4.

BOLŢI :ŞI PERGOLE

Atât bolţile, cât şi pergolele sunt amenajări decorative care înalţă grădina şi îi dau
frumuseţe. O boltă este o structură relativ îngustă, pe când pergola reprezintă o arcadă mare
sau o serie de arcade legate între ele.
Prima regulă pentru a le construi este că atât bolta, cât şi pergola au o întrebuinţare
precisă. Ele nu pot să stea ca elemente izolate în mijlocul unei pajişti sau la marginea unui
răzor de flori. Întrebuinţarea clasică a unei bolţi sau pergole este de a acoperi în parte sau în
întregime o potecă, cu o structură verticală acoperită cu flori şi suporturi, în partea superioară,
dar mai are şi alte utilizări. O arcadă poate fi pusă lângă un perete sau un gard viu cu o bancă
sau o statuie dedesubt sau poate fi folosită ca acces spre o anumită parte a grădinii. O utilizare
modernă a pergolelor este aceea de a crea cadrul terasei, devenită astăzi o adevărată cameră în
aer liber. Lemnul este materialul ei de construcţie tradiţional, în grădinile de dimensiuni
medii, există şi din alte materiale cum ar fi plasticul, metalul, cărămida sau piatra.
A doua regulă este să vă asiguraţi că materialul de construcţie şi modelul se potrivesc
cu stilul şi al casei grădinii - stâlpii în stil rustic sunt decorativi într-un decor tradiţional, dar ar
părea complet ciudaţi într-unui ultramodern.
Cea de-a treia regulă importantă este că structura trebuie să fie suficient de rezistentă
şi de bine ancorată în pământ pentru a ţine piept unei furtuni puternice, atunci când este
acoperită cu plante agăţătoare şi sau material de acoperire pe care intenţionaţi să-1 folosiţi.

4.1. TIPURI DE BOLTĂ

MODELUL UZUAL ÎN AMENAJĂRILE DIN GRĂDINĂ
Puteţi să faceţi totul singuri, folosind stâlpi rustici sau scânduri, dar e de preferat să
cumpăraţi un set de prefabricate sau chiar o boltă gata făcută. Indiferent ce alegeţi, ţineţi cont
că trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura loc plantelor agăţătoare - înălţimea trebuie
să fie de 2 m-2,10 m şi lăţimea de 1,20 m sau mai mult. în imaginea din stânga este
reprezentat un model standard pentru grădină, care poate avea acoperişul plat sau ascuţit, în
părţile laterale sunt spaliere de lemn sau îmbrăcate în plastic, pentru a permite căţărarea
plantelor. Este o activitate uşoară pentru o persoană îndemânatică, dar trebuie să vă asiguraţi
că scândura este tratată pentru rezistenţă, şi că toate îmbinările sunt bine fixate în şuruburi sau
cuie inoxidabile.
Majoritatea preferă să cumpere un set de prefabricate, unde piesele sunt gata tăiate şi
aveţi şi instrucţiuni pentru montare. Desigur, nu este utilizat numai lemnul, pentru construcţia
bolţilor, ci şi barele de oţel tubular îmbrăcate în plastic sau din metal rezistent.

1
 Cele mai elegante modele sunt cele din cărămidă sau piatră. De obicei, acestea fac
parte dintr-un zid - cele neataşate unei alte structuri sunt piese cărora le stă bine să fie
admirate în parcuri, dar arată ciudat pe un teren de grădină obişnuit.

