din cadrul grupului.
1662 - Datorii catre societatile care detin interese de participare.
 

• Contul 167 - ALTE IMPRUMUTURI SI DATORII ASIMILATE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta altor imprumuturi si datorii asimilate cum sunt:
depozite, garantii primite si alte datorii asimilate .
Contul 167 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta alte imprumuturi si datorii asimilate nerambursate, nerestituite.
• Contul 168 - DOBANZI AFERENTE IMPRUMUTURILOR SI DATORIILOR ASIMILATE

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta dobanzilor datorate, aferente imprumuturilor din
emisiunea de obligatiuni, creditelor bancare pe termen lung sau mediu, datoriilor legate de
participatii, datoriilor de privesc imobilizarile financiare, precum si celor aferente altor
imprumuturi si datorii asimilate.
Contul 168 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta dobanzile datorate si neplatite.
Subconturile pentru "Contul 168 - Dobanzi aferente imprumuturilor si datoriilor asimilate"
sunt:
- 1681 - Dobanzi aferente imprumuturilor din emisiuni de obligatiuni;
- 1682 - Dobanzi aferente creditelor bancare pe termen lung;
- 1685 - Dobanzi aferente datoriilor catre societatile din cadrul grupului;
- 1686 - Dobanzi aferente datoriilor catre societatile care detin interese de participare;
- 1687 - Dobanzi aferente altor imprumuturi si datorii asimilate.

• 169 - PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGATIUNILOR


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta primelor de rambursare reprezentand diferenta
dintre valoarea de emisiune si valoarea de rambursare.
Contul 169 este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea primelor de rambursare a obligatiunilor neamortizate.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 4.1

DOCUMENTELE DE
CONTABILITATE
• 4.1. Importanţa, necesitatea şi conţinutul
documentelor
• 4.2. Verificarea şi circulaţia documentelor
• 4.3. Clasificarea documentelor
• 4.4. Clasarea şi păstrarea documentelor
• 4.5. Inventarierea
4.1. Importanţa, necesitatea şi conţinutul
documentelor
Documentele reprezintă acte scrise în care se înscriu
operaţiile economice şi financiare în momentul
efectuării lor şi la locul unde acestea se produc.
Documentele mai apar şi cu denumirea de purtători
primari de informaţii. Documentele se întocmesc atât
pentru operaţiile economice care produc modificări
ale elementelor patrimoniale dintr-o unitate, cât şi
pentru a dovedi la o anumită dată existenţa acestora,
angajarea şi prezenţa la lucru a personalului, volumul
de muncă depus şi lucrările executate în vederea
salarizării.
• Documentele servesc la stabilirea relaţiilor dintre
unităţi sau dintre unitate şi angajaţii săi. În
documente, operaţiile sunt descrise prin cuvinte
şi cifre. În funcţie de conţinutul şi destinaţia lor,
documentele au un rol important în cadrul
unităţilor. Documentele în care sunt consemnate
operaţii economice şi financiare servesc ca bază
pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.
Respectarea acestei reguli permite punerea la
dispoziţia factorilor de decizie a unor informaţii
reale, exacte şi operative.
• Documentele prezintă importanţă şi pentru
verificarea gestiunilor, întrucât cu ajutorul lor se
stabileşte răspunderea persoanelor cărora le-a fost
încredinţată spre păstrare şi folosire anumite
mijloace economice. Au rol important în exercitarea
controlului financiar, descoperind cazurile de risipă,
lipsuri, sustrageri, stabilind în acest fel răspunderea
materială a persoanelor în cauză. De asemenea,
documentele constituie bază în cercetarea juridică,
fiind admise ca probă în justiţie. Ele reflectă starea şi
modificările suportate de elementele patrimoniale
ale agenţilor economici în procesul de producţie
precum şi respectarea disciplinei financiare.
• Documentele se întocmesc pe formulare tipizate. Ele
se completează manual sau cu mijloace tehnice la
locul unde se produc operaţiile economice.
• Pentru ca un document să fie valabil el trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: să fie scris clar,
citeţ, fără ştersături sau corecturi, să fie întocmit la
timp, să aibă anulate rândurile libere, să conţină date
reale şi exacte. Sumele pentru valori băneşti, în cazul
actelor justificative, să fie scrise în cifre şi litere.
Rectificarea anumitor greşeli se face în toate
exemplarele documentului prin tăierea cu o linie cu
cerneală a textului sau sumei greşite, astfel încât să se
poată citi ceea ce a fost greşit, scriind deasupra textul
sau suma corectă. Aceste rectificări se fac prin
semnături autorizate.
• Pentru documentele care consemnează operaţiile de
predare-primire a unor valori materiale, este
necesară confirmarea prin semnătură atât a
persoanei care predă precum şi a persoanei care
preia. În documentele de casă şi de bancă (cecuri,
chitanţe, dispoziţii de plată, de încasare) nu se admit
corecturi, ele se anulează şi rămân în carnetul
respectiv. Exactitatea conţinutului documentelor,
întocmirea lor la timp şi cu toate datele au
importanţă deosebită, întrucât determină exactitatea
şi realitatea datelor contabile, asigură ţinerea la zi a
contabilităţii, ceea ce contribuie la conducerea
operativă a unităţilor patrimoniale.
• Pentru reflectarea clară şi precisă a conţinutului
operaţiilor economice, documentele trebuie să
cuprindă anumite elemente obligatorii numite şi date
minimale ale documentelor cum sunt:
- denumirea documentului (chitanţă, bon de consum,
listă de plată, etc.);
- denumirea şi adresa unităţii ;
- data întocmirii şi numărul documentului;
- descrierea operaţiilor economice sau financiare;
- indicarea părţilor şi semnăturile persoanelor care au
participat la efectuarea operaţiei respective şi care
răspund de legalitatea operaţiilor consemnate.
4.2. Verificarea şi circulaţia documentelor
Pentru a putea fi înregistrate documentele sunt
supuse unei verificări în vederea eliminării
eventualelor erori care pot să apară cu ocazia
întocmirii acestora, asigurând în acest fel
exactitatea datelor contabile.
Verificarea documentelor se face sub trei aspecte:
• verificarea formei;
• verificarea cifrică sau aritmetică;
• verificarea de fond.
• verificarea formei - constă în controlul asupra
întocmirii corecte a documentului. Astfel, se
urmăreşte dacă operaţia a fost înregistrată în
documentul corespunzător naturii operaţiei
consemnate, dacă conţine datele obligatorii, dacă au
avut loc ştersături sau corecturi fără a fi certificate.
• verificarea cifrică sau aritmetică - presupune
controlul exactităţii calculelor aritmetice.
• verificarea de fond - urmăreşte realitatea, necesitatea
şi legalitatea operaţiilor înscrise în documente. Prin
realitate se înţelege acea verificare prin care se
constată că, într-adevăr, operaţia economică s-a
efectuat la locul, data şi în condiţiile prevăzute de
document.
Mişcarea succesivă a unui document din momentul
întocmirii sau intrării în unitate şi până la momentul
predării lui la arhivă poartă numele de circulaţia
documentului sau fluxul documentelor.
Un circuit bine stabilit depinde de respectarea normelor şi
termenelor de întocmire şi predare a documentelor.
Pentru aceasta, fiecare compartiment şi loc de muncă
este necesar cunoască ce fel de documente trebuie să
întocmească, cui să le înainteze şi termenele de
predare, astfel încât fiecare document să circule într-o
anumită ordine, fără reţineri în unele servicii, în vederea
asigurării unei evidenţe corecte şi a informării prompte
şi corespunzătoare a factorilor de decizie asupra
activităţii economice.
Circuitul documentelor în cadrul unităţilor diferă
în raport de structura organizatorică a acestora,
de conţinutul economic al operaţiilor din
documente, de organizarea aparatului contabil,
de mijloacele utilizate pentru executarea
lucrărilor de contabilitate.
4.3. Clasificarea documentelor
Diversitatea operaţiilor economice şi financiare ce
au loc în cadrul agenţilor economici, impune
utilizarea unui număr mare de documente.
Acestea se pot grupa după mai multe criterii şi
anume:
- după funcţia pe care o îndeplinesc documentele;
- după locul de întocmire;
- după conţinutul lor;
- după natura operaţiilor la care se referă;
După funcţia pe care o îndeplinesc documentele,
întâlnim:
• documente de dispoziţie - care cuprind ordinul pentru
efectuarea unei operaţii economice.
Exemple: notă de comandă, dispoziţie de livrare,
dispoziţie de plată;
• documente justificative sau de execuţie - conţin date
referitoare la executarea operaţiilor economice. În
acest sens amintim: chitanţa, factura, proces verbal
de recepţie. Aceste documente stau la baza
înregistrării în contabilitate;
• documente mixte - cuprind pe de o parte dispoziţia de a
se efectua o operaţie economică, cât şi executarea
efectivă a acesteia. Astfel, bonul de consum, iniţial arată
dispoziţia de a se elibera materialele din depozit, iar când
este completat cu datele referitoare la primirea
materialelor, devine un document justificativ sau de
execuţie;
• documente contabile - se întocmesc de către
compartimentul de contabilitate pentru înregistrarea
anumitor operaţii cu privire la elementele patrimoniale
pentru care nu există documente tipizate, cum sunt : note
contabile, document cumulativ.
După locul de întocmire întâlnim:
• documente interne - se întocmesc în cadrul
agenţilor economici şi circulă în interiorul
acestora. Exemplu: bon de predare – transfer -
restituire, pontajul lucrărilor manuale, etc.;
• documente externe care justifică raporturile
economice cu alte unităţi sau persoane. Exemple:
facturile, extrasele de cont de la bancă, etc.
După conţinutul lor, documentele se împart:
• documente primare care cuprind o singură operaţie
economică înregistrată pentru prima oară în acel
document: factură, chitanţă;
• documente centralizatoare (cumulative) care conţin date
referitoare la operaţii de acelaşi fel culese din mai multe
documente primare. Aceste documente sunt utilizate şi
pentru reducerea numărului de înregistrări în
contabilitate.
După natura operaţiilor la care se referă, întâlnim:
• documente privind imobilizările corporale, necorporale şi
financiare;
• documente privind valorile materiale;
• documente privind valorile băneşti;
• documente privind munca efectuată şi salarizarea
acesteia;
• documente pentru evidenţa producţiei, costului de
producţie.
4.4. Clasarea şi păstrarea documentelor
După înregistrare, documentele parcurg ultima
fază a circuitului lor clasarea. Clasarea
constituie aranjarea documentelor într-o
anumită ordine care să asigure păstrarea lor şi
găsirea cu uşurinţă atunci când este cazul. În
cursul anului are loc o clasare provizorie.
Această clasare se execută de fiecare
compartiment, sector sau servicii funcţionale
ale unităţii respective. Clasarea definitivă se
face după expirarea anului de gestiune şi când
documentele sunt definitiv rezolvate. Locul de
păstrare a documentelor se numeşte arhivă.
Aranjarea documentelor în arhivă se poate executa
după mai multe procedee şi anume:
• procedeul pe obiecte, procedeu cu cea mai largă
utilizare ce constă în gruparea documentelor pe
categorii de probleme. Se constituie dosare pentru
mijloace fixe, ştate de plată, aprovizionare cu
materiale, etc.;
• procedeul pe corespondenţi, presupune întocmirea
de dosare cu documente ce constituie
corespondenţa cu alte unităţi sau instituţii. Această
grupare prezintă dezavantajul că include în acelaşi
dosar acte de importanţă inegală, cu termene de
păstrare diferite, motiv ce duce la o folosire mai
redusă;
• procedeul nominal, constă în gruparea într-un dosar
a documentelor cu aceeaşi destinaţie: factură,
procese verbale, etc.

Indiferent de procedeul folosit, în fiecare dosar


documentele se aranjează în ordine cronologică,
respectiv gruparea acestora în ordinea datei
întocmirii şi a înregistrării lor.
• Păstrarea documentelor la arhivă trebuie să asigure
o integritate deplină a lor, întrucât acestea servesc la
controlul activităţii economice desfăşurate de
agentul economic.
• Predarea documentelor la arhiva generală se face pe
baza unei liste de predare. În aceste liste se specifică
numărul fiecărui dosar predat. Dosarul este
numerotat şi sigilat. Scoaterea din arhivă a unui
document pentru folosinţă temporară se face cu
aprobarea conducătorului unităţii. Termenele de
păstrare a documentelor în arhiva unităţii sunt fixate
prin reglementări legale şi diferă în raport de natura
şi importanţa documentului.
• Astfel, registrele de contabilitate şi documentele
justificative ce stau la baza înregistrărilor se
păstrează 10 ani de la data încheierii exerciţiului
financiar, ştatele de plată şi bilanţul contabil se
păstrează 50 de ani.
• În situaţia în care are loc încetarea activităţii unei
unităţi, documentele se dau pentru păstrare la
arhivele statului. Restul documentelor, la
expirarea termenului, se dau la retopire.
3.5. Inventarierea
• Inventarierea reprezintă operaţia de constatare
faptică la o anumită dată a elementelor
patrimoniale ale unui agent economic.
• Documentele care se întocmesc cu această ocazie
poartă numele de liste de inventariere.

• De ce este importanta inventarierea?


Importanţa inventarierii constă în următoarele:
- constituie baza de plecare în organizarea şi deschiderea
contabilităţii la înfiinţarea unui agent economic;,
întrucât stabileşte şi evaluează elementele patrimoniale
ce constituie aportul în natură la începutul activităţii;
- asigură integritatea patrimoniului prin controlul periodic
şi sistematic al gestiunilor. Cu această ocazie se
depistează lipsuri sau plusuri în gestiune, valori
materiale degradate, se stabilesc cauzele care le-au
produs şi persoanele vinovate în vederea recuperării lor.
Tot cu ocazia inventarierii se pot descoperi materialele
neutilizabile şi produsele greu vandabile;
- se stabilesc drepturile greu de încasat şi datoriile pe
care agentul economic nu le poate lichida;
- se realizează o determinare reală a elementelor
patrimoniale în scopul calculării corecte a
indicatorilor economico-financiari şi implicit a unui
bilanţ real.
Inventarierea se poate clasifica după mai multe
criterii:
După sfera de cuprindere întâlnim:
• Inventariere generală, cuprinde întreg
patrimoniul agentului economic, precum şi
bunurile ce aparţin altor unităţi, dar care se
află temporar în unitate. Agenţii economici
sunt obligaţi să o efectueze cel puţin o dată pe
an (sfârşitul anului) şi în cazul fuzionării sau
încetării activităţii.
• Inventarierea parţială, cuprinde numai o parte
din patrimoniu.
În raport de perioada la care se referă întâlnim:
- Inventariere anuală - are ca scop reflectarea în bilanţ a
situaţiei reale a patrimoniului, obligatorie pentru
toate unităţile. Această inventariere are caracter
general din punct de vedere al sferei de cuprindere;
- Inventariere periodică sau de gestiune se efectuează
la anumite perioade: trimestru, lună, decadă. Ea poate
fi parţială având ca obiect existenţa anumitor
elemente patrimoniale;
- Inventarierea inopinată este efectuată fără anunţarea
prealabilă a gestionarului, dar în prezenţa lui.
- .
Răspunderea pentru executarea lucrărilor de
inventariere revine administratorului unităţii şi
conducătorului compartimentului financiar
contabil (director economic). Directorul economic
trebuie să organizeze, să îndrume şi să verifice
întreaga activitate privind desfăşurarea
inventarierii.
Inventarierea cuprinde urmatoarele etape:
- Etapa de pregătire;
- Inventarierea propriu-zisă;
- Evaluarea;
- Stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii.
Etapa de pregătire
În această etapă se iau o serie de măsuri care să asigure
desfăşurarea corectă a acesteia. Astfel, are loc numirea
comisiei centrale de inventariere şi a subcomisiilor prin
dispoziţie scrisă a conducerii agentului economic.
Aceste comisii sunt formate din lucrători contabili şi
personal tehnic. De asemenea are loc: instruirea acestor
comisii, sistarea operaţiilor de primire şi eliberarea de
valori materiale, sigilarea locurilor de acces în
depozite, verificarea aparatelor de măsurat, sortarea,
etichetarea valorilor materiale pentru o uşoară
identificare, separarea elementelor patrimoniale proprii
de cele ale terţilor.
Etapa de pregătire
Tot în această etapă are loc înregistrarea la zi a tuturor
operaţiilor economice şi financiare, dotarea cu aparate
şi instrumente adecvate pentru măsurare, cântărire, etc,
precum şi cu formularele şi rechizitele necesare,
dotarea gestiunilor cu două rânduri de încuietori
diferite. Gestionarul nu face parte din comisie, dar
inventarierea se face în prezenţa sa. Gestionarul dă o
declaraţie scrisă în faţa comisiei în care se menţionează
că toate bunurile aflate în gestiune sunt înregistrate,
dacă are bunuri aparţinând altor persoane fizice sau
juridice, dacă toate documentele au fost predate la
contabilitate.
Etapa de inventariere propriu zisa
În raport de specificul elementelor patrimoniale supuse
inventarierii are loc cântărirea, numărarea, măsurarea sau
cubarea acestora. Disponibilităţile aflate în conturi la
bănci, creanţele (drepturile) şi obligaţiile faţă de terţi sunt
supuse, de regulă inventarierii, prin verificarea şi
confirmarea pe baza extraselor de cont şi a altor
documentaţii aflate în unitate. Pentru celelalte elemente
patrimoniale se verifică realitatea soldurilor conturilor
respective. Elementele inventariate se înscriu în listele de
inventariere. Listele de inventariere se întocmesc pe locuri
de depozitare, pe gestionari şi pe categorii de bunuri.
Se întocmesc liste distincte pentru bunurile proprii
corespunzătoare calitativ, liste pentru bunurile depreciate,
inutilizabile sau deteriorate, fără desfacere sau greu
vandabile, comenzi abandonate sau sistate, precum şi liste
pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu. De
asemenea, se întocmesc liste de inventariere separate
pentru bunurile proprii care nu se află în unitate la data
inventarierii (materiale date spre prelucrare la terţi, rămase
în custodia furnizorului), precum şi pentru bunurile ce
aparţin altor unităţi. Listele de inventar se semnează filă cu
filă de către comisia de inventariere şi de către gestionar,
iar pe ultima filă gestionarul trebuie să menţioneze: ”
cantităţile s-au stabilit în prezenţa mea, bunurile se află în
păstrarea şi răspunderea mea, sau dacă sunt bunuri
neinventariate sau alte obiecţii”.
• Evaluarea - respectiv transformarea în bani a
elementelor trecute în listele de inventariere.
Această evaluare se face diferenţiat în raport de
natura elementelor supuse inventarierii. Astfel,
elementele imobilizate, stocurile se evaluează la
preţurile la care au fost înregistrate la intrarea în
patrimoniu. Bunurile depreciate se evaluează în
funcţie de utilitatea acestora în unitate şi de preţul
pieţii, corespunzător normelor legale în vigoare.
Stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii
• Pentru aceasta are loc compararea datelor din listele
de inventariere cu soldurile existente în contabilitate.
Acest lucru se realizează prin înscrierea în listele de
inventariere a datelor din contabilitate. În urma acestei
operaţii, pot să apară plusuri sau minusuri la inventar.
Atât plusurile cât şi minusurile sunt dovada unei
gospodăriri necorespunzătoare. Dacă plusurile şi
minusurile constatate la inventariere s-au produs în
aceeaşi perioadă la acelaşi gestionar, este posibilă
compensarea plusurilor cu minusurile pentru cantităţi
egale. Pentru degradări, lipsuri, plusuri de bunuri,
comisia solicită explicaţii scrise de la persoanele
respective, în funcţie de care stabileşte caracterul
diferenţelor.
• Asigurarea concordanţei sau regularizarea dintre
datele existente în contabilitate, cu datele reale
înscrise în listele de inventariere, se face prin
modificarea datelor din contabilitate la nivelul celor
din liste. Lipsurile imputabile pot să apară din
neglijenţe şi sustrageri. Recuperarea lor se face de la
cei vinovaţi la valoarea de înlocuire. Prin valoarea de
înlocuire se înţelege costul de achiziţie al bunului la
data constatării pagubei. Acest cost este format din
preţul de cumpărare practicat pe piaţă plus toate
taxele nerecuperabile (TVA, cheltuieli de transport,
aprovizionare, etc.).
• Lipsurile neimputabile, care apar ca urmare a
manipulării şi păstrării bunurilor se înregistrează ca o
ieşire a bunurilor respective, mărind cheltuielile de
exploatare şi financiare. Dacă lipsurile constatate la
inventariere sunt provocate de calamităţi naturale,
acestea măresc cheltuielile extraordinare.
• Plusurile constatate la inventariere, ca urmare a ţinerii
necorespunzătoare a evidenţelor, funcţionarea
necorespunzătoare a aparatelor de măsurat, intenţii
de sustrageri, etc., se înregistrează ca o intrare de
mijloace. Valoarea plusurilor constatate la stocurile de
materii prime, materiale consumabile, etc. diminuează
cheltuielile de exploatare.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 4.2
CLASA 2 - CONTURI DE
IMOBILIZARI
CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZARI

