Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Statele membre se asigură că planurile lor de control naționale multianuale includ supravegherea
controalelor efectuate cu privire la producția ecologică și că raportul anual cuprinde date specifice
referitoare la supraveghere, numite în continuare „datele de natură ecologică”. Datele de natură ecologică
se bazează pe informații privind controalele efectuate de organismele și/sau autoritățile de control și pe
auditurile efectuate de autoritatea competentă.
Operatorul trebuie:
să ofere autorității sau organismului de control, în vederea controlului, acces la toate părțile
unității și la toate locațiile, precum și la situația contabilă și la documentele justificative
pertinente;
să ofere autorității sau organismului de control informațiile necesare în vederea controlului;
să prezinte, la cererea autorității sau a organismului de control, rezultatele propriilor programe
de asigurare a calității.
6.2.1. Cerințe specifice de control pentru plante și produse vegetale obținute din
producția agricolă sau din colectarea plantelor spontane
În cazul în care măsurile de control sunt puse în aplicare pentru prima oară, operatorul trebuie să
inițieze și să mențină ulterior:
o descriere completă a unității și/sau a localurilor și/sau a activității;
toate măsurile practice care trebuie întreprinse la nivelul unității și/sau al locațiilor și/sau al
activității care să asigure respectarea regulilor de producție ecologică;
măsurile de precauție care trebuie întreprinse pentru a reduce riscul contaminării cu produse sau
substanțe neautorizate și măsurile de curățenie care trebuie întreprinse în amplasamentele de
stocare și prin lanțul de producție al producătorului.
Declaraţia operatorului se redactează chiar și în cazul în care operatorul își limitează activitatea la
colectarea de plante spontane.
Se indică locațiile de depozitare și producție și parcelele de teren și/sau zonele de colectare
și, dacă este cazul, locurile în care au loc anumite operațiuni de procesare și/sau ambalare;
Se specifică data ultimei aplicări pe parcelele și/sau zonele de colectare în cauză a produselor
ale căror utilizare nu este compatibilă cu regulile de producție ecologică.
Înregistrările privind producția vegetală se compilează sub forma unui registru și se păstrează la
dispoziția autorităților sau a organismelor de control în orice moment la localurile exploatației.
În ceea ce privește cumpărarea inputurilor agricole: data, tipul, cantitatea de produs cumpărată.
În ceea ce privește utilizarea produselor de protecție a plantelor: motivul, data tratamentului,
tipul produsului, metoda de tratament.
În ceea ce privește recolta: data, tipul, cantitatea producției vegetale ecologice sau în conversie.
Când inspecţia are loc pentru prima oară, operatorul completează descrierea unităţii/fermei cu
următoarele documente:
o descriere completă a adaposturilor de creştere a animalelor, a paşunilor, a suprafeţelor de
exerciţiu în aer liber, a traseelor exterioare etc. şi, acolo unde este cazul, a spaţiilor de abatorizare
a animalelor, precum şi a spaţiilor de depozitare, şi ambalare a produselor animaliere, a materiilor
prime şi a inputurilor;
o descriere completă a instalaţiilor de depozitare a gunoiului de grajd provenit din creşterea
animalelor;
un plan de împrăştiere a gunoiului de grajd, stabilit de comun acord cu organismul de inspecţie şi
certificare, şi o descriere completă a suprafeţelor destinate producţiei vegetale;
după caz, contractele încheiate cu alţi producători pentru distribuirea gunoiului de grajd provenit
din creşterea animalelor;
un plan de producţie pentru unitatea de creştere ecologică a animalelor.
Animalele se identifică în permanenţă prin tehnici adaptate fiecărei specii, individual pentru
mamifere mari şi individual sau pe lot pentru păsări şi mamifere mici.
Înregistrarea animalelor se face în registrul de creştere a animalelor care ramâne la
dispoziţia organismelor de inspecţie şi certificare în orice moment, la sediul unităţii/fermei.
Registrele de creştere a animalelor conţin o descriere completă a sistemului de management al
fermei care include:
a) evidenţa, pe specii, cu privire la intrarea animalelor: originea, data intrării, perioada de
conversie, marca de identificare şi antecedentele veterinare;
b) evidenţa, pe specii, cu privire la ieşirea animalelor: vârsta, numărul, greutatea la tăiere, marca
de identificare şi destinaţia;
c) evidenţa animalelor pierdute şi motivele pierderii acestora;
d) evidenţa în ceea ce priveşte furajarea: tipul furajului, inclusiv suplimentele furajere, proporţia
diferitelor componente ale raţiei, perioadele de acces la suprafeţele de exerciţiu în aer liber,
perioadele de transhumanţă, daca există restricţii la acestea;
e) evidenţa cu privire la prevenirea bolilor, tratamentul şi la asistenţa veterinară: data
tratamentului, diagnosticul, tipul produsului administrat, modalităţile de tratament şi reţeta
eliberată de medicul responsabil cu asistenţa veterinară, o dată cu prezentarea motivelor şi a
termenului de aşteptare impus înainte de comercializarea produselor animaliere.
Unităţile de preparare care utilizează produse provenite din agricultura ecologică şi produse care
nu provin din aceasta trebuie:
să dispună de spaţii complet separate pentru depozitarea produselor,
operaţiunile să se efectuează în mod continuu până când este completată seria de producţie,
separată în timp şi în spaţiu,
evitarea cu orice amestec de produse care nu provin din agricultura ecologică (spăplarea
instalaţiilor, etc).
