MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

GEORGE ENESCU MARIA PRODAN

NICOLAE GHERBANOVSCHI ŞTEFAN LEVAI

MANUAL PENTRU CLASA

A-XI-A

EDITURA DIDACTICĂ Şl PEDAGOGICĂ, R.A.

BUCUREŞTI, 1998
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

GEORGE ENESCU
NICOLAE GHERBANOVSCHI
‘ MARIA FRODAN
ŞTEFAN LEVAI

FIZICA
MANUAL PENTRU CLASA a Xi o

EDITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA, R.A.

BUCUREŞTI
Manualul a fost elaborat pe baza programei aprobate cu nr. 32665/1993.

Actualul manual îl reproduce pe cel din anul 1997.

Manualul a fost alcătuit astfel :

Cap. 1, G. Enescu
Cap. 2, 3, N. Gherbanovschi
Cap. 4 (§1, 2, 7), Şt. Levai
Cap. 4 (§3, 4, 5, 6, 8, 9, 10), M aria Prodan

Referenţi:

prof. dr. C. Vrejoiu

prof. dr. D. Iordache
prof. Ileana Calomfirescu
praf. M. Şoltuianu

I.S.B.N. 973 30-3625-0

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii Didactice şi ped
gogice, R.A., Bucureşti

Redactor: prof. gr. I Rodica Mihalache

Tehnoredactor: Elena Oprişeanu
 1
OSCILAŢII Şl UNDE ELASTICE. NOŢIUNI DE ACUSTICA

î.l. MIŞCAREA OSCILATORIE

1.1.1. Oscilatorul real 0

Vibraţia unei lame metalice, mişcarea pendulului unui ceasornic tradi­

ţional, mişcarea unui balansoar, mişcările atomilor unui corp în jurul po­
ziţiilor de echilibru sunt toate, cazuri particulare ale unui tip de mişcare
mecanică pe care o vom studia în acest capitol — mişcarea oscilatorie.
Pentru început, vom examina mişcarea oscilatorie a unor corpuri pe
care le-am întâlnit deseori în experienţa cotidiană.
a) în figura 1 . 1 .a, este reprezentată o lamă de oţel lungă, prinsă rigid
intr-un lăcaş, L. Depărtată de poziţia de echilibru C, lama va avea o
mişcare de o parte C', şi de alta, C", faţă de poziţia iniţială de echi­
libru. Ea execută oscilaţii. Forţele care iau naştere se opun deformărilor,
având tendinţa de a readuce lama la forma iniţială pe care a avut-o
în poziţia de echilibru, jumătatea ( 1 ) fi^nd întinsă, concomitent cu cea­
laltă (2) care este comprimată (fig. 1.1,6); S.M. este suprafaţa mediană,
conţinută în planul de simetrie al corpului. Aceste forţe sunt de natură
elastică. Datorită frecărilor, oscilaţiile se atenuează. Deoarece lama exe­
cută oscilaţii, spunem că este un oscilator.

Fig. 1.1. Forţa de revenire este de natură Fig. 1.2. Forţa de revenire Creste o com.
elastică. pouentă a greutăţii G.

3
 b) în figura 1.2 este reprezentată mişcarea unui leagăn. Scos
din poziţia verticală, de echilibru, apoi lăsat liber din A, el execută mişcări
de o parte şi de cealaltă a poziţiei de echilibru C, fiind readus din pozi­
ţiile laterale de componenta tangenţială a greutăţii, notată cu Gt.
Leagănul oscilează un timp după care mişcarea încetează datorită
frecărilor. Leagănul este un alt tip de oscilator.
în mişcările efectuate de cei doi oscilatori ttu se pot înlătura fr e c ă r ile ;
ei sunt oscilatori reali. Oscilaţia are un caracter periodic, mişcarea se re­
petă aproape identic după un interval de timp.
Măsurăm cu cronometrul timpul necesar celor doi oscilatori (lama
sau leagănul) să treacă de două ori succesiv şi în acelaşi sens prin aceeaşi
poziţie pe care o luăm ca poziţie de referinţă. Ţinând seama de procesul
de amortizare, cea mai convenabilă este poziţia verticală (de echilibru).
Mişcarea oscilatorului între două treceri de acest fel se numeşte oscilaţie
completă.
Timpul T necesar efectuării unei oscilaţii complete se numeşte peri­
oadă, unitatea de măsură a perioadei în SI este secunda:
m = i s.
Oscilaţia reală nu este o mişcare riguros periodică pentru că ea nu
se repetă identic, aşa cum se întâmplă într-o mişcare circulară şi uni­
formă în care se parcurge traiectoria identic la intervale de timp egale
cu o perioadă.
într-un interval de timp At oscilatorul efectuează n oscilaţii. Astfel,
câtul:
n _ n 1
~Ăt~~nT ~ T ’
numeric egal cu numărul de oscilaţii efectuate de oscilator în unitatea de
timp, se numeşte frecvenţă şi se notează cu v.
Deci, prin definiţie :
_ J_
V“ ~T'
Unitatea de măsură pentru frecvenţă e ste :

această unitate poartă numele de hertz (Hz).

1.1.2. Metoda stroboscopica de mâsurare a frecventei

Măsurarea perioadei sau frecvenţei unui oscilator nu este o problemă

dificilă în cazul în care perioada oscilaţiei este mare, respectiv frecvenţa
este mică. Determinarea perioadei poate fi efectuată cu cronometrul aşa
cum s-a explicat mai sus, sau măsurând timpul necesar efectuării mai mul­
tor oscilaţii şi impărţindu-1 la numărul acestora.
Acesta este însă un caz mai puţin frecvent. Chiar pentru frecvenţe
mai mici de 20 hertzi, ochiul nu poate urmări oscilatorul pe traiectorie

4
datorită inerţiei în timp a imaginii formată în scoarţa cerebrală. Măsu­
rarea cu cronometrul devine imposibilă.
în cele Ce urmează descriem o m e to d ă de măsurare a frecvenţei unui
oscilator prin compararea acesteia cu o frecvenţă cunoscută.
Presupunem că dorim să măsurăm frecveDţa oscilaţiilor produse de
lama elastică din figura 1.1, a. Prin observarea directă, ne dăm seama
că variind lungimea porţiunii care este lăsată în afara suportului fix,
frecvenţa oscilaţiilor lamei v se modifică. Cu cât lungimea capătului
liber este mai mică frecvenţa creşte. Se potriveşte această lungime astfel
încât frccvenţa lamei să fie suficient de mare pentru ca ochiul să nu mai
distingă clar conturul ci (fig. 1.3, a).
Oscilatorul iluminat continuu cu o lampă de proiecţie (S) este privit
din spatele unui disc în care se lasă o deschidere (fig. 1.3, b). Discul ob­
turator este rotit de un motor electric cu o frecvenţă de rotaţie v , con­
stantă dar reglabilă. Oscilatorul poate fi văzut numai în intervalul de
timp foarte scurt în care trece fanta. Timpul între două observări con-
sccutive este chiar perioada de rotaţie a discului obturator Td = — .

c
Fig. 1.3. Metoda stroboscopică de măsurare a frecvenţei (a şi b). O fotografie
a oscilaţiei lamei elastice obţinută cu stroboscopul (c).
 Presupunem că la prima observare lama a fost văzută în poziţia A
şi se îndrepta, de exemplu, spre dreapta (fig. 1.3, a). Dacă perioada ob­
turatorului este cu puţin mai mare decât a lamei T L[T d > TL), în inter­
valul de timp până la a doua observare lama efectuează ceva mai mult
decât o oscilaţie. Observatorul va vedea lama deplasându-se lent spre
dreapta într-un proces aparent de oscilaţie cu o perioadă foarte mare.
Pe măsură ce frecvenţa obturatorului se apropie de frecvenţa lamei a-
vansul pe care -1 ia oscilatorul de la o observare la alta se micşorează,
perioada oscilaţiei aparente este din ce în ce mai mare, crescând neli­
mitat. - ,
Pentru ca lama să fie văzută la următoarea observare în aceeaşi po­
ziţie după efectuarea unei oscilaţii complete ar fi necesar ca perioada
procesului de observare T d să fie chiar egală cu perioada T L a lamei
care oscilează, T d — T L. în aceste condiţii, lama apare ca fiind fixă într-o
anumită poziţie. Cunoscând frecvenţa obturatorului în momentul va caxe
imaginea oscilatorului este staţionară se află frecvenţa oscilatorului. Această
metodă de observare a mişcării rapide a unui corp prin iluminare» sau
observare intermitentă a corpului se numeşte stroboscopică (strobos — în­
vârtire, skopeo — a examina, în greaca veche). Dispozitivul utilizat poartă
numele de stroboscop. Stroboscopul, tiind în acest caz utilizat ca aparat
pentru determinarea frecvenţei unui oscilator, se numeşte jrecvenţmetru.
Pentru oscilatori diferiţi frecvenţa oscilaţiei este, în general, diferită.
Fiecărui oscilator îi este deci caracteristică o anumită perioadă de osci­
laţie care, pentru acest motiv, este denumită oscilaţie proprie.

1.1.3. Oscilatorul armonic ideal

în paragraful 1 . 1 . 1 . au fost prezentaţi doi oscilatori în cazul cărora

forţa de revenire este de natură elastică sau gravitaţională. Pentru a
cunoaşte mişcarea unui oscilator este necesar să se poată scrie legea lui
de mişcare. în cele ce urmează se va restrânge studiul la un singur tip
de oscilator, oscilatorul armonic ideal.
Termenul de oscilator armonic provine de la funcţiile sinus şi cosinus
— care fac parte dintr-o categorie de funcţii denumite funcţii armo­
nice — care intervin în exprimarea legii de mişcare a acestui tip de os­
cilator. Oscilaţia armonică are o însemnătate deosebită.

Modelul oscilatorului armonic (Pendulul clastic)

Un resort elastic real — pendul elastic — aproximează cu atât mai

bine un oscilator armonic, cu cât amortizarea oscilaţiilor sale este mai
mică, adică, cu cât pierderile de energie datorate frecărilor sunt mai mici.
Oscilatorul armonic ideal are o mişcare strict periodică; asupra sa nu
acţionează nici un fel de forţe de frecare. Oscilatorul armonic ideal joacă
în studiul oscilaţiilor acelaşi rol pe care îl joacă punctul material în
mecanică : ele sunt sisteme idealizate, care nu există în realitate, dar care
sunt foarte utile în dezvoltarea teoriei.
 Oscilatorul propriu-zis constă din corpul C în care se presupune a fi
concentrată toată masa lui şi din resortul r, considerat fără masă şi
perfect elastic (fig. 1.4, a). Pendulul elastic are o singură posibilitate de
mişcare, de-a lungul axei resortului. Mişcarea pendulului elastic poate fi
pusă în evidenţă prin mişcarea indicatorului I.
în repaus pendulul ocupă o poziţie 0 marcată pe hârtia milimetrică
lipită pe scara dinamometrului (fig. 1.4, a). în 0 forţa G, greutatea cor­
pului C şi forţa clastică 1< din resort îşi fac echilibru (fig. 1.4, b). Pendu­
lul nu părăseşte această poziţie fără intervenţie din afară, motiv pentiu
care 0 se numeşte poziţie de cchilibru (stabil). Scoţându -1 din poziţia de
echilibru până în B 2 şi lăsându-1 liber, pendulul revine către 0, trece prin
poziţia de echilibru şi se mişcă mai departe până în poziţia Z?, simetrică
lui B 2 în raport cu O. în J5j pendulul se opreşte şi se întoarce către B 2
parcurgând traiectoria. Deoarece neglijăm frecările (fig. 1.4 ,c), pendulul
efectuează oscilaţii ncamortizate.
Fie Oy axa pe care oscilează corpul (fig. 1.5). Originea 0 a acestei axe
este aleasă în poziţia de echilibru a oscilatorului. Poziţia instantanee M
a oscilatorului este reperată prin coordonata y. După cum punctul M
se află deasupra sau dedesubtul poziţiei de echilibru 0 , y este pozitiv
sau negativ. Vectorul OM = y, numit elongaţie este vectorul de poziţie
al oscilatorului, care determină poziţia sa faţă de origine. Valoarea maximă
a lui y, adică distanţa maximă la care se îndepărtează oscilatorul faţă
de poziţia de echilibru, se numeşte amplitudinea oscilaţiei, A.
în figura 1.5 punctele B x şi B 2 reprezintă punctele de elongaţie ma­
ximă ale căror coordonate sunt A, respectiv —A. D eci:
|o5j| = \ob2 \= A,
y Dl = A, y Dt = - A .

a b a b
F ig . 1.4. Pendulul elastic. Fig. 1.5. Descrierea mişcării unui
oscilator armonic.

7
Forţa care acţionează asupra punctului material M din partea resortului
este o forţă elastică,
F = -k y , ( 1 .2 )
unde k este constanta elastică a resortului (fig. 1.6). Constatăm că mări­
mea acestei forţe variază în timp. Expresia (1.2) a forţei F este corectă
dacă deformaţia nu este prea mare astfel încât ea să rămână în Urnitele
unei deformaţii perfect elastice. Forţa F are sens contrar elongaţiei şi
este, prin urmare, întotdeauna orientată spre poziţia de echilibru 0, fiind
forţa de revenire a pendulului spre 0 când el este în altă poziţie decât
aceea de echilibru. F accelerează pendulul elastic mărindu-i viteza când
acesta se mişcă spre 0 sau îl frânează când oscilatorul se îndepărtează
de poziţia de echilibru.
Valoarea maximă a elongaţiei se numeşte ampliHidine. Amplitudinea
este deci pozitivă: A = max |v| — 0 B l — 0 B 2 (fig. 1.5).
Să urmărim oscilaţia unui pendul elastic intr-un interval de timp mai
îndelungat. Pe hârtia milimetrică de pe dinamometru notăm amplitudi­
nea fiecărei oscilaţii. Amplitudinea scade în timp. In realitate, datorită
forţelor de frecare, oscilaţiile sunt amortizate (fig. 1.7).
Legea mişcării oscilatorului armonic. Pentru a deduce legile mişcării
oscilatorului armonic, considerăm un punct M aflat pe un cerc, în miş­
care circulară uniformă (fig. 1 .8).
Se constată că proiecţia M" a punctului M pe diametrul B t B 2 al cercu­
lui efectuează o mişcare oscilatorie armonică.
Să urmărim concomitent mişcarea uniformă pe un cerc a punctului
M şi mişcarea proiecţiei M" a lui M pe axa Oy (fig. 1.8, a). în timp ce
M face o rotaţie completă pornind din C, în sensul arătat, M" efec­
tuează o oscilaţie completă pornind din 0 aşa cum arată figura 1.9.

B i-

r
0-

5;
1 84
*>+

Fig. 1.6. Elong;iţiu este un vcetor. Fig. 1.7. M işcarea

pendulului elastic
este amortizată.

8
 Fig. 1.8. Mişcarea oscilatorie considerată ca o proiecţie a mişcării circulare.

Poziţia lui M la momentul t este dată de mărimea unghiului la centru

<p făcut de semiaxa Ox cu raza în M. Dacă ca este viteza unghiulară
(constantă) a punctului M aflat iniţial în punctul C,, poziţia lui M"
este dată de :
OM" = y = r sin <p.
Deoarece mişcarea este circulară uniformă şi <p = at,
OM" = r sin a l ;
OM", dongaţia punctului M ", poate fi cel mult egală cu raza (fig. 1.8, a).
Dar r — max \y\ — A, amplitudinea oscilaţiei. Astfel, M " efectuează o
oscilaţie armonică a cărei lege de mişcare este:
y = A sin at, (1.3)
unde y reprezintă coordonata oscilatorului la un moment dat, t, pe axa Oy.
Viteza punctului M este vectorul vT de modul = ra, tangent la
cerc în M, iar acceleraţia centripetă acp are modulul acp= rco2 (fig. 1.8, b).
în consecinţă, viteza v şi acceleraţia ~a ale punctului M " sunt proiecţiile
pe Oy ale vectorilor vT şi acp. Modulele lor sunt v — vT cos cot = ru> cos at,
respectiv, a = —acpsm u > t= —no2sin cat. Punând în evidenţă amplitudi­
nea, se obţin relaţiile vitezei şi acceleraţiei punctului M " în mişcarea
oscilatorie armonică :
v = Aoi cos oit ; (1.4)
a — — ^4ca2 sin co/. * (1.5)

Mişcarea punctului M " se desfăşoară ca şi cum asupra lui ar a*:ţiona

o forţă îndreptată spre poziţia de echilibru 0, care i-ar imprima accele­

9
 raţia a. Se observă că dacă M" ar fi un punct ma­
terial de masă m atunci F = ma = —m A a2 sin at, ţinând
scama de (1.3),
F = —{m a2)y,
adică forţa ar fi de tip elastic, produsul m a2 fiind con­
stant (v. relaţia ( 1 .2 )).
Rezultă că mişcarea punctului M " se fa c e la fe l
ca mişcarea unui punct material de masă m care s-ar de­
plasa sub acţiunea unei forţe elastice. Ecuaţia ţl.3) descrie
corect atât mişcarea proiecţiei M " cât şi mişcarea
corpului C al pendulului elastica cărui oscilaţie se
face datorită forţei elastice de revenire F = —ky (fig. 1.9).

Caracteristicile mişcării oscilatorii armonice

1. Faza. Argumentul funcţici y[t) = A sin at, se nu­

nteşte fa z a <p a mişcării oscilatorii:
9 = at.
Faza se măsoară în radiani. Valoarea fazei la momen­
tul iniţial, t = 0, se numeşte fa z a iniţială.
în cazul ecuaţiei (1.3) faza iniţială este nulă, ceea
ce corespunde, din punct de vedere fizic, faptului că în
momentul iniţial, t = 0, oscilatorul se află în originea
axei m işcării:
y\0) = A sin 0 = 0 .
Dacă oscilatorul nu se află în origine, ci într-un punct
de coordonată y 0 ^ 0, mişcarea sa este descrisă de ecuaţia:
y(t) = A sin {at + <p0), (1.3')
faza sa e ste :
9 = a t + 90, v
Fig. 1.9. Mişcarea
concomitentă a faza iniţială (la t = 0) este 90, încât
punctului J f şi a
proiecţiei lui, M ". y 0 = 4 . sin <p0.
Considerată ca parametru al mişcării oscilatorii, a se numeşte pulsaţie
şi se măsoară în radiani pe secundă. Altfel spus, viteza unghiulară a "miş­
cării circulare a punctului M (fig. 1.9) este totodată pulsaţia mişcării
oscilatorii a punctului M ".
Observaţie. Legile (1.4) şi (1.5) de variaţie a vitezei şi a acceleraţiei au forma caracte­
ristică unei oscilaţii armonice. Se obişnuieşte să se spună în acest caz că viteza şi accele­
raţia sunt mărimi care oscilează.

Se observă că, folosind relaţia cos a t = sin -f- (1.4) mai poate

fi scrisă : t = A a sin
i n ( u< + | ) .

10
 Faza vitezei este u>t + — . între viteza şi elongaţia oscilatorului armo-
2
nic, considerate in această ordine, există o diferenţă de fa z ă sau un defazaj,

A ţ = co/ -----— o)/ = — .

y 2 2
Se observă că dacă ordinea se schimbă, diferenţa de fază între elon-
7z 7T
gaţie şi viteză este A<p' = cot — a t — — = — — . Dacă diferenţa de fază

între două mărimi oscilatorii armonice este re sau zero, mărimile sunt
respectiv în opoziţie de fa z ă sau îb concordanţă de faz ă *.
2. Perioada. Caracterul periodic al mişcării- oscilatorului armonic se
reflectă şi în faptul că ecuaţia lui de mişcare este exprimată printr-o
funcţie periodică. Calculăm perioada T a funcţiei (1.3) considerând că
după un interval de timp egal cu T secunde oscilatorul revine trecând
în acelaşi sens prin aceeaşi poziţia. Cum în acest interval faza a variat
cu 2n radiani, se poate scrie :
A sin u>[t + 2") = A sin (u>t + 2n),
sau :
cot + coT = cot -f 2tt,
de unde:
wT = 2 k ,
perioada fiind :

r = — . - ’ ( i. 6 )
CO
Oscilaţia armonică a pendulului elastic este determinată de inerţie şi
de forţa de revenire de tip elastic F = —ky care, conform legii a doua a
dinatfiîcii, imprimă pendulului de masă m o acceleraţie de aceeaşi orien­
tare. D e cii 7 = trta = —ky sau, transcriind-o scalar şi ţinând seama de
(1.3) şi (1.5), se obţine succesiv:
—kA sin ut = —tnA ur sin at,
relaţie satisfăcută în orice moment. Rezultă :
k — f»oj2 (1.7)
4rc2
şi folosind ( 1 .6) avem succesiv k = m - ■ . -şi

( 1-8)

♦ Pentru acest caz se mai utilizează expresia ,,în fază".

11
 Observăm că perioada oscilaţiei armonice depinde dcp rop rietăţile iner­
ţiale (prin masa m ) şi elastice (prin k, constanta elastică) şi nu depinde
de condiţiile iniţiale, adica de amplitudinea A. Un anumit pendul elastic
(w, k, date) are o anumită perioadă proprie şi o frecvenţă proprie, fapt
observat experimental:

Relaţia (l.S) reflectă condiţiile idealizate ale oscilatorului armonic

ideal, pendulul elastic. Se mai spune că mărimile care descriu proprietă­
ţile inerţiale (masa — m) şi elastice (k — constanta elastică) ale oscila­
torului armonic sunt concentrate.

: Reprezentarea mişcării oscilatorului ^armonic

1) Reprezentarea grafică. Variaţia funcţiei (1.3) -este dată în tabelul
u rm ă to r, in care s-au trecut câteva valori ale lui t în decurs dc o perioadă

0, - 1 , deoarece funcţia sinus este periodică.

O) J
Q L tk.
t
2(0 Oi 2to CO
oal 0 n — 2k
2 2

O
o

X
1
y

Graficul funcţiei, desenat în figura

Fig. 1.10 Reprezentarea grafică a clongaţiei.
(a), vitezei (b) şi acceleraţiei oscilatorului ar­
monic (c).
1.10, a, este o sinusoidă. S-a figu­
rat şi graficul oscilaţiei (1.3') care
este defazată cu Acp = cot -j- o 0 —
— ot = <po înaintea oscilaţiei (1.3).
întrucât perioada şi amplitudinea
ambelor oscilaţii sunt aceleaşi,
graficul lui (1.3') se desenează
O
printr-o translaţie în stânga cu — .
o>
în figurile 1 . 10, b, 1 . 10, c sunt
reprezentate funcţiile 1.4 şi 1.5
defazate cu-^-şi, rcspcctiv, cu ^
înaintea clongaţiei (1.3).
Un procedeu experimental ne
poate face să ,,vedem” sinusoida
din figura 1 . 10, a. în figura 1.11
fasciculul care cade pe o mică
oglindă O ataşată pendulului se re­
flectă pe o oglindă rotitoare (O .R .).
Astfel, oscilaţia sus-jos a pendulului elas­
tic se compune cu deplasarea pe orizontală
a oglinzii dând pe ecran o sinusoidă.
Rotaţia oglinzii trebuie să fie uniformă,
pentru a nu deforma curba; S-a obţinut
prin acest procedeu o oscilogramă. Se va
studia în capitolul următor un dispozitiv
electronic (oscilograful electronic) cu aju­
torul căruia se pot obţine oscilograme pre­
cise pentru studiul oscilaţiilor fizice.
2) Reprezentarea prin fazori (Fresne!)*.
în locul vectorului v se alege vectorul r,
a cărui proiecţie pe axa Oy este v şi
care are o mişcare de rotaţie în sens con­
trar mişcării acelor unui ceas, cu o viteză
unghiulară făcând la un moment dat
Fig. 1.11. Obţinerea unei oscilograme
unghiul de fază <p — cu semiaxa Ox, cu ajutorul oglinzii rotitoare.
originea fazelor.
Vectorul r se numeşte fazor (fig. 1.12, <2). Modulul lui r este egal cu
amplitudinea mişcării oscilatorii. în figura 1 . 12, b este reprezentat fazo-
rul corespunzător oscilaţiei ( 1 .3 ').

Fig. 1.12. Reprezentarea prin fazori.

PROBLEME REZOLVATE

1. Un oscilator armonic cu amplitudinea oscilaţiei de 8 - l 0 _3m se află la 0,01 s de la

începerea oscilaţiei la o depărtare de 4 • 10“* m de poziţia de echilibru în care s-a găsit
la momentul iniţial. Să se calculeze:
a) pulsaţia oscilatorului;
b ) perioada oscilaţiei;
c) frecvenţa oscilaţiei;

* Imaginată de Augustin Jean Fresne! (1788—1827), fizician francez.

13
 d) viteza oscilatorului în poziţia d ată;
e) acceleraţia oscilatorului in poziţia dată.
Rezolvare :
a ) Ecuaţia de'mişcare este dată de (1.3) :
y — A sin tot,
care pentru momentul / = 0,01 s, se scrie:
4 • 10-S = 8 • 10~3sin tot,
de unde rezultă ecuaţia:
1 jr n
sin cot = — . a cărei soluţie, în primul cadran, este tot = — , tu = — =
2 v 6 6/
ir 1007t 50 jî rad »
6 • 10"* 9 S s
b ) Perioada se găseşte aplicând relaţia (1.6):
1-K 6tt
T = — = ---- = 0,12 s.
to 50tt
c) Frecvenţa se calculează din relaţia:
1
v = — » 8,33 Hz.
T

d ) Viteza este dată de relaţia (1.4). înlocuind şi ţinând seama că to/= —

6
J50jt p r m
v — A to cos to/ = 8 -10 3 • ---- •—— = 0,36 —
3 s
e) Acceleraţia, dată de (1.5), este:
/50jti* m
a = -to ^ = - ---- • 4 * 10“* = -1 0 ,9 6 —.
13/ s*
2. Iregea de mişcare a unui oscilator armonic este exprimată in S I astfel:

y = 2 • IO-2 sin |l 00r/ - (I)

a) Să se calculeze perioada, frecvenţa, amplitudinea, faza iniţială şielongaţia la mo­

mentul iniţial.
b) Să se reprezinte grafic legea de mişcare.
c) Să se scrie şi să se reprezinte grafic legea de mişcare a unui alt oscilator cu ace-
7T
leaşi caracteristici, dar care oscilează in avans de fază cu — faţă de (I).
$
Rezolvare:
Se compară direct legea de mişcare cu legea generală (1.3'); y = A sin (to/ + <p#).
rad ir
a ) A = A2 -=1 02 •210“* o = to lOOrc---- , <p0 = — — .
m, tm,
s 6
Perioada şi frecvenţa simt
2tt 2;r 1
T = — = ------= — s;
to 1007Tn 50
1
v = — = 50 Hz,
T
iar elongaţia la momentul iniţial

y 0 — 2 • I 0 ~2sin ~ j= ~

14
 b) Pentru simplificare, în loc de a reprezenta oscilaţia (I), ne ocupăm soai întâi de
o s c ila ţia : '

y = 2 • 10_ î sin IOOti/ (II)

defazată cu — radiani înaintea oscilaţiei I. |într-adevăr, notând cu <px şi 9, fazele osci-

7S \
laţiei I si respectiv II, se obţine Acp = 9// — 9/ — 100^* — lOOrc* + — . I Se alcătuieşte

tabelul de variaţie în care se determină valorile lui t pentru fazele 9 care dau valorile prin­

cipale ale funcţiei dintr-un interval t e |o, — j, adică o perioadă:

7C 3ti
9(rad) 0 — 7t — 2 jt
2 2
1 1 3 1
<(s)
200 100 200 50

y( m) 0 2 - 10 - * 0 - 2 - 10 ~* 0

Reprezentăm grafic oscilaţia (II) şi apoi efectuăm o translaţie a graficului cu — rad spre
6
dreapta (fig. 1.13, a).
c) Legea de mişcare a oscilatorului e ste :
y — 2 • lO- *sin (IOO71/ -+• 9,),
unde <px este faza la momentul iniţial şi trebuie determinată. Notând cu 93 faza acestui
7t
oscilator, rezultă din enunţ A9 = 93 — 9j = — . D eci:

9a — 9i = OOOirf + 9,) - |l007t< — —j = 9* + — .

12 12
Deci legea de mişcare cerută are form a:

y = 2 • 10 '* sin [ 100*/ — — (III)

\ , 12

care este reprezentată pe graficul 1.13, a printr-o linie groasă. Fazorial, I şi I I sunt repre­
zentate pe figura 1.13, b.

Energia oscilatorului armonic. în timpul desfăşurării oscilaţiilor unui

oscilator armonic se efectuează un proces continuu de transformare a
energiei mecanice din formă potenţială în cinetică şi invers.
La un moment dat t, când elongaţia este y, energia potenţială a osci­
latorului este :
kv2
E f -- (1.9)

15
 Fig. 1.13. Pentru problema, rezolvată 2.

unde k este constanta elastică a resortului. Funcţia (1.9) este reprezen­

tată în figura 1.14. Graficul (E p) este o parabolă cu vârful în origine,
simctrică faţă 'de axa OE, cu domeniul de definiţie y e [ —As, +^4].
în acelaşi moment t energia cinetică este :

Ec = - i înv2, (1.10)

unde in şi v sunt masa oscilatorului şi, respectiv, viteza lui în acel moment.
Să reprezentăm grafic energia cinetică (fig. 1.14). Pornind de la 1.10
se scrie folosind (1.3) şi (1.4):
„ mA2oi2cos2a t kA 2{ 1 — sin 2(o/) 1
E . = -------------------= ---------------------- - = — k[A2 — y 2),
2 2 2
exprc sie al cărei grafic este tot o parabolă simctrică faţă de OE, cu vâr­

ful îli sus, situat în punctul de coordonate y = 0, E = — kA 2 şi cu dome-

2
niul de definiţie în acelaşi interval ca şi E p. în figura 1.14 valorile energiilor
cinetică şi potenţială sunt marcate pentru o elongaţie oarecare cu acolade,
înlocuind în (1.9) şi (1.10) expresiile (1.3) şi (1.5) se obţin relaţiile :
_ &vl2sin2<Ci; . „ m/l26>2cos26^
Ep ~=-------------- Şl Ec = ------------------ . H-H)

16
carc însumate dau, folosind relaţia (1.7):
r m<i>M*(sinW + eos2ool) 1 1
E , + E c = --------------- ---------------- -- = — mA2(x>2 = _ £ 4 2,

deoarece sin 2co/ + cos2cot = 1 .

Suma dintre energia potenţială şi energia cinetică este energia mecanică
totală E a oscilatorului. Deci :

E = — mAho2 = — kA2 = 27t2v2mA2. ( 1. 12 )

2 2

Re/uită c ă : ♦
energia mecanică a oscilatorului este constanta în timp.
Acest rezultat este firesc, deoarece s-a considerat că după excitarea ini­
ţială a oscilatorului, acesta execută oscilaţii în condiţii perfecte de izolare,
în expresia ( 1 . 12) intervin factori carc depind de caracteristicile oscila­
torului, v şi m, şi un factor A carc nu depinde de oscilator, ci de pertur-
baţia iniţiala. (Să ne reamintim că oscilaţiile nu depăşesc amplitudinea
perturbaţiei iniţiale.)
Energia totală este reprezentată de funcţia constantă (fig. 1.14):
E = — kA2, (1.13)
?
cu acelaşi domeniu de definiţie y e [—A, + A ].
Energia mecanică a oscilatorului este o caracteristică a stării oscilatorului.
Graficul din figura 1.14 descrie şi transformarea energiei mecanice a
unui oscilator armonic din forma cinetică în potenţială şi invers. Se observă
că în momentul în care pendulul elastic îşi atinge amplitudinea, energia
oscilatorului este-exclusiv potenţială. în mişcarea de revenire energia po­
tenţială scade, crescând energia cinetică ; în punctul 0 energia cinetică
este maximă, cea potenţială anulându-se. Mişcându-se în continuare dato­
rită inerţiei, transformările au loc invers, până la întoarcerea pendulului
din nou către poziţia de echilibru.

Această transformare periodică a

energiei unui oscilator mecanic ideal
din forma potenţială în cinetică şi
invers constituie o caracteristică esen­
ţială a procesului de oscilaţie.
Se va regăsi această caracteristică
pentru orice fel de oscilaţie dar,
bineînţeles, pentru alte forme de
energie.
Pendulul gravitaţional. în figura 1.15
este prezentată o mică sferă de
masă m suspendată de un fir subţire, Fig. 1.14. Graficul energici oscilatorului
uşor şi foarte puţin extensibil. armonic.

2 — Fizică, c l . 'a X l-a 17

 ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■

^ ^ ^ m m w rn m u u m u m
■ ■ ■ ■ R a a s n n iiiim s iH H N

■ ■ K H H U v iiin n N H iB ia a B
w w4 W M m ! a n t m m u n ^ x ^ m
f t u ’w i î n n v i n n v r i i
n j n v i m i p r i i n
■ ■ ■ ■ ■ L flU ftJU U M I

Fig. 1.15. Pendulul gravitaţional (model Fig. 1.16. Un pendul gravitaţional fotografiat
de laborator). stroboscopic. Intervalul de timp dintre două
expuneri succesive a fost de 5 •*10- 2 s, iar dis­
tanţa dintre liniile caroiajului este de 5 mm.
Acest pendul este un model de pendul gravitaţional ideal. Poziţia de
echilibru a pendulului este cea verticală. Deplasat lateral şi lăsat apoi
liber pendulul oscilează (fig. 1.15 şi 1.16). Este această mişcare oscilatorie
armonică ?
Observăm că forţa de readucere în poziţia de echilibru are modulul
Gt => G sin a, unde G este greutatea sferei, iar a elongaţia unghiulară.
Devierea la un moment dat a pendulului P faţă de poziţia de echi­
libru este dată de arcul PO =± x = atl, unde l este lungimea pendulului,
a fiind măsurat în radiani. Se observă că forţa de revenire nu este propor­
ţională cu devierea. Forţa de revenire nu este de tip elastic, iar oscilaţia
pendulului nu este armonică. La pendulul gravitaţional nu se mai poate
vorbi de o perioadă proprie. Oscilaţiile lui nu sunt izocrone, adică două
oscilaţii cu amplitudine diferită au perioade diferite. Acest fapt a fost
observat chiar de Galilei.
Să privim cu atenţie tabelul de valori ale sinusului unui a r c :
a | sin a
grade (sexa- radiani
gesimale)
0° 0 0,00000
0 ° 10 ' 0,00291 0,00291
0 °20' 0,00582 0,00582
0°30' 0,00873 0,00873
0°40' 0,01164 0,01164
0°50' 0,01454 0,01454
1° 0,01745 0,01745
2° 0,03491 0,03490
3° 0,05236 0,05234
4° 0.06981 0,06976
5° 0,08727 0,08716
6° 0,10420 0,10453
7° 0,12217 0,12187

18
 Observăm că pentru a < 5° (sau a < 0,09 rad) putem folosi aproxi­
maţia sin a a a. în aceste cazuri (oscilaţii mici) forţa de revenire poate
fi scrisă sub form a:
^ ■ x mg
Gt = mg sin a « tng a = mg x. (1-14)

Pentru unghiuri a mici forţa de revenire este aproximativ de tip elastic

(forţa cvasielastică). Cu această observaţie se poate aplica relaţia (1.8)
pentru calcularea perioadei oscilaţiilor pendulului când amplitudinea este
sub 5 ° :

2 k \ /! ! L = 2 tz IHL = 2 u \ / - L , (1.15)
V k mg V g

deoarece în relaţia forţei de revenire k = — .

\ l
Se observă că perioada micilor oscilaţii ale pendulului gravitaţional
nu depinde de masa lui.
Oscilaţiile sub 5° ale pendulului se efectuează deci sub acţiunea unei
forţe de revenire cvasiclaslice. Pendulul gravitaţional poate fi considerat
în aceste condiţii un oscilator armonic. Relaţia 1.15 permite calcularea
cu aproximaţie a perioadei pendulului gravitaţional. Aproximarea este cu
atât mai bună cu cât amplitudinea unghiulară este mai mică. în probleme,
insă, putem folosi relaţia 1.15 şi pentru calculul perioadei la amplitudini
unghiulare mult mai mari de 5°.
Ca şi in cazul pendulului elastic şi în procesul oscilaţiei pendulului
gravitaţional se produc transformări ale energiei mecanice din formă po­
tenţială în cinetică şi invers.
Groapă de energie potenţială. Condiţia ca un sistem să efectueze os­
cilaţii libere. Vom analiza cei doi oscilatori ideali, pendulul elastic şi pen­
dulul gravitaţional, din punct de vedere al energiei potenţiale.
1. La pendulul clastic luând ca nivel energetic de referinţă energia po­
tenţială a oscilatorului în poziţia de echilibru (fig. 1.14), energia potenţială
când oscilatorul are elongaţia y este dată de relaţia (1.9). Se observă că
în poziţia de echilibru energia potenţială are un m inim ; întrucât forma
curbei E p = — ky2 este asemănătoare cu o groapă, se spune că pendulul
2 0
se află în poziţia de echilibru într-o groapă de energie potenţială.
Ieşirea oscilatorului din această poziţie nu se poate face de la sine, ci
numai prin intervenţia unui sistem din exterior, într-un proces de transfer
de energie. De îndată ce pendulul elastic a fost scos din poziţia de echili­
bru, apare o forţă de revenire care readuce oscilatorul în această poziţie
(y = 0) pentru care F = 0. Din acest motiv poziţia aceasta este de echi­
libru stabil.

19
 Up
\ /
\ /
•TT” ‘
«\
1 \ i \mglcosa.
(V s i
1 i\ .
1 lJ___
-0,0873 *0.0873 ce

Fig. 1.17. Schemă pentru Fig. 1.18. Graficul energiei potenţiale,

calcularea energiei pendu­
lului gravitaţional.

2. La pendulul gravitaţional luăm ca nivel energetic de referinţă ener­

gia lui în poziţia de echilibru. Astfel, într-o poziţie laterală energia poten­
ţială este (fig. 1.17):
E(a) = mgh — mg(l — Icos a) —ţngl{ 1 — cos a).
Graficul acestei funcţii este reprezentat în figura 1.18.
Se observă că în poziţia de echilibru (a = 0) şi E p — 0, deci, pendulul
are euergie potenţială minimă. La fel ca în cazul pendulului elastic, osci­
latorul nu părăseşte de la sine această poziţie. Forţa de revenire readuce
pendulul în poziţia de echilibru, care este o poziţie stabilă. în această
poziţie (a = 0. Gt — mg sin a = 0).
Concluzie. în ambele cazuri, energia potenţiala a oscilatorului este o
funcţie care în intervalul de definiţie admite un minim. în poziţia de echi­
libru oscilatorul se află într-o groapă de energie potenţială, ceea ce con­
feră acestei poziţii calitatea de a fi de echilibru stabil. Scoaterea corpu­
lui din această poziţie (excitarea lui) şi lăsarea lui liberă determină revenirea
la poziţia de echilibru şi efectuarea unor oscilaţii.
Orice sistem aflat în echilibru stabil într>o groapă de energie poten­
ţială are posibilitatea să oscileze în jurul poziţiei pentru care energia
potenţială este m inimă.
Această concluzie a fost dedusă pentru oscilatori la care energia poten­
ţială este de natură elastică sau gravitaţională. Dar se va vedea, în alte
capitole, că afirmaţia rămâne valabilă pentru orice sistem care se află
într-o groapă de energie potenţială indiferent de ce natură este această
energie.
Nu toate corpurile pot efectua oscilaţii libere, de exemplu o bilă din
planul orizontal. în acest caz orice poziţie a bilei este de echilibru (stabil).

PROBLEME REZOLVATE

I. De un resort elastic, a cărui constantă elastică este de k = 10* N • m-1, este sus
pendat un corp de masă m = 0,1 kg. Pendulul elastic astfel format oscilează. Impulsul pen­
dulului la distanţa y i = 3 cm de poziţia de echilibru este p x = 0,3 V 3kg • m •s -1. Se cer:
o) legea de mişcare (faza iniţială este nulă) ;
b) energia cinetică şi potenţială în momentul in care y t = 2 cm.

20
 Rezolvare :
a ) Pulsaţia se află din relaţia (1.7)

rad
- Vy - m= 10* ----
s
Pentru a calcula amplitudinea, folosim condiţiile d a te :
elongaţia y x = A sinco/j (I)
şi impulsul p x, când elongaţia este y x;

Px
p x — tnvx = tnA <i) cos v>tx s a u ---- = A cos utt1. (II)
WJ6>
Ridicând (I) şi (II) la pătrat şi adunându-le se ob ţin e:

y\ + = 6 • IO"*
- V 1 ws<o2
Legea de mişcare se scrie :
y = 6 • Î 0 “* •sin IO2/.
b ) Când y t — 2 cm energia potenţială este:
ky\ 10» • 4 • IO-4
— l ---------- °-2 J-

Euergia cinetică poate fi aflată fie prin calcularea in prealabil a pătratului vitezei v\
când y 2 = 2 cm, fie prin scăderea energiei potenţiale din energia totală, ceea ce este mai
simplu. Vom proceda în ambele feluri.
I. Pătratul vitezei este :
v\ = v4*<o2cos* ut,

~"
dar din ecuaţia 1 . 1 , sin a i — — şi înlocuind-în relaţia precedentă obţinem:
y'i*
A
36 . IO-4 - 4 • 10 ~4 m* in2
j\ = A W |l — = 36 • IO-4 • IO4 --------= 32 — .
36 • IO"4
1 1
Deci E e = — mv\ = 10 "1 • 32 J = 1,6 J .

II. Folosind legea conservării energiei,

I I I 1
Ec = E - E p = — kA* - — ky* = — A(^ 2 - y 2) = — • 10* Nm-1(3 6 - 4 ) •10" 4m*= 1,6 J .

2. Pentru a dovedi că Pământul se roteşte, Foucault a construit un pendul de 67 m

cu o bilă de masă egală cu 28 kg. El a suspendat pendulul sub cupola Panteonului din Paris.
Un indice plasat sub punctul de fixare a bilei lăsa urme pe nisipul fin, strâns sub forma
unui cerc cu raza de 2,5 m, centrul fiind pe verticala pendulului aflat în echilibru.
Amplitudinea este de 3 m. Să se calculeze:
a ) perioada oscilaţiilor ;
b) ecuaţia de mişcare a bilei.
c) Ce demonstrează deplasarea continuă şi in acelaşi sens a urmelor lăsate pe nisip
de indicele pendulului? Se ia g — 9,8 m •s~*.
d) Energia potenţială a pendulului in poziţia in c^re lasă urma pe nisip.

21
 Rezolvare :
a ) Perioada este dată d e :

r . 2„ y i _ 2s y _ ^ s s l 6 .4s.

. 3
b ) "L,a o amplitudine de 3 m şi pentru o lungime de 67 m, sin a K — X 0,045, ceea
67
ce ne dă dreptul să considerăm oscilaţia cvasiarmonică. Deci, considerând faza iniţială nulă
y = A sin a i
2n rad
sau; cum — - — = 0 ,3 8 ---- ;
T s
y = 3 sin 0,38 t.
c) Oscilaţia liberă a unui pendul se face într-un sistem inerţial mereu în acelaşi plan
vertical. Deplasarea urmei lăsate pe nisip poate fi interpretată doar ca mişcare a Pămân­
tului însuşi. Când Pământul se roteşte în jurul axei sale, poziţia pardoselii pe care se află
nisipul se modifică faţă de planul de oscilaţie rămas neschimbat. Observatorul din sistemul
legat de Pământ, carenu-şi dă seama de mişcarea Pământului, confirmă rotaţia planului
pendulului.
d ) Notând cu a' unghiul între fir şi verticală în poziţia dată se ob ţin e:
E — mgl( 1 — cos a ') ~ 375 J .

1.1.4. Studiul transferului energiei între oscilator şi un sistem

exterior lui

în cele ce urmează ne vom opri asupra problemei transferului ener­

getic. Aparatul care este reprezentat în figura 1.19, ne ajută să urmărim pro­
cesele care ne interesează. în toate experimentele care vor fi efectuate,
atât sistemul excitator (cel care cedează energie), cât şi cel excitat (cel
căruia i se cedează energie) vor fi oscilatori, în acest caz pendule gravi­
taţionale. Modificările energetice ale sistemelor vor putea fi urmărite prin
observarea variaţiei amplitudinii unghiulare a oscilaţiilor măsurată cu un
raportor ataşat aparatului.
1. Transferul energetic între oscilator şi mediu poate fi în primul rân
un transfer de la oscilator la mediul înconjurător, o disipare a energiei
oscilatorului. Vom considera două cazuri: a ) când frecarea este redusă
şi b) când frecarea este foarte mare.
a) Acest proces are ca efect întotdeauna amortizarea oscilaţiilor. Am
plitudinea oscilaţiilor devine tot mai mică în timp, până la stingerea lor
completă.
b j Când forţa de frecare este foarte mare, oscilatorul lăsat liber într-o
poziţie diferita de cea de echilibru nu poate efectua oscilaţii, întreaga
energie primită în procesul de excitaţie iniţială fiind disipată rapid mediu-

22
 Fig. 1.19. Aparat cu pendule gravitaţionale.

lui înconjurător, după care oscilatorul rămâne în repaus. Mişcarea nu

mai este periodică, ea se numeşte aperiodică. O astfel de mişcare execută
un pendul elastic sau gravitaţional introdus într-un mediu rezistent, de
exemplu într-un lichid vâscos. Faceţi acest experiment. Veţi observa că
mişcarea de revenire a pendulului este repede frânată. în figura 1.20
sunt reprezentate grafic legile de mişcare pentru doi oscilatori; în figura 1 .20,a
se observă o oscilaţie amortizată, iar în figura 1 .20, b, o mişcare
aperiodică.
2. în cele ce urmează studiem transferul energiei de la un sistem exte­
rior la oscilator. Studiem mai întâi procesul de transfer energetic între
un oscilator masiv şi unul uşor. Pentru aceasta scoatem pendulele 3 şi 4
(fig. 1.19) şi înlocuim pendulul 2 printr-un pendul greu 2' pe care îl mon­
tăm pe axul A 'B ' (fig. 1.21). Pendalele 1 şi 2' sunt cuplate, prin inter­
mediul axului A'B', lagărului L» fixat pe axul A B , ca şi lagărul L v Cu­
plajul poate fi reglat prin strângerea şurubului Slt frecarea axului A B

Fig. 1.20. a) Oscilaţia am ortizată; b) mişcare aperiodică.

23
 fiind în acest mod mărită. Oscilaţiile
pendulului 1 vor fi astfel mai puţin
sau mai mult amortizate.
a)
excitat este mult amortizată. începem
prin a pune în oscilaţie pendulul exci-
tator (2 ') al cărui corp C este fixat în
' partea de sus cu ajutorul şaibei cu filet,
5_(fig- 1 .21 ). îi dăm o anumită am­
plitudine unghiulară, dc exemplu 20
şi urmărim oscilaţia pendulului, excitat
( 1 ) a cărui perioadă ae oscilaţie a fost
determinată în prealabil (T = 1,2 s).
Observăm că oscilaţia I u l are aceeaşi
perioadă cu aceea a pendulului excitator
Fig. 1.21. Aparatul din figura 1.19 mo­
dificat pentru studierea rezonanţei. şi este defazată puţin în urma acestuia,
dar are o amplitudine mult mai mică.
Refacem de mai multe ori experimentul păstrând fixă perioada pendu­
lului uşor şi mărind treptat perioada excitatorului prin coborârea corpului
C pe tijă. în tabelul următor sunt înscrise rezultatele unui astfel de
experim ent:

Numărul determinării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Amplitudinea pendulului
excitat (în grade sexage-
zimale) 1 3 3 4 4 5 6 7 6 5 5 3 2 2

S-au notat poziţiile corpului C pe tijă pentru încercările 7, 8 şi 9 şi

s-au determinat separat cu cronometrul perioadele corespunzătoare. S-au
găsit, respectiv, valorile 1,3; 1,4 şi 1,5 s. Se constată c ă :
Amplitudinea pendulului excitat creşte uşor pentru valori ale perioadei
excitatorului situate într-un interval de valori apropiate de valorile perioadei
proprii a pendulului excitat.

A/npl'tudinea
«■sternului (3)Cu amortiiorf stabâ
excitat

Cu amortizare mai micfi

aecât la 0 Fig. 1.22. Curbe ce arată
M .Cu amortizare reacţia unui sistem osci­
more lant excitat cu o forţă
perturbatoare periodică.
Amplitudinea
(ct)a sts te -
muloi exci -
tator

P e rto o d c propr *e Penoada

a penflviului e x - p en d u lu lu i
c ic t rxctator

24
 Oscilaţiile unui sistem sub acţiiuica periodică a altui sistem se numesc
oscilaţii forţate. în figura 1 .22 , prin curba 1 se reprezintă grafic dependenţa
amplitudinii oscilaţiilor unui sistem excitât, care oscilează cu o amortizare
mare în funcţie de perioada unui sistem excitator de masă mare. Se con­
turează vag o creştere a amplitudinii sistemului excitat de felul celei ob­
servate în experimentul precedent. Curbele trasate în acest grafic sunt
însă construite pe baza unor date obţinute cu dispozitive experimentale
care permit determinări cantitative mai precise. Aceste curbe înregistrează
reacţia sistemului excitat la excitaţiile primite din afară.
b) Cazul în care mişcarea pendulului excitat este puţin amortizată. După
slabirea şurubului S lt refacem întocmai seria de experimente descrise la
punctul a. Frecarea din lagărele A şi B se micşorează, ceea ce conduce
la micşorarea amortizării oscilaţiilor pendulului 1. Se observă că oscila­
ţiile pendulului excitat au aceeaşi perioadă cu perioada excitatorului, dar
sunt defazate în urma oscilaţiilor excitatorului şi au amplitudini mult
mai mari.
în tabelul următor sunt date rezultatele unei serii de determinări cu
aceleaşi pendule ca în cazul a şi aceeaşi amplitudine iniţială a excitato­
rului (20 °).

Numărul determinării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Amplitudinea pendulului
excitat (în grade sexage-
z imale) 8 12 14 16 18 22 23 19 17 15 13 13 13 13

S-au măsurat perioadele de oscilaţie ale excitatorului corespunzătoare

determinărilor 6 şi 7 şi s-au găsit valori apropiate de perioada pendulului
excitat (T = 1,2 s), rămasă neschimbată.
Se observă că în noile condiţii amplitudinea sistemului excitat creşte
m mod evident pentru valori ale perioadei oscilaţiilor excitatorului egale
aproximativ cu perioada proprie a sistemului excitat.
în figura 1.22 este reprezentată grafic (curba 2 ), pe baza datelor ob­
ţinute cu dispozitive perfecţionate, dependenţa amplitudinii unui sistem
excitat, care oscilează cu o amortizare mai slabă decât în cazul curbei 1 ,
in funcţie de perioada excitatorului. Se observă că în acest caz curba
prezintă un maxim pronunţat pentru intervalul de valori situat în veci­
nătatea perioadei proprii sistemului excitat. Dar, deoarece crcşterea ampli­
tudinii înseamnă mărirea energiei sistemului, rezultă că :
transferul energici dc Ia excitator la sistemul cxcitat, care se facc pentru
oricc perioada a excitatorului, este maxim pentru perioade aflate în veci­
nătatea perioadei proprii a sistemului excitat. Acest proces selectiv de trans­
fer dc Cnercjic între două sisteme fizice se numeşte rezonanţă.
Oscilatorul excitat se numeşte rezonator, iar sistemul care excită, exci­
tator.
Cu cât amortizarea rezonatorului este mai slabă, cu atât curba ampli­
tudinii prezintă un vârf mai înalt şi mai îngust (curba 3 de pe figura 1.22).
Calitativ, condiţia apariţiei fenomenului de rezonanţă se poate verifica
cu aparatul din figura 1.19. Pendulele 3 şi 4 intră în oscilaţie fiind per­
turbate de oscilatorul 1 sau 2 , dar amplitudinea lor creşte foarte mult
dacă discul excit'atorului este prins aproximativ la aceeaşi înălţime cu
discurile pendulelor 3 sau 4.

25
 a) întreţinerea oscilaţiilor. Lama elastică L a
soneriei este un oscilator care oscilcază cu o pe-
L rioadă proprie T sub acţiunea unei forţe elastice
de revenire (fig. 1.23). La închiderea întrerupă­
torului I electromagnetul E excită lama punând-o
în oscilaţie. Mişcarca lamei determină deschiderea
circuitului şi dispariţia forţei perturbatoare.
Lama îşi continuă oscilaţia până la contactul C,
în drum lovind clopotul. Când lama revine pe con­

i tact se comandă un nou transfer de energie de la

electromagnet şi procesul se repetă. Perioada pro­
cesului de transfer este comandată de oscilatorul
însuşi, lama elastică.
b) Evitarea rezonanţei şi amortizarea vibraţiilor.
Fig. 1 . 23 . Un model deCarcasele motoarelor şi generatoarelor, grin-
SO -
nerie. zile şi planşcele construcţiilor, podurile au prin
construcţie o frecvenţă proprie de oscilaţie. în
funcţionare, aceste elemente execută oscilaţii forţate datorită unor sisteme
exterioare care produc excitaţii periodice sau neperiodice.
în cazul excitaţiilor periodice se poate ajunge la rezonanţă, când frec­
venţa perturbatoare are valoare aproximativ egală cu aceea a elemen­
tului excitat. în această situaţie, amplitudinea oscilaţiilor provocate sis­
temului excitat fiind mare duce la apariţia unor solicitări care depăşesc
limita de proporţionalitate din legea lui Hooke, produc deformaţii per­
manente sau chiar distrugerea sistemului. Soclurile pe care sunt montate
maşinile se fisurează sau se distrug, grinzile şi podurile se .rup. Câteva
exemple :
La pornirea şi oprirea unui motor frecvenţa acestuia variază între
zero şi valoarea de regim. Oscilaţiile motorului sunt perturbatoare pentru
dispozitivul pe care este montat.
Geamul portierei automobilului deschis într-o anumită poziţie pro­
duce un zgomot puternic la anumite turaţii ale motorului. *
La trecerea unui vehicul greu solul trepidează. Vibraţiile trajismiţân-
du-se clădirii provoacă uneori vibraţia caracteristică binecunoscută a gea­
murilor.
Există multe metode şi dispozitive prin care se poate evita apariţia
fenomenului de rezonanţă. De exemplu amortizorul (1 din fig. 1.24), utilizat
în special la autovehicule, este fixat coaxial cu arcul (2) având una din
tije pe caroserie, iar cealaltă pe una din axele punţii. Când roata întâl­
neşte o neregularitate a drumului, axa începe să oscileze faţă de carose­
rie. Oscilaţiile preluate de arc sunt amortizate rapid de amortizor, deoarece
spira de jos a arcului este solidară cu capătul de jos al amortizorului,
întrucât mişcarca acestuia este frânată de frecarea lichidului din interior,
oscilaţia se stinge după 2 —3 curse.
 1.1.5. Compunerea oscilaţiilor. Dacă doi sau
mai mulţi oscilatori interacţionează, mişcarea
sistemului luat ca întreg este complexă. Miş­
carea fiecărui oscilator este influenţată de os­
cilaţiile celorlalţi. Are loc o compunere de os­
cilaţii. în general, oscilaţiile componente pot
avea direcţii diferite. Ne ocupăm în cele ce
urmează de cazul simplu în care două osci­
laţii componente de aceeaşi frecvenţă au aceeaşi
direcţie, deci sunt paralele.
Experienţa arată că în acest caz se poate
aplica principiul suprapunerii micilor oscilaţii:
un punct supus mai multor mişcări oscilatorii
oscilează cu o elongaţie egală cu suma algebrică M?
a elongaţiilor mişcărilor componente. Ca orice Fig. ,.24. Araortizorul montat
principiu, şi acesta rezultă din experienţă, prin ia un autoturism,
inducţie.
Compunerea oscilaţiilor paralele având aceeaşi pulsaţie. Prin oscilaţii
paralele înţelegem oscilaţiile care produc deplasări (elongaţii) situate în
lungul unei aceleiaşi direcţii. Compunerea mişcărilor armonice simple de
aceeaşi frecvenţă şi o aceeaşi direcţie, dar cu amplitudini şi faze diferite,
prezintă un deosebit interes în studiul difracţiei şi interferenţei undelor,
a radiaţiei electromagnetice în general. Asemenea oscilaţii pot fi repre­
zentate prin ecuaţiile :
yx= sin (ut + 9j) şi y 2 = a2sin + 92)* (1*16)
Conform principiului suprapunerii micilor oscilaţii, oscilaţia rezultantă
va avea elongaţia pe aceeaşi direcţie şi va fi :
y = y\ + y i — a i sin M + '? i) + « 2sin M + 92)-
Folosind formulele trigonometrice ale sumelor de unghiuri şi dând
factor comun funcţiile care conţin timpul din (1.17) obţinem:
y{t) = a^sin iot cos ©j, -f- sin <px cos cd) + a2(sin <0/cos <p2 + sin <p2 cos oot) =
= (at cos cp! -\-a2 cos <p2) sin cot + («x sin + a2 sin <p2) cos a t — (a1 cos <px +
sin <pt + a 2 sin <p2
+ a 2 COS 92) sin a t -j- cos at
a± cos <Pj -\-a2 eOs 92
Introducând un nou parametru, 9, prin relaţia :
sin cp aj sin 9 ! + sin 90
(1.18)
cos 9 ax cos 9, -\-a2 cos cp2
obţinem :
... a. cos o. -f- a9 cos o, .
y(t) = — ------ V1 2------ •sin (at + 9).
cos 9

27
 Exprimând cos 9 în funcţie de tg 9 şi folosind (1.ÎS) obţinem:

cos2 9

2__+ a2 + 2 a1a2cos (<p1 — 9,)

cos 9 a l cos 9A+ a.z cos 92
Notând : a = V rti + «2 + 2 f l i rt2 c o s ( ? i — ¥ 2 ) > (1.19)
rezultă : jy(^) = a sin (o>/ -f 9). ( 1.20 )

Aşadar, prin compunerea a două oscilaţii armonice de pulsaţie co se obţine

tot o oscilaţie armonică de pulsaţie to. Amplitudinea şi faza iniţială a
oscilaţiei rezultante se exprimă în funcţie de amplitudinile şi fazele ini­
ţiale ale oscilaţiilor iniţiale prin expresiile date de ecuaţiile (1.19) şi
( 1 .20), obţinute prin metoda analitică.
Aceleaşi rezultate se pot obţine pe cale grafică folosind reprezentarea
faz o ria lă a mişcării (metoda fazorilor sau a vectorilor rotitori).
Numim fazor un vector plan a cărui origine coincide cu originea O a
sistemului de axe, care se roteşte în sens pozitiv (contrar acelor iinui cea­
sornic), cu viteza unghiulară to, de lungime a. Unei oscilaţii de ampli­
tudine a §i pulsaţie to i se asociaza fazorul definit mai sus.
Cele două mişcări oscilatorii descrise de ecuaţiile (1.16) pot fi repre­
zentate prin fazorii a t şi a 2 care se rotesc cu aceeaşi viteză unghiulară
constantă, to, faţă de originea O. Atunci când fazorii reprezentaţi 111
figura 1.25 se rotesc în sens invers acelor de ceasornic, cu viteza unghiulară
constantă to, proiecţiile vârfurilor lor dcscriu pe axa verticală mişcări osci­
latorii armonice.
Compunerii vectorilor din figura 1.25 îi corespunde compunerea osciia-
' ţiilor din ecuaţia (1.17). Astfel, reprezentarea fazorială a oscilaţiilor este
strâns legată de definirea mişcării oscilatorii ca proiecţie ortogonală pe
un diametru al cercului, a mişcării circulare uniforme.
Unghiul dintre vectorii a x şi a 2
rămâne neschimbat şi arc valoarea
¥2 ~ ¥1 (fig- 1-25). Dc aceea este conve­
nabil să reprezentăm fazorii la momentul
iniţial, t = 0. Oscilaţiei de elongaţic^j,
îi este asociat un vector a lt un fazor,
care are lungimea a x şi face unghiul
9, cu axa orizontală (ceea ce cores­
punde fazei iniţiale a oscilatorului) iar
oscilaţiei de elongaţie y 2 îi este asociat
o * un fazor a 2 de lungime a 2 şi înclinare
¥ 2-
Dcoarece suma proiecţiilor a doi
Fig. 1.25. vectori pe o axă este egală cu pro-

28
iecţia pe aceeaşi axă a vectorului sumă înseamnă că oscilaţia rezultantă
poate fi reprezentată prin vectorul rezultant u :
(l = (l j -f- U2.
Vectorul rezultant a se roteşte cu acceaşi viteză unghiulară co ca şi
vcctorii a y şi a2. Pătratul amplitudinii rezultante va fi :
a- = a\ + a \ -f 2«1a2cos (<p2 — 9,).
Faza iniţială 9 -a oscilaţiei rezultante, corespunzătoare unghiului 9.
se poate determina din relaţia :
a x sin 9, + a2 sin 9., CD
tg 9 = ---------- ;----------------L-::- = ------- ,
a x cos 9, + a 2 cos 92 DO
aşa cum se observă în figura (1.25).
Oscilaţia rezultantă va fi dată dcci de componenta vcctorului rezul­
tant a pe axa Oy, adică va fi dc forma :
y = y\ + y?. — a sîn + ?)•
Aşadar, mişcarea rezultantă este o mişcare oscilatorie armonică 'ce are
aceeaşi direcţie ca şi oscilaţiile componcnte ale căror elongaţii sunt y x şi
y 2 şi aceeaşi pulsaţie co. Amplitudinea a şi faza iniţială 9 ale oscilaţiei
rezultante se determină 'în funcţie dc amplitudinile şi de fazele iniţiale
ale oscilaţiilor compbnente, conform relaţiilor (1.19) şi (1.20).
Discuţie : în funcţie de valoarea diferenţei de fază A9 = 92 — 9lt deo­
sebim mai multe cazuri (posibilităţi) dc compuncrc a oscilaţiiloi.
Astfel : a) Dacă Ao = 2krz, k e cos 2 /j7r = V, a~ = a\ -f- a\ -f 2 a {a2,
a = -f a2, adică amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi maximă ; în
acest caz spunem că cele două oscilaţii sunt în fază.
b) Dacă A9 = (2k -f l)r:, k e cos (2/e + 1) = — 1 şi rezultă a —
= |a, — a2 \; în acest caz, spunem că cele două oscilaţii sunt în opoziţie
de fază şi amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi minimă.

c) Dacă A9 = (2k-\- 1)'-^-, k e cos (2k + 1) = 0, rezultă: a 2 =

= a\ + a\.

