Cap. III.

Piata turistica

3.1. Specificul pietei turistice

3.1.1. Continutul si caracteristicile pietei turistice

Datorita specificului sau aparte, de producator si ofertant al unor “produse abstracte”, fara suport
material, turismul si-a creat o piata proprie a serviciilor pe care le furnizeaza, care, desi seamana cu alte
forme de existenta a pietei, functioneaza in mod distinct si este determinata de factori specifici.
Desi, intr-o acceptiune foarte generala, se poate spune ca piata turistica este locul in care se
intalnesc si se confrunta cererea cu oferta de produse turistice, exista o serie de elemente particulare,
care amplifica semnificatiile conceptului de piata turistica. Astfel, in procesul de definire a pietei
turistice este necesar sa se tina cont de urmatoarele elemente:
 produsul turistic, alcatuit din atractia naturala si antropica si din serviciile care ii determina
! continutul;
 firmele turistice, respectiv cele care au ca obiect de activitate prestarea de servicii care intra in sfera
de cuprindere a turismului;
 particularitatile consumatorilor de turism;
 spatiul geografic si economic in care au loc actele de vanzare-cumparare a serviciilor turistice;
 perioada de timp in care se efectueaza prestatia turistica etc..
Pornind de la aceste elemente care determina continutul pietei turistice, putem spune ca aceasta
se caracterizeaza printr-o serie de particularitati, dintre care1:
 este o piata cu finalitate specifica, turistii urmarind procurarea unor satisfactii aparte, proprii acestui
sector de activitate;
 este o piata fragmentata, rezultat al confruntarii dintre oferta extrem de eterogena si cererea
determinata de preferintele subiective ale consumatorilor de turism;
 este de o complexitate aparte in timp si spatiu, deoarece oferta turistica este perceputa initial in mod
subiectiv, ca o imagine construita in urma unor informatii care circula intre turistii potentiali si
efectivi, obiectivandu-se abia in momentul consumului propriu-zis;
 este o piata pe care actioneaza mai multi decidenti, actul de procurare a unui produs turistic putand fi
influentat de o serie intreaga de participanti;
 prezinta un grad de risc mai ridicat, incertitudinile ofertantilor fiind mai numeroase decat in cazul
pietei bunurilor materiale.
Pe baza acestor particularitati, se poate spune ca piata turistica reprezinta o “... sfera economica
de interferenta a intereseler purtatorilor ofertei turistice, materializata prin productia turistica, cu cele ale
purtatorilor cererii turistice, materializata prin consum... interferenta transformata prin suprapunere in
timp si spatiu a celor doi factori (oferta si cererea)”2.

3.2. Studierea pietei turistice

3.2.1. Modalitati de abordare a studiului de piata si de culegere a informatiilor

Firmele turistice isi desfasoara activitatea intr-un mediu extrem de dinamic, cu care se afla in
relatii de interdependenta reciproca. In cadrul acestor relatii, piata detine locul si rolul principal, terenul

