1.

Imunitatea specifica umorala in boala parodontala

In tesuturi, bacteriile sau pordusele acestora sunt fagocitate de macrofage, ce vor prezenta
informatia antigenica limfocitelor B si T, declansandu-se un raspuns imun adaptativ (specific)
umoral sau celular.
Informatia antigenica peluata de LB, determina declansarea raspunsului umoral, limfocitele
sub actiunea mitogena a antigenelor se transforma blastic cu formarea de celule plasmocitare, ce
vor sintetiza anticorpii si LB de memorie, care vor recunoaste in mod specific antigenele.
Odata cu limfocitele specializate de memorie, se produce si o proliferare, prin expansiune
clonala, a limfocitelor nespecifice, care nu au valoare de aparare si care vor contribui la
amplificarea fenomenelor distructive, simuland si participand la eliberarea de citokine.
In parodontiul profund, domina Ac din clasa IgG si IgM.
La pacientii adulti cu parodontopatii si constata titruri mari de Ac fata de aceste specii
bacteriene, comparativ cu valorile Ac prezente la persoanele sanatoase. Valorile anticorpilor sunt
proportionale cu gradul de lezare al tesuturilor parodontale.
Tratamentul poate influenta evolutia titrurilor de Ac. Dupa manopere chirurgicale, s-a
constatat o crestere a titrului de Ac, explicabila prin favorizarea difuziunii Ag bacteriene in
tesuturi. Urmarirea in dinamica a titrurilor arata o scadere treptata, in 8-12 luni dupa tratament.

2. Imunitatea specifica tisulara in boala parodontala

Informatia antigenica este preluata de LT, care se transforma blastic sub actiunea mitogena a
antigenului, ducand la aparitia de celule T citotoxice specifice si limfokine, factori ce pot
contribui si ei la amplificarea procesului inflamator prin stimularea si eliberarea altor mediatori
la locul agresiunii antigenice.
Cercetarea nr de LT prezente in tesuturile lezate a aratat un nr mai mare in gingia persoanelor
cu gingivite, fata de cele cu parodontite. S-au constatat modificari cantitative ale LT in
parodontite in sensul diminuarii raportului CD4/CD8, cat si o activitate diminuata a LTH.
S-a constatat ca LT din tesuturile parodontale infectate au determinat producerea unor
cantintati mari de limfokine, fata de LT din tesutul parodontal al persoanelor sanatoase.

3. Patogeni parodontali ai complexului rosu

- Treponema denticola
- Tannerella forsithensia
- Porphyromonas gingivalis

4. Bacteriile parodontale ale complexului orange

Specii ce realizeaza legaturi si permit colonizarea unor bacterii cu virulenta accentuata:
- Fusobacterium
- Prevotella
- Campylobacter
- Eubacterium nodatum

5. Variatiile imunoglobulinelor serice in boala parodontala

- cresterea IgG intr-un procent aproximativ egal (40-50% din cazuri) atat la bolnavii cu forma
superficiala, cat si la cei cu forma profunda de parodontita marginala cronica
- cresteri ale IgM serice in episoadele de acutizare
- in parodontopatiile mixte (parodontite distrofice) s-au inregistrat procente crescute numai in
27% din cazuri pt IgG si 40% pt IgM, probabil datorita intensitatii mai reduse a fenomenelor
inflamatorii la nivelul parodontiului marginal, unde predomina procesele atrofico-distrofice
- cele mai insemnate cresteri ale IgM in 75% din cazuri serice se inregistreaza in formele
hiperplazice cu un aspect inflamator de tip acut sau subacut, ca urmare a unei suprainfectari
locale continue
- frecventa bolnavilor cu valori crescute de IgA serice este nesemnificativa in parodontite, un
procent mai mare de cazuri cu valori ridicate ale IgA serice fiind inregistrat in lotul cu
parodontopatii mixte