II.

3 CANINUL SUPERIOR

A. DATE GENERALE:

Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi, ei sunt încadraţi pe
arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior (spre distal).

Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:

• 1.3 pentru caninul superior drept

• 2.3 pentru caninul superior stâng.

Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 13-15
ani.

Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:

• înălţimea coronară : 10mm

• înălţimea rădăcinii : 17 mm

• diametrul coronar M-D: ,5 mm

• diametrul coronar V-P: 8 mm

Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară, din care cel median
este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al patrulea este situat pe faţa
platinală şi va forma cingulumul.

B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:

Coroana caninului superior are formă caracteristică piramidală, ce poate fi asemănată cu un vârf de
lance. Are patru feţe laterale şi o margine incizală.

I.FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Contur: -pentagonal format de marginile cervicală, mezială, distală şi incizală prin braţele sale
M şi D.

a).marginile proximale: -sunt convergente spre colet, marginea D este mai scurtă, mai
convexă şi mai convergentă decît cea M.

b).marginea cervicală: -are forma unui semicerc cu convexitatea spre apex.

 c).marginea incizală: -are formă de unghi sau de “V” cu deschiderea spre cervical. Cele
două laturi ale “V”-ului sunt inegale. Latura M este mai scurtă decât cea D care este şi mai ascendentă.
Inegalitatea laturilor situează vârful cuspidului mai aproape de marginea şi de unghiul mezio-incizal.
Unghiurile care le face marginea incizală cu marginile proximale sunt obtuze. Unghiul D este mai mare
decît cel M şi situat mai sus, aproape de 1/3 mijlocie.

2.Relieful:-este dublu convex, atât în sens vertical cât şi orizontal.

-convexitatea maximă este situată M în 1/3 cervicală

-lobii de creştere sunt mai evidenţi decât cei de la incisivi, fiind separaţi de două şanţuri.
Lobul central este cel mai proeminent şi mai mare, lobul D este cel mijlociu iar cel M este cel mai mic.

II.FAŢA PALATINALĂ

1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai reduse.

2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în cazul caninilor
superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.

a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui rudiment

de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană. Cingulumul este situat în 1/3
cervicală a feţei palatinale.

b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-

proximale. Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta mediană separă depresiunea
feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):

1.Contur:- are o formă triunghiulară (caracteristic pentru feţele proximale ale dinţilor frontali).
Triunghiul este orientat cu baza spre colet şi vârful spre marginea incizală.

2.Relieful :-este convex în dublu sens (cervico-incizal şi V-P). În 1/3 cervicală a feţei M există o
uşoară depresiune. Faţa D are dimensiuni mai reduse decât faţa M dar are un relief mai accentuat.
Convexităţile sunt mai pronunţate iar depresiunea din 1/3 cervicală apare mai accentuată. Linia coletului
are forma literei “C” şi este mai deschisă decât cea de la faţa mezială.

IV. MARGINEA INCIZALĂ:

-reprezintă zona de întâlnire a feţei vestibulare cu faţa palatinală şi are aspectul asemănător cu cel al
unei creste de smalţ. Forma şi caracteristicile sale sunt descrise la marginea incizală a feţei V.