Anul

II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

Sinteze curs 5
Data: 4 noiembrie 2020

STATUL – SUBIECT PRINCIPAL AL DREPTULUI INTERNAȚIONAL

1. Noțiune, elemente constitutive
2. Neutralitatea statelor
3. Recunoașterea statelor și a guvernelor

1. NOȚIUNE, ELEMENTE CONSTITUTIVE

Potrivit art. 1 din Convenția de la Montevideo (1933), pentru ca o entitate să fie subiect de drept
internațional, de tip statal, trebuie „reunite următoarele condiții: populație permanentă, teritoriu
determinat, guvern și capacitatea de a intra în relații cu alte state”. Odată întrunite aceste cerințe, suntem în
prezența statului, ca subiect „direct și nemijlocit al dreptului internațional, având capacitatea deplină de a-și
asuma totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter internațional. Calitatea de subiect de drept
internațional este rezultatul suveranității statului. Statele sunt singurele subiecte de drept internațional ce
dețin atributele suveranității. Suveranitatea este baza politică și juridică a calității statului de subiect de drept
internațional”1.
Statele sunt egale din punct de vedere juridic, indiferent de întindere, populație, dezvoltare.
Potrivit Cartei drepturilor și îndatoririlor economice ale statelor, adoptată de Adunarea Generală a
O.N.U. în anul 1974, statele au următoarele drepturi și obligații:
- dreptul suveran și inalienabil de a-și alege sistemul economic, sistemul politic, social și cultural,
conform voinței poporului, fără amestec, presiuni sau amenințări externe, de orice tip ar fi ele;
- dreptul de a deține și exercita total și permanent suveranitatea în privința bogățiilor sale, a
resurselor naturale și a activităților economice, ca și posesiunea asupra lor și dreptul de a le utiliza și de a
dispune de ele;
- dreptul de a reglementa statutul investițiilor străine în limitele jurisdicției naționale și de a-și
exercita autoritatea asupra lor în conformitate cu legile și regulamentele sale și conform priorităților și
obiectivelor naționale. Nici un stat nu va fi constrâns să acorde tratament privilegiat unor investiții străine;
- dreptul de a reglementa și supraveghea activitățile societăților transnaționale în limitele jurisdicției
sale naționale și de a lua măsuri pentru ca aceste activități să se conformeze legilor, regulilor și

1
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck, București, 2018, pag.
96.

1
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

regulamentelor și să fie conforme politicii sale economice și sociale. Societățile transnaționale nu vor
interveni în afacerile interne ale statului gazdă. Fiecare stat ar trebui, ținând cont de drepturile sale suverane,
să coopereze cu celelalte state în exercitarea acestui drept;
- dreptul de a naționaliza, expropria sau transfera proprietatea bunurilor străine, în care caz ar trebui
să verse o despăgubire corespunzătoare, ținând cont de legile și reglementările sale și de orice împrejurări
pe care le consideră pertinente. În toate cazurile când problema despăgubirii dă naștere unui diferend, acesta
va fi soluționat conform legislației interne a statului care ia măsura naționalizării și de către tribunalele acelui
stat, cu excepția cazului când toate statele interesate convin liber să caute alte mijloace pașnice, pe baza
egalității suverane a statelor și conform principiului liberului-schimb al mijloacelor;
- dreptul la practicarea comerțului internațional și a altor forme de cooperare economică, oricare ar
fi sistemul politic, economic și social. Nici un stat nu va face obiectul unei discriminări, oricare ar fi ea, bazată
doar pe aceste diferențe. În vederea comerțului internațional și a altor forme de cooperare economică,
fiecare stat are dreptul de a-și alege liber modalitățile de organizare a relațiilor sale economice externe și de
a încheia acorduri bilaterale și multilaterale compatibile cu obligațiile sale internaționale și cu nevoia de
cooperare economică internațională.
- dreptul de a se grupa în organizații de producători a produselor de bază în vederea dezvoltării
economiei lor naționale, asigurări unei finanțări stabile pentru dezvoltarea lor și, în urmărirea obiectivelor
lor, să ajute la promovarea creșterii susținute a economiei mondiale, accelerând în special dezvoltarea țărilor
în curs de dezvoltare. Toate statele au, în mod reciproc, datoria de a respecta acest drept abținându-se de la
aplicarea măsurilor economice și politice care l-ar limita;
- datoria de a contribui la dezvoltarea comerțului internațional cu mărfuri, în special prin
aranjamente și, dacă este cazul, prin încheierea unor acorduri multilaterale pe termen lung pentru produsele
de bază și ținând cont de interesele producătorilor și consumatorilor;
- responsabilitatea de a favoriza regularitatea și obținerea produselor comerciale, schimbate la
prețuri stabile, corespunzătoare și echitabile contribuind astfel la dezvoltarea echitabilă a economiei
naționale, ținând cont în special, de interesele țărilor în curs de dezvoltare;
- obligația de a promova progresul economic, social și cultural al poporului său;
- obligația de a coopera pentru facilitarea relațiilor economice internaționale mai raționale și mai
echitabile și pentru încurajarea transformărilor structurale în cadrul unei economii mondiale echilibrate
conform nevoilor și intereselor tuturor țărilor, în special a țărilor în curs de dezvoltare și ar trebui să ia
măsurile corespunzătoare în acest sens etc.
Tipuri de state:
- uniunea personală;
- uniunea reală;