20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE


   

   201. Cheltuieli de constituire (A)


   203. Cheltuieli de dezvoltare (A)
   205. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale,
drepturi şi active similare (A)
   207. Fond comercial
    2071. Fond comercial pozitiv (A)
    2075. Fond comercial negativ (P)
   208. Alte imobilizări necorporale (A)
CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZARI

21. IMOBILIZĂRI CORPORALE


211. Terenuri şi amenajări de terenuri (A)
•    2111. Terenuri
•    2112. Amenajări de terenuri
212. Construcţii (A)
213. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
•    2131. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru) (A)
•    2132. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare (A)
•    2133. Mijloace de transport (A)
•    2134. Animale şi plantaţii (A)
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale (A)
CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZARI

22. IMOBILIZĂRI CORPORALE ÎN CURS DE APROVIZIONARE


•    223. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi
plantaţii în curs de aprovizionare (A)
•    224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale în curs de
aprovizionare (A)
23. IMOBILIZĂRI ÎN CURS ŞI AVANSURI PENTRU IMOBILIZĂRI
•    231. Imobilizări corporale în curs de execuţie (A)
•    232. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale (A)
•    233. Imobilizări necorporale în curs de execuţie (A)
•    234. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale (A)
CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZARI
26. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
261. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (A)
263. Interese de participare (A)
264. Titluri puse în echivalenţă (A)
265. Alte titluri imobilizate (A)
267. Creanţe imobilizate
•    2671. Sume datorate de entităţile afiliate (A)
•    2672. Dobânda aferentă sumelor datorate de entităţile afiliate (A)
•    2673. Creanţe legate de interesele de participare (A)
•    2674. Dobânda aferentă creanţelor legate de interesele de participare (A)
•    2675. Împrumuturi acordate pe termen lung (A)
•    2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung (A)
•    2677. Obligaţiuni achiziţionate cu ocazia emisiunilor efectuate de terţi (A).
•    2678. Alte creanţe imobilizate (A)
•    2679. Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate (A)
269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
•    2691. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la entităţile afiliate (P)
•    2692. Vărsăminte de efectuat privind interesele de participare (P)
•    2693. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare (P)
CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZARI

28. AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE


280. Amortizări privind imobilizările necorporale
•    2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire (P)
•    2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare (P)
•    2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor,
mărcilor comerciale, drepturilor şi activelor similare (P)
•    2807. Amortizarea fondului comercial13 (P)
•    2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale (P)
281. Amortizări privind imobilizările corporale
•    2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri (P)
•    2812. Amortizarea construcţiilor (P)
•    2813. Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor (P)
•    2814. Amortizarea altor imobilizări corporale (P)
CLASA 2 – CONTURI DE IMOBILIZARI
 29. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE VALOARE A IMOBILIZĂRILOR
290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
•    2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare (P)
•    2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale, drepturilor şi
activelor similare (P)
•    2907. Ajustări pentru deprecierea fondului comercial14 (P)
•    2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale (P)
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
•    2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri (P)
•    2912. Ajustări pentru deprecierea construcţiilor (P)
•    2913. Ajustări pentru deprecierea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor (P)
•    2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale (P)
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuţie
•    2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuţie (P)
•    2933. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie (P)
296. Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
•    2961. Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţile afiliate (P)
•    2962. Ajustări pentru pierderea de valoare a intereselor de participare (P)
•    2963. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor titluri imobilizate (P)
•    2964. Ajustări pentru pierderea de valoare a sumelor datorate de entităţile afiliate (P)
•    2965. Ajustări pentru pierderea de valoare a creanţelor legate de interesele de participare (P)
•    2966. Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor acordate pe termen lung (P)
•    2968. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor creanţe imobilizate (P)
  20. GRUPA: IMOBILIZĂRI NECORPORALE

• Contul 201 Cheltuieli de constituire


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor ocazionate
de infiintarea sau dezvoltarea persoanei juridice.
Contul 201 "Cheltuieli de constituire" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea cheltuielilor de constituire
existente.
Ca si cheltuieli de constituire intalnim: taxe si cheltuieli de
inscriere si inmatriculare, cheltuieli privind emisiunea si vanzarea
de actiuni si obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietei, de
publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura legate de
infiintarea si extinderea activitatii persoanei juridice
  20. GRUPA: IMOBILIZĂRI NECORPORALE

• Contul 203 Cheltuieli de dezvoltare


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor de
dezvoltare inregistrate in contul imobilizarilor necorporale.
Contul 203 "Cheltuieli de dezvoltare" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea cheltuielilor de dezvoltare
existente.
  20. GRUPA: IMOBILIZĂRI NECORPORALE
• Contul 205 Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte
drepturi si valori similare
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta concesiunilor,
brevetelor, licentelor, marcilor de fabrica si de comert si altor
drepturi si valori similare aportate, achizitionate sau dobandite
pe alte căi.
Contul 205 "Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte
drepturi si valori similare" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta concesiunile, brevetele si alte
drepturi si valori similare existente.
• Contul 207 Fond comercial
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta fondului comercial.
Contul 207 "Fond comercial" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea fondului comercial existent.
2071. Fond comercial pozitiv (A)
2075. Fond comercial negativ (P)
  20. GRUPA: IMOBILIZĂRI NECORPORALE

• Contul 208 Alte imobilizari necorporale


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta programelor informatice
create de unitate sau achizitionate de la terti, precum si a altor
imobilizari necorporale.

Contul 208 "Alte imobilizari necorporale" este un cont de activ.

Soldul contului reprezinta valoarea altor imobilizari necorporale


existente.
21. GRUPA: IMOBILIZĂRI CORPORALE
 

• Contul 211 Terenuri si amenajari de terenuri


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta terenurilor si a
amenajarilor de terenuri
Contul 211 "Terenuri" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea terenurilor si costul efectiv
al amenajarilor de terenuri.
2111. Terenuri
2112. Amenajări de terenuri

• Contul 212 Constructii


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii
constructiilor.
Contul 212 "Constructii" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea constructiilor existente.
 21. GRUPA: IMOBILIZĂRI CORPORALE
• Contul 213 Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii instalatiilor tehnice,
mijloacelor de transport, animalelor de reproductie si munca si plantatiilor.
Contul 213 "Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii" este un cont
de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea instalatiilor tehnice, mijloacelor de transport,
animalelor si plantatiilor, existente.
2131. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) (A)
2132. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare (A)
2133. Mijloace de transport (A)
2134. Animale şi plantaţii (A)
• Contul 214 Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane
si materiale si alte active corporale
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii mobilierului, aparaturii
birotice, echipamentelor de protectie a valorilor umane si materiale si a altor active
corporale.
Contul 214 "Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane
si materiale si alte active corporale" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor
de protectie si altor active corporale existente.
22. GRUPA: IMOBILIZĂRI CORPORALE ÎN CURS DE APROVIZIONARE
 

• 223. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii în curs de


aprovizionare (A)
• 224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale în curs de aprovizionare (A)

 23. GRUPA: Imobilizari in curs si avansuri pentru imobilizari

• Contul 231 Imobilizari corporale in curs


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta imobilizarilor corporale in curs.
Contul 231 "Imobilizari corporale in curs" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea imobilizarilor corporale in curs,
nereceptionate.
• Contul 232 Avansuri acordate pentru imobilizari corporale
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta avansurilor acordate furnizorilor de
imobilizari.
Contul 232 ”Avansuri acordate pentru imobilizari corporale” este un cont de
activ.
Soldul contului reprezinta avansurile acordate furnizorilor de imobilizari
corporale, nedecontate.
 23. GRUPA: Imobilizari in curs si avansuri pentru imobilizari

• Contul 233 Imobilizari necorporale in curs


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta imobilizarilor necorporale in
curs.
Contul 233 "Imobilizari necorporale in curs" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea imobilizarilor necorporale in
curs.

• Contul 234 Avansuri acordate pentru imobilizari necorporale


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta avansurilor acordate
furnizorilor de imobilizari necorporale.
Contul 234 "Avansuri acordate pentru imobilizari necorporale" este un
cont de activ.
Soldul contului reprezinta avansurile acordate furnizorilor de
imobilizari necorporale, nedecontate.
 26. GRUPA: Imobilizari Financiare

• Contul 261 Titluri de participare detinute la filiale din cadrul


grupului
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta titlurilor de participare detinute
la filiale din cadrul grupului.
Contul 261 «Titluri de participare detinute la filiale din cadrul grupului»
este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea titlurilor de participare existente la
societati din cadrul grupului.

• Contul 263 Imobilizari financiare sub forma de interese de participare


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta titlurilor sub forma intereselor de
participare, pe care persoana juridica le detine in vederea realizarii unor venituri
financiare, fara interventia in gestiunea societatilor la care sunt detinute titlurile.
Contul 263 "Imobilizari financiare sub forma de interese de participare" este un
cont de activ.
Soldul contului reprezinta imobilizarile financiare sub forma de interese de
participare detinute.
 26. GRUPA: Imobilizari Financiare

• Contul 264 "Titluri puse sub echivalenta


Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa titlurilor de participare evaluate la
consolidare prin metoda punerii în echivalenţă.  
Contul 264 "Titluri puse sub echivalenta” este un cont de activ.

• Contul 265 Alte titluri imobilizate


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta altor titluri de valoare detinute
pe o perioada indelungata.
Contul 265 "Alte titluri imobilizate" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta alte titluri imobilizate existente.

• Contul 267 Creante imobilizate


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta creantelor legate de participatii,
imprumuturilor acordate pe termen lung si a altor creante imobilizate, cum
sunt depozite si garantii platite.
Contul 267 "Creante imobilizate" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea imprumuturilor acordate si altor
creante imobilizate.
Analitice: 2671; 2672; 2673; 2674; 2675; 2676; 2677; 2678; 2679.
 26. GRUPA: Imobilizari Financiare

• Contul 269 Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta varsamintelor de efectuat cu


ocazia achizitionarii imobilizarilor financiare.
Contul 269 "Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare" este un
cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele datorate pentru imobilizarile
financiare.
Analitice:
- 2691. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la
entităţile afiliate (P)
   - 2692. Vărsăminte de efectuat privind interesele de participare
(P)
 28. GRUPA: Amortizari Privind Imobilizarile

• Contul 280 Amortizari privind imobilizarile necorporale


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta amortizarii imobilizarilor
necorporale.

Contul 280 "Amortizari privind imobilizarile necorporale" este un cont de


pasiv.
Soldul contului reprezinta amortizarea imobilizarilor necorporale.
Analitice: 2801; 2803; 2805; 2807; 2808.

• Contul 281 Amortizari privind imobilizarile corporale


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta amortizarii imobilizarilor corporale.

Contul 281 "Amortizari privind imobilizarile corporale" este un cont de


pasiv.
Soldul contului reprezinta amortizarea imobilizarilor corporale.
Analitice: 2811; 2812; 2813; 2814.
 29. GRUPA: Ajustari pentru deprecierea sau pierderea de valoare a
imobilizarilor
• Contul 290 Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor
necorporale

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor pentru deprecierea


imobilizarilor necorporale.
Contul 290 "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale"
este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta valoarea provizioanelor aferente
imobilizarilor necorporale.
Analitice: 2903; 2905; 2907; 2908.

• Contul 291 Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor pentru deprecierea
imobilizarilor corporale.
Contul 291 "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale" este
un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta valoarea provizioanelor aferente
imobilizarilor corporale.
Analitice: 2911; 2912; 2913; 2914.
 29. GRUPA: Ajustari pentru deprecierea sau pierderea de valoare a
imobilizarilor

• Contul 293 Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor in curs


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor pentru deprecierea
imobilizarilor necorporale si corporale in curs.
Contul 293 "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor in curs" este un
cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta valoarea provizioanelor aferente
imobilizarilor in curs.
Analitice: 2931; 2933.