ÎNTREBĂRI, EXERCIŢII, PROBLEME

1. Cu fasciculul paralel al unui proiector se luminează un pendul elastic care oscilează

cu o frccvenţă nu prea mare (fig. 1.26). Umbra P' a sferei P, fixată pe discul D care
se roteşte uniform, apare pc ecran alături de umbra*C' a bilei C care oscilează armonic.
Luminând din planul discului, umbra C' a lui C ca şi umbra lui P efectucază oscilaţii pe
drepte paralele. Reglând perioada de rotaţie a lui P astfel ir.cât să fie egală cu perioada
de oscilaţie a lui C, se va observa că mişcarea celor două umbre se face iin:rom~nt.
Ce poate demonstra acest experiment ?

29
 I

2. Descrieţi mişcarea unui piston în cilindrul unui motor cu ardere internă. Cum se poate
preciza poziţia pistonului la un moment dat ? Alegeţi un parametru pentru descrierea
mişcării.
3. * Lichidul din tubul în formă de U este denivelat şi apoi este lăsat liber (fig. 1.27)
Descrieţi-i mişcarea. Care este forţa de revenire? Cum se modifică situaţia în stare de
imponderabilitate ?
4. Pentru a măsura perioada unui pendul gravitaţional se poate cronometra o oscilaţie
sau se cronometrează mai multe oscilaţii şi se împarte timpul măsurat la numărul lor.
în care intre cele două moduri determinarea ar fi mai exactă şi aplicabilă într-un
număr mai mare de cazuri? (Temă experimentală.)
!>. De ce natură este forţa de revenire în cazul oscilaţiei unei lustre lovite accidental ?
Dar in cazul unei trambuline de sărituri ?
6. De la marginea unui mojar de forma unei calote sferice, pe partea lui interioară, este
lăsată liberă o bilă. Descrieţi mişcarea bilei. Care este forţa de revenire? (Temă expe­
rimentală.)
7. Amplitudinea oscilaţiilor unui leagăn p >ate fi mărită chiar de cel care este în leagăn.
Pentru aceasta el se apleacă pe spate la sfârşitul semioscilaţiei, înapoi, şi se apleacă în
faţă la sfârşitul cursei, înainte. Arătaţi că este un fenomen de rezonanţă şi explicaţi.
8. Un autoturism este un sistem care poate oscila. Cum ne putem da seama cu aproximaţie
dacă amortizoarele sunt bune ?
9. Trecând peste o punte observăm la un moment dat că oscilaţiile se ampl/fică in mod
periculos. Cum putem continua, trecerea evitând pericolul ?
10. Ţineţi cu mâna capătul unui pendul elastic suspendat vertical a cărui frecvenţă proprie
este determinată. Provocaţi oscilaţia pendulului. Mişcaţi apoi mâna în sus şi în jos astfel
încât amplitudinea oscilaţiilor să crească. Determinaţi astfel o oscilaţie forţată. Ce consta­
taţi în privinţa frecvenţei şi fazei mişcării de urcare şi coborâre a mâinii îij situaţia de
rezonanţă? (Temă experimentală.)
11. La pornirea sau oprirea motorului unui frigider se poate sesiza creşterea bruscă, pentru
un moment, a zgomotului. Explicaţi.
12. încercaţi să duceţi în mână un vas cu apă. Observaţi suprafaţa apei în timp ce modi­
ficaţi frecvenţa paşilor. Ce fenomen se produce ? Ce efect poate avea ?

Fig. 1.26. lrig. 1.27. Coloana de apă

denivelată oscilează.

• Problemele notate cu asterisc au un grad de dificultate mai mare.

30
 7C
13. Sâ se scrie legile de mişcare ale oscilaţiilor defazate cu — înaintea şi cu în urma
4
.oscilaţiei a cărei lege este:

y't — 3 sin

Sâ se reprezinte pe acelaşi grafic cele trei oscilaţii.

l - t 5-\ frcl
11: y» = 3 sin — — — ;y. = sin I — — — I.
1 2 12' ^ (2 6 I
11. Un pendul elastic de masă tn — 2 • IO-2 kg efectuează o mişcare oscilatoriearmonică,
( 17 n\
descrisă de ecuaţia: y =*= 0,05 sin I — t -f — I (exprimat în
1 m).

u
a ) După cât timp acceleraţia devine a = ^ l_ a m<i.t?

b ) Să se construiască graficul dependenţei de timp a forţei F ce acţionează asupra pen­

dulului şi să se afle valoarea maximă a forţei.
c) Să sereprezinte in funcţie de timp energiile cinetică şi potenţială.
d) Să sedetermine momentul tn care energiile cinetică şi potenţială sunt egale.
Ee ' A
e) Ce valoare are raportul — când y = — ?
Ep
I t : a ) t = 2[3* - l + ( —1)* + >]« (k = l. 2, . . . ) \ b ) 3.3-lO "«X ;

d) t= — — js ; (k = l, 2, . . . ) ; e) = 3

15. Un corp de masă vi = 0,5 kg legat de un perete vertical cu un resort de constantă

elastică A = 8 N • m_1se poate deplasa fără frecare pe un plan orizontal. La momentul
t = 0 corpul se află la o distanţă de 0,1 m faţă de poziţia de echilibru şi este lăsat să
oscileze liber. Se cere ecuaţia mişcării oscilatorii a corpului, precum şi viteza maximă.
( r. \ 1
11 : y = 0, 1 sin l 4 / ± — Im ; » = 0,4

10. Care este lungimea unui pendul gravitaţional care, oscilând pe Lună, bate secunda?
Acceleraţia gravitaţională pe suprafaţa Lunii este 0,17 g ; acceleraţia gravitaţională pe Pă-
111
lânt este 9,81 — .
s*
11: / = 0,168 m.
17. U11 punct material oscilează după legea:

y = 5 • 10 2 sin 15,6 t + —I (în m

3)
Să se calculeze pulsaţia, perioada, frecvenţa, faza iniţială şi elongaţiile la m m .n t.le
1 1
<, = 0 s, t«— — s, t, — — s. Sâ se reprezinte grafic. Cum se modifică expresia legii
3 30
T
dacă se alege originea timpului c u — înaintea originii actuale?

It : 15 6 — ; 0,4 s ; 2,5 IIz ; — rad ; • IO-2 m ; - 179 • 1 0 '! m ;

s 3 2

4,99 ■ 10 2 111; y = 5 • 10 ~2 sin

31
 18. Să se scrie ecuaţia unei oscilaţii armonice cunoscând vitezele:
m _ m
t/, = 3 • 10 2 — şi v2 = 5 • 10 2 — corespunzătoare elongaţiilor y x = 6 • 10 2 m şi
s s
r
yt = 4 • 10 2 m. La momentul iniţial faza este — .

Care este acceleraţia maximă a oscilatorului ?

( 7T \ 111
R :y = 6,87 •
l 0 _2sin 10,894/ + —I ;5,49 •10 ~2 — .

19. Coloana de apă de lungime ldin tubul desenat in figura 1.27oscilează dacă se pro­
duce o denivelare. Stabiliţi relaţia prin care se poate calcula perioada de oscilaţie a co­
loanei. (Se neglijează frecarea).

R: T = 2tt
r

20. Să se calculeze raportul lungimilor a două pendule gravitaţionale care oscilează în acelaşi
timp şi loc cu frecvenţele de 28 şi respectiv 7 Hz.
R: 16.

- 21. • Un ascensor urcă vertical la o înălţime h = 78,48 m, cu acceleraţia constantă de 9,81 m/s2
şi coboară imediat cu aceeaşi acceleraţie. Timpul indicat de o pendulă care este insta­
lată în ascensor este comparat cu timpul indicat de o a doua pendulă la fel cu prima
care rămâne jos. Să se afle: ora de întoarcere a ascensorului observată la cele două
pendule, dacă la plecare amândouă ceasurile indicau ora 12 .

11: 12 h 0 min 5,65 s ; 12 h 0 min 8 s.

22. Un pendul este montat pe plafonul unui vagon de cale ferată. Descrieţi modul cum evo­
luează oscilaţia pendulului intre două staţii. Consideraţi că acceleraţia este constantă
la pornire şi frânare.

2.'). Un pendul gravitaţional bate secunda la nivelul mării. Cum se modifică perioada de
oscilaţie a pendulului dacă este ridicat pe vârful Omul ( x 2 500 m) sau dacă este coborât
iutr-o mină, la 200 m sub nivelul mării? Considerăm că lungimea pendulului nu se
modifică (Raza Pământului este de 6 360 km.)

II: Raportul perioadelor relativ la perioada la nivelul mării este 1,00039 sau 0,99997.
2 1. Un pendul gravitaţional de lungime L = 0,2 m oscilează cvasiarmonic îutr-uu ascen­
sor. între două opriri situate la diferenţe de nivel de h = 200 m, ascensorul are urmă­
toarea mişcare: a ) porneşte accelerat cu acceleraţia a = gl 10 timp de tl = 8 s ; b ) se
deplasează uniform şi c) frânează cu aceeaşi acceleraţie timp de 8 s. Să se calculeze
numărul de oscilaţii ale pendulului şi timpul deplasării.

R: » 38 oscilaţii; 33,48 s.
2"». Se modifică mersul unei pendule la schimbarea temperaturii? De ce? Priviţi cu atenţie
o pendulă. Ce a făcut c< instructorul pentru a corija acest neajuns? Există un dispozitiv
de reglare a mersului pe ml ulei ? Cum se modifică mersul unei pendule dacă este trans­
portată de la ecuator la pol ? Dar «Iacă este transportată de la nivelul mării pe vârf de
munte ?

11: Discul pendulului are un şurub de ridicare sau coborâre pe t i jă ; merge

în ain te; rămâne iu urmă.

32
26. Prezenţa unui zăcământ de ţiţei este indicată deseori de existenţa unei mari cavttâţi
aflate deasupra zăcământului, tn dreptul acestei cavităţi, la sol. acceleraţia gravitaţio­
nală se micşorează. S-ar putea determina prezenţa zăcământului cu ajutorul pendulului
gravitaţional ?
I I: D a: măsurând cu precizie pe g se observă deosebiri faţă de valoarea standard.
27. * Demonstraţi relaţia (1.8) pentru un pendul elastic aplicând legea conservării energiei.
28. Desenaţi poziţiile succesive la intervale de 1/4, ale unui pendul elastic in decursul unei
perioade. Urmăriţi apoi transformările energetice corespunzătoare pe graficul din figu­
ra 1.14. La momentul iniţial pendulul se află tn origine.
?S. * Arătaţi că într-un sistem inerţial aflat la suprafaţa Pământului un pendul gravitaţio­
nal oscilează intr-un plan vertical. Dar într-un sistem accelerat uniform pe orizontală
in acelaşi loc ce se intâmplă?
30. Pirul de susţinere al uttui pendul gravitaţional este metalic. Pendulul înaintează cu
7 secunde în 24 ore la temperatura de 0°C şi rămâne tn urmă cu 9 secunde in acelaşi
interval de timp la 20°C. Să se determine coeficientul de dilataţie a metalului din care
este construit firul.
H: « » 1,5 • IO- * grd *.
31. tnchipuiţi-vă că pendulul lui Poucault, descris in exemplul de la pagina 21, este instalat

la pol. La ce interval de timp se fac două urme consecutive pe nisip^gpol = 9,83 —] ?

H î 16.32».

32. Un leagăn oscilează av&nd o perioadă de 2,5 s. a ) Ce frecvenţă au oscilaţiile? b ) Câte

oscilaţii face în 60 s ?
II: 0,4 H z; 24 oscilaţii pe m'nut.
33. Un corp de masă egală cu 100 g este suspendat de un resort lung şi uşor. Tras 20 cm
în jos, pe direcţie verticală şi lăsat liber oscilează cu o perioadă de 2 s . Să se calculeze:
a ) viteza in poziţia de echilibru; i j cu cât se scurtează resortul dacă se Îndepărtează
corpul; c ) care este energia cinetică maximă ?
II: 0,628 m/s; » I m ; 0,02 J .

34. Să se scrie legea de mişcare a unui corp de masă egală cu 4 kg suspendat de un resort
a cărui constantă elastică este de 36 N • m-1, dacă amplitudinea oscilaţiilor este de
20 cm, iar corpul trece in jos prin poziţia de echilibru la / = 0. Să se reprezinte grafic.
R Cu axa orientată in sus y = 0,2 sin (3/ + * ) ; cu axa orientată in jos y = 0.2 sin 3/.
33. Care trebuie să fie amplitudinea oscilaţiilor unui pendul elastic astfel încât să existe
o acceleraţie maximă egală cu 10g. dacă frecvenţa este de 10 Hz?
11: 24 • 10** m.

a/3 1
36. Mişcarea unui arc elicoidal este dată de ecuaţia y = 2L_ cos 2l -f- — sin 2/. a ) Sâ se

arate că mişcarea este oscilatorie armonică; b ) să se determine elongaţia, viteza şi accc-

iz
leraţia unui punct la momentul t = — s ; c) să se reprezinte grafic.
6

( 2< -ţ- n—\I ; b) y —+

JS
——m ; v= ,M
—1— ; a
r——
— —2 N'3 ln •
3 I 2 s s*

3 - Fizică, el. • Xl-a 33

37 . a ) Măsuraţi cu un cronometru perioadele de oscilaţie a două pendule elastice construite
cu resorturi identice dar având suspendate două corpuri A şi B de mase diferite. Legaţi
cele două resorturi mai întâi în serie şi apoi in paralel şi suspendaţi la un capăt al
sistemului astfel format, 111 ambele cazuri, unul din corpuri, de exemplu A. Măsuraţi
perioadele noilor pendule. (Ternă experimentală.) b) Stabiliţi relaţiile care dau perioadele
T şi T' ale pendulelor elastice astfel formate cunoscând masa m şi constanta k a uuui
resort. Verificaţi rezultatele obţinute cu datele determinate experimental.

r ' = 2" V - s - '

38. * Un corp suspendat de un resort oscilează armonic cu perioada ^ = 0,2$. Se leagă
mai întâî in serie apoi în paralel cu resortul dat, un al doilea resort de constantă
elastică kt = 2kx. Să se calculeze perioadele de oscilaţie ale sistemelor astfel formate.
H : în serie 0,24 s ; în paralel 0,12 s.
39. Arcuriie unui autoturism cu masa de 1 000 kg se comprimă vertical cu 7 • IO-8 m, când
se urcă doi oameni, unul de 45 kg, iar celălalt de 55 kg. Câte oscilaţii pe secundă efec­
tuează autoturismul astfel încărcat când intră într-o adâncitură ai şoselei?
R : v = 1,8 H z

40. Care vor fi energiile cinetică şi potenţială ale unui punct material de masă m — 5> IO-4 kg

1
care oscileară armonic cu'amplitudinea de 5*10 *m şi frecvenţa v = — Hz, când acesta
1 n
se găseşte la distanţa de 4 cm de poziţia de echilibru ?

R : 9• 10 ~7 J ; 16- 10-T J .

41. Un corp suspendat de un cablu elastic oscilează conform legii:

I 3nV
y — A sin o* -f — ,
l 2j
unde A este dat în centimetri, iar o in radiani pe secundă. Să se determine amplitu­
dinea şi pulsaţia oscilaţiilor corpului dacă perioada este egală cu 0,4 s, iar în momentul
iniţial y 9 — —4 cm.

rad
II: 4cm ; 15,70---- .
s

42. Să se compună grafic oscilaţiile-

)’i = 4 sin (100 nt) ; y t = 2 sin (100 ut +'

când 9 este: 0 ; — ;
2

■î3. Pe uii drum cu ridicături echidistante (<f = 4 -1 0 - 1 m) este tras un cărucior cu masa
de 20 kg, construit pe o axă cu două roţi. Suspensia este făcută din două resorturi iden*

/ NM
t ice { * = 400 — . Să se calculeze viteza cu care trebuie tras uniform căruciorul pentru
l m/
a se produce zguduituri puternice (rezonanţă),
R : v = 0,4 m/s.

34 \
14. Folosim! reprezentarea ui Fresi el, să se determine amplitudinea oscilaţiei rezultante din
c o m p u n e re a o s c ila ţ iilo r p a ra le le :

.« \ 1 ’ tr i
-y = 3 - 1 0 2 co s {w/ -1- — Ui y t — 8 - 1 0 ~ 2 s in ! u>t 4 - — >,
' ■
e x p r im a te In m e tr i.

*H : a *= 10.70 IO"2 m.
45. PTin c o m p u n e re a a d o u ă m işcă ri oscilatorii armonice de a c e e a ş i fr e c v e n ţă , paralele ş i
cu -a m p litu d in ile d e 5- IO- ,2 ni respectiv 7 -1 0 - *m , rezultă o m işca re oscilatorie c u
a m p litu d in e a d e 9-10'.- m . Sâ se a f l e : a ) defazajul celor d c u â mişcări ; b ) v ite z a rna-
ximă a u u u i p u n c t c a r e e x e c u tă m işca re a rezultantă dacă v ite z a maximă a unui p u n c t

care efectuează orima mişcare este de 5 -i0 1 — .

m i
s

8 4 c,!0' 9 -1 0 “» — .

1.2. UNDE MECANICE

într-un mediu materia] toate părţile unui corp interacţionează. O

perturbaţie mecanică produsă undeva într-un punct oarecare al corpului
pune in mişcare părţile vecine care, ia rândul lor, îe antrenează pe urmă­
toarele şi aşa mai departe. Perturbaţia se propaga în tot mediul/ Procesul
de propagare a unei perturbaţii se numeşte undă. O caracteristică esen­
ţială a undei este faptul că energia primită de mediu de la sursa de
oscilaţii este transmisă în tot mediul fără ca particulele acestuia s’ă aibă
deplasări mari.
1.2.1. Propagarea unei perturbaţii. în următoarele exemple se poate
urmări procesul de propagare a unei perturbaţii oarecare.
1. Gând garnitura de vagoane garată pe o iinie primeşte un şoc de
Ia locomotiva care este adusă pentru cuplare, şocul constituie o periur-
baiie pentru garnitura aflată până atunci în repaus. Este vizibil cum
impulsul se deplasează rapid de-a'^lungul întregii garnituri, în timp ce
fiecare vagon se mişcă doar cu câţiva centimetri pe aceeaşi direcţie cu
perturbaţia, rămânând apoi în repaus. Deplasarea unei perturbaţii mai
este numită propagare. Energia transferată de locomotivă este transmisă
până la ultimul vagon, care;; dacă e decupla*, este pus în mişcare.
2. Perturbaţia produsă prin mişcarea bruscă, în sus şi în jos, a capă­
tului unei corzi aflată până atunci în repaus, se propagă sub forma unei
bucle către extremitatea cealaltă. Un mic semn S pus pe coardă se ridică
din poziţia de repaus şi revine în aceeaşi .poziţie, deplasarea efectuându-se
perpendicular pe direcţia de propagare, exact ca şi perturbaţia de la
capătul corzii (fig. 1.28). Energia transferată corzii la capătul din stânga
se transmite spre capătul din dreapta.

35
 S
-o»

Fig. 1.28. Propagarea unei perturbaţii Fig. 1.29. Din punctul unde a căzut piatra,
transversale. perturbaţia se propagă pe suprafaţa apei sub
forma unor mici valuri.

3. O piatră căzută pe suprafaţa liniştită a unui lac produce o pertur-

baţie pe care o vedem apoi deplasându-se sub forma unor mici valuri
circulare care se îndepărtează de la locul în care a căzut piatra (fig. 1.29).
Obiectele uşoare care plutesc pe apă sunt puse temporar într-o mişcare
de ridicare şi coborâre, după care corpurile rămân aproximativ în ace­
laşi loc.
în toate aceste exemple energia primită !n procesul de perturbare est?
transferată de la un oscilator la altul fără să se producă şi transport 4®
substanţă.
Se observă că transmiterea unei perturbaţii nu se face instantaneu.
Este necesar un anumit interval de timp pentru ca perturbaţia produsă f e
sursă să se propage până intr-un punct oarecare al mediului.

1.2.2. Unde într-un mediu unidimensional

Unde transversale. Capătul unei corzi întinse este pus în oscilaţie miş­
când mâna în sus şi în jos o singură dată. Prin această mişcare se jpso*
duce o deformaţie transversală pe direcţia corzii care se transmite progre­
siv spre celălalt capăt. Propagarea acestei perturbaţii se face prin miş­
carea fiecărei secţiuni a corzii în sus şi-n jos într-o oscilaţie efectuată
perpendicular pe direcţia mişcării perturbaţiei. O astfel de undă se nu­
meşte transversală. Lanţul de oscilatori cuplaţi, din figura 1.30, mode
lează un mediu unidimensional omogen, adică un mediu care are aceleaşi
proprietăţi în oricare punct al său. Punem în oscilaţie pendulul 7 dându-i
o mişcare perpendiculară pe direcţia şirului de sfere. Prin intermediul
cuplajului energia oscilatorului 7 se transmite succesiv în şirul de oscir
latori. Pentru mediul alcătuit din oscilatorii din şir, care la început se
aflau în repaus, excitarea pendulului 7 constituie o perturbaţie. Acesta
devine o sursă de energie, motiv pentru care pendulul 7 poate fi socotit
sursă de oscilaţii. Dacă mişcarea oscilatorului sursă este menţinută prîntr-uo

36
Fig. 1.30. Un model de me­
diu unidimensional elastic
pe care se propagă o undă
transversală.

mijloc oarecare, mişcarea celorlalţi oscilatori continuă. Ficcare oscilator

execută oscilaţii armonice forţate, ca urmare a energiei primite de la sursă.
Frecvenţa fiecărui pendul este aceeaşi cu frecvenţa sursei indiferent de
frecvenţa proprie. Procesul de propagare se face în timp.
Punând din nou în oscilaţie pendulul 7 din şirul de sfere aflate în re­
paus, putemrronometra timpul după care perturbaţia ajunge la un anumit
pendul aflat la o distanţă oarecire de sursă. în funcţie de această dis­
tanţă timpul de propagare este diferit. Fiecare oscilator intră în oscilaţie
mai târziu decât cel precedent. Rezultă că faza mişcării fiecărui oscilator
diferă de a celui precedent şi de a celui care urmează. Presupunem că
viteza de propagare este constantă, presupunere care este raţională dacă
ne gândim că toţi oscilatorii sunt de acelaşi fel, iar cuplajele, identice,
în timp ce perturbaţia avansează, oscilatorii care au început să se mişte
îşi continuă mişcarea oscilatorie armonică. Acest proccs este ilustrat în
figura 1.31, unde lanţul de oscilatori din figura 1.30 este văzut de sus.
Şirul pendulelor este figurat în întregime, în zece momente diferite, înce­
pând cu momentul în care pendulul 7 este excitat şi sfârşind cu un mo­
ment după încheierea primei lui oscilaţii. Intervalul dintre două repre­
zentări succesive este T/S. Se observă că, după încheierea unei oscilaţii
a pendulului 7, există în şir pendule care oscilează în concordanţă de
fază, de exemplu 7 şi 9 sau 2 şi 10.
Repetând continuu mişcarea mâinii în acelaşi fel ca mai sus, se for­
mează o undă continuă care avansează spre dreapta, aşa cum arată fi­
gura 1.32. Frecvenţa cu care se mişcă fiecare punct al corzii este aceeaşi
cu frecventa sursei. Fiecare punct al corzii va oscila forţat, continuu,
începând din momentul în care mişcarea oscilatorie a ajuns la el, mişca­
rea lui fiind întreţinută de energia sursei. Dacă oscilaţia din figura 1.32
este efectuată de către sursă în planul hârtiei, atunci orice punct de pe
direcţia de propagare oscilează în planul hârtiei. Afirmaţia se poate dovedi
experimental deplasând de-a lungul corzii, în planul în care oscilează
sursa, o deschidere (fantă) îngustă. Fanta nu împiedică desfăşurarea pro­
pagării (fig. 1.33). Se spune că unda este polarizată în planul în care
oscilează sursa (planul hârtiei).
în figura 1.32 este arătat aspectul undei pentru diferite momente,
separate la intervale de timp egale cu un sfert din perioada oscilaţiei
6ursei. Pentru o perioadă a oscilaţiei sursei, mişcarea oscilatorie avansează
pe coardă cu distanţa ).. Dacă propagarea s-e face uniform cu viteza v,
atunci :
X = vT, (1.21)

37
 Fig. 1.31. Transmiterea unei oscilaţi: armonice întreţinute pe şirul
din figura 1.30 (vedele pe plan orizont&I).

-au, exprimând prin frecvenţă,

Â= — ; (1.22)
V. —

X se uumeşte lungime dc undă şi, fiind o lungime, se măsoară în metri.

Dacă viteza nu se modifică în timp sat; de-a lunguî direcţiei de propa­
gare lungimea de undă rrv: te schimba, fiind deci o caracteristică & undei
în acei mediu.
Producerea undei transversale în coardă este posibilă datorită faptului
că orice parte a corzi: poate antrena, II ricucare şi coborâre,, părţile adia­
cente. Mişcările transversale creează în coardă b solicitare de forfecare.
Corpul solid poate prelua aceste solicitări, dar fluidele nu au această
capacitate, deoarece au proprietatea dc „urgere, motiv pentru care unda
transversală apare numai în corpi: ri solide.

38
 f- n

r * X _

UT

dreapta.

&e observă că lungimea de undă este determinată de doi factori: unul

caro depinde de sursă (perioada sau frecvenţa) şi al doilea care este'legat
<le mediul în care se propagă unda (viteza), de proprietăţile lui elastice.
Se dovedeşte teoretic şi se verifică experimental că viteza v 'de pro­
pagare a unei, unde transversale pe o coardă depinde de tensiunea T la
care este supusă coarda şi de masa p. a unităţii de lungime a corzii prin
relaţia:

(1.23)

expresie care include numai mărimi fizice proprii -corzii.

Dacă oscilaţia oscilatorului sursă nu este întreţinuta, proceslî] de amor­
tizare este extrem de rapid. Unda se stingo.

39
PROBLEMA REZOLVATA

O'm işcare oscilatorie se propagă într-un mediu elastic omogen şi străbate 9 900 m în
3 s. Să se calculeze: a ) viteza de propagare a acestei mişcări; b) perioada; c) frecvenţa ei
ştiind că lungimea de undă este X =» 33 m.
Rezolvare :
a) Mediul fiind omogen, propagarea se face uniform cu o viteză v dată de:
5 9 900 m in
v = — = ---------- = 3 300 - .
t 3s s
b) Folosind relaţia (1.21) se scrie:
X 33 m 1
v 3 300 m/s 100
c) Frecvenţa se calculează conform relaţiei:
1 I
v = — = ---- 100 Hz.
r _ i_
Toos f
1.2.3. Unde longitudinale. în figura 1.34 este reprezentat un rts »rt
de oţel, lung, cu spirale în repaus, echidistante. Putem considera resortul
ca un şir de spire (oscilatori) cuplate elastic, fiecare spiră putând oscila
de-a lungul axei sale în jurul poziţiei de echilibru. La un capăt al resor­
tului se scoate o spiră din poziţia de echilibru, trăgând-o şi lăsând-o apoi
liberă. Se produce o perturbaţie care se propagă spre celălalt capăt.
Perturbaţia constă în punerea în mişcare a fiecărei spire, pe direcţia de
propagare. O ^stfel de undă se numeşte longitudinală.
Un exemplu de undă longitudinală într-un solid este propagarea per-
turbaţiei unei lovituri dată cu un ciocan la capătul unei bare, pe direcţia
acesteia. Comprimarea barei prin lovitură este transmisă din aproape în

Fig. 1.34. Propagarea deformaţiei longitudinale pe un resort lung, spiralat.

40
aproape până la capătul cclălalt. Acest
lucrupoate fi verificat dacă la capătul
opus celui la care se produce perturbaţia
se pune. o bilă alăturată de bara fixată
rigid. Bila va fi proiectată pe direcţia
barei în sensul propagării perturbaţiei.
Viteza de propagare a unei unde
longitudinale este dependentă de carac­
teristicile mediului. Se demonstrează te­
oretic şi se verifică experimental că ex­
presia vitezei v a unei unde longitudi­ li
nale este :

—, (1.24)
P
unde E este modulul de elasticitate, iar
p deusitatea substanţei din care este alcă­
tuit mediul.
(Jnde longitudinale într-o coloană d egaz.
Presiunea coloanei de gaz aflată în tubul Fig. 1.35. Reprezentarea schematică
reprezentat în figura 1.35 este o mărime stratificată a unui gaz aflat într-un
de stare a coloanei. Ne putem închipui în­ lub in care se propagă o undă.
treaga coloană împărţită în straturi trans­
versale subţiri. Să considerăm că pistonul P e s te antrenat într-o mişcare
oscilatorie şi să presupunem că oscilaţia pistonului P începe printr-o de­
plasare spre dreapta; stratul vecin este împins în acelaşi sens. Aerul
fiind comprimat presiunea creşte faţă de valoarea iniţială. Comprimarea
6e transmite stratului următor şi din strat în strat mai departe. în miş­
carea pistonului către stânga aerul din imediata lui apropiere se destinde,
presiunea scade şi ajunge sub valoarea iniţială. Depresiunea creată deter­
mină mişcarea aerului din straturile adiacente care se destind la rândul lor.
Astfel, de-a lungul pistonului se propagă o mişcare oscilatorie a stra­
turilor de a e r; direcţia oscilaţiilor coincide cu direcţia propagării undei.
Aşadar, avem de-a face cu o undă longitudinală. IFrecventa oscilaţiilor
efectuate de fiecare strat de aer coincide cu frecvenţa oscilaţiilor pisto­
nului.
în cazul în care această frecvenţă este cuprinsă între 16 şi 40 000 hertzi,
unda longitudinală care se propagă în aer se numeşte sunet şi ea poate
fi percepută de urechea (timpanul ) omului.
Unda poate fi considerată o propagare a variaţiei presiunii în jurul
unei valori de echilibru. De exemplu, în cazul celui mai puternic sunet
pe care îl poate suporta timpanul urechii amplitudinea variaţiei presiunii
N
atmosferice este ± 3 0 — . în cazul celui mai slab sunet perceput, variaţia
m2
. .. N
presiunii este de ±Ş2 • IO-5 — . Ţinând seama de faptul că presiunea at -
m2
. N
raosferică normală este de 10* — , ne dăm seama cât de sensibilă este
m2
urechea omului.

41
 în tabelul următor se dau vitezele de propagare ale undelor longitu­
dinale şi transversale pentru câteva substanţe aflate la temperatură şi
presiune normală :

Viteza
Substanţa Observaţii
(m/s)
Aer 332
Apă 1 460
Oţel 5 050 longitudinale
3 300 transversale
Blumb 1 200 longitudinale
700 transversale

PROBLEME REZOLVATE

1. La capătul unei ramuri a unui diapazon aşezat vertical cu ramurile în jos, se lea
un fir de lungime l = 2 m şi de masă tn — 12 g. De acest fir se suspendă un corp cu masa
Wj — 960 g. Diapazonul oscilează. Să se calculeze: a ) viteza de propagarea undeloi- în fir;
b) frecvenţa diapazonului dacă lungimea de uudă este de 40 cm ; c) cum se modifică vi­
teza de propagare dacă se dublează masa corpului suspendat.

Rezolvare
a) în fir se propagă unde transversale. Viteza undelor este, conform relaţiei (1.23)
neglijând efectul masei firului asupra tensiunii din fir,

m
960-10"* kg-9,8 — - 2 m
s* m ra
Vt -- ------------------------------------------ a 40 —
12 *10~a kg s s

b ) Fiecare punct de pe undă oscilează forţat, sursa fiind diapazonul. Conform relaţiei
(1.22):
m
40 -
v
___ ! ____ = 10* s ~1 — 10* Hz. *
X 40 -1 0 “*m
c) Masa corpului suspendat fiind tn[, viteza v't este:

Raportul vitezelor e s te :
I Vf-
-=
,Jt VV - T- V V^ «1
- =vs:
2. Un muncitor de la calra ferată loveşte cu ciocanul capătul unei şine producând
und“x longitudinală. Sunetul este auzit după 0,2 s de un al doilea muncitor care ascult»
cu urechea pe şină. Ce distanţă există între cei doi muncitori? Şina este din oţel cu densi-
N
tatea 7 800 kg/m* şi cu modulul de elasticitate de 2 0 -1010— .
 Rexaivai? : ' ' ••••r ^

Distanţa p o a te fi c a l c u la t ;, d a c ă se c u n o a ş te viteza v de deplasare a perturbaţiei. Con

fo r m relaţiei (1.24) :

jk 21 IO10 rr-
/ 20-
5 ,0 6 -IO3
\ P. .kc
7 800 - -
' . m*
X-'zmta
d W »,/.« 5 06 • 10* ^ *2 0 -1 0 ~ * s « 1 012 tn.

1.2,4. Enevgip iraiislerotă în m-m-esui de prop«(|ar<* în cele ce urmează vom considera

sursa de oscilaţii funcţionează în «regim permanent cdîeă transferă continua in mediul
inconjurător. omogen şi izotrop aceeaşi energie în unitatea d? timp (are o putere constantă).
Dacă £ este energia^ emisă /în timpul t de totalitatea punctelor care compun sursa,
, ; vV..
E
P = — = <D, (1.25)
t '
defineşte p u te r e emisă de sursă sau fluxul de energie emis. Fluxul de energie se m ăsoară
jî watt
Dăm un exe4nplu pentru a apiecia ordinul de mărime al fluxului de energie al unei
rfutse. Un om, vorbind normai, e«:iLc uu f:ux de ,10 ‘5 W,_iar dacă strigă emite un flux de
3- \ W. Daca toţi oamenii d in t'-u i oraş ca Bucureşti ar vofbi simultan, puterea emisă
eomsiderând populaţia capitalei noastre de 2 000 000 locuitori, ar "fi de 2 . 10* 10 “<W =
** 20 W, put »re necesară pentru funcţionarea a două becuri de pom de Crăciun !
Bnereia ‘•misă de sursă se transferă în îutreş mediul. Puterea transferată printr-c su­
prafaţă oarecare aşezată »a o anumită depărtare; «ie sursă descrie procesul de transfer ener­
getic prin acea, suprafaţă. Puterea transferată poartă,- în acest caz. acelaşi nume — de flu x
de energie prin acea suprafaţă. Catul între fluxul de energie F şi aria S a suprafeţei perpen­
diculare pe direcţia de propagare prin câre este transferată energia, .

1 (1.26)
defineşte densitatea de flu x di1 energia, sau '.ntensiţatta 1. măsurată in watt/m*. Intensitatea
V.
minimă necesară perceperii unui sunet este de 10 13— . Raoortate ia această intensitate
m1
jr. tabelul următor sunt date câteva intensităţi relative:

Pragul de audioihtate 1
Respiraţia normală 10
Conversaţie normală 10"'
Traficul pe un bulevard ior
Aspiratorul de praf 10*.
Avion clasic ia decolare 1013 Senzaţie dureroasă şi,
Avion cu reacţie la decolare 10U» începând cu IO13.
Racheta la lansare 1 0” j periculoasă

întrucât energia transferată printr-o porţiune a unei suprafeţe de uudă este o însu­
mare a energiei tuturor oscilatorilor de pe aceasta suprafaţă da undă ?vezi paragraful 1.1.5)
reza'tă ţinând seama/de ( 1 . 12 ) că densitatea de energie este direct proporţională cu pVratui
amplitudinii oscilatorilor de pe aceasta porţiune,
I ~ A*. (1.27

43
 Exemplu. într-o sală de formă semisferică, având raza de 20 m , pentru o bună audiţie
*,e consideră necesară o intensitate de 10“• W/m*. Pentru aceasta un conferenţiar aflat in
centru trebuie să emită o putere:
lA r.r*
p = IS — --------- = 2r.r'I = 2-3,14-4 -10*-10~* W = 25,12 10"« W,
o

adică de 2,5 ori mai mult decât fluxul de energie emis intr-o conversaţie normală. Dacă
sala ar avea raza de două ori mai mare, intensitatea la marginea ei ar fi de patru ori mai
mică şi ar fi necesară o instalaţie de amplificare.

1.2.5. Suprafaţa de undă. Principiul lui Huygcns. Considerăm o sursă

de oscilaţii armonice care produc o undă într-un mediu material elastic.
Unda se propagă în toate direcţiile punând pe rând în oscilaţie particulele
materiale ale mediului. Mulţimea punctelor care oscilează în fază alcă­
tuieşte o suprafaţă de undă. Exista o infinitate de suprafeţe de undă. O
suprafaţă de undă are în general o formă oarecare. La un moment dat t
mişcarea oscilatorie a ajuns pe fiecare direcţie pâjiă la un punct aflat
la o distanţă oarecare de sursă. Mulţimea tuturor punctelor până la care
a ajuns oscilaţia la momentul t alcătuieşte cea mai avansată suprafaţă
de undă care se numeşte front de undă. Toate punctele frontului de undă
încep să oscileze în acelaşi moment.
Forma suprafeţelor de undă depinde atât de proprietăţile mediului,
cât şi de aspectul sursei. Pentru a simplifica explicaţia, în cele ce urmează
vom considera mai întâi că unda se propagă într-un mediu omogen, şi
izotrop. Aşa cum am mai arătat, omogenitatea cu privire la o mărime
fizică constă în însuşirea mediului de a avea pentru mărimea fizică res­
pectivă aceeaşi valoare în fiecare punct. întrucât fenom enul de propagare
depinde de sursă prin frecvenţă, şi de mediu prin viteză, viteza undei pe
o direcţie oarecare într-un mediu omogen este constantă. Prin izotropia
mediului cu privire la o anumită proprietate, se înţelege faptul că pro­
prietatea considerată se manifestă în acelaşi fel pe orice direcţie. Referin-
du-ne la propagare, rezultă că modulul vitezei undei într-un mediu omogen
şi izotrop este constant pe orice direcţie.
în acest caz particular, dacă sursa este punctiformă sau sferică, supra­
feţele de undă şi deci frontul de undă sunt sfere concentrice, iar undele
se numesc sferice (fig. 1.36). Dacă izvorul este o suprafaţă plană, supra­
feţele de unda şi deci frontul de undă sunt plane, iar unda este plan ă
(fig. 1-37).

Fig. 1.37. O undă plană.

44
 Crlstlaan Haygens (1629—1695). Fizician şi astronom
olandez (născut la Haga). A studiat oscilaţiile pendulului
şi a inventat sistemul cu ancoră de a u t o întreţinere a miş­
cării oscilatorii (1657). A publicat in 1690 ..Tratatul despre /
lumină”, in care a propus ipoteza ondulatorie a luminii
care avea să fie confruntată cu ipoteza corpusculară sugerată
de Newton. In aceeaşi carte a enunţat principiul studiat In
acest paragraf, cu ajutorul căruia a demonstrat reflexia şi
refracţia. A perfecţionat luneta astronomică. A descoperit
satelitul Titan al planetei Saturn. S-a lemarcat şi ca ma­
tematician cu lucrări de geometrie, algebră (logaritmi) şi
calcul probabilistic.

O dreaptă perpendiculară pe frontul de undă se numeşte rază. Raza

este o dreaptă de propagare. în figura 1.36 sunt desenate câteva raze,
sensul de propagare fiind marcat cu săgeţi.
La depărtare mare de izvor o undă sferică poate fi considerată într-un
spaţiu restrâns ca o undă plană, deoarece suprafaţa unei sfere de rază
mare poate fi asimilată pe porţiuni nu prea mari cu o suprafaţă plană.
Construcţia suprafeţelor de undă se poate face cu ajutorul princi­
piului Huygens, care rezultă dintr-o generalizare a faptelor experimentale.
Descriem două experimente efectuate într-o cuvă, cu unde superficiale
(unde generate la suprafaţa apei), care conduc la acest principiu.
1) Cuva este despărţită în două compartimente printr-un perete în
care s-a lăsat o fantă îngustă. în compartimentul din stânga se produc
unde circulare.. Când frontul de undă ajunge la deschizătură, unda se
propagă mai departe în al doilea compartiment prin unde, de asemenea
circulare, care au aspectul undelor provenite dintr-un izvor punctiform
situat chiar în fantă [(fig 1.38)’.
2) Dacă în compartimentul din stânga se propagă spre fantă unde
liniare, după ce frontul de undă ajunge la perete, în compartimentul din
dreapta apar unde circulare provenite din ,deschizătură (fig. 1.39).
Fenomenul, reprezentat în figurile 1 i38 şi 1.39, de ocolire a obstacolelor
de către unde, este cunoscut sub numele de difracţie.
Oricare ar fi forma undelor din compartimentul din stânga, aspectul
undelor dincolo de fantă este acelaşi. Aceste unde se numesc unde secun­
dare. Extinzând rezultatul pentru unde spaţiale de orice formă, ajun­
gem la principiul lui Huygens: orice punct de pe o suprafaţă de undă
poate f i considerat ca un nou centru de perturbaţii de la care se propagă
unde secundare.
Cu ajutorul acestui principiu se poate construi orice nou front de undă,
pornind de la frontul de undă anterior, folosind undele secundare. în
figura 1.40, a, b este arătată metoda geometrică de construcţie a fron­
tului de undă circular şi liniar pentru un mediu omogen şi izotrop, re­
zultată din aplicarea principiului lui Huygens. De la izvoarele elementare
S„ S„ . : , 5 care oscilează în fază pornesc unde secundare circulare
ale căror fronturi sunt figurate. Suprafaţa tangentă la un moment dat
tuturor acestor fronturi elementare este compusă din punctele aflate în

45
 Pig. 1.38. Difracţia undelor circularc. - Fig. 1.39. Difracţia undelor liniare.

concordanţă d ' fază, dec; ele sunt pe o suprafaţă de undă care, fiind cea
mai avansa*;'"! estcf noul front de undă. în figura 1.40, c este fotografiat
procesul descris iu .figura 1.40, t.
1 .2 .6 . Ecuaţia undei piane. întrucât intr-o undă plană toate supra­
feţele de undă sunt plane paralele, procesul de propagare a undei oste
descris ia fel pe oricare rază. Fie Sx una din raze, 5 fiind un punct al
Bursei care emite unde armonice transversale sau longitudinale plane
{fig. 1.41, a ). Punctul 5 oscilează transversal sau longitudinal -după -legea
2- *
iV — A sin (A = A sin — t.
' T

F F’
 După un interval de timp A/ frontul
de undă plană care se propagă cu viteza
de fază v în mediul elastic omogen şi izo­
trop, ajunge în punctul P aflat la distanţa
x de 5. P este excitat intr-o mişcare osci­
latorie armonică, având aceeaşi perioadă
şi amplitudine cu oscilaţia lui S dar cu
o întârziere de fază faţă de 5. La mo­
mentul t, la care punctul S al sursei are Fig. 1.41 . Pentru demonstrarea ecuaţiei,
elongaţia dată mai sus, punctul P are undei,
elongaţia :
2 tz
y p = A sin — {t — A/),

pe care a avut-o S cu 'A t secunde. înainte de momentul t.

At — — .
v
astfel c ă :
. 2 tz ( , x\
y p — A sin — / — — },
T V v)
sau înlocuind X — vT obţinem :

(1.28)
*" ( f - f ) :

Această funcţie, numită ecuaţia undei plane exprimă legea de miş­

care a oricărui punct material de pe semidreăpta Sx şi, ca atare, descrie
procesul de propagare în două aspecte :
1 . Exprimă, elongaţia la un moment dat t a oricărui punct de pe semi-
drcapta Sx aflat la distanţa x de sursă. îii acest fel, pentru un t dat ex­
presia (1.28). dă imaginea spaţială a punctelor dc pe raza S#. Se observă
periodicitatea spaţială. Scriind condiţia ca la momentul t, două puncte
P, şi P 2 să oscileze în fază (fig. 1.41, b), obţinem :

2 rc [rp ~ — j + llride (z ~
♦
• Rezultă : i
xPt =. xPi 4- &X sau
*pt “ * Px = k i,
adică punctele aflate în concordanţă de fază sunt la *diferenţe de drum
egale cu un multiplu întreg al lungimii de undă.
Condiţia ca punctele de pe direcţia de propagare să oscilcze în opo­
ziţie de faza (fig. 1.41, b) este ca:

2n — —A
( ± -— = 2n
— *! = 2u I—
1- — — )+ (2 k - f 1)7:,
{T >J 1l T x j

47
 sau : *

*/>. ~ */>. = (2k + O ~ •

condiţic realizată de .punctele pentru care diferenţele dc drum sunt un

multiplu impar de .

2. Pentru un punct dat ( un x dat) funcţia (1.28) dă legea lui de mişcare.

PROBLEMĂ REZOLVATA

O sursă de unde piane oscilează după relaţia :

JT
y = 3* 10~‘ sin — t (m).
9
Dacă viteza v de propagare a undelor este de 2 m/s: a ) să se scrie ecuaţia undei; b ) să
se afle diferenţa de fază intre oscilaţiile particulelor M şi N aflate la distanţa de 3m,
respectiv 4 m de sursâ.

Rezolvare
a) Ecuaţia undei este dată de relaţia (1.28):

y = A sin 2rt
Ih il-
ic rad
Comparând legea de oscilaţie a sursei cu forma generală observăm c i u ----------- . de unde
9 s
2>t 2Ti
T *= — = — = 18 s,ceea ce permite calcularea lungimii de undă:
u n

X — vT *= 2 m/a - 18 s » 36 m.
Cu acestea, ecuaţia undei este:

y = 3-10-*sln 2*
e -îi-

y — 3 •10 1 sin k I

b) Punctele M şi N oscilează după legile:

yu - 3 .1 0 - . »ta « - i ) ; y „ - 3 - ICT-sin « ( £ - 1 ) .

Diferenţa de fază este :

48
 1.2.7. Propagarea undelor la suprafaţa de separaţie dintre doufl medii
omogene. în paragrafele precedente s-a studiat propagarea unei pertui-
baţâi într-un mediu omogen. în următoarele două paragrafe se cercetează
procesul de propagare în locuri de discontinuitate, adică în locuri în
care proprietăţile mediului se schimbă brusc.
în figura 1.42 este desenat un fir fixat la un capăt de un suport per­
fect rigid. Perturbaţia care ajunge la suport exercită o forţă asupra a-
cestuia încercând să-l ridice. La rându-i suportul fiind fix exercită o forţă
opusă (conform legii a IlI-a a dinamicii) şi produce o perturbaţie în jos
care începe să se propage înapoi. Semnalul venit cu a buclă în sus se în­
toarce cu o buclă în jos. Un punct oarecare A la care ajunge frontul
undei reflectate îşi începe mişcarea într-un sens contrar sensului îu care
a început să se mişte când a fost atins frontul undei incidente (momen­
tele a şi /) . Se spune că reflexia pe suportul perfect rigid s-a făcut cu
o schimbare de fază de 7t radiani (180°).
în figura1.43 este reprezentată aceeaşi coardă prinsă de o culisă
mică putând aluneca fără frecare pe o Vergea. Unda avansează în acelaşi
mod ca în fig. 1.42. Când perturbaţia ajunge la culisă, aceasta este ri-

J!

Fig. 1.42. Reflexia pe Fig. 1.43. Reflexia pe

un perete perfect un mediu perfect
rigid. mobil.

4 — Pisici, d. a XX-a 49
dicată fără restricţii într-o mişcare oscilatorie, ceea ce produce o pertur-
baţie de acelaşi tip, care se propagă ca undă reflectată începând cu o
buclă 111 sus, ca şi unda incidenţă, oricare punct A îşi începe oscilaţia
în acelaşi sens când frontul inoidcnt sau reflectat a ajuns în acel loc
(momentele a şi f).
Reflexia şi refracţia undelor. Vom studia experimental aceste procese
la undele superficiale transversale.
a) R eflexia. într-o cuvă se produc unde cu un front liniar. Punând
un obstacol în calea undelor se obţine fenomenul de reflexie, undele emise
de izvor revenind în mediul în care s-au propagat la incidenţa cu peretele
P care constituie un mediu cu alte caracteristici decât ap^ (fig.- 1.44).
Se observă că direcţia de propagare S I a undei incidente se schimbă deve­
nind IR . Se poate studia experimental modul cum se schimbă direcţia
frontului de tindă după reflexie'(vezi exerciţiul 7). Se construieşte per-

pendiculara N I pe peretele P în punctul de incidenţă. Unghiul S IN — t

' /\ ^
se numeşte unghi de incidenţă, iar N IJ i — r se numeşte unghi de reflexie
(fig. 1.44, b).
b) Refracţia. La acelaşi aparat, modificând adâncimea unei părţi prin
aşezarea pe fundul cuvei a unei plăci, schimbăm caracteristicile mediului,
deoarece viteza undelor în regiunea mai puţin adâncă Cste mai mică.
Fotografia 1.45, a arată rezultatul efectuării unui astfel de experiment.
Direcţia undelor incidente S I se modifică la trecerea liniei care marchează
separarea celor două regiuni. Noua direcţie este I R (fig. 1.45, b).
Schimbarea direcţiei de propagare a undei la suprafaţa de separaţie
între două regiuni în care viteza de propagare este diferită se numeşte
refracţie. Unghiul r se numeşte unghi de refracţie. Se observă că unghiul
: . ’ /\
de refracţie este mai mic decât unghiul de incidenţă S IN . Concomitent
se constată micşorarea lungimii de undă.

Fig. 1.Î4. Reflexia undelor superficiale liniare:

a) fotografic lu cu v ă; b) schema corespunzătoare situ a ţie i din ( a) .

50
 N
\

Fig. 1.45. Refracţia undelor superficiale

liniare: < i
a lotografie !n cu v â; b) schema corespun7ătoare
s itu aţie i tlin ( a).

Observat ie. Cele două fenomene, reflexia şi refracţia, se produc simultan. Acest fapt poate
fi observat privind cu multă atenţie figura 1.45, a pe care, în mediul undei incidente, se
observă, mai slab, şi suprafeţele undei reflectate.

Legile reflexiei şi refracţiei. Vom demonstra legile reflexiei şi refracţiei

pentru cazul undei plane pornind de la principiul Huygens.
a) Legea reflexiei. Considerăm o porţiune a frontului de undă plan
AA' care avansează cu viteza v pe direcţia S I căfre suprafaţa de sepa­
raţie P, pe care o atinge la un moment dat tx (fig. 1.44, b). în acest
moment poziţia frontului este I A X şi de la fiecare punct al frontului
care va atinge suprafaţa P vor* porni unde secundare care se vor propaga
înapoi în acelaşi mediu. în intervalul de timp, începând cu momentul
tx şi sfârşind tu /2 în care ultimele puncte ale frontului IA Z au luat
contact cu peretele, undele secundare produse succesiv de toate punctele
dintre / şi B se propagă de la perete înapoi, în mediul din care au venit:.
Suprafaţa tangentă fronturilor de undă ale tuturor acestor unde se­
cundare formează noul front de undă care se deplasează pe direcţia
IR.
Se observă că triunghiurile dreptunghice IA ,B şi B B X1 sunt egale
având I B comună, iar A XB = I B X — v{tz — /,}. R-jzultă £ A ,IB = %B1B I,
Bau observând că < A XI B — i, iar <ByBT = r, rezultă egalitatea unghiu­
rilor de reflexie şi de inciden+ă:
/'N ✓'S
i = r. (1.29)
Este tocmai ceea ce se constată experimental din figura 1.44, a, măsu­
rând aceste unghiuri.
b) Legea refracţiei. Porţiunea B B 1 a frontului incident avansează cu
viteza vx pe direcţia S I spre suprafaţa de separaţie P, pe care o atinge
în B la momentul tv şi în I la momentul t2 (fig. 1.45, b). în intervalul
t2 — tx, succesiv din toate punctele situate între B şi I se propagă unde
secundare cu viteza v2. Tangenta tuturor fronturilor acestor unde for­
mează frontul undei refractate care la momentul t2 ocupă poziţia A XI.

Din triunghiurile B B XI şi B A XI calculăm sin B XB I = — —— şi

1 Bl Bl

sin B IA l = BAl O Făcând raportul, simplificând şi obser-

Bl Bl
vând că *.B XB I = <i (unghiul de incidenţă), iar * B I A 1 = (unghiul
de refracţie) se obţine legea refracţiei:
sin x
"21 = 11.30)
sin r
unde n21 se numeşte indice de refracţiţ al mediului 2 faţă de 1. Direcţia
de propagare se apropie de normală dacă v2 < vx şi se depărtează de ea
dacă vt > vx. Să observăm că folosind relaţia între lungimea de undă,
viteză şi perioadă, (1.30) se scrie:

= (1.31)
Vj Xa
Dacă unda trece din mediul II în mediul I
există o valoare it a unghiului de incidenţă pentru

care avem sin r = sin — = 1 (fig. 1.46). în acest

2
caz relaţia (1.28) se scrie:

_ sin «| _ Vj
n.
1
ta lă .

iar i{ se numeşte unghi limită. Toată energia undei incidente trece în

unda reflectată; nu există refracţie. Fenomenul se numeşte reflexie totală.

PROBLEMA REZOLVATA

Undele produse intr-o cuvă cu apă trec dintr-o regiune mai puţin ad&nc& in una mai
adânci şi se refractă. Unghiul de incidenţă este de 19°, iar cel de refracţie este de 30°.
a ) Care este raportul vitezelor în cele don& regiuni (medii)?
b) Care este raportul lungimilor de undă In cele dou& medii?
c) Sub ce unghi de incidenţă trebuie trimise undele din mediul mai puţin adânc pentru
ca să aibă loc reflexia totală ?

52
 a) Refracţia se face după legea (1.30);
sin i vx
sin r vt
sau, înlocuind cu datele din enunţ, şi notând cu vpşi va vitezele în regiunea puţin adâncă,
respectiv adâncă se obţine:
sin 19° vp 2
sin 30° va 3
b ) Folosind (1.31) se obţine raportul dintre lungimile de undă în regiunile puţin adâncă
şi adâncă:
vp \p 2
— VA 3
c) Condiţia de reflexie totală e ste :
sin a 2
--------- = — , de unde a = 42°,
sin 90° 3
unghiul a este u n g h i lim it ă .

1.2.8. Interferenţa undelor. De-a lungul firului A B din figura 1.47, a

începe la un moment dat să se propage o perturbaţie armonică transver­
sală provocată de oscilaţia lamei electrice a vibratorului electric V. Frontul
de undă ajuns la capătul B se reflectă întorcându-se către A. Cele două
unde, cea directă şi cea reflectată, se suprapun în fiecare punct al firu­
lui. Aceste unde au într-un punct aceeaşi frecvenţă şi diferenţa de fază
constantă în timp. Prima afirmaţie este evidentă, deoarece cele două
unde provin de la acelaşi izvor. A doua afirmaţie trebuie demonstrată.
Până în punctul P, unda incidenţă şi cea reflectată, care se suprapun
la momentul t, au parcurs drumul A P — xx şi, respectiv, AB 4- B P = x2.
(fig. 1.47,&). Diferenţa de drum este:
J x 2 - Xl = A P + P B + B P - A P = 2 PB = 2 x ,
x fiind distanţa PB.
La această diferenţă de drum trebuie adăugată o jumătate de lungime
de undă, echivalentă schimbării de fa z ă cu it, pe care o introduce reflexia
în punctul B (vezi § 1.2.7). întrucât diferenţa de drum nu depinde
de timp, ci numai de punctul considerat, diferenţa de fază corespunză­
toare diferenţei de drum 2 x + X/2 este constantă în timp.
Două unde care sosesc într-un punct având aceeaşi frecvenţă şi dife­
renţa de fază constantă în timp se numesc coerente. Undele sunt, aşadar,
coerente în orice punct al firului AB. Astfel, aparatul din figura 1.47, a
realizează condiţia de coerenţă pentru orice punct. Experimental se observă
că toată lungimea firului A B se împarte într-un număr întreg de fuse
având, de exemplu, aspectul din figura 1.47,a cu punctele (C, D) în care
amplitudinea e maximă şi punctul (.M) în care amplitudinea este zero.
Punctul A are o mişcare de amplitudine foarte mică în comparaţie cu
punctele C şi D. El este un nod. în punctele din prima categorie, nu­
mite ventre, undele coerente sosesc în concordanţă de fază, ia* în punctele
din a doua categorie, numite noduri, undele sosesc în opoziţie de fază.

53
 Osci’otor ;
V?

N)l~t
A----------------- B f=

■a t=3I

Fig. 1.47. Unde staţionare pe un fir; Fig. 1.48. Aspectul firului din figura 1.47. la
• ) aparatul de laborator; b) desen pentru i n t e r v a le d e tim p e g a ie c u T j 4.
demonstraţie cantitativă.

Imaginea undei staţionare reprezentată în figura 1.47, a este rezul­

tatul suprapunerii pe retină a mai multor imagini ale firului tfarese
succed cu viteză. îu realitate, -firul arată la intervale de un sfert de
perioadă ea în figura 1.48.
.* I
Calculăm elongaţia punctului P aflat la distanţa x\ de A. Dacă A
oscilează după legea y = A s\ri2iz'(tlT)', ecuaţia' undei -care vine din A
este conform relaţiei (1.28),

y i — A sin 2 tz [ t xi
(1.32,,
[T X
Ecuaţia undei reflectate este conform aceleiaşi relaţii (1.28) în care se
înlocuieşte xx cţi /--J- x 4-----:
, ' ^ ■ *

l+ x + ± \
y , — A sin 2r. ţ _ (1.32')

în tru cât atât unda directă cât şi cea reflectată sunt polarizate în
acelaşi plan, P este supus la o mişcare rezultantă compusă din două
oscilaţii paralele (1.32) şi (1.32'). Deci elongaţia y a mişcării este:

r 7 I , X \’
y = y i + y , —A sin 2 ;r ( - - - - — ) + sin 2 îr ?"î
\T * ) V X

54
Transformăm suma în produs prin aplicarea relaţiei sin a -f- sin b
. a b a —b c .
= 2 sin ------- cos --------. Se obţine:

[ x -h l + — -- x A % 2l + ± \
9. A rns Z 1sin27r t 2
V 2X t 2x ;

Dar se observă că / + * + — — xv = 2x — . D e c i:
2 - 2

2x + —
- ( 21 +
+ -—

y 2 = 2A cos 2 tt l a J n 2* U - _____1
2>. ■ \T 2X
amplitudinea faza

întrucât x este variabil, această relaţie d ă: a) configuraţia'firului la

un moment dat t, prin variaţia lui * (0 x l) şi b) mişcarea unui
punct oarecare (pentru un x dat). Aceasta este ecuaţia unei unde de un
alt tip decât unda progresivă prin care se transferă energia izvorului, de
Ja un punct la altul şi în care fiecare punct oscilează cu aceeaşi ampli­
tudine. în acest nou tip de undă, numit undă staţionară, amplitudinea
fiecărui punct variază în funcţie de poziţia lui pe fir. Punctele pentru
care amplitudinea este maximă sunt găsite prin condiţia :

2% + ~
2 <t______= krc,
2A
de unde :
4x + X = 2k\,
sau :

$ Xmax— (2k — 1 ) — , unde k — \, 2, . . .