Boltă cu acoperiş plat Boltă cu acoperiş arcuit

2
Boltă cu acoperiş ascuţit Boltă în ogivă sau boltă gotică

Boltă din gard viu

Boltă rotundă sau „lună plină

3
4.1. TIPURI DE PERGOLE

4
5
 Pergolele sunt printre cele mai vechi amenajări din grădină, fiind întâlnite încă de pe
vremea Romei antice. în Anglia, ele se întâlnesc pe proprietăţile mari, de multe generaţii,
împodobind lungile poteci cu trandafiri sau glicină, dar numai de curând au început să fie
incluse în grădinile situate la marginea oraşului. Există două explicaţii pentru această
popularitate în creştere de care se bucură pergolele. Astăzi există numeroase seturi de
prefabricate, pe de-o parte, iar succesul pe care îl cunoaşte fenomenul teraselor a stimulat şi
nevoia de a avea un loc umbrit care să asigure o legătură între casă şi grădină.
Pergola tradiţională din parcuri este deseori o structură impunătoare, cu stâlpi din
cărămidă sau din piatră pe care se sprijină grinzi puternice din lemn sau bare de fier, acoperite
cu plante căţărătoare. Pentru grădinile de pe lângă casă, cel mai bun material de construcţie
este considerat lemnul, deşi pergolele de metal pot fi şi ele extrem de decorative într-un decor
ultramodern.
Cumpăraţi un set de acest fel de la magazinele specializate; acestea se vând în pachete
cu module, sortate pe mărimi, aşa că puteţi să vă alegeţi uşor dimensiunea dorită. Urmaţi cu
atenţie instrucţiunile, mai ales acelea care se referă la ancorarea în pământ a stâlpilor
principali, folosindu-vă de o nivelă de zidar atunci când poziţionaţi stâlpii şi stinghiile, având
grijă şi la fixarea sigură a stinghiilor de stâlpi.
Multă lume preferă modelul oriental de pergole aceluia tradiţional - în acest caz,
stinghiile transversale au crestături care se fixează în şanţurile stinghiilor principale. Pentru ca
pergola să aibă un aspect autentic oriental, capetele stinghiilor trebuie să curbate în sus.
Pergola cu aspect rustic este de multă vreme folosită pentru trandafirii urcători, în
vechile grădini. Aici trebuie reţinute două aspecte. Această structură este mai puţin rezistentă
decât alte tipuri, de aceea trebuie să folosiţi clei rezistent la apă şi cuie galvanizate, atunci
când îmbinaţi elementele. De asemenea, este bine să fixaţi proptele de ranforsare printre
stâlpii verticali, pentru a mări stabilitatea pergolei.
Pergola cu sprijin poate fi folosită drept chioşc, dar în ultimii ani a devenit preferată
pentru împrejmuirea unei părţi sau a întregii terase. Ţineţi cont că aceasta este o structură
solidă, sprijinită de zid cu ajutorul unor colţari de grindă sau prin ataşarea stinghiilor
transversale pe o placă orizontală de lemn aşezată pe zid, încorporată în structura de cărămidă.