1
- Cosmescu I., “Turismul -fenomen complex contemporan-“, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, pag. 81
2
- Cosmescu I., Op. Cit., pag. 81
de intalnire si confruntare a cererii cu oferta turistica. Pentru a desfasura o activitate eficienta, firmele
trebuie sa cunoasca permanent fenomenele pietei, sa obtina un flux de informatii noi, pertinente,
complexe, despre parametrii pietei.
Pentru a cunoastere in detaliu factorii esentiali ai pietei si tendintele lor de evolutie, este necesar
sa se apeleze la studii de piata, efectuate fie de catre specialistii firmelor in cauza, fie de catre firme
specializate.
Procesul de cercetare este deosebit de complex si presupune parcurgerea, sub un control
permanent si riguros, unor etape succesive, intr-o anumita ordine3:
 identificarea problemei si definirea scopului cercetarii;
 elaborarea obiectivelor si ipotezelor;
 estimarea prealabila a valorii informatiei care va fi obtinuta prin cercetare;
 alegerea surselor de informatii;
 selectarea modalitatii de culegere si sistematizare a informatiilor;
 recoltarea informatiilor;
 prelucrarea informatiilor;
 analiza si interpretarea;
 redactarea studiului si elaborarea concluziilor.
Procesul de cercetare a pietei turistice se desfasoara intr-o maniera impusa de teoria si practica
marketingului bunurilor materiale, fapt pentru nu vom detalia fiecare etapa a studiului, ci ne vom ocupa
in continuare doar de anumite aspecte specifice cercetarii de marketing turistic.
Studierea pietei turistice se poate realiza atat in mod direct (pe baza informatiilor de teren), cat si
indirect (pe baza informatiilor de birou), iar obiectivele urmarite prin procesul de cercetare vizeaza
furnizarea tuturor informatiilor necesare fundamentarii deciziilor de piata, atat sub aspect cantitativ, cat
si calitativ.
Abordarea pietei se poate realiza pe doua directii majore: in ansamblul ei (urmarindu-se
principalii parametri care ii caracterizeaza dimensiunile si structura, fie static, fie dinamic), sau pe
directia unor fenomene specifice (cerere, oferta etc.).
In continuare, ne vom opri asupra principalelor metode de abordare a studierii pietei si anume4:
1. Studierea indirecta, pe baza informatiilor de birou (din evidente statistice, financiar-contabile,
tehnico-operative, studii, rapoarte etc.), care are avantajul de a fi usor de realizat si cu costuri relativ
reduse, are un grad inalt de operativitate, dar are dezavantajul de a nu acoperi integral aria
mecanismelor si proceselor pietei si este o cercetare post-facto.
2. Studierea directa, bazata pe informatii culese direct de la purtatorii acestora, permite abordarea si
reliefarea tuturor proceselor si fenomenelor economice, dar necesita un personal de specialitate cu
grad inalt de pregatire si antreneaza costuri ridicate.
Metodele de cercetare directa sunt variate, delimitandu-se dupa criterii diferite (modul de
desfasurare in timp, locul de desfasurare, profilul cercetarii etc.); dintre acestea, foarte important este
modul de antrenare a purtatorului de informatii, in functie de care se disting observarea si ancheta.
2.1. observarea, constituie o modalitate de cercetare directa prin care informatiile sunt culese fara a
antrena purtatorii acestora, ci prin supravegherea turistilor, in scopul cunoasterii modului in care
se comporta turistii in diferite situatii (pe timpul voiajelor, servirii mesei, cazarii sau
agrementului). Observarea se poate realiza fie in mod mecanic (prin intermediul unei aparaturi
specifice, cum ar fi camerele video), fie in mod personal (caz in care informatiile se culeg de
catre un personal avizat -receptioneri, ghizi, sefi de sala etc.-);
2.2. ancheta, metoda de culegere a informatiilor direct de la purtatorii acestora, probabil cel mai des
utilizata in cercetarea directa. Operatiunea de anchetare se poate realiza in mod exhaustiv sau
prin sondaj (selectiv).
Informatiile pot fi transmise pe cale orala (telefonic sau prin operatorii de interviu) sau pe cale
scrisa (prin terminalele computerelor, prin posta). Comunicarea directa, prin operatori de interviu, desi

3
- Balaure V. (Coord.), “Marketing”, Ed. Uranus, Bucuresti, 2000, pag. 125-129
4
- Balaure V., Op. Cit., pag. 240
costisitoare, prezinta avantajul de a genera mult mai multe informatii de natura cantitativa sau calitativa
(inclusiv observarea reactiilor si mimicii intervievatului). Comunicarea fata in fata se poate realiza in
mod individual (confidential) sau in grup, caz in care intrebarile sunt adresate simultan mai multor
subiecti.
Instrumentul prin intermediul caruia se culeg informatiile in cazul anchetei este chestionarul, cel
care determina insusi succesul anchetei si care trebuie sa indeplineasca doua conditii esentiale:
 validitatea (respectiv capacitatea de a furniza informatii relevante pentru obiectivele urmarite);
 fidelitatea (sa produca rezultate care variaza in limite previzibile admise de teoria si practica de
specialitate).
In procesul de elaborare a unui chestionar trebuie sa se tina cont de o multitudine de aspecte5,
care au relevanta in construirea cu succes a chestionarului. Astfel, trebuie sa se aiba in vedere
urmatoarele:
 determinarea necesarului de intrebari care sa acopere subiectul investigat si sa corespunda
obiectivului cercetarii;
 determinarea tipului de chestionar (structurat, nestructurat etc.), formularea continutului intrebarilor
(in functie de tipul si calitatea intrebarilor) si ordonarea acestora, intr-o succesiune logica, de la
simplu, la complex);
 determinarea dimensiunilor si formatului chestionarului, redactarea intr-o formula cat mai atractiva;
 codificarea si elaborarea instructiunilor de completare.
De obicei, inainte de a fi folosite, chestionarele se pretesteaza, respectiv se verifica daca au fost
redactate corespunzator, astfel incat sa se acopere problematica vizata, sa starneasca interesul
intervievatilor, intrebarile sa fie clare, usor de inteles si sa nu creeze confuzii.
In cazul cercetarilor selective, este foarte important sa se stabileasca marimea esantionului care
urmeaza sa fie supus investigatiei, in functie de resursele materiale, financiare, umane si de timp
disponibile si in conformitate cu principiile teoriei si practicii statisticii.