4
Toate punctele situate la distanţă egală cu un număr impar de sferturi
de lungime de undă de capătul din dreapta care oscilează cu amplitudinea
maximă sunt ventre. Pentru ca amplitudinea să fie zero este necesar ca

2x + —
2t z __________ i L = ( 2 A + l ) - ,
2X 2
sau :

~2x + — = (2k + 1) — ; 2x = 2k — ,
2 * -• 2 2
X <
Xmin — k — , unde k = 0, 1, 2, . . . , deoarece punctul B este tot un nod.
2

55
 Toate punctele situate la o distanţă egală cu un număr întreg de semi-
luneimi de undă începând cu capătul din dreapta nu oscilează, deci sunt
noduri. Distanţa dintre un nod şi un ventru este :

X miH - = kA — {2k — 1 ) = A .
2 4 4
Modificând tensiunea din fir prin adăugarea sau ridicarea de pe pla­
tan a unor corpuri suplimentare, se poate varia numărul umflăturilor, de
la 2 la 5. Această schimbaxe se explică prin faptul că, modificândten­
siunea în fir, se schimbă viteza de propagare conform relaţiei (1.23) v, =
= A / . Z i ş i , în consecinţă, lungimea de undă care se calculează după rela-
V H
ţia ( 1 .22) X = vtT. Astfel, mărind tensiunea, viteza creşte şi lungimea de
undă creşte. Cum întreaga lungime a firului trebuie să fie un număr întreg
de semilungimi de undă, numărul de umflături scade când tensiunea
creşte. într-o undă staţionară energia izvorului nu se mai transferă,
dovadă fiind existenţa nodurilor care nu oscilează. Energia fiecărui punct
se schimbă din energie cinetică în energie potenţială, dar pe ansamblul
tirului energia rămâne aceeaşi. Acest lucru este ilustrat în figura 1.48.
L a momentul iniţial, când punctele C şi D, care sunt ventre, îşi ating
amplitudinea, energia pe coardă este exclusiv potenţială. Punctele C şi D
încep să se întoarcă către poziţiile de echilibru. După un sfert de periodă
C şi D se află în poziţiile^ lor de echilibru, mişcându-se în sensul săge­
ţilor. Energia corzii este exclusiv cinetică, coarda nefiind deformată. După
încă un sfert de perioadă coarda e deformată la maximum, C şi D atin-
gându-şi amplitudinea în poziţii simetrice faţă de cele ocupate la t — 0.
3T
Energia corzii este numai potenţială. La momentul t = ------, C şi D, reve-
4
nite în poziţia de echilibru, au viteza maximă ca de altfel toate punctele
corzii. Energia sistemului este exclusiv :inetică, coarda nefiind deformată.
După încă un sfert de perioadă se în'.neie ciclul t ransformărilor, situaţia
redevenind identică aceleia din momentul iniţial.
în absenţa pierderilor energia se conservă, firul fiind un sistem care
poate oscila după ce a fost excitat de sistemul exterior (vibratorul). în
realitate sistemul disipă o parte din energia primită în procesul de exci­
tare, funcţionarea vibratorului fiind necesară tocmai pentru suplimentarea
energiei disipate prin frecări. în caz contrar unda se amortizează repede
şi dispare.

Armoniei. Rezonanţă

Pe firul de lungime l al aparatului reprezentat în figura 1.47 se for­

mează unde staţionare. Deoarece la ambele capete trebuie să fie noduri,
întregul fir se fragmentează sub forma unui număr întreg de umflături,
adică lungimea firului este un multiplu de semilungimi de undă. D eci:

/ = * ^ , ( f t - l , 2, (1.33)
mâ

50
 Fig. 1.49. Aspectul firului din figura
1.47, pentru prima, a doua şi a treia
armonică (a, b, c). â

Dar X = — = . Cu aceasta, condiţia de mai sus se scrie:

V

sau :

(1.34)

Deci firul are un şir de frecvenţe proprii care se obţin punând k = 1,2, ..
Frecvenţa proprie cea mai joasă Vj a corzii este dată de k = 1. în
acest caz se obţine o undă staţionară cu aspectul din figura 1.49,a.
Această frecvenţă se numeşte fundam entală sau armonică de ordinul 1.
Următoarele frecvenţe v2, v3, . . . se obţin pentru valorile k = 2, 3, . . .
şi se numesc armonici .superioare purtând şi denumirile de armonică de
ordinul 2, 3 . . . (fig. 1.49, b, c). Este clar câ : „
v2 = 2 v 1 ; v3 = 3v,.

Modificând tensiunea, amplitudinea oscilaţiilor variază, ex;stând valori

ale tensiunii pentru care amplitudinea devine mare. Lungimea de undă
corespunzătoare :

are valoarea pentru care lungimea corzii este un multiplu al seinilungimii

de undă, cu alte cuvinte frecvenţa proprie este egală cu una din valorile
din şirul (1.34). în aceste situaţii energia primită de la vibrator este
maximă ; este deci un fenom en de rezonanţă.
Observaţie: în acest proccs de staţionaiizare apare situaţia în care o
mărime fizică (v, X) nu poate lua valori într-un interval continuu ci numai
valori discrete. Se obişnuieşte să se spună că şirul valorilor frecvenţei
şi lungimii dc undă este cuantificat.
PROBLEMĂ REZOLVATĂ
5
Un fir orizontal de !,2 m lungime are o masă m — 562>l0~*kg. Una dintre ramurile
unui diapazon aşezat orizontal este prinsă la unul din capetele firului. Diapazonul are o
frecvenţă de 100 Hz. Celălalt capăt al firului trecut peste un scripete susţine un mic taler
foarte uşor. Ce masă mx trebuie să aibă corpul pus pe taler astfel încât pe coardă să se
formeze 4 ventre ?
Rezolvare
Cu condiţia pusă, lungimea firului l este:
X
/ = 4 — = 2X.

Viteza undei este, conform relaţiei 1.23,

Vt
vi =
-Vî-VS-
unde X = — , iar T = nixg ■ înlocuind şi făcând operaţiile se obţine.

» J V *X t M V 5/
mx — --------- = -------- = 0,172 kg.
gl 4S I
1.2.9. Sunetul. Noţiunea de sunet este înţeleasă în legătură cu senzaţ
de auz a omului. Organul auditiv uman recepţionează sub formă de sunet
orice oscilaţie mecanică a aerului ambiant a. cărei frecvenţă v este inclusă
în intervalul (20 H z—20 000 Hz). Dacă frecvenţa este inferioară limitei
de 20 Hz sau superioară celei de 20 000 Hz, oscilaţia se numeşte infrasunei,
şi, respectiv, ultrasunet. întrucât limitele de frecvenţă depind de mai
mulţi factori care le fac variabile, clasificarea are parţial un caracter de
convenţie.
Oscilaţia produsă într-un lcc se propagă sub formă de undă sonoră
în oiice mediu: stând cu capul în apă se poate auzi motorul -unei bărci,
punând urechea la pământ auzim trepidaţia traficului. Sunetul nu se
propagă în vid. Unda sonora este o undă mecanică longitudinală. Corpul
care produce sunetul se numeşte sursă sonoră.
Toate proccsele de propagare observate şi studiate pentru undele
mecanice, în general, se observă şi la undele sonore.
Proprietăţile caracteristice ale unui sunet. Un sunet perceput de ureche are anumite
proprietăţi care, parţial, se explică prin mărimile fizice caracteristice sunetului, parţial prin
particularităţile organului auditiv. Se disting trei proprietăţi fizice: înălţimea, intensita­
tea şi timbrul. Toate acestea pot fi exprimate în termeni fizici prin mărimi care permit
caracterizarea unui sunet şi pot fi reprezentate grafic printr-un spectru specific.
1. Înălţim ea. Senzaţia fiziologică de sunete ascuţite (înalte) şi grave (joase)'se dat
reşte exclusiv frecvenţei. în paragraful 1 . 2.8 s-a văzut că orice sunet emis este înso.ţit de
Sunete de frecvenţe mai înalte. Vorbind despre înălţime se are in vedere numai frecvenţa
fundamentală, adică sunetul numit pur.

58
 în muzică sunetele sunt ordonate într-un şir (scară), criteriul fiind frecvenţa. Fiecare
sunet are o denumire care îl situează într-un anumit loc în'şir. Se începe cu sunetul cu frec­
venţa de 16,5 Hz care se numeşte D o_1( considerat ca limită inferioară a auzului uman şi
se stabileşte un interval de o octavă care este apoi repetat. Prin interval se înţelege raportul
între frecvenţele a două sunete, iar octava este intervalul dintre două sunete pentru care
raportul este 2. Astfel, şirul (scara muzicală) apare ca in tabloul următor, unde sunt trecute
intervalele celor 10 octave:

' Nota Frecvenţa (Hz) Observaţii.

. O o -i 16,5 I/imita inferioară de jos a auzului omului
■ . (27) Sunetul cel mai profund ai pianului
Do 0 ~ 33
Do! 66
Do 2 132
Do, 264 Claviatura pianului
Do 4 528
Dct 1 056
Do, 2 112
Do, 4 224 Sunetul cel mai ascuţit al pianului
Dog 8 448
Do, 16 896 i

înăuntrul unei octave împărţirea în intervale este foarte diversificată, dar începând
cu Johann Sebastian Bach* s-a introdus gama temperată care împarte orice octav& în 12
Intervale egale, denumite semitonuri, definite prin raportul frecvenţelor între două sunete
alăUirate. egal cu 1,05946. Astăzi, considerarea acestei subdiviziuni ordonate a condus la
posibilitatea descrierii matematice a formelor şi teoriei muzicale.
2. Intensitatea auditivă. Senzaţia fiziologică de intensitate a sunetului se măsoară prin
intensitatea auditivă (tăria sunetului). Auzul nu dă pentru două sunete diferite senzaţii în
acelaşi raport de tărie ca raportul intensităţilor lor sonore.
Dacă se ia ca intensitate de referinţă I , intensitatea unui sunet abia perceptibil
I Wt
/ 0 = ÎQ~lS— i, atunci se defineşte nivelul de intensitate sonoră L al unui sunet de inten­
ta m2 /
sjtate 1 prin relaţia :

L = lg -. (1.35)
lo
Nivelul de intensitate sonoră se măsoară în belli (B )**.
Dar nivelul sonor, care este definit prin măsurarea unor mărimi fizice, (/, şi /c) nu
poate fi utilizat pentru descrierea senzaţiei de sunet, deoarece două sunete de acelaşi nivel
nu produc aceleaşi senzaţii auditive dacă au frecvenţe diferite. De exemplu, dintre două
sunete având amândouă nivelul de 0,4 belii, unul cu frecvenţa de 50 Hz, iar altul cu frec­
venţa de 1 000 Hz, primul nu dă nici o senzaţie de sunet, iar al doilea este bine perceput.
Pentru a lua în considerare senzaţia, se ia ca referinţă un ^unet fundamental cu frec­
venţa egală cu 1 000 Hz. Nivelul de intensitate auditivă (de tărie) al unui sunet de o frec­
venţă oarecare este nivelul intensităţii sonore al unui sunet de frecvenţă egală cu 1 000 Hz
care este apreciat de un auz normal, ca având aceeaşi tărie cu sunetul analizat.

* Johann Sebastian Bach (1685—1750), compozitor german, unul dintre cei mai mari
creatori din istoria muzicii şi a culturii în general..
** în onoarea lui Alexander Graham Bell (1847—1922), inginer |american, inventatorul
telefonului. ~ x /
 3. Tim brul. Un sunet emis are uu caracter complex. Alături de sunete fundamentale
c-unt emise simultan şi câteva din armonicele lui; toate acestea sunt numite componentele
sune tului.
Un sunet poate fi reprezentat complet printr-un spectru. într-o diagramă in care pe
orizontală sunt trecute frecvenţele, iar pe ordonată este pus nivelul de intensitate sonoră
componentele sunt notate prin bare situate în dreptul frecvenţelor corespunzătoare. Aceste
bare nu lungimea proporţională cu nivelul de intensitate sonoră. în figura 1.50, o sunt ară­
tate spectrele a două sunete de aceeaşi frecvenţă a componentei fundamentale v = 440 Hz
emise de două instrumente diferite. Diferenţa grafică este evidentă. Urechea exersată are
posibilitatea de a distinge cele două sunete. Chiar un nespecialist poate distinge între două
sunete de aceeaşi înălţime emise de instrumente diferite.
Caracteristica unui sunet care se exprimă prin componentele şi nivelul lor de intensi­
tate sonoră se numeşte timbru.
Zgomotul este un sunet complex cu atât de numeroase componente şi cu intervale atât
do mici încât spectrul lui apare continuu având o bandă de frecvenţă largă (fig. 1.50, b).

Surse sonore. Există un mare număr de corpuri care pot oscila cu

frecvenţe din domeniul sonor şi care generează unde sonore. Toate aceste
corpuri sunt surse sonore. în cele ce urmează ne referim pe scurt la
două categorii de surse sonore care au importanţă în construcţia instru­
mentelor muzicale.
a) Coarde sonore. Coarda poate fi pusă în oscilaţie in mod diferit, atât longitudinal
cât şi transversal. Frecvenţele componentelor pot fi găsite cu ajutorul relaţiei (1.34).

Timbrul unui sunet depinde mult de fe­

Pian lul cum este excitată coarda. Dacă este ciupită
VmUOK’ sau lovită sunetul corzii se amortizează după
! ; I
i i i 1 1 îm i 11 i i i * ! i i i - un timp ; frecată cu un arcuş, oscilaţia este
i V
i întreţinută şi poate dura oricât dorim.
1
i Vioara
« \^U0H2
Coarda sonoră este sursa sonoră pentru
toate instrumentele cu corzi. Toate aceste in­
strumente emit sunete atât direct, cât şi
1
0 3 ' 't prin cutia de rezonanţă care are o importanţă
esenţială pentru timbrul sunetului.

b) Tuburi sonore. Tuburile consti­

10C|
90j
rol_____________________________ S *
25 50 75 TDO125150175 200 225 250 275 300
b tubul sonor. Modul cum se formează
Fig. 1.50. Spectrele intensităţii sonore ale
notei de 440 Hz emisă de pian şi de vioară
(a) ; al unui zgomot (b).
tuie o parte principală pentru instru­
mentele de suflat, având rolul rezo­
natorului. Sursa sonoră propriu-zisâ
o constituie ancia sau muştiucul*, prin
care se produce oscilaţia aerului
care formează unde staţionare în
componentele sunetului în tuburile
deschise sau închise este redat în

• Buzele suflătorului au, in cazul utilizării muştiucului, un rol asemănător anciei.

60
 —r — ---7<—
i\ / \
i \ / \
I I x I \
\ ' I ' V i \ i
V / i \ ' y
v / S/ • \ * y
X' • \ \ - * / '

/
I
/\
/ '
'
\
\
V 7
'
i i
V
'
/ \
\
/
t
\
'
/
' 1 v

r r x hr r

Fig. 1.51. a) Unde staţionare in tuburi deschise; b) unde staţionare In tuburi închise.

figurile 1.51 şi b. Ventrul se formează, întotdeauna la ancie sau la muş­

tiuc'. Componentele,sunetului se obţin, pentru tubul deschis, din relaţia :

v„ = — v, 11.35)
H 21
care se poate deduce prin generalizare, din figura 1.51, a. în adevăr,
6e observă că lungimea/a tubului este un număr întreg de semilungimi
dc undă :

K = n — (w — 1» 2, 3,

şi avem :
V V V
X = — sau v = — ——n
• v. X. 21

Pentru tubul închis, (fig. 1.51, b) se observă că / = (2n — 1) — (n

4
= 1, 2, 3, . . . ) , d eci:

v = — = — (2n - 1). (1.37)

" X. 4/ 1
Exemple. I. Un tub deschis cu lungimea / = 0,5 m emite oscilaţii cu lungimea de
und& X = I m. Să se calculeze: a) Ce armonică produce tubul ţi ce frecvenţă are sunetul ?
b) Se astupă tubul; se cere lungimea de undă a aceleiaşi armonici a sunetului emis. Viteza
sunetului tn aer este v «= 340 m/s.
Rezolvare
a) în acest caz condiţia (1.36) d ă:

- L *= n —
2

2L

61
E ste deci prima armonicăT sau sunetul fundamental cu frecvepţa
v 340 m/s
= 340 Hz.
X lm
b) Astupând t ubul, condiţia {1.37} d ă : l =
' xi
(2m — l) —

sau punând n = 1, L — X j4 şi a,’ = 4L — 2 m.

Rezult Ti :
v 340 m/s
= 170 Hz.
X, 2m
Sun.tul devine mai grav. Acest fenomen este cunoscut de muzicienii care pun surdina ia-
ins‘ rumentele de suflat.
2. O coardă de violoncel are o lungime / = 1 m. Masa corzii este de 50 g. La ce ten ­
siune este supusă coarda prin infăşur-ire pe cuiul de strângere, dacă ea trebuie să vibreze
la frecvenţa fundamentală de 66 Hz ?
Rezolvare
!u cazul sunetului fundamental treouie îndeplinită condiţia:

l = — sau -X = 2 m.
2

Deoarece

ft***"
Ift '
'♦> w V-
V 11

unde fi = rezultă tensiunea T

kg
50 • 10"* — 66* Hz* • 4 m2 = 871,2 N.
lm
frl1M
<HI||IP <■ ^ ^
ti**** Se observă din expresia frecvenţei
că dacă se modifică tensiunea se poate
aduce o uşoară modificare a înălţimii
n ' sunetului, adică se poate face operaţia
de acordare a instrumentului. De ase­
menea, prin schimbarea poziţiei dege­
i mi,|W
|t | tului care apasă pe coardă se poate
varia lungimea de undă şi, în conse­
cinţă, frecvenţa sunetului emis, aşa
cum, de fapt, se şi procedează.

Fîg. 1.52. Pentru întrebarea 1. Fig. 1.53. Pentru tema experimentală.

62
ÎNTREBĂRI, EXERCIŢII. PROBLEME

1 . Ce fel de perturbaţie se propagă în bara din figura 1.52? Explicaţi ce rol are în
această demonstraţie bila de la capătul din dreapta.
2. Cu aparatul din figura 1.53 aflat in laboratorul şcolar se demonstrează experimental
propagarea unei perturbaţii într-un mediu, reflexia şi transmiterea ei pe o suprafaţă de
separaţie între două medii.
Harele orizontale pot oscila într-un plan orizontal, forţa de revenire provenind din
răsucir.ea sistemului de două fire verticale care cuplează toţi oscilatorii. Perioada fiecărei
bare poate fi modificată între anumite limite prin deplasarea inelelor-cursoare.
a j Cum trebuie montate inelele pentru- a avea un singur mediu omogen ?
b) Provocaţi o undă pe acest sistem de bare şi privindu-1 din lateral încercaţi să verifi­
caţi modul cum se face o propagare. ^
cj Cum trebuie montate inelele pentru a studia reflexia pe uu mediu mai dens sau pe
uuul mai puţin dens?
d) Cum aţi putea măsura viteza de propagare a unei unde în mediulomogen de la
punctul 1 ?
e) Cum se poate studia transmisia la suprafaţa de separaţie între două medii? Verificaţi
relaţia 1.32. Există mai multe^ moduri de a face acest lucru? (T e m i experim en tali.)

3. Figura 1.54 arată la t = 0 o perturbaţie care se propagă pe o coardă. Deplasarea se face

m
spre dreapta cu viteza v = 2,5 — .

a ) Desenaţi poziţia şi forma perturbaţiei la momentul t = 0,6 s.

b) Care este elongaţia punctului A de pe coardă la acel moment şi pe ce distanţă s-a
deplasat el în intervalul i ^ [0 ; 0, 6 ] s ?
c) Care este viteza medie de deplasare a acestui punct ?
R : a) Se face o translaţie a curbei spre dreap­
y ( ! 0 ?m )
ta cu 1,5 m (la scară); b) X 13 10~* m;
ss 5 10"* m ; c j 8.3 • 10"* m/s.

Figura 1.55 arată două perturbaţii la mo­

mentul iniţial (/ == 0). Perturbaţiile se mişcă
tu sens contrar, iar vitezele lor sunt egale
m
cu 4 • 10 1 — . Desenaţi forma corzii Ia mo-
s
montele 0,15; 0,25 şi 0,30 secunde.

l?ig. 1.55. Pentru întrebarea 4.

63
 5. Dacă mediul este omogen şi izotrop, iar izvorul puuctiform, uuda e^te sferică. D«»r
mediul este izotrop dar nu este omogen? Dar dacă este omogen, dar nu şi izotrop?
• Se pun aceleaşi probleme şi pentru undele plane?
K. Se propagă sunetul în vid? Cunoaşteţi sau puteţi imagina un experiment care t.ă dove­
dească răspunsul pe care îl daţi?
7. Verificaţi cu un raportor legea reflexiei pe fotografia 1.44, o.
8. Stabiliţi indicele de refracţie pentru mediile din figura 1.45, a. în câte feluri put-.ţi
face aceasta ?

H: i » 4 5 °; r a 3 0 ° ; n x *J2. în două feluri.

9. Două piese de forma dată în figura 1.56
se aşază pe fundul unei cuve astfel încât
sâ fie acoperite d«i apă. Undele liniare se
refractă deasupra contururilor. încercaţi
sft schiţaţi cum se modifică suprafeţele
<le undă. Se p 't numi acestea lentile
mecanice ?

10. Fotografia 1.57 arată valuri la malul

mării. Se observă paralelismul cu ţărmul.
Cum se e x jjică acest fenomen ştiind că
direcţia propagării undelor în larg nu este,
in general perpendiculară pe linia ţărmului ?

OE
Fig. 1.56 Pentru întrebarea 9.

11. Treceţi firul AD al aparatului reprezentat in figura 1.47 peste un creion (in locul scn-
petelui B) menţinând poziţia firului orizontală in timp ce vibratorul I' funcţionez/ă.
Mutaţi poziţia creionului mărind lungimea A B a firului. Ce se observă? Discuţie. V.'u
ce operaţie a unui violonist se aseamănă aceasta ? Explicaţi astfel modificarea sunetului
in cazul unei corzi de vioară. (Temă experimentală.)
12. Modificaţi masa corpului de pe platanul aparatului reprezentat in figura 1.47. Ce sc
întâmplă? Ce analog există în cazul unui instrument de coarde? ^'PeinA experimentala.)
13. Viteza de propagare a undelor longitudinale este dată de (1.24). Aplicaţi această relaţie
N ~ N
In cazul oţelului (E l — 2 * 10U — ; pj = 7 800 kg/m3)şi plumbului (E t = 1,7 • IO1*— ;
m* m*
p, = 11 340 kg/m3). Ce explicaţie daţi diferenţei găsite ?

14. Un fragment de metal este analizat măsurând viteza suuetuluiintr-o bară făcuţi din
acest metal. Bara are masa de 30 kg şi volumul de 2 • 10"* i i i *. Viteza sunetului in
bară este de 4 000 m/s.Să se calculeze modulul de elasticitate.
H : 28 • I01» N/m*.

64
15. Daţi limitele lungimilor de undă pentru undele sonore în aer. Dar în oţel?
16. Care este distanţa între două regiuni rarefiate dintr-o undă sonoră cu frecvenţa v =
= 120 Hz a cărei viteză este 360 m/s.
R : 3 m.
17. Prin suprapunerea a două unde provocate de doi oscilatori armonici care oscilează cu
7C
aceeaşi amplitudine A lt aceeaşi frecvenţă v = 1 kHz şi care sosesc defazate cu <p = -

într-un punct, rezultă o undă de amplitudine A = 5 cm. Ştiind că undele se propagă în

mediul elastic cu viteza v = 2 000 m/s, se cere să se scrie ecuaţia de propagare şi di­
ferenţa de drum în punctul considerat. Mai există şi alte puncte în cate undele sosesc
cu aceeaşi diferenţă de fază?
I t x \ X
R : y — 8,33 • 10 2 sin 2;r ------- — — ; x« — x ,= — .
7 [ 10~* 2I 2 1 6
18. Două surse emit unde plane descrise de ecuaţiile:
2n 2k
y x = 3 sin — t şi y 2= 3 sin — t (în 10 2 m).
A 4
a ) Să se calculeze amplitudinea undei rezultante într-un punct în care diferenţa între
drumul parcurs de cele două unde- este de 5 • 10 -3 m. Vitezele de propagare ale celor
( m
două unde sunt egale \ v = 10 1 —
l s
b) Cât ar trebui să fie diferenţele între drumurile parcurse de cele două unde până la
punctul considerat pentru ca : 1 ) mişcarea să se stin g ă; 2) amplitudinea să fie maximă.
X X
R : 5,9* 10_2m ; (2* + 1) — ; 2k — .

19. O sursă O aflată într-un mediu elastic emite unde plane de forma :
y = 0,25 sin 100 nt (în 10 -3 m).
I<ungimea de undă a undelor longitudinale generate este de 10 m.
a ) După cât timp va începe să oscileze un punct M situat la distanţa x = 8m fa ţă
de sursă?
b) Defazajul între sursă şi punctul M (în grade).
c) h a ce distanţă pe dreapta OM se află două puncte ale căror oscilaţii simt defazate
t:
cu — ? •" .
6
R s a ) 16 • I 0 ' 3 s ; b) <p = 2 8 8 °; c) 0,833 m.
20. O coardă de pian de 50 cm lungime şi de masă egală cu 5 • l 0 “3 kg este întinsă cu o
tensiune de 400 N. a ) Care este frecvenţa sunetului fundamental? b) Care este numărul
armonicii superioare care mai poate fi auzită de un om capabil să audă sunete până îa
10 000 Hz ?
R : 800 Hz ; 50.
21 . O plăcuţă de cuarţ este utilizată pentru controlul frecvenţei într-un circuit oscilant,
în acest fel se stabilesc în cristal unde staţionare longitudinale cu ventre pe feţele lui
opuse. Frecvenţa fundamentală este dată d e :
2,87 • IO5

unde e este grosimea lamei.

5 - F izică, cfc a X I-o 65

 a) Să se calculeze modulul lui Young pentru cristal.

f kg \
b) Calculaţi grosimea pentru frecvenţa d e 1 2 0 0 H z . I Se d ă pcuarţ = 2 ,6 6 • 10* — I.
I ms;
R : 87 • 1011 N/m2.
22. Desenaţi reflexia unei perturbaţii pe o coardă legată de un perete sau de un fir mai
subţire. Se poate^ măsura raportul vitezelor în cele două medii în cel de-al doilea caz?
(Temă experimentală.)
23. Două surse S x şi S2 generează oscilaţii de amplitudini A 1 = 1 mm şi respectiv A t =
= 2 mm. Să se calculeze amplitudinea unui punct situat pe mediatoarea segmentului 5 1S.
R : 3 mm.
 2
CURENTUL ALTERNATIV SINUSOIDAL

2.1. GENERAREA TENSIUNII ELECTROMOTOARE

PRIN INDUCŢIE ELECTROMAGNETICĂ
f
2.1.1. Generarea tensiunii electromotoare alternative

în electrotehnică, cea mai larga întrebuinţare o are curentul alterna­

tiv sinusoidal prin faptul că poate fi produs, transmis şi utilizat în condiţii
mult mai avantajoase decât curentul continuu. La baza producerii t.e.m.
alternative stă fenomenul inducţiei electromagnetice. Rotirea uniformă a
unei spire conductoare electric într-un câmp magnetic uniform, sau, invers,
rotirea uniformă a unui câmp magnetic în faţa unei bobine fixe, permite
obţinerea unei t.e.m. alternative sinusoidale. Aceste două posibilităţi sunt
analizate în următoarele două experimente.
Experim entul 7. Un cadru metalic dreptunghiular este rotit uniform
în jurul axei de simetrie 00' într-un câmp magnetic uniform, perpendicular
pe 0 0 ', produs de un electromagnet SN (fig. 2.1, a). Capetele cadrului
sunt prinse rigid la doua inele b şi b'. Ele pot aluneca sub două lamele,
P şi P ', la care sunt legate bornele unui galvanometru G ce formează
circuitul exterior al dispozitivului, circuit cu caracter rezistiv. în laturile
A B şi CD ale cadranului, laturi care taie liniile de câmp magnetic, se va
induce o t.e.m . care, conform regulii mâinii drepte (burghiului drept)
are în fiecare latură, în poziţia cadrului în care normala n formează
unghiul a cu liniile de câmp, sensul arătat în figurile 2.1 ,6 şi 2.2. T.e.m.
indusă în cadru este suma dintre t.e.m. indusă în latura A B, eAB = vBlsmct
şi t.e.m. indusă în latura CD, eCD= v B lsin (tc — a), adică cAn = eAB-\-
-j- eco— 2vBl sin a, a fiind totodată şi unghiul dintre viteza conducto­
rului liniar A B şi liniile câmpului magnetic de inducţie B. Pentru miş­
carea de rotaţie uniformă cc — tot, iar v = aco. Aria cadrului este S —
= 2al (fig. 2.2). Fluxul maxim (când a = 0) prin suprafaţa cadrului este
= B S. Cu aceste precizări, valoarea instantanee a t.e.m. induse poate
fi scrisă sub forma e = Omco sin tot sau :
e = E m sin tot.
Rotaţia uniformă în jurul axei de simetrie a unui cadru metalic într-un
câm p m agnetic uniform , perpendicular pe axa de rotaţie generează în
cadru o t.e.m. alternativă sinusoidală.

67
 b

Fig. 2.1. Generarea unei t.e.m.

alternative prin rotirea unifotmă a
unui cadru metalic în câmp magnetic
i uniform.

Fig. 2.2. Generarea unei t.e.m. alter­

native. Prin rotirea cadrului, laturile
A B şi CD intersectează liniile de câmp
magnetic, in ele se induce t.e.m. e. L a ­
turile A B şi CD se numesc laturi active.

Mărimea E m = to<E>wse numeşte valoarea maximă a t.e.m. alternative

sinusoidale, iar co = 2nv — pulsaţia t.e.m ., v = \/T — frecvenţa şi T7 —
perioada t.e.m. T.e.m. alternativă indusă în cadru menţine un curent
alternativ sinusoidal prin circuitul electric al dispozitivului, curent pus în
evidenţă*, prin deviaţiile alternative, la stânga şi la dreapta poziţiei de
zero a acului indicator al galvanometrului. Trecerile acului prin zero şi
prin deviaţia maximă au loc în momentele când şi e ia valoarea zero,
respectiv cea extremă, corespunzător poziţiilor cadrului. Rezultă că
printr-un circuit pur rezistiv, cum este cel din figura 2 . 1 ,a, intensitatea
curentului alternativ este în concordanţă de fază cu t.e.m. e. Valoarea in­
tensităţii instantanee va fi deci de forma:
i = /msin to/,
unde I m este valoarea maximă (amplitudinea) a intensităţii curentului
alternativ sinusoidal.
Experimentul realizat cu dispozitivul din figura 2.1, a arată că valo­
rile extreme + E m, —E mşi —7mse obţin în poziţiile în care fluxul
<t> = Omcos a este egal cu zero [pentru a = (2k + 1 ) *tc/2 , unde k =

* Pentru viteze de rotaţie a cadrului m ici; din cauza inerţiei sistemului mecanic al aculu
indicator, acesta nu poate urmări variaţia intensităţii curentului pentru v > 2 Hz.

68
 = 0 , 1 , 2 , . . . . în aceste poziţii, viteza dc variaţia a fluxului AO/A£
este maximă, deoarece laturile ,,activ e’’A B şi CD ale cadranului taie cele
mai multe linii de câmp în unitatea de timp. în poziţiile în care fluxul
are valori extreme (a = kn ), t.e.m. şi intensitatea curentului sunt egale
cu zero ; în aceste poziţii ale cadrului laturile active nu taie liniile câm­
pului şi viteza de variaţie, a fluxului AO/At este egală cu zero. T.e.m . e
este pozitivă dacă a e (O.rc) şi negativă pentru a e (r.,2n). Aceasta în­
seamnă că, în prima jumătate a rotaţiei, prin cadru circulă un curent
indus i care creează un câmp magnetic paralel şi având acelaşi sens cu
normala n la cadru, iar în a doua jum ătate a rotaţiei curentul indus
creează un câmp magnetic îndreptat în sens opus normalei n, aşa cum
rezultă şi din aplicarea legii Lenz. Deci, într*-o singură rotaţie, t.e.m. e
şi curentul indus, dc intensitate i, îşi schimbă sensul (deci şi semnul) de
două ori, luând simultan valori extreme sau nule.
în figura 2.3 sunt date graficele variaţiei fluxului magnetic O (linia
întreruptă), a t.e.m. e şi a intensităţii curentului i în funcţie de ungbiul
de rotaţie or.
Experim entul 2. O tensiune electromotoare alternativă sinusoidală se
poate obţine şi prin rotirea uniformă a unui magnet bară în jurul unui
ax orizontal sub o bobină cu miez de fier (fig. ^2.4). Bobina est? străbă­
tută în fiecare moment dc un flux variabil de inducţie magnetică, care
induce în bobină o t.e.m. alternativă sinusoidală. Curentul sinusoidal
care se stabileşte prin circuitul montajului experimental din figura 2.4
este pus în evidenţă prin deviaţiile alternativ stânga-dreapta ale acului
indicator ale galvanometrului (ampermetrului).
Dispozitivul descris, numit şi alternator, stă la baza principiului
funcţionare a generatorului de curcnt alternativ din centralele electrice.
^.1.2. Interpretare electronică. Sub acţiunca t.e.m. sinusoidale elec­
tronii liberi din conductorul metalic care formează circuitul electric al
dispozitivelor din experimentele descrise vor căpăta o mişcare de ansam­
blu oscilatorie, sincronă tensiunii electromotoare induse e.
Mărimea numită intensitate instantanee, i a curentului electric repre­
zintă intensitatea curentului clectric la momentul de timp considerat.
Ea este proporţională cu viteza de oscilaţie a electronilor. Pentru un cir-

rotaţie a = «/.

69
 G B
Fig. 2.4. Generarea unei t.e.m . alter­
native prin rotirea uniformă a unui
magnet bară în jurul unui ax orizon­
tal sub o bobină cu miez de fier.

cuit de dimensiuni obişnuite, fără derivaţii, intensitatea instantanee va fi

aceeaşi în toate punctele circuitului. Tensiunea instantanee de la bornele
rezistorului din circuitul exterior al alternatoruhii va fi, ca şi în curentul
continuu, dată de relaţia u = Ri = R I msin at. Deci m şi t vor fi două
funcţii sinusoidale în concordanţă de fază. După cum se va vedea în
paragrafele următoare pentru porţiuni ale circuitului care conţin bobine
sau condens'atoare, i si u pot să nu fie în fază. Deşi mărimile w şi i
sunt definite ca în curentul continuu, ele au în curentul alternativ carac­
teristici noi legate direct de procesele oscilatorii.
La analiza experimentelor de inducţie electromagnetică, care stau la
baza explicării producerii t.e.m. alternative sinusoidale, pot fi făcute
următoarele precizări: f
a) Energia mecanică necesară rotirii uniforme (a constant) a cadrului
sau a magnetului se transformă, în sistemul fizic reprezentat de cadrul
electric conductor (fig. 2.1) sau de bobină (fig. 2.4), în energie a curen­
tului electric alternativ (sinusoidal) indus. Cadrul metalic (sau bobina)
constituie un sistem fizic în care se produc oscilaţii forţate ale electro­
nilor de conducţie sub acţiunea t.e.m. alternative induse. Factorul exci-
tator este fluxul de inducţie magnetică cu variaţie cosinusoidală prin
suprafaţa delimitată de cadru = B S cos at sau prin spirele bobinei
O = N B S -co sa t, unde N reprezintă numărul de spire, 5 — aria unei
spire, spirele fiind dispuse în serie.
b) Datorită variaţiei fluxului magnetic :
® cos at,
în cadru se induce o tensiune electromotoare :

c — — ------=
Att a sin a t = E mmsin at.
m
A I
Din această egalitate se obţine :

70
Din compararea a două din relaţiile de mai jos
O= cos oit m
cos cot
to
sau (b)
(a )

rezultă două importante proprietăţi ale mărimilor oscilatorii armonice :

a) Viteza de variaţie AA/At a unei mărimi oscilatorii armonice
A = A mcosoit este tot o mărime oscilatorie armonică, de aceeaşi pulsaţie,
având amplitudinea (valoarea maximă) multiplicată cu to, iar argumentul
(faza) crescut cu n/2 rad, AAIAt = u>Amcos(u>-\-Tz/2). Diferenţa dintre
faza mărimii oscilatorii armonice şi faza vitezei ei de variaţie este <p =
= a t — (at + n/2) = —7t/2 şi — deci — mărimea AA/At este defazată
înainte faţă de A cu u/2.
b) Invers, dacă viteza de variaţie AA/At a unei mărimi A reprezintă
o mărime oscilatorie armonică, atunci mărimea A reprezintă tot o mărime
oscilatorie armonică de aceeaşi pulsaţie, cu amplitudinea împărţită la to,
iar argumentul mai mic-cu tc/2 radiani. Mărimea A este, deci, defazată
în urmă cu tt/2 rad faţă de mărimea AA/At, care reprezintă viteza ei de
variaţie*.
Aceste două importante proprietăţi (reguli) ale mărimilor oscilatorii
armonice vor fi folosite la studiul mărimilor caracteristice ale circuitelor
de curent alternativ.
A p licaţii: O bobină cadru, dreptunghiulară, având N = 200 spire, cu
secţiunea 5 = 50 cm2, se roteşte uniform în sens contrar cu turaţia 11 =
= 3 000rot/min într-un câmp magnetic uniform de inducţie B = 0,2 T,
în jurul unei axe perpendiculare pe direcţia câmpului. Se consideră ca
origine a timpului momentul când normala la suprafaţa spirei face unghiul
a' = rt/6 cu vectorul inducţiei magnetice B (fig. 2.5).
Să se calculeze frecvenţa tensiunii electromotoare induse în bobină şi
să se scrie expresia valorii instantanee a acestei tensiuni.
S o lu ţie: T.e.m. indusă în bobină este
e = — N — IB S cos (to/+7r/6) 1= — NBS&-

sau e = E sin (to^+7t/6). Dar to = 2 t c v =

= 1007: rad/s, de unde v = = — = 50 Hz.

1 2n 60
Cum E m = N BSoi = 2 0 0 -0 ,2 • 5 0 - 1 0 '4-
•10071 = 62,83 V, pentru expresia t.e.m .
alternative induse se obţine :
e = 62,83 sin (1007t£ -f- tc/6) V. Fig. 2.5. Pentru problema rezolvată.
2.5.

* Pentru a fi în deplin acord cu rigurozitatea matematică a calculelor de la punctul b),

se consideră că raportul care exprimă viteza de variaţie a unei mărimi oscilatorii ar-
munice corespunde pentru At —►0.

71
 2.1.3. Generarea tensiunii electromotoare continue

Cel mai simplu generator de curent continuu se obţine folosind o spiră

care se roteşte într-un câmp B dar având în locul celor două inele m eta­
lice un singur inel, secţionat în două jum ătăţi, L l şi L 2, izolate una de
alta şi izolate de ax. Jum ătăţile de inel se numesc lamele colectoare,
iar împreună alcătuiesc un colector. O lamelă este legată la un capăt al
spirei, iar cealaltă lamelă, la celălalt capăt al spirei. Pe lamelă apasă
câte o perie (P x şi P 2) care se conectează la capetele rezistorului R din
circuitul exterior (fig. 2 .6).
Curentul circulă in spiră într-un sens într-o jumătate de rotaţie a e
e (0, n) şi în sens contrar în a doua jumătate, a e (n,2n), schimbarea
sensului curentului având loc când spira trece prin poziţiile în care este
străbătută de fluxul magnetic de valori extreme, + şi — Când
are loc trecerea prin aceste poziţii, se schimbă sensul curentului din spiră
şi poziţia lamelelor colectorului în raport cu periile. De aceea, tot timpul,
peria constituie borna pozitivă ( + ), în timp ce P 2 este borna nega­
tivă ( —) a generatorului.
Prin intermediul colectorului t.e.m. alternativă şi intensitatea curen­
tului alternativ indus în spiră se modifică în aşa fel încât variaţia lor
periodică este în acelaşi sens, variaţie numită pulsatorie (fig. 2.6, b). Aşadar,
în acest caz, t.e.m . măsurată la borne când circuitul exterior este deschis
şi intensitatea curentului unidirecţional (sau continuu) prin circuitul exte­
rior reprezintă mărimi pulsatorii. Procesul de modificare prin intermediul
colectorului a t.e.m. şi a intensităţii curentului alternativ induse în spira
care se roteşte uniform, într-un câmp magnetic uniform, în mărimi pulsa­
torii se numeşte redresare pe cale mecanică. Colectorul generatorului de
curent continuu reprezintă, deci, un redresor mecanic. Pentru a se obţine
în circuitul exterior un curent continuu cu variaţii mai reduse ale intensi­
tăţii, în locul unei singure spire se pot folosi două spire plane separate
(fig. 2.7), care fac între ele unghiuri de 90°, colectorul fiind prevăzut
cu patru lamele metalice. T.e.m. induse în cele două spire la o rotaţie
completă, ex şi e2, vor fi defazate între ele cu tz/ 2 rad, sau, în timp, cu

Fig. 2.6. Intensitatea curentului indus Fig. 2.7. Intensitatea curentului indus
intr-un generator de curent continuu într-un generator cu două spire, care
cu o singură spiră. fac între ele unghiuri de 90°.

72
un sfert de perioadă, T/4. Din figura 2.7, & se observă că t.e.m. e, va­
riază mai puţin decât fiecare dintre componente, valoarea minimă pentru
e nemaifiind nulă.

2.2. VALOAREA EFECTIVA A INTENSITĂŢII CURENTULUI

Şl A TENSIUNII ALTERNATIVE

Până acum, am considerat în studiul circuitelor de curent alternativ

numai tensiunea electromotoare şi intensitatea instantanee de curent cu
valorile lor extreme, pozitive şi negative. Vom introduce o noţiune nouă,
aceea de valoare efectivă a intensităţii curentului şi tensiunii alternative.
Pentru aceasta pornim de la căldura disipată în prezenţa curentului alter­
nativ într-un rezistor de rezistenţă R.
Dacă i este intensitatea instantanee a curentului alternativ care stră­
bate rezistorul R, atunci căldura disipată în intervalul de timp At, foarte
mic faţă de perioada T a intensităţii i = I msin<jit, este egală cu R i2At.
în diagramele din figura 2 .8, curba sinusoidală reprezintă variaţia cu
timpul a intensităţii instantanee i. Curba trasată cu o linie mai groasă
reprezintă variaţia produsului R i2, proporţional cu căldura disipată în
rezistor, în funcţie de timp. Pentru o perioadă T sau un multiplu întreg
de perioade n T , suprafeţele haşurate situate deasupra liniei RPm/2 acoperă
complet suprafeţele nehaşurate dintre abscisă şi această linie.
Pentru un interval de timp, egal cu o perioadă T, căldura produsă
*n rezistor este egală cu aria dreptunghiului A BTO , adică:
RP,
Qt = T.

Rezistorul poate fi parcurs şi de un curent continuu de intensitate I

care să producă în timpul T o aceeaşi căldură,
,Q = R I 2T.
Din egalarea relaţiilor rezultă:

I = = 0,707 J * .
V2
Mărimea I se numeşte intensitatea efectivă a curentului alternativ şi
are valoarea egală cu 0,707 din intensitatea maximă a curentului alter­
nativ considerat.
Aşadar, valoarea efectivă a intensităţii
curentului alternativ i este egală cu acea
valoare a intensităţii unui curent continuu I
care, străbătând acelaşi rezistor ca şt curen­
tul alternativ, produce aceeaşi căldură Q
într-un timp egal cu perioada T a intensi-
tătii curentului alternativ.
Definind valoarea efectivă a tensiunii
curentului alternativ prin relaţia: Fig. 2.8. Interpretarea geom etrică
a valorii efective a intensităţii
V = IR , curentului alternativ.

73
 rezultă:

V = - ? S - = 0.707 Vm.
V2
Instrumentele de măsură a intensităţii curentului şi tensiunii alterna­
tive indică valori efective. ,
E x em p lu : Un ampermetru conectat într-un circuit de curent alterna­
tiv indică 20 A. Cu cât este egală valoarea maximă a intensităţii curen­
tului în circu it.?
I m = < J2 I = 1,41-20 = 28,2 A.

ÎNTREBĂRI, EXERCIŢII, PROBLEME

1. Un cadru metalic dreptunghiular se roteşte uniform în jurul axului său de simetrie

într-un câmp magnetic uniform, perpendicular pe axul de rotaţie. în ce poziţii ale ca­
drului, faţă de liniile câmpului magnetic, se anulează t.e.m. alternativă indusă?
2 . Cum se stabileşte sensul t.e.m. induse într-un conductor fix, situat deasupra unui magnet
care se roteşte uniform, axa de rotaţie fiind paralelă cu conductorul ?
3. Care este frecvenţa industrială standard a curentului alternativ în ţara noastră? De
câte ori se schimbă într-o secundă polaritatea unei borne la o priză de tensiune din re­
ţeaua de alimentare cu energie electrică a locuinţelor?
4. Ce se înţelege prin valoarea’ efectivă a tensiunii sinusoidale?
5. O spiră circulară cu raza de 0,1 m şi rezistenţă electrică 0,01 Q se roteşte uniform cu
turaţia de 6 000 rot/min într-un câmp uniform de inducţie magnetică perpendicular pe
diametrul în jurul căruia are loc rotaţia. Ştiind că inductanţa spirei este egală cu cea a
unui solenoid fără miez magnetic de lungime 0,2 m şi având aria secţiunii transversale
de 12,7 mm2 şi 50 spire iar inducţia magnetică este egală cu cea atinsă in solenoid în ca­
zul în care acesta este parcurs de un curent continuu de 1 A, să se determine:
a) inductanţa spirei;
b) inducţia magnetică;
c) amplitudinea t.e.m. induse.
(Olimpiada de Fizică, etapa judeţeană, 1979)
H : 0,2 (iH; 3,14 • 10_« T ; 6,25 mV.
6 . Doi curenţi sinusoidali, de frecvenţă v = 400 Hz, prezintă o diferenţă de fază de n rad.
Ce interval de timp separă momentele în care cei doi curenţi trec prin valoarea extremă
pozitivă ?
H : 1,25 ms.

2.3. CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV

2.3.1. Comparaţie cu circuitul de curent continuu. Se numesc circuite

de curent alternativ circuitele electrice alimentate cu tensiuni electromo ­
toare alternative. Aceste circuite prezintă o importanţă deosebită în pro­
ducerea, transmisia şi utilizarea energiei electromagnetice, în electrocomu-
nicaţii şi automatizări.

. *74
 Cele mai simple şi robuste maşini electrice, generatoare sau motoare
sunt acelea de curent alternativ. Transmisia optimă la distanţă a energiei
electromagnetice impune transformarea tensiunii, ceea ce se poate obţine
cu ajutorul transformatoarelor numai în curent alternativ. Semnalele
corespunzătoare vorbirii, muzicii etc., care fac obiectul transmisiilor în
telecomunicaţii, sunt practic suprapuneri de semnale alternative. Aceste
exemple explică importanţa practică a studiului circuitelor în regim per­
manent sinusoidal (numit şi regim permanent armonic), adică a acelor
circuite care, dacă sunt alimentate cu tensiuni alternative sinusoidale,
atunci şi intensităţile, curenţilor din toate laturile circuitului reprezintă
mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă.
Circuitele (reţelele) electrice pentru producerea, transmisia şi distri­
buţia energiei ^unt circuite de curent alternativ sinusoidal cu frecvenţa
standard de 50 Hz (în America de Nord şi Australia 60 Hz), numită
frecvenţă industrială. Această valoare a frecvenţei a fost aleasă cât mai
joasă, pentru că dificultăţile producerii şi transmisiei energiei sunt cu
atât mai mari, cu cât frecvenţa este mai înaltă, dar suficient de mare
pentru ca variaţiile intensităţii luminoase a lămpilor cu incandescenţă
folosite la iluminat să nu fie sesizabile vederii.
Prin comparaţie cu circuitul în curent continuu, procesele care se
desfăşoară în circuitul de curent alternativ prezintă aspecte noi.
Dacă într-un circuit de curent continuu condensatorul întrerupe cir­
cuitul, într-un circuit de curent alternativ condensatorul rând pe rând
se încarcă şi se descarcă, neîmpiedicând mişcarea oscilatorie de ansamblu
a electronilor de conducţie, deci stabilirea curentului alternativ în circui­
tul care îl conţine.
Prezenţa unei bobine într-un circuit de curent alternativ face să apară
fenomenul de autoinducţie care contribuie la modificarea intensităţii
curentului alternativ.
Rezistorul are în curent alternativ acelaşi efect ca şi în curent con­
tinuu : absoarbe energie electrică pe care o transformă în căldură. Deci
rezistorul opune curentului alternativ aceeaşi rezistenţă ca şi curentului
continuu.
Studiul experimental şi teoretic al legii lui Ohm în curentul alterna­
tiv se va face pentru circuite în care generatorul de alimentare constituie
o sursă de energie electromagnetică. Sursa, între ale cărei borne căderea
de tensiune interioară este neglijabilă, introduce în circuitul din care
face parte o t.e.m . alternativă eg dată, independentă de structura reţelei
în care este -conectată, adică eg = u = U*j2 sin w/, U fiind tensiunea
efectivă.
în studiul variaţiei cu timpul a tensiunii sau a intensităţii curentului,
a comparaţiei fazelor şi amplitudinilor mărimilor periodice, o largă uti­
lizare o are osciloscopul electronic a cărui descriere este prezentată în
paragraful care urmează.

2.3.2. Osciloscopul electronic folosit în studiul circuitelor de curent al­

ternativ. Este un aparat care permite vizualizarea fenomenelor periodice
electTice, transformând semnalele electrice în semnale optice care pot fi
observate pe un ecran sau pot fi fotografiate sub foţma unor imagini
numite oscilograme.

75
 Elementul mobil al osciloscopului este
un fascicul foarte subţire de electroni,
practic lipsit de inerţie, ceea ce permite
studierea proceselor oscilatorii cu frec­
venţe de la câţiva hertzi până la sute
dc megahertzi (IO8 Hz).
Fig. 2 . 9. Schema tubului catodic la Partea principală a osciloscopului o re­
osciloscopul electronic. prezintă tubul catodic (fig. 2 .9), cu urmă­
toarele componente :
a) un tun electronic, alcătuit dintr-un termocatod (C) pentru emisia
electronilor şi un sistem de electrozi cilindrici (W, A x şi  2) puşi la dife­
rite potenţiale, cu ajutorul cărora se accelerează electronii şi se formează
fasciculul electronic foarte subţire ;
b) două perechi de plăci de deflexie pe verticală (P yj şi pe orizontală
\PX) care deviază fasciculul corespunzător tensiunilor aplicate;
c) ecranul E, format dintr-un strat de substanţă luminescentă (lumino-
for), depus pe peretele interior al ecranului de sticlă al tubului. Luminoforul
(sulfură de zinc sau sulfură de cadmiu) are proprietatea de a emite lumina
când este bombardat cu electroni. Fasciculul electronic formează pe
ecran, în absenţa unei tensiuni pe plăcile de deflexie P y şi P x, un punct
luminos (numit spot) în centrul ecranului.
Pentru vizualizarea formei curbei mărimilor de studiat, în funcţie de
timp, pe plăcile orizontale P y se aplică tensiunea de studiu uy, adică va­
riabila dependentă, iar pe plăcile de deviere orizontală P x o tensiune ux
care are o variaţie liniară în timp, în formă^de dinţi de ferăstrău, care
constituie variabila independentă.
Sub acţiunea câmpului electric produs de tensiunea ug (fig. 2.10, a)
în absenţa semnalului studiat uy, în intervalul de timp tlt corespunzător
porţiunii ascendente a curbei în formă de dinţi de ferăstrău, fasciculul
de electroni se deplasează pe ecran din punctul 7 în punctul 2 cu o vi­
teză constantă. în intervalul de timp t2, foarte scurt, corespunzător por-

Fig. 2.10. Formarea imaginilor pe ecranul osciloscopului: a j imagine în absenţa semnalului

de analizat, uy = 0 ; b ) imagine pentru vy = v*.
ţiunii descendente a tensiunii bazei de timp ux, fasciculul de electroni
se întoarce foarte repede în poziţia iniţială 7 şi reîncepe mişcarea sa
uniformă din punctul 7 spre punctul 2.
Dacă simultan cu tensiunea ux se aplică şi semnalul de cercetat uy
(fig. 2 . 10, b) fasciculul de electroni, sub acţiunea câmpurilor produse de
cele două tersiuni, descrie curba luminoasă a variaţiei în timp a tensiunii
de cercetat, uy = /(/). Dacă frecvenţa tensiunii de cercetat vy este egală
cu frecvenţa tensiunii ux, adică v,, pe ecran apare curba corespunzătoare
unei perioade de oscilaţie. Dacă vx = wvy, curba cuprinde n perioade
pe ecran. Pentru a putea studia simultan două semnale pe ecranul unui
tub catodic cu un singur spot, se utilizează un dispozitiv special numit
comutator electronic, care permite aplicarea pe plăcile dc deviere verticală
Py pe rând a tensiunilor de cercetat. Curbele luminoase ale celor două
tensiuni apar în acelaşi timp pe ecran datorită persistenţei luminoase
(postluminescenţă) a ecranului. Un asemenea osciloscop se numeşte cu
spot multiplu şi se va folosi în cele ce urmează la experimentele legate
de studiul circuitului în curent alternativ.
Exemplu numeric. Pe plăcile P y ale unui osciloscop se aplică o tensiune alternativă u.
Spotul luminos oscilând numai pe verticală va da pe ecran o linie luminoasă având lungi­
mea / = 50 mm. Cunoscând că devierea spotului luminos este de 1 mm pentru o tensiune
aplicată plăcilor, egală cu 1 V, adică sensibilitatea tubului catodic este S = 1 mm/V, să se
calculeze valoarea tensiunii efective aplicată plăcilor P y.
Rezolvare. Lungimea liniei verticale fiind proporţională cu dublul amplitudinii tensiunii
aplicate, cunoscând şi sensibilitatea tubului catodic, rezultă că 2Um= l/S = 50 V sau Um—
= 25 V , de unde U = 0,707 Um= 17,7 V.
2.3.3. Rezistor în curent alternativ. Circuitele care nu conţin bobine
sau condensatoare opun curenţilor alternativi (de frecvenţă joasă) practic
aceeaşi rezistenţă ca şi curentului continuu. Căderea de tensiune produsă
la trecerea curentului alternativ printr-un rezistor este, conform legii lui
Ohm, u — i - R. Valorile instantanee u şi i trec simultan prin valori ma­
xime şi nule (fig. 2.11), adică sunt în concordanţă de fază. Scrisă pentru
valori efective, legea lui Ohm pentru circuitul de rezistor este I = — .
R
în curent alternativ, rezistenţei rezistorulj.ii i se spune rezistenţă activă,
întrucât la trecerea curentului electric se disipează căldura.

# b c
Fig. 2.11. a ) Circuit cu rezistor ohmic. b) Variaţia tensiunii şi intensităţii curentului alter­
nativ într-un circuit cu rezistor. c) Fotografie de pe ecranul osciloscopului.

77
 2.3.4. Circuit serie cu rezistor şi bobina în curent alternativ

Experim ent (a). Un circuit serie format dintr-o bobină cu multe spire,
în care se poate introduce un miez de fier, dintr-un rezistor şi dintr-un
ampermetru de curent alternativ, este alimentat sub tensiunea alterna­
tivă u cu valoarea efectivă U constantă (fig. 2 . 12 ).
Prin introducerea miezului de fier M în bobină inductanţa creşte,
iar ampermetnil indică scăderea intensităţii curentului alternativ prin
circuitul serie, bobină-rezistor. Bobina introduce, deci, în circuit o re­
zistenţă aparentă cu atât mai mare cu cât inductanţa L a bobinei este
mai mare.
(b) Cu un montaj a cărui schemă este prezentată în figura 2.13 se
poate studia variaţia tensiunii u şi a intensităţii i pentru un circuit serie
R L. Cu ajutorul comutatorului electronic CE se aplică pe rând pe plă­
cile P y tensiunea u şi tensiunea uR = R i de la bornele rezistorului, ten­
siune care corespunde variaţiei intensităţii instantanee i. Figura 2.14
indică poziţia curbelor corespunzătoare lui u şi i pe ecranul oscilosco­
pului. Atâta timp cât inductanţa bobinei este neglijabilă sau foarte mică,
adică bara de fier, care constituie miezul bobinei, nu este introdusă în
bobină, curbele pentru u şi i intersectează axa timpului în aceleaşi puncte;
u şi i sunt în fază. O dată cu creşterea inductanţei bobinei, curba pentru
i, notată acum cu iL, ca re păstrează aceeaşi perioadă ca şi u, se deca­
lează înainte cu S pe axa timpului faţă de curba sinusoidală pentru u.

Fig. 2.12. Circuit serie RL. Induc- Fig. 2.13. Efectul inductanţei bobinei
tanţa bobinei creşte, intensitatea în circuitul serie RL studiat cu aju-
curentului scade. torul osciloscopului; C E — comu­
tator electronic.

F ig . 2.14. a ) Defazarea in urmă a intensităţii curentului faţă de tensiune in circuitul serie

R L. b ) Fotografie de pe ecranul osciloscopului.
Se observă, de asemenea, că valoarea maximă I mpentru iL este mai
mică decât valoarea maximă I m pentru curba i. Pe măsură ce inductanţa
bobinei creşte, curba sinusoidală pentru iL se aplatizează, adică I m scade,
iar decalajul lui iL, S, pe axa timpului, în raport cu curba pentru u,
care rămâne fixă pe ecranul osciloscopului, creşte. Decalajul arată faptul
că iL trece prin valoarea zero după ce tensiunea a luat această valoare,
ceea ce arată că, în prezenţa bobinei, intensitatea curentului este defa­
zată în urmă faţa de tensiune.
în concluzie :
o bobină aflată într-un circuit dc curent alternativ introduce o rezistenţă
aparentă şi o defazare în urmă a intensităţii curentului faţă de tensiu­
nea aplicată circuitului.
Aplicând legea a Il'-a a lui Kirchhoff în mărimi instantanee, pentru
circuitul serie R L, se obţine ecuaţia:

« + |- L I = Ri,
( - * £ )
adică suma dintre tensiunea de alimentare u şi tensiunea electromotoare
Ai
de autoinducţie — L — trebuie să fie egală cu căderea de tensiune R i
At
pe rezistorul R.
Cunoscând că;
u = y 2 U sin tot,
atunci:
i — * J2 I sin (cot — <p),
exprimă intensitatea curentului, defazată cu unghiul <p în urma tensiunii
aplicate u, iar :

~ = *j2tol sin ^co/— 9 + ,

reprezintă viteza de variaţie a intensităţii curentului.

Trecând în membrul drept al egalităţii termenii în I ecuaţia circuit
tului R L devine:

U sin a t = R I sin (tot — <p) + toLI sin — 97^j

-
-f-

Folosind reprezentarea Fresnel, relaţiile între I, U, R, co, L se pot

imediat determina.
Fazorul* OA (fig. 2.15), de modul R I, reprezintă termenul:
R I sin (tot — cp).

* Precizare : în reprezentarea fazorială, fazorul asociat mărimii sinusoidale este un vector

fix, de modul egal cu valoarea efectivă a mărimii sinusoidale şi de argument egal cu fr.za
iniţială a mărimii.
Fazorul conservă din mărimea sinusoidală elemente care îl individualizează in raport
cu ceilalţi fazori de aceeaşi frecvenţă, valoarea efectivă şi faza iniţială.

