Metoda celor mai mici patrate

Noţiuni teoretice

Fie cazul unei dependente liniare de tipul f(x)=ax+b considerata ca fiind dreapta cea
mai probabila care trece prin punctele experimentale (xi,yi)i=1…n.
Pentru trasarea dreptei f(x) este necesara calcularea pantei a si termenului liber b.
Primul pas este reprezentarea grafica a sirului de valori experimentale pentru a verifica daca
punctele respective urmeaza o evolutie liniara; in caz contrar nu are sens sa se efectueze
interpolarea.
Se va considera ca in procesul de masurare valorile xi nu sunt afectate de erori sau mai
corect spus ca erorile in cazul valorilor individuale xi sunt neglijabile fata de erorile ce
afecteaza valorile individuale yi.
Cu alte cuvinte diferentele ∆yi,i=1…n:
y1 – f(x1)= ∆y1
y2 – f(x2)= ∆y2 (1)
………………
yn – f(xn)= ∆yn
vor fi diferite de zero.
Metoda celor mai mici patrate este o metoda de calcul pentru valorile cele mai probabile ale
parametrilor a si b si rezulta din conditia ca suma patratelor diferentelor ∆yi sa fie minima:
n
S = ( ∆y1 ) 2 + (∆y 2 ) 2 + … + ( ∆y n ) 2 = ∑ ( ∆y 2 ) = min (2)
i =1

Pentru o mai buna intelegere a conditiei de minim in cazul sumei patratelor diferentelor,
Σi=1..n(∆yi)², se face o prezentare grafica in figura 1:

Conditia care se impune in cazul acestei metode este ca punctele experimentale de

coordonate (xi,yi)i=1…n sa fie distribuite in mod aproximativ egal de o parte si alta a dreptei
f(x). Se asociaza fiecarui punct experimental (xi,yi) un patrat cu latura egala cu |yi-f(xi)|. Suma