3.2.2. Oferta turistica

Oferta turistica reprezinta un sistem compus din elemente de atractivitate (resurse naturale si
antropice) si elemente functionale (echipamente si servicii) prin intermediul carora se materializeaza si
valorifica atractiile turistice, ansamblate in scopul satisfacerii cererii turistice.
Oferta turistica se caracterizeaza prin anumite particularitati specifice. Astfel:
 are un caracter complex si, totodata, eterogen, rezultat al structurii sale binare (elemente de
atractivitate si oferta de servicii); din acest motiv se poate diferentia si descompune in mai multe
grupe de oferte particulare;
 elementele structurale au valori turistice diferite de-a lungul anului; astfel, elementele de
atractivitate, asociate cu conditiile climaterice determina sezonalitatea turistica, iar elementele
functionale variaza in limite determinate de capacitatea tehnico-organizatorica (unitati, dotari,
personal etc.); printr-o combinare justa a celor doua tipuri de elemente, se poate asigura satisfacerea
cererii turistice si in momentele in care atractia turistica lipseste sau se diminueaza (cel mai frapant
exemplu il poate constitui turismul de agrement practicat in Las Vegas, statiune fondata pe un
teritoriu lipsit complet de elemente de atractivitate naturala);
 oferta turistica se caracterizeaza printr-un grad ridicat de rigiditate, determinat de incapacitatea
deplasarii in spatiu pentru a intalni cererea;
 datorita specificului serviciilor care intra in componenta sa, oferta turistica nu poate fi stocata (cu
toate ca, la destinatiile turistice se pot achizitiona suveniruri care isi gasesc utilitatea la domiciliul
turistilor).

5
- Juganaru M., “Teorie si practica in cercetarea de marketing”, Ed. Expert, Bucuresti, 1998, pag. 36-47
! 1. Principalii factori care determina nivelul si structura ofertei turistice sunt:
Factori naturali si antropici (factori naturali de clima, resurse naturale si antropice, fauna si flora
etc.).
Cu anumite exceptii, pentru ca un anumit spatiu sa fie atractiv si sa aiba valoare turistica, el
trebuie sa ofere anumite conditii, fie naturale, cum ar fi: peisaje naturale frumoase si nepoluate,
configuratie geografica echilibrata, conditii meteorologice prielnice, fauna rara etc., fie antropice,
respectiv resurse de patrimoniu cultural, religios, arhitectural etc., de natura muzeelor, cladirilor
istorice, manastirilor etc..
Exista insa pericolul ca anumite zone turistice sa se supraaglomereze, iar prin valorificarea
excesiva a unor resurse turistice sa se degradeze patrimoniul -natural, in special- si sa se diminueze
interesul anumitor categorii de turisti, cum ar fi iubitorii de arta sau cei care practica turismul
ecologic.
2. Factori economici si tehnici (nivelul de dezvoltare a sectorului tertiar, baza tehnico-materiala
turistica).
Cresterea volumului de activitate in sectorul tertiar constituie atat premizele, ci si factorii
dezvoltarii ofertei de servicii turistice; anumite servicii, desi destinate satisfacerii nevoilor
individuale ale membrilor societatii, contribuie la formarea ofertei turistice (servicii de transport si
telecomunicatii, servicii medicale etc.).
Pe de alta aparte, oferta turistica depinde de marimea, structura si calitatea bazei tehnico-
materiale (in care sunt incluse structurile de cazare, alimentatie publica, tratament si agrement) , ale
carei dimensiuni depind de resursele materiale si financiare investite, precum si de tehnologia prin
care este generata.
3. Factori umani.
Calitatea resurselor umane care activeaza in turism poate influenta in mod considerabil oferta
turistica. Ponderea importanta detinuta de forta de munca in turism particularizeaza aceasta activitate
si influenteaza chiar atractivitatea turistica. Personalul bine pregatit din punct de vedere profesional,
cu o inalta constiinta morala, constient de raspunderea care ii revine in actul prestatiei, contribuie in
mod direct la realizarea unei calatorii turistice reusite si la cresterea prestigiului prestatorilor de
servicii turistice.