79
 Fazorul A B , de modul <oZ,Z, repre­
zintă termenul:

oiL I sin|co£ — <p + 7^j»

a 7T ✓
defazat înainte cu — fată de fazorul OA .
2
Fig. 2.15. Reprezentarea fazorială a cir­
cuitului RL serie. rr*. , —► , . r—►
Suma OA + A B da fazorul OB care
reprezintă termenul U sin tot de modul U. în triunghiul dreptun-
ghic OAB, unghiul<p = £ (0 A , OB) reprezintă unghiul de defazare în urmă
a intensităţii curentului faţă de tensiune.
Pentru triunghiul dreptunghic OAB se pot scrie relaţiile:

U = I*J R2 + <o2Z.2 şi tg cp = ^ .
R
Se numeşte impedanţă Z a unui circuit de curent alternativ raportul din­
tre valorile maxime sau efective ale tensiunii aplicate la borne şi inten­
sităţii curentului prin circu it:

u ~ = ^ = z > 0.
Im I
Pentru circuitul analizat, impedanţa este Z R2 + o>2L 2.
Mărimea X L — <x>L se numeşte reactanţă inductivă.
Atât impedanţa cât şi reactanţa inductivă se măsoară în ohmi (Q),
ca şi rezistenţa R.
R ela ţia :
u = iJW T x £ ~ .
exprimă legea lui Ohm, în mărimi efective, pentru circuitul serie RL.
Dacă bobina ar avea rezistenţă neglijabilă (bobină ideală), atunci ea ar
defaza intensitatea curentului i cu 9 = 7t/2 rad în urma tensiunii u. Legea
lui Ohm pentru circuitul cu bobină ideală ar fi U = I • X t .
Exemplu numeric. Să se calculeze intensitatea curentului printr-o bobină cu induc­
tanţa L = 0,5 H şi rezistenţa R = 5 CI, aflată, pe rând : a) sub tensiunea efectivă U = 100 V
cu v = 50 H z ; b) sub tensiunea continuă având aceeaşi valoare U = 100 V.
Rezolvare.
a) Reactanţa inductivă este X jj = 27tvL = 157 Q, i a r :
U 100 100
I = ■ ■------------- = , , deci I — ------- » 0,64 A.
Vi?» + X I V25 + 24 649 157
U 100
b) / = — = — = 20 A.
R 5
Pentru frecvenţe mari reactanţa bobinelor poate căpăta valori foarte mari, ceea ce duce la
blocarea trecerii curentului; pentru frecvenţe mici bobina se comportă ca un scurtcircuit
— proprietăţi folosite în proiectarea circuitelor electronice.

80
 .Aplicaţie. Pentru a se determina inductanţa L şi rezistenţa R ale unei bobine, se mă­
soară valorile efective ale tensiunii U la bornele bobinei şi intensităţii curentului I care o
străbate, pentru două frecvenţe diferite vr şi v2 ale tensiunii sinusoidale aplicate «, şi anume:
I7t = 60 V ; I x = 10 A ; Vl = 50 Hz ;
U2 = 60 V ; I2= 6 A; v2 = 100 Hz.
Să se calculeze inductanţa L şi rezistenţa R a bobinei.
Rezolvare. Impedanţa bobinei este în cele două cazu ri:

Zx = — = V ** + p w J'L *.

Uj ,-------------------
Z 2 = — - = V fl 2 + (27tva)*L*.
Ii
Se obţine sistem ul:
R i + 1047i*L2 = 36
R 2 + 4 •104tc*X2 = 100.
Rezultă : L = 14,7 •IO' 3 H = 14,7 mH, R = 3,84 fi.

2.3.5. Circuit serie cu rezistor şi condensator în curent alternativ. Expe­

riment, (a). Se consideră un circuit serie format dintr-un sistem de trei
condensatoare legate în paralel, un rezistor şi un ampermetru (fig. 2.16).
La bornele circuitului se aplică tensiunea alternativă u (cu valoarea efec­
tivă U constantă). Deşi condensatoarele constituie întreruperi pentru
şirul de conductori care formează circuitul, ampermetrul indică prezenţa
unui curent alternativ prin circuitul în care s-a introdus unul dintre con­
densatoare. Deci condensatorul nu se opune trecerii curentului alternativ. Cu
atât mai mult, dacă se măreşte capacitatea bateriei de condensatoare prin
introducerea pe rând şi a celorlalte două condensatoare (prin închiderea
întrerupătoarelor), ampermetrul indică succesiv creşterea intensităţii curen­
tului alternativ prin circuit. Modul în care un condensator este ,.traversat”
de curentul alternativ devine uşor de înţeles dacă se consideră curentul al­
ternativ drept o mişcare oscilatorie a electronilor liberi din circuitul con­
ductor. Fiecare din armăturile condensatoarelor are în decursul unei pe­
rioade, succesiv, o sarcină nulă, o sarcină pozitivă (lipsă de electroni),
o sarcină nulă, o sarcină negativă (exces de electroni), o sarcină nulă.
b) Cu un montaj a rărui schemă este prezentată în figura 2.17, se poate
analiza variaţia tensiunii u şi a intensităţii i în cazul circuitului serie RC.
Prin intermediul comutatorului electronic CE se aplică pe rând pe plă­
cile P y ale osciloscopului tensiunea u şi tensiunea uR = Ri de la bornele
rezistorului de rezistenţă R, tensiune care corespunde variaţiei intensi­
tăţii instantanee i. Figura 2.18, indică poziţia curbelor corespunzătoare
lui u şi i pe ecranul osciloscopului. Curba pentru i şi curba pentru u sunt
în fază atâta timp cât întrerupătorul 5 scurtcircuitează condensatorul
variabil C. Introducând condensatorul în circuit prin deschiderea între­
rupătorului S, curba sinusoidală i (notată cu ic), care păstrează aceeaşi
perioadă ca şi u, se decalează în urmă cu & pe axa timpului fa-ţă de curba
sinusoidală pentru u. Se observă, de asemenea, că valoarea maximă I m

6 — F iz ic ă , d . a X l - a 81
 u 0 1— t-
—cro-J (-

Fig. 2.16. Circuitul serie RC. Creşte Fig. 2.17.’ Montaj pentru
capacitatea bateriei de condensatoare studiul circuitului RC serie
creşte intensitatea curentului prin cu ajutorul osciloscopului.
circuit.

pentru ic , este mai mică decât I m pentru curba i ; I m şi S scad pe mă­

sură ce capacitatea condensatorului variabil C creşte. Decalajul S arată că
intensitatea i trece prin valoarea zero înainte ca tensiunea să ia această
valoare, în prezenţa condensatorului, intensitatea curentului este în avans
de fază faţă de tensiune.
în concluzie :
într-un circuit de curent alternativ condensatorul introduce o rezistenţă
aparentă şi o defazare a intensităţii curentului înainte faţă de tensiunea
aplicată circuitului.
Legea lui Ohm, în mărimi instantanee, pentru circuitul serie RC este
dată de ecu aţia:

u Ri. (2 . 1)
= 1 +
tensiunea tensiunea căderea
sursei la bornele de tensiune
condensa­ pe rezistor
torului

Fig. 2.18. a ) Defazarea înainte a intensităţii curentului faţă de tensiune în circuitul RC

serie; b) fotografie de pe ecranul osciloscopului.

82
 Să exprimăm relaţia de mai sus prin scrierea explicită a dependen­
ţei de timp a mărimilor u, i şi q. A stfel:
u 2 U sin tot ■
i = y j 2 I sin (cut -f- 9) ; (2 .2 )
unghiul 9, care exprimă diferenţa de fază dintre fazele mărimilor i şi u,
este pozitiv (9 > 0), fapt stabilit la experimentul (b).
Valoarea instantanee a intensităţii curentului fijnd dată de relaţia
i — Aq/At, se poate scrie :
Aq
= <J2I sin (tot -f* 9)*
At
de unde prin calcul rezultă :

q = sin (tot + 9 — ti/2 ) — — V ^ _ sin (tot -f- 9 -f* u/2).

O) to
Ecuaţia, care exprimă legea lui Ohm pentru circuitul serie RC, devine :

<sj2 U sin tot = — sin (tot + 9 -f- 7t/2) + R ^ 2 I sin (tot -f- 9).
toC
Folosind reprezentarea Fresnel, (vezi figura 2.19), se observă c ă :
Fazorul OA, de modul R I, reprezintă termenul R I sin (tot + 9).

Fazorul A B , de modul 7/coC, reprezintă te rm e n u l------ sin (<o/+ 9 +

toC
+ tc/2). ^
Fazorul OB, de modul U, reprezintă termenul U sin tot.
Din figura 2.19 se deduc valorile pentru I şi tg 9 în funcţie de U,
R, C, a ; astfel, în triunghiul dreptunghic OA B se pot scrie relaţiile:

U= I
] / R2 + 7^ Şi tg? = ^ ' ( 2 '3 )

1
Temenul X c = se numeşte reactanţa capacitivă. Mărimea Z =
wC
= R2 + 1/to2C2 se numeşte impedanţa circuitului serie RC. R elaţia:
U = I< jR 2 + X I = I •Z
exprimă legea lui Ohm, în mărimi efective, pentru circuitul serie RC.

RI A V
l+ J L

I
-
Fig. 2.19. Reprezentarea
prin fazori a circuitului
RC serie.
A uC

t
B

83
 Cazul particular al unui circuit care conţine numai condensator ideal.
în acest caz, R = O ş i :
7 = u>CU, iar tg <p = oo.
Aşadar:
intensitatea curentului prinlr-un circuit care conţine un condensator
ideal este defazată înaintea tensiunii aplicate cu t z / 2 şi arc valoarea efectivă
I = oiCU = U jXc (relaţie care exprimă legea lui Ohm pentru circuitul
cu condensator ideal).
Cazul circuitului cu condensator ideal este întâlnit mai des în prac­
tică, deoarece se pot construi, condensatoare cu dielectrici prin care purtă­
torii de sarcini nu pot trece de la o armătură a condensatorului la cea­
laltă, ceea ce este echivalent cu a considera rezistenţa activă a conden­
satorului nulă. Rezistenţa firelor de legătură cu sursa se neglijează şi
ca, fiind de ordinul zecimilor de miimi de ohmi.
Spre deosebire de cazul circuitului cu condensator ideal, un circuit
cu bobină ideală nu este practic realizabil deoarccc sârma spirelor bo­
binei nu are o rezistenţă neglijabilă. Se admite, totuşi, că o bobină poate
fi considerată ideală dacă reactanţa ei este mult mai mare decât rezis­
tenţa sârmei care o compune.
Observaţie. Pentru tensiuni de frecvenţe mici reactanţa unui conden­
sator poate căpăta valori mari, ceea ce duce, practic, la blocarea trecerii
curentului; pentru tensiuni de frecvenţă înaltă, însă, condensatorul consti­
tuie un scurtcircuit. Aceste proprietăţi ale condensatorului sunt folosite
în montajele electronice.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

Voltmetrele din montajul din figura 2.20 indică tensiunile efective U = 193V, Ul =
= 60 V şi U2 = 180 V, frecvenţa tensiunii aplicate fiind v = 50 Hz. Cunoscând că Rx=
= 20 O, să se calculeze valorile pentru R şi C.

Rezolvare. Impedanţa porţiunii de circuit 1,2 este Zl>t= V R* + l/C*o>* = U2/I, unde
intensitatea curentului este I = U jR l = 60/20 = 3 A.
Din triunghiul OAB al diagramei fazoriale din figura 2.21 rezultă:
U * = U * + U* - 2Ul U cos 9l
de unde:
m + U* - U\ 60* + 1 9 3 *- 180*
cos o ---------------------------= -------------------------= 0,365.
2 U^U 2-193-60

Din figura 2.21 rezultă OC = OA + AC, sau C/cos 9 = Ux + R I. Se obţine R = 3,5 Q.

Introducând valoarea lui R în relaţia impedanţei, se obţine C = 53,3 (xF.
în ca^ul unui condensator cu pierderi rezistenţa rezistorului R poate fi considerată chiar
rezistenţa echivalentă pierderilor prin disipare de căldură la trecerea curentului alternativ
printr-un condensator (Q = R I*). Cu un montaj cum este cel din figura 2.20 se pot măsura,
deci, mărimile R şi C ale unui condensator cu pierderi.

84
 2 B
Fig. 2.20. Pentru problema re­ Fig. 2.21. Pentru problema rezolvată.
zolvată.

2.3.6. Circuit serie cu rezistor, bobina şi condensator

în curent alternativ (circuit RLC serie)

Experiment. Studiul comportării unui circuit serie RLC în curent al­

ternativ se poate face cu ajutorul unui montaj a cărui schemă este pre­
zentată în figura 2 .22 , bobina şi condensatorul având inductanţa respec­
tiv capacitatea variabile. Conectând circuitul la sursa de tensiune alter­
nativă, se poate observa cu ajutorul ampermetrului că :
— variaţia capacităţii condensatorului, menţinând o valoare con­
stantă pentru L , poate duce la o creştere a intensităţii curentului prin
circuit trecerea printr-un maxim, după care intensitatea curentului în­
cepe să scadă (fig. 2.23) ;
— menţinând C constant, variaţia lui L poate corespunde unei creşteri
a intensităţii efective a curentului prin circuit, a trecerii prin maxim,
urmată de o descreştere (fig. 2.24).
Studiul osciloscopic asupra circuitului serie RLC (fig. 2.25) arată că,
pentru valori convenabile alese pentru L şi C, efectul inductiv (i defazat
în urmă faţă de u) poate să predomine sau, invers, i să prezinte o defazare
înainte faţă de u, ceea ce înseamnă că în circuit predomină efectul capacitiv
(fig. 2.26). Deci, în ceea ce priveşte defazajul dintre i şi u, bobina are un
efect antagonist faţă de acela al condensatorului.
Studiul teoretic al comportării circuitului RLC în curent alternativ
confirmă rezultatele experimentale.

Fig. 2.22. Circuit pentru stabilirea regimului Fig. 2.23. Variaţia lui
de rezonanţă a circuitului RLC serie. I pentru L = const, şi
C variabil.

85
 Ecu aţia tensiunilor instantanee pentru circuitul serie R LC este dată de
legea lui O h m :

u + (-L —) = - + R-i.
{ &) C
tensiunea t.e.m. de tensiunea la căderea de
sursei de autoinducţie bornele con- tensiune pe
alimentare densatorului rezistor

Ştiind* că defazajul dintre u şi i este exprimat prin unghiul 9, intensitatea

instantanee a curentului prin circuitul cu elementele reactive, bobină
şi condensator, poate fi scrisă sub forma : i = < y /2 /sin (tot — <p), cu 9 > 0
dacă predomină aspectul inductiv şi 9 < 0, dacă predomină aspectul ca-
pacitiv. Sarcina electrică instantanee q a suprafeţei armăturii condensato­
rului poate fi exprimată cu ajutorul lui i plecând de la expresia: i =
= ^ = ^ 21 sin (tot — 9), de unde :

q = sin (tot — 9 — 7c/2) = — sin (tot — 9 -f- tz/2).

to to
Cu această expresie pentru q şi cunoscând că Ai/At = ^J2tol sin (tot —
— 9 + tc / 2) , ecuaţia tensiunilor poate fi scrisă sub form a:

U sin tot = toLI sin (tot — 9 + ^ /2) ---- — sin (tot — 9 + n/2) -f-
toC
-f- R I sin (<0/ — 9).

t1
/ \
C=const.____

Fig. 2.24. Variaţia lui I Fig. 2.25. Schema mon- Fig. 2.26. Regimurile capacitiv,
pentru C = const, şi L tajului pentru studiul inductiv şi de rezistenţă în cir-
variabil. osciloscopic al circui- cuitul RLC serie,
tului RLC serie.

* în cele ce vor urma, la circuitele de curent alternativ, unghiul 9 va reprezenta defa

zajul 9 al fazei tensiunii u înaintea intensităţii curentului i, mărime algebrică satisfăcând

condiţia q> e | _ — f — |. Corespunzător, arcul de cerc care va indica unghiul 9 va fi în

sensul fazorului tensiunii u.

86
 Construcţia Fresnel dă pentru fazori modulele (fig. 2.27, a, b, c) :
pentru, ~OA : R I — UR pentru A B : v>LI = UL pentru BC : —— I = U C
<j)C
pentru OC : U.
în figura 2.27, a, b, c se observă că sunt posibile trei cazuri:

a) Dacă UL > Uc , adică o>L > —— , efectul inductiv predomină faţă

G)C
de cel capacitiv ; intensitatea curentului este defazată în urmă faţă de
tensiune, deci <p> 0.
1
b) Dacă UL < Uc , adică coL < ------, efectul capacitiv predomină
<oC
faţă de cel inductiv; intensitatea curentului este defazată înainte faţă
de tensiune, deci <p < 0.

c) Dacă UL = Uc , <oL = — , cele două efecte se compensează, <p=0 ;

OiC <-
este cazul numit rezonanţă, care va fi analizat separat.
Pentru UL ^ Uc (fig- 2.27, a, b) din triunghiul tensiunilor OAC rezultă •
1
o)L
U = I (jiC
oiL 1 j 2 Şi tg 9
<oC R
sau :

U = / + (XL - X'c)z = I ■z şi tg 9 = Xl R Xc ■

Z fiind im pedanţa circuitului serie RLC.

Formula U = IZ exprimă legea lui Ohm, în mărimi efective, pentru
circuitul RLC.

JL
wC wLI

o___ U
RI A 1

Fig. 2.27. Diagramele fazoriale ale circuitului R L C serie.

87
 2.3.7. Rezonanţa circuitului seric RLC. Dacă pentru un circuit serie
R LC alimentat de la o sursă de tensiune efectivă U se aleg valori pentru
L, C sau o) astfel încât X L — X c , adică:

toi = —— , (2.4)

circuitul RLC se află în regim de rezonanţă.

în acest caz, tensiunile la bornele bobinei uL şi ale condensatorului
uc , opuse ca fază, devin egale şi UL — Uc = O, iar defazajul dintre inten­
sitatea curentului şi tensiunea la bornele circuitului devine zero. Dia­
grama fazorială pentru rezonanţa circuitului serie RLC capătă forma din
figura 2.27, c. Rezonanţa la circuitul serie, dată de relaţia 2.4, se mai
numeşte şi rezonanţa tensiunilor. în condiţiile rezonanţei intensitatea cu­
rentului devine maximă I r = U/R, iar tensiunile efective la bornele bobi­
nei şi condensatorului devin maxime :

Raportul notat cu Q: >

Ht) -(£)
\
UA
/<o=ca0
i^c\
V V /co=a>o =
“ oL
R
1
tonRC
care arată de câte ori este mai mare, la rezonanţă, tensiunea la bornele
bobinei sau condensatorului decât tensiunea generatorului, se numeşte
factor de supratensiune (sau factor de. calitate al circuitului).
Valoarea ridicată a tensiunii de la bornele bobinei şi ale condensatoru­
lui prezintă o particularitate extrem de interesantă a rezonanţei serie. în ­
săşi denumirea de „rezonanţă de tensiune” subliniază creşterea tensiunii
în regim de rezonanţă. -
în instalaţiile industriale pentru transmisia şi utilizarea energiei elec­
trice în curent alternativ, apariţia supratensiunilor poate să ducă la des­
cărcări electrice între spirele bobinajelor sau armăturilor condensatoare­
lor prin străpungerea materialelor izolante şi să dea naştere la deteriorări
sau acci 4pnte.
în radiotehnică, rezonanţa serie este utilizată pentru obţinerea cu­
rentului şi a tensiunii maxime în circuit. De exemplu, circuitul de antenă
al unei staţii de emisie radio este întotdeauna serie, pentru a se obţine în
antenă un curent de intensitate maximă, deoarece în acest caz bătaia sta­
ţiei este şi ea maximă.
\

Rezolvând ecuaţia (2.4) în raport cu o , se obţine :

= (2-5)
ceea ce înseamnă că, la rezonanţă, perioada tensiunii alternative, apli­
cată la bornele circuitului, trebuie să fie :
T = r 0 = 27t -y/LC, (formula lui Thomson)

88
adică egală cu perioada de „oscilaţie proprie” T 0 = 2n<JLC a .circuitu­
lui, dată de formula lui Thomson.
Ţinând seama de expresia pulsaţiei o> la rezonanţă (2.5) se obţine :

de unde rezultă că:

XJL = U C > U dacă R <4

Mărimea Z 0 = ‘y^_^_are dimensiunile unei rezistenţe şi se numeşte impe-

danţa caracteristică Z 0 a circuitului serie. Relaţia de dependenţă între fac­

torul de calitate Q şi impedanţa caracteristică Z0 a unui circuit serie este

Analogie mecanică. Circuitul. RLC la bornele căruia se aplică o ten­

siune alternativă se comportă ca un sistem excitat. Sursa de t.e.m. al­
ternativă are rolul de excitator, rezistenţa circuitului corespunzând fre­
cării cu mediul în cazul pendulului elastic. Constanta k a pendulului are
ca echivalent pe 1/C, iar masa pendulului pe L. Sursa de t.e.m. alternativă
întreţine în circuitul RLC un curent alternativ de aceeaşi perioadă cu
cea a t.e.m ., intensitatea curentului fiind dată de legea lui Ohm, circui­
tul funcţionează, deci, în regim de oscilaţii forţate.
Dacă perioada t.e.m . este egală cu 2 n *jL C , perioada de oscilaţie pro­
prie a circuitului RLC, în circuit se produc oscilaţii de amplitudine mare
ale electronilor de conducţie, caracterizate prin tensiuni şi intensităţi de
curent mari. Sursa va debita o putere relativ mică, necesară numai pentru
compensarea pierderilor de energie prin efect Joule datorate rezistenţei
R a circuitului. Generatorul şi circuitul
RLC pot fi asemănate cu un sistem de
doi oscilatori cuplaţi în serie, funcţio­
nând în regim de rezonanţă. Tot astfel
se poate face să oscileze, la rezonanţă,
un pendul.
Pornind de la formula generală care
exprimă legea lui Ohm pentru circu­
itul serie:

y * + ( “ i - 5 c)‘ V
se poate construi cu precizie graficul
curbei variaţiei intensităţii efective a
curentului prin circuitul RLC, în funcţie Fig.
!
2.28. Curbe de rezistenţă pentru
de mărimile L , C sau <0, curbă care circuitul RLC serie.

89
poate fi obţinută calitativ prin variaţia lui L sau a lui C şi în ex­
perimentul corespunzător montajului din figura 2.22. Maximul curbci
^pentru L = — arată că, într-adevăr, cu cât rezistenţa circuitului este

mai mică, cu atât intensitatea curentului la rezonanţă este mai mare.

Curbele din figura 2.28 se numesc curbe de rezonanţă, forma lor fiind ase­
mănătoare celei care se obţine la studiul rezonanţei mecanice.

PROBLEMA REZOLVATĂ

Circuitul serie RLC din figura 2.22, pentru care R = 4 fi, L = 6,37 mTT şi capacita­
tea condensatorului variabil fixată pentru C = 159 jxF, este alimentat de un generator cu
tensiunea efectivă U = 120 V şi frecvenţa v = 200 Hz.
1. Să se determine :
# 0
a ) intensitatea curentului din circuit şi tensiunile Ur , U ^ şi Uq ;
b) defazajul dintre intensitatea curentului şi tensiunea la bornele circuitului;
c) valoarea capacităţii condensatorului variabil pentru care in circuit apare rezo­
nanţa ;
d ) factorul de supratensiune (factorul de calitate) al circuitului.
2. Este posibil să se inlocuiască bobina şi condensatorul cu C = 159 ţiF din circuitul ini­
ţial, cu o bobină echivalentă?

Rezolvare

1
1. a ) X-i, = coL = 2nvL % 8 fi, X q = -------- 55 5 fi.
2nvC
U U 120
I = —= ---- -- ■ = --.••• ■= 24 A ;
Z <Jr * + (X L - X cY V Î6 T 9
Ur — R I = 4-24 = 96 V, UL = X l L = 8-24 = 192 V ;
Uq = X CI = 5-24 = 120 V.

Verificare (fig. 2.29): U = < Ju * + ( UL - Uc )* = 120 V.

X L — Xc 3
b ) tg 9 = — ------- -- = — = 0,75, <p = 3 7 °.
R 4
1 1
c) ha. rezonanţă X q, — X L, de unde Cr — --------- = ---------------= 99,5 ţiF.
o)X £ 1 256 •8
U
d) I r = — = 30 A ; UR = I rR = 120 V, Î/L= I rX L = 240 V,
R

U'c = I rX'c = 240 V.

(La rezonanţă U'L şi U'c sunt egale iar u'L şi u'c în opoziţie de fază, astfel încât U'L — U'c —
= 0).

O = U
—t
—U
_ 'r£ «= 2.
U U

90
 i
2 . întrucât UL > Uc , circuitul are caracter inductiv şi to ­ #■
tul se petrece ca şi cum în circuit ar exista numai o uc
bobină, cu inductanţa echivalentă:
UL
X ■ X L - Xc
L c = — — — ------- - = 2,4 mH
Up
Fig. 2.29. Pentru problema
(X este reactanţa circuitului). ’ rezolvată.

2.3.8. Circuitul paralel RLC în curent alternativ

Circuitul conţine un rezistor cu rezistenţa R, o bobină cu inductanţa

L şi un condensator cu capacitatea C, toate legate în paralel (în deri­
vaţie) la o sursă de tensiune alternativă u = ^ /2 U s m to t (fig. 2.30, a).
Prin cele 3 ramuri ale circuitului se stabilesc curenţi cu intensităţile :

4 ... (« - f ) . <. -

Aplicând teorema I a lui Kirchhoff intensitatea totală, care în general

nu va fi în fază cu tensiunea aplicată, are expresia i = iR + iL -f- ic .
R ezu ltă:

I sin (oit — ? ) = * — sin tot + — sin [tot — —-] + — sin —1 . (2 .6)

R XL V 2 ) Xc V 2)
La momentele tx = 0 şi t2 = 7c/2 co = T/4, relaţia (2.6) devine:
U
I sin cp = U I cos <p (2.7)
XL X c) R '
Câtul acestor ultime două relaţii permite obţinerea tangentei defazajului
9 dintre tensiunea şi intensitatea curentului to ta l:

Ridicând relaţiile (2.7) la pătrat şi adunând se obţine :

/= u
V + \ x L____xLc fI (2 -8)

Formula U = IZ care exprimă legea lui Ohm, în valori efective, pentru

circuitele de curent alternativ, permite stabilirea expresiei pentru impe­
danţa circuitului RLC paralel. Astfel, din relaţia (2.8) rezultă:
1
Z =

91
 u
a
Fig, 2.30. Circuit RLC paralel: a ) schema circuitului;
b) diagrama fazorială.

Folosind relaţia (2.6) se poate construi diagrama fazorială a circui­

tului RLC paralel, considerând, ca fază origine, faza tensiunii aplicate u
(fig. 2.30, b).

Rezonanţa circuitului paralel

Experiment. în montajul din figura 2.31, prin ridicarea sau coborârea

miezului M cu ajutorul şurubului 5, se găseşte poziţia pentru care becul 7
se stinge sau luminează cu intensitate minimă. Deplasarea miezului M
în sus sau în jos, faţă de această poziţie, face să scadă intensitatea luminii
becului 2 sau 3 şi să crească intensitatea luminii becului 7.
Considerând un circuit paralel LC (fig. 2.30, a), condiţia de rezonanţă
X L = X c impune anularea intensităţii curentului to ta l:

/ ,« = t f f u .C — M = °-
v w0l ;
Deci, impedanţa circuitului la rezonanţă tinde spre infinit* :

. I *
^rez = -------------- î------ ,
w0C
o>0L
pentru curenţii care au frecvenţa corespunzătoare condiţiei LCu& = 1 .
Rezultă :
1
2 n y J LC

Deşi intensitatea curentului total este zero la rezonanţă, totuşi în inte­

riorul circuitului serie format din bobină şi condensator, oscilează un
curent de intensitate efectivă :
u -
V = UG)nC =
10CL
* Practic ea devine foarte mare, deoarece bobina prezintă şi o rezistenţă activă.

92
 o
H 8 H

r>j
O 2

b
a
Fig. 2.31. Montaj pentru demonstrarea Fig. 2.32. Rezonanţa circuitului LC paralel,
fenomenului de rezonanţă în circuitul
p . ralel.

Accastă situaţie este posibilă, deoarece curentul în bobină este totdea­

una de sens contrar cu cel din ramura cu condensator (fig. 2.32, a, b).
Ridicarea miezului de fier M mai sus fală de poziţia pentru care se
obţine rezonanţa paralel atrage modificarea reactanţei ramurii L în sen­
sul micşorării ci, X L < X c şi becul 2 va lumina mai intens dccât becul 3.
Invers, coborând miezul de fier M, X c < X L şi becul 3 va lumina mai
intens.
în ambele cazuri, intensitatea curentului total 7 fiind mai marc decât
I ret, becul 7 va lumina.
Aceste consideraţii explică observaţiile care rezultă din experimentul
ce demonstrează fenomenul de rezonanţă paralel, numit şi rezonanţă de
curent.
Aplicaţie. Un circuit paralel 7?LC (fig. 2.30, a), alimentat cu o tensiune alternativă
de valoare efectivă U şi frecvenţă v', este parcurs de un curent total de intensitate efectivă
minimă /„,in= 5 A, bobina fiind parcursă de un curent de intensitate 7^ = 5 A. Care este
valoarea efectivă a intensităţii curentului total 7 la o frecvenţă v = 5 v '?
Rezolvare. Intensitatea curentului total are valoarea minimă când suma cureuţilor prin
condensator, I c , şi prin bobina ideală, 7^, este nulă, adică la rezonanţa de curent. în acest
caz, to t curentul debitat de generator trece prin rezistorul R, 7m,„= 7^ şi I c — 1 L ~ 5 A.
La mărirea frecvenţei de cinci- ori (deci w = 5 w'), reactanţa bobinei ideale devine A' =
_ _ 5 = 5 x L ‘ ‘ar reactanţa capacitivă devine X q = 1/toC = l/5u'C = 5X'C. Ca
urmare.

IL = • = 7 7 [ = 1 A, IC—S/c = 25 A,
-'•L 0 - .
de unde rezultă intensitatea efectivă a curentului to ta l:

7 = <Jl*R + ( I L - I c ? = V52 + 24* = V ‘*5 + 576 a 24,5 A.

în acest caz circuitul paralel prezintă un aspect capacitiv, deoarece I^ < I q.

2.3.9. Puterea în curent alternativ

Se ştie că, în circuitele de curent continuu, puterea este data de rela­

ţia P = U I şi reprezintă energia disipată în unitatea de timp prin tre­
cerea unui curent continuu de intensitate 7 printr-un circuit la capetele
căruia este aplicată tensiunea continuă U.

93
 în circuitele de curent alternativ, valoarea instantanee a puterii este
dată de produsul dintre valorile instantanee ale tensiunii şi intensităţii
curentului electric :
p = ui = Um sin tot • I msin (tot — <p),
unde cp este defazajul dintre u şi i. Folosind identitatea trigonometrică:

sin a sin b = — [cos (a — b) — cos (a -f 6)],

2
puterea instantanee se mai poate scrie sub forma :

p = cos 9 — cos (2tot - 9). (2.9)

componentă componentă alternativă

constantă

în figura 2.33 sunt redate curbele intensităţii curentului, tensiunii şi

puterii. Ordonatele punctelor curbei, reprezentând puterea instantanee
dată de expresia (2.9), sunt obţinute prin înmulţirea ordonatelor respec­
tive ale punctelor diagramelor intensităţii curentului şi tensiunii. Se ob­
servă că puterea instantanee poate să ia la momente diferite valori dife­
rite, pozitive, negative sau nule.
Pentru a putea caracteriza un circuit în curent alternativ din punct
de vedere al consumului mediu de energie în unitatea de timp, să căutăm
să stabilim expresia puterii medii p corespunzătoare unei perioade a
curentului alternativ.

P=UIcof;<p

Fig. 2.33. Puterea instantanee şi puterea medie într-un circuit de curent

alternativ. Se observă că valorile medii pe o perioadă ale mărimilor u
şi i sunt nule. Valoarea medie p este însă diferită de zero deoarece, după
cum se vede şi din 'figură, produsul p — ui a două mărimi oscilatorii
armonice nu mai reprezintă o mărime oscilatorie armonică.

94
\
 Diagrama variaţiei puterii instantanee cu timpul arată că, pentru o
perioadă, suprafeţele haşurate situate deasupra liniei UmI m cos 9

umplu locurile rămase libere între abscisă şi această linie şi anulează

domeniile negative (haşurate, sub axa abscisă). Ca urmare, energia absor­
bită în circuitul de curent alternativ, corespunzător unei perioade Ţ ,
va fi egală cu aria dreptunghiului OA BC (fig. 2.33) :

W = - i UmI m cos 9 • T.

De aceea într-o perioadă valoarea medie a puterii unui circuit de

curent alternativ este egală cu componenta constantă a puterii instan­
tanee p scrisă sub forma relaţiei (2.9), adică:

P = p = -2- UmI mcos 9 = U I cosy.

Astfel, puterea medie sau puterea activă a circuitului de curent alter­

nativ este egală cu produsul valorilor efective ale tensiunii şi intensităţii
curentului înmulţit cu cosinusul unghiului de defazaj între curent şi
tensiune.
P — V I cos 9.
Factorul cos 9 se numeşte factor de putere.
RI
Din figura 2.27, a se obţine cos 9 = — . înlocuind în expresia

puterii medii, obţinem:

P = U R - I = PR.
Rezultă că puterea medie, adică puterea activă în circuitul de curent
alternativ, este egală cu puterea disipată de acelaşi curent în rezistor,
prin efect Joule şi se exprimă în Watt.
Expresia (2.9) a puterii instantanee arată că aceasta oscilează cu pulsa­
ţia 2<o, în jurul valorii ei medii, care este puterea activă P (fig. 2.33).
în momentele din decursul unei perioade când puterea primită p este nega­
tivă (adică, de fapt, este cedată sursei), energia câmpului electric al conden­
satoarelor sau a câmpului magnetic al bobinelor este parţial restituită sur­
sei de alimentare.
Prin înmulţirea cu 7 a laturilor triunghiului ten­
siunilor (fig. 2.25, a) se obţine triunghiul asemenea
numit „triunghiul puterilor" (fig. 2.34). Cateta P =
= URI = R I - reprezintă puterea activă. Cum UR=
== U cos 9, rezultă P e= U I cos 9.
Produsul S = U I reprezintă valoarea maximă
a puterii active la valori efective constante ale ten­
siunii şi curentului şi la defazaj variabil şi* se nu­
meşte putere aparentă. Ea exprimă energia transfe­
rată circuitului în unitatea de timp, de către sursa Fig 2 .34. Triunghiul
de alimentare. puterilor.

95
 Are unitatea de măsură voltamperul (VA).
Se defineşte şi puterea reactivă prin relaţia:
P r = Z JJ = U I sin 9.
Ea este folosită în inductor şi condensator pentru a se genera câmpul
electric, respectiv, magnetic, şi se exprimă în voltamper-reactiv (VAR)*.
între puterea aparentă, puterea activă şi puterea reactivă există rela­
ţiile :
P* + P 2 = S2; P r — P tg 9 ; P = S cos 9 ; P r = S sin 9,
care se reţin uşor cu ajutorul triunghiului puterilor.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

1. Un circuit serie de curent alternativ este alcătuit dintr-un bec cu rezistenţa R b =

= 2 0 fi şi o bobină, având rezistenţa li şi inductanţa L. Dacă se aplică circuitului tensiunea
cu valoarea efectivă U — 100 V, cu frecvenţa v = 50 Hz, la bornele becului tensiunea este
Ub = 50 V, iar la bornele bobinei UL — 70 V. Să se determine:
a) intensitatea curentului în circu it;
b) rezistenţa bobinei;
c) inductanţa bobinei; ^
d) puterile din bec şi bobină;
e) factorul de putere al circuitului şi puterile activă, reactivă şi aparentă din circuit.
Rezolvare. în schema circuitului din fig. 2.35, a becul este reprezentat prin rezistorul
R , iar bobina prin rezistorul R şi bobina ideală L (desenată ca dreptunghi alungit şi înne­
grit).
a ) Din TJb = RbI rezultă intensitatea efectivă a curentului prin circuit:
Ub 50
I = — = — = 2,5 A.
Rb 20

b) Diagrama fazorială a tensiunilor din

circuit este dată in figura 2.35, b. Impedanţa
circuitului este Z = U /I = 100/2,5 = 40 CI, iar
impedanţa bobineiZr, = U ' jl = 70/2.5 = 28 Q,
Pentru triunghiul ACD din diagrama
fazorială se poate scrie U%= (U b + UR)* -+•
+ (U'i)2' *ar pentru triunghiul D C B :
UI = u ţ + (U'L)*.
Prin eliminarea lui (U L)2 din ultimele
două relaţii, se obţine:
U* - Uf - m
UR = ______ J L ____ £_ sau
2 Ub
P {Z z _ Rt _ Z])
IR =
Fig. 2.35 . Pentru problema rezolvată 1. 21 Rh

* Unitatea adoptată de Comisia Electrotehnică Internaţională in 1930, la propunere

academicianului român Constantin Budeanu (1886—1959).

96
de unde, prin simplificare :
40* _ 20* - 2î 2
• R = 10,4 Q.
lR b 2 •20
c) Din triunghiul BCD rezultă impedanţa bobinei;

ZL = XL + Rt " L*w2 + Ri>

de unde:

, / z i - Ri 1 ,____________
L = W ------- ------ = — V282 - (10,4)* ~ 0,082 H = «2 mH.

d) Puterea activă disipată în bec este P b = Rb I 2 = 2 0 -2 ,5 * = 125 W. Puterea activă

disipată în bobină este P R = UR -I — R I*; P R = Kl* = 8.-.W. Puterea reactivă a bobinei,
de fapt a circuitului serie, este P r = U'j •J = U,1 sin 9 '. Dar sin 9' = X^IZ^ = 2nvLlZi_ —
= IOOtt-0,082/28 = 0,92, dec' P r — 7 0-2,5-0,92t= 1HI VAR. Puterea aparentă pentru bobină
este S = UL -7 = 70-2,5 = 175VA.
c j Factorul de putere a circuitului se calculează din triunghiul A D C:
Ub+ Ur Rb + R 20 -f 10,4
cos 9 = = 0.76.
U 40
Puterile din circuit su n t:
/’ = U l cos 9 = 100-2,5-0,76 = 190 W ;

P. = UI sin <p = U'L1 = C/L/sin 9' = = 161 VAR ;

S = UI = 100-2,5 = 250 VA.

2. Un circuit paralel este format dintr-un rezistor de rezistenţă R = 1 kQ, o bobină cu
indu:ti,nţi L = 25 ,xH şi un condensator variabil (fig. 2.36). Circuitul este alimentat de la
un geneiiitor de curent alternativ de frecvenţă.fixă (v = 1 MHz), care debitează — indife­
rentele mpa lanţa circuitului exterior — un curent de intensitate efectivă I = 50 mA. Să
se determine:
a ) capacitatea Ca a condensatorului variabil pentru care se realizează rezonanţa Inten­
sităţilor şi puterea activă disipată in circuit în acest ca z ;
b) raportul (C 2 — CJ)!Ca, unde Cx şi C2 sunt capacităţile condensatorului variabil pentru
care puterea scade la jumătate din valoarea corespunzând rezonanţei.
(Concurs de admitere, Facultatea de fizică, 1979.)
Rezolvare

a j C = — x 0,01 nF.
L m*
Circuitul fiind în cazul rezonanţei, I L = 1q, puterea disipată pe
rezistorul R este maximă :
Pret = U -I = P R = 2,5 W.

b) P = -P r e z .

P = U •I -cos 9 = U -IR = R I \ .

Ţinând cont de relaţia dintre expresiile celor două puteri, obţinem:

Fig. 2.36. Pentru
problema rezolva­
/•„ _ » ' * “ 2'« - * tă 2 .

7 - F iz ic ă , d . a X l- a 97
 D dr : /* = 7^ + (IL - IC)K

Deci : I R = ± (/ L - Ic ) sa» — =
( z i - “4
de unde se obţine:
1 1 2
C, ,2 = i , iar C2 — Ct =
1 w2L coi? wR

Cjj Cj 2Lw 2 .2 5 -1 0 "8 .2-7r-l0«

R ezu ltă: = 0,314.
10»

3. Se consideră circuitele din figura 2.37, a, b. Ce rezistenţă Rp şi capacitate Cp trebuie

să aibă elementele circuitului din figura 2.37, b, cunoscând că Rs = 5 £2, C, = 159 (xF şi
v = 200 Hz, încât cele două circuite să fie echivalente?
Rezolvare. Circuitele RC serie şi RC paralel sunt echivalente dacă puterile lor, activă
şi reactivă, au aceleaşi valori. Astfel, pentru determinarea lui Cp se scrie egalitatea dintre
puterea reactivă pentru circuitul RC serie şi cea pentru circuitul RC paralel:
U* U*
X $P = X pI% sau ^ X p.
s p
După operaţia de simplificare se obţine :

. * '+ h ^ rf
1
wCc

de unde rezultă :

wC,
= 8 0 fxF.
+
i- k î
Pentru determinarea lui Rp se porneşte de la expresia egalităţii pentru puterile active
ale circuitelor RC serie şi RC paralel:
U* t/*
— I*pI%
Rp Sau ~zT
S
— Rp p
•
de unde rezultă:

C?co*
Ri, —— = io n.

Rp

Bs. Cp

a b
Fig. 2.37. Pentru problema rezolvată 3.

98
 4. Instalaţia electrică a unei fabrici absoarbe pentru instalaţia de iluminat o putere
P j = 20 kW (instalaţia de iluminat se consideră rezistivă), iar pentru instalaţia de forţă
puterea P t — 200 kW la un cos <p2 = 0,8. Instalaţia primeşte energia de reţea printr-o linie
de.racord de lungime / = 1 000 m, conductorii liniei având rezistenţa R = IO-2 Q/km. Ten­
siunea de alimentare este U = 380 V. Să se calculeze pierderea de putere pe linia de racord.
Rezolvare. Pierderea de putere pe linia de racord este :
RS' P* + P* x• 06
AP =/?,/* = = * 1 ----- j j i —— unde p r = P 2 tg(p 2 = 2 0 0 - 1 0 » ^ =

'= 150- IO3 VAR.

P = P , + P 2 = 220-10* W, iar P ,= R -2/ = 2- 10~* fi. Rezultă :
220* + 150*
AP = 2 - 10~*------------------ 10» = 9 819,94 W.
380*
•
Rezolvarea acestei probleme explică de ce pierderile de putere pe liniile de alimentare
în energie electrică pot fi cu atât mai mici cu cât P r este mai mic şi U mai mare, de unde
şi necesitatea îmbunătăţirii factorului de putere cos <p, iar în cazul transmisiei energiei curen­
tului electric alternativ — folosirea transformatoarelor electrice.

PROBLEME

1. Să se explice din punct de vedere electronic de ce condensatorul întrerupe circuitul de

curent continuu şi închide pe cel de curent alternativ. '
2. Care este puterea activă a unui circuit de curent alternativ format dintr-o bobină şi
un condensator, ambele ideale ?
3. La un generator de curent alternativ cu tensiunea Ja borne de 10 V se conectează un
circuit serie format dintr-un condensator de capacitate 15,91 ţiF ( = 5/7f l 0 “* F ) şi o
bobină cu inductanţa 636,6 mH ( = 2/jr H) şi rezistenţa 40 0 . Să se determine:
a ) intensitatea curentului din circuit, dacă frecvenţa curentului alternativ este 100 H z;
b ) frecvenţa curentului alternativ pentru care are loc rezonanţa tensiunilor;
c) intensitatea curentului din circuit;
d ) factorul de calitate al circuitului.
I I : 33 mA ; 50 Hz ; 250 mA ; 5.
4. Un circuit serie, format dintr-o bobină de inductanţă 95,5 mH şi rezistenţă 16 fi şi un
condensator de capacitate 177 (xF, este alimentat la o reţea de alimentare cu tensiu­
nea de 220 V şi frecvenţa 50 Hz. Să se calculeze:
a ) impedanţa circuitului;
b) intensitatea curentului prin circu it;
c) factorul de putere al circuitului;
d ) puterile activă, reactivă şi aparentă.
I I : 20 Q ; 11 A ; 0,8 ; 1 936 W, 1 452 VAR, 2 420 VA.
Să se determine schema electrică a circuitului pentru care a fost ridicată diagrama fazo­
rială din figura 2.38.
G. în schema din figura 2.39, a : C, = 1,6 ixF, C2 = 0,4 (iF, L x = 69 mH, L t = 0,11 H,
Rx = 500 fl, P , = 100 O şi frecvenţa tensiunii de alimentare v = 400 Hz. Să se calcu­
leze valorile C şi R din schema echivalentă simplificată din figura 2.39, b.
11: C = 0,5 tiF, R = 600 O.

99
 F ig . 2.3 8 . P entru problem a 5. F ig . 2.39. Pentru problem a 6.

7. Unui circuit serie format dintr-un rezistor cu rezistenţa 3 O şi o bobină cu inductanţa

12,7 mH i se aplică o tensiune de 100 V şi 50 Hz. Să se scrie expresiile pentru valo­
rile instantanee ale intensităţii curentului, tensiunii la bornele rezistorului şi tensiunii
la bornele bobinei.
R : i = 28,2 sin (314/) A,
u = 84,6 sin (314/) V,

8. Un circuit de curent alternativ este alimentat de două surse de tensiuhe legate în serie,
având la borne tensiunile u, = = Ulfn sin a i şi u2 = U2m sin (oi + <p0). Cunoscând că
U = 60 V, Utm = 100 V, to = 314 s -1 şi ţ>0 = 30°, să se calculeze amplitudinea şi
faza tensiunii totale aplicate circuitului.

9*. Un circuit serie cu R = 1 000 Cl, L — 0,4 H şi C = 0,2 jxF este alimentat de la un
generator de tensiune alternativă a cărei frecvenţă poate fi variată. Pentru ce valori
ale frecvenţei generatorului intensitatea curentului este defazată cu 7i /4 faţă de tensiu­
nea de alimentare? Discuţia rezultatelor.
R : 398 Hz, 796 Hz.
10*. Pentru circuitul din figura 2.40, voltmetrele, ampermetrul şi fazometrul indică: (/==
= 60 V, U j f = 3 0 V . U2 = 40 V. / = 0,4 A şi 9 = 55°. Se cer;
a ) inductanţele şi rezistenţele bobinelor (frecvenţa tensiunii de alimentare este
v= 400 Hz) ;
b ) condiţia care ar trebui îndeplinită pentru ca indicaţia voltmetrului V să reprezinte
suma indicaţiilor voltmetrelor Vx şi V2.

R : 10 mH, 37,9 mH ; 70 Q, 17 fi ; X\Rt = X XRX.

I I . O instalaţie de curent alternativ, funcţionând sub tensiunea de 220 V, absoarbe o putere
activă de 2 kW, sub un factor de putere 0,8 inductiv (9 > 0). Se cer :
a ) rezistenţa instalaţiei ;
b ) reactanţa instalaţiei;
c) puterea reactivă absorbită ;
d.) puterea aparentă.
R : 15,5 fi; 11,65 f i ; l,5 k V A R ; 2,5 kVA.
12. Un circuit serie format dintr-un rezistor
cu rezistenţa 2 fi, o bobină cu inductanţa
0,16 H şi un condensator cu capacitatea 60 [xF
este alimentat cu o tensiune de 220 V, cu
Fig. 2.40. Pentru problema 10. frecvenţa 200 Hz. Se cer;

100
 a ) Intensitatea curentului prin circu it;
b) frecvenţa pentru care apare rezonanţa;
c) tensiunea la bornele elementelor reactive in regim de rezonanţă.
R : 1,18 A ; 50 Hz ; 5 500 V.
13. Frecvenţa de rezonanţă a unui circuit serie format dintr-un condensator şi o bobină
este de 4 kHz. Pentru o frecvenţă de 1 kHz a tensiunii de alimentare, impedanţa cir­
cuitului este de 1 kQ. Rezistenţa bobinei este de 10 fi. Să se calculeze inductanţa bo­
binei .
n : 4,2.10*“* H.
14. Menţinând aceeaşi ^ tensiune electrică U — 20 V la bornele unei bobine, se modifică
frecvenţa acestei tensiuni. I,a frecvenţa = 50 Hz, intensitatea curentului prin bobină
este 7l = 12 A, iar la frecvenţa v2 = 2v1( I t = 8 A, Să se calculeze inductanţa şi rezis­
tenţa bobinei.
R : 37,57 mH; 14 Cî.
IU. Un cadru dreptunghiular cu aria suprafeţei de 100 cm* este bobinat cu 20 spire de
rezistenţă neglijabilă. Cadrul se roteşte uniform în jurul axului său de simetrie într-un
câmp magnetic uniform de 1 T, perpendicular pe axul de rotaţie. L,a bornele cadrului
se conectează un bec, de putere 12 W la tensiunea de 12 V, in serie cu o bobină având
rezistenţa 10 O şi inductanţa 0,1 H. Se cer:
a ) numărul de rotaţii pe secundă pentru ca ’becul să funcţioneze la valorile nominale
de putere şi tensiune ;
b ) defazajele intre intensitatea curentului şi tensiunile la bornele bobinei şi la bornele
circuitului.
(Concurs de admitere, Facultatea de fizică, 1977)
R : 35 H z; 6 5 °3 3 '2 1 "; 45°.
IC. Voltmetrele din montajul din figura 2.41 indică tensiunile efective U = 149 V, Ul =
= 50 V şi Uz = 121 V, frecvenţa tensiunii sinusoidale aplicate fiind v = 50 Hz. Cunos­
când că Rx = 5 Q, să se calculeze rezistenţa R şi inductaxţa L a bobinei.
R : 5,06 Q ; 34,9 mH.
17. Un circuit serie format dintr-un rezistor R şi un condensator C are factorul de putere
0.6. Să se calculeze factorul de putere al circuitului format din aceleaşi elemente RC
montate iu paralel, pentru aceeaşi frecvenţă a tensiunii de alimentare.
R : 0,8.
18. Un circuit paralel (fig. 2.36), format dintr-un condensator variabil, o bobină ideală de
inductanţă 100 (xH şi un rezistor de rezistenţă 10 O, este alimentat de un generator
de curent alternativ de frecvenţă 10 kHz, asigurând o valoare efectivă constantă de
20 mA a intensităţii totale a curentului. Să se deducă:
a ) valoarea maximă a puterii disipate în rezistor;
b ) capacitatea condensatorului pentru care puterea disipată în rezistor este m axim ă;

Fig. 2.42. Pemtru problema 19.

101
 c) capacităţile Cx şi C2 ale condensatorului variabil pentru care puterea disipată în
rezistor este egală cu jumătate din puterea maximă.
(Concurs de admitere, Institutul Politehnic Bucureşti, 1975).
R : 4 mW ; 2,52 (aF ; 0,94 {iF ; 4,12 jiF.
19. Circuitul serie reprezentat* în figura 2.42 este parcurs de un curent de intensitate
i = >/210sin (400tt* - <p) A. Cunoscând că R x = 5 fi, J?, = 6 fi, R a = 4 fi, L=

= 6,37 mH |= — 10~* H şi C = 159 |xF — 10-< f | să se determine:

a ) frecvenţa tensiunii 11 de la bornelecircuitului ;

b) defazajul dintre u şi i ;
c) impedanţa circuitului;
d) expresiile tensiunilor u", us, u şi valorile efective corespunzătoare;
e) puterea activă, reactivă şi aparentă a circuitului;
f) diagrama fazorială a circuitului.
H. 200 H z; 11 °2 0 '; 15,3 f i ; 70,5 V,100V, 40 V, 153 V ; 1 500 W, 300 VAR, 1 530 VA.

2.4. CONSTRUCŢIA Şl FUNCŢIONAREA

TRANSFORMATORULUI

O problemă importantă a electroenergeticii este transportul cu pierderi

cât mai mici a energiei electrice de la locul de producere la consumatori,
pe distanţe mari. Pentru o anumită putere electrică de transportat (P =
= U I), randamentul este cu atât mai mare cu cât intensitatea curentului
I este mai mică şi, ca urmare, tensiunea curentului U, mai mare.
în centralele electrice tensiunea produsă de alternatoare este de 6 —
20 kV. Transportul economic necesită tensiuni foarte înalte, între 35 kV
şi 400 kV. La locul de utilizare însă, energia electrică a curentului electric
trebuie să aibă o tensiune joasă, pentru a nu fi periculoasă folosirea ei
curentă. Este necesară, deci, modificarea (transformarea) energiei curen­
tului electric de o anumită tensiune în energie electrică de altă tensiune.
Această problemă se rezolvă simplu şi economic numai în cazul curen­
tului alternativ, cu ajutorul transformatorului.
Transformatorul este un aparat a cărui funcţionare se bazează pe f e ­
nomenul inducţiei electromagnetice, construit pentru a prim i putere electrică,
în curent alternativ, sub o tensiune Ux şi o intensitate I x aplicată unui
circuit prim ar şi a o reda, cu aceeaşi frecvenţă, sub o tensiune U2 şi o
intensitate I 2 la bornele unui circuit secundar (fig. 2.43).

^ —<.«.— ^

Fig. 2.43. Principiul de

funcţionare a transfor­
matorului.
: ni n2|
■

102
/

Transformatorul permite, deci, transformarea unei tensiuni 111 altă

tensiune, transformare necesară pentru transportul (transferul) şi distri­
buţia cu pierderi minime de energie electrică în curent alternativ.
E x em p lu : La bornele circuitului prim al unui transformator se
aplică, de la un alternator, tensiunea de 6 000 V ; acesta poate da în
secundar o tensiune de 120 000 V, deci o tensiune de douăzeci de ori
mai mare. Această tensiune se aplică unei linii de transport. Pentru o
putere în linie egală cu cea furnizată de alternator, intensitatea curentului
va fi de douăzeci de ori mai mică, deci pierderile prin efect Joule, de
400 ori mai mici, de unde rezultă posibilitatea unui transport economic
de energie elcctrică la distanţe mari prin conductori subţiri. „
Acest exemplu arată că utilizarea transformatorului, la transportul
energiei electrice de la locul de producere la consumatori, permite redu­
cerea atât a pierderilor de energie cât şi a cantităţii de metal necesar
pentru fabricarea conductoarelor care formează linia de transport.
Transformatorul monofazat se compune dintr-un cadru (miez) de fier,
care reprezintă un circuit magnetic închis, format din tole cu grosimea
de 0 ,3 —0,5 mm, izolate între ele cu lac sau hârtie, împiedicându-se astfel
formarea curenţilor Foucault de intensitate mare. Tolele se fac dintr-un
aliaj de fier cu circa 1,5—4% Si, numit ferosiliciu, în care pierderile de
energie sunt minime, atunci când, la inversarea magnetizării energia elec­
trică se transformă în căldură (fenomenul de histerezis). Pe cadru se bo­
binează două înfăşurări (bobine) din sârmă de cupru. Rolul cadrului de fier
este de a realiza un cuplaj magnetic strâns între aceste înfăşurări prin
concentrarea liniilor câmpului de inducţie magnetică şi de a mări fluxul
de inducţie magnetică (fierul are ^ > 1 ) prin spirele celor două circuite.
Circuitul căruia i se aplica tensiunea generatorului de alimentare se nu­
meşte prim ar. Circuitul al doilea, având ca miez cealaltă latură a cadrului,
se numeşte secundar ; el este generatorul de tensiune în linia de întrebuin­
ţare. Acelaşi circuit de la două transformatoare identice poate fi numit
primar sau secundar, după cum se găseşte la capătul liniei de unde se
transmite energia electrică sau la capătul liniei receptoare de energie elec­
trică.
Să presupunem că ambele circuite ale transformatorului sunt înfăşu­
rate în acelaşi sens, având fiecare Ny — respectiv — N 2 spire şi că trans­
formatorul funcţionează în gol («2 = 0, adică circuitul secundar este fără
consumator). Dacă se aplică transformatorului tensiunea alternativă u x
(de valoare efectivă Uy), în primar apare curentul de intensitate (de
valoare efectivă /L) care, dă naştere fluxului magnetic alternativ având
valoarea instantanee 0 = 0 cos tot. Acest flux variabil care străbate
spirele ambelor înfăşurări face să apară, în cele Ny spire ale primarului,
o tensiune electromotoare de autoinducţie :
AO
el = — N y------= A^coO^ sm g>/,
At
iar în secundar, tensiunea electromotoare:
AO
e2 = —N 2 ------ =A r2coOmsin oil.
At '

103
Prin împărţire rezultă :
JV,
(2 . 10)
e2 N^
Conform legii a Il-a a lui Kirchhoff aplicată, circuitului primar, suma
dintre tensiunea de alimentare ux şi t.e.m. de autoinducţie ex trebuie să
fie egală cu căderea de tensiune în prim ar:
Mi -f ex « R 1i x,
unde Rx este rezistenţa primarului.
De obicei, valoarea lui R x este mică şi produsul R xi x poate fi neglijat,
astfel că :
CJ aJ tir J .

Semnul minus arată că t.e.m. de autoinducţie e x este în opoziţie de fază

cu tensiunea reţelei de alimentare a transformatorului ux.
La funcţionarea în gol a transformatorului t.e.m. e2 este egală cu
tensiunea u2 la bornele secundarului:

Prin împărţire se obţine :

fi a -^ 1 . . (2.11)
e, «,
Din relaţiile (2.10) şi (2.-11) rezultă că t.e.m ., ex şi e2 sunt în fază
iar tensiunile u x şi u2 sunt în opoziţie de fază (semnul minus din faţa
raportului uxju2 indică această defazare de n radiani).
Tot din relaţiile (2.10) şi (2.11), scrise. în valoare absolută, rezultă şi
relaţia dintre valorile efective ale mărimilor alternative ex, e2, ux şi u2 :

£ • « 5 .- Î L . . * .
U2 ' E , N,
Raportul tensiunilor la bornele înfăşurărilor, la mersul în gol al trans­
form atorului, se numeşte raportul de transformare al transformatorului
(notat cu K ) .
Dacă K < 1 , U2 > Ux, transformatorul poartă denumirea de trans­
formator ridicător de tensiune, iar dacă /C> 1, U2 < Ux, el se numeşte
coborâtor de tensiune. Când K — 1, U2 — Ux, transformatorul serveşte
la separarea electrică a circuitelor, ele rămânând cuplate prin câmp mag­
netic (cuplate inductiv). Transformatoarele cu raport de transformare
apropiat de unitate sunt folosite în unele montaje de radiotehnică.
Dacă la bornele secundarului se conectează un consumator rezistiv de
rezistenţă Rs, prin circuitul secundar va apărea curentul de intensitate i2.
în acest caz u2 a e2, deoarece apare căderea de tensinne pe sarcină R t,.
în condiţii normale (nominale) de funcţionare, diferenţa e2 — u2 este mică
deoarece şi pierderile Joule în secundarul transformatorului sunt mici.

104
Se poate deci considera că, practic, puterea P t din primar şi cea din
secundar, P 2, sunt egale : P x = P 2 sau U1I 1 = £72/2, de unde :
Ui _ h „ N_i = R '
U2 h N:
Randamentul transformatorului se defineşte ca raportul dintre puterea
activă P 2, furnizată de secundar, şi puterea activă P j, primită de către
primar, de la reţeaua de alimentare.
Diferenţa P x — P 2 reprezintă puterea pierdută în transformator, ce
se compune din pierderile prin efect Joule în înfăşurările transformato­
rului, numite pierderi în cupru P c„ = Rxl] + R2I2 şi pierderile prin his­
terezis şi curenţi turbionari în cadrul de fier, numite pierderi în fier,
P Fe. Deci expresia randamentului este:
P2 P,
7} = —- sau vj
PlP 2 + -Pcu + P Fc

Randamentul trece printr-un maxim când P Cu = P fc deoarece o sumă

de doi termeni variabili cu produs constant (P Cu -f P Fe). are valoarea
minimă când termenii sunt egali.
Deoarece transformatoarele nu au piese în mişcare, ele nu au pierderi
de energie prin frecări şi funcţionează cu randamente mai mari decât
ale maşinilor electrice rotative, atingând chiar 99% la transformatoarele
de puteri foarte mari.
Experimente cu transformatoare, a. Ridicarea tensiunii. Cu ajutorul
trusei „Set de bobine cu miez de fier" se realizează un transformator care
să aibă o bobină (Lx) de 180 spire, primarul, şi o a doua bobină (L 2)
de 6 000 spire, secundarul. Primarul se alimentează la tensiunea Ux =
— 24 V c.a de la alimentatorul pentru experienţe de electricitate. în
circuitul secundarului se conectează un bec cu Ne. La închiderea circui-
rului primar cu ajutorul întrerupătorului, se obţine în secundar o tensiune
U2 — 800 V iar becul cu neon luminează. Conectat direct la bornele pri­
marului, becul nu luminează, tensiunea Ux fiind mai mică decât cea
necesară. Deci U2 > Ux transformatorul fiind ridicător de tensiune.
b. Coborârea tensiunii. în montajul din figura 2 .4 4 primarul transfor­
matorului (L x), introdus pe o latură a cadrului de fier, are 180 de spire,
iar secundarul (L 2), introdus pe cealaltă latură a. cadrului, are 12 spire.
Secundarul se închide prin beculeţul B de 1,5 V. La închiderea întrerupă­
torului beculeţul luminează normal, deşi, conectat la tensiunea din primar,
Ux = 24 V, s-ar fi ars imediat. în acelaşi montaj se înlocuieşte bobina
L 2 de 12 spire cu alta de 6 spire şi se închide circuitul secundar printr-un
A

fir de liţă sau o bucată de fludor. La închiderea întrerupătorului I, se

observă cum firul se înroşeşte, iar dacă se utilizează fludorul, acesta se
topeşte. Tensiunea a coborât de 30 de ori, iar intensitatea curentului în
secundar a crescut de acelaşi număr de ori, ceea ce duce la înroşir^a şi
topirea în cele din urmă a firului. Deci U2 < Ux, transformatorul astfel
construit fiind coborâtor de tensiune. Pe acest principiu se bazează trans­
formatorul de topit metale, pentru sudură prin puncte, cel din mânerul
ciocanului de lipit, sau transformatorul de sonerie.