Tradiționalitatea este elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge de
alte produse similare aparținând aceleiași categorii; tradiționalitatea nu poate să se limiteze la o
compoziție calitativă sau cantitativă ori la un mod de producție stabilit printr-o reglementare comunitară
sau națională ori prin standarde voluntare; totuși această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau
standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiționalității unui produs;
Registrul naţional al produselor tradiţionale este un registru înfiinţat şi administrat de Direcţia
Generală Industrie Alimentară, prin compartimentul de specialitate cu atribuţii în domeniul produselor
tradiţionale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a figura în acest Registru, produsul tradiţional trebuie să fie fabricat din materii prime
locale; să prezinte o reţetă tradiţională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip
tradiţional de producţie şi/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obţinere a produsului şi operaţiuni de
prelucrare realizate manual şi să dovedească un mod de lucru tradiţional.
Oficiul Naţional al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti este instituţia publică, cu
personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale care asigură:
- promovarea conceptului „Produse de calitate” precum şi a conceptului „Produse ecologice”
- asistenţă tehnică producătorilor/procesatorilor în elaborarea documentaţiei conform legislaţiei
comunitare şi naţionale pentru a solicita protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de
origine şi specialităţilor tradiţionale garantate ale produselor agricole sau alimentare
româneşti, la nivel naţional şi comunitar;
- promovarea imaginii produselor tradiţionale şi ecologice româneşti;
- promovarea conceptului "Produs de calitate" precum şi a conceptului "Produse ecologice";
- asistenţă tehnică în elaborarea de proiecte pentru promovarea produselor tradiţionale şi
ecologice româneşti;
- verificarea conformităţii documentaţiei elaborate pentru a solicita protecţia denumirii de
origine ale produselor agricole sau alimentare româneşti la nivel naţional şi comunitar, cu
prevederile legislaţiei comunitare şi naţionale ;
- diseminarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare privind produsele tradiţionale şi
ecologice româneşti în rândul producătorilor agricoli şi procesatorilor;
- organizarea de seminarii, cursuri şi acţiuni de formare şi informare pentru grupul de
producători sau procesatori, fermieri, asociaţii profesionale.
În conformitate cu Ordinul nr. 690/2004 pentru aprobarea “Normei privind condiţiile şi criteriile
pentru atestarea produselor tradiţionale”, în perioada 2005-2013 (30 iunie 2013) au fost înregistrate în
Registrul de atestare a produselor tradiţionale, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – 4402
produse tradiţionale. Din totalul de 4402 de produse tradiţionale atestate şi înregistrate la nivel naţional
numărul cel mai mare este deţinut de produsele din carne (1541), urmat de produsele din lapte (1535),
produsele de panificaţie şi patiserie (750). La categoria băuturi sunt înregistrate (285), din legume-fructe
(dulceţuri, gemuri) – 193 iar produse tradiţionale din peşte - (11).
"Denumirea de origine protejată" este o denumire care identifică un produs:
a) originar dintr-un anumit loc, regiune sau, în cazuri excepţionale, ţară;
b) a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează în principal sau exclusiv unui anumit
mediu geografic cu factori naturali şi umani proprii;
c) ale cărui etape de producţie se desfăşoară, toate, în zona geografică delimitată.
O denumire de origine protejată sau o indicaţie geografică protejată trebuie să fie conformă cu un
caiet de sarcini care să includă cel puţin:
a) denumirea care urmează a fi protejată ca denumire de origine sau indicaţie geografică, astfel
cum este folosită în limbajul comercial sau în limbajul comun, şi numai în limbile care sunt sau au fost
folosite în mod tradiţional în descrierea unui produs specific în zona geografică delimitată;
b) descrierea produsului, inclusiv materiile prime, dacă este cazul, precum şi principalele
caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale produsului;
c) dovada faptului că produsul este originar din zona geografică delimitată;
d) descrierea metodei de obţinere a produsului şi, după caz, a metodelor locale autentice şi
invariabile, precum şi a informaţiilor legate de ambalare, atunci când grupul solicitant stabileşte şi oferă o
justificare suficientă, specifică produsului, pentru care ambalarea trebuie să aibă loc în zona geografică
delimitată în scopul de a păstra calitatea, de a garanta originea sau de a asigura controlul, ţinând seama de
legislaţia Uniunii, în special de legislaţia privind libera circulaţie a mărfurilor şi libera furnizare a
serviciilor;
e) elemente care să stabilească: legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului şi mediul
geografic sau după caz, legătura dintre o anumită calitate, reputaţia sau o altă caracteristică a produsului şi
originea geografică;
f) numele şi adresa autorităţilor sau, dacă sunt disponibile, numele şi adresa organismelor care
verifică respectarea dispoziţiilor caietului de sarcini, precum şi sarcinile precise ale acestora;
g) orice normă specifică de etichetare a produsului în cauză.
Denumirile de origine protejate şi indicaţiile geografice protejate pot fi utilizate de orice operator
care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini corespunzător.
Produsele agricole ori alimentare care poartă o indicaţie geografică protejată (I.G.P.), o denumire
de origine protejată (D.O.P.) sau specialitate tradiţională garantată (S.T.G.) îndeplinesc criteriile cuprinse
în caietul de sarcini trebuie să fie certificate de organisme private de inspecţie şi certificare a produselor
agricole sau alimentare, similar cu produsele ecologice, conform standardului european EN 45011 sau a
standardului ISO/CEI 65.
Fig. 11. Logo pentru indicaţie geografică protejată (I.G.P.), o denumire de origine protejată
(D.O.P.) sau specialitate tradiţională garantată (S.T.G.)
(după MADR, 2014)