• Contul 296 Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor pentru deprecierea
imobilizarilor financiare.
Contul 296 "Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare" este
un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta valoarea provizioanelor aferente
imobilizarilor financiare.
Analitice: 2961; 2962; 2963; 2964; 2965; 2966; 2968.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 5

CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI


ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS DE
EXECUŢIE
30. STOCURI DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE

• 301. Materii prime


• 302. Materiale consumabile
•    3021. Materiale auxiliare
•    3022. Combustibili
•    3023. Materiale pentru ambalat
•    3024. Piese de schimb
•    3025. Seminţe şi materiale de plantat
•    3026. Furaje
•    3028. Alte materiale consumabile
• 303. Materiale de natura obiectelor de inventar
• 308. Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale
32. STOCURI ÎN CURS DE APROVIZIONARE
•    321. Materii prime în curs de aprovizionare
•    322. Materiale consumabile în curs de aprovizionare
•    323. Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare
•    326. Animale în curs de aprovizionare
•    327. Mărfuri în curs de aprovizionare
•    328. Ambalaje în curs de aprovizionare
33. PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE
•    331. Produse în curs de execuţie
•    332. Servicii în curs de execuţie
34. PRODUSE
•    341. Semifabricate
•    345. Produse finite
•    346. Produse reziduale
•    348. Diferenţe de preţ la produse
35. STOCURI AFLATE LA TERŢI
•    351. Materii şi materiale aflate la terţi
•    354. Produse aflate la terţi
•    356. Animale aflate la terţi
•    357. Mărfuri aflate la terţi
•    358. Ambalaje aflate la terţi
36. ANIMALE
•    361. Animale şi păsări
•    368. Diferenţe de preţ la animale şi păsări
37. MĂRFURI
•    371. Mărfuri
•    378. Diferenţe de preţ la mărfuri
38. AMBALAJE
•    381. Ambalaje
•    388. Diferenţe de preţ la ambalaje
39. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE
• 391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime
• 392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar
• 393. Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie
• 394. Ajustări pentru deprecierea produselor
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale
• 395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor şi materialelor aflate la terţi
3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terţi
3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la terţi
3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terţi
3956. Ajustări pentru deprecierea animalelor aflate la terţi
3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terţi
3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terţi
• 396. Ajustări pentru deprecierea animalelor
• 397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
• 398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor
STOCURI
Stocurile sunt active circulante
Ele se regasesc :
• Sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce
urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru
prestarea de servicii;
• In curs de productie in vederea vanzarii;
• Detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a
activitatii.
• Stocurile si productia in curs de executie sunt acele active
circulante constand in ansamblul de bunuri materiale si servicii
din cadrul unitatilor economice, care sunt destinate pentru a se
consuma la prima utilizare, pot fi vandute dupa incheierea
procesului de prelucrare (urmare a unui ciclu de productie) sau
pot fi vandute in starea in care s-au cumparat.
STOCURI
CLASIFICAREA STOCURILOR :
DUPA SURSA DE PROVENIENTA:
• CUMPARATE
• FABRICATE
APARTENENTA LA PATRIMONIU:
• FAC PARTE DIN PATRIMONIU SI SE AFLA IN SPATII PROPRII SAU LA
TERTI (CUSTODIE, PRELUCRARE, CONSIGNATIE, REPARARE)
• NU FAC PARTE DIN PATRIMONIU DAR SE AFLA IN GESTIUNEA
UNITATII, PRIMITE DE LA TERTI
GRADUL DE INDIVIDUALIZARE SI MODUL DE GESTIONARE:
• IDENTIFICABILE, INDIVIDUALIZATE PE ARTICOLE, ELEMENTE
• FUNGIBILE (Care pot fi înlocuite cu altele de același fel, de
aceeași calitate și aceeași cantitate)
• INTERSCHIMBABILE (se poate inlocui cu altul)
STOCURI

STRUCTURA STOCURILOR:
• MATERII PRIME
• MATERIALE CONSUMABILE
• MATERIALE DE NATURA OB. INV.
• PRODUSE
• ANIMALE SI PASARI
• MARFURI
• AMBALAJE
• PRODUCTIA IN CURS DE EXECUTIE
• BUNURI AFLATE IN CUSTODIE, PENTRU PRELUCRARE SAU IN
CONSIGNATIE LA TERTI
STOCURI
Contabilitatea stocurilor:

Materii prime si materiale

Productie neterminata

Semifabricate

Produse finite si reziduale

CICLU DE PRODUCTIE
30. Grupa: STOCURI DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE
Contul 301. Materii prime
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii
stocurilor de materii prime.
Contul 301 "Materii prime" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea materiilor prime existente in
stoc.
Contul 302. Materiale consumabile
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii
stocurilor de materiale consumabile.
Contul 302 "Materiale consumabile" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a
materialelor consumabile existente in stoc.
Analitice: 3021 - Materiale auxiliare; 3022 - Combustibili; 3023 -
Materiale pentru ambalat; 3024 - Piese de schimb;  3025 -
Seminţe şi materiale de plantat; 3026 - Furaje; 3028 -Alte
materiale consumabile.
30. Grupa: STOCURI DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE

Contul 303. Materiale de natura obiectelor de inventar


Reprezinta bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevazuta
de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de
durata lor de serviciu, sau cu o durata mai mica de un an,
indiferent de valoarea lor precum si bunurile asimilate acestora
(echipament de protectie, de lucru, imbracamintea speciala,
mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de masura si
control, etc..
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei, miscarii si uzurii
materialelor de natura obiectelor de inventar.
Contul 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar" este un
cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a
materialelor de natura obiectelor de inventar existente in stoc.
30. Grupa: STOCURI DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE

Contul 308. Diferente de pret la materii prime si materiale


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor (in plus sau in
minus) intre pretul de inregistrare standard (prestabilit) si costul de
achizitie, aferente materiilor prime, materialelor consumabile si
materialelor de natura obiectelor de inventar.
Contul 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale" este un cont
rectificativ al valorii de inregistrare a materiilor prime, materialelor
consumabile si materialelor de natura obiectelor de inventar.
Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente materiilor prime,
materialelor consumabile si materialelor de natura obiectelor de
inventar existente in stoc.
32. Grupa: STOCURI IN CURS DE APROVIZIONARE
• 321. Materii prime în curs de aprovizionare
• 322. Materiale consumabile în curs de aprovizionare
• 323. Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de
aprovizionare
• 326. Animale în curs de aprovizionare
• 327. Mărfuri în curs de aprovizionare
• 328. Ambalaje în curs de aprovizionare
Cu ajutorul conturilor din această grupă se ţine evidenţa stocurilor
cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente,
dar care, la finele perioadei de raportare, sunt în curs de aprovizionare.
Conturile din această grupă sunt conturi de activ.
Soldul conturilor reprezintă valoarea stocurilor cumpărate, pentru care s-
au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care, la finele perioadei
de raportare, sunt în curs de aprovizionare.
33. Grupa: Productia in Curs de Executie
Contul 331 Produse in curs de executie
• Reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile )
de prelucrare, prevazute in procesul tehnologic precum si
produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau
necompletate in intregime.
• In cadrul productiei in curs de executie se cuprind, de asemenea
lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau
neterminate.
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stocurilor de produse in
curs de executie (care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare
prevazute de procesul tehnologic, respectiv productia
neterminata) existente la sfarsitul perioadei.
Contul 331 "Produse in curs de executie" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la cost de productie a produselor
aflate in curs de executie la sfarsitul perioadei.
33. Grupa: Productia in Curs de Executie

Contul 332 Lucrari si servicii in curs de executie


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta lucrarilor si serviciilor in
curs de executie existente la sfarsitul perioadei.
Contul 332 "Lucrari si servicii in curs de executie" este un cont de
activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la cost de productie a lucrarilor si
serviciilor in curs de executie la sfarsitul perioadei.
Determinarea productiei neterminate la sfarsitul lunii

 Metoda contabila
Productia neterminata = Productia neterminata de la inceputul lunii
+ Cheltuieli totale ale lunii – Cheltuieli aferente productiei
terminate
 Metoda directa
Consta in inventarierea faptica a productiei neterminate de la
fiecare loc de munca

 Productia neterminata se evalueaza la cost de productie efectiv.


34. Grupa: Produse

Contul 341 Semifabricate


Semifabricatele reprezinta produsele al caror proces tehnologic a
fost terminat intr-o faza de fabricatie si care trec in continuare in
procesul tehnologic al altei faze de fabricatie sau se livreaza
tertilor.
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii
stocurilor de semifabricate.
Contul 341 "Semifabricate" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a
semifabricatelor existente in stoc la sfarsitul perioadei.
34. Grupa: Produse
Contul 345 Produse finite

Sunt produse care au parcurs in intregime fazele procesului de


fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare putand fi
depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor.

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii


stocurilor de produse finite.
Contul 345 "Produse finite" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a
produselor finite existente in stoc la sfarsitul perioadei.
34. Grupa: Produse
Contul 346 Produse reziduale
Sunt reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile sau deseuri.
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii
stocurilor de produse reziduale .
Contul 346 "Produse reziduale" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a
produselor reziduale existente in stoc la sfarsitul perioadei.
Contul 348 Diferente de pret la produse
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor intre pretul
standard (prestabilit) si costul de productie la produse.
Contul 348 "Diferente de pret la produse" este un cont rectificativ al
valorii de inregistrare a produselor.
Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente produselor
existente in stoc.
35. Grupa: Stocuri aflate la terti

Aici se incadreaza stocurile:


• Achitate si lasate in custodia furnizorului
• Date spre prelucrare la terti
• Predate tertilor pentru vanzare in consignatia
• Transmise pentru depozitare temporara la terti
• Aflate in curs de aprovizionare adica achitate dar nesosite sau
sosite dar nereceptionate.
35. Grupa: Stocuri aflate la terti

Contul 351 Materii si materiale aflate la terti


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de
materii prime, materiale consumabile si materiale de natura obiectelor
de inventar trimise la terti.
Contul 351 "Materii si materiale aflate la terti" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea materiilor prime, materialelor
consumabile si materiale de natura obiectelor de inventar trimise la
terti.
Contul 354 Produse aflate la terti
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stocurilor de produse trimise la
terti.
Contul 354 "Produse aflate la terti" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a produselor
aflate la terti.
35. Grupa: Stocuri aflate la terti

Conturile:
• 356. Animale aflate la terţi
• 357. Mărfuri aflate la terţi
• 358. Ambalaje aflate la terţi
Au continut si functie similara cu cele ale conturilor din aceasta
grupa.
36. Grupa: Animale
Animale si pasari
• Animale tinere de orice fel care urmeaza a fi trecute ulterior in
categoria imobilizarilor corporale ca animale de munca si
reproductie
• Animale la ingrasat, destinate sacrificarii sau vanzarii
• Animale pentru productie (lana, lapte, blana, oua)
• Colonii de albine
• Intrari : achizitii sau productie proprie
• Iesiri : vanzare animale vii – produse finite sau vanzare ca
produse animaliere, prin sacrificare.
36. Grupa: Animale
Contul 361 Animale si pasari

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta efectivelor de animale si pasari de


natura stocurilor, respectiv animalele nascute si celor tinere de orice fel ,
in vederea cresterii si folosirii lor pentru munca si reproductie;
animalelor si pasarilor la ingrasat pentru
valorificare; coloniilor de albine, precum si a animalelor pentru
productie.
Contul 361 "Animale si pasari" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a animalelor si
pasarilor existente in stoc la sfarsitul perioadei.
36. Grupa: Animale
Contul 368 Diferente de pret la animale si pasari
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor, in plus sau in minus, intre
pretul de inregistrare standard (prestabilit) si costul de achizitie, respectiv
costul de productie.

Contul 368 "Diferente de pret la animale si pasari" este un cont rectificativ al


valorii de inregistrare a animalelor si pasarilor.

Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente animalelor si pasarilor


existente in stoc .
37. Grupa: Mărfuri

• Marfuri - reprezinta bunuri pe care unitatea le cumpara in vederea


revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii
• Marfurile pot fi comercializate : cu ridicata (en gros) cu amanuntul (en
detail)
• Adaosul comercial : diferenta dintre pretul de vanzare si costul de
achizitie al marfurilor
37. Grupa: Mărfuri
Contul 371 Marfuri
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de
marfuri.
Contul 371 "Marfuri" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a marfurilor
existente in stoc la sfarsitul perioadei.
Contul 378 Diferente de pret la marfuri
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta adaosului comercial (marja
comerciantului) aferent marfurilor din unitatile comerciale.
Contul 378 "Diferente de pret la marfuri" este un cont rectificativ al valorii
de inregistrare a marfurilor.
Soldul contului reprezinta valoarea adaosului comercial aferent marfurilor
existente in stoc la sfarsitul perioadei.
38. Grupa: Ambalaje

• Sunt bunuri destinate pastrarii si protejarii marfurilor pe timpul transportului,


depozitarii si desfacerii.
• Aici se includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate
produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti cu obligatie
restituirii in conditiile prevazute in contracte.
38. Grupa: Ambalaje
Criterii de clasificare a ambalajelor:
 Dupa posibilitatile de folosire
• Amabalaje refolosibile
• Ambalaje pierdute (de unica folosinta)
 Dupa durata de utilizare
• Ambalaje de natura imobilizarilor
• Ambalaje de natura activelor circulante (ob. inv., pentru transport, de ambalat)
 Dupa modul de facturare si decontare
• Ambalaje de transport facturate distinct
• Ambale de transport al caror pret este inclus in pretul marfurilor
 Dupa modul de circulatie si recuperare
• Circula si se recupereaza prin vanzare cumparare, fiind facturate separat
• Circula prin restituire
• Circula la schimb, cand se inregistreaza doar marfurile
38. Grupa: Ambalaje
Contul 381 Ambalaje
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de ambalaje.
Contul 381 "Ambalaje" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea la pret de inregistrare a ambalajelor existente in
stoc la sfarsitul perioadei.
Contul 388 Diferente de pret la ambalaje
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor in minus sau in plus intre
pretul standard si costul de achizitie, aferente ambalajelor.
Contul 388 "Diferente de pret la ambalaje" este un cont rectificativ al valorii de
inregistrare a ambalajelor.
Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente ambalajelor existente in stoc
la sfarsitul perioadei.
39. Grupa: Ajustari pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie

• 391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime


• 392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
• 393. Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie
•  394. Ajustări pentru deprecierea produselor
• 395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi
•  396. Ajustări pentru deprecierea animalelor
•  397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
•  398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor
Cu ajutorul conturilor din această grupă se ţine evidenţa constituirii, de regulă, la
sfârşitul exerciţiului financiar, a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor de materii
prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, producţie
în curs de execuţie, produse, animale, mărfuri şi ambalaje, precum şi a suplimentării,
diminuării sau anulării acestora, potrivit politicilor adoptate de entitate.
Conturile din această grupă sunt conturi de pasiv.
Soldul creditor al conturilor reprezintă valoarea ajustărilor constituite, la sfârşitul
perioadei.
Bilant antecalcul

• Materiile prime in raport cu produsul obtinut pot fi considerate de baza si se


regasesc in produsul principal.
• Materiile auxiliare se regasesc in produsele secundare ale procesului tehnologic.
• Materialele recuperate sunt materialele recuperate din alte procese tehnologice
si sunt utilizate in scopul reducerii consumului de materii prime.
• Produsele finite sunt obtinute in ultima etapa a procesului tehnologic.
• Produsele sunt considerate principale, daca reprezinta scopul desfasurarii
procesului tehnologic si secundare daca apar alaturi de produsul principal.
Calitatea produselor principale depinde de calitatea materiilor prime, modul de
desfasurare a procesului tehnologic, gradul de uzura a utilajelor, calificarea fortei
de munca etc.
• In situatia in care la un anumit moment produsele secundare nu pot fi
valorificate, acestea sunt denumite reziduuri.
• Semifabricatele sunt produse ajunse la diferite niveluri de prelucrare folosite in aceasi
unitate sau livrate altor unitati.
• Produsele secundare rezulta inevitabil intr-un proces tehnologic alaturi de produsul
finit dar in cantitate mai mica.
• Deseurile numite si materiale refolosibile sunt parti din materia prima care parasesc
procesul tehnologic.
• Rebuturi se numesc produsele finite care nu corespund cerintelor de calitate si ele pot
fi recuperabile (din sticla, metal) si nerecuperabile.
• Pierderile tehnologice reprezinta postul de bilant care egalizeaza totalul celor doua
coloane. Ele trebuie sa fie cat mai mici.
Bilanț de materiale (antecalcul/ postcalcul)

Pentru desfășurarea unui proces tehnologic sunt necesare, materii prime, resurse energetice si utilaje.

Materiale intrate Materiale rezultate


1 Materii prime 5 Produs finit
2 Materiale auxiliare 6 Semifabricate
3 Materiale recuperate 7 Produse secundare
8 Deșeuri
9 Rebuturi
10 Materiale recuperabile
11 Pierderi tehnologice
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 6

CONTURI DE TERȚI
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE
•   401. Furnizori
•    403. Efecte de plătit
•    404. Furnizori de imobilizări
•    405. Efecte de plătit pentru imobilizări
•    408. Furnizori - facturi nesosite
•    409. Furnizori - debitori
4091. Furnizori - debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor
4092. Furnizori - debitori pentru prestări de servicii
41. CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE
•    411. Clienţi
4111. Clienţi
4118. Clienţi incerţi sau în litigiu
•    413. Efecte de primit de la clienţi
•    418. Clienţi - facturi de întocmit
•    419. Clienţi - creditori
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE

•    421. Personal - salarii datorate


•    423. Personal - ajutoare materiale datorate
•    424. Prime reprezentând participarea personalului la profit
• 425. Avansuri acordate personalului
•    426. Drepturi de personal neridicate
•    427. Reţineri din salarii datorate terţilor
•    428. Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul
4282. Alte creanţe în legătură cu personalul
43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI CONTURI
ASIMILATE

•    431. Asigurări sociale


4311. Contribuţia unităţii la asigurările sociale
4312. Contribuţia personalului la asigurările sociale
4313. Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
4314. Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de sănătate
•    437. Ajutor de şomaj
4371. Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
4372. Contribuţia personalului la fondul de şomaj
•    438. Alte datorii şi creanţe sociale
4381. Alte datorii sociale
4382. Alte creanţe sociale
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI CONTURI ASIMILATE
• 441. Impozitul pe profit/venit
4411. Impozitul pe profit
4418. Impozitul pe venit
•  442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată
4424. TVA de recuperat
4426. TVA deductibilă
4427. TVA colectată
4428. TVA neexigibilă
•    444. Impozitul pe venituri de natura salariilor
•    445. Subvenţii
4451. Subvenţii guvernamentale
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii
 4458. Alte sume primite cu caracter de subvenţii
•    446. Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
•    447. Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate
•    448. Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului
4481. Alte datorii faţă de bugetul statului
4482. Alte creanţe privind bugetul statului
45. GRUP ŞI ACŢIONARI/ASOCIAŢI
•    451. Decontări între entităţile afiliate
4511. Decontări între entităţile afiliate
4518. Dobânzi aferente decontărilor între entităţile afiliate
•    453. Decontări privind interesele de participare
4531. Decontări privind interesele de participare
4538. Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de
participare
•    455. Sume datorate acţionarilor/asociaţilor
4551. Acţionari/asociaţi - conturi curente
4558. Acţionari/asociaţi - dobânzi la conturi curente
•    456. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul
•    457. Dividende de plată
•    458. Decontări din operaţii în participaţie
4581. Decontări din operaţii în participaţie - pasiv
4582. Decontări din operaţii în participaţie - activ
46. DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI
•    461. Debitori diverşi
•    462. Creditori diverşi

47. CONTURI DE SUBVENŢII, REGULARIZARE ŞI ASIMILATE


•    471. Cheltuieli înregistrate în avans
•    472. Venituri înregistrate în avans
•    473. Decontări din operaţii în curs de clarificare
•    475. SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII
4751. Subvenţii guvernamentale pentru investiţii
4752. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii pentru
investiţii
4753. Donaţii pentru investiţii
4754. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor
4758. Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii
•    478. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la
clienţi
48. DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII
•    481. Decontări între unitate şi subunităţi
•    482. Decontări între subunităţi

49. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR


•    491. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - clienţi
•    495. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - decontări în
cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii
•    496. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - debitori
diverşi
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 401 Furnizori
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
datoriilor si a decontarilor in relatiile cu
furnizorii pentru aprovizionarile de bunuri,
lucrarile executate sau serviciile prestate.

