1

Războiul din Afganistan

Adelina Ile

ABSTRACT. The War in Afghanistan is an attempt to synthesize Adelin Petrișor’s reports,

who went through the dangers of the war beginning in 2001 and ending in 2014. The
journalist’s reports are incredible, they present the war, the soldiers lives in the military camps
and the difficulties they face there. Adelin Petrișor manages to capture the life of Afghan
civilians in short stories of reports, also he is speaking about the country’s problems with the
cultivation of poppy that produces the opium. The opium is later exported all over the world.

In this paper I will try to present the impressions and emotions lived by Adelin during
the short period of accompanying the romanian soldiers in the Afghanistan war. I will write
about disturbing realities, sad realities such as the number of deayhs of NATO soldiers just as
the war reporter reported to us. He’s trying to present the horror of the war by describing the
scenes of fighting between the romanian and american soldiers against the talibans.
 2

INTRODUCERE. Războiul din Afganistan a început pe 7 octombrie 2001, cand a fost

începută Operațiunea Enduring Freedom (OEF) de armata SUA împreună cu armata britanică,
ca raspuns la atacurile asupra SUA de la 11 septembrie 2001. Marea Britanie, din 2002, a
condus propria sa operațiune militară, Operațiunea Herrick, ca parte a aceluiași război din
Afganistan. (Wikipedia)

Analiza pe mai multe din reportajele lui Adelin Petrișor demonstrează o parte a
războiului pe care nu toți oamenii o cunosc. El ne prezintă fapte șocante, dar care au devenit o
obișnuință pentru soldații români din război și nu numai. De asemenea jurnalistul a surprins
evenimente obișnuite și din viața civililor afgani, cum ar fi momentul când aceștia se
droghează, deoarece este mai ieftin să te droghezi în Afganistan decat să îți cumperi mancare,
surprinzând raziile soldațiilor pentru culegerea informațiilor observam că sunt un eșec pentru
că sunt foarte puțini civili ce sunt dispuși să împărtașească informații de frica talibanilor.

Obiectivele acestei lucrări sunt de a sintetiza cât mai bine posibil reportajele lui Adelin
Petrișor, dar și de a prezenta opinia personală a jurnalistului despre războiul și tragedia din
Afganistan, expuse în cartea sa Războaiele mele.

În vederea scrierii acestei lucrări am urmat metoda de prelucrare a informațiilor, dar și

de interpretare a datelor cercetării. Am ales această temă datorită impactului pe care Adelin
Petrișor l-a avut asupra întregii țări cu reportajele sale incredibile, ce puneau într-o cu totul
altă lumină viața soldaților, dar și a locuitorilor din Afganistan pe perioada războiului.
 3

CAPITOL I. Adelin Petrișor (născut în data de 29 iulie 1975, in Buzău) este unul dintre cei
mai cunoscuţi jurnaliști de război din România. În incredibila sa carieră de jurnalist a vizitat
multe teritorii unde se desfășurau războaie, cum ar fi: Irak, Liban, Israel, Afganistan, Algeria,
Albania, de asemenea a intervievat o mulţime de personalitaţi de război ca: Yasser Arafat,
Ehud Barak, Valentino Rossi, Mohamed Fadlallah, etc. A devenit și autorul unor cărţi foarte
apreciate, cum ar fi: Războaiele mele, Polirom, Iași, 2003; Țara cu un singur gras, Polirom,
Iași, 2013; și un album de fotografie intitulat Corespondent de război, Humanitas, București,
2007.

Experienţa militară a lui Petrișor se regăsește și în interviurile pe care acesta le-a

acordat după întoarcerea din război. In 2011, Adelin vorbea despre război și pace, și viaţă…
Cuvintele sale ce descriu tragica situaţie a soldaţilor răniţi îţi înmoaie și inima și genunchii
„Când eram acolo, la un moment dat au fost aduşi trei puşcaşi marini. Unul avea coloana
fracturată. Al doilea, o mână arsă, jumătate de ureche căzută, iar obrazul era făcut praf.
Ultimul, era capsat de la torace până la gât. Din cauza şocului produs de o bombă pe şosea,
avea ruptură de ficat, de splină, era ferfeniţă pe dinăuntru.”1

Analiza calitativă efectuată pe lucrarea autorului și reporterului de razboi, Adelin

Petrișor, dezvăluie o realitate crudă, probabil de aceea se numește și realitate. Ororile
prezentate cu sinceritate de către Petrișor sunt menite pentru a transmite un mesaj real, anume
acela că războiul provoacă suferinţă în ambele tabere. Poporul nu cunoaște suferinţele prin
care trec soldaţii romani, dar nu numai, plecaţi de acasă pentru a își servi patria.