3.2.3. Cererea turistica

Cererea turistica se caracterizeaza printr- serie de trasaturi specifice, astfel:

 are un pronuntat caracter sezonier, manifestat printr-o presiune exercitata asupra ofertei in plin sezon
si printr-o Adepresiune@ in extrasezon;
 are un caracter eterogen, fiind rezultatul exprimarii unor nevoi variate ale diferitelor categorii de
turisti, care dispun de diferite capacitati de plata;
 se caracterizeaza printr-un puternic dinamism, determinat de avantul economic si de modificarile
inregistrate in psihologia consumatorilor;
 este caracterizata printr-un grad ridicat de mobilitate si, respectiv, concentrare, determinat de
caracterul rigid al ofertei; turistii se deplaseaza spre anumite destinatii turistice, fie pe plan national
(de exemplu, in Romania, spre Valea Prahovei, Bucovina, litoralul Marii Negre), fie pe plan
international (Spania, Grecia etc.).
 exprimand nevoi de ordin superior, este o cerere foarte elastica, elasticitatea manifestandu-se atat in
mod direct (variind la actiunea propriilor factori de influenta, nivelul preturilor si veniturilor), cat si
in mod incrucisat (fiind afectata de modificari ale pretului la marfuri mai putin elastice), ceea ce
poate determina amanarea satisfacerii nevoii turistice6.
Cererea si oferta turistica se pot afla in urmatoarele raporturi7:

6
- Olteanu V., Cetina I., Op. Cit., pag. 121
7
- Olteanu V., “Raportul cerere-oferta pe piata turistica”, in “Comertul modern”, nr. 1/1984
  oferta > cererea, situatie in care capacitatile turistice sunt in excedent, mai precis, in extrasezon
turistic;
 oferta = cererea, cand se inregistreaza un grad de ocupare si utilizare a capacitatilor turistice de
100% (echilibrul pietei turistice);
 oferta < cererea, situatie de plin sezon turistic, in care capacitatile turistice suntsuprasolicitate.

Modul de aparitie si manifestare a cererii turistice depinde de o serie de factori generali si

! specifici, dintre care:
1. Factori economici.
In ultimile decenii, intr-un important numar de tari s-a inregistrat o dezvoltare exploziva a
sectorului serviciilor, precum si o crestere reala a veniturilor personale, contribuind decisiv la
stimularea consumului de produse turistice. Din ce in ce mai mult, numeroase segmente de populatie
si-au indreptat economiile banesti pe directia vacantelor in afara locului si chiar tarii de resedinta,
incurajate si de o serie intreaga de masuri specifice (cursuri de schimb favorabile tarilor cu economie
in expansiune, preturi relativ mici, infrastructura adecvata etc.).
2. Disponibilitatea de timp liber.
Ritmul inalt al progresului tehnic, cresterea productivitatii muncii si chiar, eforturile
sindicale, au permis reducerea duratei timpului de munca si, implicit, cresterea duratei de timp liber,
creand astfel premizele dezvoltarii cererii turistice moderne. Astfel, a crescut nu numai timpul liber
zilnic, ci si cel saptamanal, a crescut durata si frecventa concediilor legale, ceea ce a condus la
cresterea standardului de calitate a vietii si la reorientarea timpului liber pe directia odihnei, recreerii
si calatoriilor.
3. Factori demografici si sociali.
Caracteristicile demografice (varsta, sex, marimea familiei) influenteaza intr-o foarte mare
masura comportamentul turistic si, implicit, cererea turistica (de pilda, tinerii independenti prefera
un turism de tip itinerant, in timp ce pentru familiile cu copii mici este propriu turismul de sejur,
cuplurile occidentale de pensionari prefera croazierele etc.).
Totodata, evolutia modului de organizare sociala, cresterea gradului de urbanizare, tendinta
de eliminare a granitelor sociale si propagarea pe scara larga a noilor modele culturale, prin
intermediul mass-mediei si retelei de Internet, au determinat in mod direct modificari in
comportamentul de consum. Vacantele si concediile constituie nu numai un mod de satisfacere a
nevoii de odihna si recreere, ci si un rezultat al tendintei de imitatie a stilului de viata care
caracterizeaza grupurile sociale cu venituri ridicate sau persoanele cu stat social aparte (politicieni,
vedete). Din acest motiv, se inregistreaza si modificari in evolutia cererii turistice.
4. Modul de organizare a activitatii turistice, calitatea activitatilor de marketing.
Initial, eforturile indreptate in directia organizarii productiei turistice, a distributiei si
promovarii turistice erau disipate si constituiau apanajul operatorilor turistici, in dar, in ultimii anii,
din ce in ce mai mult, se constata implicarea responsabila a autoritatilor publice in procesul de
organizare si desfasurare a activitatilor turistice.
Prin demersuri specifice (politici vamale si tarifare adecvate, masuri de facilitare si stimulare
a activitatii prestatorilor de servicii turistice -taxe, impozite- de sprijinire a eforturilor promotionale a
acestora, de amenajare teritoriala si a infrastructurii, de protejare a mediului natural, de protectie a
consumatorilor, de formare profesionala etc.), autoritatile publice pot contribui decisiv la cresterea
cererii turistice, atat pentru turistii din tara, cat, mai ales, pentru turistii straini care o viziteaza.