Contul 401 "Furnizori" este un cont de pasiv.

Soldul contului reprezinta sumele datorate


furnizorilor
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 403 Efecte de platit
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
obligatiilor de platit pe baza de efecte
comerciale (bilet la ordin, cambie etc.).

Contul 403 "Efecte de platit" este un cont de


pasiv.

Soldul contului reprezinta valoarea efectelor


comerciale de platit.
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 404 Furnizori de imobilizari
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
obligatiilor de plata fata de furnizorii de
imobilizari corporale sau necorporale.

Contul 404 "Furnizori de imobilizari" este un


cont de pasiv.

Soldul contului reprezinta sumele datorate


furnizorilor de imobilizari
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 405 Efecte de platit pentru imobilizari
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
obligatiilor de plata catre furnizorii de
imobilizari pe baza de efecte comerciale (bilet
la ordin, cambie etc.).
Contul 405 "Efecte de platit pentru
imobilizari" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta valoarea efectelor
de platit pentru imobilizarile achizitionate.
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 408 Furnizori - facturi nesosite
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
decontarilor cu furnizorii pentru
aprovizionarile de bunuri, lucrarile executate
si prestarile de servicii, pentru care nu s-au
primit facturi.
Contul 408 "Furnizori - facturi nesosite" este
un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele datorate
furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 409 Furnizori - debitori
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
avansurilor acordate furnizorilor pentru
cumparari de bunuri de natura stocurilor sau
pentru prestari de servicii si executari de
lucrari.
Contul 409 "Furnizori - debitori" este un cont
de activ.
Soldul contului reprezinta avansuri acordate
furnizorilor, nedecontate.
41. CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 411 Clienti
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
creantelor si decontarilor in relatiile cu clientii
interni si externi pentru produse, semifabricate,
materiale, marfuri etc. vandute, lucrari
executate si servicii prestate, pe baza de
facturi, inclusiv a clientilor incerti, rau platnici,
dubiosi sau aflati in litigiu.
Contul 411 "Clienti" este un cont de activ.
• Soldul contului reprezinta sumele datorate de
clienti.
41. CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE

• Contul 413 Efecte de primit de la clienti


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta
creantelor de incasat, pe baza de efecte
comerciale.
Contul 413 "Efecte de primit" este un cont de
activ.
Soldul contului reprezinta valoarea efectelor
comerciale de primit.
41. CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE

• Contul 418 Clienti - facturi de intocmit


Cu ajutorul acestui cont se evidentiaza livrarile
de bunuri, prestarile de servicii sau executarile
de lucrari, inclusiv taxa pe valoarea adaugata,
pentru care nu s-au intocmit facturi.
Contul 418 "Clienti - facturi de intocmit" este
un cont de activ.
• Soldul contului reprezinta valoarea bunurilor
livrate, a serviciilor prestate sau a lucrarilor
executate, pentru care nu s-au intocmit facturi.
41. CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE

• Contul 419 Clienti – creditori


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta clientilor
- creditori, reprezentand avansurile incasate de la
clienti.
Contul 419 "Clienti - creditori" este un cont de
pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele datorate
clientilor creditori.
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE

• Contul 421 Personal - salarii datorate


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor
cu personalul pentru drepturile salariale cuvenite
acestuia in bani sau in natura, inclusiv a adaosurilor si
premiilor achitate din fondul de salarii.
Contul 421 "Personal - salarii datorate" este un cont de
pasiv.
Soldul contului reprezinta drepturile salariale datorate.
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 423 Personal - ajutoare materiale datorate
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta ajutoarelor de
boala pentru incapacitate temporara de munca, a celor
pentru ingrijirea copilului, a ajutoarelor de deces si a
altor ajutoare acordate.
Contul 423 "Personal - ajutoare materiale datorate"
este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta ajutoare materiale datorate.
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 424 Participarea personalului la profit
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stimulentelor
acordate personalului din profitul realizat.
Contul 424 "Participarea personalului la profit" este un
cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta stimulentele din profit,
datorate.
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 425 Avansuri acordate personalului
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta avansurilor acordate
personalului.
Contul 425 "Avansuri acordate personalului" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta avansurile acordate.
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 426 Drepturi de personal neridicate
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta drepturilor de
personal neridicate in termenul legal.
Contul 426 "Drepturi de personal neridicate" este un cont de
pasiv.
Soldul contului reprezinta drepturi de personal neridicate.
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 427 Retineri din salarii datorate tertilor
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta retinerilor si popririlor din
salarii, datorate tertilor.
Contul 427 "Retineri din salarii datorate tertilor" este un cont de
pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele retinute, datorate tertilor.
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
• Contul 428 Alte datorii si creante in legatura cu personalul
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta altor datorii si creante in legatura cu
personalul.
Contul 428 "Alte datorii si creante in legatura cu personalul" este un cont
bifunctional.
Soldul creditor al contului reprezinta sumele cuvenite personalului, iar soldul
debitor, sumele datorate de personal.
43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 431 Asigurari sociale
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor privind contributia
angajatorului si a personalului la asigurarile sociale si a contributiei
pentru asigurarile sociale de sanatate.
Contul 431 "Asigurari sociale" este un cont de pasiv.
• Soldul contului reprezinta sumele datorate asigurarilor sociale si
asigurarilor sociale de sanatate. 
43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 437 Ajutor de somaj
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor privind ajutorul de
somaj, datorat de angajator, precum si de personal, potrivit legii.
Contul 437 "Ajutor de somaj" este un cont de pasiv. 
Soldul contului reprezinta ajutorul de somaj datorat.
43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 438 Alte datorii si creante sociale
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta datoriilor de achitat sau a creantelor de
incasat in contul asigurarilor sociale aferente exercitiului in curs, precum si plata
acestora.
Contul 438 "Alte datorii si creante sociale" este un cont bifunctional.
Soldul creditor al contului reprezinta sumele datorate bugetului asigurarilor sociale,
iar soldul debitor, sumele ce urmeaza a se incasa de la bugetul asigurarilor sociale.
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 441 Impozitul pe profit
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor cu bugetul statului/bugetele locale
privind impozitul pe profit/venit.
Contul 441 "Impozitul pe profit" este un cont bifunctional.
Soldul creditor al contului reprezinta sumele datorate de unitate, iar soldul debitor,
sumele varsate in plus.
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 442 Taxa pe valoarea adaugata
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor cu bugetul statului privind
taxa pe valoarea adaugata.
Contul 442 "Taxa pe valoarea adaugata" este un cont bifunctional.
Pentru evidentierea distincta a taxei pe valoarea adaugata se utilizeaza urmatoarele
conturi sintetice de gradul II:    4423. TVA de plată;    4424. TVA de recuperat ;
  4426. TVA deductibilă;    4427. TVA colectată;    4428. TVA neexigibilă.
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 444 Impozitul pe venituri de natura salariilor
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta impozitelor pe veniturile de natura
salariilor si altor drepturi similare datorate bugetului statului.
Contul 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele datorate bugetului statului.
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 445 Subventii
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor privind subventiile de la buget
sau provenite din contributii financiare nerambursabile.
Contul 445 "Subventii" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta subventiile de primit.
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 446 Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate Este cont de pasiv
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta deconturilor cu bugetul statului sau cu
bugetele locale privind impozitele, taxele si varsamintele asimilate cum sunt: accizele,
impozitul pe titeiul din productia interna si pe gaze naturale, impozitul pe dividende,
impozitul pe cladiri si impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat, varsaminte din profitul net al regiilor autonome, alte impozite si taxe.
Soldul contului reprezinta sumele datorate bugetului statului sau bugetelor locale.
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 447 Fonduri speciale - taxe si varsaminte asimilate
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta datoriilor si a varsamintelor efectuate catre alte organisme
publice, potrivit legii.
Contul 447 "Fonduri speciale - taxe si varsaminte asimilate" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele datorate.
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI
CONTURI ASIMILATE
• Contul 448 Alte datorii si creante cu bugetul statului
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta altor datorii si creante cu bugetul statului.
Contul 448 "Alte datorii si creante cu bugetul statului" este un cont bifunctional.
Soldul creditor reprezinta sumele datorate de unitate bugetului statului, iar soldul
debitor, sumele cuvenite de la bugetul de stat.
45. GRUP ŞI ACŢIONARI/ASOCIAŢI
• Contul 451 Decontari in cadrul grupului
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta operatiilor intre unitatile apartinand
aceluiasi grup.
Contul 451 "Decontari in cadrul grupului" este un cont bifunctional.
Soldul debitor al contului reprezinta creantele unitatii, iar soldul creditor, datoriile
unitatii in relatiile cu unitatile apartinand aceluiasi grup.
45. GRUP ŞI ACŢIONARI/ASOCIAŢI
• Contul 455 Sume datorate asociatilor
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta sumelor lasate temporar la dispozitia unitatii de catre
asociati.
Contul 455 "Sume datorate asociatilor" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele datorate de unitate asociatilor.
45. GRUP ŞI ACŢIONARI/ASOCIAŢI
• Contul 456 Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor cu actionarii si asociatii privind
capitalul.
Contul 456 "Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta aportul la capital subscris si nevarsat.
45. GRUP ŞI ACŢIONARI/ASOCIAŢI
• Contul 457 Dividende de plata
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta dividendelor datorate actionarilor sau asociatilor
corespunzator aportului la capital.
Contul 457 "Dividende de plata" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta dividendele datorate actionarilor sau asociatilor.
45. GRUP ŞI ACŢIONARI/ASOCIAŢI
• Contul 458 Decontari din operatii in participatie
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor din operatii in participatie, respectiv a decontarii cheltuielilor si
veniturilor realizate din operatii in participatie, precum si a sumelor virate intre coparticipanti.
Contul 458 "Decontari din operatii in participatie" este un cont bifunctional.
Soldul creditor al contului reprezinta sumele datorate coparticipantilor ca rezultat favorabil (profit) din operatii in
participatie, precum si sumele datorate de coparticipanti pentru acoperirea eventualelor pierderi inregistrate din operatii
in participatie.
Soldul debitor al contului reprezinta sumele ce urmeaza a fi incasate din operatii in participatie ca rezultat favorabil
(profit) sau sumele datorate de coparticipanti pentru acoperirea eventualelor pierderi inregistrate din operatii in
participatie.
46. DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI
• Contul 461 Debitori diversi
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta debitorilor proveniti din pagube materiale create de
terti, alte creante provenind din existenta unor titluri executorii si a altor creante.
Contul 461 "Debitori diversi" este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta sumele datorate unitatii, de catre debitori.
46. DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI
• Contul 462 Creditori diversi
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta sumelor datorate tertilor, pe baza de titluri executorii
sau a unor obligatii ale unitatii fata de terti provenind din alte operatii.
Contul 462 "Creditori diversi" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta sumele datorate creditorilor.
47. CONTURI DE SUBVENŢII, REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE
• Contul 471 Cheltuieli inregistrate in avans
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor efectuate in avans care urmeaza a se
suporta esalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadentar, in perioadele/exercitiile viitoare.
Contul 471 "Cheltuieli inregistrate in avans" este un cont de activ.
Soldul contului reflecta cheltuielile efectuate in avans.
47. CONTURI DE SUBVENŢII, REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE
• Contul 472 Venituri inregistrate in avans
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor inregistrate in avans.
Contul 472 "Venituri inregistrate in avans" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta veniturile inregistrate in avans.
47. CONTURI DE SUBVENŢII, REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE
• Contul 473 Decontari din operatii in curs de clarificare
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta sumelor in curs de clarificare, ce nu pot fi inregistrate
pe cheltuieli, sau alte conturi in mod direct, fiind necesare cercetari si lamuriri suplimentare.
Contul 473 "Decontari din operatii in curs de clarificare" este un cont bifunctional.
Soldul contului reprezinta sumele in curs de clarificare.
47. CONTURI DE SUBVENŢII, REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE
• 475. SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII
4751. Subvenţii guvernamentale pentru investiţii (P)
4752. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii pentru investiţii (P)
4753. Donaţii pentru investiţii (P)
4754. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor (P)
4758. Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii (P)
• 478. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi (P)
48. DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII
Contul 481 Decontari intre unitate si subunitati
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor intre unitate si subunitatile sale fara personalitate
juridica, care conduc contabilitate proprie.
Contul 481 "Decontari intre unitate si subunitati" este un cont bifunctional.
Soldul debitor al contului reprezinta sumele de incasat, iar soldul creditor, sumele datorate pentru operatiuni
reciproce.
48. DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII
Contul 482 Decontari intre subunitati
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor intre subunitatile fara personalitate juridica din cadrul aceleiasi
unitati, care conduc contabilitate proprie.
Contul 482 "Decontari intre subunitati" este un cont bifunctional.
Soldul debitor reprezinta sumele de incasat de la alte subunitati, iar soldul creditor, sumele datorate pentru operatiuni
reciproce.
49. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA
CREANŢELOR
Contul 491 Provizioane pentru deprecierea creantelor – clienti
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor constituite pentru deprecierea creantelor din conturile de
clienti.
Contul 491 "Provizioane pentru deprecierea creantelor - clienti" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta provizioanele constituite.
49. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR
Contul 495 Provizioane pentru deprecierea creantelor - decontari in cadrul grupului si cu asociatii
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor constituite pentru deprecierea creantelor evidentiate in
conturile de decontari in cadrul grupului si cu asociatii.
Contul 495 "Provizioane pentru deprecierea creantelor - decontari in cadrul grupului si cu asociatii" este un cont de
pasiv.
Soldul contului reprezinta provizioanele constituite.
49. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR
Contul 496 Provizioane pentru deprecierea creantelor - debitori diversi
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta provizioanelor constituite pentru deprecierea creantelor - debitori diversi.
Contul 496 "Provizioane pentru deprecierea creantelor - debitori diversi" este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta provizioanele constituite.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 7

CONTURI DE TREZORERIE
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT
•    501. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
•    505. Obligaţiuni emise şi răscumpărate
•    506. Obligaţiuni
•    508. Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate
•    5081. Alte titluri de plasament
•    5088. Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament
•    509. Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen
scurt
•    5091. Vărsăminte de efectuat pentru acţiunile deţinute la
entităţile afiliate
•    5092. Vărsăminte de efectuat pentru alte investiţii pe
termen scurt
51. CONTURI LA BĂNCI
511. Valori de încasat
•    5112. Cecuri de încasat
•    5113. Efecte de încasat
•    5114. Efecte remise spre scontare
512. Conturi curente la bănci
•    5121. Conturi la bănci în lei
•    5124. Conturi la bănci în valută
•    5125. Sume în curs de decontare
518. Dobânzi
•    5186. Dobânzi de plătit
•    5187. Dobânzi de încasat
519. Credite bancare pe termen scurt
•    5191. Credite bancare pe termen scurt
•    5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă
•    5193. Credite externe guvernamentale
•    5194. Credite externe garantate de stat
•    5195. Credite externe garantate de bănci
•    5196. Credite de la trezoreria statului
•    5197. Credite interne garantate de stat
•    5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt
53. CASA
 531. Casa
•    5311. Casa în lei
•    5314. Casa în valută
532. Alte valori
•    5321. Timbre fiscale şi poştale
•    5322. Bilete de tratament şi odihnă
•    5323. Tichete şi bilete de călătorie
•    5328. Alte valori

54. ACREDITIVE
541. Acreditive
•    5411. Acreditive în lei
•    5412. Acreditive în valută
542. Avansuri de trezorerie
58. VIRAMENTE INTERNE
•    581. Viramente interne

59. AJUSTĂRI PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A


CONTURILOR DE TREZORERIE
•    591. Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor
deţinute la entităţile afiliate
•    595. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor
emise şi răscumpărate
•    596. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor
•    598. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiţii
pe termen scurt şi creanţe asimilate
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

• Contul 501 - Investitii financiare pe termen scurt la societati


din cadrul grupului.

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta investitiilor financiare


pe termen scurt la societati din cadrul grupului, cumparate in
vederea obtinerii de venituri financiare intr-un termen scurt.

Contul 501 este un cont de activ.

• Soldul contului reprezinta valoarea investitiilor financiare pe


termen scurt (actiuni) detinute la societatile din cadrul grupului.
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

• Contul 502 - Actiuni proprii.

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta actiunilor proprii


rascumparate.

Contul 502 este un cont de activ.

Soldul contului reprezinta costul de achizitie al actiunilor


proprii rascumparate existente.
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

• Contul 503 - Actiuni.

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta actiunilor cotate si


necotate, cumparate in vederea obtinerii de venituri financiare pe
termen scurt.
Contul 503 este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea actiunilor cumparate, existente.
Subconturile pentru "Contul 503 - Actiuni" sunt:
5031 - Actiuni cotate.
5032 - Actiuni necotate
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

• Contul 505 - Obligatiuni emise si rascumparate

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta obligatiunilor emise si rascumparate.

Contul 505 este un cont de activ.