2
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

- confederația;
- federația;
- statele dependente;
- protectoratele.

2. NEUTRALITATEA STATELOR

Tipuri de neutralitate:
- ocazională;
- permanentă;
- diferențiată.
Potrivit dreptului internațional, statul neutru are următoarele obligații:
- de a se abține să participe la ostilități;
- să interzică desfășurarea oricărui tip de operațiuni pe teritoriul său;
- să trateze în mod egal, nepreferențial, părțile în conflict.

3. RECUNOAȘTEREA STATELOR ȘI GUVERNELOR

Recunoașterea unui stat = „actul prin care un stat admite că o entitate politică îndeplinește condițiile
specifice unui stat (ia act de apariția acestui nou subiect de drept) și își exprimă voința de a-l considera
membru al comunității internaționale”2.
Recunoașterea poate fi:
- expresă - realizată în baza unui act (declarație oficială; notă diplomatică; mesaj, telegramă de
felicitare care pot proveni de la șeful statului sau al guvernului ori ministrului afacerilor externe);
- tacită - poate rezulta din comportamentul organelor unui stat față de statul recunoscut sau din acte
prin care se stabilesc relații diplomatice ori prin încheierea unui tratat;
- de jure - poate fi cu efecte depline sau definitivă (nu poate fi revocată);
- de facto - poate fi limitată sau provizorie;
- individuală - privește un singur stat;
- colectivă - are în vedere, în același timp, mai multe state.
Recunoașterea guvernelor
„Apare în situația în care puterea într-un stat este preluată de un guvern nou prin alte mijloace decât
cele constituționale sau când pe același teritoriu de stat s-au format două guverne”3.

2
Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, op. cit. pag. 98.
3
Ibidem, pag. 99.

3
Anul II de studiu
Disciplina: Drept internațional public I
Titular curs: conf. univ. dr. Roxana-Mariana Popescu
2020-2021

Recunoașterea guvernelor constă într-un „act unilateral prin care un stat consideră guvernul altui
stat ca organ capabil să intermedieze relațiile dintre cele două state”4.
Doctrine ale recunoașterii guvernelor:
- doctrina Jefferson (1792);
- doctrina Tobar (1907, 1923);
- doctrina Estrada (1930).
Pentru completarea informațiilor, poate fi studiată una din următoarele lucrări:
1. Raluca Miga Beșteliu, Drept internațional public, vol. I, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2014,
pag. 23-32; 33-45.
2. Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internațional public. Sinteze, Ediția 9, Editura C.H. Beck,
București, 2018, pag. 96-100.

4
Idem.