105
 Fig. 2.44. Transformator Fig. 2.45. Principiul transportului ener­
coborâtor de tensiune. giei curentului electric la distanţă.

c. Transportul energiei electrice la distanţă. Principiul acestui transport

se poate demonstra realizând montajul din figura 2.45 unde Ux repre­
zintă tensiunea alternatorului din centrala electrică (în cazul experimen­
tului nostru, tensiunea de 220 V de la reţea), T\ este transformatorul
ridicător de tensiune (Lx de 600 spire, L 2 de 12 000 spire), iar T z este
transformatorul coborâtor de tensiune la centrul consumator (Lx de
12 000 spire, L 2 de 600 spire) ; B x este un bec de 220 V şi reprezintă
consumatorul. Firele de legătură între T\ şi T 2, foarte subţiri şi lungi
de câţiva metri, alcătuiesc linia de transport. Unul dintre fire este între­
rupt unu-doi milimetri pe porţiunea A —B , astfel încât se formează un
descărcător. La închiderea circuitului primar sar scântei între A — B,
dovedind că pe linia de transport tensiunea este mare ( « 4 0 0 0 V), iar
becul luminează normal, ca la 220 V.

PROBLEME REZOLVATE

1. Se consideră două transformatoare identice având fiecare raportul de transformare

K =* 1/3. Primarul unuia din transformatoare se leagă în serie cu secundarul celuilalt tran s­
formator, iar bornele libere se conectează la o reţea de alimentare cu tensiunea efectivă
U = 220 V. Secundarul primului transformator se leagă în serie cu primarul transforma­
torului al doilea. Să se calculeze tensiunea U' la bornele acestui circuit.
Rezolvare. Legarea în serie, descrisă în problemă, a circuitelor celor două transforma­
toare identice, duce la formarea unui sistem de transformatoare cu funcţionare în gol
(fig. 2.46, a, b), pentru care există următoarea relaţie între valorile efective ale t.e.m . de
autoinducţie E u E t şi tensiunea de alimentare U : ' s
+ E , = U. (2 . 12)

Tensiunea electromotoare de autoinducţie E dintr-o înfăşurare este proporţională cu numă­

rul de spire N ale înfăşurării şi cu viteza de variaţie a fluxului inducţiei magnetice prin
tr-o spiră a înfăşurării, AG>/At. Dar <D este şi el proporţional cu N, deci E ~ N *. Rezultă
că ~ N I E t ~ NI ş i :

Din (2.12) şi (2.13) se obţin relaţiile:

U.

106
Tensiunile efective la capetele nfâşurărilor ce
alcătuiesc secundarul sistemului de transfor­
matoare su n t:

Ex K
[/: = — = ------- U şi U; = K E t =
1 K 1 + IO
K
U.
1 + K»
Dacă înfăşurările secundarului sunt le­
gate ca în figura 2.46, a, atu nci: Fig. 2.46. Pentru problema rezolvată 1.
K
u' = u[ + u; = 2 - U = 132 V.
1 +K*
Pentru legarea din figura 2.46, b : U" = Ux — =0.
2. Un transformator de 5 kVA are un randament de 98% în sarcină nominală, la un
factor de putere egal cu unitatea. Pierderile în fier şi cupru sunt egale între ele. Să se
calculeze randamentul zilnic al transformatorului, dacă el este utilizat : 10 ore în gol, 7 ore
la 1/4 din sarcina nominală, 5 ore la 1/2 din sarcina nominală şi 2 ore în sarcina nominală
Rezolvare. Din expresia randamentului:
_________ P _______________ P _
T>~ P + P Fe + P cu ~ P + 2 P o .
cu P = 5 kW şi t) = 0,98, rezultă P Fc = P c u = 51 W.
Energia debitată zilnic:

W = P J i + P2' 2 + P 3*s = P | -Ţ <i + ^ 2 +2/sJ = 31,25 kWh.

Căldura disipată zilnic,. / = 24 ore, în fier (prin curenţi turbionari şi ciclu histerezis)
ţ^Fe = P Fc • t = 1 224 Wh.
Dacă P fc şi Pcu reprezintă puterile corespunzătoare pierderilor în fier şi cupru la sarcină
nominală (intensitatea efectivă a curentului de sarcină fiind /), pentru o sarcină egală cu a
w-a parte din sarcina nominală (J/n), puterea corespunzătoare căldurii disipate în cupru
~ /*/«*) devine Pcu/n*, astfel încât căldura disipată zilnic in sâ»ma de cupru a înfăşurărilor
(prin efect Joule) e ste :
Pcu PCu PCu
W Cu= —— *X + is s 0,18 kWh.
16 * ' 4 * • 1
Energia totală absorbită rezultă a fi 32,65 kWh, iar randamentul zilnic
W 31,25
100 » 95,7%,
W + W Fe + W cm 32,65

PROBLEME

1. Pentru ce este necesar ca la transportul energiei electrice în curent alternativ la dis­

tanţă, printr-o linie, să se ridice în prealabil tensiunea dată de generator ? Cum se rea­
lizează ridicarea tensiunii ?
2. Care este fenomenul ce stă la baza funcţionării unui transformator şi prin ce fel de
cuplaj se realizează în transformator transferul de putere din primar in secundar?

107
 3. Care sunt pierderile de natură electrick şi magnetică care au loc in transformator, prin
transferul de putere a curentului alternativ <Jin primar în secundar ?
4. De ce transformatorul de sonerie, practic, nu disipă căldură când soneria nu sună?
5. Să se stabilească diagrama fazorială pentru funcţionarea în gol a unui transformator cu
K < 1. Drept origine a fazelor se va lua faza fluxului inducţiei magnetice, <D = <D0 cos u>t.
fi. în ce sens se vor modifica indicaţiile instrumentelor de măsură conectate în circuitele
transformatorului din figura 2.47, dacă sarcina transformatorului creşte ?
7. în ce relaţie de fază sunt intensităţile curenţilor i lt i 2 şi tensiunile itx şi w2, pentru un
transformator cu sarcină pur rezistivă în cazurile: a ) înfăşurările sunt bobinate în ace­
laşi sens ; b) în sens contrar ?
8. Care este raportul de transformare al unui transformator dacă înfăşurarea primară are
4 490 spire, iar cea secundară dă o t.e.m. de 1 000 V ? Miezul de fier are aria secţiunii
100 cm2, iar inducţia magnetică este de 0,2 T şi frecvenţa 50 Hz.
I t : 0,0641.
9. Un transformator cu randamentul 95% este conectat la o reţea cu tensiunea 6 000 V.
Tensiunea la bornele înfăşurării secundare a transformatorului este de 230 V. Să se
determine raportul de transformare şi intensitatea curentului în înfăşurarea secundară,
dacă puterea absorbită de transformator este de 30 kW iar factorul de putere al circui­
tului secundar 0,8.
R : 2 6 ; 155 A.
10. Un transformator monofazat are puterea in primar de 50 kW şi alimentează o reţea cu
tensiunea de 120V. Randamentul transformatorului fiind 95% , se cer : intensitatea curen­
tului în secundar şi pierderea de putere în transformator.
R : « 396 A ; 2,5 kW.
11. Un transformator este conectat la o reţea de alimentare de tensiune 220 V. Prin înfă­
şurarea secundarului de rezistenţă 1 circulă un curent de sarcină cu intensitatea de
2 A, tensiunea la borne fiind 20 V. Să se calculeze raportul de transformare şi randa­
mentul transformatorului.
R : 10; 0,91.
12. Un alternator cu tensiunea la borne de 3 kV alimentează o linie de transport, lungă de
2,5 km compusă din fire de cupru, cu secţiunea de 261,5 mm*. Intensitatea curentului
# în linie este de 400 A. Se cer : a ) puterea trans­
misă ; b ) puterea disipată pe linie; c ) puterea
la receptor; d ) tensiunea la receptor; e ) masa
de apă ce s-ar putea încălzi pe oră, de la 10 °C
până la fierbere, dacă puterea are valoarea cal­
culată la punctul (b ).
R : 1,2 MW; 52 k W ; 1,148 MW; 2,87 k V ; 497 kg.
Fig. 2.47. Pentru problema 6.
 3
OSCILAŢII Şl UNDE ELECTROM AGNETICE

3.1. CIRCUITUL OSCILANT. REZONANŢA

3.1.1. Circuitul oscilant. Producerea oscilaţiilor electromagnetice libere ,

Descărcarea unui condensator printr-un circuit cu bobina şi rezistor în

serie cu condensatorul se poate face aperiodic sau periodic.
Experiment. Cu ajutorul montajului din figura 3.1, se poale studia
descărcarea condensatorului. Condensatorul este încărcat de la sursa de
tensiune continuă (baterie, redresor), apoi este conectat în circuitul de
descărcare prin aducerea comutatorului K j în poziţia 2 şi a comutatoru­
lui K 2 în poziţia 7. Rezistenţa activă totală a circuitului este suma dintre
rezistenţa rezistorului şi rezistenţa sârmei spiielor bobinei: Rt — R + r.
a) D acă: R > 2 ^ L/C , (3.1)
curba variaţiei în timp a tensiunii uc la bornele condensatorului, după
comutarea pe poziţia 2, arată în general ca în graficul 3.2, a, iar pe
ecranul osciloscopului, la valorile experimentului, ca în figura 3.2, b.
Descărcarea este aperiodică. încărcând şi apoi descărcând condensatorul
cu osciloscopul conectat la bornele rezistorului (K 2 în poziţia 2), se
obţine curba variaţiei în timp a intensităţii curentului prin circuit şi a
tensiunii uR = Ri de la bornele rezistorului. Intensitatea curentului prin
circuit creşte la început de la zero până la o anumită valoare maximă,
pentru ca apoi să descrească continuu până la zero (fig. 3 .2 , c). în inter­
valul de timp At pentru care tensiunea uc practic se anulează jare loc
transformarea energiei acumulate iniţial în câmpul electric al condensato­
rului în căldură. T.e.m. de autoinductie care apare o dată cu descreşte­
rea intensităţii curentului de descărcare prin bobină este insuficientă pentru
a produce încărcarea condensatorului în sens invers. După cum rezultă
din relaţia (3.1), la descărcarea aperiodică L < R\C/4.
b) Dacă rezistenţa totală devine mai mică decât dublul impedanţei
caracteristice a circuitului, adică :
R, < 2 j L jC ,

Fig. 3.1. Montaj pentru

studiul descărcării conden­
satorului prin circuitul
oscilant.

109
 Fig. 3.2. Descărcarea aperiodică. Fig. 3.3. Oscilaţii amortizate.

descărcarea condensatorului este periodică. Tensiunea la bornele conden­

satorului uc şi intensitatea curentului i prin circuit păstrează caracteris­
tica unei oscilaţii armonice amortizate în timp (fig. 3.3). Oscilaţiile lui
u şi i, se produc singure, fără acţiunea unei t.e.m. alternative sinusoi­
dale exterioare, numai datorită excitaţiei iniţiale realizată prin încărca­
rea condensatorului. Oscilaţiile de acest fel se numesc oscilaţii electromag­
netice libere ; cu cât rezistenţa circuitului este mai mică, cu atât amorti­
zarea oscilaţiilor este mai mică (fig. 3.3, a, b, c).
Circuitul închis format dintr-un condensator de capacitate C şi o
bobină de inductanţă L şi rezistenţă r în care se pot produce oscilaţii
electromagnetice libere se numeşte circuit oscilant. .

110
 3.1.2. Studiul calitativ al fenomenelor. Procesul de descărcare a con­
densatorului şi de producere a oscilaţiilor în circuit poate fi urmărit pe
graficul din figura 3.4 care arată variaţia tensiunii % la bornele conden­
satorului şi a intensităţii curentului în bobină, rezistenţa sârmei bobinei
fiind considerată neglijabilă. Circuitul oscilant este analog cu un pendul
elastic. La momentul iniţial t = 0 tensiunea u între armăturile conden­
satorului are valoarea maximă uc = U,„, iar energia circuitului .oscilant
este egală cu energia câmpului electric dintre armăturile condensatorului.
Sarcina de pe armături este qm = CUm, iar pendulul va avea o deformare
maximă —y m (fig. 3.4, a). O dată cu începerea descărcării, prin bobină
circulă un curent care creşte treptat în intensitate. T.e.m. de autoinduc­
ţie care ia naştere în bobină împiedică o creştere rapidă a intensităţii
curentului. Pe măsura creşterii intensităţii curentului tensiunea uc scade,
deoarece un număr tot mai mare de electroni pleacă de la armătura
încărcată negativ şi acelaşi număr de electroni trec la armătura pozitivă,
micşorându-i sarcina. Sensul mişcării electronilor este invers sensului curen­
tului electric. La momentuU = T/4, condensatorul este complet descărcat,

Fig. 3.4. Schimbul de energie între condensator şi bobină la circuitul ideal. Analogia
cu sistemul oscilant mecanic (pendulul elastic ideal).

111
uc — O, intensitatea curentului este maximă i = I m, iar energia circuitului
este egală cu energia câmpului magnetic din bobină-2- L I 2m.

La acelaşi moment (t = T /4) energia pendulului elastic este egală cu

energia cinetică mvxm (fig. 3.4, b).

în intervalul (T /4, T/2) energia cinetică a pendulului se transformă

in energie potenţială. Viteza bilei variază repede când v —*-0 şi în acelaşi
timp acceleraţia Av/At creşte, deci şi forţa de inerţie mAv/At creşte. Această
forţă de inerţie deformează puternic resortul, deviaţia fiind maximă dar
în sens opus celei de la / = 0, adică egală cu +jym. Analog, în circuitul
electric oscilant, curentul după ce a ajuns la valoarea maximă a intensi­
tăţii scade tinzând către zero. Dar la acest moment (t = T/4) viteza de
variaţie a intensităţii curentului Ai/At este maximă, deci şi t.e.m. de
Ai ~
autoinducţie —L — , care are acelaşi sens cu curentul. In intervalul de
At
timp [T/4 ,772), bobina se comportă ca un generator şi încarcă condensa­
torul în sers invers. La 2= T/2, tensiunea atinge valoarea extremă nega­
tivă Uf- = —Um (fig. 3.4, c). în continuare, fenomenele se succed în aceeaşi
ordine ca în intervalul (0, T/2) dar în sens contrar. începând din momentul
tul t = T/2 condensatorul se descarcă, trecând din starea (c ) în starea (d ),
tensiunea u scade, intensitatea curentului creşte. în orice moment
din intervalul (T /2 ,3 T /4 ) energia circuitului oscilant este egală cu suma
dintre energia câmpului electric şi cea a câmpului magnetic. La t= 3T /4
curentul va avea aceeaşi intensitate maximă dar de sens contrar, i — —I m,
întocmai-ca şi bila care atinge viteza maximă vm. Energia circuitului osci­
lant este egală cu cea a câmpului magnetic din bobină : — L7J,(fig. 3.4, d).
2
Urmează apoi, în intervalul (3T/4, T) reîncărcarea condensatorului de către
t.e.m. autoindusă în bobină şi se ajunge la situaţia iniţială a conden­
satorului încărcat, uc = Um, iar deformarea pendulului elastic corespunde
deviaţiei maxime —y m. Ambele sisteme oscilante au %juns în starea iniţială
după o perioadă. Apoi procesul oscilator reîncepe.
Graficele din figura 3.4 arată că maximul intensităţii curentului (sau
al energiei câmpului magnetic) coincide în timp cu anularea tensiunii
[sau a energiei câmpului electric) şi invers, adică defazajul dintre tensiune
şi intensitatea curentului este egal cu un sfert din perioadă sau cu n/2 ra­
diani. în primul şi al treilea sfert de perioadă, condensatorul are rolul
unui generator de energie electrică, iar bobina are rolul unui receptor de
energie ; în al doilea şi al patrulea sfert de perioadă, bobina se comportă
ca un generator, din cauza apariţiei t.e.m. de autoinducţie, care se opune
scăderii intensităţii curentului. Bobina cedează energie din câmpul său
magnetic condensatorului, care are rolul unui receptor de energie.

112
 Analogia pendul elastic-circuit oscilant oferă posibilitatea stabilirii
următoarei corespondenţe între mărimile ce le caracterizează :

M ărimi mecanice M ărimi electrice

Elongaţia y Sarcina q
Viteza v — Ay/At Intensitatea curentului i — AqjAi
Constanta elastică k Inversa capacităţii 1/C
Masa m Inductanţa L
Acceleraţia a — Avi At Viteza de variaţie a intensităţii curentului Ail At

Legea conservării energiei pentru cele două sisteme : pendulul elastic

şi circuitul oscilant, studiate prin analogie, se-exprimă astfel :

— &v2 + — tnv2 = W mec = const.,

2 ' 2
şi respectiv :

= const.

3.1.3. Perioada oscilaţiilor electromagnetice libere. Oscilaţiile electro­

magnetice dintr-un circuit oscilant sunt libere. Procesul oscilator se pro­
duce singur datorită sarcinii iniţiale q a condensatorului. Oscilaţiile libere
se produc cu o perioadă proprie T 0 care depinde de valorile capacităţii
C şi inductanţa L ale circuitului oscilant.
Pentru a găsi relaţia dintre perioada de oscilaţie T 0, capacitatea C
inductanţa L ale unui circuit ideal, fără pierderi, se pleacă de la ecua­
ţia tensiunilor pentru un circuit RLC de curent alternativ, unde U = 0
şi R « 0, bornele la care se aplică t.e.m. fiind în scurtcircuit.
Se obţine 7co0L = Z/w0C, adică tensiunea la bornele bobinei este egală
cu tensiunea dintre armăturile condensatorului şi intensitatea efectivă a
curentului prin bobină şi prin condensator va fi aceeaşi, deoarece pentru
curentul datorat oscilaţiilor libere ale electronilor de conducţie, circuitul
oscilant se prezintă ca un simplu circuit serie. împărţind cu 1 se obţine :

w0Zi = — — adică X L = X c .
tt0C
în circuitul oscilant, reactanţa inductivă X L este întotdeauna egală cu
reactanţa capacitivă X c .
în circuit se produc numai oscilaţii a căror pulsaţie este :

“ 0= 7 ^ ‘
Perioada acestor oscilaţii libere ale circuitului oscilant va f i :
T 0 = 2n^jLC — form ula lui Thomson.
Perioada T'9 a oscilaţiilor se mai numeşte perioada proprie a circuitului
oscilant. , t

8 — F izică, cl. a X l-a 113

 Fig. 3.5. Circuite oscilante
cuplate inductiv (cu conec­
tare serie a generatorului,
la frecvenţă mare a t.e.m .,
10* — 10® Hz, în circuitul
primar).

Am regăsit formula lui Thomson, întâlnită la circuitele serie RLC

de curent alternativ, la fenomenul de rezonanţă, când pulsaţia "tensiunii
alternative aplicate circuitului serie era egală cu pulsaţia proprie to0 =
= 1/ y/LC 7
Prin urmare, perioada proprie a oscilaţiilor electromagnetice produse
în circuitul oscilant depinde numai de valorile parametrilor circuitului
oscilant, adică de capacitatea şi de inductanţa circuitului.
Observaţie fundam entală. în cele spuse până acum nu s-a exam inat;
rolul rezistenţei circuitului oscilant şi rolul frecării din sistemul mecanic.
Datorită rezistenţei bobinei şi a conexiunilor, în circuitul oscilant real
are loc o pierdere de energie sub formă de căldură, care se transferă
sistemelor înconjurătoare. La fel se întâmplă şi în -cazul sistemului meca­
nic. Sistemul se încălzeşte în timpul oscilaţiilor datorită frecărilor. Ampli­
tudinea iniţială scade deoarece scade energia oscilatorului prin disipare.
Tot aşa scad şi amplitudinile lui u şi i după fiecare oscilaţie.
M işcarea oscilatorie liberă, f ie electromagnetică, f ie mecanică este în rea­
litate o mişcare amortizată.
3.1.4. Circuite oscilante cupîate. Se numesc circuite oscilante cuplate
acele circuite la care se poate efectua un transfer de energie electromag­
netică de la unul din circuite la celălalt.
Cel mai des se utilizează circuitele cuplate inductiv- sau magnetic
(fig. 3.5). în acest caz, cele două bobine ale circuitelor formează un
transformator. Circuitul alimentat de la un generator de curent alterna­
tiv, circuit numit primar, este parcurs de un curent care creează un flux
magnetic variabil prin bobina de inductanţă L 2. Se induce astfel o ten­
siune electromotoare alternativă în circuitul secundar al sistemului de cir­
cuite oscilante cuplate. (Lj este inductanţa bobinei din circuitul primar,
L-y2 este inductanţa mutuală a celor două bobine, fig. 3.5). Curentul dato­
rat t.e.m. induse are aceeaşi frecvenţă ca şi curentul din primar. Circuitul
secundar se comportă întotdeauna ca un circuit serie, deoarece t.e.m.
indusă este în serie cu elementele L şi C în acest circuit.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

Un circuit oscilant serie real este alcătuit dintr-un condensator cu capacitatea C =

= 318 n F şi o bobină cu lungimea l — 0,1 m, aria secţiunii transversale S = 10-< m* şi
N = 300 spire, care are un miez cu permeabilitatea jx. La bornele circuitului oscilant se
aplică o tensiune alternativă sinusoidală cu amplitudinea Um = constant. Dacă rezpnanţa
are loc la frecvenţa v0 = 10 kHz miezul ocupă jumătate din volumul interior al solenoi-

114
dului. Dacă se introduce complet miezul in bobină intensitatea efectivă a curentului este
de cinci ori mai mică decât valoarea maximă a intensităţii efective, la aceeaşi frecvenţă.
Presupunând că miezul rămâne la jumătatea solenoidului şi că frecvenţa variază, se
cere :
a) să se determine permeabilitatea relativă a miezului; b) să se calculeze frecven­
ţele vt şi v2 pentru care puterea activă a circuitului este jumătatea puterii active maxime
Pmax ; c) să se arate că raportul dintre frecvenţa de rezonanţă şi diferenţa v2 — vt este
egal cu factorul de calitate al circuitului oscilant şi să se calculeze valoarea acestuia; d ) să
se deseneze schematic sistemul oscilator mecanic (oscilatorul elastic) analog circuitului osci­
lant descris ; e ) să se scrie ecuaţia oscilatorului elastic analoagă ecuaţiei tensiunilor pentru
circuitul oscilant; /J să se determine masa oscilatorului elastic, ştiind că frecvenţa proprie
este de 1 000 de ori mai mică decât frecvenţa de rezonanţă a circuitului oscilant considerat,
iar k = 3 955 N/m.
Rezolvare, a ) Fluxul magnetic prin bobinacircuitului oscilant când miezul ocupă jumă­
tate diu volumul interior al acesteia e ste :
N N NS NI
<X> = — S[z0# + — S[lH = — jx0(1+ (x,) — , deunde se obţine :

<D 1 + ur N2S
L = _ ------------------- . (3.2)
I 2 l
Intensitatea curentului prin circuit este dată de expresia :
U
I = --------------------------------- .

La rezonanţă,
Lco0 = 1/Cto0 (3.3)
şi intensitatea curentului devine maximă. Din relaţiile (3.2) şi (3.3) se obţine 1 (ir =
H I 2 - 0,1 1
= --------- . — = --------------------------------- •------------------------------ x 13,9.De aici rezultă iz, = 12,9.
(i0N*S Cco* 4 tt • IO-7 • 9 • 1 0 « -1 0 -« 3 ,1 8 • 10~7 • 47t*-10»

b ) Reactanţa circuitului oscilant, în .cazul când miezul ocupă complet volumul interior
al bobinei, folosind şi relaţiile (3.2), (3.3), este :

1 ( 1+ N*S 11,9 9 • 10* • IO- *

X l =L<W°—C^7= 11T ' 2 J " 7 Ul = 47t'10"7 2--------~ l ---- 2* 104- 428n-
Imax UIR <Jr 2 + X\
Din condiţia ------- = --------- = ------------------- = 5 se obţine
' I U / Z R
Xt' 42,8
R = -= = - --------- = 8,74 fi.
V24 4,9
Puterea activă a circuitului oscilant în funcţie de frecvenţă are expresia:
Ul R pr/* U*
P(v) = l/J(v) cos <p(v) = — . — = ; ^ -------- — I deci PMax=

Cto

V2m
= f ' -----, , " • <3-4>
*+ |

115
Cutn Pv12 = ■P,na- - = —Ot, din (3.4) se obţine condiţia L t o — ------
2 4/Î
aceasta ecuaţie de gradul 2 în « ll2 se obţine:

R2 R = V^?( 1 + Tt27?2C2) ± 7l/îCv2 =

m .
LC 4L2 2L

= IO4 V 1 + 7t2(8,74)2(3 ,18)2 • 10-“ ± 7t •8,74 •3,18 • IO-7 • 10» cu

vx ~ 9,17 kHz şi v2 = 10,92 kHz. '
Vn V» Lt
c) 1 R_ R
2?c ’ L

e ) Ţinând seama deanalogiile între oscilaţiile, elastice şi cele electrice, ecuaţia tensiu-
Ai q Av
niloru — L — -f —+ Ri trece în ecuaţia analoagă F —m — -f ky + R eV.
M C M

f ) vn« — 10 3v0, de unde m = IO8 = 1 kg.

4 *2v2
vV~w

3.2. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC

Experienţele lui Oersted, Ampere, Henry şi Faraday au condus la

stabilirea a două principii de bază ale electromagnetismului:
1 ; un curent electric care trece printr-un conductor produce un câmp
magnetic cu linii închise în jurul conductorului;
2 ) într-un conductor care 'intersectează linii de câmp magnetic se
induce o tensiune electromotoare, deci şi un câmp electric.
în 1864, James Clerk Maxwell (1831 — 1879) a generalizat aceste două
principii prin sistemul de ecuaţii care-i poartă numele.

James Clerk Maxwell (1831 — 1879), fizician englez.

S-a născut în Edinburgh, Scoţia, în anul în care
Faraday descoperea fenomenul inducţiei electromag­
netice. Are importante contribuţii în domeniul teoriei
cinetice a gazelor şi electromagnetismului.Generalizând
legile experimentale ale fenomenelor electrice şi mag­
netice, Maxwell a pus bazele teoriei câmpului electro­
magnetic. A alcătuit un sistem de ecuaţii care ex­
primă legile câmpului electromagnetic. Pe baza aces­
tor ecuaţii a dedus existenţa undelor electromagne­
tice, descoperite experimental, de Heinrich Hertz.
A organizat în 1870 Laboratorul Cavendish de
la Universitatea din Cambridge, devenit un centru
mondial al cercetărilor în domeniul fizicii.
Este considerat, alături de Isaac Newton şi Alb er
Einstein, drept unul dintre cei mai profunzi şi pro­
ductivi fizicieni din toate timpurile.

11G
 La baza teoriei lui
Maxwell stau două afir­
maţii :
— în jurul unui câmp
magnetic variabil în timp
ia naştere un câmp electric
ale cărui linii sunt în­
chise. Intensitatea câmpu­
lui electric este cu atât
mai mare cu cât câmpul
magnetic variază mai ra­
pid (fig. 3.6, a, b ) ;
—r în jurul unui câmp
electric variabil în timp ia
naştere un câm p magnetic
ale cărui linii sunt închise.
Intensitatea câmpului mag­
netic este cu atât mai mare,
cu cât câmpul electric va­ Fig. 3.6. Câmpul electric Fig. 3.7. Câmpul magnetic
produs de un câmp mag­ produs de un câmp electric
riază mai rapid (fig. 3.7,a,b). netic variabil în timp. Sen­ variabil în timp. Sensul
Conform teoriei lui sul liniilor închise de câmp liniilor de câmp magnetic
Maxwell, porţiunea dintr-un electric este contrar celui este dat de regula burghi­
circuit de curent alternativ, dat de regula burghiului ului când vectorul E este
când vectorul B este cres­ crescător în timp şi este
întreruptă de un conderu cător în timp şi acelaşi cu contrar celui dat de re­
sator, participă la crearea cel dat de regula burghi­ gula burghiului când vec­
câmpului magnetic exterior ului când vectorul B scade torul E scade în timp.
prin câmpul electric variabil în timp.
dintre armăturile conden­
satorului (fig. 3.8). Prin urmare, spaţiul ocupat de un câm p electric varia­
bil este simultan ocupat şi de un câm p magnetic variabil. Coexistenţa lor
se explică prin generarea unuia din ele datorită variaţiei celuilalt.
Ansamblul câmpurilor electrice şi magnetice, care oscilează şi se gene­
rează reciproc, se numeşte câmp electromagnetic.
Teoria câmpului electromagnetic elaborată de Maxwell a fost deplin
confirmată de experienţă. Predicţia lui Maxwell, privind propagarea cu
viteză finită (cea a luminii) a câmpului electromagnetic, a devenit reali­
tate prin ingenioasele experienţe ale lui Heinrich, Hertz (1857^*1894),
în anul 1888.

£T Fig. 3.8. Câmpul electric variabil din

condensator generează un câmp magnetic
AE
cazul — >
At

117
 3.3. PROPAGAREA CÂMPULUI ELECTROMAGNETIC.
UNDA ELECTROMAGNETICĂ

O proprietate fundamentală a câmpului electromagnetic este capa

citatea lui de a se propaga în spaţiu. Dacă printr-un conductor circulă
un curent alternativ de frecvenţă înaltă, în jurul conductorului apar
câmpuri alternative, unul electric şi altul magnetic. Interdependenţa
(generarea reciprocă) dintre câmpul electric variabil şi câmpul magnetic
variabil explică propagarea câmpului electromagnetic în spaţiu. Variaţiile
câmpului electric produc în spaţiul înconjurător un câmp magnetic, care
nu rămâne constant deoarece variază câmpul electric care l-a generat.
Dar variaţiile câmpului magnetic produc la rândul lor din nou un câmp
electric, care de asemenea variază, generând din nou un câmp magnetic
ş.a.m.d. Astfel, câmpul electromagnetic se propagă din aproape în aproape,
printr-un proces oscilatoriu, cuprinzând mereu porţiuni noi în spaţiu,
înţr-un câmp electromagnetic ce se propagă, ambele câmpuri variază
periodic în timp ; pe scurt, ambele câmpuri au o variaţie spaţio-temporală.

Un câmp electromagnetic carc se propagă constituie o undă electromag­

netică.

Pentru a descrie, apelând la o construcţie grafică, mecanismul propagării undei electro­

magnetice prhi vid,, să considerăm un câmp electromagnetic ca acela din figura 3.9, a.
Presupunem că numai câmpul magnetic are inducţia B variabilă în timp. După un interval
foarte scurt de timp At el are forma de variaţie spaţială reprezentată cu linie punctată
în figura 3.9, b. Se observă că noua curbă se obţine deplasând-o pe cea iniţială pe o dis­
tanţă foarte mică în sensul pozitiv al axei Oy.
Să stabilim efectul produs asupra câmpului -electric de această variaţie a câmpului

Heinrich Hertz (1857—1894), fizician german,

născut în Hamburg, Germania. în tinereţe l-au pre­
ocupat limbile străine şi ştiinţele umaniste. Diverse
aparate primite dela bunicul său ii determină atracţia
spre fizică. După ce studiază fizica şi matematica la
Universitatea din Berlin, se dedică cercetărilor expe­
rimentale în domeniul electromagnetismului dovedind
existenţa undelor electromagnetice prezise de teoria
lui Maxwell. A stabilit (1887) influenţa luminii ultra­
violete asupra descărcărilor electrice, iniţiind studiul
efectului fotoelectric extern. Interpretarea acestui
efect a fost dată de Albert Einstein în anul 1905.

118
 în regiunea din stânga, câmpul magnetic a scăzut ca intensitate . Prin in­

ducţie electromagnetică ia naştere un câmp electric a cărui intensitate se adună vecto­

rial cu intensitatea celui existent. Intensitatea câmpului electric indus fiind orientată de-a
lungul semiaxei negative — Oz, intensitatea câmpului electric rezultat din această regiune
va scădea în valoare. în regiunea din dreapta inducţia magnetică a crescut şi vectorul inten­
sitate a câmpului electric indus va fi orientat de-a lungul semiaxei pozitive -f- Oz. Câmpul
electric din această regiune creşte in intensitate. Noua distribuţie a intensităţii câmpului
ejectric se obţine deci din cea iniţială, dacă o deplasăm puţin spre dreapta cu aceeaşi dis­
tanţă cu care se deplasează cea a inducţiei câmpului magnetic. Pe de altă parte, conform
teoriei lui Maxwell, un câmp electric de intensitate variabilă în timp determină apariţia
unui câmp magnetic. Repetând raţionamentul anterior, se observă că noul câmp rezultant este
mai puţin intens în regiunea din stânga şi mai intens în regiunea din dreapta, având loc
de asemenea o deplasare a întregii distribuţii, cu o mică distanţă în sensul pozitiv al axei Oy
(fig. 3.9, c). Fenomenele se repetă apoi în mod identic. Se formează deci o undă electro­
magnetică, undă care se propagă de-a lungul direcţiei Oy în sensul ei pozitiv.

Propagându-se în spaţiu, câmpul electromagnetic pierde legătura cu

conductorul în vecinătatea căruia a fost produs iniţial. Se poate între­
rupe oscilaţia curentului în conductor, dar unda electromagnetică îşi va
continua deplasarea. Teoria lui Maxwell arată, şi experienţele lui Hertz
confirmă că, într-o undă electromagnetică, vectorii E , B oscilează în
fază în plane perpendiculare între ele şi perpendiculare pe direcţia de
propagare a undei (fig. 3.10). Ansamblul E , B formează o undă electro­
magnetică transversală care se propagă în vid cu viteza c a luminii.
Viteza de propagare a undelor electromagnetice în vid a fost stabi-'
lită de Maxwell:
1

Fig. 3.9. Propagarea undei electromagnetice.

119
 /

Fig. 3.10. In fiecare punct

al spaţiului atins de o
undă electromagnetică, vec­
torii E, B oscilează în fază,
m în direcţii normale Ox, Oz
y pe direcţia de propagare Oy,

tp şi no fiind permitivitatea electrică şi respectiv permeabilitatea magne­

tică a vidului. înlocuind cu valorile numerice corespunzătoare, se obţine:
1 m
- = 3- IO8 — .
8,85 •10 -« — 12,56 -10 - 7 — s
m m
Această valoare coincide cu cea a vitezei luminii în vid, valoarea
prezisă de teoria lui Maxwell.
într-un mediu omogen oarecare, viteza v de propagare a undelor
electromagnetice este mai mică decât în vid şi are expresia :
_ 1 c
\Ze0£fjJ-oJ-l-f Ver '
e, şi fA, fiind permitivitatea relativă şi respectiv permeabilitatea relativă
a mediului în care are loc propagarea.
Lungimea de undă a undelor electromagnetice într-un mediu omogen
oarecare este dată de relaţia :

X — v
v
în experienţele lui Hertz lungimea de undă era X = (0,6 ± 0,01) m.
Dependenţa temporal-spaţială a componentelor E şi B din unda elec­
tromagnetică. Să presupunem că în originea axelor de coordotiate Oxyz
se generează unde electromagnetice (fig. 3.10), forma de variaţie a mări­
milor vectorilor E şi B fiind sinusoidală:
E x = E 0t sin co/; B x = B ox sin to/,
unde E 0t şi B ox reprezintă amplitudinile, iar o> — pulsaţia componentei
electrice, respectiv magnetice, ale undei electromagnetice.
Sensul de propagare a unded este dat de sensul de înaintare a unui
burghiu drept care este rotit în sensul suprapunerii vectorului E peste
vectorul B , cu un unghi mai mic de n. în cazul analizat, unda se pro­
pagă în sensul semiaxei pozitive Oy. între amplitudinile intensităţii câm­
pului electric (E 0) şi inducţiei magnetice (B 0) corespunzând undei electro­
magnetice există re la ţia :
E 0 = B 0 x v.

120 /
 Pentru a stabili relaţia de interdependenţă temporală şi spaţială dintre
vectorii electric (E ) şi magnetic (B) ai undei electromagnetice sinusoidale,
vom aplica ecuaţia undei plane {1-28) în cazul undei electromagnetice.

Obţinem : E = E 0 sin 2n ^ jş i B = B 0 sin 2 ^ ^ — unde X = vT

reprezintă lungimea de undă pentru unda electromagnetică având viteza

v— ° şi perioada de oscilaţie T pentru E şi B.
yjtr H-r
Luând în consideraţie şi relaţia E 0 = v B 0, se obţine pentru valoarea
instantanee a intensităţii câmpului electric E şi inducţiei magnetice B
ale undei electromagnetice într-un punct având coordonata y pe direcţia
de propagare, expresia :

B = — sin271 f— -
v \T X
O mărime principală care caracterizează unda electromagnetică este
densitatea volumică instantanee a energiei undei electromagnetice, definită
în fiecare punct al spaţiului prin relaţia :
AW
w = ------,
AV
unde A W este energia undei electromagnetice în elementul de volum
(foarte mic) AV din jurul punctului considerat.
în cazul mediilor omogene şi izotrope :

w = e/s2 = — .
Ix
Se poate defini şi o densitate volumică medie (în tim p) a energiei elec­
tromagnetice w. Pentru mediile omogene şi izotrope, aceasta are expresia :
zEl _ Bl
2 2 |jl
Consideraţii elcetroniee. într-un conductor conectat la o sursă de t.e.m.
alternativă sub acţiunea câmpului electric alternativ întreţinut de t.e.m.
alternativă, electronii de conducţie oscilează. Oscilaţia lor se propagă din
aproape în aproape în conductor, cu viteza luminii în vid, sub forma unei
unde electronice longitudinale numită şi undă de curent. Pentru un cir­
cuit alimentat sub o tensiune cu frecvenţa industrială v = 50 Hz, lungimea
de undă X a undei electronice este :

3 . IO8—
X= ~ = .. s = 6 000 km.
v 50 Hz
Pentru circuitele obişnuite această valoare pentru X este cu mult mai
mare decât lungimea lor. în aceste circuite, dacă nu au derivaţii, elec­
tronii de conducţie, care formează gazul electronic, vor oscila în fază

121
în orice punct al circuitului. Intensitatea instantanee a curentului va
fi dcci acceaşi în orice punct al circuitului.
Pentru conductoarele în care se stabilcsc curenţi de foarte înaltă frec­
venţă starea electrică a 'conductorului se schimbă. Pentru o frecvenţă
foarte înaltă a tensiunii de alimentare, de exemplu IO9 Hz, se obţine:

3- IO8 —

X = _______ ®__= 0,3 m.

IO9 Hz
în acest caz, electronii de conducţie nu mai oscilează în fază în orice
punct al conductorului. Pentru frecvenţe mari intensitatea instantanee a
curentului nu mai este aceeaşi în toate punctele conductorului. în acest caz
pot apărea reflexii ale undei de curent la capetele conductorului care să
producă o undă staţionară.

3.4. PRODUCEREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE

Circuitul oscilant deschis. Pentru obţinerea unei unde electromagne­

tice este necesar un generator de oscilaţii electromagnetice, aşa cum
pentru producerea undelor acustice trebuie folosit un vibrator. Unul dintre
cele mai cunoscute circuite folosite pentru a radia în spaţiu unde electro­
magnetice este circuitul oscilant deschis alimentat de un generator de
oscilaţii electromagnetice.
Circuitul oscilant închis nu radiază practic unde electromagnetice. De
exemplu, în cazul circuitului oscilant închis din figura 3.11, a, curenţii
din laturile opuse şi undele radiate de aceşti curenţi au sensuri, respectiv
faze opuse. Perpendicular pe planul circuitului aceste unde se anulează
reciproc. De-a lungul planului circuitului LC, defazajul între aceste unde
este dat de latura 5 a circuitului LC. Cum, în majoritatea cazurilor,
8 X, defazajul introdus de latura S este practic nul şi undele care pleacă
în aceste direcţii se anihilează reciproc. Se poate schimba însă construcţia
circuitului oscilant, în aşa fel încât în elementele lui separate curenţii
să aibă acelaşi sens. Pentru aceasta se îndepărtează armăturile condensa­
torului şi se întind conductorii care leagă bobina cu condensatorul, într-o
linie dreaptă (fig. 3.11, b şi c).

Fig. 3.11. Transformarea unui circuit

oscilant închis într-un circuit oscilant
deschis (dipol.)

122
 Un circuit oscilant deschis se numeşte dipol.
Cel mai simplu circuit oscilant deschis este un fir conductor drept,
străbătut de curent alternativ de frecvenţă mare (fig. 3.11, d). în m ij­
locul conductorului liniar se intercalează o bobină pentru introducerea
curentului oscilant de frecvenţă înaltă (fig. 3.11, c).
în spaţiul din jurul dipolului există deci un câmp electromagnetic
care oscilează periodic cu frecvenţa curentului alternativ din dipol.
Sarcinile de pe dipol (fig. 3.12) produc un câmp electric peste care
se suprapune câmpul generat de variaţia în timp a câmpului magnetic
produs de curentul din dipol. Prin suprapunerea acestor două câmpuri
rezultă, în momentul când intensitatea curentului în conductor este zero,
un câmp electric cu linii de câmp închise. Câmpul electric cu linii închise
T
se desprinde de dipol (momentul £ > — , fig. 3.12) şi începe să se propagf.
2
în semiperioada următoare, procesul se repetă, dar sensul câmpurilor
electric şi magnetic este inversat. Oscilaţiile câmpului electromagnetic
se propagă în spaţiu după mecanismul cunoscut.
Antena este un dipol (circuit oscilant deschis), folosit pentru a radia
în spaţiu, sau pentru a capta unde electromagnetice de o anumită frec­
venţă. Inductanţa şi capacitatea unui conductor.de antenă sunt uniform
distribuite de-a lungul lui. Fiecare metru de conductor are, aproximativ
o capacitate de 5 pF şi o inductanţă de 2 [xH. Antena, ca orice circuit
oscilant, va avea o frecvenţă proprie v0 de oscilaţie, invers proporţională
cu lungimea firului. Pentru ca energia undelor electromagnetice să aibă
valori mari, trebuie ca frecvenţa oscilaţiilor cu care este excitată antena
să fie egală cu frecvenţa ei proprie v0. Cea mai simplă antenă constă
dintr-un fir conductor izolat de pământ, lungimea firului fiind egală cu
jumătate din lungimea de undă proprie X0 (numită şi lungime de undă
fundamentală), adică l = — . O asemenea antenă se denumeşte dipol
2

1-0 t - —
4

Fig. 3.12. Câmpul electromagnetic radiat de un dipol electric. în apropierea dipolului excl
tator, componenta magnetică şi cea electrică se deplasează cu o diferenţă de drum AX =»
X
= — . După ce s-au detaşat, ele se propagă fără diferenţă de drum.
4

123
semiundă. Acest tip de antenă este analog unui tub sonor de lungime

închis la-capete. La mijloc, tubul are un orificiu unde, cu ajutorul unui

sistem oscilant, se produce oscilaţia care provoacă rezonanţa coloanei de
aer. Oscilaţiile mecanice ale coloanei de aer din tub dau naştere unei
unde staţionare cu noduri la capete. Analog, la capetele antenei, unda
electronică staţionară prezintă noduri (de curent), iar la mijlocul ante­
nei un ventru (de curent).
în timpul unei semiperioade curentul circulă într-un singur sens în
lungul firului iar în semiperioada următoare sensul se schimbă. Curentul
prezintă o distribuţie neuniformă a intensităţii efective, zero la capete
şi maximă la mijlocul antenei.
Astfel : X0 = 21, se spune în acest caz că antena lucrează pe frecvenţa
fundamentală (sau modul fundamental).
Şi tensiunea este de asemenea neuniform distribuită de-a lungul ante­
nei. S-a convenit să se numească tensiune, diferenţa de potenţial dintre
punctul dat şi punctul simetric de pe jumătatea a doua a firului.
Cu ajutorul unui instrument de măsură adecvat (milivoltmetru electro­
nic) se poate stabili variaţia tensiunii efective U de-a lungul antenei.
Măsurătorile arată că valoarea maximă a tensiunii efective, adică ven-
trul de tensiune, este totdeauna la capetele firului (de unde şi necesitatea
de a izola perfect antena). La mijloc, unde se află bobina de cuplaj cu
generatorul, tensiunea este nulă (nod de tensiune).
în cazul undei electronice staţionare din antena semiundă valorile
efective ale intensităţii curentului şi tensiunii diferă în diversele puncte
ale firului, dar distribuţia lor în timp de-* lungul firului rămâne constantă.
Variază doar valorile instantanee i şi u.
După cum se observă şi în figura 3.13, a şi b, ventrului de intensitate
îi corespunde un nod de tensiune (de potenţial, prin raportare la poten­
ţialul punctului O, considerat zero).
între tensiunea şi intensitatea curentului din antenă există un defa­
zaj de — rad, la fel cu circuitul oscilant închis.
2 x
Dacă antena trebuie să funcţioneze pe diferite lungimi de undă, este
necesară acordarea ei, adică să fie modificată corespunzător lungimea
de undă proprie. în practică, antena este acordată prin aceleaşi metode
ca şi un circuit oscilant închis :
— pentru a mări lungimea de undă proprie a unei antene, se intro­
duce în circuitul ei o bobină care are acelaşi efect ca şi mărimea lun­
gimii ei ;
— dacă se conectează în serie cu antena un condensator, lungimea
de undă proprie a antenei se va micşora. Condensatorul fiind conectat
în serie cu antena, capacitatea totală a circuitului de antenă va scădea,
ceea ce este echivalent cu scurtarea antenei.
De obicei se introduce în circuitul antenei un condensator variabil
(fig. 3.14) pentru a acorda antena pe frecvenţa dorită.

124
 \
\
\
\

\J
\
I
I
I
I
I

Â'
7
O il
Fig. 3.13. a ) Distribuţia intensităţii Fig. 3.14. Antenă acordată
efective a curentului şi b ) a potenţia- cu condensator variabil.
X
lului de-a lungul unei antene — .

Mişcarea accelerată a purtătorului de saretnă, sursă de undă electromagnetică. Undele

j electromagnetice radiate de o antenă iau naştere din mişcarea accelerată a electronilor de
\ conducţie. Aceştia efectuează o mişcare oscilatorie de-a lungul antenei.
Să analizăm procesul de radiaţie a undelor electromagnetice pornind de Ia proprietă-
i ţile câmpului electric şi magnetic al purtătorilor de sarcină electrică.
într-un sistem de referinţă în care o particulă cu sarcină se află în repaus, aceasta
creează un câmp electric coulombian în care liniile de, câmp sunt uniform distribuite
(fig.3.15, a). Dacă particula se află în mişcare rectilinie uniformă, structura câmpului electric
se modifică. în direcţia deplasării, liniile de câmp se răresc, iar în cea perpendiculară se
îndesesc, fenomen cu atât mai pronunţat cu cât viteza particulei este mai mare.

Fig. 3.15. a ) Dacă particula cu sarcină electrică q se află in repaus constatăm numai acţiu­
nea câmpului ei coulombian. b ) Dacă particula cu sarcina electrică q se mişcă faţă de noi,
constatăm şi acţiunea unui câmp magnetic.

125
 Fig.3.16. Modificarea struc­
turii liniilor de câmp elec­
tric al unei particule cu
sarcină electrică, în mişcare
rectilinie accelerată.

în acelaşi timp, deplasarea particulei cu sarcină fiind echivalentă cu un curent electric,

rezultă că liniile câmpului magnetic sunt cercuri situate într-un plan perpendicular pe di­
recţia mişcării (fig. 3.15, b).
Dacă aceste consideraţii sunt valabile in cazul deplasării particulei într-un dielectric,
de exemplu, aer sau vid, situaţia se modifică pentru deplasarea printr-un conductor. Deoarece
Intr-un fir metalic se află purtători de sarcină atât pozitivi cât şi negativi, câmpul electric
din exteriorul conductorului este practic nul. Curentul electric care parcurge un conductor
creează deci practic numai un câmp magnetic.
Modificarea de structură a câmpului electric al particulei cu sarcină nu este însoţită
şi de o variaţie a energiei electromagnetice. Rezultă că nu apare în nici un fel un transfer
de energie de la particulă la câmpul ei. Aceasta înseamnă că particula cu sarcină nu va ra­
dia unde electromagnetice. Aşadar, o particulă cu sarcină electrică în mişcare rectilinie şi uni­
formă nu radiază unde electromagnetice.
în cazul în care particula are o mişcare accelerată, liniile câmpului electric nu mai
sunt drepte, devin curbe (fig. 3.16). Pentru a produce această variaţie, particula cu sarcină
trebuie să radieze unde electromagnetice. în concluzie, o particulă cu sarcină electrică, in
tn şcare accelerată radiază unde electromagnetice.

PROBLEMĂ REZOLVATA

Un conductor vertical, izolat la capete, formează o antenă având o lungime l = 30 m

şi o capacitate proprie C = 100 pF. a ) Să se calculeze inductanţa proprie a antenei.
b ) Care ar fi lungimea de undă fundamentală a antenei, dacă un capăt al ei s^ar pune la
pământ ? c ) Ca la orice sistem oscilant (oscilator), şi in cazul funcţionării antenei trebuie să
aibă loc oscilaţia valorilor energiei. Să se explice mecanismul acestui proces, d ) Se pre­
supune că intensitatea efectivă a curentului este aceeaşi în ambele cazuri (o) şi (6). Să se
arate în ce caz energia transportată de undele electromagnetice este mai mare.

Rezolvare

c
a ) t,a funcţionare pe modul fundamental X0 = 2/ = 60 m şi v0 = — = 5 ■ 10* Hz.
X0
1
Din condiţia de rezonanţă a circuitului acordat v0 = —, se obţine L = 10 * H.

b ) h a capătul legat la pământ al antenei se formează un nod pentru potenţial, deoa­

rece potenţialul Pământului este nul şi un ventru de curent, deoarece electronii se pot
scurge din (sau) în pământ. La capătul opus se formează un nod pentru curent 1 = 0 la
orice moment, deoarece electronii nu mai au ande să se scurgă, şi un ventru de tensiune.
Antena este acum analoagă unui tub sonor închis la un capăt şi deschis la celălalt. Lungi­
mea de undă fundamentală este în acest caz v0 = 4/ = 120 m.

126
 c ) Antena este un oscilator de tip electromagnetic. Energia câmpului electric creat de
sarciuile de la capetele antenei (la momentele pentru care i = 0) se transformă periodic în
energie a câmpului magnetic al curentului alternativ (momentele pentru care i este maxim
în centrul conductorului) şi invers.
d ) La aceeaşi intensitate efectivă a curentului din antenă, energia undelor electromag­
netice radiate este cu atât mai mare, cu cât frecvenţa de oscilaţie este mai mare. Expli­
caţia constă în faptul că intensitatea câmpului electric (magnetic) generat prin vibraţiile
câmpului magnetic (electric) — deci energia trarsportată de undele electromagnetice — este
cu atât mai mare, cu cât variaţiile respective su-1 mai rapide. Puterea antenei semiundă este
deci mai mare decât cea a antenei sfert de undă.*

3.5. CLASIFICAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE

Undele (radiaţiile) electromagnetice pot fi grupate după fenomenul

care stă la baza producerii lor. Astfel, radiaţiile numite hertzicne se dato-
resc oscilaţiei electronilor în circuitcle oscilante LC sau în circuitele elec­
tronice speciale (,,cu cavităţi rezonante”).
Prin transformarea energiei interne a oricărui corp în energie electro­
magnetică rezultă radiaţiile termice. Radiaţiile electromagnetice, numite
radiaţii de frânare, apar la frânarea bruscă a electronilor în câmpul nu­
cleului atomic. Radiaţiile de sincrotron* îşi au originea în mişcarea electro­
nilor într-un câmp magnetic.
Acestor grupe de radiaţii le corespund anumite domenii de frccvenţe
(fig. 3.17).
Frecventa v Lung/mea d t
Hz' undă Av , m

10
10“ - R ad/aţii j - -10 -K
102’- -10~/3 IX
-io-’2
102a-
10 ,S -
- ir ”
t0~'° 1Â Fig. 3.17. Clasificarea undelor
i o ’8-
fîadiotir X 10'9 tmji (radiaţiilor) electromagnetice, iu
I0n- raport de frecvenţa v şi lungimea
10r s -
Vio~8 de undă în vid X„. în interiorul
i?a d/ahi u/trci'iolete IO'7 scalei v — X„ sunt date denumirile
io’5- ffadiorii v/z/oîfe - IOT6 lji u/.uale pentru diferite intervale de
10 frecvenţe (lungimi de undâ). în
fiad/atu in fr a r o s ii -io-' afara scalei sunt indicate cele pa­
w ’3-
tru moduri de producere a ra­
-IO ’ 1' diaţiilor electromagnetice.
1THzW’2
10"A 10~ 3 lm m
Undem ii/njetr/ce
w
10w- ■II uncte cenţimetrice -1Icm
-/0'2
*55Undedecim etrice -10
lGHzW9
! Unite uttrascurte -1 Im
IO8
----------- - - f 10
W 7- Unde scu rte---- JQ 2
------------
1MHz 10° Unde m edii
1
105- Unde Tunai------10 3 ,kfn
10v- i-104
* Denumirea se datoreşte faptului că acest fenomen a fost pus iu evidenţă la o insta­
laţie de accelerare a electronilor în câmp magnetic, numită sincrotron.

127
 Cea mai uzuală împărţire a radiaţiilor electromagnetice se face însă
după frecvenţă şi lungimea de undă în vid. Această împărţire cuprinde,
aşa cum se arată în figura 3.17, grupele:
1 . Undele radio. Domeniul de frecvenţă a acestor unde este cuprins
între ' zeci de hertzi până la un gigahertz (1 GHz = IO9 Hz), adică au
lungimea de undă cuprinsă între câţiva km până la 30 cm. Se utilizează
în special în transmisiile radio şi TV. După lungimea de undă se sub-
împart în unde lungi (2 km —600 m), unde medii (600 —100 m), unde
scurte (100 —10 m) şi unde ultrascurte (10 m — 1 cm).
2 . Microundele. Sunt generate ca şi undele radio de instalaţii electro­
nice. Lungimea de undă este cuprinsă între 30 cm şi 1 mm. în mod
corespunzător frecvenţa variază între IO9 - 3 - 1011 Hz. Se foloscsc în sis­
temele de telecomunicaţii, în radar şi în cercetarea ştiinţifică la studiul
proprietăţilor atomilor, moleculelor şi gazelor ionizate. Se subimpart în
unde decimetrice, centimetrice şi milimetrice.
3. Radiaţia infraroşie. Cuprinde domeniul de lungimi de undă situat
între IO -3 şi 7,8-10“’ m (3- 10n — 4 - IO14 Hz). în general sunt produse
de corpurile încălzite. în ultimul timp s-au realizat instalaţii electronice
care emit unde infraroşii cu lungimea de undă submilimetrică.
4. Radiaţia vizibilă. Este radiaţia cu lungimea de undă cuprinsă între
aproximativ 7, 6- 10_7m şi 4 - 1 0 - 7 m.
5. Radiaţia ultravioletă. Lungimea de undă a acestei radiaţii este
cuprinsă în domeniul 3 ,8 -1 0 -7 şi 6 -IO -10 m. Este generată de către mole­
culele şi atomii dintr-o descărcare electrică în gaze. Soarele este o sursă
puternică de radiaţii ultraviolete.
6. Radiaţia X (sau Rontgen). Aceste radiaţii au fost descoperite în
1895 de fizicianul german W. Rontgen. Ele sunt produse în tuburi spe­
ciale în care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni
electrice de ordinul zecilor de mii de volţi, bombardează un electrod.
7. Radiaţia v constituie regiunea superioară (3* IO18 — 3- IO22 Hz) în
clasificarea undelor electromagnetice în raport cu frecvenţa lor. Sunt
produse de către nucleele atomilor.

3.6. RADIOLOCAŢIA Şl RADIOASTRONOMIA

3.6.1. Hndiolocnţia cu unde electromagnetice înseamnă determinarea existenţei >i pozi­

ţiei unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electromagnetice (viteză de propayart con­
stantă şi propagare în linie dreaptă). Poziţia obiectului (ţintei) este caracterizat.) de ele-
f c-
mentele din figura 3.18, a. Distanţa până la obiect r se determină din reiaţi;, r =■ - , unde

t este intervalul după care este recepţionată unda reflectată iar e vite/.a tie propajţar» a
undei radio (decimetrică sau ceptimetrică).
Instalaţia de radiolocaţie se compune, în esenţă, dintr-un emiţătoi, un receptor şi un
sistem de antene. ,
Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale p o z iţie i <> M eet ul ji, undele radio
trebuie să fie emise sub forma unor fascicule cât mai înguste. Pentru aceasta, antena radio­
locatorului se aşază în focarul unei oglinzi metalice concave, care reflectă undele pe o sin­
g u r ă direcţie.

128
 Emiţătorul radiolocatorului emite trenuri de unde separate prin pauze, adică funcţio­
nează în impulsuri. în timpul pauzelor de emisie, antena se cuplează prin intermediul unui
dispozitiv numit duplexor, cu receptorul şi recepţionează undele reflectate. Intervalul de
timp foarte scurt intre emiterea semnalului de explorare şi recepţionarea lui se măsoară
cu ajutorul unui oscilograf catodic cu persistenţă mărită a imaginii. Perioada bazei de timp
este aceeaşi cu cea a emiterii semnalului de explorare. Spotul luminos de pe ecran începe
' să se deplaseze în momentul emiterii semnalului de explorare. în acelaşi moment, prin apli­
carea unui impuls de tensiune pe plăcile de deflexie verticală, apare în stânga ecranului
^ un salt vertical al spotului (fig. 3.18, b). în momentul recepţiei undei reflectate, pe linia
de baleiaj apare un al doilea salt, mai mic, situat la dreapta faţă de saltul de referinţă.
Viteza de propagare a undelor electromagnetice fiind constantă iar viteza de explorare a
liniei de baleiaj cunoscută, se poate determina distanţa până la obiectul care a reflectat
semnalul prin distanţa între salturile de pe linie. Pentru rapiditatea determinării distan­
ţelor, sub linia de baleiaj se aplică o scală gradată direct în kilometri.
în radiolocaţie se folosesc unde radio de lungime de undă mică, deoarece pot fi uşor
direcţionate prin undă directă şi sunt reflectate bine şi de obiecte mici. Oglinzile focaliza­
toare au diametre de ordinul metrului. Pentru reperarea obiectelor în regiunea din jurul
radiolocatorului, antena împreună cu oglinda radiolocatorului se rotesc în jurul unui a x
vertical.
Avioanele şi vapoarele au la bord radiolocatoare, cu ajutorul cărora se orientează când
vizibilitatea este redusă (noapte, nori, ceaţă etc.). Aeroporturile sunt de asemenea prevă­
zute cu radiolocatoare, pentru a se putea dirija decolarea şi aterizarea avioanelor in condiţii
de trafic intens.
Cu ajutorul radiometeolocatoarelor se poate determina dinamica norilor, ceea ce repre­
zintă o contribuţie însemnată pentru îmbunătăţirea prognozei meteorologice pe interval
scurt.
Un capitol al radiolocaţiei şi, în acelaşi timp, al radioastronomiei este astronomia radar.
Aceasta studiază corpurile cereşti relativ apropiate de planeta noastră, prin trimiterea de
radiounde spre ele şi recepţionarea radioecourilor care apar în urma reflexiei. Corpurile
cereşti studiate cu ajutorul radiolocaţiei sunt: corpurile meteorice, sateliţii artificiali. Luna,
unele planete ale sistemului solar etc. Astronomia radar a apărut o dată cu obţinerea radio-
ecoului lunar, în 1946 (fig. 3.19). Cu ajutorul astronomiei radar s-a putut determina cu
precizie perioada de rotaţie a planetelor Mercur şi Venus; de asemenea, a fost obţinută
harta ,.radar” a Lunii, a planetei Venus etc.