Soldul contului reprezinta valoarea obligatiunilor emise si rascumparate,


neanulate.
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

• Contul 506 – Obligatiuni

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta obligatiunilor cumparate. Contul


506 este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea obligatiunilor existente.

Subconturile pentru "Contul 506 - Obligatiuni" sunt:


5061 - Obligatiuni cotate.
5062 - Obligatiuni necotate.
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT
• Contul 508 - Alte investitii financiare pe termen scurt si creante
asimilate
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta altor titluri de plasament si creante
asimilate, cumparate in vederea obtinerii de venituri financiare intr-un
termen scurt, precum si a miscarii acestora in gestiunea unitatii.
Contabilitatea analitica se tine distinct pe categorii si pe feluri (valori) de
titluri de plasament (actiuni proprii, actiuni ale altor societati, obligatiuni
emise si rascumparate, obligatiuni externe, alte titluri de plasament,
dobanzile la obligatiuni si titluri de plasament), grupate pe unitati emitente.
Contul 508 este un cont de activ.
Soldul debitor al contului reprezinta valoarea altor titluri de plasament si
creante asimilate existente.
Subconturile pentru "Contul 508 - Alte investitii financiare pe termen scurt si
creante asimilate" sunt:
5081 - Alte titluri de plasament.
5088 - Dobanzi la obligatiuni si titluri de plasament.
50. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

• Contul 509 - Varsaminte de efectuat pentru investitii financiare pe


termen scurt
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta varsamintelor de efectuat pentru
titlurile de plasament cumparate. Contul 509 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta valoarea datorata pentru titlurile de plasament
cumparate.
Subconturile pentru "Contul 509 - Varsaminte de efectuat pentru investitii
financiare pe termen scurt" sunt:
5091 - Varsaminte de efectuat pentru investitii financiare pe termen scurt
la societate din cadrul grupului.
5098 - Varsaminte de efectuat pentru alte investitii financiare pe termen
scurt.
51 - CONTURI LA BANCI

• Contul 511 - Valori de incasat


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta valorilor de incasat cum sunt
cecurile si efectele comerciale primite de la clienti. Contul 511 este un
cont de activ.
Soldul contului reprezinta valoarea cecurilor si a efectelor comerciale
neincasate.
Subconturile pentru "Contul 511 - Valori de incasat" sunt:
5112 - Cecuri de incasat.
5113 - Efecte de incasat.
5114 - Efecte remise spre scontare.
51 - CONTURI LA BANCI
• Contul 512 - Conturi curente la banci
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta disponibilitatilor in lei si
devize aflate in conturi la banci, a carnetelor de cecuri cu limita de
suma si a sumelor in curs de decontare, precum si a miscarii acestora.
Contabilitatea analitica se tine pe conturi curente deschise la banci, iar
pentru disponibilitatile in devize se tine evidenta distinct, pe fiecare
fel de valuta si, in paralel, atat in lei cat si in valuta respectiva.
Contul 512 este un cont bifunctional.
Soldul debitor reprezinta disponibilitatile in lei si in devize, iar soldul
creditor, creditele primite.
Subconturile pentru "Contul 512 - Conturi curente la banci" sunt:
5121 - Conturi la banci in lei.
5124 - Conturi la banci in valuta.
5125 - Sume in curs de decontare.
51 - CONTURI LA BANCI
• Contul 518 – Dobanzi
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta dobanzilor datorate,
precum si a dobanzilor de incasat, aferente creditelor acordate
de banci in conturile curente, respectiv disponibilitatilor aflate in
conturile curente. Dobanzile datorate si cele de incasat, aferente
exercitiului in curs, se inregistreaza in cheltuieli financiare,
respectiv venituri financiare.
Contul 518 este un cont bifunctional.
Soldul contului reprezinta dobanzile de primit iar soldul creditor
dobanzile de platit.
Subconturile pentru "Contul 518 - Dobanzi" sunt:
5186 - Dobanzi de platit.
5187 - Dobanzi de incasat.
51 - CONTURI LA BANCI
• Contul 519 - Credite bancare pe termen scurt
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta creditelor acordate de banci,
sau alte institutii de credit, pe termen scurt. Contabilitatea analitica se
tine pe obiective creditate.
Contul 519 este un cont de pasiv.
Soldul contului reprezinta creditele bancare pe termen scurt
nerestituite.
Subconturile pentru "Contul 519 - Credite bancare pe termen scurt"
sunt:
5191 - Credite bancare pe termen scurt.
5192 - Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenta.
5193 - Credite externe guvernamentale.
5194 - Credite externe garantate de stat.
5195 - Credite externe garantate de banci.
5196 - Credite de la trezoreria statului.
5197 - Credite interne garantate de stat.
5198 - Dobanzi aferente creditelor bancare pe termen scurt.
53 - CASA
• Contul 531 – Casa
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta numerarului aflat in
casieria unitatii, precum si a miscarii acestuia, ca urmare a
incasarilor si platilor efectuate. Contabilitatea analitica se tine
distinct pentru disponibilul in lei si pentru disponibilul in devize,
iar in cazul devizelor pe feluri, cu exprimare paralela lei - devize.
Contul 513 este un cont de activ.
Soldul debitor al contului reprezinta numerarul existent in
casierie.
Subconturile pentru "Contul 531 - Casa" sunt:
5311 - Casa in lei.
5314 - Casa in valuta.
53 - CASA
• Contul 532 - Alte valori.
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta bonurilor valorice, timbrelor
fiscale si postale, biletelor de tratament si odihna, tichetelor si biletelor
de calatorie, a altor valori, precum si a miscarii acestora. Contabilitatea
analitica se tine distinct pe feluri de valori.
Contul 532 este un cont de activ.
Soldul debitor al contului reprezinta alte valori existente.
Subconturile pentru "Contul 532 - Alte valori" sunt:
5321 - Timbre fiscale si postale.
5322 - Bilete de tratament si odihna.
5323 - Tichete si bilete de calatorie.
5328 - Alte valori.
54 - ACREDITIVE
• Contul 541 – Acreditive
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta acreditivelor deschise
in banci pentru efectuarea platilor in favoarea tertilor.
Contul 541 este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta acreditivele deschise in banci,
existente.
Subconturile pentru "Contul 541 - Acreditive" sunt:
5411 - Acreditive in lei.
5412 - Acreditive in valuta.
54 - ACREDITIVE

• Contul 542 - Avansuri de trezorerie


Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta avansurilor de trezorerie.
Contul 542 este un cont de activ.
Soldul contului reprezinta sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate.
58 - VIRAMENTE INTERNE

• Contul 581 - Viramente interne.

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta viramentelor de disponibilitati intre conturile de trezorerie.

Contul 581 este un cont de activ.

Contul nu prezinta sold.


59 - PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DE
TREZORERIE

• Contul 590 – “Provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament”


• Contul 591 - Provizioane pentru deprecierea investitiilor financiare la societati din cadrul
grupului.
Contul 592 - Provizioane pentru deprecierea actiunilor proprii.
Contul 593 - Provizioane pentru deprecierea actiunilor.
Contul 595 - Provizioane pentru deprecierea obligatiunilor emise si rascumparate.
Contul 596 - Provizioane pentru deprecierea obligatiunilor.
Contul 598 - Provizioane pentru deprecierea altor investitii financiare si creante asimilate.
59 - PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DE
TREZORERIE

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta constituirii provizioanelor pentru deprecierea


titlurilor de plasament/ investitiilor financiare la societatile din cadrul grupului, actiunilor
proprii, actiunilor, obligatiunilor emise si rascumparate, obligatiunilor si altor investitii
financiare si creante asimilate, precum si a suplimentarii, diminuarii sau anularii acestora,
potrivit legii.
Conturile din aceasta grupa sunt conturi de pasiv.
Soldul conturilor reprezinta provizioanele constituite pentru deprecierile constatate, aferente
titlurilor de plasament existente.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 8

CLASA 6 - CONTURI DE
CHELTUIELI
CLASA 7 - CONTURI DE
VENITURI
CLASA 6 - CONTURI DE
CHELTUIELI
Toate conturile apartinand clasei 6 sunt
conturi de activ. Ele pot fi creditate in cursul
perioadei, pentru operatiile in participatie,
cu sumele transmise pe baza de decont. La
sfarsitul perioadei, soldul acestor conturi se
transfera asupra contului de profit si
pierdere.
60 - CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE
Contul 601 - Cheltuieli cu materiile prime
Contul 602 - Cheltuieli cu materialele consumabile
Contul 603 - Cheltuieli privind materialele de natura ob.de inv.
Contul 604 - Cheltuieli privind materialele nestocate
Contul 605 - Cheltuieli privind energia si apa
Contul 606 - Cheltuieli privind animalele si pasarile
Contul 607 - Cheltuieli privind marfurile
Contul 608 - Cheltuieli privind ambalajele
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor privind
materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura
ob. de inventar, etc.
La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.
61 - CHELTUIELI CU LUCRARILE SI SERVICIILE
EXECUTATE DE TERTI
Contul 611 - Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile
Contul 612 - Cheltuieli cu redeventele, locatiile de
gestiune si chiriile
Contul 613 - Cheltuieli cu primele de asigurare
Contul 614 - Cheltuieli cu studiile si cercetarile

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor cu


intretinerea si reparatiile executate de terti, cheltuielilor cu
redeventele, locatiile de gestiune si chiriile, cheltuielilor cu
primele de asigurare, a cheltuielilor cu studiile si cercetarile.

La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.


62 - CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERTI
Contul 621 - Cheltuieli cu colaboratorii
Contul 622 - Cheltuieli privind comisioanele si onorariile
Contul 623 - Cheltuieli de protocol, reclama si publicitate
Contul 624 - Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal
Contul 625 - Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari
Contul 626 - Cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii
Contul 627 - Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate
Contul 628 - Alte cheltuieli cu serviciile executate de terti
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor cu
colaboratorii, cheltuielilor reprezentand comisioanele datorate
pentru cumpararea sau vanzarea titlurilor de valoare imobilizate
sau a celor de plasament, comisioanele de intermediere,
onorariile de consiliere, contencios, expertizare, precum si a altor
cheltuieli similare, cheltuielilor de protocol, reclama si publicitate,
cheltuielilor privind transportul de bunuri si personal executate de
terti, etc.
La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.
63 - CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE SI
VARSAMINTE ASIMILATE

Contul 631 – “Cheltuieli cu impozitul pe salarii”


Contul 635 - Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor cu impozitul


suplimentar datorat, potrivit legii, bugetului statului, pentru
depasirea fondului de salarii admisibil si cheltuielilor cu alte
impozite, taxe si varsaminte asimilate datorate bugetului statului
sau altor organisme publice.

La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.


64 - CHELTUIELI CU PERSONALUL

Contul 641 - Cheltuieli cu salariile personalului


Contul 645 - Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor cu


remuneratiile personalului si a cheltuielilor privind
asigurarile si protectia sociala.

La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.


65 - ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

Contul 654 - Pierderi din creante si debitori diversi


Contul 658 - Alte cheltuieli de exploatare
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta pierderilor din
creante si a altor cheltuieli de exploatare, in situatia cand
acestea reprezinta operatii curente ale unitatii si a altor
cheltuieli de exploatare, in situatia cand acestea reprezinta
operatii curente ale unitatii.

La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.


66 - CHELTUIELI FINANCIARE
Contul 663 - Pierderi din creante legate de participatii
Contul 664 - Cheltuieli privind investitiile financiare cedate
Contul 665 - Cheltuieli din diferente de curs valutar
Contul 666 - Cheltuieli privind dobanzile
Contul 667 - Cheltuieli privind sconturile acordate
Contul 668 - Alte cheltuieli financiare
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta pierderilor din
creante imobilizate, a cheltuielilor privind titlurile de
plasament cedate, cheltuielilor privind diferentele de curs
valutar, cheltuielilor privind dobanzile, cheltuielilor privind
sconturile acordate si a cheltuielilor financiare, altele decat
cele inregistrate in celelalte conturi din acesta grupa.
La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.
67 - CHELTUIELI EXTRAORDINARE/ EXCEPTIONALE
Contul 671 - Cheltuieli privind calamitatile si alte
evenimente extraordinare
Contul 672 – Cheltuieli privind operatiile de capital

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor


exceptionale privind operatiile de gestiune si a cheltuielilor
privind operatiile de capital.

La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.


68 - CHELTUIELI CU AMORTIZARILE, PROVIZIOANELE
SI AJUSTAREA LA INFLATIE
Contul 681 - Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si
provizioanele
Contul 686 - Cheltuieli financiare privind amortizarile si
provizioanele
Contul 687 – Cheltuieli exceptionale privind amortizarile si
provizioanele

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor din


exploatare privind amortizarile si provizioanele, cheltuielilor
financiare cu amortizarile si provizioanele, cheltuielilor
excceptionale privind amortizarile si provizioanele.

La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.


69 - CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT SI ALTE
IMPOZITE

Contul 691 - Cheltuieli cu impozitul pe profit


Contul 698 - Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar mai
sus
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta cheltuielilor cu
impozitul pe profit, determinat conform prevederilor
legale in vigoare si cheltuielilor cu impozitul pe venit platit
de microintreprinderi si a altor impozite, conform
reglementarilor emise in acest scop.
CLASA 7 - CONTURI DE
VENITURI
Toate conturile apartinand clasei 7 sunt
conturi de pasiv, exceptie face contul
711 care este bifunctional.
70 - CIFRA DE AFACERI
Contul 701 - Venituri din vanzarea produselor finite
Contul 702 - Venituri din vanzarea semifabricatelor
Contul 703 - Venituri din vanzarea produselor reziduale
Contul 704 - Venituri din lucrari executate si servicii prestate
Contul 705 - Venituri din studii si cercetari
Contul 706 - Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii
Contul 707 - Venituri din vanzarea marfurilor
Contul 708 - Venituri din activitati diverse
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta vanzarilor de produse finite, veniturilor
din vanzarea semifabricatelor, veniturilor din vanzarea produselor reziduale,
veniturilor din lucrari executate si servicii prestate, veniturilor din studii si
cercetari, veniturilor din redevente, locatii de gestiune si chirii, vaniturilor din
vanzarea de marfuri, veniturilor din activitati diverse cum sunt: comisioane,
servicii prestate in interesul personalului, punerea la dispozitia tertilor a
personalului unitatii, venituri din valorificarea ambalajelor, precum si alte
venituri realizate din relatiile cu tertii.
La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.
CIFRA DE AFACERI
Cifra de afaceri cuprinde suma totală a veniturilor din
operațiunile comerciale efectuate de firmă,
respectiv vânzarea de mărfuri și produse într-o
perioadă de timp determinată. În cuantumul cifrei
de afaceri nu se includ veniturile financiare și
veniturile excepționale. În termeni corecți, cifra de
afaceri reprezintă suma veniturilor aferente
bunurilor livrate, lucrărilor executate, serviciilor
prestate, precum și a altor venituri din exploatare,
mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri
acordate clienților.
CIFRA DE AFACERI
Notiunea de cifră de afaceri poate fi abordată pe mai
multe categorii: cifra de afaceri totală, cifra de
afaceri medie, cifra de afaceri marginală și cifra de
afaceri critică, fiecare dintre acestea evidențiind
câte un aspect referitor la activitatea firmei. Cifra
de afaceri totală(CA)reprezintă volumul total al
afacerilor unei firme, evaluate la prețurile pieței,
respectiv încasările totale. Ea cuprinde totalitatea
veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor,
executarea lucrărilor și prestarea serviciilor într-o
perioadă de timp.
CIFRA DE AFACERI
• Cifra de afaceri critică (Ca min) reprezintă acel
nivel al încasărilor la care se asigură acoperirea
cheltuielior, pragul de la care firma începe să
obțină profit.
• Cifra de afaceri minimă va fi egală cu suma
cheltuielilor fixe și a celor variabile.
CAmin=Cf+Cv
• unde: Cf - cheltuieli fixe totale,
Cv - cheltuieli variabile
CIFRA DE AFACERI
• Cel mai adesea mărimea cifrei de afaceri totale
se determină prin însumarea veniturilor provenite
din activitatea de bază a întreprinderilor (VB) cu
veniturile provenite din alte activități (VA):
C A = V B + V A,
unde:
• VB-reflectă cifra de afaceri din activitatea de bază
a întreprinderii și se referă la vânzarea produselor
rezultate din activitatea de bază a întreprinderii;
• VA-reflectă cifra de afaceri cu caracter industrial
sau neindustrial.
CIFRA DE AFACERI
O judecată pertinentă, în măsură să evidențieze
situatia reală a societății necesită corelarea cifrei de
afaceri cu elementele esențiale într-o economie de
piață. Aceste elemente care influențează justa
apreciere a cifrei de afaceri sunt:
• rata inflației;
• politica de prețuri;
• poziția firmei pe piață.
Cifra de afaceri este adeseori un detaliu important al
unui plan de afaceri fiind estimată în baza unor
previziuni. Ea poate deveni la un moment dat un
barometru al previziunilor și o coordonată
importantă a strategiei de marketing.
71 - VARIATIA STOCURILOR
Contul 711 - Variatia stocurilor

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta veniturilor din productia


stocata.

Contul 711 – Variatia stocurilor este cont bifunctional.

Soldul creditor sau debitor al contului 711, la sfarsitul perioadei, se


transfera asupra contului 121 iar la sfarsitul lunii/ exercitiului este
nul.
72 - VENITURI DIN PRODUCTIA DE IMOBILIZARI
Contul 721 - Venituri din productia de imobilizari necorporale
Contul 722 - Venituri din productia de imobilizari corporale

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta veniturilor din productia


de imobilizari necorporale si a veniturilor din productia de
imobilizari corporale.