Despre Adelin mai putem spune că este unul dintre cei mai buni reprezentanţi ai
jurnalismului de razboi. Jurnalismul de război reprezintă o arie a jurnalismului mai greu de
accesat. Chiar dacă orice jurnalist are nevoie de curaj în meseria sa, pentru a fi jurnalist de
război ai nevoie de curaj suplimentar, trebuie să fii pregătit pentru posibilele traume prin care
vei trece, deoarece luptele duse până la moarte dintre soldaţi si talibani nu sunt un lucru chiar
ușor de digerat. Războiul în sine este un lucru îngrozitor, moarte, moarte și iar moarte.
Populaţia afgană trăiește de ani de zile în terorare, se tem de talibani, dar nu-i ajută nici pe
soldaţii NATO deoarece se tem de repercursiunile talibanilor.

Acţiunile soldaţilor români întreprinse în războiul din Afganistan sunt relatate de către
Adelin Petrișor, jurnalistul de război, în așa fel încât să reflecte realitatea crudă și dureroasă.
Reportajele sale apărute la Realitatea TV demonstrează pericolele la care se expun
1
Radu Pocovnicu, Adelin Petrișor: Jurnalismul de război, în Flacăra, http://revistaflacara.ro/adelin-petrisor-
jurnalismul-de-razboi/ (14 ian. 2018)
 4

compatrioţii noștri, periculoasele misiuni pe care le întreprind cu scopul eliminării

insurgenţilor. Luptele duse până la moarte în care se angajează, cu scopul câștigării unui ban
cinstit.

Acţiunile întreprinse în Afganistan de către armata NATO au început în 2001 după

atacurile asupra SUA din data de 11 septembrie 2001. Din 2001, România ca membră NATO
a participat la Razboiul din Afganistan de partea Coaliţiei Multinaţionale conduse de SUA. În
ianuarie 2010 se aflau în Afganistan 1.092 de militari români. Peste 900 dintre români sunt
implicaţi în misiuni de menţinere a securităţii în regiunea Qalat, una dintre cele mai
periculoase zone din Afganistan. Pe 8 aprilie 2010, președintele de atunci, Traian Basescu a
anunţat că va crește numărul militarilor trimiși in Afganistan până la 1800, dar în anul 2013 se
aflau doar 1600 de soldaţi români trimiși în misiuni pe acest periculos teritoriu. În 16 de ani
de prezenţă în Afganistan, România a pierdut 28 de militari, numărul răniţilor depășind cifra
100. Din nefericire au existat cazuri și de civili uciși în Afganistan în această perioadă.

CAPITOL II. Adelin Petrișor vizitează pentru prima dată tabara românilor din Kandahar, de
unde ajunge la un avanpost aflat în sudul Afganistanului. Aici întâlnește Batalionul 33
vânători de munte ce se luptă cu talibanii împreună cu forțele americane și cu polițiștii afgani.
Insurgenții atacă deseori convoaie americano-române, aceste atacuri soldându-se cu morți din
ambele tabere. Bombele talibanilor sunt cele mai periculoase arme, nici nu pot fi observate,
dar atunci evitate… Tancurile românilor sunt asemenea cutiilor de conserve, vara prea cald,
iarna prea frig, praf și vizibilitate proastă.

Uneori războiul în sine pare fară scop deoarece misiunile militarilor din diferite țări
NATO par lipsite de rezultat.

Talibanii arestați de poliția afgană nu-și recunosc identitatea, toți susțin că poliția i-a
arestat fără motiv când aceștia doreau să cumpere ceva. Legaturile tribale sunt mai puternice
ca legea, fiind foarte mulți polițiști corupți care luptă de partea talibanilor. Aparent 80% din
 5

talibani sunt analfabeți, dar majoritatea știu folosi un kalashnikov.

În cartea sa Războaiele mele Adelin a prezentat întâmplările sale din Afganistan

începând cu întâlnirea sa cu ofițerul Pedro, care i-a spus de la început despre acțiunile
talibanilor dornici de răzbunare: ,, -Ha-ha-ha, știi doar cum spun americanii în armată: Hurry
and wait! (Grăbește-te și asteaptă!) […] Acum o săptămană, cu un convoi mult mai mare, am
fost atacați chiar în apropiere de baza noastră.

-Ceva nasol? Morți, răniți? Am întrebat.

-Nu din rândul nostru, mi-a zis zâmbind. Am reușit să scoatem din luptă vreo șapte talibani. A
fost însa destul de urât. Am luptat cam o jumătate de oră.”2

Jurnalistul de război folosește în cartea sa descrieri realiste ale scenelor de război ce

reproduc cu exactitate faptele petrecute: ,, Deodată, prrrrrrrrrrr! O rafală lungă de armă
automată a spart liniștea. Instantaneu toți am mușcat pământul.”3 Adelin Petrișor a rămas în
siguranță pe timpul acestui eveniment neplăcut datorită dibăciei unuia dintre compatrioții
noștri: ,,Unul dintre români m-a luat de vestă și m-a aruncat într-un mic sanț de pe marginea
drumului.”4