Fig. 3.18. a ) Instalaţie de radiolocaţie E — emiţător, R — receptor

şi antena parabolică emisie-recepţie cu directivitate pronunţată, b) Re­
ceptorul cuprinde şi un oscilograf electronic drept indicator al existenţei
şi poziţiei obiectului.

9 — F izică, cl. a X l-a 129

 Fig. 3.19. Oscilograma pri­
mului radioecou lunar (1946);
A — emisia semnalului; B —
recepţia radioecoului.

. ( . , _
1 1 '1 1 1 I 'Km
0 100000 200000 300000 400000
375 000Km

3.6.2. Iladionstronomia. Această ramură a astronomiei studiază obiectele cereşti m

ales cu ajutorul radioundelor* emise de acestea. A luat fiinţă in 1931 când, în urma cerce­
tărilor iniţiale pentru stabilirea originii diferiţilor paraziţi radio, a fost identificată radiaţia
radio a Căii Lactee. în 1942 s-a descoperit radiaţia radio a Soarelui, iar în 1946 a fost
descoperită prima radiosursă cerească.
Planeta pe care ne aflăm primeşte din spaţiul extraterestru radiaţii electromagnetice
cuprinse într-un interval larg de frecvenţe.
în medie, 77% din energia radiaţiei electromagnetice solare interceptată de sistemul
Pământ-atmosferă reprezintă energia radiaţiei reflectate la nivelul superior al atmosferei
iar restul este recepţionată la suprafaţa Pământului. La Pământ ajung numai radiaţiile
care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosfera Pământului (fig. 3.20). Radiaţiile care
ajung pe Pământ se situează în domeniile de frecvenţă care constituie „ferestrele" atmo­
sferei. Radiaţiile electromagnetice cu lungimile de undă cuprinse între 300 şi 750 mm
(radiaţiile vizibile sau optice) nu sunt absorbite în atmosferă şi ajung la suprafaţa Pămân­
tului (fereastra optică). Tot în acest domeniu, pentru 2, 3, 5, 10, şi 22 mm există încă cinci
ferestre foarte înguste. Radiaţiile hertziene cu X cuprinse între 1 cm şi 30 m constituie fe­
reastra hertziană (sau fereastra radio). Radiaţiile hertziene (radio) cu X mai mare de 30 m
suferă reflexia pe ionosferă.

Fig. 3.20. Ferestrele de intrare a ra­

diaţiei pe care o primeşte Pământul.

:c

* în radioastronomie, radioundele cuprind şi intervalul de frecvenţă a microundelor.

 Cea mai mare parte a radiaţiilor pe care le primeşte planeta noastră a putut fi pusă
în evidenţă numai după ce omul a izbutit să trim ită aparate sau să iasă el însuşi în afara
atmosferei terestre (fig. 3.20).
Cel mai important grup de radiaţii electromagnetice de origine extraterestră este acela
al radiaţiilor termice provenite de la Soare.
Soarele emite radiaţii electromagnetice cel mai intens în domeniul vizibil. Această ra~
; diaţie este emisă de fotosferă, strat qu o grosime de câteva sute de kilometri ce delimi-
tează globul solar. Temperatura ei este de 6 000 K. Undele radio emise de Soare au lungimi
de undă care cresc cu înălţimea stratului emisiv. Astfel, fotosferă emite pe lungimi mili-
ş metrice, cromosfera (stratul de deasupra fotosferei) pe lungimi centimetrice, iar coroana
I solară pe lungimi decametrice şi metrice. Coroana, având o temperatură de 10* K, emite
şi radiaţii X .
în afara radiaţiilor amintite. Soarele mai emite şi alte radiaţii, cum sunt de exemplu
• cele ultraviolete şi infraroşii.
Radiaţia X şi cea ultravioletă produc ionizarea unei pături a atmosferei Pământului,
' ionosfera.
Alt grup de radiaţii electromagnetice de origine extraterestră este cel constituit din
radiaţiile de sincrotron. Radiaţia sincrotronă este emisă de electronii cu viteză apropiată de
cea a luminii care descriu mişcări spirale in lungul liniilor de câmp ale unor câmpuri magne­
tice foarte intense, existente în unele formaţii stelare. Radiaţia sincrotronă a fost identifi-
j cată prima oară în radiaţia optică şi radio a obiectului ceresc de strălucire slabă, numit
nebuloasa Crab (fig. 3.21).
Electronii cu energii mari şi foarte mari care apar în unele formaţii stelare şi care sunt
j frânaţi în câmpul nucleelor întâlnite în substanţa care compune galaxiile produc un alt tip
' de radiaţii, numite radiaţii de frân are.
Progresul spectaculos al radioastronomiei este datorat în mare măsură şi instrumentelor,
din ce în ce mai perfecţionate, numite radiotelescoape. Radiotelescopul (fig. 3.22) este un
instrument pentru recepţionarea, măsurarea şi studierea radioundelor (cu lungimea de und&
de la 1 mm până la 20 m). Are o antenă cu un sistem reflector care o alimentează, un
j sistem radioreceptor şi un echipament de înregistrare.
—

* Fig. 3.21. Nebuloasa Crab. între li- Fig. 3.22. Radiotelescop.

') niuţele negre situate înspre centrul
] nebuloasei se observă un pulsar.

131
 Reflectorul poate fi parabolic compact (metalic) sau reticular, adică compus din fire
*
aflate la distante mai mici sau egale c u —, în focarul său aflându-se antena colectoare.

Unele dintre cele mai importante descoperiri astronomice din ultimul timp (quasarii,
pulsarii, moleculele organice interstelare etc.) sunt datorate radiotelescoapelor.
Quasarii. Sunt obiecte extragalactice care emit intens radio unde, de sute de ori mai
intens în domeniul optic decât galaxiile. Natura fizică a quasarilor este încă nelămurită.
Natura şi locul lor în evoluţia Universului constituie o problemă majoră a astrofizicii şi
cosmologiei.
Pulsarii. Sunt obiecte cereşti (galactice) emiţătoare de radiounde (50 -f- IO3) MHz sub
formă de pulsaţii, cuprinse între câteva sutimi de secundă şi câteva secund»*, (fig. 3.21).
Primul pulsar a fost descoperit în 1967. în prezent se cunosc aproximativ 100 de pulsari.
în afară de domeniul radioundelor, unii pulsari emit şi în domeniul optic, X şi y. Cu ajutorul
sateliţilor ştiinţifici s-au identificat mai mulţi pulsari ce emit exclusiv în domeniul X . Dura­
tele scurte ale pulsaţiilor pulsarilor indică valori mici ale razelor acestora, de ordinul zeci­
lor de kilom etri; altminteri pulsarii s-ar descompune sub acţiunea forţelor centrifuge. Fulsarii
sunt stele neutronice*, a căror existenţă a fost prezisă teoretic cu 30 de ani înaintea desco­
peririi lor efective.
în stadiile finale ale evoluţiei unor stele, în lipsa combustibililor nucleari (hidrogen,
heliu) şi în condiţiile unor presiuni colosale, electronii interacţionează cu protonii şi dau
naştere neutronilor. Pulsarii reprezintă deci stadii finale ale evoluţiei stelelor. Densitatea
pulsarilor este de ordinul IO18 kg/m3. La suprafaţa pulsarului, inducţia magnetică atinge
valoarea 10®T. Pulsaţiile observate în emisia radioundelor se explică prin existenţa unei
regiuni radioemisive al cărei con de emisie intersectează direcţia spre Pământ la fiecare
rotaţie a pulsarului.

ÎNTREBĂRI, PROBLEME'

1. Pentru un circuit oscilant,^ cu rezistenţă neglijabilă, care mărimi determină: a ) frec­

venţa ; b ) amplitudinea oscilaţiilor libere ? Dar pentru un circuit oscilant serie ?
2. De ce variaţia oscilatorie a mărimilor de stare ale circuitului oscilant continuă şi după
ce tensiunea la bornele condensatorului este zero ?
Să se enumere toate mărimile de stare cu variaţie oscilatorie ale circuitului oscilant.
3. Cum trebuie să fie rezistenţa unui circuit format dintr-un condensator de capacitate 4 (iF
şi o bobină de inductanţă 10 mH pentru a putea deveni un circuit oscilant ?
R : R < 100 O.
4. Un circuit oscilant serie are capacitatea condensatorului de 318 nF şi inductanţa bobi­
nei de 0,8 mH.
a ) Să se scrie ecuaţia pendulului elastic analoagă ecuaţiei tensiunilor pentru circuitul
electric descris.
b) Să se determine masa pendulului elastic, ştiind că frecvenţa proprie este de 1 000 de
orimai mică decât frecvenţa de rezonanţă a circuitului electric,iar k = 3 955 N/m.
R : 1 kg.

* Neutron, particulă elementară neutră din punct de vedere electric, având masa egal
cu 1 838,6 mase electronice. Are practic aceeaşi masă cu protonul, particulă elementară cu
6arcină pozitivă ( + e), care intră, ca şi neutronul, in constituţia nucleelor atomice.

132
5. Un condensator de capacitate 0,5 |xF, Încărcat, este conectat la bornele unei bobine de
inductanţă 5 mH. Să se determine după cât timp de la conectare energia câmpului
electric al condensatorului devine egală cu energia câmpului magnetic al bobinei. Se
neglijează rezistenţa circuitului.
_ R : 39 (îs.

6. într-un circuit oscilant, cu L = 1 mH şi R = 3 O, se introduce în serie un generator

de t.e.m . alternativă, cu £ = 1,5 V. Dacă frecvenţa t.e.m . este egală cu frecvenţa
proprie a circuitului v0 = 100 kHz, să se calculeze factorul de calitate a circuitului şi
tensiunea maximă la bornele condensatorului.
n : 210; 31 V.

7. într-un circuit oscilant ideal (fig. 3.23) format din două condensatoare identice având fie­
care capacitatea C şi o bobină cu inductanţa L , un condensator este încărcat, înainte
de deschiderea întrerupătorului 7, cu sarcina q 0.
Să se stabilească:
a ) expresiile intensităţii curentului prin circuit şi a sarcinii electrice de pe armăturile
condensatoarelor în raport cu tim pul;
b ) analogia mecanică.

. . . ? • -« / 2 , <7o ,, , ?o ,,
V27C Sm VLC ?1== ~2 +C°S = T ( ” C0SW/)-
8. De ce un circuit oscilant deschis radiază mai bine undele electromagnetice decât un
circuit oscilant închis ? '

9. De ce se acordează antena la rezonanţă?

10. O antenă izolată de Pământ are o lungime totală a firului de 20 m.
Să se determine lungimea ei de undă şi frecvenţa.
n : 40 m ; 75 • 10* Hz.
11. Cum se poate mări sau micşora lungimea de undă proprie a unei
antene ?
12. Se poate alege un sistem de referinţă în care să se manifeste numai
acţiunea câmpului electric creat de un fascicul electronic cu viteză
constantă? Dar numai acţiunea câmpului magnetic?
R : Da. Sistemul de referinţă trebuie să se mişte cu viteza Fig. 3.23. Pentru
electronilor ; nu. problema 7.
13. Raportul amplitudinilor pentru unda electromagnetică ce se propagă în vid este
B 1
— = — . O undă electromagnetică ce se propagă în vid are amplitudinea câmpului elec-
E c •
V
trie E = 3 -1 0 2 — . Să se calculeze amplitudinea câmpului de inducţie magnetică B .
m

R : 10-10T .
14. Care este lungimea de undă a unei unde electromagnetice care se propagă într-un mediu
omogen şi izotrop oarecare, cu viteza v = 2 . 108m/s, dacă frecvenţa undei este v= 1 MHz ?
R : 200 m.
15. Prin aşezarea miei plăci metalice in faţa unui generator de unde electromagnetice, se
obţine o undă staţionară. Distanţa dintre două noduri succesive este de l5 c n i. Să se
calculeze frecvenţa de lucru a generatorului.

R : 1 GHz.

133
16. într-o bobină, prin variaţia intensităţii curentului cu 1 A în timp de 0,6 s, se induce o
t.e.m. de 0,2 mV. Să se calculeze lungimea de undă proprie a circuitului oscilant care
conţine această bobină şi un condensator de capacitate C = 14,1 nF.
H : 2 450 m.
17. Un condensator plan are suprafaţa plăcilor de 100 cm*. Dielectricul este aerUl.Con*
densatorul face parte dintr-uncircuit oscilant cu lungimea de undă proprie Xx = 10 m.
Dacă se leagă in serie cu bobina din circuit o bobină cu inductanţa 3 jzH, lungimea de
undă proprie a circuitului devine X, = 20 m. Să se determine distanţa dintre armăturile
condensatorului.
R : 3,14 • 10~* m.
18. O antenă semiundă, izolată de pământ, are o lungime de 20 cm. a ) Care este frecvenţa
generatorului de oscilaţii cuplat inductiv cu antena? b) Antena se introduce în apă.
Cum trebuie modificată lungimea antenei pentru ca ea să rămână acordată pe frec­
venţa de lucru a generatorului de oscilaţii electromagnetice ?
R r 7 ,5 • l08H z; micşorată de nouă ori.

19. Se consideră un conductor de forma celui din

figura 3.24. La mijlocul O al uneia dintre la­
turile verticale ale conductorului este conectat
un generator de oscilaţii electromagnetice.
Lungimea conductorului este astfel aleasă
Fig. 3.24. Pentru problema 19. încât să apară unde staţionare.
a) Unde vor fi situate ventrele intensităţii curentului? b ) Să se arate că acest dispo­
zitiv este echivalent cu o reţea de antene verticale care radiază sincron.
20. Un radiolocator emite trenuri de unde (impulsuri) cu durata unui impuls de 10“* s.
Frecvenţa de repetiţie a impulsurilor este de 1 000 impulsuri/s. Să se determine distanţa
minţrnă şi distanţa maximă de acţiune a radiolocatorului.
R : 150 m ; I50km.
21. Un radiolocator, care funcţionează pe lungimea de undă de 15 cm, are o frecvenţa de
repetiţie de 2 000 impulsuri/s. Durata fiecărui impuls este 2 (is. Să se calculeze:
a ) distanţa maximă de acţiune a radiolocatorului;
v) câte oscilaţii conţine un tren de undă (impuls).
 OPTICA

Optica este ştiinţa care studiază lumina şi interacţiunea acesteia cu

substanţa. E a cuprinde atât fenomenele datorate radiaţiilor vizibile, cât
şi cele datorate radiaţiilor ultraviolete şi infraroşii. Optica se poate îm­
părţi în trei părţi, în funcţie de punctul de vedere asupra naturii luminii,
pe care îl ia în considerare în studiul fenomenelor:
— optica ondulatorie descrie fenomenele în care se relevă preponde­
rent caracterul ondulatoriu al lum inii: propagarea, interferenţa, difracţia
şi polarizarea lum inii;
— optica fotonică sau corpusculară studiază fenomene în care se re­
levă natura corpusculară a luminii (efectul fotoelectric, efectul Compton,
emisia şi absorbţia luminii etc.) ;
— optica geometrică operează cu raze de lumină, neluând în conside­
rare nici unul dintre aspectele ondulatorii sau corpusculare ale luminii.

4.1. NATURA ELECTROMAGNETICĂ A LUMINII.

MĂRIMI Şl UNITĂŢI ENERGETICE Şl FOTOMETRICE

4.1.1. Natura electromagnetică a luminii. Unele ipoteze asupra naturii

luminii au fost formulate încă din antichitate, însă primele explicaţii
ştiinţifice ale fenomenelor optice au apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea
o dată cu teoria corpusculară •m. lui Newton şi teoria ondulatorie a lui
Huygens.
Huygens, fără a face o presupunere cu privire la natura perturba-
ţiei, face & analogie între propagarea sunetelor în aer şi propagarea lu­
minii, concepută în felul următor : corpul care emite lumina imprimă un
impuls particulelor unui mediu ipotetic numit eter, particule care la rân­
dul lor transmit starea de mişcare altor particule, analog unor bile elastice ;
astfel lumina, ca şi sunetul se propagă din aproape în aproape.
Pentru explicarea fenomenului de propagare, Huygens considerând
propagarea luminii ca un proces ondulatoriu enunţă principiul care îi
poartă numele.
Fresnel a completat acest principiu cu „coerenţa” undelor elementare
şi interferenţa lor, astfel că ,,excitaţia luminoasă într-un punct oarecare
P (fig. 4.1) poate fi considerată ca rezultat al interferenţei tuturor unde­
lor elementare emise de o suprafaţă de undă” (principiul Huygens-Fresnel).
 Fig. 4.1. E xcitaţia luminoasă într-un
punct P, conform principiului
Huygens-Fresnel.

Aşadar, conform concepţiei lui Huygens-Fresnel oscilaţiile luminoase

sunt oscilaţii elastice longitudinale ale eterului, asemănătoare sunetului.
O serie de fenomene, cum ar fi polarizarea sau dubla refracţie a luminii
în spattil de Islanda, contrazic această ipoteză. Thomas Young a arătat
legătura dintre polarizarea luminii şi transversalitatea undelor luminoase
astfel încât în prima jumătate a secolului al X IX -lea s-a conturat ideea
că lumina este o oscilaţie transversală a eterului distribuit în tot spahiul.
Existenţa eterului cosmic nu a putut fi însă dovedită.
La mijlocul secolului trecut, Maxwell a arătat că perturbaţiile elec­
tromagnetice se propagă prin unde transversale, iar coincidenţa între
valoarea vitezei de propagare a luminii, determinată experimental de
Fizeau şi cea a vitezei undei electromagnetice în vid, calculată de Maxwell
conform formulei c = ■- ... - , l-a făcut pe acesta din urmă să emită ipo-
V e Op-O
teza că lumina este de natură electromagnetică. Experienţele ulterioare
au confirmat faptul că efectele luminoase sunt produse de componenta
electrică a câmpului electromagnetic.
Desigur nici această ipoteză nu a fost scutită de contradicţii. Pre­
cizăm doar că la apariţia teoriei câmpului electromagnetic, era cunoscut
faptul că indicele de refracţie al unui mediu dat* este egal cu raportul
dintre viteza luminii în vid c şi viteza de propagare a luminii în mediul
respectiv, v :

« = -1 . (4.1)
v
Ţinând seama că viteza undei electromagnetice v (deci şi £ luminii)
este :
1 1 ' c
V£0^0er^f 4^r
şi comparând-o cu (4.1) obţinem w2 = e pi (e şi jjl sunt permitivitatea
electrică şi permeabilitatea magnetică, relative, ale mediului considerat).
Această ultimă relaţie nu este valabilă, de exemplu, în cazul apei, pentru
care n = 1,33, iar zr = 80 şi |x, = 1, ceea ce indică o discrepanţă între
prevederile teoriei şi experienţă. Contradicţia a fost explicată la finele
secolului trecut, o dată cu elaborarea teoriei dispersiei luminii. Fenome;
nul de dispersie constă în aceea că indicele de refracţie al unui mediu
depinde de Irecvenţa undei luminoase. Deoarece undele luminoase au o
frecvenţă de ordinul IO15 Hz, iar măsurătorile pentru e, şi \l, se fac de

* Despre această mărime se va vorbi detaliat în paragraful 4.3.2.

136
obicei în curent continuu sau la frecvenţe foarte joase, apare o diferenţă
între n2. şi produsul er[ir.
Cu toate avantajele ei, teoria electromagnetică a luminii nu poate
explica modul în care corpurile incandescente emit lumina şi nici distri­
buţia energiei luminoase după lungimile de undă în spectrul emis de
aceste corpuri incandescente. Astfel de fenomene îşi găsesc explicaţia în
cadrul teoriei cuantice a luminii, fundamentată de Planck (1900). Max
Planck a formulat ipoteza că lumina este emisă sub formă de cuante de
energie luminoasă sau fotoni, numiţi mai ales la începutul teoriei ,,cor-
pusculi” de lumină.
Un rol deosebit în dezvoltarea teoriei corpusculare a luminii l-a avut
Albert Einstein, cel care pentru prima dată a introdus o concepţie co­
rectă despre particula de lumină (fotonul) şi propagarea acesteia. Din
cele spuse, reiese că lumina este de natură electromagnetică şi că are un
caracter dual, undă şi corpuscul.
4.1.2. Mărimi şi unităţi energetice şi fotometrice. Fotcmetria se ocupă
cu măsurătorile radiaţiei electromagnetice din domeniul vizibil. în sens
mai larg, fotometria include atât măsurătorile din vizibil cât şi măsură­
torile din domeniul ultraviolet şi infraroşu.
Propagarea radiaţiilor electromagnetice implică un transport de ener­
gie ; unele radiaţii electromagnetice dau senzaţia de lumină. Din acest
motiv se impune definirea a două sisteme de mărimi şi u n ită ţi:
— mărimi şi unităţi energetice ;
— mărimi şi unităţi fotometrice.
Mărimile energetice caracterizcază lumina din punct de vedere al
energiei transportate de undele luminoase, în timp ce mărimile fotometrice
caracterizează radiaţia din punct de vedere al perceperii luminii de către
ochi. (De fapt, ochiul nu este decât un „traductor” . Prelucrarea infor­
maţiei vizuale care ne conduce în final la senzaţia vizuală complexă are
loc în creier.)
în continuare vom defini cele mai importante mărimi c a : flux, inten­
sitate şi iluminare. Notaţia mărimilor respective pentru cele două sis­
teme se va deosebi printr-un indice e ataşat mărimilor energetice.
în cele ce urmează, prin energia radiantă vom înţelege energia trans­
portată de unda electromagnetică.
Să considerăm o sursă de lumină punctiformă 5 , aflata într-un mediu
transparent şi izotrop. Numim mediu izotrop, un mediu în care lumina
se propagă la fel în toate direcţjile. Mediul fiind transparent, nu se pierde
energie prin fenomenul de absorbţie. Considerăm, de asemenea, un fas­
cicul de raze conţinute într-un con în vârful căruia se află sursa S
Kfig; 4.2, a).
Energia care străbate o secţiune oarecare a acestui con în unitatea de
timp se numeşte flu x de energie radiantă <!>,.
Dacă W este energia ce trece printr-o suprafaţă oarecare în timpul t,
atunci energia ce trece prin această suprafaţă în unitatea de timp e s te ;
W
0,=^-. (4.2)
t

137
Fig. 4.2. a ) Fascicul de raze conţinut într-un con circular cu sursa de lumină în vârf;
b ) con circular decupat dintr-o sferă.

Fluxul de energie radiantă are dimensiunile unei puteri, deci unita­

tea lui de măsură este wattul.
Să presupunem despre conul circular din figura 4.2, b ca a fost decu­
pat dintr-o sferă de rază r al cărei centru se află în S. Atunci, baza aces­
tui con determină o calotă sferică având aria AA. Unghiul cu vârful
în S, delimitat de suprafaţa laterală a conului, se numeşte unghi solid.
Unghiul solid se măsoară prin raportul dintre aria calotei sferice AA şi
pătratul razei sferei (adică a generatoarei conului):

AQ = — .
r2
Unitatea de măsură a unghiului solid este steradianul (sr).
Steradianul este unghiul solid care, având vârful în centrul unei sfere,
delimitează pe suprafaţa acestei sfere o suprafaţă a cărei arie este egală
cu aceea a unui pătrat a cărui latură este egală cu raza sferei.
Dacă în relaţia de definiţie a unghiului solid mărim aria calotei sferice
AA, făcând-o egală cu suprafaţa sferei 4nr2, unghiul solid corespunzător
va fi 4n sr.
Intensitatea energetică a unei surse punctiforme se defineşte ca flu xu l
de radiaţie emis în unitatea de unghi solid.
AO
T (4.3)
AQ
Ilum inarea energetică a unei suprafeţe elementare este raportul dintre
flu x u l de radiaţie care cade p e aceasta şi aria suprafeţei elementare (fig. 4.3):
AO
E * = - 7-7 - • (4.4)
AA
Uneori în loc de iluminare energetică a unei suprafeţe se foloseşte
termenul de „iradiere” .
Unitatea de iluminare energetică este wattul pe metru pătrat (W/m2).

1 93
 F ig . 4.3. Iluminarea unei su­ F ig . 4.4. Iluminarea unei su­
prafeţe elementare sub inci­ prafeţe sub incidenţă oblică.
denţă normală.

înlocuind în (4.4) pe A O, din (4.3) respectiv pe Aft din relaţia de

definiţie, obţinem expresia iluminării sub form a:

P acă fasciculul de lumină cade înclinat pe suprafaţa aşezată la aceeaşi

distanţă r, axa conului făcând un unghi a cu normala la suprafaţă
(fig. 4.4) atunci iluminarea va f i :

E'. = E. cos a = — cos a. (4.6)

Y2
Mărimile şi unităţile fotometrice reprezintă acel sistem de mărimi şi
unităţi în definirea cărora se ia în considerare senzaţia luminoasă pe care
o produc radiaţiile electromagnetice asupra retinei ochiului uman normal.
Senzaţia de lumină depinde de puterea radiaţiei, adică de fluxul de ener­
gie radiantă care cade pe retină. Pe de altă parte, răspunsul ochiului
Ia acţiunea luminii incidente depinde şi de culoarea acesteia. Astfel, dacă
asupra ochiului cade o lumină verde având lungimea de undă X a 550 Hm
ea va produce o senzaţie luminoasă de aproximativ 8 ori mai puternică
decât o lumină roşie având X = 680 nm care transportă în unitatea de
timp aceeaşi energie ca şi lumina verde. Cu alte cuvinte, ochiul ome­
nesc prezintă o sensibilitate diferită pentru diferite culori, adică pentru
diferite lungimi de undă ale radiaţiei luminoase. S-a constatat că ochiul
uman are sensibilitatea maximă pentru culoarea verde cu lungimea de
undă de 550 nm, iar radiaţiile cu lungimi de undă X < 400 nm şi X >
> 750 nm nu mai produc, practic, nici o senzaţie de lumină asupra
ochiului, oricât am mări puterea radiaţiei incidente.
Dacă notăm cu O<0 fluxul constant de energie al radiaţiei cu lungimea
de undă X = 550 nm, lungime de undă la care apare cea mai puternică
senzaţie vizuală, şi cu <X>#fluxul de energie a radiaţiei cu lungimea de
undă care produce aceeaşi senzaţie vizuală ca şi O,0, atunci raportul:

14.7)

139
 Fig. 4 .5 . Sensibilitatea spec­
trală relativă a ochiului;
curba continuă, vedere diurnă;
curba punctată, vedere noc­
turnă (crepusculară).

se numeşte sensibilitate spectrală relativă a ochiului, iar dependenţa ei de

lungimea de undă este reprezentată în figura 4.5.
Ţinând seama de sensibilitatea spectrală a ochiului, se defineşte o
mărime biofizică, numită flu x luminos O, prin relaţia :
O = K V 0„ (4.8)
unde K este o constantă numită echivalent fotometric al radiaţiei.
Dacă fluxul luminos se exprimă, aşa cum vom vedea, în lumeni,
iar fluxul de energie O, în waţi, valoarea constantei este K = 675 lm/W.
Pentru a ne face o idee asupra ordinului de mărime al fluxului luminos,
amintim că un bec electric de 100 W radiază aproximativ 1 000 lm, iar
becul unei lanterne de buzunar radiază 6 lm.
Mărimile fotometrice şi cele energetice se definesc la fel, cu deosebi­
rea că în locul fluxului energetic O,, se va folosi fluxul luminos O.
Intensitatea luminoasă a unei surse punctiforme este flu x u l luminos
emis în unitatea de unghi s o lid :
AO
(4.9)

Intensitatea luminoasă este mărimea fundamentală a fotometriei, iar

unitatea ei de măsură, candela (cd), este unitatea fundamentală în S.I.
Candela este intensitatea luminoasă, într-o direcţie dată, a unei surse
care emite o radiaţie monocromatică de frecventă 540 • IO12 hertzi şi a
cărei intensitate energetică, în această direcţie este de 1/683 waţi pe
steradian.
Lumenul este o unitate derivată şi se defineşte cu ajutorul relaţiei (4.9)
ca fiin d flu x u l luminos emis într-un unghi solid egal cu un steradian
de către un izvor punctiform având intensitatea de 7 candelă (1 lm = 1 cd •
• 1 sr).
Fluxul luminos emis de o sursă în toate direcţiile în mod egal (cu
aceeaşi intensitate) este :
O = 4tc7.
Iluminarea ccr^terizează suprafeţele iluminate.
 Ilum inarea* se notează cu E şi se defineşte ca flu xu l luminos ce cade
pe unitatea de arie. Dacă A O este fluxul care cade normal pe suprafaţa
cu aria AA, atunci:

Unitatea de iluminare se numeşte lux (lx).

Luxul reprezintă iluminarea unei suprafeţe de 1 m2 care primeşte un
flu x luminos de 7 lm uniform repartizat pe această suprafaţă (1 lx = 1 lm/m2).

PROBLEME REZOLVATE

1. O sală de sport este iluminată de un bec electric atârnat în centrul sălii la h — 5 in înăl­
ţime de podea. Considerând că becul este o sursă punctiformă ce trimite lumină în toate
direcţiile, în mod egal, să se determine:
a ) la ce distanţă de la centrul sălii iluminarea podelei scade de două ori?
b) Ce valoare are iluminarea podelei în centrul sălii dacă fluxul total emis de sursă este
0> = 1 500 lm ?
Rezolvare, a ) Rezolvăm problema în cazul general. Presupunem că la distanţa x de
centrul sălii iluminarea scade de k ori faţă de valoarea ei din centrul sălii. Iluminarea supra­
feţe. podelei, într-un punct la depărtarea x de centru, este (fig. 4.6):
I h
,-■■■ ---- ,
E — — cos a, unde r* = x* -f h1 şi cos a = ■
r* <Jh*+x*
d eci:
Ih
E =
(h* + xJ)3/*
Ţinând seama că iluminarea în centrul sălii e ste :
I E0
E 0 — — şi că — — k, obţinem :
A* E
Ih
------- — — , de unde x = h kz — 1.
iu/j
(/»* + **)»/* kh% ~ v

Introducând valorile i = 5 m , k — 2 obţinem :

x = 5 = 3,83 m.

b) Pentru a calcula iluminarea în centrul sălii, tre­

buie să determinăm intensitatea luminoasă 7, considerând
că sursa este izotropă (aceeaşi intensitate în toate direc­
ţiile).
Din definiţia intensităţii obţinem :

<D
I= — .
4* F ig. 4 .6 . Iluminarea podelei la
depărtarea x de centru.

* Fiind o mărime fotometrică, este numită în S I iluminare luminoasă.

141
 O 5 000 lm
Cu aceste precizări iluminarea E 0 — ------- = -------------------= 16 lx.
* 47r/i2 12,56 • 25 m2
2. Fiecare m2 de suprafaţă solară emite radiaţie de putere 6,44 • 107W . Să se afle fluxul
total de energie radiantă emis de Soare şi iluminarea energetică pe 1 m2 a suprafeţei Pă­
mântului, neluând în seamă pierderile de energie in atmosferă. Raza Soarelui este-
R — 6,95 • 10* m şi distanţa medie Pământ —Soare este d = 1,5 • 10U m.
Rezolvare. Vom nota cu Me puterea radiată de unitatea de suprafaţă (emitanţă). Fluxul
total emis de Soare va fi «D*- = M eS unde 5 = 4nR2 reprezintă aria suprafeţei Soarelui.
Atunci:

<t>e = 47zR*Me = 4 •3,14 • (6,95)2 • IO14 m2 •6,44 • 107 W/m2 = 3,91 . 102« W.
Acest flux este radiat în tot spaţiul în mod egal. Obţinem iluminarea energetică a supra­
feţei Pământului dacă se împarte O la aria suprafeţei sferice cu raza egală cu distanţa
medie Pământ —Soare :
<be 3,91 • IO22 W W
E c = ------- = ---------------------------------- = 1 380 — .
And* 4 •3,14 • (1,5)*1022 m2 m2
Această cifră ne arată posibilităţile mari ce ni le oferă folosirea energiei solare.

PRO BLEM E

1. Pe un stâlp la înălţimea de 8 m de sol, se află atârnat un bec electric de 1 000 cd. Con­
siderând becul sursă punctiformă de lumină, să se determine la ce distanţă de baza stâl­
pului iluminarea solului este de 1 lx.
\
R : 18,33 m.
2. într-o cameră este atârnată de tavan o sursă ce emite lumină în toate direcţiile in mod
egal. Intensitatea luminoasă a sursei este / — 60 cd. Să se calculeze iluminarea unui
tablou atârnat de perete la aceeaşi înălţime de podea ca şi sursa de lumină, dacă de
peretele opus aceluia cu tabloul se află o mare oglindă plană. Distanţa dintre tablou şi
sursă este de 2 m, la fel ca şi distanţa de la sursă la oglindă.

_ R : 16,66 lx.
\
3. în centrul unei mese rotunde de 1,2 m diametru se află o lampă de birou cu un singur
bec electric, la 40 cm deasupra suprafeţei mesei. Deasupra centrului mesei, la 2 m de
suprafaţa acesteia, se găseşte o lustră cu patru asemenea becuri. în 'c e caz se obţine
o iluminare mai mare la marginea mesei şi de câte o r i: când funcţionează lampa de birou
sau când funcţionează cele 4 becuri ale lustrei ? Dacă becurile sunt de câte 100 W, cal­
culaţi risipa de energie electrică pe timp de două ore în cazul folosirii lustrei.
R : Iluminarea este de 1,2 ori mai mare când funcţionează lampa de birou.
4. Un om priveşte o lampă electrică situată la 1 m distanţă de el. Intensitatea luminoasă
a lămpii este de 50 cd. Care este valoarea fluxului luminos primit prin pupila ochiului,
dacă diametrul acesteia este de 4 mm?

R : 628 • 10_* lm.

142
5- Un bec electric emite în fiecare minut 122 J de energie luminoasă. Să se afle randa­
mentul luminos, dacă puterea consumată este de 100 W.
R : 2%.

6. Deasupra centrului unei mese rotunde de diametru 2 m la înălţimea h este atârnată o

sursă de lumină de 100 cd. Să se reprezinte grafic variaţia iluminării marginii mesei
în funcţie de înălţimea h, E = /(/»). pentru 0,5 ^ h < 0,9 m. Din grafic, să se deter­
mine înălţimea h pentru care iluminarea marginii mesei este maximă şi valoarea acestei
iluminări.
R : h = 0,707 m ; E = 38,6 lx.

7. Ce fel de curbă de distribuţie a intensităţii luminoase trebuie să aibă o lampă pentru a

da o iluminare uniformă pe o masă plană, deasupra căreia este suspendată?
Io
R: /(« )-
cos3 «

8. Calculaţi energia captată timp de 8 ore de către o baterie solară cu aria suprafeţei de
100 m2, dacă aceasta lucrează cu un randament de 5%. (Indicaţie. Se vor folosi datele
problemei rezolvate 2.)
R : 55,2 kWh.

4.2. DETERMINAREA VITEZEI LUMINII

Ţinând seama de importanţa cunoaşterii cât mai exacte a valorii vite­

zei de propagare a luminii, în decursul timpului au fost făcute o serie de
încercări pentru a o determina experimental.
Prima încercare reuşită de măsurare a vitezei luminii în condiţii teres­
tre a fost cea a fizicianului francez Fizeau. Deoarece majoritatea meto­
delor de determinare a vitezei luminii au la bază ideea lui Fizeau, o
vom schiţa în cele ce urmează.
Aranjamentul experimental al lui Fizeau consta dintr-o pereche de
roţi dinţate fixate rigid la capetele unui ax (fig. 4.7). Roţile dinţate sunt
dispuse pe ax astfel încât dinţii uneia să corespundă ca poziţie cu spa­
ţiul dintre dinţii celeilalte. O rază de lumină pornită de la sursa S din
dreapta figurii nu poate fi văzută de observatorul O situat în partea
stângă a dispozitivului, decât atunci când roţile se rotesc uniform cu o
anumită viteză unghiulară. Această viteză de rotaţie a roţilor este deter­
minată de egalitatea dintre timpul în care lumina, pătrunsă prin unul
din golurile roţii 7, ajunge la roata 2 şi timpul în care sistemul s-a rotit
cu jumătatea unghiului dintre doi dinţi învecinaţi.
, »
Lungimea drumului străbătut de lumină între cele două roţi a fost
mărită intenţionat cu ajutorul a trei oglinzi Olt 0 2 şi 0 3. Oglinda 0 2 se

143
 I

află departe de sistemul de roţi, la distanţa L. Considerând distanţa dintre

roţi neglijabilă faţă de L, viteza luminii poate fi calculată cu expresia
c = 2L/t, unde t este timpul în care lumina a străbătut distanţa 2L.
Pentru ca în 0 să se poată vedea lumina emisă de S trebuie să fie satis­
făcută egalitatea t — a 0/2w, unde a 0 este unghiul dintre doi dinţi conse­
cutivi iar o) este viteza unghiulară a sistemului de roţi.
Dacă Z este numărul de dinţi ai unei roţi iar v este frecvenţa de rota­
ţie pentru care lumina se vede în 0 , atunci a 0 = 2nJZ, co = 2nv şi relaţia
pentru calculul vitezei luminii va f i :

c = — =4vZL. (4.11)
t
Valoarea acceptată, în prezent, pentru viteza luminii în vid este :
rc = (2,997924562 ± 0,000000011) • IO8 m/s.
în calcule se ia în considerare valoarea:
c = 3 • 10® m / S .
Viteza luminii prezintă o deosebită importanţă, pentru cunoaşterea
fenomenelor naturii.

4.3. REFLEXIA Şl REFRACŢIA LUMINII

Realizarea unor instrumente optice, cum ar fi lunetele (în particular

luneta lui Galilei — 1610), a dus la creşterea interesului pentru problema
modului de propagare a luminii şi a legilor ce stau la baza propagării.
Prima jumătate a secolului al şaptesprezecelea marchează descoperirea

144
 r^777777777^7777^7m^m77.
a
b
Fig. 4.8. Reflexia luminii pe suprafeţe lucioase:
a ) reflexie regulată; b) reflexie difuză.

acestor legi. Legea refracţiei care se referă la schimbarea direcţiei de pro­

pagare a luminii la trecerea printr-o suprafaţă de separare a două medii
transparente este atribuită atât matematicianului olandez Wilibrord Snell
(Snellius) cât şi matematicianului francez Rene Descartes, purtând numele
de legea Snell-Descartes.
O interpretare corectă a legilor care descriu propagarea luminii la su­
prafaţa de separare dintre diverse medii s-a putut da din momentul în
care lumina a fost considerată o undă ce respectă principiul lui Huygens.
4.3.1. Reflexia luminii. Legile reflexiei. Reflexia luminii constă în
întoarcerea (parţială) în mediul din care a venit a undei luminoase atunci
când întâlneşte suprafaţa de separare a unui mediu.
Atât experimental cât şi din demonstraţia dată în paragraful 1.2.7
care rămâne valabilă şi în cazul reflexiei luminii, rezultă legile reflexiei:
Unda incidenţă (raza incidenţă), normala la suprafaţă în punctul de in-
cidenţă şi unda reflectată (raza reflectată) se găsesc în acelaşi plan.
A A
Unghiul de reflexie r este, numeric, egal cu unghiul de incidenţă i.
Fenomenul de reflexie se poate pune în evidenţă pe o suprafaţă per­
fect plană şi lucioasă când, după reflexie, un fascicul paralel de lumină
incidenţă rămâne tot paralel [reflexie regulată, fig. 4.8, a), sau pe o su­
prafaţă cu denivelări, când după reflexie lumina este împrăştiată în di­
ferite direcţii (reflexie difuză, fig. 4.8, b ). O suprafaţă care difuzează lu­
mina practic în toate direcţiile se numeşte suprafaţă mată.
Problemă rezolvată. Să se arate că imaginea unui punct într-o oglindă plană este un
punct simetric în raport cu oglinda (fig. 4.9).
Rezolvare. Considerăm două raze provenind de la punc­
tul luminos 5. Prelungirile razelor reflectate se întâlnesc în
spatele oglinzii, în S'. Triunghiurile S IXI 2 şi S 'IJt, sunt egale
având o latură comună 7172 şi unghiurile alăturate respec-
/\ /X
t iv egale: S I i I 2 = S'7172 (deoarece i x = r x — r x rezultă că
unghiurile sunt egale fiind compuse din unghiuri egale);
y\ y\
5 7 ,I x = S'727i (deoarece t, = ,y a = r t, rezultă că unghiurile
sunt egale având acelaşi complement). Triunghiul I XSS' este
isoscel, iar 7xO este mediatoare. Aşadar, SO — OS’.
Imaginea S' este obţinută prin intersecţia prelungirilor Fig. 4.9. Pentru problema
razelor reale. E a este o imagine virtuală. rezolvată.

1 0 — F iz ic ă , c l. a X l - a 145
 4.3.2. Refracţia luminii. O undă luminoasă incidenţă pe suprafaţa de
separare a două medii transparente suferă atât fenomenul de reflexie cât
şi cel de refracţie, o parte din lumină trecând în cel de-al doilea mediu
schimbându-şi direcţia de propagare. Refracţia unei unde poate fi de­
scrisă de asemenea cu ajutorul construcţiei lui Huygens, ca în paragraful
1 .2 .7 , toate rezultatele găsite acolo rămânând valabile şi în cazul luminii.
Astfel relaţia 1.30:

!HLL = i!i = „2if (4.12)