La sfarsitul lunii/ exercitiului conturile nu prezinta sold.


74 - VENITURI DIN SUBVENTII DE EXPLOATARE
Contul 741 - Venituri din subventii de exploatare

Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta subventiilor primite de la


unitatea patrimoniala pentru acoperirea pierderilor, pentru
diferentele de pret la produsele subventionate si alte subventii.

La sfarsitul lunii/ exercitiului contul nu prezinta sold.


75 - ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE
Contul 754 - Venituri din creante reactivate si debitori diversi
Contul 758 - Alte venituri din exploatare

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta creantelor reactivate


privind clientii si debitorii diversi si a veniturilor realizate din alte
surse decat cele nominalizate in conturile distincte de venituri ale
activitatii de exploatare.

La sfarsitul lunii/ exercitiului contul nu prezinta sold.


76 - VENITURI FINANCIARE
Contul 761 - Venituri din imobilizari financiare
Contul 762 - Venituri din investitii financiare pe termen scurt
Contul 763 - Venituri din creante imobilizate
Contul 764 - Venituri din investitii financiare cedate
Contul 765 - Venituri din diferente de curs valutar
Contul 766 - Venituri din dobanzi
Contul 767 - Venituri din sconturi obtinute
Contul 768 - Alte venituri financiare
Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta veniturilor din titlurile de participare,
veniturilor din tilturile imobilizate ale activitatii de portofoliu si alte imobiliari
financiare, veniturilor din creante imobilizate, veniturilor nete realizate din
vanzarea titlurilor de plasament, veniturilor din diferente de curs valutar,
veniturilor financiare din dobanzile cuvenite pentru disponibilitatile din conturile
bancare (inclusiv cele pentru investitii), pentru imprumuturile acordate sau
pentru livrarile pe credit, veniturilor obtinute din sconturile de la furnizori si alti
creditori si a veniturilor financiare, altele decat cele inregistrate in celelalte
conturi din aceeasi grupa .
La sfarsitul lunii/ exercitiului contul nu prezinta sold.
77 - VENITURI EXTRAORDINARE

Contul 771 - Venituri din subventii pentru evenimente extraordinare


si altele similare
Contul 772 – Venituri din operatii de capital

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta acelor venituri care nu


sunt legate de activitatea normala, curenta a unitatii patrimoniale,
dar se refera la operatii de exploatare si a veniturilor din cedarea
activelor, din subventiile pentru investitii virate la venituri, precum
si alte venituri exceptionale din operatii de capital.

La sfarsitul lunii/ exercitiului contul nu prezinta sold.


78 - VENITURI DIN PROVIZIOANE SI AJUSTAREA LA
INFLATIE
Contul 781 - Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
Contul 786 - Venituri financiare din provizioane
Contul 787 – Venituri exceptionale din provizioane

Cu ajutorul acestor conturi se tine evidenta veniturilor obtinute din


anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli,
pentru deprecierea imobilizarilor, pentru deprecierea activelor
circulante, veniturilor financiare din provizioane si a veniturilor
exceptionale din provizioane reglementate, provizioane pentru
riscuri si cheltuieli si provizioane pentru deprecieri .

La sfarsitul lunii/ exercitiului contul nu prezinta sold.


79 - VENITURI DIN IMPOZITUL PE PROFIT AMANAT

Contul 791 - Venituri din impozitul pe profit amanat


CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 9

CLASA 8 - CONTURI
SPECIALE
Din clasa 8 "Conturi speciale" fac parte doua
grupe de conturi: grupa 80 "Conturi in afara
bilantului" si grupa 89 "Bilant".
Pentru grupa 80 "Conturi in afara bilantului" se
foloseste metoda de inregistrare in partida
simpla, conform careia inregistrarile se fac in
debitul si creditul unui singur cont, fara
folosirea de conturi corespondente.
Conturile din grupa 89 "Bilant" functioneaza in
partida dubla, intrand in corespondenta cu
conturile de activ si de pasiv.
Din grupa 80 "Conturi in afara bilantului" fac parte:
• Contul 801 "Angajamente acordate"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta angajamentelor
acordate de catre entitate (giruri, cautiuni, garantii,
alte angajamente acordate), reflectand eventuala
datorie a entitatii fata de terti, generata de
angajamentele asumate.
• In debitul contului 801 "Angajamente acordate" se
inregistreaza valoarea angajamentelor in momentul
acordarii lor de catre entitate, iar in credit, valoarea
angajamentelor in momentul incetarii lor.
• Soldul contului reprezinta contravaloarea
angajamentelor acordate de catre entitate, existente
la un moment dat.
• Contul 802 "Angajamente primite"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta angajamentelor
primite de catre entitate (giruri, cautiuni, garantii, alte
angajamente primite), reflectand eventuala creanta a
entitatii fata de terti, generata de angajamentele
primite.
• In debitul contului 802 "Angajamente primite" se
inregistreaza valoarea angajamentelor in momentul
primirii lor de catre entitate, iar in credit, valoarea
angajamentelor in momentul incetarii lor.
• Soldul contului reprezinta contravaloarea
angajamentelor primite de catre entitate, existente la
un moment dat.
• Contul 8032 "Valori materiale primite spre prelucrare sau
reparare"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta materiilor prime,
materialelor si altor valori materiale (imobilizari
corporale, obiecte pretioase etc.) apar tinand tertilor,
primite pentru prelucrare, finisare sau reparare, pe baza
de contract.
• In debitul contului 8032 "Valori materiale primite spre
prelucrare sau reparare" se inregistreaza, la preturile
prevazute in contract, valorile materiale primite pentru
prelucrare, finisare sau reparare, iar in credit se
inregistreaza, la aceleasi preturi, valorile materiale
finisate sau reparate, restituite titularilor.
• Soldul contului reprezinta valorile materiale primite spre
prelucrare sau reparare.
• Contul 8033 "Valori materiale primite in pastrare sau
custodie"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta valorilor materiale
(materii prime si materiale, marfuri, imobilizari corporale
etc.) primite temporar spre pastrare sau in custodie pe
baza de act de predare-primire (scoatere) din custodie,
incheiat in acest scop.
• In debitul contului se inregistreaza, la preturile prevazute in
documentele incheiate, valorile materiale primite in
custodie sau pastrare temporara, iar in credit, la aceleasi
preturi, valorile materiale iesite din custodie sau pastrare
ca urmare a restituirii, achizitionarii pentru nevoile entitatii,
distrugerii din cauza calamitatilor, lipsurile de inventar etc.
• Soldul cont ului reprezinta valoarea materialelor primite in
pastrare sau custodie, existente la un moment dat.
• Contul 8034 "Debitori scosi din activ, urmariti in
continuare"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta debitorilor care
au fost scosi din activul entitatii, ca insolvabili sau
disparuti, care, in conformitate cu dispozitiile legale,
trebuie urmariti in continuare pana la reactivare sau
implinirea termenului de prescriptie.
• In debitul contului 8034 se inregistreaza sumele
datorate de debitorii insolvabili sau disparuti, scosi din
activ, iar in credit, sumele reactivate ca urmare a
revenirii debitorilor la starea de solvabilitate sau
sumele ale caror termene de urmarire s-au prescris.
• Soldul contului reprezinta sumele datorate de debitorii
insolvabili sau disparuti scosi din activ, nereactivate.
• Contul 8035 "Stocuri de natura obiectelor de inventar
date in folosinta"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta stocurilor de
natura obiectelor de inventar date in folosinta.
• In debitul contului 8035 "Stocuri de natura obiectelor
de inventar date in folosinta" se inregistreaza valoarea
stocurilor de natura obiectelor de inventar date in
folosinta, iar in credit, aceleasi stocuri, in momentul
scoaterii lor din folosinta.
• Soldul contului reprezinta valoarea stocurilor de natura
obiectelor de inventar date in folosinta.
• Contul 8036 "Redevente, locatii de gestiune, chirii si alte
datorii asimilate"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta imobilizarilor
primite in leasing operational, a contractelor de
inchiriere, chiriilor si altor datorii asimilate, datorate de
catre entitate pentru bunurile luate in locatie sau chirie,
pentru care nu se recunoaste o imobilizare necorporala.
• In debitul contului se inregistreaza sumele reprezentand
redevente, locatii de gestiune, chirii si alte datorii
asimilate, iar in credit, valoarea datoriilor de acest gen,
efectiv platite de catre entitate.
• Soldul contului reprezinta contravaloarea redeventelor,
locatiilor de gestiune, chiriilor si altor datorii asimilate pe
care entitatea le are de platit la un moment dat.
• Contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenta"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta efectelor
scontate depuse la banca, dar neajunse la scadenta.
• In debitul contului 8037 "Efecte scontate neajunse la
scadenta" se inregistreaza efectele scontate, dar
neajunse la scadenta, depuse la banca, iar in credit,
efectele scontate ajunse la termen.
• Soldul contului reprezinta efectele scontate depuse la
banca, neajunse la scadenta.
• Contul 8038 "Bunuri publice primite in administrare,
concesiune si cu chirie"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta bunurilor publice
primite in administrare, concesiune si cu chirie de catre
regii autonome, societati/companii nationale, societati
comerciale.
• In debitul contului se inregistreaza valoarea bunurilor
publice primite in administrare, concesiune si cu chirie de
catre regii autonome, societati/companii nationale,
societati comerciale, iar in credit, valoarea celor restituite.
• Soldul contului reprezinta valoarea bunurilor publice
primite in administrare, concesiune si cu chirie de catre
regii autonome, societati/companii nationale, societati
comerciale, existente in entitate la un moment dat.
• Contul 8039 "Alte valori in afara bilantului"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta bunurilor care
au fost predate in leasing financiar de catre entitatile
radiate din Registrul general si care mai au in derulare
contracte de leasing, aangajamentelor de cumparare sau
vanzare, aferente instrumentelor derivate, precum si a
altor valori in afara bilantului decat cele cuprinse in
conturile 8031 - 8038.
• In debitul contului se inregistreaza alte valori obtinute in
afara bilantului, iar in credit, stingerea obligatiilor
entitatii in legatura cu aceste valori.
• Soldul contului reprezinta alte valori in afara bilantului,
existente la un moment dat.
• Contul 8045 "Amortizarea aferenta gradului de
neutilizare a mijloacelor fixe"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta amortizarii
aferente gradului de neutilizare a mijloacelor fixe.
• In debitul contului este evidentiata amortizarea aferenta
gradului de neutilizare a mijloacelor fixe, urmarita
extrabilantier.
• In creditul contului se evidentiaza amortizarea aferenta
gradului de neutilizare a mijloacelor fixe cu ocazia
reevaluarii, a trecerii pe cheltuieli sau a scoaterii din
evidenta a acestora.
• Soldul contului reprezinta valoarea amortizarii aferente
gradului de neutilizare a mijloacelor fixe aflate in
gestiune.
• Contul 8051 "Dobanzi de platit"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta dobanzilor de
platit, corespunzatoare contractelor de leasing si altor
contracte asimilate, aferente perioadelor viitoare.
• In debitul contului "Dobanzi de platit" este evidentiata
valoarea dobanzilor de platit corespunzatoare
contractelor de leasing si altor contracte asimilate,
aferente perioadelor viitoare, iar in credit, cele aferente
perioadei in curs, trecute pe cheltuieli.
• Soldul contului reprezinta valoarea dobanzilor de platit
corespunzatoare contractelor de leasing si altor
contracte asimilate, aferente perioadelor viitoare.
• Contul 8052 "Dobanzi de incasat"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta dobanzilor de
incasat de catre entitatile radiate din Registrul general si
care mai au in derulare contracte de leasing,
corespunzatoare contractelor de leasing si altor
contracte asimilate, aferente perioadelor viitoare.
• In debitul contului "Dobanzi de incasat" este evidentiata
valoarea dobanzilor de incasat, corespunzatoare
contractelor de leasing si altor contracte asimilate,
aferente perioadelor viitoare, iar in credit, cele aferente
perioadei in curs, trecute pe venituri.
• Soldul contului reprezinta valoarea dobanzilor de incasat
corespunzatoare contractelor de leasing si altor
contracte asimilate, aferente perioadelor viitoare.
• Contul 806 "Certificate de emisii de gaze cu efect de
sera"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta certificatelor de
emisii de gaze cu efect de sera primite gratuit, potrivit
legii.
• In debitul contului 806 "Certificate de emisii de gaze cu
efect de sera" se evidentiaza certificatele de emisii de
gaze cu efect de sera primite gratuit, iar in credit, cele
• iesite din circuit, potrivit legii.
• Soldul contului reprezinta valoarea certificatelor de
emisii de gaze cu efect de sera, de care beneficiaza
entitatea.
• Contul 807 "Active contingente"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta activelor
contingente.
• In debitul contului 807 "Active contingente" se
evidentiaza valoarea activelor contingente inregistrate,
iar in credit, cele scoase din conturile extrabilantiere.
• Soldul contului reprezinta valoarea activelor contingente
existente in entitate.
• Contul 808 "Datorii contingente"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta datoriilor
contingente.
• In debitul contului 808 "Datorii contingente" se
evidentiaza valoarea datoriilor contingente inregistrate,
iar in credit, cele scoase din conturile extrabilantiere.
• Soldul contului reprezinta valoarea datoriilor contingente
existente.
• GRUPA 89 "BILANT“

• Din grupa 89 "Bilant" fac parte:

• Contul 891 "Bilant de deschidere“


si
• Contul 892 "Bilant de inchidere“
• Contul 891 "Bilant de deschidere“
• Cu ajutorul acestui cont se asigura deschiderea tuturor
conturilor.
• In debitul contului 891 "Bilant de deschidere" se
inregistreaza soldurile conturilor de pasiv (prin creditarea
acestora), iar in credit, soldurile conturilor de activ (prin
debitarea acestora).
• Dupa efectuarea acestor inregistrari, contul se soldeaza.
• Contul 892 "Bilant de inchidere"
• Cu ajutorul acestui cont se asigura inchiderea tuturor
conturilor.
• In debitul contului 892 "Bilant de inchidere" se
inregistreaza soldurile conturilor de activ (prin creditarea
acestora), iar in credit, soldurile conturilor de pasiv (prin
debitarea acestora). Dupa efectuarea acestor inregistrari,
contul se soldeaza.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 10

CLASA 9 - CONTURI DE
GESTIUNE
90 - DECONTARI INTERNE.
Din grupa 90 "Decontari interne" fac parte:
 Contul 901 "Decontari interne privind
cheltuielile"
 Contul 902 "Decontari interne privind
productia obtinuta“
 Contul 903 "Decontari interne privind
diferentele de pret"
 Contul 901 "Decontari interne privind cheltuielile"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor
interne privind cheltuielile activitatii de baza si
auxiliare, cheltuielile comune ale sectiei, cheltuielile
generale de administratie, precum si cheltuielile de
desfacere si se stabileste diferenta intre preturile de
inregistrare (prestabilite sau cu ridicata) si costul
efectiv al produselor finite, semifabricatelor din
productie destinate vinzarii, lucrarilor executate si
serviciilor prestate care formeaza productia marfa a
unitatii.
Contul 901 "Decontari interne privind cheltuielile" este
un cont bifunctional.
• Contul 901 "Decontari interne privind cheltuielile" se
crediteaza, in cursul lunii, prin debitul conturilor
921 "Cheltuielile activitatii de baza",
922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare",
923 "Cheltuielile comune ale sectiei",
924 "Cheltuieli generale de administratie",
925 "Cheltuieli de desfacere"
• si se debiteaza, la sfirsitul lunii, prin creditul conturilor

931 "Costul productiei obtinute"