6
7
 5. CĂRĂRI ŞI ALEI
Între un punct A şi un punct B, unde se circulă des, este nevoie de o suprafaţă solidă.
O cărare este destinată atât pentru a facilita deplasarea oamenilor, cât şi a vehiculelor pe două
roţi, iar aleea este pentru maşini. Astăzi există o gamă largă de materiale de pavaj, ceea ce
face ca selecţia să fie greu de făcut. Cu greu poate fi considerată „perfectă" o anumită opţiune,
dar unele materiale sunt în mod cert nepotrivite pentru anumite situaţii. Pentru a preîntâmpina
inconvenientele, analizaţi cu atenţie întrebările de mai jos.
În primul rând, poate fi cărarea funcţională cu doar câteva accesorii decorative. Fără
elemente decorative pot fi potecile, din grădina de legume sau din livadă - aici puteţi folosi o
suprafaţă amenajată economic, cum ar fi pământ compactat, pietriş, bucăţi râmate de coajă de
copac sau beton. Potecile cu iarbă nu sunt potrivite pentru transporturi grele sau uzuale - nu
rezistă în timp, e nevoie ca iarba să fie tunsă periodic, şi sunt incomode când vremea e umedă.
În aproape toate cazurile, cărarea şi aleea au un scop decorativ şi unul funcţional.
Aleea este prima parte a unei grădini pe care o vede un vizitator al casei, iar cărările formează
deseori o structură foarte vizibilă într-o grădină. Următorul criteriu este cel legat de preţ -cât
de mult vă puteţi permite să plătiţi pentru un loc decorativ.
Pavajul din piatră naturală este de preferat, dar este scump şi dificil de amenajat.
Betonul şi pietrişul sunt mai ieftine, dar betonul este anost, iar pietrişul se împrăştie foarte
uşor pe pajişte sau în straturile de flori. Cele mai folosite astăzi sunt dalele de pavaj fabricate
din piatră aparentă-sunt accesibile ca preţ şi există într-o gamă largă de culori, dimensiuni,
forme sau texturi.
Forma cărării este un alt factor de care trebuie să ţineţi cont. în grădinile personalizate,
cărările şerpuite sunt în general mai frumoase decât cele drepte, dar coturile trebuie să fie line.
în funcţie de forma cărării, alegeţi materialul de pavaj - o cărare şerpuită nu vă pune probleme
dacă alegeţi pietrişul, fragmentele de coajă de copac sau dalele inegale, dar presupune un efort
suplimentar dacă se folosesc dale de pavaj, cărămizi sau beton. Dacă folosiţi plăci mari, atunci
o să aveţi enorm de lucru să le ajustaţi.
Trebuie urmate câteva reguli. Faceţi cărarea suficient de lată - 60 cm este dimensiunea
minimă pentru grădina medie, deşi cea de 90 cm este mai potrivită. Cărarea trebuie să fie în
pantă (minimum de 1 la 100), pentru a împiedica apa să se adune după ploaie. Trebuie evitate
micile denivelări –pentru că micile băltoace îngheţate din timpul iernii afectează rezistenţa
materialului. Dacă este construită lângă casă, nivelul cărării trebuie să fie cu cel puţin 15 cm
mai jos faţă de cel pentru drenajul apei. De asemenea, amintiţi-vă să faceţi rost de autorizaţia
de construcţie, dacă vă propuneţi să faceţi o alee care va crea un acces nou spre stradă.

8
5.1. STRUCTURA UNEI CARĂRI
Marginea gazonului
Nivelul cărării trebuie să fie cu 3 cm mai jos faţă de gazon, în aşa fel încât maşina de
tuns iarba să poată avea acces până la margine, fără să se lovească de suprafaţa cărării.
Trebuie lăsată o bandă liberă, fără iarbă, la marginea pajiştei pentru a permite tăierea ierbii din
această zonă.

Pavaj dur
Dalele, lespezile, pietrele de pavaj etc. sunt îngropate în mortar la suprafaţa fundaţiei.
Avantajele acestui tip de pavaj îl reprezintă rezistenţa şi duritatea - caracteristici esenţiale
pentru o alee unde se deplasează şi sunt parcate vehicule.

Pavaj flexibil
Cărămizile sau dalele de pavaj sunt presate puternic în stratul de nisip; peste ele se mai
aplică un strat. Avantajul acestui tip de cărare este că se poate repara, înlocuind anumite dale,
pe suprafeţe mici.

Marginea bordurii
Există mai multe tipuri de borduri (Se va trata la capitolul Borduri).
O bordură rezistentă este esenţială, atunci când pentru amenajarea cărării se folosesc
materiale, precum pietrişul, bucăţile de coajă de copac, cărămizile sau pietrele de pavaj,
pentru a împiedica deplasarea acestora spre zona de sol. Bordura este necesară indiferent de
tipul de material folosit pentru cărare, astfel ca pământul din straturile de flori sau de pe
margine să nu se împrăştie pe spaţiul pavat al cărării.

Fundaţie
Secretul unei fundaţii durabile constă în rezistenţa ei. Adâncimea şi tehnica de
construcţie depind de tipul vehiculelor
care se vor deplasa în acest spaţiu, de tipul solului şi de materialul de pavaj ales. Solul de sub
fundaţie trebuie să fie bine consolidat.
O fundaţie tipică pentru pavajul dur este formată din 5-10 cm de zgură sub 5 cm de
nisip compactat. Dacă e vorba de o alee pentru accesul autovehiculelor, s-ar putea să fie
nevoie de o bază de beton.
O fundaţie tipică pentru pavajul flexibil este formată dintr-un strat de 5 cm de nisip
compactat.
9
STRUCTURA UNEI CĂRĂRI

10