sin r v2
în care i şi r sunt unghiurile de incidenţă şi respectiv de refracţie, este
respectată.
Relaţia (4.12) poartă numele de legea refracţiei.
Mărimea n21 se numeşte indice de refracţie relativ al mediului al doilea
faţă de primul. Primul mediu este totdeauna cel în care se află raza
incidenţă, iar al doilea mediu, cel în care se propagă raza refractată.
Indicele de refracţie al oricărui mediu faţă de vid se numeşte indice
de refracţie absolut al mediului dat (numit simplu indice de refracţie).
El va reprezenta deci raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă în
vid şi sinusul unghiului de refracţie în acel mediu. Cu această convenţie,
evident, indicele de refracţie absolut al vidului este egal cu unitatea.
Să presupunem că avem două medii cu indici de refracţie absoluţi
t», şi n2 cuw2 > nlt separate între ele printr-un strat de vid (fig. 4.10).
Dacă lumina pătrunde în mediul de indice de refracţie absolut nx pro-
pagându-se de la I 2 la I x putem scrie:

~~~7" == «i* (4.13)

sin i
In cazul în care lumina pătrunde în mediul de indice de refracţie n2
propagându-se de la I x la I 2 avem :
sin ii
—-----= n2. (4.14)
sin r
Considerând că stratul de vid ar fi din ce în ce mai subţire, la limită,
7, se confundă cu I lf şi refracţia apare la suprafaţa de separare a două
medii, când legea de refracţie se scrie conform relaţiei (4.12). Pe de altă
parte, împărţind relaţiile (4.14) şi (4.13) obţinem:

— = ^ . (4.15)
sin r nx
şi comparând cu (4.12) se deduce uşor că
n9
«21 = — » adică indicele de refracţie relativ a două
..
medii este egal cu raportul indicilor de refracţie
absoluţi ai acestor medii.
Legea refracţiei la suprafaţa de separare dintre
cele două medii transparente se poate scrie sub
Fig. 4.10. Indice de refracţie forma:
absolut şi indice de refracţie »
relativ, n x sin i — « 2sin r• (4.16)

146
Dacă, de exemplu, n2 > nv spunem că mediul al doilea (în care se află
raza refractată) este „optic mai dens" decât primul.
Prezentăm mai jos un tabel cu indicii de refracţie absoluţi ai unor
substanţe :

Denumirea t° C n pentru
X = 589,3 nm

Acetonă 20 1,359
Alcool etilic 17,5 1,362
Apă 20 1,333
Balsam de Canada 20 1,53
Sticlă 20 1.5

Indicele de refracţie depinde de frecvenţa radiaţiei folosite. Aceasta

înseamnă ca una şi aceeaşi substanţă, în aceleaşi condiţii, are indici de
refracţie diferiţi pentru radiaţii cu lungimi de undă diferite (paragraful 4.6).

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

Se consideră o lamă de sticlă plan-paralelă de grosime e şi indice de refracţie n. Unde

i se va părea unui observator, care priveşte pe direcţia normalei NN' ce trece prin ochi
(fig. 4.11), că se situează o zgârietură practicată in punctul N pe faţa de jos a lamei?
Aplicaţie numerică : n — 3/2 ; e = 3 cm.
Rezolvare. Observatorului i se va părea că zgârietura se află în N', imaginea punctului
N îu lama cu feţe plan-paralele (fig. 4.11). Pentru a construi imaginea s-au fo lo sit: raza NO
(pe direcţia normală) care trece prin faţa de sus nedeviată (t == 0, r — 0) şi raza N P care
cade pe faţa de sus a lamei, sub un unghi i 3= 0, şi se refractă sub unghiul r (r > i).
Prelungind raza refractată PR , ea se va întâlni cu raza NO în N'. Apropierea apa­
rentă NN' — d, a zgârieturii este :
NN' = e - N'O.
Din triunghiul N'OP se obţine N'O = OP ctg r, iar din triunghiul NOP, OP — NO tg i =
*= e tg i.
D eci:
sin i cos r
(1 —------ •------ 1.
cos i sm r )
Folosind legea refracţiei la suprafaţa de sus a
i 1
lamei, se obţine într-o primă aproximaţie :

Această relaţie stă la baza unei metode de deter­

minare a indicilor de refracţie la lame transparente, cu Fig. 4.11. Pentru problema
feţe plan-paralele. rezolvată.

147
 înlocuind datele numerice avem:

d= 3 cm f 1 — — \ = 1 cm.

4.3.3 Reflexia totală. Dacă

lumina trece dintr-un mediu
optic mai dens într-altul mai
puţin dens (w2 < n din
Fig. 4.12. Reflexia totală.
legea refracţiei rezultă
siu r > sin i. în acest caz, pentru o anumită valoare a unghiului de inci­
denţă i = l, unghiuh de refracţie poate atinge valoarea r = w/2. Pentru
unghiurile de incidenţă mai mari decât l, raza refractată nu maj trece
în cel de-al doilea mediu, se produce fenomenul de reflexie totală ca şi
în cazul undelor mecanice (fig. 4.12).
Unghiul minim de incidenţă l de la care se întâmplă acest fenomen
se numeşte unghi lim ită şi valoarea sa se obţine din relaţia (4.16) în
7t
care r = adică

1
sin / = — . «2 (4.17)
n.
Unghiul limită are deci o valoare bine determinată pentru o pereche
de substanţe transparente adiacente, el depinzând numai de indicii de
refracţie ai celor două substanţe.

PROBLEME

1. O rază de lumină care se propagă pe o direcţie orizontală cade pe un ecran aşezat ver­
tical. Dacă pe direcţia razei de lumină se pune o oglindă, spaţiul luminos de pe ecran
se deplasează cu 3,5 cm. Să se determine unghiul de incidenţă pe oglindă dacă distanţa
de la oglindă la ecran este de 50 cm.
R: * = 88°.
2. O rază de lumină trece din sticlă în apă. Unghiul de incidenţă al razei de lumină, care

j
cade pe suprafaţa de separare sticlă-apă, este de 30°. Să se determine unghiul de refracţie.

Pentru ce unghi minim de incidenţă are loc reflexia totală = 1,5 : n ap»= ~ ?

R : r = 34 °1 4 '; l = 62°43\
3. Pe fundul unui vas plin cu apă, de 10 cm înălţime, este aşezată o sursă punctiformă
de lumină. Pe suprafaţa apei pluteşte o placă circulară opacă astfel încât centrul său
se află deasupra izvorului. Să se determine raza minimă pe care trebuie să o aibă această
placă opacă, pentru ca nici o rază de lumină de la sursă să nu poată ieşi din apă în aer.
4
Indicele de refracţie al apei este .
3

R : r min ~ 11,3 cm'

148
 4.4. DISPERSIA LUMINII

4.4:1. In d ic c le de re fra cţie în teoria electrom agnetică a lu m in ii. Cum

am văzut, unda luminoasă este o undă electromagnetică, adică o undă
reprezentată de doi vectori, E (intensitatea câmpului electric) şi B (induc­
ţia magnetică), vectori care, în timp ce oscilează după două direcţii per­
pendiculare între ele, se şi propagă în spaţiu după o direcţie normală
la planul ce conţine aceşti doi vectori. Efectele luminoase sunt produse
de vectorul electric al undei. După cum ştiţi, în vid viteza de propagare
a undei electromagnetice este constantă (nu depinde de frecvenţa sau
lungimea de undă a radiaţiei) şi poate fi calculată, conform teoriei electro­
magnetice, din relaţia:

(4.18)
V eoH-o
într-un mediu oarecare, caracterizat prin constantele e, şi \if (permi­
tivitatea relativă şi permeabilitatea relativă), viteza undelor electromag­
netice prevăzută de teoria lui Maxwell este dată de expresia:

v= .....■. (4.19)
V £' V-r
Postulând indicele de refracţie al unui mediu străbătut de undele electro­
magnetice, ca raportul dintre viteza undelor in vid şi viteza lor în acel
Q
mediu, n — — , găsim im ediat:
v
n — *Jzr\Lr. (4.20)
Această relaţie, care exprimă o legătură între refracţia radiaţiei electro­
magnetice printr-unmediu dat (caracterizată prin n) şi proprietăţile
electrice şi magnetice (caracterizate prin e, şi [jl,) ale mediului respectiv
este valabilă îndeosebi pentru radiaţii de lungime de undă mare. Con­
stantele er şi [xf sunt cunoscute din măsurători efectuate în câmpuri elec­
trice şi magnetice statice (constante în timp;, adică în cadrul electrosta­
ticii şi magnetostaticii obişnuite.
4.4.2. D isp ersia un d elo r electrom agnetice. La frecvenţe mari (sau lun­
gimi de undă scurte) ale radiaţiilor electromagnetice, experienţa nu mai
verifică deducerile teoretice anterioare, indicele de refracţie n având valori
diferite pentru diferite frecvenţe (sau lungimi de unda).
I
F e n o m e n u l de va ria ţie a in d icelu i de re fra cţie cu lungim ea de u n d ă
se n um eşte dispersie.
Vidul este un mediu „nedispersiv"; prin. el toate undele electromag­
netice se propagă cu aceeaşi viteză, indiferent de lungimea lor de undă.
Celelalte medii materiale sunt medii „dispersive". Toate mediile transpa­
rente pentru radiaţiile vizibile (apa, sticla, cuarţul etc.) prezintă fenomenul
de dispersie. în general, în mediile optice obişnuite indicele de refracţie
creşte cu scăderea lungimii de undă. Ou alte cuvinte razele violete vor
fi refractate mai puternic decât cele galbene, iar acestea, mai puternic
decât cele roşii (dispersie normală). Există însă şi cazuri în care indicele
de refracţie scade cu scăderea lungimii de undă (dispersie anomală).

149
 Unghiul
prismei

Secţiune „
principala
Fig. 4.13 Prismă optică. Fig. 4.14. Refracţia în prisma optică.

Un dispozitiv simplu cu care se poate obţine dispersia luminii este

prisma optica. Mai jos vom stabili proprietăţile prismei, folosind mai
întâi o radiaţie monocromatică, apoi vom analiza fenomenul de dispersie
atunci când se foloseşte un fascicul de lumină albă.
4.4.3. Prisma optică. Refracţia prin prismă. Prisma optică este un
mediu transparent mărginit de două feţe plane, care fac între ele un
unghi diedru (fig. 4.13). Dreapta după care se intersectează aceste plane
se numeşte muchia prism ei iar unghiul dintre feţe se numeşte unghi
refringent, sau, simplu, unghiul prismei. Orice plan perpendicular pe
muchia prismei determină în prismă o secţiune principală.
în cele ce urmează, vom urmări refracţia unei raze luminoase mono-
cromatice într-o astfel de secţiune principală (fig. 4.14) :
Fie A unghiul: refringent al prismei şi n indicele de refracţie relativ
al materialului din care este construită prisma (de obicei din sticlă), în
raport cu mediul înconjurător (de obicei aerul). O rază de lumină mono­
cromatică S I inciderftă pe faţa A B a prismei se refractă în punctul I,
apropiindu-se de normală, conform legii refracţiei:
sin i — n sin r. (4.21)
întâlnind faţa AC a prismei, raza de lumină suferă o a doua refracţie
în punctul de emergenţă depărtându-se de normală, după legea :
n sin r' = sin i'. (4.22)
Unghiul dintre direcţia S I a razei incidente şi direcţia I ’R a razei
emergente se numeşte unghi de deviaţie ?>.
Din figura 4.14 se vede că unghiul S are valoarea:
8 == i -(- i' — (r -f- r') = i + i' — A. (4.23)
Relaţiile de mai sus permit calcularea unghiului de emergenţă i' când
se cunoaşte unghiul de incidenţă, unghiul prismei şi indicele de refracţie
al acesteia.
Condiţia de emergenţă. Să stabilim condiţia ca o rază de lumină care
pătrunde în prismă să poată ieşi prin faţa AC. Pentru a fi îndeplinită
această cerinţă, trebuie să nu se producă reflexie totală pe faţa AC,
când lumina trece din sticlă în mediul exterior, ad ică:
r' 4,1, (4.24)
unde l este unghiul limită. Doarece A = r -f- r', rezultă din (4.24) că
r > A — l, sau, dacă r < — . \
2
sin r > sin (4 — l).

150
 Ţinând seama de legea refracţiei în I, sin i — n sin r, ultima inegali­
tate poate fi scrisă sub forma
sin x
> sin (A — /). (4.25)

Unghiul maxim de incidenţă este i max = n/2, de aceea putem scrie :

_1_
^ sin (A — l). ' (4.26)
n
Dar, cum l/« = sinZ, avem:
sin l ^ sin (A — l) sau A < 21. (4^27)
Conform relaţiei (4.27), dacă o prismă este confecţionată dintr-un
material transparent cu indicele de refracţie n (deci cu l = arcsin l/n),
atunci orice rază incidenţă pe prismă poate ieşi din ea, indiferent de un­
ghiul de incidenţă, dacă unghiul ei refringent, A, îndeplineşte condiţia
A <. 2 arcsin l/w. Dacă prisma are A > 2 arcsin l/rt, toate razele intrate
în prismă se vor reflecta total pe faţa AC. De exemplu, pentru sticla de
crown, unghiul limită pentru radiaţia galbenă a sodiului este l = 40°50\
Pentru ca această radiaţie să poată ieşi din acest material, indiferent de
unghiul de incidenţă, prisma optică trebuie să aibă A < 81°40'.
4.4.4. Deviaţia minimă. Din relaţia 4.23 se vede că unghiul de devia­
ţie variază cu unghiul de incidenţă. Se constată experimental că atunci
când unghiul de incidenţă variază în mod continuu, unghiul de deviaţie
variază şi el, luând totdeauna valori mai mari decât o anumită valoare
minimă Această valoare minimă se realizează în cazul mersului simetric
al razelor prin prismă, adică în cazul în care i = i' şi r = r' şi d eci:
&w = 2i - A . (4.28)
Introducând i din (4.28) în legea refracţiei (4.21) se obţine pentru
indicele de refracţie al prismei expresia:

sm A +
n = (4.29)
sm

Măsurând unghiul de deviaţie

minimă al unei prisme şi in-
troducându-1 în expresia (4.29),
se poate determina indicele de
refracţie al materialului din care
este confecţionată prisma res­
pectivă.
4.4.5. Prisma cu reflexie
totală. Este o prismă a cărei sec­
ţiune principală este un tri­
unghi dreptunghic isoscel. Dacă
pe faţa A B a. unei astfel de Fig. 4.t5; Prisme cu reflexie totalâ.

151
prisme (fig. 4.15, a) cade normal o rază de lumină monocroma-
tică, ea trece prin prismă şi ajunge la faţa AC sub un unghi de inci­
denţă de 45°, deci superior unghiului limită (care în cazul sticlei optice
este de 42°), reflectându-se total după direcţia M R. Prin urmare, faţa
AC a prismei se comportă ca o oglindă plană aşezată la 45° faţă de
raza incidenţă.
O astfel de prismă cir reflexie totală deviază raza incidenţă cu 90°
(fig. 4.15, a). Ea este utilă la construcţia periscoapelor.
Atunci când raza incidenţă cade normal pe ipotenuza AC, ea este
deviată cu 180°. Imaginea unui obiect privit printr-o astfel de prismă
este răsturnată (fig. 4.15, b ). O astfel de dispunere a prismei cu reflexie
totală se foloseşte la binoclu.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ
/

Pe o prismă transparentă, cu unghiul A = 45°, normal pe una din feţele ei cade o ra­
ză de lumină, reflect ându-se total. Ce se poate afirma despre indicele ei de refracţie (wj) ?
Ce se întâmplă cu mersul razei incidente dacă prisma este scufundată în apă («2 = 1,33) ?
Indicele de refracţie al aerului este n2 ~ 1.
Rezolvare. Pentru reflexie totală în aer (fig. 4.16, a) trebuie ca. i ^ l (/, unghiul limită)
\

D e c i:
1
sin i > sin l =

1 1
i ^ ------- = - j = — == 1,41,
1,41, deoarece
deoarece i i == 45
45°.
sin i a/2/2

8 Fig. 4.16. Pentru proble­

ma rezolvată.

A
 Presupunând prisma din s ticli cu n x = 1,50 ( > 1,41), V — 62,5°. în acest caz i < V.
Raza incidenţă nu se mai reflectă total. E a se desparte într-o componentă reflectată (I) sub
u n g h i u l de 45° pe aceeaşi direcţie ca înainte şi o componentă refractată ( I I ) :

v« j sin i — « jS in r ' ;
1,50 •sin 45°
s in r' = 52,9°.
1,33

4.4.6. Dispersia luminii prin prismă. A fost studiată prima dată de către
Newton (1672). Trimiţând un fascicul de lumină albă provenită de la un
izvor liniar (fantă dreptunghiulară), paralel cu muchia prismei şi proiectând
imaginea fantei pe un ecran observăm nu numai o deviere a imaginii
(refracţia în prisma) ci, din cauza dependenţei unghiului de refracţie de
lungimea de undă n ?= /(X), obţinem imaginea fantei sub forma unei fâşii
colorate (spectru), (vezi planşa de la sfârşitul manualului).
Putem obţine fenomenul experimental, în laborator, cu ajutorul trusei
pentru liceu — modulul cu piese optice (fig. 4.17).
Gomparând spectrele obţinute cu ajutorul prismelor cu unghiuri refrin-
gente egale, însă confecţionate din materiale diferite, putem observa că
spectrele sunt, pe de o parte, deviate cu unghiuri diferite, fapt determinat
de diversele valori ale lui n pentru acelaşi X, iar pe de altă parte se
întind pe o lungime mai mare sau mai mică, datorită deosebirilor care
există între dispersiile diverselor substanţe. Astfel, comparând prisme de
acelaşi unghi A umplute cu apă sau cu sulfură de carbon, vedem că, în
cel de-al doilea caz, spectrul (între radiaţiile roşii şi cele violete) este de
3 — 6 ori mai lat decât în primul caz.
Măsurând indicele de refracţie pentru diverse lungimi de undă, putem
studia dispersia materialului din care este confecţionată prisma, adică
n = / (* ) (fig- 4.18).
în general se obţine o creştere a indicelui de refracţie cu micşorarea
lungimii de undă (dispersie normală).
Există substanţe la care dispersia se abate de la această regulă, cum ar
fi cazul prismelor umplute cu vapori de iod, cu fuxină sau cianină, la care
s-a observat că radiaţiile albastre sunt refractate mai puţin decât cele roşii
(fig. 4.19). Fenomenul observat a fost denumit de către Le Roux — dispersie
anomală şi a fost sistematic studiat de Kundt care a stabilit o lege impor­
tantă, conform căreia fenomenul de dispersie anomală este strâns legat de
absorbţia luminii în materialul prism ei, toate corpurile care dau o disper­
sie anomală într-un anumit domeniu de lungimi de undă (frecvenţe) absorb
puternic lumina în acest domeniu.

153
 Fig. 4.18. Dispersia luminii prin prisma Fig. 4.19. Variaţia indicelui de refracţie
optică. la cianină în regiunea benzii de ab­
sorbţie.

PROBLEME

1. O prismă are secţiunea principală în formă de triunghi dreptunghic ABC cu unghiul

A = 90° şi B = 40°. Să se analizeze dacă raza de lumină monocromatică care cade normal
pe faţa A B suferă pe BC reflexie totală sau refracţie. Indicele de refracţie al substanţei
prismei faţă de aer este n = 1,6.
R : l = 38°40', deci raza se reflectă total.

2. Fie două prisme identice cu » = *]2 şi ale căror secţiuni sunt triunghiurile dreptunghice
A BC şi A 'B'C'; unghiurile A şi A' sunt drepte, iar unghiurile B şi B' sunt de 30°. Se
lipesc prismele astfel ca să formeze o prismă unică având unghiul la vârf de 60° (după
laturile A B şi A'B'). Se cere unghiul de incidenţă al razelor monocromatice care tra­
versează această prismă la minimum de deviaţie, precum şi valoarea unghiului de de­
viaţie minimă.
R : t = 4 5 ° ; 8 = 30°.

3. O rază de lumină monocromatică cade pe o prismă de crown, (n = 1,5) sub unghiul de

incidenţă de 22°. Sub ce unghi iese din prismă, dacă unghiul prismei este A = 4 1 ° ?
Care este valoarea unghiului de deviaţie ?
R : i' = 42 ° 7 '; 8 = 23°7'.

4.5. OPTICA GEOMETRICĂ

Optica geometrică foloseşte noţiunea de rază de lumină definită ca direcţia

de-a lungul căreia se propagă lumina. într-un mediu omogen şi izotrop
lumina se propagă în linie dreaptă.
Un grup de raze de lumină formează un fascicul de lumină. Dacă razele
unui fascicul sunt concurente într-un punct, fasciculul se numeşte omo-
centric, izogen sau conic. Un fascicul este divergent (fig. 4.20, a) dacă
razele sale pleacă din vârful conului, convergent (fig. 4.20, b) dacă ele se
îndreaptă spre vârful conului şi paralel sau cilindric (fig. 4.20, c) dacă
razele sale sunt paralele.

154
 o b c

Fig. 4.20. a ) Fascicul divergent; b) fascicul convergent; c) fascicul paralel.

Când un fascicul luminos poate fi împărţit în fascicule izolate de lu­

mină, se constată că acţiunile acestor fascicule sunt independente, adică
efectul produs de un fascicul este acelaşi, indiferent dacă celelalte fascicule
îşi exercită simultan acţiunea lor, sau sunt eliminate — principiul inde­
pendenţei fasciculelor de lumină.
Experimental se mai constată că drumul unei raze de lumină nu de­
pinde de sensul ei de propagare — principiul reversibilităţii drumului raze­
lor de lumină.
4.5.1. Aproximaţia gaussiană. Optica geometrică stă la baza construirii
aparatelor optice care dau posibilitatea de a obţine imagini mărite ale
obiectelor şi deci de a distinge în aceste imagini detalii care nu sunt
accesibile ochiului.
Conform celor spuse anterior, orice punct al unui obiect luminos poate
fi considerat ca vârful unui fascicul divergent. Toate punctele obiectului
vor trimite deci, în instrumentul optic, o mulţime de fascicule cu ajutorul
cărora se va forma imaginea. Pentru ca imaginea să fie perfect asemănă­
toare obiectului, trebuie ca fiecărui punct al obiectului să-i corespundă un
singur punct în imagine. Dar pentru formarea imaginii unui punct este
necesar ca orice fascicul conic să rămână conic şi după trecerea sa prin
sistemul optic. în felul acesta se obţin imagini clare stigmatice (stigma =
= punct, în greacă).
în practică, însă, este dificil să se realizeze sisteme optice care să dea
un stigmatism absolut (stigmatism riguros). în general fiecărui punct lumi­
nos al obiectului îi corespunde ca imagine o pată luminoasă, mai mare sau
mai mică. Ţinând seamă că principalii receptori de lumină sunt ochiul,
placa fotografică sau receptorul fotoelectric, o imagine de anumite dimen­
siuni va putea fi considerată încă punctiformă atâta timp cât dimensiunile
sale rămân sub o anumită limită, impusă de însăşi structura receptorilor*.
Din cele arătate, rezultă că este suficient să se realizeze un stigmatism
aproximativ, determinat de posibilităţile limitate ale receptorilor de a dis­
tinge amănunte.
Ţinând seama de principiul reversibilităţii drumului razelor de lumină,
imaginea din figura 4.21 poate fi considerată izvor şi izvorul — imagine.
Reprezentarea sistemului este convenţională. Cele două puncte, obiect şi
imagine, respectiv I şi 1' se numesc puncte conjugate, iar razele fasciculelor
corespunzătoare se numesc raze conjugate. Amintim că imaginea unui
punct obţinută cu ajutorul unui sistem optic se numeşte reală, atunci

* în cazul ochiului, două puncte alăturate nu se mai văd separate, dacă distanţa din­
tre ele este mai mică decât 5 • 10“* m. Aceasta reprezintă distanţa dintre două elemente
fotosensibile ale retinei.

155
 Fig. 4.22. Formarea imaginilor : a ) ima­
gine reală; b) imagine virtuală.

când ea se obţine din intersecţia razelor de lumină (fig. 4.22, a) şi virtuala

(fig. 4.22, b), dacă se obţine din intersecţia prelungirilor acestor raze.
în sistemele optice, stigmatismul aproximativ se poate realiza dacă
se folosesc fasciculele înguste, învecinate axului optic (care coincide de
obicei cu axul de simetrie) al sistemului şi foarte puţin înclinate faţă de
acest ax. Aceste fascicule se numesc paraxiale, iar aproximaţia respectivă
se numeşte aproximaţia lui Gauss sau paraxială. în cele ce urmează, toate
consideraţiile vor fi făcute în cadrul acestei aproximaţii.
4.5.2. Dioptrul sferic. Fie două medii transparente şi omogene cu
indicii de refracţie rtx şi n2. Suprafaţa care separă două medii transparente
cu indici de refracţie diferiţi se numeşte dioptru.
în cazul în care suprafaţa de separare este sferică, ansamblul respectiv
formează un dioptru sferic.
Dioptrul sferic se caracterizează prin următoarele elemente (fig. 4.23):
— vârful V al dioptrului (polul calotei sferice);
— centrul de curbură adică centrul 0 al sferei din care face parte
suprafaţa sferică ;
— axa optică principală, dreapta VO care trcce prin centrul de curbură
şi vârful V ;
— axa optică secundară, orice dreaptă care trece prin centrul O şi un
punct oarecare al dioptrului (există deci o infinitate de axe sccundare).

Axa optico principolc

- «6SK
p 1 A
L . J l .x ," . r i
i s
✓ \
© ©

Fig. 4.24. Imaginea unui punct de pe

ax într-un dioptru sferic.

156
 4.5.3. R e la ţii fu nd am entale ale d io p tru lu i sfe ric . Fie un punct luminos
P (obiect punctiform) situat în mediul cu indicele de refracţie ftx(nx < n 2)
care trimite un fascicul monocromatic paraxial asupra dioptrului (fig. 4.24).
Pentru a obţine imaginea P' a lui P prin dioptru, vom considera două
raze de lumină P V şi P I care pornesc din P şi vom determina, conform
legii refracţiei, punctul în care aceste raze se întâlnesc după ce au stră­
bătut dioptrul.
Prin construcţie s-au format triunghiurile PIO şi P'IO.
Din aceste triunghiuri, aplicând teorema sinusurilor, rezultă :
PI _ PO .

sin a sin (rc — i)

P 'I _ P'O
sin (rc — a) sin r
Ţinând scama că sin (rc — i) — sin i şi sin (rc — a) = sin a, putem scrie :
PO sin i . P 'I sin a
------ = ------- şi ------ = -------- .
PI sin a P'O sm r
înmulţind aceste două relaţii între ele se obţine :
PO . P'I = sini = n2 ^ 3Q.
PI P'O sin r nx
Facem următoarea convenţie : toate distanţele luate de-a lungul axei
principale vor avea originea în vârful V al dioptrului, considerând pozitive
distanţele măsurate de la V spre dreapta (în sensul propagării luminii) şi
negative cele măsurate spre stânga. De asemenea, vom considera pozitiv
segmentul perpendicular pe axa optica dirijat în sus şi negativ cel dirijat
în jos.
Unghiul pe care o rază de lumină îl face cu axa optică (principalăsau
secundară) este considerat pozitiv, atunci când rotirea razei către axa
optică respectivă se face în sensul trigonometric şi negativ, dacă această
rotire se face în sens invers (vezi semnele unghiurilor ux, n2 şi a din
fig. 4.24).
Ţinând seama de aceste convenţii şi de restricţiile impuse în aproxi­
maţia gaussiană, vom nota :
P I ~ VP = —xx ; P 'I ~ VP' — x2 ; 10 — VO = R (raza dioptrului)
şi astfel PO = —xx + R ; P'O = x2 — R.
înlocuindu-le în relaţia (4.30) se obţine :
V
— xx + R x2 _n2
—xx x2 — R nx
Efectuând înmulţirile şi împărţind cuprodusul xxx2R relaţia se poate
scrie sub forma :
n2 nx _ n2— nx
(4.31)
x2 xx R

157
 Relaţia (4.31), prima relaţie fundamentală a dioptrului sferic este nu­
mită şi relaţia punctelor conjugate.
4.5.4. Focarele dioptrului sferic. Mărimile nx, n2, R ce intervin în relaţia
(4.31) fiind greu accesibile măsurătorilor directe, se introduce o mărime
numită distanţa foca lă a dioptrului, care reprezintă valoarea particulară
a lui xx, respectiv x2 când x2 sau xx devin infinite.
Focarele dioptrului reprezintă locul unde este situat un izvor puncti­
form — pentru ca razele care pleacă de la el să părăsească dioptrul paralel
cu axul optic, respectiv locul unde se întâlnesc razele refractate provenite
dintr-un fascicul incident paralel. Vor exista deci pe axul optic principal
două focare numite focare principale, iar pe axele secundare, vor exista
focare secundare. Dacă focarele se obţin din intersecţia razelor reale, ele
se numesc focare reale (fig. 4.25, a), iar dacă se formează la prelungirea
razelor se numesc focare virtuale (fig. .4.25, b).
Din relaţia (4.31), conform definiţiei date, rezultă :
TI R
pentru xx = oo ; x2 = ---- -------= f 2 (distanţa focală imagine) ;
n2 — nx
R
pentru x2 = oo ; xx = -------- ------ = f x (distanţa focală obiect).
n2 — nx
Distanţele focale f x şi f 2 au valori diferite datorită indicilor de refracţie
nx şi n2 diferiţi. Relaţia (4.31) se poate scrie deci şi sub forma :

£ + £ _ * ! . (4.32)
xx x2
4.5.5. A doua relaţie fundamentală a dioptrului: sferic. Această relaţie
leagă dimensiunea y x = P B X a obiectului de cea a imaginii y 2 — P 'B 2
(fig. 4.26).
Se defineşte mărirea liniară transversală, (3, ca fiind raportul dintre
mărimea imaginii şi mărimea obiectului:

P= (4.33)
yi
Folosind triunghiurile P B XV şi P 'B 2V din figura 4.26, putem scrie
relaţia de definiţie (4.33) în funcţie de mărimile xx şi x2 măsurabile pe
axuloptic. Astfel, pentru cazul ilustrat în această figură, avem :

F ig . 4.25. F o carele dioptrului sferic.

158
 B,

F ig . 4.2 6 . P en tru d eter­

m in a r e a m ă r ir ii l in ia r e p
tr a n s v e r s a le (î.

Dacă unghiurile i şi r sunt destul de mici (aproximaţia Gauss), atunci putem

scrie tg r ~ sin r, tg i ~ sin i şi relaţia de mai sus va deveni :
—x2 sin r
—x, sm i
Folosind şi legea refracţiei în punctul V, adică nx sin i = n2 sin r, mărirea
liniară (3 va putea fi scrisă sub forma :

(4.34)

4.5.6. Ofllinz» sferiee. Prin oglinzi sferice înţelegem porţiuni din sfere
(de obicei calote sferice), foarte lucioase, care reflectă lumina.
Oglinzile sferice pot fi clasificate după felul curburii. Astfel, conside­
rând că lumina se propaga.de la stânga spre dreapta (fig. 4.27), vom avea:
— oglinzi concave, dacă suprafaţa reflectătoare este pe partea interioară
a calotei (R < 0) (fig. 4.27, a) ;
— oglinzi convexe, dacă suprafaţa reflectătoare se găseşte pe partea
exterioară a calotei (R > 0) (fig. 4.27, &).
Formulele caracteristice oglinzilor se obţin uşor din cele ale dioptrului
sferic punând convenţional condiţia formală ca n2 — —nx.
în acest caz din relaţia (4.31) se obţine:

(4.35)

F ig . 4.27. F o carele oglinzilor sferice: a) oglindă c o n ca v ă ; b) oglindă con vexă.

159
F i g . 4 .2 8 . F o r m a r e a im a g in ilo r în o g lin z i s fe r ic e c o n c a v e : a ) im a g in e a u n u i p u n c t lu m in o s
/ s itu a t pe a x u l o p tic ; b ) im a g in e a u n u i p u n c t s i t u a t în a fa r a a x u lu i o p t ic .

Distanţele focale se obţin din relaţiile de definiţie ale acestora, deci:

/ l= / 2 = / = f -

Formula oglinzilor devine :

1
(4.36)
/
Din figura 4.27 rezultă că focarul oglinzilor concave este real şi focarul
oglinzilor convexe este virtual.
Mărirea liniară se obţine din relaţia (4.34) a dioptrului sferic (n2 = —nx) :

(4.37)

4.5.7. Construcţii de imagini în oglinzi sferice. Pentru o rază incidenţă

dată, raza reflectată se construieşte ţinând seama de legea reflexiei (i= r)
şi de faptul că normala în punctul de incidenţă este raza oglinzii dusă în
acel punct.
Pentru a construi imaginea unui punct sau a unui obiect într-o oglindă
sferică este suficient să folosim două dintre următoarele trei raze luminoase

F ig . 4 .2 9 . F o r m a r e a im a g in ii u n u i p u n c t lu m in o s in o g lin d a c o n v e x ă ; a ) p u n c t lu m in o s
s i t u a t p e a x u l o p t ic p r in c ip a l; b) p u n c t lu m in o s s i t u a t în a fa r a a x u lu i o p t ic p r i n c i p a l.

160
al căror drum optic este cunoscut: a) o rază incidenţă paralelă cu axul
optic se va reflecta trecând prin focarul oglinzii; b) o rază care trece prin
centrul oglinzii se va reflecta pe acelaşi drum ; c) o rază care trece prin
focarul oglinzii se va reflecta paralel cu axul optic (fig. 4.28, a, b şi
fig. 4.29, a, b).
Oglinzile sferice concave au numeroase aplicaţii practice la construcţia
telescoapelor şj a proiectoarelor de toate tipurile, iar oglinzile convexe la
construcţia retrovizoarelor de automobil, la reglementarea circulaţiei pe
străzile oraşelor.

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

î n f a ţ a u n e i o g lin z i s fe r ic e c o n c a v e a v â n d ra z a R = 2 m se a ş a z ă p e r p e n d ic u la r p e
a x ? ei p r in c ip a lă şi la d is t a n ţ a * , = 5 m de o g lin d ă u n o b ie c t lu m in o s d e în ă lţim e h =
— 10 c m (fig . 4 .3 0 ).
a) S ă s e d e te r m in e p o z iţia şi m ă rim e a im a g in ii. .
b) î n fo c a ru l p rin c ip a l a l o g lin z ii s u b u n u n g h i a = 4 5 ° f a ţ ă d e a x a p rin c ip a lă se p la ­
sea z ă o o g lin d ă p la n ă c u f a ţ a re fle c to a r e în d r e p t a tă sp re o g lin d a c o n c a v ă . C a re va fi m ă ­
rim ea im a g in ii fin a le fo r m a t e p rin r e fle x ia lu m in ii pe c e le d o u ă o g lin z i ş i u n d e v a tr e b u i
să a ş e z ă m u n e c r a n p e n tr u a o p rin d e ?

R e z o lv a r e , a ) D in r e la ţ ia (4 .3 6 ) re z u ltă :

f* \

în c a r e s e în lo c u ie s c
R -2
= — 1 m ; *, = —5 m ;
2 ~

(—1)( —5)
= — 1,2 5 m .
(-5) - (-1)
D in r e la ţ i a (4 .3 7 ) re z u ltă :

- 1,25
= -0 ,2 5 ;
-5
A'B' = $ A B = - 0 , 2 5 • 10 = - 2 , 5 c m .
I m a g in e a e s t e in v e r s a tă şi d e p a t r u o r i m a i re d u să .
b) I m a g in e a A "B " în o g lin d a p la n ă (O g) e s te s im e tr ic a lu i A 'B ' f a ţ ă de a c e a s ta , fiin d
y A A A A A A A
p a ra le lă c u a x a p r in c ip a lă 1 = 2 = 4 5 ° = 3 = 4 = 5 ; (d eci 3 = 5). E c r a n u l tr e b u ie a ş e z a t
îa d i s t a n ţ a |*2 | — |/| = 1 ,2 5 — 1 = 0 ,2 5 m d e a x a p rin c ip a lă şi p a ra le l c u a c e a s t a .

F ig . 4.30. Pentru problem a rezolvată. F ig . 4 .3 1 . Im a g in e a u n u i p u n ct lu m in o s

în tr -u n d io p tr u p la n .

11 — F izică, cl. a X l-a 161

 F ig . 4 .3 3 . R e f r a c ţ i a în tr -o le n tilă s u b ţire .

4.5.8. Dioptrul plan — este un ansamblu format din două medii dife
rite separate printr-o suprafaţă plană (exemplu : suprafaţa plană de sepa­
rare între aer şi apă). Relaţiile caracteristice ale acestui tip de dioptru se
obţin uşor din cele ale dioptrului sferic (4.31) şi (4.34), punând,R co
(atunci f x —f 2 — o o ):

; Ş = 1. (4.38)
X1 X2
Imaginea unui punct într-un dioptru plan se formează ca în figura 4.31.
Lama cu feţe plan-paralele este o asociaţie de doi .dioptri plani.
4.5.9. Sisteme dc dioptri. Lentile, Lentila optică '-este un mediu trans
parent (de obicei sticlă) separat de mediul exterior (de obicei aer) prin doi
dioptri (sferici sau combinaţii de dioptri sferici şi plani).
în cele ce urmează ne vom ocupa numai de cazul lentilelor subţiri. 0
lentilă este considerată subţire, atunci când grosimea ei d (fig. 4.32) este
mică în comparaţie cu razele de curbură R x şi R 2 ale suprafeţelor sferice
care o delimitează. Prin urmare punctele Vx şi V2 practic vor coincide cu
punctul O care se numeşte centrul optic ai lentilei.
Orice rază care trece prin centrul optic nu suferă nici o abatere din
drumul său. Dreapta care trece prin centrele de curbură ale ambelor supra­
feţe (Ci, C 2) se numeşte ax optic principal. Orice dreaptă ce trece prin
centrul optic al lentilei, exceptând axul optic principal, se numeşte ax optic
secundar.
Vom studia refracţia într-o lentilă ca două refracţii succesive pe cei doi
dioptri sferici (fig. 4.33). Punctul obiect P se află în mediul de indice de
refracţie nx. Primul dioptru (de rază R x) formează imaginea lui P în mediul
de indice de refracţie n2 (materialul lentilei). Notăm cu P x această imagine
intermediară şi cu a depărtarea ei faţă de dioptru (faţă de lentilă).
Vom scrie pentru acest dioptru relaţia (4.31) :
n«
(4.39)
Ri
în cazul dioptrului al doilea (de rază — R 2) ,,obiectul” P x se află în
mediul de indice de refracţie n2 iar imaginea P 2 (de fapt imaginea finală,
dată de lentilă), în mediul de indice de refracţie n[, la distanţa x2 de lentilă.
Relaţia (4.31) pentru acest dioptru se va scrie:
n\ — w,
(4.40)
R2

162
 Datorită faptului că de obicei lentilele sunt cufundate într-un singur
mediu (aer), atunci n\, iar prin adunarea relaţiilor (4.39) şi (4.40)
; se obţine :

Ţirjând seama de definiţia indicelui relativ de refracţie al materialului

ft
lentilei, n — — relaţia anterioară devine :

1
--------- 1= (n/ 1) ±_M (4.41)
Xo x, R, RJ
Relaţia (4.41) reprezintă formula fundamentală a lentilelor subţiri în
care xlt x2, R lt R 2 se măsoară folosind ca origine centrul optic al lentilei.
Ele sunt pozitive dacă se află în dreapta lentilei şi negative dacă se află
în stânga ei.
4.5.10. Distanţele focale ale unei lentile subţiri. Ca şi la dioptrii sferici,
o lentilă se caracterizează prin două focare principale, focar obiect şi focar
imagine.
Ele vor reprezenta locul unde este situat un izvor punctiform pentru ca
razele emergente să fie paralele cu axul optic principal, respectiv locul unde
se întâlnesc razele emergente provenite dintr-un fascicul incident paralel cu
axul optic. Planul care trece prin focar şi este perpendicular pe axul optic
principal al lentilei se numeşte plan focal. Dacă razele vin de la infinit,
dar sunt înclinate faţă de axul optic principal, ele se vor strânge într-un
punct A din planul focal, numit şi focar secundar (fig. 4.34).
Pentru distanţele focale se obţin următoarele re la ţii:
1
pentru xx = oo ; f 2 = x2 = (4.42)

1
pentru x2 = oo ; f x = x x — (4.43)

Notând :

f = (4.44)
[n - 1) — y
Ri R J

Fig. 4.34. Focarul principal

şi planul focal al unei
lentile.

163
 Fig. 4.35. Focarele obiect F x şi imagine F 2 ale lentilelor :
a ) lentile convergente; b) lentile divergente.

ise vede eă / = f 2 = —f\> adică focarele sunt aşezate de o parte şi de alta

a lentilei la egală distanţă. *
Dacă focarele sunt reale, adică dacă razele paralele se strâng, după
refracţia în lentilă, într-un punct real, lentila se numeşte convergentă
sau pozitivă. în cazul focarelor virtuale, fasciculele paralele devin, după
refracţie, divergente, lentila se numeşte divergentă sau negativă
(fig. 4.35, a şi b). ~~
Lentilele convergente sunt lentile cu marginea subţire şi se împart
în : biconvexe, plan-convexe şi menise convergente (fig. 4.36, a).
Lentilele divergente au marginea groasă şi se împart în : biconcave,
plan concave şi menise divergente (fig. 4.36, b).
Lentilele subţiri se reprezintăschematic prin segmente prevăzute cu
săgeţi orientate, sau cum se vede în figura 4.36, a şi b.
4.5.11. Convergenţa lentilelor. Folosind definiţia distanţei focaledată
de relaţia (4.44), putem exprima relaţia fundamentală (4.41) astfel :
1 1
(4.45)

1
Mărimea — — C se numeşte puterea optică sau convergenţa lentilei.

în Sistemul Internaţional de Unităţi se măsoară în dioptrii,

1 dioptrie = 1 m -1.
Dioptria este convergenţa unei lentile cu distanţa foca lă de 1 m.
Putem determina convergenţa sau distanţa focală a unei lentile folosind
o tijă gradată (banc optic) din trusa de fizică pentru liceu pe care vom
monta : lampa optică prevăzută cu o fantă F , o lentilă L a cărei distanţă
focală dorim s-o măsurăm şi un ecran E pe care vom forma imaginea fantei

Fig. 4.36. Tipuri de lentile

a ) convergente; b ) divergente.

164
 Fig. 4.37. Dispozitiv experimental
pentru măsurarea distanţelor “
cale ale lentilelor.
*?
O
5
:
*i *2

(fig. 4.37). Măsurând distanţele de la lentilă la obiect (fantă) xx şi de la len­

tilă la imagine (ecran) x2, vom obţine din calcul distanţa focală şi respectiv
convergenţa lentilei.
M ărirea liniară (3 care arată de câte ori este mai mare dimensiunea
imaginii decât dimensiunea obiectului este :

(S = * = (4.46)
_>1 **1
Verificarea analitică a poziţiei şi naturii imaginii în funeţie depoziţia
fx i
\ obiectului poate fi efectuată prin analiza funcţiei x2 = — ^— obţinută
/ + x\
din relaţia 4.45 pentru xx e ( —oo, 0).
4.5.12: Asociaţii de lentile subţiri. Să considerăm două'lentile subţiri
care au axul optic comun şi care se află una faţă de alta la distaaţa d
(fig. 4.38).
Construcţia imaginii unui obiect A B (perpendicular pe axul optic)
se obţine uşor, dacă ţinem seama de faptul că imaginea acestui obiect în
prima lentilă devine obiect pentru cea de-a doua.
Cu aceste consideraţii putem scrie :
1 1 1 1
— = ----------- şi — --- ------------ ,
fl X2 Xl f2 X2 Xl
unde /j şi f 2 sunt distanţele focale ale celor două lentile subţiri. Adunând
i cele două relaţii şi luând în consideraţie că d = x2 + (—x[) obţinem:
1 1
/1 f2 d -f- x2 x' x\

Fig. 4.38. Sistem centrat de două lentile subţiri.

165
 Pentru cazul în care d — O, deci când sistemul este format din lentile
subţiri lipite (sau acolate), relaţia devine:

_ I + _ I = _L
fl fi X2
Deoarece x reprezintă distanţa de la sistem la imagine şi xx distanţa
dş la sistem la obiect, partea din stânga a egalităţii de mai sus repre­
zintă convergenţa — a sistemului"adică :

(4.47)

Generalizând, pentru un sistem de k lentile lipite, convergenţa siste­

mului va fi dată de :

(4.48)
+ i '
în cazul în care lentilele nu sunt alipite, dar focarul imagine F 2 al
primei lentile coincide cu focarul obiect F[, al celei de-a doua lentile
(adică d = f [ + |/2 I), sistemul se numeşte telescopic sau afocal, deoarece
distanţa sa focală este infinită. în acest caz, orice rază incidenţă para­
lelă cu axul optic va părăsi sistemul de asemenea în direcţia paralelă
cu axul optic (fig. 4.39). /
Mărirea liniară a unui sistem de două lentile subţiri centrate, potrivit
definiţiei, va f i :

p= - -
yi

şi. ţinând seama de măririle ^ = ----- - şi = — = ~ sile celor două

y i y\ y 2

lentile ce -1 compun, relaţia de­

vine :

p= _ 22 . y* = P l . Ş (4 49)
y i y i

în cazul sistemului centrat

format din k lentile, mărirea
liniară a sistemului va fi :

P — P r fV ••(V (4.50)

166
 PROBLEMĂ REZOLVATA
'v e t ^
-r^ -u ie n tilă convergentă are distanţa focală de 12 cm. în faţa ei se aşază un obiect la
distanţa de 20 cm. Imaginea formată de lentilă serveşte drept obiect unei a doua lentile
convergente care are distanţa focală de10 cm şieste plasată la 60 cm de prima (fig. 4.38).
Se c e r: 1
a) Convergenţele celor două lentile.
b) Poziţia imaginii finale în raport cu a doua lentilă şi raportul mărimilor dintre ima­
ginea finală şi cea intermediară.
R ezolvare, >
1 1 »
â) C, = — = ------- = 8,3 dioptrii;
A 0 , 12 < *
1 1
C . — — = ---------- — 10 dioptrii.
U 0,1
b) Poziţia imaginii formată de primalentilă se obţine din(4.45):
J s a _ _ 0.12 ( - 0,2) = m
*i + / (-0,2). +0,12 (
Această imagine este preluată de a doua lentilă, care formează imaginea finală plasată
faţă de aceasta* la distanţa:
h< 0,1 • (—0,3)
-= 0,1a m
x 'x + h ( - 0 , 3 ) + 0,1-
(unde x — —d + x2 = —0,6 + 0,3 = —0,3 m).
Raportul mărimilor se calculează din ^4.46) aplicată lentilei L 2 :

_ ** _ 0’15 _ JL
~ x{ ~ - 0 ,3 2 '
Imaginea finală este inversă faţă de cea intermediară şi mai mică de două ori.
4.5.13. Aberaţiile sistemelor optice. în studiul imaginilor date de dioptri, oglinzi şi
; lentile ne-am limitat, în capitolul precedent, la cazul în care erau îndeplinite anumite con-
, d iţii:
a ) lumina pătrunde în sistemul respectiv sub formă de fascicule paraxiale (aproxima-
1 ţia lui Gauss) ;
b) pentru un obiect punctiform se obţine o imagine tot punctiformă, deci o imagine
.stigm atică; ' ■ .
c) pentru un obiect mic plan aşezat perpendicular pe axul optic, imaginea este tot
plană şi perpendiculară pe a x ;
d ) imaginea este asemănătoare obiectului, adică nedeformată;
..e) indicele de refracţie este acelaşi pentru toate radiaţiile (mediu nedispersiv) sau lu­
mina folosită era suficient de monocromatică.
în practică, de obicei, lumina folosită are o anumită compoziţie spectrală şi ca urmare
trebuie să ţinem seama de fenomenul de dispersie. De asemenea, a ne limita numai la fasci­
cule puţin înclinate faţă de ax ar însemna să nu obţinem imaginea unor puncte care sunt
mai îndepărtate de axul optic al sistemului (obiecte întinse). Obţinerea fasciculelor para-
xiale (prin diafragmare) reduce, în general, luminozitatea imaginii datorită micşorării fluxu­
rilor luminoase folosite. Orice abatere de la condiţiile de mai sus face ca imaginile date de
sistemele optice să prezinte anumite imperfecţiuni care se numesc aberaţii. Acestea se mani­
fe s tă prin micşorarea clarităţii imaginii, deformarea ei, precum şi colorarea marginilor ei
3 (contururi irizate).
 a
/
B'

b
Fig. 4.40. Aberaţia de sfericitate: a) disc cu deschidere centrală; b ) disc
cu deschidere marginală.
Aberaţiile care apar la folosirea fasciculelor largi provenite din diferite puncte de pe
axul optic sau din vecinătatea lui, sau la folosirea fasciculelor înguste dar înclinate faţâ de
ax se numesc aberaţii geometrice. Aberaţiile datorate variaţiei indicelui de refracţie cu lungi­
me a de undă (dispersie) se numesc aberaţii cromatice. >.
Dintre aberaţiile geometrice vom menţiona mai jos aberaţia de sfericitate şi coma.
4.5.14. Aberaţia de sfericitate apare când se folosesc fasciculele largi de lumină. Pentru
o pune în evidenţă această aberaţie, facern următoarea experienţă: de la un bec situat pe
axa optică a unei lentile cu deschidere (diametru) mare, trimitem un fascicul de raze pe
suprafaţa acesteia.
Pentru a urmări contribuţia diverselor zone ale lentilei, o acoperim cu un disc de carton
în centrul căruia s-a practicat un orificiu circular (fig. 4.40, a). Fasciculul paraxial va foima
imaginea filamentului becului într-un punct B ’ (fig. 4.40). Repetăm experienţa aşezând pe
lentilă un alt disc, din care s-a decupat un inel (fig. 4.40, b) astfel încât pe lentilă sunt lă­
sate să cadă numai razele marginale ale fasciculului. în acest caz observăm că imaginea se
formează în punctul B ”, situat mai aproape de lentilă.
Fasciculele cu deschidere intermediară între cele două diafragme vor forma imagini ale
filamentului între punctele B " şi B\
Deci, în cazul unui fascicul larg de lumină, stigmatismul imaginii dispare chiar şi pen­
tru un punct situat pe axul optic. Această aberaţie poartă numele- de aberaţia de sferi­
citate. Drept măsură a aberaţiei se ia segmentul B " B ’ dintre punctele considerate ca ima­
gini in cele <3ouă cazuri extreme. Din cauza acestei aberaţii, imaginea unui punct luminos
obţinută pe un ecran are forma unui disc iluminat neuniform.
Aberaţia de sfericitate depinde de curbura suprafeţelor lentilelor şi de indicele de refrac­
ţie al materialului din care sunt construite. Deoarece lentilele convergente prezintă abera-
Lumina albă

Lumina albă

Fig. 4.41. Aberaţie cromatică.

168
>
ţia d.e sfericitate într-un sens, iar cele divergente în sens invers, o combinaţie de asemenea
lentile simple poate duce la corectarea aberaţiei de sfericitate.
Dacă punctul luminos de la care pleacă fasciculul larg de lumină nu se află pe axul
optic, atunci imaginea obţinută pe ecran este o figură complicată care aminteşte de forma
unei comete cu coadă. Din această cauză, un astfel de tip de aberaţie se numeşte coma.
Coma se poate pune în evidenţă în experienţa de mai sus, folosind discul care lasă să treacă
razele marginale şi aşezând lentila înclinată faţă de axul optic.
4.5.15. Aberaţia cromatică. Studiind dispersia luminii prin prismă, s-a văzut că refrac­
ţia luminii printr-un mediu transparent este diferită pentru diferite lungimi de undă, fiind
in general mai pronunţată pentru lungimi de undă mai mici. Refracţia selectivă (disper­
sia) va apărea şi în cazul trecerii luminii prin lentile, imaginile formate în lumină albă vor
apărea deci cu marginile colorate (fig. 4.41).
Fasciculul incident de lumină albă paralel cu axul optic va da o infinitate de focare
in diferite culori cuprinse între F/jfocarul radiaţiilor roşii şi Fj/focurul radiaţiilor violete.
Se vede deci o dispersie a focarelor.
Pe un ecran aşezat în F y se va obţine o pată circulară luminată la margini de radia­
ţiile violete, deci cu marginile irizate în violet. De asemenea, se vede că pe un ecran aşezat
in P r marginile imaginii vor fi irizate în roşu. Aberaţia cromatică se caracterizează prin
raza p, a celei mai mici pete albicioase ce se obţine pe ecran (în punctul O pe figură), nu­
mită aberaţie cromatică transversală şi prin diferenţa Af = F r — F y numită aberaţie croma­
tică longitudinală.
Pentru corectarea aberaţiilor cromatice se realizează sisteme formate din lentile con­
vergente şi divergente lipite, deoarece focarele roşu şi violet la lentilele divergente sunt
invers aşezate decât la cele convergente. în plus, se utilizează sticle diferite pentru lentile
(sticlă crown şi sticle flint) care dau dispersii diferite şi prin compensaţie se obţin sisteme
fără aberaţii cromatice (acromate).

4.6. INSTRUMENTE OPTICE

Un instrument optic este un ansamblu de lentile, oglinzi şi diafragme

cu ajutorul căruia obţinem imagini ale diferitelor obiecte.
Axele optice ale pieselor ce constituie instrumentul optictrebuie să
coincidă cu axa geometrică a instrumentului, adică să avem un sistem
optic centrat.
Instrumentele optice dau imagini ale obiectelor în care se pot distinge
amănunte care nu pot fi observate cu ochiul liber. Din punctul de vedere
al naturii imaginilor, instrumentele optice se clasifică î n :
— instrumente care dau imagini reale, cum sunt ochiul, aparatul
fotografic şi aparatul de proiecţie; aceste imagini pot fi prinse pe un
j ecran de proiecţie, pe o placă sau pe un film fotografic;
— instrumente care dau imagini virtuale. Fiind folosite, de obicei
l pentru examinarea directă, cu ochiul, a obiectelor, aceste instrumente
sunt formate din două p ă rţi: un obiectiv îndreptat spre obiectul de cer­
cetat şl un ocular îndreptat spre ochial observatorului. Obiectivul este
un sistem optic convergent şi formează o imagine reală a obiectului.
Această imagine joacă rolul de obiect pentru ocnlar care va da imagi­
nea definitivă, virtuală „preluată" de ochiul observatorului.

169
 4.6.1. Caracteristici optice. Un instrument optic se caracterizează pri
mărimi care permit să se compare între ele două instrumente de acelaşi
tip şi deci să se aleagă cel ce îndeplineşte anumite cerinţe. Aceste mărimi
su n t:
M ărirea. Mărirea unui instrument este raportul dintre o anumită di­
mensiune liniară a imaginii (de obicei, lungimea ei) şi dimensiunea cores-
punzătoare a obiectului.
Pentru scopul propus se foloseşte mărirea transversală definită prin
raportul:

(4.51) .

unde y 2 — lungimea imaginii perpendiculare pe axa optică şi „

y x — lungimea obiectului respectiv, perpendicular, de asemenea, j
pe axa optică. %
Noţiunea de mărire prezintă interes, îndeosebi în cazul instrumentelor j
care produc imagini reale ale căror, dimensiuni poţ fi măsurate.
Puterea. Se numeşte putere raportul dintre tangenta unghiului sub
care se vede prin instrument un obiect şi dimensiunea liniară a obiectului
pe o difecţie perpendiculară pe axa optică :
p ___ * g a 2 (4.52)
y\
Puterea se foloseşte m ai( ales în cazul instrumentelor ce dau imagini
virtuale.
Grosismentul. Se numeşte grosisment sau mărire unghiulară raportul: ,

G = ÎL Î1
tg otj
unde a 2 este unghiul sub care se vede un obiect prin.instrumentul optic j
(diametrul aparent al imaginii) iar ax unghiul sub care se vede obiectul
când este privit cu ochiul liber (diametrul aparent al obiectului), aşezat
la distanţa optimă de citire Pentru un ochi normal 8 este de 0,25 m. j
Puterea separatoare este capacitatea instrumentului de a forma imagini
distincte, separate, a două puncte vecine ale obiectului. Cu cât valoarea i
sa este mai mare, cu ^tât pot fi distinse puncte mai apropiate ale obiec- ]
tului. E a poate fi dată, fie prin distanţa minimă între două puncte ale 1
obiectului care mai dau imagini diferite în instrument (putere separa- ;
toare liniară), fie prin unghiul minim dintre razele care vin de la două \
asemenea puncte '(putere separatoare unghiulară).
După corectarea aberaţiilor diferitelor piese ce compun instrumentul
optic, puterea separatoare depinde numai, de fenomenul de difracţie al
luminii care traversează instrumentul.
4.6.2. Instrumente care dau imagini reale. Aparatul fotografic. Apara
tul fotografic este un instrument optic care formează pe placa fotografică
sau pe film o imagine reală a obiectului. Piesa optică principală a sa
este obiectivul fotografic. Acesta este de obicei un sistem compus din

170
patru sau mai multe lentile, corectate de aberaţii (fig. 4.42). Corectarea
aberaţiilor la obiectivul fotografic urmăreşte, în principal, obţinerea unei

(
imagini plane, nedistorsionate,- clare, precum şi o putere separatoare cât
mai mare.
Claritatea imaginii pe placa fotografică P sau pe film se realizează

I
prin deplasarea obiectivului 0 faţă de poziţia filmului care este fixă. <
Obiectivul este prevăzut cu o diafragmă circulară reglabilă, cu aju­
torul căreia se poate varia fluxul luminos incident. Cu cât diametrul dia­
fragmei este mai mic, obiectivul va forma o imagine mai clară a mai
multor puncte aşezate de-a lungul axei optice a aparatului, adică va
avea o profunzime a câmpului mai mare.
Există o mare varietate de obiective fotografice, de construcţii dife­
rite, după scopul aparatului (obiective de portret, obiective de mare
deschidere pentru peisaj, obiective universale etc.).
Aparatul de proiecţie. Rolul unui sistem de proiecţie este acela de a
da o imagine mărită şi reală a unui obiect.
Un aparat de proiecţie este format, în principal, din următoarele
părţi (fig. 4.43):
— sursa de lumină 5, foarte intensă (bec electric de putere 500 —
1 000 W sau arc electric, ca în cazul aparatului cinematografic);.
— o oglindă sferică M, aşezată în spatele sursei S, care reflectă lu­
mina către obiectul O r _
— condensorul C, carereprezintă un sistem de lentile de distanţă
focală mică. Ele se aşază foarte aproape de sursa de lumină, astfel încât
întregul obiect de proiectat să fie bine iluminat. Deoarece pe condensor
cade un fascicul larg de lumină, el trebuie corectat foarte bine de aberaţia
de sfericitate. Din acest motiv, el se construieşte din două lentile plan
convexe aşezate ca în figură ;

171
 \

— obiectivul de proiecţie O
care formează imaginea obiectului
pe ecran şi care, de asemenea, tre­
buie sâ fie corectat de aberaţii. Un
obiectiv de proiecţie bun se apro­
pie în ceea ce priveşte caracteris­
ticile sale de un obiectiv fotografic.
Dacă aparatul realizează pro­
iecţia unui obiect transparent (dia­
pozitive, diafilme) el se numeşte
diascop, iar dacă proiectează obiecte
opace (aşezate pe o suprafaţă), el se
numeşte, episcop. Aparatul (de ex­
emplu acela realizat de IO R, Atlas) care îndeplineşte ambele funcţii poartă
numele de epidiascop.
4.6.3. Instrumente care dau imagini virtuale. Lupa este un sistem op­
tic simplu, convergent (format din una, două sau mai multe lentile) cu
distanţă focală de ordinul câtorva centimetri. Obiectul este aşezat între
focar şi lentilă deci imagin'ea este virtuală, dreaptă şi mărită (fig. 4.44).
Observatorul deplasează lupa între obiect şi ochi, astfel încât imaginea
să se formeze între punctul de distanţă opt;mă de vedere clară şi punc­
tul unde nu mai este nevoie ca ochiul să producă acomodarea, deci punc­
tul de la infinit. Această deplasare constituie punerea la punct a lupei.
Observând figura 4.44 şi presupunând că în punctul M, de pe axa
lupei, la distanţa OM — a se găseşte ochiul observatorului iar imaginea
A'B' se formează la distanţa optimă § de ochi, putem scrie aplicând
(4.45) şi ţinând seama de semnele mărimilor care intervin:.
1 1 1 _ - 1 1
- ( * - a) -*i / &—a f
unde xx = AO.
Puterea lupei va fi, conform definiţiei (4.52)
tg oc2 A B /x x 1
P = (4.54)
AB AB
în practică obiectul A B este situat foarte aproape de focarul F x
(adică xx ~ /), astfel ca imaginea A'B' să fie privită fără efort de aco­
modare. în acest caz, putem scrie :

_ tg «2
P = (4.55)
AB
Puterea lupei este deci egală cu convergenţa ei. Puterea optică a
lupelor nu depăşeşte 100 de dioptrii iar puterea separatoare este de apro­
ximativ 3 fj.m.
Microscopul optic. Pentru observarea obiectelor, ale căror dimensiuni
sunt sub cele ce pot fi observate cu ajutorul lupei, se foloseşte un alt
instrument optic mai complex, numit microscop. Microscopul este format

172
 Fig. 4.45. Mersul razelor într-un microscop.

din următoarele părţi principale : obiectivul, partea îndreptată către obiect,

care dă imagini reale şi ocularul, partea îndreptată către ochi, care dă
o imagine virtuală şi mărită a imaginii reale dată de obiectiv.
Mersul razelor de lumină într-un microscop se poate urmări în figura 4.45
în care obiectivul Ob formează imaginea reală şi mărită, A 'B ' a
obiectului A B , aşezat înaintea focarului obiect al obiectivului, în timp
ce ocularul Oc formează imaginea virtuală şi mărită A " B " a lui A'B'.
Deoarece ochiul preferă să privească neacomodat imaginea y 2, aceasta
se va afla destul de departe, încât razele emergente sunt aproape paralele.
Ca urmare, raza B"F'2 va face cu axa optică a sistemului unghiul aa
aproximativ egal cu unghiul format de raza B " 0 cu axa optică. Putem
deci scrie tg a 2 ~ yWfv astfel încât puterea optică a microscopului va f i :

p _ tg «2 ^ y'i '
yi yJ 2 ’
Datorită faptului că imaginea y[ se formează foarte aproape de foca­
rul F 2 al ocularului, ca şi în cazul lupei, imaginea finală A "B " poate fi
privită fără efort de acomodare. Ou alte cuvinte, distanţa F[A' este
practic, egală cu distanţa e dintre focarul posterior al obiectivului (F\)
şi focarul anterior al ocularului (F 2). în acest caz, din asemănarea triun-
y't c
ghiunlor MOF[ şi F [A ’B' vom av ea: — ~ — şi puterea optică a microsco-
yi fi
puiui devine :

173
 Deci puterea microscopului creşte cu creşterea convergenţelor obiec­
tivului şi ocularului şi a intervalului optic e. Valoarea exactă a lui e
este stabilită de fiecare observator în parte, prin operaţia de „punere
la punct” : observatorul deplasează axial ocularul în montura sa până
vede clar imaginea A "B ".
Grosismcntul microscopului definit de relaţia (4.53) va fi :

Deci :
P
(4.57)
4 '
deoarece pentru un ochi normal 8 ~ 0,25 m.
Grosismentul este' o mărime fără dimensiuni, deoarece P este inversul
unei distanţe iar 8 are dimensiunile unei lungimi.
în practică, microscoapele dispun de mai multe obiective-şi oculare,
ce pot fi aşezate pe rând în orice combinaţii, la capetele tubului micro­
scopului, realizându-se astfel diverse puteri. Pentru a se putea obţine
imagini suficient de luminoase, microscopul este prevăzut cu un conden-
sor, care se află între sursa de lumină şi obiectivul microscopului şi
care are rolul de a concentra lumina pe preparatul microscopic.
în teoria instrumentelor optice se stabileşte că distanţa minimă dintre două puncte
ale obiectului care mai pot fi văzute separat unul de celălalt, prin microscop, este dată de:

unde X este lungimea de undă a radiaţiei folosite, « indicele de refracţie al mediului stră­
b ătu t de radiaţie între obiect şi obiectiv, iar u — unghiul dintre axa optică şi razele cele
mai depărtate de axă care mai pătrund în obiectiv. Pentru ca c să fie cât mai mic (deci
pentru ca puterea separatoare l/e să aibă o valoare cât mai mare) trebuie să micşorăm pe
X sau să mărim pe « şi tt. Este, deci, avantajos să se folosească radiaţii cu lungimea de
undă cât mai mică. Folosindu-se lumină ultravioletă şi înregistrând imaginea pe placă foto­
grafică, s-au putut distinge obiecte de dimensiuni de 0,15 (xm (cu mărire de 6 000—7 000 ori).
Pentru a mări indicele de refracţie n se foloseşte observarea prin imersie (microscop cu
imersie), in care, între obiect şi obiectiv se aşază o picătură de lichid (de obicei, ulei de
cedru, cu n — 1,515). în sfârşit, este avantajos să se folosească obiective cu deschidere
mare, astfel încât simt să fie cât mai mare, dar aceste obiective pun probleme complicate
de construcţie datorită aberaţiilor de sfericitate.

Luneta este un instrument optic destinat observării obiectelor foarte

îndepărtate. Ea este un sistem optic centrat format dintr-un obiectiv şi
tin ocular, care în cazul cel mai 'simplu pot fi două lentile convergente.
Deoarece obiectivul este foarte îndepărtat, razele care ajung la obiec­
tivul lunetei sunt practic paralele.
Drumul urmat de razele de lumină în lunetă este dat în figura 4.46.
Imaginea A'B' a unui obiect îndepărtat va fi formată de către obiectivul
L u în planul său focal. Această imagine va constitui obiectul real pentru
ocularul L 2> care va forma imaginea finală A "B ", virtuală, mărită şi
răsturnată.
Deoarece ochiul preferă să privească imaginea neacomodat atunci când
se vizează cu luneta, observatorul deplasează ocularul faţa de obiectiv,
până când imaginea A "B " se formează la infinit, adică pâ»ă când foca­
rul imagine al obiectivului {F'î ) coincide cu focarul obiectiv al ocularu­
lui (F[). în acest caz, luneta este un sistem numit afocal. în aceste con­
diţii, razele a căror prelungire trece printr-un punct al imaginii A"B''
vor fi aproximativ paralele ş i : /

tg a 2 - , iar tg a, ~ yi
Joc Job

Grosismentul lunetei va f i :
fo b fo b
G = y± (4.59)
fo c y'i fo c

1
Deoarece ocularul funcţionează ca o lupă, cu puterea P oc — —-, reia-
JOC
ţia (4.59) se poate scrie şi sub form a:
G = f obiectiv * P ocular' (4.60K
Prin urmare, grosismentul lunetei va fi cu atât mai mare cu cât dis­
tanţa focală a obiectivului va fi mai mare şi cu cât convergenţa ocula­
rului este mai mare.
Luneta descrisă dă imagini răsturnate ale obiectelor îndepărtate. Răs­
turnarea imaginii este neesenţială în cazul studierii obiectelor astrono­
mice, de aceea, luneta se mai numeşte şi lunetă astronomică.
Pentru studiul obiectelor terestre, lunetele au un dispozitiv de răs­
turnare a imaginii, astfel încât imaginea finală să fie dreaptă. Acest
lucru se realizează fie introducând între obiectiv şi ocular, o lentilă con­
vergentă numită lentilă-vehicul, fie înlocuind ocularul cu o lentilă diver-

175
 Fig. 4.47. Luneta lui Galilei. Fig. 4.48. Mersul razelor de lumină în
telescopul de tip Newton.

gentă, plasată între obiectiv şi imaginea reală A'B' dată de acesta, astfel
încât A'B' să joace rolul de obiect virtual pentru ocularul divergent.
Luneta astfel obţinută se numeşte luneta lui Galilei (fig. 4.47).
Telescopul este un instrument optic pentru observarea obiectelor înde­
părtate, al cărui obiectiv Ob este constituit dintr-o oglindă (sferică sau
parabolică). Folosirea oglinzilor ca obiectiv are avantajul că acestea sunt
lipsite de aberaţii cromatice şi realizează o creştere a calităţii imaginii
datorită creşterii dimensiunii obiectivului (diametrul oglinzii unui mare
telescop este de 5,5 m. faţă de diametrul unei lunete mari care este de
aproximativ 1 m). Imaginea formată de obiectiv este preluată de o oglindă
plană 0 (aşezată înclinat faţă de axul optic al obiectivului) şi trimisă
spre ocularul Oc (fig. 4.48). în figura 4.48 este arătat mersul razelor de
lumină într-un telescop cu vedere laterală (telescopul lui Newton).

PROBLEMĂ REZOLVATA

Obiectivul unei lunete astronomice are distanţa focală / = 1,2 m (fig. 4.49).
a) Ce convergenţă trebuie să aibă ocularul astfel încât grosismenul lunetei să fie
G «= 60?
b) Luneta fiind afocală, în ce sens şi cu ce distanţă trebuie deplasat ocularul în raport
cu obiectivul pentru a obţine pe o placă fotografică o imagine de 5 ori mai mare decât
cea care s-ar obţine numai cu ajutorul obiectivului? La ce distanţă l faţă de ocular trebuie
plasată placa fotografică?
c) Imaginile a două stele se percep distinct atunci când distanţa dintre ele, măsurată
pe placa fotografică este mai mare decât d = 3 • l0 - 4 cm? Care este cea mai mică dis­
tanţă unghiulară dintre două stele pentru ca imaginile lot să poată fi separate pe placa
fotografică in condiţiile de la punctul b)?
 Fig. 4.49. Pentru problema rezolvată.

Rezolvare: a) Conform relaţiei (4.59):

fob 1 G 60
G = — . Deci — = — = — = 50 dioptrii.
foc foc fob 1,2

b) Imaginea, fiind plasată pe placă, este reală. Deoarece luneta afocală formează o ima­
gine virtuală, ocularul lucrând ca lupă, ocularul trebuie îndepărtat de obiectiv astfel încât
imaginea formată de acesta să fie plasată la o distanţă mai mare de ocular decât f ot. Fie
aceastâf distanţă x x = — {foc + d).
Aplicând formula lentilelor pentru ocular, se obţine:

fi _ 1_____ = J_
x't ~ ( f o c + d) foo

*•
Din expresia măriru, p = — , rezultă :

*» = P*i = —PCfoc + d) ■
1 1 1
— P(/oc ■+■ d) foc + d foc

1 - 1 fo c - 0 ,02
= — => d = - — = --------- = 0,004 m.
— P(Joc + d) fo 3 -5

Placa trebuie plasată la distanţa l — x\— — P{foc -f d) = —(—5)(0,02 -f- 0,004) = 0,12 m
de ocular. —

c) Imaginea A XB X dată de obiectiv va fi A XB X= —6 • 10 ~T m (este sub axă) şi

P
se formează în focar. Distanţa unghiulară dintre stele este:
AXBX 6 • 10~
= 3 • 10~» rad.
fob 0,02

PROBLEME

1. Construiţi imaginea unui punct exterior axei optice principale într-o oglindă sferică con­
cavă şi într-una convexă. ,
2. Analizaţi felul imaginii (reală sau virtuală, dreaptă sau răsturnată) într-o oglindă con­
cavă în funcţie de poziţia obiectului în raport cu e a :
xx = - c o ; ar, e ( - c o , - 2 f ) ; x x = - 2 / ; xx e (-2 / , - f ) •
e ( - / . 0 ) ; xx = 0.

12 — Fizică, cl. a Xl-a 177

 3. Arătaţi că în cazul oglinzilorconvexe, totdeauna imaginea este virtuală, dreaptă şi
mai mică decât obiectul.
4. Construiţi şi analizaţi imaginea unui obiect într-o oglindă plani (R — co).
5. Demonstraţi că o rază ce părăseşte o lamă cu feţe plan-paralele este paralelă cucea
incidenţă.
fi. Construiţi imagini în lentile subţiri pentru xx cuprinsintre aceleaşi limite ca In pro­
blema 2. Analizaţi felul imaginii şi mărimea ei.