903 "Decontari interne privind diferentele de pret.
Contul 902 "Decontari interne privind productia obtinuta"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta decontarilor interne
privind costul productiei obtinute in cursul lunii, la pret de
inregistrare (prestabilit sau cu ridicata).
Contul 902 "Decontari interne privind productia obtinuta"
este un cont bifunctional.
Contul 902 "Decontari interne privind productia obtinuta" se
crediteaza, in cursul lunii, prin debitul conturilor 903
"Decontari interne privind diferentele de pret", 931 "Costul
productiei obtinute" si se debiteaza, la sfirsitul lunii, prin
creditul conturilor, 921 "Cheltuielile activitatii de baza", 922
"Cheltuielile activitatilor auxiliare", 923 "Cheltuielile
comune ale sectiei", 924 "Cheltuieli generale de
administratie", 925 "Cheltuieli de desfacere" si 933 "Costul
productiei in curs de executie".
• Contul 903 "Decontari interne privind diferentele de
pret"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta diferentelor de
pret calculate, la sfirsitul lunii, intre costul efectiv al
productiei obtinute si pretul de inregistrare (prestabilit
sau cu ridicata) al acestora.
Contul 903 "Decontari interne privind diferentele de
pret" este un cont de activ.
Contul 903 "Decontari interne privind diferentele de pret"
se debiteaza la sfirsitul lunii prin creditul contului 902
"Decontari interne privind productia obtinuta" si se
crediteaza prin debitul contului 901 "Decontari interne
privind cheltuielile".
• GRUPA 92 "CONTURI DE CALCULATIE"
Din grupa 92 "Conturi de calculatie" fac parte:
• Contul 921 "Cheltuielile activitatii de baza"
• Contul 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare"
• Contul 923 "Cheltuieli comune ale sectiei"
• Contul 924 "Cheltuieli generale de administratie"
• Contul 925 "Cheltuieli de desfacere"
• Contul 921 "Cheltuielile activitatii de baza"
Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor aferente
activitatii de baza ale unitatii.
Contul 921 "Cheltuielile activitatii de baza" este un cont de activ.
Contul 921 "Cheltuielile activitatii de baza" se debiteaza, in
cursul lunii, prin creditul contului
901 "Decontari interne privind cheltuielile", iar la sfirsitul
lunii, prin creditul conturilor
922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare,
923 "Cheltuielile comune ale sectiei",
924 "Cheltuielile generale de administratie"
925 "Cheltuieli de desfacere" si se crediteaza, la sfirsitul lunii,
prin debitul conturilor
902 "Decontari interne privind productia obtinuta"
933 "Costul productiei in curs de executie".
• Contul 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor
activitatilor auxiliare ale unitatii.
• Contul 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare " este un
cont de activ.
• Contul 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare" se
debiteaza, in cursul lunii, prin creditul contului 901
"Decontari interne privind cheltuielile" , iar la sfirsitul
lunii, prin creditul contului 924 "Cheltuieli generale de
administratie" si se crediteaza, la sfirsitul lunii, prin
debitul conturilor 902 "Decontari interne privind
productia obtinuta", 921 "Cheltuielile activitatii de baza"
si 933 "Costul productiei in curs de executie".
• Contul 923 "Cheltuieli comune ale sectiei"
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor cu
intretinerea si functionarea utilajului si a cheltuielilor
generale ale fiecarei sectii de productie.       
• Contul 923 "Cheltuieli comune ale sectiei" este un cont
de activ.            
• Contul 923 "Cheltuieli comune ale sectiei" se debiteaza,
in cursul lunii, prin creditul contului 901 "Decontari
interne privind cheltuieliel" si se crediteaza, la sfirsitul
lunii, prin debitul conturilor 902 "Decontari interne
privind productia obtinuta", 921 "Chltuielile activitatii de
baza" si 933 "Costul productiei in curs de executie".
• Contul 924 "Cheltuieli generale de administratie”     
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor de
administratie si conducere a unitatii.           
• Contul 924 "Cheltuieli generale de administratie" este un
cont de activ.           
• Contul 924 "Cheltuieli generale de administratie" se
debiteaza, in cursul lunii prin creditul contului 901
"Decontari interne privind cheltuielile" si se crediteaza, la
sfirsitul lunii, prin debitul conturilor 902 "Decontari
interne privind productia obtinuta", 921 "Chltuielile
activitatii de baza", 922 "Cheltuielile activitatilor
auxiliare", 925 "Cheltuieli de desfacere" si 933 "Costul
productiei in curs de executie".
• Contul 925 "Cheltuieli de desfacere ”         
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor
pentru desfacerea produselor fabricate. Contul 925
"Cheltuieli de desfacere" este un cont se activ.           
• Contul 925 "Cheltuieli de desfacere" se debiteaza, in
cursul lunii, prin creditul contului 901 "Decontari interne
privind cheltuielile", iar la sfirsitul lunii, prin creditul
conturilor 922 "Cheltuielile activitatilor auxiliare" si 924
"Cheltuieli generale de administratie" si se crediteaza, la
sfirsitul lunii, prin debitul contului 902 "Decontari interne
privind productia obtinuta".
GRUPA 93 "COSTUL PRODUCTIEI” 

Din aceasta grupa fac parte:


       
• Contul 931 "Costul productiei obtinute“
• Contul 933 "Costul productiei in curs de executie"
• Contul 931 "Costul productiei obtinute“

• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta productiei finite


obtinute, constind in produse finite, semifabricate,
destinate vinzarii, lucrari executate si servicii prestate
pentru terti, investitii proprii sau alte activitati.
           
• Contul 931 "Costul productiei obtinute" este un cont de
activ.
• Contul 931 "Costul productiei obtinute" se debiteaza, in
cursul lunii, prin creditul contului 902 "Decontari interne
privind productia obtinuta" si se crediteaza, la sfirsitul
lunii, prin debitul contului 901 "Decontari interne privind
cheltuielile".
• Contul 933 "Costul productiei in curs de executie"
           
• Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta costului efectiv
al productiei in curs de executie.          
• Contul 933 "Costul productiei in cursul de executie" este
un cont de activ.          
• Contul 933 "Costul productiei in curs de executie" se
debiteaza, la sfirsitul lunii prin creditul conturilor 921
"Cheltuielile activtatii de baza", 922 "Cheltuielile
activitatilor auxiliare, 923 "Cheltuieli comune ale sectiei",
924 "Cheltuieli generale de administratie" si se
crediteaza prin debitul contului 902 "Decontari interne
privind productia obtinuta".
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 11

ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARĂ


A ACTIVITĂŢII DESFĂŞURATE ÎN
UNITĂŢILE AGRICOLE
CURS 11

11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei


economico - financiare. Tipuri de analiză.
11.2. Conţinutul unui proiect de analiză.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza
economico - financiară.
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

Analiza financiară constituie un instrument de investigare, reglare, optimizare şi previziune activităţii desfăşurate de către agenţi
economici.
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

Ca activitate practică, analiza economico-financiară are un caracter permanent, indiferent dacă se efectuează de către un organism din
interiorul sau din afara unităţii şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui obiectiv.
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

Analiza economico-financiară, ca parte a analizei economice realizează în procesul managerial o serie de funcţii cum sunt:
- evaluarea potenţialului tehnico-economic dintr-o unitate;
- informarea factorilor de decizie privind situaţia economico - financiară la o anumită dată comparativ cu standardele, bugetele, niveluri ale concurenţei pe diferite pieţe;
- fundamentarea deciziilor pe criterii de eficienţă atât în stadiul înfiinţării agenţilor economici, cât şi în stadiul funcţiunii reale a acestora;
- dă posibilitatea realizării cerinţelor gestiunii eficiente a patrimoniului cât şi a legături cu mediul exterior, respectiv analiza relaţiilor cu băncile, cu furnizorii, cu bursa de valori, sistemul de impozitare, etc.
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.
Analiza economica ţinând seama de importanta si de particularităţile proceselor studiate se clasifică in raport de mai multe criterii.
Astfel, în funcţie de momentul în care se desfăşoară analiza şi momentul desfăşurării fenomenului întâlnim:
- analiza post-factum sau retrospectivă;
- analiza curentă sau operativă;
- analiza prospectivă sau previzională.
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

După sfera de cuprindere distingem:


- analiză parţială - care se ocupă cu studierea anumitor aspecte (analiza producţiei, analiza cifrei de afaceri, analiza rentabilităţii);
- analiză generală - care studiază toate laturile activităţii unui agent economic.
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale ale fenomenelor se disting două tipuri de analiză:
- analiza calitativă ;
- analiza cantitativă.
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

După nivelul la care se desfăşoară analiza, întâlnim:


- analiză microeconomică
- analiza macroeconomică
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

După modul de urmărire în timp a fenomenelor întâlnim:


• Analiza statică
• Analiza dinamică
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

După orizontul de timp la care se desfăşoară întâlnim:


• Analiza pe termen scurt
• Analiza pe termen lung
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

În raport de delimitarea obiectivului analizat se pot întâlni:


- analiza pe ramuri
- analiza pe unităţi organizatorice
- analiza pe probleme
11.1. Necesitatea şi conţinutul analizei economico - financiare. Tipuri de analiză.

Tipul de analiză care s-a impus în ultimele decenii pe plan internaţional atât în teoria economică cât şi în practică îl constituie analiza diagnostic. Termenul diagnostic este preluat din
teoria şi practica medicală şi se defineşte astfel: ”ca rezultatul unei examinări mai mult sau mai puţin detaliate a unui pacient, identificarea unei maladii, precum şi prescrierea unui
tratament”.
11.2. Conţinutul unui proiect de analiză .

Indiferent de felul analizei, de sfera de cuprindere, de nivelul ierarhic la care se situează, analiza economica trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
- să fie complexa, respectiv să cuprindă toate laturile şi implicaţiile fenomenului studiat;
- să fie oportună, adică să fie efectuată periodic şi la timpul potrivit;
- să contribuie la reliefarea neajunsurilor existente şi să stabilească măsurile ce se impun pentru mobilizarea rezervelor interne în vederea îmbunătăţirii activităţii unităţilor economice.
11.2. Conţinutul unui proiect de analiză .

Principalele etape pe care le parcurge analiza activităţii economice sunt:


1. întocmirea planului de analiză;
2. culegerea materialului informaţional necesar;
3. verificarea datelor culese;
4. ordonarea datelor şi efectuarea calculaţiilor de analiză;
5. interpretarea rezultatelor şi formularea concluziilor.
11.2. Conţinutul unui proiect de analiză .

Dat fiind complexitatea activităţii de analiză economico - financiară şi semnificaţia ei, în cadrul managementului agenţilor economici, pot fi distinse mai multe posibilităţi de organizare şi realizare a acesteia. Astfel, activitatea de analiză se realizează la
nivelul fiecărui compartiment funcţional, tehnic sau economic, unde pe lângă înregistrarea fenomenelor trebuie să se vină şi cu măsuri de soluţionare a diferitelor aspecte cu efecte benefice asupra activităţii agentului economic.
11.2. Conţinutul unui proiect de analiză .

La nivelul agentului economic, analiza se efectuează prin intermediul compartimentului financiar - contabil. La acest nivel, analiza se execută pe bază de bilanţ şi aceasta se prezintă, de regulă, în cadrul consiliului de
administraţie sau în adunarea generală a acţionarilor.
11.2. Conţinutul unui proiect de analiză .

• Analiza economică în cadrul unităţilor poate fi efectuată şi de către persoane din afara lor, respectiv organele fiscale ale statului care urmăresc modul cum s-a stabilit baza de impozitare şi cum se respectă legislaţia în vigoare;
unităţile bancare în special cu ocazia solicitării unor credite şi urmărirea rambursării acestora; firme specializate de consulting la solicitarea agenţilor economici (studii de fezabilitate, angajarea unor afaceri cu alţi parteneri etc.).
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară
Metodele şi procedeele folosite de analiză au la bază legile generale ale dezvoltării din natură şi societate prin care fenomenele şi rezultatele economice sunt cercetate în evoluţia şi interdependenţa lor, în vederea accentuării laturilor calitative şi a înlăturării factorilor şi cauzelor care frânează dezvoltarea lor. În desfăşurarea procesului de analiză a fenomenelor economice
se pot utiliza o serie de metode şi procedee cum sunt:
A. Metoda comparaţiei;
B. Metoda divizării sau descompunerii fenomenelor;
C. Metoda substituirii factorilor;
D. Metoda corelaţiei;
E. Cercetările operaţionale ;
F. Metodele sociologice .
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară
A. Metoda comparaţiei, reprezintă forma cea mai obişnuită de materializare aplicată în examinarea fenomenelor economice. Cu ajutorul comparaţiei se poate constata nivelul
fenomenelor, proporţiile şi ritmul lor de dezvoltare.
O importanţă deosebită în realizarea acestei metode, o are asigurarea comparabilităţii datelor. Comparabilitatea presupune exprimarea unitară a rezultatelor, respectiv asigurarea
conţinutului omogen a indicatorilor şi a formei de exprimare a acestora.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

În raport de baza de comparaţie la care se raportează fenomenul examinat, se pot distinge mai multe feluri de comparaţie:
• A1. Comparaţia în timp
• A2. Comparaţia în spaţiu
• A3. Comparaţia mixtă
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară
A1. Comparaţia în timp, permite analizarea fenomenelor pe perioade mai scurte sau mai lungi. Această comparaţie furnizează
elemente pentru urmărirea ritmicităţii evoluţiei fenomenelor, pentru elaborarea deciziilor în vederea îmbunătăţirii activităţii.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

A2. Comparaţia în spaţiu, asigură comensurarea rezultatelor obţinute ale fenomenului sau activităţii analizate ale unei societăţi cu rezultatele altor
societăţi.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

A3. Comparaţia mixtă, presupune examinarea nivelului efectiv al fenomenelor, prin raportarea în mod simultan la baze de referinţe situate în timp şi
spaţiu diferit.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

Rezultatul comparaţiei nivelurilor indicatorilor se materializează în: abaterea absolută, variaţia relativă, abaterea relativă.
Determinarea abaterii absolute (ΔF) se face astfel:
ΔF = F1 - F0, în care:
• F0 reprezintă nivelul programat al fenomenului;
• F1 - nivelul realizat al fenomenului.
Acest indicator se exprimă în unitatea de măsură a indicatorului analizat.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

Variaţia relativă (%F) arată de câte ori nivelul relativ al fenomenului a crescut sau a scăzut faţă de nivelul considerat bază. Exprimarea se face în procente şi se determină pe baza relaţiei:
F1
% F = ------- x 100
F0
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

Abaterea relativă (%ΔF) se determină astfel:


ΔF F1 - F 0
%Δ F = ------- x 100, sau %Δ F = ------------ x 100
F0 F0
Acest indicator mai poate fi determinat şi după relaţiile:
F1
% Δ F = ------- x 100 - 100, sau %Δ F = % F – 100
F0
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară
B. Metoda divizării sau descompunerii fenomenelor, permite aprofundarea studierii fenomenelor, pătrunderea în intimitatea proceselor
analizate. Necesitatea divizării provine şi de la faptul, că nivelul global poate prezenta situaţii cu totul diferite faţă de cele ale elementelor
componente.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară
Formele de divizare a fenomenelor economice pot fi:
• Divizarea pe părţi sau elemente componente a fenomenelor prezintă importanţă, întrucât pe această bază se pot stabili modificările absolute procentuale şi structurale ale elementelor componente pe
de o parte, iar pe de altă parte se determină şi contribuţia fiecărui element la modificarea fenomenelor analizate.
• Divizarea rezultatelor în timp permite cunoaşterea formării acestora în timp. Acest procedeu se bazează pe faptul că activitatea agenţilor economici are un caracter dinamic.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

C. Metoda substituirii factorilor. Esenţa acestei metode constă în variaţia succesivă a fiecărui factor, ceilalţi factori rămânând constanţi. Acest lucru permite descompunerea
modificării totale a fenomenului analizat pe factori de influenţă, motiv pentru care metoda sus menţionată mai poartă numele şi de metoda substituirii în lanţ.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară
C. Metoda substituirii factorilor.
În vederea obţinerii unor rezultate corecte sub aspect economic este necesar să se respecte anumite reguli:
- aşezarea factorilor de influenţă în relaţiile cauzale se face în ordinea condiţionării lor economice;
- stabilirea influenţei fiecărui factor se face în mod succesiv, începând cu factorii cantitativi, continuând cu cei de structură şi apoi cu factorii calitativ;
- un factor substituit se menţine astfel până la sfârşitul procesului de analiză.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

D. Metoda corelaţiei. Această metodă se poate folosi atât în analizele retrospective, cât şi în cele cu caracter previzional. În raport de numărul factorilor
de influenţă corelaţia poate fi simplă sau multiplă.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

E. Cercetările operaţionale
Această metodă reprezintă un ansamblu de metode folosite în adoptarea deciziilor atunci când intervin mai mulţi factori de influenţă. Se utilizează cu precădere în analiza previzională.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară
F. Metodele sociologice au căpătat o largă aplicabilitate în conceptul managerial modern, utilizate mai ales în analiza resurselor umane. Prin tehnicile sociologice se asigură practic
colaborarea dintre analişti şi manageri. Pentru aceasta se utilizează: chestionarul şi interviul. Indiferent de amploarea investigării (la nivelul unei zone sau la nivelul unei societăţi),
chestionarul trebuie să satisfacă anumite cerinţe: să fie redactat într-un limbaj simplu, întrebările să fie clare, să fie redate într-o ordine logică, conţinutul formularului să
corespundă nevoilor de informaţii ale diferitelor tipuri de analiză. Interviul este o discuţie deschisă care încearcă să lărgească câmpul de informaţii necesare efectuării unei analize.
11.3. Metode şi procedee folosite în analiza economico – financiară

În procesul de analiză diagnostic şi de reglare a performanţelor economico - financiare ale agenţilor economici se utilizează o serie de indicatori. Sistemul
de indicatori trebuie să fie cuprinzător, pentru a permite realizarea scopului urmărit, respectiv evaluarea agentului economic şi elaborarea deciziilor.
CONTABILITATE SI
ANALIZA ECONOMICĂ -
FINANCIARĂ
CURS 12