Dramele de pe front sunt relatate la intensitatea trăită de către autor, la fel este și
experiența de neuitat pe care Petrișor a trăit-o alături de comandantul Tiberius Petre, poreclit
Pedro de către camarazii de luptă. În cartea Războaiele mele, dialogul dintre reporter și
comandant dezvăluie umanitatea acestui soldat plecat departe de țara sa natală, se vede că
duce dorul familiei: ,,[…] singurul gând care mă stăpanește este să mă întorc acasă la fetița
mea.”5 Umanitatea acestei mașini de ucis nu se oprește aici, își destăinuie gândurile, gânduri
2
Adelin Petrișor, Războaiele mele, Ediția a II-a. Cuvânt înainte de Cristian Tudor Popescu, Polirom, Iași, 2003,
p. 108.
3, 4
Ibidem, p. 117.
5, 6
Ibidem, p. 118.
 6

ce îl diferențiază de un adevarat ucigaș cu sânge rece, el încearcă să se detașeze emoțional de

tot ce se petrece în jurul său: ,, Când trag în plin, încerc să nu mă gândesc că împușc un om, ci
o țintă, ca la antrenament. Nu este plăcut să știi că ai omorât un om, fie el și un descreierat de
taliban.”6

Din nefericire, comandantul Tiberius Petre a murit în ultima misiune pe care

comandoul o avea în Afganistan. Înainte cu două săptamani de a reveni acasă in țară, soldații
au primit misiunea de a aresta câțiva talibani care acționau în zonă. În timpul misiunii
talibanii s-au refugiat într-o casă dărăpănată și desi era o ruină, zidurile erau groase, astfel că
nici măcar grenadele militarilor nu izbuteau să ajungă la insurgenți. Căpitanul și-a schimbat
poziția, a facut un pas, iar acel pas i-a devenit fatal, deoarece a fost împușcat. Un glonț i-a
străpuns plămanii și inima. Glonțul a ieșit prin spatele căpitanului, iar acesta s-a prăbușit.

Căpitanul a strigat după ajutor, iar când medicul a venit, acesta i-a spus că îl doare
capul, deși nu avea nimic la cap, de fapt creierul căpitanului nu se mai oxigena. Medicul i-a
dat vesta jos, iar între timp lupta dintre soldați și talibani a continuat. În această luptă au fost
eliminați doi dintre cei mai importanți lideri ai talibanilor în acel moment.

Soția lui Tiberius vorbise cu el cu doar câteva ore înainte de moartea acestuia. Din cei
șase ani de căsnicie pe care cei doi îi aveau, trei ani Tiberius i-a petrecut pe front. Birocrații
nu au fost impresionați de moartea tânărului comandant și inițial nu au permis ca trupul său sa
fie înmormântat în cimitirul eroilor, unde zac cadavrele soldaților din cel de-al Doilea Război
Mondial, dar până la urmă au cedat presiunilor, deoarece Tiberius Petre este primul român
ucis în lupta într-un schimb de focuri din 1945 încoace.

CONCLUZII. Adelin Petrișor aduce trăirile războiului din Afganistan în România. Prezintă
lupta din perspectiva soldaților. El nu este un simplu urmăritor al acțiunii, el este chiar un
participant deoarece a luat parte la ororile războiului, război în care își putea pierde și viața.
 7

Părțile pozitive prezentate de jurnalist în cartea sa, sunt: familiaritatea cu care românii
conviețuiesc în taberele militare, succesele pe care le au de obicei în misiunile lor de
eliminare a talibanilor, care fac ravagii prin țara Afganistan. Nu consider că există foarte
multe părți pozitive, părțile negative dominând în această carte, doar este vorba despre un
război: morțile ce survin în urma luptelor, drogurile exportate din Afganistan în restul lumii,
neîncrederea populației afgane în soldații NATO datorită fricii de talibani, dorul soldaților de
familiile lăsate acasă.

Fiecare soldat are războiul sau personal interior în momentul în care este nevoit să
ucidă pentru a nu muri el, vorba aceea ,,ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte”, iar acest lucru
este evidențiat de Petrișor. Problemele lumii războiului capătă o nouă imagine datorită acestui
jurnalist, transformat în scriitor.

O lume în care domnește pacea este ceva la care visăm cu toții, dar acest vis este ireal
deoarece ura acumulată între națiuni nu va putea fi uitată niciodată, cicatricile războiului
rămân etern în sufletul celor care au trecut prin ororile sale.

BIBLIOGRAFIE.

Petrișor, Adelin, Războaiele mele, Ediția a II-a. Cuvânt înainte de Cristian Tudor
Popescu, Polirom, Iași, 2003.

Pocovnicu, Radu, Adelin Petrișor: Jurnalismul de război, în Flacăra,

http://revistaflacara.ro/adelin-petrisor-jurnalismul-de-razboi/ (14 ian. 2018)