7. Arătaţi că în cazul sistemelor afocale, mărirea sistemului este independentă de poziţia
obiectului şi a imaginii, depinzând numai de distanţele focale f x şi /, ale celor două
lentile. - >

8. Raza de curbură a unei oglinzi concave este de 80 cm. La ce distanţă de oglindă tre­
buie aşezat un obiect, pentru ca imaginea lui reală să fie de două ori mai maTe ca o-
biectul? Dar în cazul în care imaginea este virtuală?
R : xx = —60 cm ; xx = —^0 cm.
9. Raza de curbură a unei oglinzi convexe (retrovizoare) este de 40 cm. Un obiect este
situat la 10 m depărtare de oglindă. La ce distanţă de oglindă se formează imaginea ?
, IÎ : = 19,6 cm.
10. Să se arate că o rază de lumină care se reflectă consecutivpe douăoglinzi plane per­
pendiculare între ele, după reflexie îşi schimbă sensul.
11. Un obiect luminos A este aşezat la 40 cm de o oglindă concavă, având distanţa focală
de 0,3 m. Unde trebuie aşezată o oglindă plană, perpendiculară pe, axa celei dintâi,
pentru ca razele care pornesc din A după reflexii pe cele două oglinzi să conveargă
tot în A ?
R : d = 80 cm de oglinda concavă.
12. Un obiect luminos rectiliniu A B este proiectat pe un ecran aşezat la 5,10 m de obiect
de către o oglindă concavă. Dacâ imaginea este de 16 ori mai mare decât obiectul să
se determine distanţa focală şi poziţia oglinzii faţă de obiect.
H : f — —32 cm ; xx — —34 cm.
13. Fie un punct luminos care se găseşte pe faţa plană a unui dioptru de forma unei ca­
lote sferice din sticlă (n =j 1,5). înălţimea calotei este de 3 cm, iar raza sferei din care
face parte 5 cm. La ce distanţă de vârful dioptrului se va forma imaginea? Care este
mărirea (3 dată de afeest sîs{em?
R : x2 =*= —2,5 cm ; (3 = 1,25.

14. Un semicilindru este confecţionat din sticlă cu indicele de refracţie n = Pe faţa

plană cad raze de lumină sub un unghi i = 45°. Razele de lumină se află într-un plan
perpendicular pe axa cilindrului. Pe ce porţiune a suprafeţei cilindrice ies razele de lu­
mină? (Olimpiada internaţională, Budapesta, 1968). *
R : 75° < <p < 165°.
15. O lentilă convergentă formează o imagine reală şi de 4 ori mai mare decât un obiect.
Ştiind că distanţa dintre obiect şi imagine este de 60 cm, să se a fle ;
a ) poziţia obiectului şi a imaginii;
b ) distanţa focală a lentilei.
R : xx — —12 cin ; = 48 c m ; / = 9,6 cm.
 16. Convergenţa unei lentile este de 5 dioptrii. La ce distanţă de lentilă trebuie aşezat un
obiect pentru a se obţine o imagine virtuală situată la 15 cm de lentilă?
60
I I : x. = — — cm.
1 7
17. Cum variază distanţa focală a unei lentile dacă introducem lentila într-un lichid al
cărui indice de refracţie este egal cu cel al lentilei ?
R : / = oo.
1 8 . Două lentile subţiri biconvexe identice cu distanţa focală / = 20 cm şi « = > 1 ,5 cen­
trate pe acelaşi ax, sunt puse în contact. Se umple cu lichid spaţiul rămas liber între
lentile. Imaginea unui obiect situat la o distanţă de 20 cm de sistem este reală şi si­
tuată la o distanţă de 60 cm de sistem. Să se determine indicele de refracţie al lichidului.
4
R: n = — .
3
19. Două lentile convergente având convergenţele Cx — 10 dioptrii şi C2 = 20 dioptrii sunt
centrate pe acelaşi ax optic la distanţa de 15 cm una de alta. Un obiect perpendicular
pe axul optic este plasat la 20 cm înaintea lentilei mai convergente. Să se găsească pozi­
ţia şi mărimea imaginii sale. Să se arate că mărimea imaginii nu se schimbă când o-
biectul se deplasează în lungul axului.

R : xt — —50 cm în raport cu prima lentilă; 3 = —^ -sistem afocal, deci mărimea

/*
imaginii nu depinde de poziţia obiectului.
3
20. Cu ajutorul unei lentile convergente, subţiri, din sticlă cu n = — s-a obţinut imagi­

nea reală a unui obiect la distanţa de 10 cm de lentilă. Cufundând obiectul şi lentila în

apă, fără să se schimbe distanţa dintre ele, imaginea s-a obţinut la distanţa de 60 cm
de lentilă. Să se determine distanţa focală a lentilei în aer, dacă indicele de refracţie
4 '
al apei este ri — — .

R : / = 9 cm.
• 21. La ce distanţă de o lupă, care are / = 5 cm, trebuie aşezat un obiect, pentru ca ima­
ginea virtuală, mai mare ca obiectul, să se formeze la distanţa optimă de vedere pentru
un ochi normal (S = 25 cm ; lupa se ţine lângă ochi)?
"R : Xi = 4,17 cm.
22. Distanţa focală a obiectivului unui microscop este de 4 mm. Obiectul de pe măsuţa
microscopului se află la 4,2 mm de obiectiv. De câte ori măreşte obiectivul?
R : 3 = —30.
2 3 . Distanţa focală a obiectivului unui microscop este de 3 mm. Obiectul de pe măsuţa
microscopului se află la 3,1 mm de obiectiv. Distanţa focală a ocularului este de 5 cm.
Care este puterea microscopului? Care este grosismentul lui?
R : P — 600 dioptrii; G = 150 x.
s.
24. Putem construi o lunetă astronomică, dacă în locul lentilei obiectiv a unui microscop
punem lentila unor ochelari? Câte dioptrii trebuie să aibă lentila, dacă grosismentul
lunetei devine 50x, iar ocularul este o lentilă convergentă cu distanţa focală / = 5 cm ?
1
R : C0b = — = 0,4 m *.
Job

179
25. în faţa unui aparat fotografic se aşază o riglă gradată în cm. Rigla se găseşte la o
astfel de distanţă încât imaginea ei prinsă pe sticla mată a aparatului este egală cu
obiectul. Care este distanţa focală a obiectivului fotografic, dacă distanţa intre riglă
şi geamul mat este de 60 cm?
R : / = 15 cm.
2G. într-un telescop este folosită o oglindă concavă cu o rază de curbură R = 2 m. în
focarul principal al oglinzii se găseşte un receptor de radiaţii sub forma unui disc.
Discul este aşezat perpendicular pe axa optică a telescopului. Cât de mare trebuie să
fie receptorul, pentru ca el să capteze întreaga radiaţie reflectată de oglindă? Dimen­
siunea transversală a oglinzii (diametrul, calotei sferice) este 2a = 50 cm. De câte ori
se micşorează radiaţia înregistrată de receptor, dacă dimensiunile sale se reduc de opt
ori ?

Observaţie, a ) în calcule, pentru x 1, se poate folosi aproximativul — ** — 1 — ~ ;

b ) se neglijează difracţia.
(Olimpiada internaţională de fizică. Moscova, 1970).
S
R : x = 1,95 mm; — = 4, deci radiaţia înregistrată de receptor se reduce de 4 ori.
✓

4.7. INTERFERENŢA LUMINII

4.7.1,. Xoţiuni generale. La fel ca la interferenţa undelor mecanice,

prin interferenţa luminii se înţelege compunerea (suprapunerea) în acelaşi
loc a două sau mai multor oscilaţii luminoase.
Spre deosebire de undele mecanice la care rezultatul interferenţei se
putea observa direct urmărind amplitudinea rezultantă, în cazul luminii
rezultatul interferenţei se poate aprecia numai după intensitatea luminoasă
în punctul respectiv. în capitolul de fotometrie am definit o intensitate
ce caracterizează izvorul de radiaţie (intensitate de izvor). Vom defini
intensitatea câmpului luminos, adică o mărime proporţională cu energia
conţinută în unitatea de volum a câmpului electromagnetic, deci cu den­
sitatea de volum w de energie radiantă. Deoarece dintre cele două com­
ponente — electrică şi magnetică — ale undei electromagnetice, efectul

Fig. 4.51. Sursă de lumină

formată din N dipoli emi­
ţători orientaţi după o sin­
gură direcţie.
componentei magnetice este nesemnificativ asupra senzaţiei vizuale, se
va considera exclusiv influenţa componentei electrice, E. L,a studiul câmpului
electromagnetic am văzut că :
w = eE 2.
Scriind elongaţia câmpului electric al undei sub forma E = E 0 sin a t,
obţinem :
w — zEl sin 2 tot.
Ochiul, sau orice alt receptor optic prezintă o anumită inerţie şi din
acest motiv el va sesiza acţiunea medie în timp a acestei energii. Valoa­
rea medie în timp a lui E 2, notată cu E , o vom numi intensitate lumi­
noasă în punctul considerat. Deci avem I ~ E l, deoarece valoarea medie
în timp a lui sin2 tot este o constantă. Sursele luminoase clasice sunt alcă­
tuite din atomi pe care îi vom considera ca fiind dipoli electrici micro­
scopici (dimensiunea lor fiind de ordinul a 10_8 cm) şi care atunci când
sunt puşi în oscilaţie emit unde luminoase în toate direcţiile din spaţiu
având vectorii intensitate a câmpului electric orientaţi haotic (fig. 4.50).
Dacă toţi dipolii elementari ar avea aceeaşi orientare în spaţiu (fig. 4.51),
undele electromagnetice sosite în punctul P ar avea vectorii electrici
orientaţi după o singură direcţie (lumină polarizată liniar).
Ecuaţia ,oscilaţiei dipolului k este de forma (vezi 1.3'):
y = A sin (tot -f <pM).
Câmpul emis de un dipol k la distanţa r este dat deci de relaţia
(vezi 1.28) :

E h — E k0 sin [tot - f <pA0

m

Notând cu «p* = <pA0---------—diferenţa de fază a undei la distanţa rk

X
de dipol, unde cpA0 este faza iniţială, T perioada şi X = cT lungimea de
undă a undei luminoase, în cazul în care undele sosite în punctul P ar
fi paralele, contribuţia tuturor undelor date de cei N dipoli ai sursei
va fi suma acestora, adică :

E = £ E m siî* '(«* +'?*)• (4-61)

A=1
Dacă yk0 şi rk nu s-ar modifica în timp, suma (4.61) s-ar putea cal­
cula relativ uşor. Pentru o sursă reală însă aceşti doi parametri nu sunt
constanţi în timp, deoarece atomii substanţei emiţătoare sunt în perma­
nentă mişcare haotică ceea ce înseamnă că şi rh variază haotic. Pe de
altă parte, atomii nu emit unde în mod continuu, ci la intervale întâm­
plătoare de timp, astfel că fazele iniţiale ale fragmentelor de undă
au şi ele valori cu totul întâmplătoare. Din acest motiv, într-un punct
oarecare, se va observa o iluminare medie în timp, dată de cei N dipoli.
O asemenea sursă se numeşte sursă de lumină necoerentă.
 Fig. 4,52. Două surse de
lumină punctiforme care
emit radiaţii de aceeaşi
frecvenţă. Care va fi în
acest caz iluminarea într-un
- punct P ?

Ţinând seama de procesul de emisie al celor N atomi din care este

formată o sursă reală, tragem concluzia că sursele de lumină reale sunt
surse necoerente. Să considerăm două surse de lumină punctiforme Sx şi
S2, care emit radiaţii paralele de aceeaşi frecvenţă (fig. 4.52). în punctul
P, elongaţiile E x şi E 2 vor fi descrise de ecuaţiile următoare :
E x = E 10 sin (tot + 9i),
. E 2 = E 20sin (tot + y2). (4.62)
Pentru simplitate vom considera că cele două unde au aceeaşi ampli­
tudine, adică, E 10 = E 20 = E 0. Atunci, elongaţia rezultantă E în punctul
P va f i : *
E = E y + E 2 = E 0[sin (co/ + q>x) + sin (tot -+ <p2)],
sau :

E = 2 E 0 cos —-----— sin [tot + ■ (4.63)

2 1 . 2
Oscilaţia rezultantă este deci tot o oscilaţie sinusoidală, având aceeaşi
frecvenţă ca şi cele două undedin care se compune, iar amplitudinea

A = 2E 0 cos — ----- — şi faza 9 = ^1 ~^~ ,

2 2
a d ic ă :

E = A sin (tot -f 9).

Dacă diferenţa de fază A<p — 91 — 92 este constantă în timp, spunem
că cele două unde, respectiv cele două surse sunt coerente. în acest caz
amplitudinea undei rezultante este constantă în timp, ceea ce înseamnă
că iluminarea în punctul P va fi aceeaşi în decursul timpului, iar valoa­
rea acesteia depinde de valoarea diferenţei de fază 9! — 92.
în cele ce urmează se vor studia metodele de obţinere a undelor
coerente în optică.
4.7.2. Obţinerea undelor coerente în optică; dispozitive interferenţiale.
Ideea de bază pentru obţinerea pe cale experimentală a două sau mai
multe unde coerente este simplă. E a constă în următoarele : din fluxul
luminos emis de o sursă monocromatică se separă spaţial, printr-un pro-

182
cedeu oarecare, două fascicule de lumină care ulterior se unesc din nou.
Cele două fascicule sunt coerente deoarece, provenind de la aceeaşi sursă,
conţin în mod identic toate undele elementare emise de atomii sursei
monocromatice.
Astfel, într-un punct oarecare din câmpul de interferenţă va avea loc
compunerea unor unde care, la un moment dat, prezintă proprietăţile:
a) au aceeaşi frecvenţă (provin de la acelaşi dipol elementar) ;
b) au aceeaşi diferenţă de fază (provenită din aceeaşi configuraţie
geometrică ce rămâne neschimbată).
Cele două unde au vectorii intensitate a câmpului electric - E paraleli,
în punctul de interferenţă:
E — Ex E 2.
Din. multitudinea dispozitivelor cti ajutorul cărora, se pot obţine fas­
cicule coerente, vom descrie două.
a) Dispozitivul lui Young. Dispozitivul lui Young are o importanţă,
deosebită, deoarece cu ajutorul lui s-a realizat prima experienţă de inter­
ferenţă, prin care s-a demonstrat valabilitatea principiului'lui Huygens
în optică şi prin aceasta valabilitatea teoriei ondulatorii a luminii.
Acest dispozitiv constă dintr-o sursă de lumină S (un filament drept
subţire incandescent, prevăzut cu un filtru optic care lasă să treacă
numai radiaţii de o anumită lungime de undă), un paravan opac PO în
care sunt practicate două fante dreptunghiulare F x şi F 2 paralele atât
între ele cât şi cu filamentul incandescent şi un ecran E (fig. 4.53, a).
Punctele de pe frontul de undă situate în dreptul fantelor, conform
principiului Huygens emit noi unde. în aranjamentul de faţă aceste
fronturi sunt cilindrice deoarece sunt emise de un filament subţire cilin­
dric. Astfel, cele două fante devin surse de lumină coerentă, deoarece
undele emise de ele provin de pe aceeaşi suprafaţă de undă.
Schematic, dispozitivul este reprezentat în figura 4.53, b.
Vom nota cu 21 distanţa dintre sursele şi S 2, adică distanţa dintre
cele două fante, cu rx şi r2 distanţele dintre surse şi un punct oarecare
P de pe ecran. Fie D distanţa dintre planul, suselor şi ecran şi x = OP,
distanţa dinţre planul MO de simetrie al sistemului şi punctului conside­
rat p. - .

X
PO E
p

a
Fig. 4.53. Schema dispozitivului Young; a ) de principiu; b ) simplificat.

183
 Presupunem că sursele secundare S, şi S 2 oscilează după legea
2 7t
E' = £ 0s in — t. Ecuaţiile cclor două unde în punctul P vor fi:

£, = E 0s in ^ f( - i j ; (4.64)

E t — E 0 sin

iar elongaţia rezultantă :

E = Ex+ E2= E0
sinl ( * " 7 ) +sin ? ( ' " ? ) }
Transformând suma din paranteză într-un. produs obţinem :
2tt r2 — r x . 2n ( rx + r2 \ ,A CCv
E = 2E 0 cos — • —------ - sin — \t ------------- — . (4.65)
T 2c T\ 2c I '
Amplitudinea undei rezultante este^
. n r. 2n (r2 — rt) n(r2 — r x)
A = 2 E n cos — —------ = 2 E 0 cos ——------ — .
2 cT X

Intensitatea luminoasă în punctul P va f i :

/ ~ A2 = 4E 2 cos2 - ^ 2. .(4.66
X
Intensitatea luminoasă 7 va fi maximă în punctul P, în cazul în care

cos2— (r2 — r x) = 1 , adică atunci când diferenţa de drum r 2 — r x = 2k — ,

X 2
unde k este un număr întreg (0#± 1 , ± 2 , . . . ) şi minimă dacă r 2 — r x =

= {2 A + 1 ) A .

Diferenţa r2 — rx este o diferenţă de drum geometric, reprezentând

diferenţa dintre distanţele parcurse de lumină în vid până în punctul P.
Dacă într-un mediu transparent având indicele de refracţie n, lumina
străbate o distanţă r, produsul nr se numeşte drum optic şi se notează
cu (r ) .
( r ) — nr.
Deci, dacă în dispozitivul lui Young spaţiul dintre fante şi ecran ar
fi un mediu transparent cu indicele de refracţie n, atunci diferenţa de drum
optic ar fi n(r2 — rx). în acest caz, condiţia de maxim sau minim va f i:

n[r2 — r x) = 2 k — respectiv n(r2 — rx) = (2k + 1 ) — .

2 2

184
 Prin urmare, ca rezultat al interferenţei staţionare a undelor cilindrice
coerente, provenite din Sx şi S 2 se vor forma pe ecranul E o serie de
benzi numite şi franje rectilinii, luminoase şi întunecoase (maxime şi
minime), perpendiculare pe planul desenului deci paralele între ele.
Interfranja. Determinarea lungimii de undă. Din figura 4.53, b se obţin
următoarele relaţii:
% ' 8
te 0 = — şi sm 0 = — ,
D 21
8 = r2 — rx fiind diferenţa de drum. Pentru unghiuri 0 foarte mici,
tg 0 ~ 0 şi sin 0 ~ 0. Rezultă :

JL - —
D ~ 21
Notând cu xk valoarea lui x în punctul în care intensitatea este
maximă, adică în care este satisfăcută condiţia r2 — rt = kX, relaţia de
mai sus devine :
2xhl kD\
— — = k\, de unde xk = ------ . (4.67)
D 21
Pentru un ordin de interferenţă imediat superior £ + 1, relaţia (4.67)
se va scrie :
{k + 1 )D\
xk+i =
21
\ "
Distanţa dintre două maxime (sau două minime) consecutive se nu­
meşte inUrfranjă şi se notează cu i :

i = **+, — xk — . (4.68)

în cazul experienţei lui Young, interfranja este deci o constantă (nu

depinde de x), ceea ce înseamnă că franjele sunt echidistante pe ecranul E.
Relaţia (4.68) poate servi la determinarea lungimii de undă. Astfel,
măsurând distanţa dintre sursele coerente 21, distanţa D şi interfranja i
lungimea de undă se va determina cu formula :
2li
X= — . (4.69)
D
Dispozitivul lui Young este un dispozitiv interferenţial cu două fascicule
coerente. Formulele deduse aici sunt valabile în cazul oricărui dispozitiv
cu două fascicule coerente, dacă schema dispozitivului se poate reduce
la cea din figura 4.53, b.
Interfranja i va fi mai mare sau mai mică, după cum ecranul E se
află la o distanţă mai mare sau mai mică, aşa cum arată atât relaţia
(4.68), cât şi figura 4.53, a. Regiunea din spaţiul în care are loc interfe­
renţa este destul de mare, franjele formându-se pe ecran pentru orice
poziţie a lui în această regiune. Astfel de dispozitive formează deci franje
uelocalizate. în general, dacă izvoarele coerente sunt punctiforme, sau
filiforme, interferenţa este nelocalizată.

185
PROBLEMĂ REZOLVATĂ

Un dispozitiv Young are următoarele caracteristici: distanţa dintre fante 21 = 3,3 mm

distanţa de la fante la ecran D = 3 m, lungimea de undă a radiaţiei folosite X = 550 nm.
a ) Să se calculeze interfranja i.
b ) Se introduce in drumul unuia dintre fasciculele care interferă o lamă de sticlă plau-
paralelâ de grosime e = 0,01 mm. Fasciculul cade perpendicular pe suprafaţa lamei. Să se
„determine sensul deplasării franjelor şi expresia deplasării.
c) Ştiind că franjele s-au deplasat cu Ax — 4,73 mm, să se afle indicele de refracţie
n al sticlei.
Rezolvare. Vom folosi figura 4*53, &* Presupunem că lama de sticlă a fost introdusă în
drumul fasciculului S\ 1,P .
a ) Interfranja se află folosind relaţia (4.68):
-XD 550 • 10“* mm •3 • IO3 mm
i — — — ----------------------- --------------------= 0,5 mm.
* l 3,3 mm
Menţionăm că interfranja i este independentă de prezenţa sau absenţa lamei în fascicul.
b ) Drumul optic este: (SXP) = r x — e + ne (cu lama pusă), iar (S2P ) — r2.Difere
de drum dintre cele două fascicule va f i :
8 = (SZP) — (SXP) = r2 — r x + e — ne — r 2 — r 1 — e(n — 1).
Pentru ca in P să avem un maxim de interferenţă, trebuie ca 8 — k\.
D eci:
r 2 — r t — e(n — 1) = kX.
21
Diferenţa ^ — rx= — xk, deci diferenţa de drum optic se va scrie:

21
— xk - e(n — 1) = k X.

De unde:
' t D kD\ DX
= — [AX + e{n - 1)] = -f ■ (n - l)e. (4.70)

‘ kD\
Termenul------- = reprezintă poziţia maximului de ordin k în absenţa lamei.
21 i
DX-
Ţinând seama de expresia interfranjei i = — , din expresia (4.70) se poate scrie dis­

tanţa cu care s-a deplasat maximul de ordin k faţă de poziţia acestuia în absenţa lam ei:

Ax = xk - xk0 = ~ (n - 1).

Mărimile i, e, X şi (n — 1) fiind pozitive, înseamnă că Ax este pozitiv, adică xk — x^0 > 0 .

Aceasta înseamnă că franjele se deplasează-în direcţia -j-x.
c) Din formula deplasării franjelor Ax, obţinem:
XAr 550 • 10_# mm • 4,73 mm
n = ------- + 1 = 1 + --------------------------------------- = 1,52.
ie 0,5 mm • 0,1 mm

b) Interferenţa localizată. Lame subţiri. în paragraful precedent am

obţinut două fascicule coerente prin divizarea frontului de undă. Un fas­
cicul de lumină poate fi divizat cu una sau mai multe suprafeţe reflec-

186
tătoare, de pe care o parte din lumină se reflectă, iar altă parte se
transmite.
în natură putem observa adeseori fenomene de interferenţă, folosind
drept izvor de lumină, lumina zilei. Un asemenea tip de interferenţă
are loc la iluminarea unei pelicule transparente, subţiri, când descompu­
nerea undei de lumină necesară pentru realizarea fasciculelor coerente se
obţine prin reflexia luminii pe faţa superioară şi pe cea inferioară a peli­
culei (fig. 4.54). Undele 2 şi 3 sunt coerente, deoarece provin din una
şi aceeaşi undă. Starea, de interferenţă este determinată de diferenţa: de
fază dintre cele două unde (2 şi 3). Dacă lumina folosită este lumină
albă, pelicula subţire apare colorată.
Acest tip de interferenţă numit uneori „culorile lamelor subţiri” se
observă uşor la : peliculele' balonaşelor de săpun, petele de ulei sau de
petrol 'care apar pe suprafaţa apei de pe străzi etc. Vom studia două
forme de lame subţiri transparente.
Lam a cu suprafeţe plan-paralcle (fig. 4.55). Fie d grosimea lamei şi n
indicele de refracţie. Diferenţa de drum optic dintre cele două raze, 2
şi 3, care interferă va f i :

( I .) - <£,) = n(A B + BC) (4.71)

unei semiunde ca şi în cazul reflexiei undelor mecanice pe un mediu

mai dens. Exprimând segmentele A B — BC şi AD în funcţie de unghiul
de incidenţă i, de unghiul de refracţie r şi de grosimea lamei d obţinem :

Fig. 4.54. Reflexia luminii Fig. 4.55. Mersul razelor

pe cele două suprafeţe ale într-o lamă plan-paralelă.
unei pelicule subţiri aflată
în aer.

187
 sm r sin x
Deoarece AC = 2d tg r = 2d , n = relaţia de mai sus devine:
cos r sin r

5 = 2nd cos r A---- . (4.72)

2
în cazul incidenţei normale (i = 0) şi din legea refracţiei n sin r =
= sin x reiese că şi unghiul de refracţie r = 0 şi cos r = 1 . în acest caz
relaţia (4.72) devine :

S = 2 dn + — . (4.73)
o
Toate razele ce cad pe lama sub acelaşi unghi de incidenţă i ca şi x
raza 7, la reflexie pe cele două suprafeţe, vor da naştere la raze reflec­
tate paralele între ele, respectiv paralele cu razele 2 şi 3. Toate razele
paralele adunate într-un singur loc în spaţiu vor interfera. Starea de
interferenţă va fi determinată de relaţia (4.72) respectiv (4.73), în cazul
incidenţei normale. Strângerea razelor paralele se poate face cu ajutorul
unei lentile convergente. Interferenţa razelor paralele o putem observa şi
privind lama plan-paralelă cu ochiul liber acomodat pentru vedere la
depărtare (la infinit). Franjele obţinute prin interferenţa razelor paralele
sunt localizate la infinit.
Pana optică. Dacă cele două suprafeţe plane ce delimitează lama sub­
ţire fac un unghi mic între ele, pelicula din mediul respectiv formează
o pană (fig. 4.56). Fie n indicele de refracţie al mediului din care este
formată pana, a unghiul penei, SA rata incidenţă şi razele coerente AC
şi BD. Punctul de localizare a franjei ce corespunde razei incidente SA
va fi în M, la intersecţia prelungirilor razelor AC şi BD. Toate punctele
de localizare a franjelor provenite de la raze incidente paralele cu S^4
se vor afla într-un plan P ce trece prin vârful penei O.
Dacă fasciculul incident este perpendicular pe faţa superioară a penei,
ţinând cont că unghiul a este foarte mic (de ordinul minutului), planul
de localizare a franjelor se va afla în interiorul penei, practic pe suprafe­
ţele penei. Din acest motiv se spune că franjele sunt localizate pe lamă.
Starea de interferenţă într-un punct dat de pe lamă este determinată de
grosimea lamei în acel punct (franje de egală grosime). Franjele formate

M
l7ig. 4.56. O pană dintr-un mediu cu Fig. 4.57. Determinarea interfranjei la
indicele de refracţie n. o figură de interferenţă dată de o pană.

188
vor corespunqLe deci diferenţei de drum optic determinată de diferitele
grosimi ale penei. Ele sunt franje drepte, paralele între ele şi cu muchia
penei- şi echidistante. Condiţia de maxim sau de minim este determinată
de relaţia (4.73).
La incidenţă normală, interfranja i se calculează astfel: fie d o gro­
sime oarecare a penei pentru care avem un maxim de ordin k (fig. 4.57).
Din relaţia (4.73) obţinem :

2 ndk -)-----= k\,

2
pentru maximul de ordin k şi

2 ndk+x -f — = (k -f 1)X,

pentru maximul de ordinul k + 1 .

Rezultă :

dk.VA — dk = — = oii, conform figurii.

2n
Interfranja este dată de relaţia :

*•= — . (4.74)
2 aw
Interferenţa pe lame subţiri se obţine cu surse de lumină nepuncti­
forme, întinse. Deşi razele paralele provin din puncte diferite ale sursei,
interferenţa are loc datorită grosimii foarte mici a peliculei subţiri.
Cu ajutorul a două lame de sticlă se poate forma şi o pană de aer.
Faţă de cele studiate anterior, deosebirea constă în faptul că pierderea
de semiundă are loc la reflexia pe suprafaţa inferioară a penei (fig. 4.58).
Interferenţa produsă pe lame subţiri are foarte multe aplicaţii în teh­
nică. Astfel, o peliculă subţire plan-paralelă (transparentă) poate servi
fie ca strat antireflex, fie ca strat reflectător. Dacă undele reflectate pe
cele două feţe ale peliculei sunt în antifază la ieşirea din lamă, atunci
prin interferenţă ele**se distrug. Dimpotrivă, dacă grosimea peliculei şi
indicele de refracţie al acesteia sunt astfel alese încât cele două unde
reflectate să se adune (sun£ în fază) la interferenţă, unda rezultată se va
întări (fig. 4.59). Cu ajutorul mai multor straturi subţiri depuse pe o
suprafaţă de sticlă, de exemplu, se poate obţine o oglindă ce reflectă
aproape în întregime întregul flux luminos incident (peste 99% ).
Pana de aer este folosită pentru veri­
ficarea calităţii suprafeţelor. în acest scop / 23

se formează o pană de aer cu o supra­

faţă etalon (suprafaţa apei liniştite sau a
mercurului de exemplu) şi suprafaţa su­
pusă controlului. Aceasta din urmă pre­
zentând abateri de la planeitate (asperităţi,

189
 *-

Pig. 4.59. Undele reflectate Fig. 4.60. Deformarea fran­

pe cele două suprafeţe ale jelor de egală grosime, da­
unei pelicule subţiri (strat per­ torată abaterilor de la pla-
fect reflect ător). neitate.

defecte), franjele de egală grosime nu vor fi drepte şi paralele, ci nişte

linii ondulate'in funcţie de grosimea penei (fig. 4.60j.

PR O B LEM Ă REZO LVATĂ

Pe o pană de sticlă având indicele de refracţie n = 1,5 cade normal un fascicul de lu­
mină monocromatică cu X = 600 nm. Numărul de franje pe un Centimetru este 10. Să se
determine unghiul penei.
Rezolvare. Din relaţia interfranjei (4.74) obţinem :
X
a
2ni
Dacă numărul de franje pe un cm este 10, înseamnă că-interfranja i = 10 mm/'l0 =»
= 1 mm. Unghiul penei va f i :
0,6 • 10“* mm *
a = ----------------------- = 2 • 10~« rad.
2 • 1,5 • 1 mm
Transformând radianii in secunde, obţinem a = 41,2".

PRO BLEM E

1. Frecvenţa unei unde ‘luminoase este v = 5 • 1014s *. Să se calculeze lungimea de undă

a acestei radiaţii in sticlă cu indicele de refracţie n = 1,5.
I I : 400 nm.
2. Lungimea de undă a radiaţiei galbene de Na in vid este X = 589 nm. Care este lungimea
de undă a acestei radiaţii in apă (n = 4/3) şi în sticlă (n = 3/2) ?
R : 441,75 nm ; 392,66 nm.
3. într-un interval de timp oarecare, frontul de undă a luminii galbene de sodiu a par­
curs în sticlă (n = 3/2) o distanţă de 10 mm. Ce distanţă va parcurge acest front in
acelaşi interval de timp în apă (n = 4/3) ?
P : 11,25 mm.
4. Diferenţa de drum optic dintre două raze monocromatice care interferă, este 0,3 X.
Să se determine diferenţa de fază dintre cele două unde. ,
R: 0,6 7c.
/
190
5. în experienţa lui Young se lucrează cu o radiaţie monocromatică cu X = 6 • 10“7 m.
Distanţa dintre fante este 1 mm, iar distanţa de la fante la ecran 3 m. Să se găsească
poziţiile primelor trei franje luminoase.
R : 0 ; 1,8 ; 3,6 mm.
6. De câte ori se va mări interfranja pe ecran, în experienţa lui Young, dacă filtrul verde
(X = 5 • IO-6 cm) din faţa fantelor se înlocuieşte cu un filtru roşu (X = 6,5 • 10~* cm) ?
R : 1,3 ori.
7.în experienţa lui Young, în drumul- unuia dintre fasciculele care interferă, s-a introdus
o plăcuţă de sticlă plan-paralelă. Fasciculul cade perpendicular pe Suprafaţa lamei de
sticlă. Prin introducerea lamei în fascicul, figura de interferenţă s-a deplasat pe ecran
astfel încât franja centrală luminoasă a luat locul celei de a 5-a franje luminoase obţinută
în absenţa lamei din fascicul. Indicele de refracţie al sticlei este n = 1,5, iar lungimea
de undă a luminii cu care se lucrează este X = 6 • IO-7 m. Să se determine grosimea
, lamei de sticlă. \
R : 6 fim.
9
8. în drumul unuia dintre fasciculele care interferă în dispozitivul lui Young s-a introdus
perpendicular pe acesta, o placă de sticlă de 2 cm grosime. Sticla din care este făcută
placa este neomogenă, adică este alcătuită din straturi paralele având indicele de refrac­
ţie de valori diferite. Straturile se aşază paralel cu fasciculul.
Să se calculeze cu cât poate să difere indicele de refracţie pentru ca variaţia corespun­
zătoare de drum optic să nu depăşească 10~3 mm.
R : 5 • 1 0 _S.

9. O peliculă din soluţie de săpun, când se află în poziţie verticală, formează o pană, dato­
rită scurgerii lichidului. Se observă figura de interferenţă în lumina reflectată. Să şe
afle unghiul penei, dacă pe 2 cm lungime a penei se aşază 5 interfranje. Indicele âe
refracţie al soluţiei este n = 4/3, iar lumina cu X = 550 nm cade sub incidenţă normală.
R : 10,66".
10. O peliculă din soluţie de săpun aşezată vertical formează o pană. Interferenţa se ob.
servă în reflexie printr-o sticlă roşie care lasă să treacă lumina monocromatică cu
X = 6,3 • IO-6 cm. Interfranja astfel observată este de 3 mm. După aceasta, se priveşte
pelicula printr-o sticlă albastră. Se consideră că în timpul experienţei pelicula nu se
schimbă şi lumina cade sub incidenţă normală. Să se determine interfranja în lumina
albastră (X = 4 • 10 ~b cm).
\ R : 1,9 mtn.

11. Pe o pană de sticlă cu n = 1,5 cade normal un fascicul de lumină cu X = 5,82 • IO-7 m.
Unghiul penei este de 20". Să se determine numărul de franje pe unitatea de lungime
a penei.
11 : 5 franje/cm.

4.8. DIFRACŢIA LUMINII

4.8.1. Consideraţii generale. Un fenomen important produs de lumină

care confirmă natura ondulatorie a acesteia este fenomenul difracţiei lu­
minii, descoperit în 1665 de F. M. Grimaldi.

191
/

Difracţia apare ca o consecinţă directă a principiului Huygens-Fresnel

şi constă în esenţă din ocolirea de către lumină a obstacolelor, atunci când
dimensiunile acestora sunt comparabile, ca ordin de mărime, cu lungimea
de undă a radiaţiilor folosite. Punerea în evidenţă pe cale experimentală
a acestui fenomen, inseparabil de fenomenul de interferenţă, este legată
de dificultatea faptului că lungimile de undă ale luminii sunt foarte mici.
Natura ne oferă totuşi mijloace cu ajutorul cărora putem urmări calita­
tiv fenomenul. De exemplu, dacă privim printr-un fulg de pasăre o sursă
luminoasă îndepărtată sau printr-o pânză de umbrelă, se observă o serie
de irizaţii ce se datoresc fenomenului de difracţie.
Difracţia luminii se poate pune în evidenţă pentru toată gama radia­
ţiilor electromagnetice, în fasciculul divergent, sau paralel şi pentru obsta­
cole, sau orificii de diferite forme.
Fenomenul de difracţie poate fi urmărit uşor. analizând modul de com­
portare a luminii în cazul plasării în drumul acesteia a unui paravan
M N opac de forma unui semiplan (fig. 4.61).
Ilumina care pleacă de la izvorul S în toate direcţiile şi care, în
absenţa semiplanului opac, ar da pe un ecran E o intensitate I 0 în punc­
tul P 0, dă în prezenţa acestuia, în P 0, numai 0,25/0 scăzând continuu
până la zero în regiunea de umbră, iar în regiunea luminoasă se obţin
maxime şi minime de intensitate, primul maxim (din P x) depăşind valoa­
rea 10. Cauza acestor fenomene complexe care apar la limita de separare
dintre umbra geometrică şi lumina geometrică este difracţia şi interfe­
renţa luminii.
Pentru a înţelege mai uşor fenomenul şi aplicaţiile sale practice, vom
urmări numai difracţia pe fante (deschideri) dreptunghiulare foarte în­
guste şi în particular pe reţeaua optică, atunci când se folosesc fascicule
paralele de lumină.
4.8.2. Difracţia luminii pe o fantă în lumină paralelă. Studiu calitativ.
Fenomenul de difracţie în lumină paralelă a fost studiat de Fraunhofer
care a observat că dacă se priveşte cu o lunetă un izvor luminos înde­
părtat, iar în faţa acesteia se aşază un paravan în care a fost practicat
un orificiu, atunci aspectul imaginii depinde de forma şi de mărimea
acestui orificiu. Fraunhofer a constatat că micşorând suprafaţa orificiului,
imaginea izvorului poate să se deformeze atât de mult încât să nu mai
semene cu cea obţinută în absenţa paravanului găurit.

192
 Fig. 4.62. Difracţia luminii pe o fantă Fig. 4.63. Distribuţia intensităţii l.umi-
dreptunghiulară. noase în funcţie de distanţă în figura
de difracţie.

O importanţă deosebită o prezintă difracţia produsă de o fantă drept-*

unghiulară de lăţime foarte mică M N şi înălţime mare în comparaţie
cu lăţimea (fig. 4.62).
Punctul S este izvorul de lumină monocromatică ce emite un fasci­
cul divergent, deci care generează unde sferice (desenate punctat pe
figură). Aşezând izvorul S în focarul unei lentile convergente L, aceasta
va transforma fasciculul convergent într-un fascicul paralel, undele sferice
fiind astfel transformate în unde plane. Fasciculul paralel traversează
apoi fanta M N din paravanul E lt suferind fenomenul de difracţie. Lumina
difractată este focalizată pe ecranul E 2, cu ajutorul lentilei L 2.
Pe ecranul E 2 se obţine o imagine formată dintr-o succesiune de benzi
(franje) luminoase alternate cu benzi întunecoase dispuse paralel cu fanta.
Distribuţia intensităţii luminoase din figura de difracţie este ilustrată în
graficul din figura 4.63.
Din acest grafic se observă că în locul în care lentila L 2 ar forma
imaginea fantei M N apare un maxim puternic luminos, care este urmat
apoi la distanţe egale de o serie de maxime din ce în ce mai slabe
despărţite între ele de minime nule.
Pentru a explica această figură de difracţie trebuie să folosim princi­
piul Huygens-Fresnel. în conformitate cu acest principiu, 'undele lumi-
' noase care iau naştere în dreapta pravanului E x sunt determinate de
sursele secundare de lumină dispuse în regiunea din dreptul fantei
: (fig. 4.62). Toate undele care se propagă de-a lungul unor drepte paralele
între ele sunt focalizate de lentila L 2într-un acelaşi punct, de exemp
în P (depe ecranul E 2).
Deci pentru a determina amplitudinea undei rezultante într-un punct
I oarecare al ecranului, trebuie să găsim rezultatul interferenţei în acel
punct a tuturor acestor unde secundare.
Dacă izvorul luminos S este de lumină albă, maximul central de pe
; ecran va fi alb iar de o parte şi de alta a acestuia se vor afla maxime
colorate, dispuse simetric faţă de maximul central alb.
4.8.3. Reţeaua de difracţie. Reţeaua de difracţie constă dintr-un sis­
tem de fante înguste, rectilinii, egale, paralele, echidistante şi foarte
apropiate una de alta. O astfel de reţea se găseşte în trusa de expe­
rienţe pentru liceu, realizată prin trasarea pe o placă de sticlă sau de

13 — Fizica, cl. a X l-a 193

plexiglas a unui număr N de zgârieturi rectilinii pe o distanţă L. Inter­
valele transparente dintre zgârieturi reprezintă fantele.
N
Reţeaua respectivă va avea un număr, n = — de trăsături pe unitatea
JL
de lungime şi o distanţă l — — = — între două trăsături succesive, dis-
N n
tanţă care se numeşte constanta reţelei.
în figura 4.64, a şi b este dată schematic experienţa cu o reţea R.
Un fascicul de lumină monocromatică, provenită de la un izvor 5,
transformat într-un fascicul paralel de către lentila L lt cade sub un unghi
de incidenţă i pe reţeaua R. Figura de difracţie se vede în planul focal
al lentilei L 2, pe ecranul E. Distribuţia intensităţii în figura de difracţie
poate fi calculată pornind de la principiul Huygens-Fresnel, potrivit căruia
fiecare fantă a reţelei devine sediul unor noi unde secundare, pentru
fiecare radiaţie monocromatică în parte. Să ne referim la undele secun­
dare emise după o singură direcţie (care formează cu axul optic al siste­
mului OF unghiul a) de către două fante succesive ale reţelei.
între aceste unde va exista mereu aceeaşi diferenţă de drum optic
8= _ 82, (4.75)
N x *
unde &! = /sin i reprezintă diferenţa de drum optic între undele inci­
dente pe reţeaşi 82 == /sin a reprezintă diferenţa de drum optic între
undele difractate sub unghiul a. D eci:
8 = /(sin i — sin a). (4.76)
în cazul reţelei; fenomenul este mai complicat deoarece, în afară de
difracţia produsă de fiecare deschidere, se produce şi o compunere a
undelor luminoase care ajung în planul focal al lentilei L 2 de' la fiecare
fantă, adică se produce interferenţa mai multor fascicule. Dacă numărul
total de trăsături al reţelei este N, vor interfera între ele N fascicule.
Prininterferenţa undelor provenite de la două fante aflate la distanţa l
vom obţine în P maxime dacă 8 = 7eX. Când 8 = (2k -f- 1) obţinem
minime.

Fig. 4.64. Difracţia pe reţeaua optică.

194
 Dacă razele difractate de două fante vecine sub un anumit unghi
au între ele o diferenţă de drum corespunzătoare unui maxim, atunci
razele difractate de toate fantele reţelei sub acelaşi unghi vor ccwespunde
la formarea unui maxim de difracţie. Având în vedere fenomenul de inter­
ferenţă al celor N fascicule, putem spune că în toate direcţiile pentru
care :
/(sin i i sin a) = k'h, (4.77)
vom obţine maxime de difracţie.
în fenomenul de difracţie pe deschiderile reţelei, maximele principale
nu vor avea aceeaşi intensitate, ci vor scădea în intensitate cu creşterea
ordinului k.
Dacă iluminăm reţeaua cu lumină albă, relaţia (4.77) ne arată că
pentru un k dat, diversele lungimi de undă X vor avea maximul de in­
tensitate sub diverse unghiuri a, astfel încât pe paravanul E se va forma
spectrul continuu al fasciculului incident. Prin urmare, reţeaua de di­
fracţie este unul dintre instrumentele spectrale cu care se poate analiza
compoziţia luminii unui izvor.
Figura de difracţie va conţine totdeauna o franjă centrală albă, condi­
ţionată de faptul că în dreptul acestui maxim 8 = 0 pentru toate lun­
gimile de undă.
Pentru k = 1 se vor obţine maxime de ordinul întâi, pentru k = 2
se vor obţine maxime de ordinul doi etc. Deci spectrele de difracţie de
ordine diferite sunt dispuse de ambele părţi ale franjei centrale, având
Jiniile cu X mai mici situate mai aproape de franja centrală.
Reţeaua de difracţie este piesa principală a spectrografeţor cu reţea.
4.8.4. Determinarea lungimii de undă cu ajutorul reţelei optice. Folo­
sind bancul optic din trusa de fizică pentru liceu (bara divizată) pe care
montăm u d bec în faţa căruia plasăm diverse filtre, suportul de fantă
cu fante simple, lentila convergentă cu f — -f-120 mm, reţeaua de di­
fracţie şi ecranul divizat, putem determina lungimile de undă emise de
filtre.
în acest caz i = 0, iar relaţia (4.77), devine :
Zsin a = 7eX. (4.78)
în cazul ungliiurilor de difracţie mici, ţinând seamă că tg a ~ sin a
şi n = — , punctul P în care se va forma maximul de ordinul k se va
Z
afla la distanţa :
x = / t g a ~ / sin a ~ fk\ n (4.79)
'I . , ./
şi deci:
* *
k/n
Determinând experimental distanţa x, cunoscând distanţa focală /
a lentilei folosite şi numărul n de trăsături pe unitatea dc lungime a reţe-
i lei, se calculează X.
 4.8.5. Influenţa difracţiei asupra formării imaginii. într-un sistem
optic, datorită diafragmelor indispensabile oricărui instrument optic, ima­
ginile vor fi influenţate de fenomemM de difracţie a luminii. Deci în locul
unde ar trebui să se formeze imaginea punctiformă se formează o figură
de difracţie şi anume o mică pată circulară luminoasă înconjurată de cer­
curi luminoase şi întunecate de intensităţi din ce în ce mai mici.
în figura 4.65, a se vede formarea imaginilor a două puncte îndepăr­
tate ce trimit pe lentila diafragmată fascicule paralele care formează
între ele unghiul a. în M şi M', în locul imaginilor „geometrice” puncti­
forme, apar două figuri de difracţie separate. Dacă distanţa MM' este
mai mică decât raza uneia dintre petele luminoase centrale, atunci se
observă o singură pată luminoasă lăţită. Pentru a sesiza existenţa a două
imagini, va trebui ca între cele două pete centrale luminoase să existe
un interval întunecos, sau mai puţin luminos. Pentru aceasta trebuie ca
distanţa MM' să fie cel puţin egală cu raza r a cercului central luminos
(fig. 4.65, b). Notând cu a valoarea unghiului a pentru care este satis­
făcută condiţia de mai sus, ea va reprezenta cel mai mic unghi sub care
se văd două puncte ce mai pot fi distinse în imagine. Din figură se ob­
servă că :

r
unde / este distanţa focală a lentilei. Calculul matematic al lui oc con­
duce la expresia :
0,61 X
(4 80)
h
unde X este lungimea de undă a radiaţiei folosite, iar h este raza deschi­
derii fasciculului incident (fig. 4.65, a).
Mărimea l/am adică inversul unghiului limită ampoartă numele de
putere separatoare unghiulară. Deci un instrument optic va avea o putere
separatoare cu atât mai mare cu cât va putea distinge puncte mai apro­
piate (ce se văd sub unghiuri a.'m mai mici). Aşa cum se vede din relaţia
(4.80), puterea separatoare creşte, dacă se utilizează radiaţii cu lungimi
de undă X mai mici şi dacă deschiderea lentilei obiectiv este mai mare.

Fig. 4.65. a ) Influenţa difracţiei asupra formării imaginilor; b ) graficul intensităţii.

196
PROBLEME

1. Un fascicul de lumiuă monocromatică cade normal pe o reţea cu 200 trăsături pe mm.

Care este lungimea de undă a luminii folosite, dacă unghiul de difracţie, pentru maxi­
mul principal de ordinul al doilea, este 11°30' (sin 11°30' = 0,199 ~ 0,2)?
R : X = 500 nm.
2. Un fascicul paralel de lumină monocromatică cade sub incidenţă normală pe o reţea cu
20 000 trăsături a cărei porţiune striată are lungimea 4 cm. Să se determine lungimea
de undă a luminii folosite, ştiind că fasciculele difractate, corespunzătoare celor două
maxime principale de ordinul 2, formează între ele un unghi de 60°.
R : X = 500 nm.
3. Pe o reţea plană cade perpendicular un fascicul de raze paralele cu X = 589 nm. Să se
determine numărul de trăsături pe unitatea de lungime, ştiind că unghiul de difracţie
pentru maximul de ordinul al doilea este 6°45'.
trăsături
R: « = 1 0 0 --------------.
mm
4. Să se determine lungimea de undă a unei radiaţii, ştiind că, în spectrul de difracţie de
ordinul 3 dat de o reţea, linia spectrală respectivă coincide cu cea pentru Xx = 486,1 nm
din spectrul de ordinul al patrulea dat d-e aceeaşi reţea.
R : X = 648,1 nm.
5. Câte maxime se pot forma de fiecare parte a maximului central de difracţie, atunci când
se lucrează cu o reţea optică cu 400 trăsături/mm, la incidenţă normală şi cu lumină
având lungimea de undă X = 500 nm ?
R : k = 5.
6. S i se determine ordinul cel mai mare al spectrului de difracţie pe care-1 poate da o reţea
cu 500 trăsături/mm, dacă lungimea de undă a luminii cu care se iluminează reţeaua
este 590 nm. Să se studieze două cazuri:
a ) lumina cade sub incidenţă norm ală;
b ) lumina cade sub un unghi de incidenţă de 30°.

R : a ) N max — 3 ; b ) Nmat — 5.
7. Pe o reţea cu constanta 0,012 mm cade normal un fascicul de lumină monocromatică.
Unghiul dintre maximele de ordinul 1 şi 2 este de 2°18'. Să se determine lungimea de
undă a luminii care cade pe reţea.
R : X = 481,5 nm.

4.9. ABSORBJIA LUMINII

Trecerea unei unde luminoase prin substanţă duce la apariţia oscila­

ţiilor electronilor atomici, adică a dipolilor elementari sub acţiunea câm­
pului electromagnetic al undei şi este însoţită de o pierdere a energiei
acestei unde, cheltuită pentru exercitarea oscilaţiilor electronice. în parte,
această energie este restituită sub forma radiaţiei emise de dipoli, în parte
însă ea poate trece şi în alte forme de energie.

197
 O absorbţie foarte interesantă o prezintă vaporii majorităţii metalelor,
la presiune redusă. Aceştia se prezintă ca un sistem de atomi, situaţi la
distanţe apreciabile unul faţă de celălalt, adică practic izolaţi unii de
alţii. Absorbţia luminii în astfel de vapori este foarte redusă şi numai
pentru anumite regiuni spectrale foarte înguste (având o lăţime de câteva
miimi de mm) ea prezintă nişte maxime foarte pronunţate. Astfel, în
cazul vaporilor de sodiu, absorbţia caracterizată prin coeficientul de ab­
sorbţie k arată ca în figura 4.66 (maximele de absorbţie fiind foarte în­
guste, reprezentarea nu este la scară).
Regiunile de absorbţie pronunţată ale atomilor corespund frecvenţelor
proprii de rezonanţă ale dipolilor elementari din atom.
în cazul gazelor moleculare se observă, de asemenea, frecvenţe proprii
corespunzătoare oscilaţiilor atomilor în interiorul moleculei. Deoarece ma­
sele atomilor sunt de zeci de mii de ori mai mari decât masele electro­
nilor, aceste frecvenţe moleculare proprii sunt plasate în regiunea infra-
roşie a spectrului.
Legea generală, care descrie fenomenul de absorbţie a fost găsită ex­
perimental şi fundamentată teoretic de către Bouguer (1729).
Astlel, dacă pe suprafaţa unui corp cade un fascicul paralel de raze
. (o undă plană) a cărui intensitate este I 0, atunci procesele descrise trebuie
sa ducă la micşorarea intensităţii pe măsură ce unda pătrunde în corp.
într-adevăr, experienţa arată că intensitatea I a unei unde plane suferă
o micşorare după legea :
I = I 0e - kd, (4.81)
unde d este grosimea stratului “de substanţă străbătută de lumină, iar k
este coeficientul de absorbţie care, în general, depinde de lungimea de
undă. Astfel, sticla este transparentă şi practic incoloră în vizibil, căci
absoarbe foarte puţin din radiaţiile vizibile. în schimb, ea este foarte
absorbantă pentru undele ultraviolete. Sticlele colorate, de exemplu cele
roşii, apar ca atare deoarece din lumina albă absorb mult radiaţiile verzi
şi albastre şi lasă să treacă pe cele roşii.
Pe baza absorbţiei selective a luminii sunt construite unele dintre fil­
trele optice.
Coeficientul de absorbţie, k, este proporţional cu numărul de molecule
absorbante întâlnite pe unitatea de drum străbătut de unda luminoasă,
sau, în general, cu numărul moleculelor absorbante din unitatea de vo­
lum. E l este deci proporţional cu concentraţia c şi poate fi exprimat prin
relaţia k = Ac, unde A este o constantă care depinde de natura substan­
ţelor absorbante.

Fig. 4.66. Reprezentarea schematică a câtorva

dubleţi de absorbţie în vapori de sodiu.

198
 Această observaţie experimentală a condus la dezvoltarea metodei de
analiză a concentraţiei unor substanţe folosind absorbţia luminii, metodă
mult mai sensibilă şi mai rapidă decât metoda cfhimică. Aparatele cu aju­
torul cărora se efectuează astfel de analize sunt colorimetrele şi spectro-
fotometrele.

4.10. POLARIZAREA LUMINII

4.10.1. Polarizarea prin reflexie. Transversalitatea undei luminoase.

Fenomenele studiate anterior ca interferenţa şi difracţia pot fi explicate
fără a fi necesar să ştim dacă unda luminoasă este longitudinală sau
transversală.
în unda longitudinală, aşa cum se ştie din studiul undelor mecanice
vibraţiile au loc în lungul direcţiei de propagare a undei şi proprietăţile
| ei faţă de orice plan al fantei F (fig. 4.67, a) dus prin direcţia de propa­
gare sunt aceleaşi.
Dimpotrivă, în unda transversală care se propagă într-o direcţie
perpendiculară pe direcţia de producere a vibraţiilor (fig.4.67, b),
| toate punctele mediului execută oscilaţii într-un anumit plan. Dacă
planul fantei F coincide cu planul de oscilaţie, unda trece nepertur­
bată. Schimbând planul fantei, aspectul undei în spatele fantei este modi­
ficat. Dacă fanta devine perpendiculară pe planul de oscilaţie, unda se
| stinge la trecere. Deci, unda transversală are proprietăţi diferite, faţă de
diferitele plane ce conţin direcţia ei de propagare.
Astfel de experimente constituie în acelaşi timp o verificare a carac-
j terului transversal sau longitudinal al unei unde. Putem afla dacă lumina
este o undă transversală sau longitudinală efectuând următoarea expe­
rienţă. Trimitem asupra unei oglinzi dielectrice din sticlă neagră lustruită
O un fascicul de raze paralele I P (fig. 4.68), sub un unghi de incidenţă
iB=z 57 °. Fasciculul reflectat P P t cade apoi pe o oglindă identică cu
prima, sub acelaşi unghi de incidenţă şi apoi se reflectă. Să urmărim pata
de lumină lăsată de fasciculul P XR pe un ecran.
Rotind oglinda Ox în jurul direcţiei P P X (fig. 4.68), unghiul de inci­
denţă rămâne constant, se modifică numai poziţia planului de incidenţă
al oglinzii Ov faţă de planul de incidenţă pe oglinda O. Experienţa arată
: că intensitatea razei P XR depinde de poziţia relativă a planelor de inci­
denţă prezentând intensităţi mai mari' sau mai mici, alternativ.
Intensitatea fasciculului este maximă când unghiul între planele de
j incidenţă pe cele două oglinzi ia valorile 0 ° şi 180°.
Dacă cele două plane sunt perpendiculare, fasciculul reflectat de O,
: se anulează.

B
u w
- t î t î î t t î t t t t t
A
o b
Fig. 4.67. Sehema vibraţiilor: a ) în unda longitudinală; b ) în unda transversală.

199
 p *Fig. 4.68. Polarizarea lu ­
minii prin reflexie.

Vibraţiile luminoase nu pot avea componente în lungul direcţiei de

propagare, deoarece, într-un asemenea caz, nu am putea obţine anularea
completă a intensităţii fasciculului. Rezultă deci că vibraţia luminoasă
a fasciculului P P X are loc numai în planul perpendicular pe direcţia de
propagare. Acest fenomen dovedeşte caracterul transversal al undei lu­
minoase. Faptul că se obţin raze reflectate P XR numai pentru anumite
orientări ale oglinzii 0 X arată existenţa în unda transversală a unor vi­
braţii care se execută într-un anumit plan. Lumina provenită de la 0 :
ce posedă direcţii privilegiate de vibraţie este o undă polarizată, iar fe­
nomenul prin care se produc astfel de unde se numeşte polarizare.
Prin urmare, raza P P Y a suferit fenomenul de polarizare în urmă. re­
flexiei razei I P pe oglinda 0. Oglinda 0 , care face ca fasciculul de lu­
mină incidenţă să devină polarizat se numeşte polarizor, iar oglinda Ov
cu care se „analizează” acest din urmă fascicul, se numeşte analizor.
4.10.2. Lumină naturală. Lumină polarizată. Fenomenele de polar
zare a luminii au putut fi pe deplin înţelese numai după stabilirea na­
turii electromagnetice a luminii. Atât teoretic, cât şi experimental, s-a
stabilit că acţiunea luminii se datoreşte oscilaţiilor vectorului câmp elec­
tric E.
Lumina în care vectorul câmp electric E vibrează haotic în toate di­
recţiile posibile într-un plan perpendicular pe direcţia de propagare se
numeşte lumină naturală (fig. 4.69, a), iar lumina în care vectorul E are
o singură direcţie dfc oscilaţie se numeşte lumină total polarizată sau liniar
polarizată (fig. 4.69, b). Vom numi lumină parţial polarizată lumina care
se caracterizează prin aceea că una din direcţiile de vibraţie este predo­
minantă, dar nu este unică. Lumina parţial polarizată poate fi considerată
ca un amestec de lumină naturală şi lumină total polarizată (fig. 4.69, c).

Fig. 4.69. a )■ Lumina naturală; b ) lumina total polarizată; c) lumina parţial polarizată.

200
 a b
Fig. 4.70. Unda incidenţă şi unda reflectată în lumină
to tal polarizată; a ) vibraţia este perpendiculară pe planul
de incidenţă ; b ) vibraţia se produce în planul de incidenţă.

în experienţa descrisă în paragraful 4.10.1, pentru un anumit unghi

de incidenţă şi anume 57 °, raza P P X este total polarizată, vectorul câmp
electric având o direcţie unică de oscilaţie. Pentru a stabili care este
această direcţie s-au realizat experienţe de unde staţionare în lumină
polarizată. Un fascicul de lumină monocromatică total polarizată I P şi
I'P ' (fig. 4.70) cade pe o oglindă dielectrică sub unghiul de incidenţă
de 45°. Să presupunem că vibraţia'luminoasă se produce într-un plan
perpendicular pe planul de incidenţă (fig. 4.70, a). Din motive de sime­
trie, direcţia de vibraţie nu se va schimba în unda reflectată \u || u')
Vibraţiile paralele u şi u' vor interfera, producând un sistem de unde sta­
ţionare cu ventre şi noduri care s-au observat experimental. Dacă vibraţia
s-ar produce în planul de incidenţă (fig. 4.70, b), se vede uşor că vec­
torii u şi w' ar fi reciproc perpendiculari şi nu ar putea da naştere prin
interferenţă la unde staţionare.
Prin urmare : în lumina total polarizată, obţinută prin reflexie, oscila­
ţiile vectorului luminos ( electric) au loc perpendicular pe planul de in ­
cidenţă.
4.10.3. Legea lui Brewster. Dacă în experienţa cu cele două oglinzi
(fig. 4.68) variem unghiul de incidenţă i al razei I P -pe oglinda O, con­
statăm că radiaţia reflectată P P X la rotirea oglinzii polarizatoare trece
prin maxime şi minime de intensitate, minime care în general nu sunt
nule. în acest caz avem lumină parţial polarizată. Există un anumit unghi
de incidenţă pentru care lumina reflectată P P X este total polarizată,
ea prezentând, la aceeaşi analiză, maxime şi minipie de intensitate nulă.
Acest unghi poartă numele de unghiul lui Brewster-şi depinde de indi­
cele de refracţie relativ n al mediului pe care se produce reflexia, după
legea:

tg iB = ^ . (4.82)
nx

Ifcegea (4.82), stabilită experimental de

Fig. 4.71. Lumină total polarizată,
Brewster prezintă o importanţă deosebită
pentru determinarea indicilor de refrac­
ţie. în cazul reflexiei aer-sticlă, acest
unghi are valoarea i — 57° (fig. 4.71),
ceea ce justifică motivul pentru care a
fost ales astfel în prima experienţă.

201
 (

PROBLEMĂ REZOLVATĂ

Lumina provenită de la Soare cade pe suprafaţa unui dielectric al cărui indicede

fracţie este egal cu V3. Să se calculeze valoarea unghiului de incidenţă corespunzăt
care lumina reflectată este total polarizată.
Rezolvare: Se aplică legea lui Brewster:

tg îb = — « = Vă"; * » 60°.
n, 1

PROBLEME

1. O lamă cu grosimea de 3,8 mm se aşază perpendicular pe un fascicul de lumină mono­

cromatică.
Se constată că ea lasă să treacă un flux luminos de intensitate 1 = 0,84 I 0. Să se de­
termine coeficientul de absorbţie al materialului.
R : k = 0,46 cm -1.
2. Să se calculeze unghiul de polarizare totală (unghiul Brewster) pentru lumina reflectată
de o sticlă de flint greu, cu indicele de refracţie n = 1,9 (pentru radiaţia X = 589,3 nm).
R : i = 62°14'30".
3. Un fascicul de lumină naturală cade pe faţa polizată a unei plăci de sticlă cu « = 1,5
care este cufundată într-un lichid de indice de refracţie nx. Raza reflectată de placă
este deviată cu un unghi de 97° faţă de raza incidenţă. Să se determine care este indicele
de refracţie al lichidului, dacă lumina reflectată este total polarizată.
R : nx — 1,33 (apa).

. . . . 3
Cum trebuie să fie unghiul unei prisme de sticlă cu n = —, pentru ca unghiul de intrare

şi de ieşire al razelor din prismă să fie unghiul de polarizare totală ? Care este unghiul de
deviaţie minimă pentru un astfel de unghi refringent al prismei?
R : A = â e ^ O '; 8m = 46°40\
 CUPRINS

Cap. l. Oscilaţii şl unde elastice. Nofiuui de acustică . . ............................................

1.1. M işcarea o s c i l a t o r i e ................................................................................................ 3

1.1.1. Oscilatorul real .......................................................................................... 3
1.1.2. Metoda stroboscopică de măsurare afre c v e n ţe i................................ 4
1.1.3. Oscilatorul armonic ideal .................................................................... 6
1.1.4. Studiul transferului energiei între oscilator şi un sistem exterior lui 22
1.1.5. Compunerea o s c ila ţiilo r................................................... ......................... 27
întrebări, exerciţii, p r o b le m e ............................................................................. 29
1.2. Unde m e c a n ic e ............................................................................................................ 35
1.2.1. Propagarea unei p e rtu rb a ţii.................................................................... 35
1.2.2. Uade într-un mediu u n id im ension al................................................... 36
1.2.3. Unde longitudinale.................................................................................... 40.
1.2.4. Energia transferată în procesul de prop agare......................... 43
1.2.5. Suprafaţa de undă. Principiul lui H u y g en s.................................... 44
1.2.6. Ecuaţia undei p l a n e ................................................................................. 46
1.2.7.' Propagarea undelor la suprafaţa de separaţie dintre două medii
omogene ................. ................................................................................... 49
1.2.8. Interferenţa u n d e lo r .............................................................................. 53
1.2.9. S u n e t u l........................................................................................................... 58
întrebări, exerciţii, probleme ........................................................................ 63

Cap. 2 . Curentul alternativ sinusoidal ..................................................................................... 67

2.1. Generarea tensiunii electromotoare prin inducţie electromagnetică . . . 67

2.1.1. Generarea tensiunii electromotoare a l t e r n a t iv e ..................... 67
2.1.2. Interpretarea electronică ........................................................................ 69
2.1.3. Generarea tensiunii electromotoare c o n t i n u e .................................. 72
2.2. Valoarea efectivă a intensităţii curentului şia tensiunii alternative . . . 73
întrebări, exerciţii, p ro b le m e ............................................................................. 74
2.3. Circuite de curent a lt e r n a t iv ................................................................................. 74
2.3.1. Comparaţie cu circuitul de curent continuu................................ . 74
2.3.2. Osciloscopul electronic folosit in studiulcircuitelor decurent
alternativ ..................... .......................................................................... 75
2.3.3. Rezistor în curent a l t e r n a t i v .............................................................. 77
2.3.4. Circuit serie cu rezistor şi bobină in curentalternativ . . . . 78
2.3.5. Circuit serie cu rezistor şi condensator în curentalternativ . . 81
2.3.6. Circuit serie cu rezistor, bobină şi condensator în curent alterna­
tiv (RLC serie) . .^ ................................................................................ 85
2.3.7. Rezonanţa circuitului serie RLC ..................................................... 88
2.3.8. Circuitul paralel RLC in curent a l t e r n a t iv .................................... 91

203
 V

2.3.9. Puterea in curent alternativ ................................................................ 93

P r o b le m e ......................................................................................... ,........................ 99
2.4. Construcţia şi funcţionarea transformatorului .............................................. 102
P r o b le m e ................. ................................................................................................. 107
Cap. 3. Oscilaţii şl unde electrom agnetice................................................................................. 109
3.1. Circuitul oscilant. Rezonanţa ............................................................................ 109
3.2. Câmpul electro m a g n etic........................................................................................ 116
3.3. Propagarea câmpului electromagnetic. Unda electrom agnetică..................... 118
3.4. Producerea undelor electrom agnetice.................................................................... 122
3.5. Clasificarea undelor electromagnetice ................................................................... 127
3.6. Radiolocaţia şi radioastronomia .................................. ■.................................... 128
întrebări .probleme ........................................................... .... . •..................... 132
Cap. 4. O p tic a ......................................................................................... - . ..................................... 135
4.1. Natura electromagnetică a lum inii. M ărimi şi unităţi energetice şi foto-
metrice ....................................................................................................................... 135
P r o b le m e ................................................................................................................... 142
4.2. Determinarea vitezei lum inii ... ........................................................................... 143
4.3. R eflexia şi refracţia lu m i n i i ............................................................... 144
P r o b le m e ................................................................................................................... 148
4.4. Dispersia lu m in ii..................................................................................................... 149
P r o b le m e ................................................................................................................... 154
4.5. Optica g eom etrică..................................................................................................... 154 .
4.6. Instrumente o p t i c e ................. .............................................. V ............................ 169
P r o b le m e ..................................................................................... ............................. 177
4.7. Interferenţa lum inii .......................................... ...................................... 180
P r o b le m e ................................................................................................................... 190
4.8. D ifracţia lu m in i i..................................................................................................... 191
P r o b le m e ................................................................................................................... 197
4.9. Absorbţia lum inii . . ........................................... ...' .............................................. 197
4.10. Polarizarea lu m in i i................................................................................................. 199
P ro b le m e .................................................................................................................... 202
Cuprins 203
 Coli de tipar: 13,00
F orm at: 7 0 X 1 0 0 / 1 6
Bun de t i p a r : 15.04.1998
Nr. p la n : 44259

JS I
^Vdealul

T iparul executat la:

Im prim eria „ARD EALU L" GluJ
B-dul 21 Decembrie nr. 146
România
Com anda nr. 80046
 Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei Naţionale*

Inspectoratul şcolar al judetului^ ^ m a^ iului .....................................................

- Şeeala/Liceul ...
M anual nr............................... J **

Anul
în Starea manualului
Numele elevului care
Anul a primit manualul care
s-a
folosit la primire Ia returnare

1 / 9 9 9
-8C' C î >
1
2

• Profesorii trebuie sâ controleze dacâ numele elevului este corect

scris.
• Elevii cârora le este destinat manualul nu trebuie sâ facâ nici un
fel de notaţii pe pagini. Rugam ca manualele sâ fie pâstrate cât mai
îngrijit.
• Starea manualului (la primire şi la returnare) se va înscrie folo­
sind termenii: nouă, bunâ, îngrijită, nesatisfâcâtoare, proastâ.

* Se completeazâ numai pentru exemplarele distribuite gratuit.

Lei 8000

ISBN 973-30-3625-0