CALCULAŢIA COSTULUI DE
PRODUCŢIE ÎN UNITĂŢILE
AGRICOLE
CURS 12
12.1. Importanţa şi necesitatea si principiile
de baza ale costului de producţie .
12.2. Metode de calculare a costului de
producţie.
12.3. Calculaţia efectivă a costului de
producţie în societăţile agricole cu capital
de stat
12.4. Analiza informaţiilor privind costul de
producţie
• Calculaţia, ca procedeu al metodei
contabilităţii, constituie un instrument cu
ajutorul căruia se determină indicatorii
economico-financiari ce caracterizează
activitatea societăţilor agricole (capitalurile
proprii, nivelul stocurilor, mărimea datoriilor
şi a creanţelor unităţilor etc.)
• Determinarea costului de producţie se
efectueaza în toate etapele ciclului contabil si
reprezintă domeniul prioritar de utilizare a
calculaţiei.
• Determinarea costului de producţie presupune
cunoaşterea a două elemente de bază şi anume:
cheltuielile de producţie efectuate pentru un
produs, lucrare sau serviciu şi cantitatea de
produse obţinute, lucrări şi servicii prestate.
• În unităţile agricole, calculaţia costului se face
atât cu ocazia întocmirii bugetului de venituri şi
cheltuieli, denumită calculaţie de plan sau
antecalculaţie, cât şi o calculaţie efectivă sau
postcalculaţie, efectuată la anumite intervale de
timp sau la finele anului.
• Costul de producţie constituie expresia valorică
a sumei cheltuielilor ce revine pe unitate de
produs, lucrare sau serviciu şi se exprimă în lei/
t, lei/hl, lei/cap etc.
12.1. Importanţa şi necesitatea si principiile de baza ale
costului de producţie .
Costul de producţie, reprezintă unul din
indicatorii sintetici ai activităţii economice din
exploataţiile agricole. El permite studierea
eficienţei cheltuielilor de producţie în
corelaţie cu volumul producţiei obţinute.
Calcularea costului de producţie este dictată
de principiul gestiunii economice, care impune
acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii şi
asigurarea unui anumit profit.
12.1. Importanţa şi necesitatea si principiile de baza ale
costului de producţie .
Importanţa costului de producţie constă în
următoarele:
- determinarea preţurilor şi a tarifelor, a rezultatelor
financiare şi a rentabilităţii la nivel de societate,
subunitate organizatorică şi produs;
- stă la baza fundamentării programului de producţie
şi a celui de investiţie.
În vederea determinării costului de producţie în
unităţile agricole se au în vedere în cea mai mare
parte cheltuielile de exploatare sau de producţie.
12.1. Importanţa şi necesitatea si principiile de baza ale
costului de producţie .
Determinarea cât mai exactă a costului de
producţie, presupune respectarea unor
anumite principii:
• Determinarea obiectului de calculaţie şi a
unităţii de calcul;
• Delimitarea în spaţiu, pe locuri şi pe feluri de
activităţi a cheltuielilor;
• Delimitarea în timp a cheltuielilor;
• Colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe
obiecte de calculaţie şi pe unitatea de calcul.
Determinarea obiectului de calculaţie şi a unităţii
de calcul
• Cunoaşterea obiectului de calculaţie dă posibilitatea
determinării volumului de cheltuieli. Cheltuielile de
producţie colectate pe obiecte de calculaţie se
raportează în vederea determinării costului la
producţia obţinută. Volumul producţiei se poate
exprima în unităţi naturale (tone, capete, hl, ha etc.)
şi unităţi convenţionale cum sunt: hectare arătură
normală (ha.a.n.), unităţi nutritive (U.N.), unităţi vită
mare (U.V.M.) etc. Aceste unităţi de măsură
constituie de fapt unitatea de calcul a costului, de
unde şi exprimarea acestuia în lei/tonă; lei/hl; etc.
Delimitarea în spaţiu, pe locuri şi pe feluri de
activităţi a cheltuielilor

• Corespunzător acestui principiu, cheltuielile din


societatea agricolă, se separă pe subunităţi de
producţie şi de servire.
• În cadrul acestor subunităţi organizatorice
cheltuielile se grupează pe culturi, categorii de
animale, activităţi etc.
Delimitarea în timp a cheltuielilor

• Datorită faptului că ciclul biologic al plantelor şi


animalelor nu corespunde cu anul financiar, are
loc delimitarea cheltuielilor care se cuvin
procesului de producţie în anul curent, indiferent
de perioada în care s-au efectuat. Ca urmare a
acestui lucru, are loc separarea cheltuielilor
înregistrate în avans şi a producţiei în curs de
execuţie, faţă de cheltuielile curente.
Colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe obiecte
de calculaţie şi pe unitatea de calcul
Potrivit acestui principiu unele cheltuieli sunt
colectate şi repartizate în momentul efectuării
lor direct pe obiecte de calculaţie şi pe unităţi
de calcul şi poartă numele de cheltuieli
directe.
Alte cheltuieli sunt colectate separat şi apoi
repartizate pe baza unor cote de repartizare
asupra obiectelor de calculaţie numite şi
cheltuieli indirecte.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.

În decursul existenţei sale, contabilitatea a folosit


diferite metode de determinare a costurilor.
Aceste metode au fost influenţate de mai mulţi
factori cum sunt: particularităţile organizării
procesului de producţie, specificul procesului
tehnologic, complexitatea produselor obţinute,
sfera de cuprindere a cheltuielilor etc.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.

Metodele de calculare a costului de producţie se


împart în două mari grupe:
I. metode clasice;
II. metode moderne.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.

I. Metodele clasice de determinare a costului de


producţie sunt: metoda globală, metoda pe faze şi
metoda pe comenzi.
Metodele clasice de calculaţie a costului se
caracterizează prin includerea în totalitate a
cheltuielilor în cost, iar calculaţia se efectuează după
terminarea procesului de producţie. Principalul
avantaj pe care-l prezintă aceste metode constă în
faptul că dau posibilitatea obţinerii unui cost
complet, permite calcularea rentabilităţii pe produs
şi oferă posibilitatea stabilirii preţurilor.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
I.a. Metoda globală constă în raportarea
cheltuielilor totale la cantitatea de produse
obţinute.
În funcţie de numărul produselor principale şi
secundare obţinute, această metodă utilizează
mai multe procedee:
- procedeul diviziunii simple;
- procedeul valorii rămase;
- procedeul coeficienţilor de echivalenţă.
• Procedeul diviziunii simple se foloseşte la
stabilirea costului pentru acele culturi, categorii
de animale sau activităţi de la care se obţine un
singur produs. Acest procedeu se aplică la
calcularea costului la legume, fructe, struguri,
carne de porc în complexele de îngrăşare etc.
Formula de calcul a costului de producţie este:
Cp = Ch/ Q,
unde
• Cp reprezintă costul de producţie;
• Ch - totalul cheltuielilor;
• Q – cantitatea de produs .
• Procedeul valorii rămase se aplică când, în urma
aceluiaşi proces de producţie, se obţin unul sau
mai multe produse principale şi unul sau mai
multe produse secundare. Costul de producţie se
determină numai pentru un singur produs
principal, celelalte produse principale şi
secundare se evaluează la preţuri convenţionale.
Acest procedeu se aplică pentru calculul costului
de producţie la toate culturile, categoriile de
animale şi activităţile din unităţile agricole.
• Procedeul valorii rămase
a) în cazul în care se obţine un produs principal şi un
produs secundar
Cp = (Ch – qxp)/ Q,
In care:
• Ch - totalul cheltuielilor
• q – cantitatea produselor secundare;
• p – preţul convenţional al produsului secundar;
• Q – cantitatea produsului principal.
• Procedeul valorii rămase
b) în cazul în care se obţine un produs principal şi mai
multe produse secundare
Cp =( Ch –( q1xp1 + q2xp2 +... + qnxpn))/ Q,
In care:
• Ch - totalul cheltuielilor
• q1, q2,… qn - cantitatea produselor secundare;
• p1, p2,… pn – preţurile convenţionale ale produselor
secundare;
• Q – cantitatea produsului principal.
• Procedeul valorii rămase
c) în cazul se obţin mai multe produse principale şi
mai multe produse secundare
Cp =( Ch –(Q2xp2 + Q3xp3 +... + Qnxpn))/Q1,
In care:
• Ch - totalul cheltuielilor
• Q1 – reprezintă cantitatea de produs principal
pentru care se face calculaţia costului;
• Q2,… Qn – cantitatea produselor principale;
• p1, p2,… pn – preţurile convenţionale ale produsulor
principale si secundare sau reziduale;
• Procedeul coeficienţilor de echivalenţă se
foloseşte atunci când, la culturile sau categoriile
de animale la care cu aceleaşi cheltuieli de
producţie se obţin mai multe produse principale,
care se deosebesc între ele prin anumite
caracteristici. În vederea determinării costului de
producţie, aceste produse se transformă cu
ajutorul unor coeficienţi în producţie de acelaşi
fel.
• Procedeul coeficienţilor de echivalenţă
La stabilirea coeficienţilor de echivalenţă se pot
folosi diferite criterii de echivalare şi anume:
conţinutul în unităţi nutritive al furajelor, preţul
de producţie, metri pătraţi convenţionali folosiţi
pentru culturile de seră şi solarii etc. Se calculează
costul de producţie pentru unitatea
convenţională stabilită şi apoi se determină costul
pentru fiecare produs.
De exemplu: de la cultura lucernă se obţine: masă verde,
fân, sămânţă. Pentru aducerea producţiei la acelaşi nivel,
respectiv masă verde (mv) se utilizează următorii
coeficienţi: 1 kg fân = 5 kg mv; 1 kg sămânţă = 10 kg mv.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
I. b. Metoda pe faze se aplică în situaţia în care
produsul finit se obţine în condiţiile unui
proces de producţie omogen, dar care se
desfăşoară pe mai multe faze sau etape, cum
este cazul pepinierelor pomi-viticole;
Cheltuielile de producţie şi producţia obţinută
se evidenţiază distinct pe fazele procesului
tehnologic, iar costul de producţie se
determină la sfârşitul acestuia, prin raportarea
sumei cheltuielilor din fiecare fază sau etapă
la producţia realizată la finele ultimei etape.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
I. b. Metoda pe faze
Costul de producţie se determină astfel:
Cp =(Ch1 + Ch2 +... + Chn)/ Q,

In care:
• Ch1 , Ch2,... Chn – reprezinta cheltuielile
efectuate in faza 1, faza 2 si faza n;
• Q – productia obtinuta la sfarsitul fazei n.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.

I. c. Metoda pe comenzi se aplică în cadrul


agenţilor economici care prestează servicii.
Această metodă constă în colectarea şi
repartizarea cheltuielilor de producţie pe
fiecare comandă în parte.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metodele moderne sunt metode previzionale,
caracterizate prin faptul că includ în calculul
costului numai o parte din cheltuieli. Aceste
cheltuieli sunt cheltuieli antecalculate, normate
sau standardizate şi constituie şi cheltuielile
efective. Abaterile de la normele, standardele sau
cheltuielile antecalculate sunt considerate
cheltuieli accidentale şi ele afectează direct
rezultatele financiare. Aceste metode moderne
sunt metode simple, operative cu rol deosebit în
managementul activităţii unei societăţi.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metode moderne
Din această categorie fac parte:
- metoda normativă;
- metoda costurilor standard;
- metoda costurilor directe;
- metoda tarif – oră - maşină etc.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metode moderne - metoda normativă
Constă în calcularea cu anticipaţie a costului, pe
baza normelor, preţurilor şi tarifelor în vigoare.
Această metodă se aplică în ţara noastră în
industria construcţiilor de maşini, industria
textilă, industria mobilei etc.
În agricultură, costul normat poate fi asimilat cu
costul determinat cu ocazia întocmirii bugetului
de venituri şi cheltuieli.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metode moderne - metoda normativă
Costul de producţie realizat se determină prin
corectarea costului normat cu abaterile în plus
sau în minus intervenite în perioada respectivă,
după cum urmează:
Cp = Cn ± Mn ± An ,
în care:
• Cp - reprezintă costul de producţie realizat;
• Cn - costul de producţie normat;
• Mn - modificările de normă;
• An - abaterile de la normă.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metode moderne - metoda costurilor standard
Constă în stabilirea cu anticipaţie a cheltuielilor
directe (salarii, materiale etc.) pe baza unor
documentaţii tehnice numite standarde, iar
pentru cheltuielile indirecte se folosesc bugete de
cheltuieli. Caracteristica principală a acestei
metode constă în faptul, că aceste cheltuieli
antecalculate sunt considerate drept cheltuieli
reale. Diferenţele în plus sau în minus faţă de
cheltuielile antecalculate se consideră abateri de
la condiţiile normale şi influenţează direct
rezultatele financiare.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.

II. Metode moderne - metoda costurilor directe


Această metodă are o largă aplicabilitate în
ţările cu o economie de piaţă dezvoltată. Metoda
are la bază separarea cheltuielilor în cheltuieli
variabile şi cheltuieli fixe sau constante.
Calculaţia costului pe produs se face numai pe
baza cheltuielilor variabile, motiv pentru care
această metodă în literatura de specialitate mai
este cunoscută şi sub denumirea de metoda
costului variabil.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metoda costurilor directe presupune respectarea
unor principii şi anume:
- separarea cheltuielilor în cheltuieli variabile şi constante,
principiu ce constituie problema vitală a acestei metode.
Corespunzător acestui principiu, cheltuieli variabile sunt
considerate cele legate direct de activitatea de producţie:
seminţe, îngrăşăminte, furaje, medicamente, salarii
directe etc., iar cheltuielile constante sau fixe nu depind
de volumul producţiei, ele conţin de obicei cheltuieli
administrativ-gospodăreşti şi sunt numite cheltuieli ale
perioadei. Cheltuielile constante se suportă din profitul
brut. Ca urmare a acestui lucru costul de producţie se
determină numai pe baza cheltuielilor variabile;
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metoda costurilor directe presupune respectarea
unor principii şi anume:
- determinarea marjei brute sau contribuţia la profit
pentru fiecare produs. Acest lucru se realizează pe baza
relaţiei: Mb = Produs brut – Chv,
în care:
Mb reprezintă marja brută pe produs sau contribuţia la
profit a unui produs;
Produs brut - valoarea producţiei principale şi secundare
+ subvenţia pe produs;
Chv - cheltuielile variabile al produsului.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.
II. Metoda costurilor directe presupune respectarea
unor principii şi anume:
- Profitul brut sau marja brută la nivelul unei societăţi,
exploataţii, subunităţi se determină prin însumarea
marjelor brute obţinute pe fiecare produs, după cum
urmează:
• Mb/societate = S Mb/produs
- Stabilirea profitului net pe societate sau subunitate
organizatorică se determină ca diferenţă între marja
brută obţinută de către societate minus cheltuielile
constante.
12.2. Metode de calculare a costului de producţie.

II. Metode moderne - metoda tarif-oră-maşină a


fost folosită pentru prima oară în U.S.A. în anul
1962. Această metodă se aplică în procesele de
producţie cu grad mare de mecanizare şi
automatizare.
12.3. Calculaţia efectivă a costului de producţie în societăţile
agricole cu capital de stat

• Calculaţia costului în societăţile agricole se


realizează extracontabil, la nivelul subunităţilor de
producţie şi de servire, pe baza datelor din
Registrul de urmărire a realizării bugetului de
venituri şi cheltuieli şi a producţiei, partida
Recapitulaţia producţiei, cheltuielilor şi
rezultatelor financiare. Completarea acestei
recapitulaţii se face pe baza datelor referitoare la
cheltuieli şi venituri din prima parte a registrului.
Calcularea costului de producţie se face la
terminarea fiecărui proces de producţie.
12.3. Calculaţia efectivă a costului de producţie în societăţile
agricole cu capital de stat

În vederea determinării costului de producţie se


parcurg următoarele etape:
1. Înregistrarea în prima parte a Recapitulaţiei
producţiei, cheltuielilor şi rezultatelor financiare, a
indicilor tehnici de producţie şi anume: producţia
totală obţinută la principalele produse, categorii de
animale, activităţi etc.; producţia livrată; ha.a.n
realizate cu tractoarele şi maşinile agricole, total pe
subunitate şi desfăşurarea acestora pe culturi şi
activităţi; metri cubi de apă folosiţi în subunitate şi
repartizarea lor pe culturi etc.;
12.3. Calculaţia efectivă a costului de producţie în societăţile
agricole cu capital de stat
2. Înregistrarea cheltuielilor directe pe culturi, categorii de
animale şi activităţi în aceeaşi recapitulaţie, partea a doua
intitulată Cheltuieli, realizări, rezultate financiare. În
această parte se înscriu din prima parte a Registrului de
urmărire a bugetului de venituri şi cheltuieli următoarele
cheltuieli directe: salarii, CAS, fond şomaj, sănătate etc,
materiale, lucrări şi servicii prestate de terţi, amortizare,
alte cheltuieli. Deşi sunt cheltuieli directe, unele cheltuieli
ajung prin repartizare şi anume:
a) cheltuielile cu aprovizionarea;
b) cheltuieli cu tractoarele şi maşinile agricole;
c) cheltuielile cu irigarea culturilor.
12.3. Calculaţia efectivă a costului de producţie în societăţile
agricole cu capital de stat
3. Repartizarea cheltuielilor indirecte, respectiv a
cheltuielilor comune şi generale se face pe baza unor
coeficienţi de repartizare. Cheltuielile comune sunt
cheltuielile care se fac pentru administraţia
subunităţii. Repartizarea cheltuielilor comune se face
în raport de mărimea cheltuielilor directe realizate de
către subunitate. Cheltuielile generale sunt cheltuielile
care se fac pentru administraţia unei societăţi.
Mărimea cheltuielilor generale care se cuvin
subunităţii se iau din Registrul de urmărire a realizării
bugetului de venituri şi cheltuieli a producţiei, partida
Cote de cheltuieli primite.
12.3. Calculaţia efectivă a costului de producţie în societăţile
agricole cu capital de stat
4. După repartizarea cheltuielilor indirecte, se adaugă în
vederea determinării cheltuielilor totale pe obiecte de
calculaţie, cheltuielile din perioada precedentă dar
care se cuvin perioadei curente, cum sunt: producţia
în curs de execuţia şi cota de cheltuieli înregistrate în
avans;

Calculaţia propriu zisă a costului de producţie, ca regulă


generală în unităţile agricole, se realizează pe baza
metodelor clasice.
12.4. Analiza informaţiilor privind costul de producţie

Costul de producţie reprezintă unul din indicatorii


sintetici ai activităţii unităţilor agricole, care permite
studierea eficienţei cheltuielilor în corelaţie cu
volumul producţiei. Pentru analiza costului se
utilizează în principal aceeaşi indicatori ca şi la analiza
cheltuielilor, şi anume:
• Gradul de îndeplinire al planului (% Cp);
• Abaterea absolută a costului efectiv faţă de plan
(ΔCp);
Costul de producţie este influenţat în mod direct de doi
factori: cheltuielile de producţie (Ch) şi producţia
obţinută(Q).